MEMORIA ŞI ROLUL EI ÎN ÎNVĂŢARE

Memoria este un proces psihic de reflectare selectivă, activă, mijlocită şi inteligibilă a

experienței anterioare.

Tipuri de procese (mecanisme) mnezice: de întipărire, de stocare, de reactualizare

 Întipărirea (memorare, fixare, engramare)
- este un proces activ şi selectiv
- factori ce influenţează eficienţa memorării:
1. particularităţile materialului de memorat
 natura materialului: intuitiv-concret sau verbal-abstract, descriptiv sau explicativ
 volumul materialului:
 gradul de structurare, de organizare al informațiilor:
 gradul de familiaritate al materialului:
 gradul de omogenitate al materialului:
 modul de prezentare - simultan sau serial - al informațiilor:
 locul ocupat de anumite informaţii în structura unui material
2. particularităţile mediului în care are loc memorarea (stimulator, neutru,
inhibitor)
3. particularităţile psihice şi psihofiziologice ale elevului
 Păstrarea (stocare, conservare, depozitare)
- proces activ implică organizarea şi reorganizarea continuă a datelor memorate
- factori ce influenţează eficienţa păstrării:
1. modul în care s-a realizat anterior memorarea (pe bază de idei principale, pe
unități de conținut sau textual )
2. gradul de organizare, de structurare logică a unui material

În funcţie de durata păstrării, pot fi delimitate niveluri ale memoriei:

 memoria de scurtă durată (MSD)
 memoria de lungă durată (MLD)

 Reactualizarea (reactivare, ecforare)

- două forme: recunoaşterea - presupune reamintirea informaţiilor în
prezenţa materialului memorat
reproducerea - reactualizarea informațiilor are loc în
absenţa stimulului/materialului
Calităţile memoriei
- volumul memoriei,
- organizarea (gradul de structurare) memoriei,
- supleţea (flexibilitatea) memoriei,
- precizia (exactitatea) memorării,
- rapiditatea memorării,
- durata (trăinicia) păstrării,
- exactitatea (fidelitatea) reactualizării,
- promptitudinea (rapiditatea) reactualizării

 nu sunt înnăscute, ci dobândite şi dezvoltate prin învăţare şi exerciţiu sistematic,

prin activitate constantă şi efort personal

Formele memoriei:

1. După prezenţa sau absenţa intenţiei, a scopului, a procedeelor utilizate şi a efortului

voluntar depus distingem două forme de memorie:
memoria involuntară (neintenționată) şi cea voluntară (intenționată).
 Memoria involuntară - întipărirea, stocarea şi reactualizarea se produc fără
intenţie şi efort, în absența unui scop prestabilit şi a utilizării unor
procedee mnezice speciale
Factori :
• gradul de implicare a subiectului în activitate
• semnificația pe care o prezintă materialul pentru subiect
• prezența intereselor, a atitudinilor, convingerilor și motivațiilor corespunzătoare

 Memoria voluntară - este subordonată intenţiei, scopului şi controlului deliberat,

presupunând depunerea unui efort neuropsihic special și utilizarea unor mijloace
și procedee mnezice speciale
- este indispensabilă învăţării școlare eficiente

2. După implicarea sau neimplicarea înţelegerii, distingem alte două forme

de memorie:
mecanică şi logică
Memoria mecanică (memorie textuală)
- implică simpla repetare a unui material fără înţelegerea acestuia
- se bazează pe stabilirea de asociații de contiguitate între informații
- lipsită de durabilitate şi de eficienţă
- conduce la o învăţare formală : sunt reţinute doar formele verbale, textuale ale unui
material, nu şi conţinutul logic, semnificațiile acestuia
- predominantă la vârstele mici

Memoria logică - presupune înțelegerea celor memorate, implicarea gândirii.

- se bazează pe stabilirea de asocieri și corelații logice între informațiile reținute,
- este mult mai productivă şi mai eficientă
- este mult mai durabilă şi mai economicoasă sub aspectul numărului de repetiţii
necesare pentru învățare

3. După implicarea unui anumit analizator, memoria poate fi predominant: vizuală,

auditivă, chinestezică, gustativă, olfactivă.