MEMORIA
DEFINIŢIE: Memoria este procesul psihic cognitiv
de întipărire, stocare şi reactualizare a informaţiilor.
CARACTERISTICILE MEMORIEI:
- activă, nu constă într-o simplă depozitare a
informaţiilor, ci le prelucrează. Cele
memorate suportă modificări.
- selectivă, omul reţine şi reactualizează doar o
parte a informaţiilor în funcţie de motivaţie,
interese, vârstă, grad de cultură etc.
- inteligibilă, presupune înţelegerea
informaţiilor memorate, organizarea
materialului memorat după criterii de
semnificaţie;
- relativ fidelă, o amintire nu este o fotografie,
amintirile prezintă deosebiri mai mici sau mai
mari faţă de datele percepute iniţial;
- mijlocită, fixarea, păstrarea şi reactualizarea
se realizează prin utilizarea unor procedee
speciale: repetiţii, sublinieri etc.
- situaţională, în concordanţă cu
particularităţile de timp şi spaţiu ale situaţiei,
dar şi cu starea internă a subiectului.
LEGILE MEMORIEI:
- Memoria depinde de factorul vârstă;
- Legea înţelegerii
- Legea motivaţiei – în funcţie de recompensă şi
sancţiune;
- Legea dependenţei de natura materialului
memorat – memorie intuitivă la vârstele
mici şi material verbal de la 7-8 ani (15 ani);
- Legea exerciţiului – număr de repetiţii.
PROCESELE MEMORIEI
A. Memorarea (termeni sinonimi folosiţi pentru a
desemna acest proces: encodare, întipărire,
engramare).
B. Păstrarea informaţiilor (conservarea, stocarea) se
referă la reţinerea informaţiilor pe o perioadă mai
lungă sau mai scurtă de timp.
C. Reactualizarea informaţiilor presupune scoatera
la iveală a celor memorate şi stocate în vederea
utilizării lor. Se realizează prin recunoaştere şi
reproducere. Recunoaşterea se realizează în prezenţa
obiectului şi presupune suprapunerea modelului actual
peste cel existent în mintea subictului, presupune
îndeosebi procese de percepţie. Reproducerea se
realizează în absenţa obiectului, presupune
confruntarea şi compararea mintală a modelelor în
vederea alegerii celui optim.
Uitarea e un fenomen psihic opus memoriei operative
şi se manifestă sub forma erorilor în recunoaşterea sau
reproducerea, până la imposibilitatea de a reactualiza
materialul memorat. Uitarea este un fenomen psihic
natural şi necesar, ce se produce instantaneu sau treptat.
FORME:
În funcţie de durata păstrării informaţiilor avem:
1. Memoria de foarte scurtă durată (stocaj
senzorial) - de ordinul fracţiunilor de secundă;
2. Memoria de scurtă durată – se întinde între 1-2
sec şi maxim 8-10 minute; implicată în lectura rapidă;
3. Memoria de lungă durată – e rezervorul de
păstrare a întregii experienţe de viaţă
După prezenţa sau absenţa scopului
(intenţiei) de a memora, avem:
Memorarea involuntară – întipărirea
informaţiei se realizează neintenţionat, fără
stabilirea unui scop mnezic prealabil. Eficienţa
ei este influenţată de: implicarea activă a
subiectului în prelucararea materialului;
semnificaţia materialului în raport cu
experienţa anterioară a subiectului.
Memorarea voluntară – este caracterizată
prin prezenţa scopului de a memora.
Condiţii are memorării voluntare: stabilirea
conştientă a scopului; depunerea unui efort
voluntar;
utilizarea unor procedee speciale pentru a
facilita memorarea (repetarea, stabilirea
planului, clasificarea etc.)
În funcţie de prezenţa sau absenţa
înţelegerii materialului avem:
- memorare mecanică;
- memorare logică.
Memorarea mecanică, efectuată în lipsa
înţelegerii, implică simpla repetare a
materialului, duce la învăţarea formală, nu
persistă în timp. Ocazional se poate solda cu
succese. Este necesară pentru a reţine date
istorice, denumiri geografice, numele unor
persoane, numere de telefon etc.
Memorarea logică, efectuată în prezenţa
înţelegerii, are durabilitate în timp, înlătură
învăţarea formală. Este eficientă în toate
situaţiile, are o productivitate crescută
FACTORII ŞI LEGILE MEMORIEI:
Memorarea depinde de:
 Natura materialului (legea: materialele intuitiv-senzoriale se memorează mai uşor decât cele simbolic-abstracte).
 Organizarea şi omogenitatea materialului (legea: materialele organizate şi omogene se reţin mai uşor decât cele neorganizate şi neomogene.)
 Volumul materialului (legea: materialul cu un volum mare se memorează mai greu)
 Familiaritatea materialului (legea: materialele familiare se reţin mai uşor decât cele nefamiliare).
 Modul de prezentare al materialului (legea: materialul prezentat simultan se reţine mai greu decât cel prezentat succesiv).
 Locul ocupat de material în structura activităţii subiectului (legea: materialul care reprezintă scopul activităţii se memorează mai uşor decât materialul
care face parte din mijloacele de realizare a ei).
 Poziţia materialului în structura seriei (legea: începutul şi sfârşitul unui material se reţin mai bine decât partea de mijloc).
 Ambianţa în care se prezintă stimulul (legea: ambianţa stimulatoare facilitează memorarea).
 Starea generală a subiectului ( legea: starea de odihnă, sănătate contribuie la productivitatea memoriei).

Calităţile memoriei
Volumul memoriei Mobilitatea memoriei Rapiditatea fixării Trăinicia păstrării Fidelitatea reactualizării Promptitudinea reactualizării

 Pe baza factorilor care influenţează productivitatea memoriei se pot descoperi şi o serie de tehnici de optimizare a acesteia:
1. Intensificarea acţiunii dintre subiect şi materialul de memorat
2. Stabilirea unor procedee mnemotehnice - Exemple: semnul pe mână, sublinierea textelor, modelul iconic, semnele grafice, asocierea cuvântului de
memorat cu altul familiar.
3. Stabilirea unor scopuri cât mai diferenţiate - Experimentul lui Zankov
4. Sistematizarea materialului de memorat - Exemplu: Alcătuirea planului de idei al unui material lecturat, stabilirea argumentelor logice de alcătuire a
materialului, echivalează cu citirea de 5-6 ori a materialului.
5. Sistemul motivaţional şi atitudinal al individului - Pentru a memora bine un material trebuie să fim suficient de motivaţi.
6. Acţiunile cognitive concomitente cu acţiunea de memorare - Se reţine 10% din ceea ce citim, 20% din ceea ce auzim, 30% din ceea ce vedem, 50% din
ceea ce vedem şi auzim în acelaşi timp, 80% din ceea ce spunem, 90% din ceea ce spunem şi facem în acelaşi timp.