Definiţie: Memoria este procesu psihic de întipãrire, stocare (depozitare) şi reactualizare a informaţiilor.

Caracteristici:
- activã
- selectivã
- situaţionalã
- relativ fidelã
- mijlocitã
Procesele memorãrii:
1) Întipãrire
2) Stocare
3) Reactualizare

1) În cadrul acestui proces informaţiile despre obiecte şi fenomene sunt memorate.

Formele memorãrii:
a) în funcţie de intenţia de a memora:
- memorare intenţionatã (voluntarã): presupune prezenţa atât a scopului cât şi a efortului voluntar. Este organizatã,
sistematicã, productiv[ în funcţie de natura materialului (cu sens sau fãrã sens), face apel la o serie de procedee şi tenici de
memorare. Pentru realizarea ei în bune condiţiuni, nu este suficientã doar propunerea scopului mnezic, ci propunerea unor
 scopuri clare, diferenţiate, precise şi mai ales mobilizatoare. Dependenţa ei de particularitãţile activitãţii este şi mai mare. Ea
este necesarã mai ales în activitãţile grele, dificile, monotone, neinteresante.
- memorare neintenţionatã (involuntarã): se realizeazã fãrã sã vrem, fãrã sã ne propunem dinainte acest lucru, fãrã sã facem
un efort deosebit în acest sens, fãrã sã utilizãm mijloace speciale mnemotehnice. Aceastã formã are un caracter nesistematic,
fiind în funcţie fie de particularitãţile stimulului (de obicei reţinem stimulii mai deosebiţi ca noutate, intensitate, semnifcaţie),
fie de cele ale subiectului (starea de mai mare sau de mai redusã receptivitate psihicã). De regulã, ea durezã puţin trecând
foarte repede în forma intenţionatã a memorãrii. Deşi nu presupune un scop anterior, ea este legatã de activitatea subiectului, în
sensul cã se reţine mai bine, chiar fãrã sã vrem, acele informaţii care se leagã, corespund nevoilor, necesitãţilor, activitãţii sau
profesiunii noastre.
b) în funcţie de prezenta sau absenţa înţelegerii:
- memorarea mecanicã: implicã simpla repetare a materialului, folosirea asociaţiilor de contiguitate (coincidenţã) în timp şi
spaţiu. Ea duce la învãţarea formalã (adicã doar a formelor verbale, dar nu şi a conţinutului logic), este aparent sau momentan
eficientã, în esenţã fiind ineficientã. Situaţional, conjunctural, ea se soldeazã uneori cu succes (cine nu a obţinut uneori nota 10
fãrã sã fi înţeles nimic din ceea ce a memorat!); dacã privim însã lucrurile din perspectivã, vom constata cã efectele ei sunt de
suprafatã, inautentice, fãrã durabilitate în timp. Din acest punct de vedere, momorarea mecanicã trebuie combãtutã. Nu trebuie
sã neglijãm însã faptul cã în anumite situaţii (mai ales atunci când materialul de memorat nu dispune prin el însuşi de diverse
semnificaţii, de o structurã logicã, sau atunci când gândirea, operaţiile ei sunt insuficient formale) memoria mecanicã este
necesarã. Se ştie cã numerele de telefon, numele de persoane, datele istorice, denumirile geografice, formulele, denumirile
latineşti ale plantelor, etc. sunt reţinute de cele mai multe ori prin memorarea mecanicã. Chiar şi în aceste situaţii însã,
individul “introduce” singur în material o serie de semnificaţii, îl leagã de experienţa sa, foloseşte tot felul de procedee de
memorare pentru a uşura reţinerea.
- memorarea logicã: bazatã pe înţelegere, pe dezvoltarea gândirii şi a operaţiilor eicare devin premise absolut necesare, asigurã
realizarea unei învãţãri autentice, utilizabilã ân practicã, cu mari posibiltãţi operaţionale şi de transfer ân cele mai diverse
situaţii. Ea înlãturã învãţarea formalã corespunzând raţionalitãţii omului. Este superioarã memorãrii mecanice prin:
1) autenticitate (reuneşte într-un tot organic conţinutl logic şi forma verbalã);
2) economicitatea (în cazul ei, numãrul repetiţiilor este mult mai mic decât în cel al memorãrii mecanice);
3) productivitate (frazele se reţin cu o productivitate de 25 de ori mai mare decât cuvintele izolate – de aici necesitatea ca în
învãţarea limbilor strãine cuvintele sã fie învãţate în fraze, nu izolat).

2) Procesul de stocare este procesul prin care reţinem pe o perioadã mai lungã sau mai scurtã de timp o anumitã informaţie. Acest
proces este activ, dinamic, deoarece informaţia stocatã este reorganizatã, astfel încât ea sã poatã fi reactualizatã mai uşor.
Formele pãstrãrii:
- pãstrare de scurtã duratã (8-10 minute)
- pãstrare de lungã duratã (de la 10 minute, chiar toatã viaţa)
Calitatea pãstrãrii depinde de condiţiile în care a avut loc memorarea şi de particularitãţile materialului de memorat.

3) Procesul de reactualizare este procesul prin care se scoate la ivealã informaţia reactualizata şi stocatã.
Formele reactualizãrii: - prin reproducere
- prin recunoaştere
Acestea se pot reactualiza voluntar, cât şi involuntar.
Procesele memoriei sunt legate între ele, astfel cã nu putem reactualiza o informaţie pe care n-am stocat-o, dar totuşi aceastã
legãturã nu este absolutizatã, pentru cã reactualizarea informaţiilor nu este întotdeauna reactualizatã la fel ca memorarea.
 Elemente esenţiale de conţinut Evaluare
Strategii didactice
Secvenţele T Ob.
lecţiei
Metode Mijloace
Activitatea profesorului Activitatea elevilor

1.