I.

Sistemele mnezice
Formele memoriei

Materie: Fundamentele Psihologiei

Secție: Pedagogie
An: I

Asistent universitar asociat Maidaniuc-Chirilă Teodora

Universitatea Alexandru Ioan Cuza,
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației,

Iași, România,
12.12.2017
 I. Sistemele mnezice
I.1.Memoria involuntară și memoria voluntară
 Dupa prezența intenției de a memora și depunerea de efort voluntar în acest sens
distingem între:
- memorie involuntară;
- memorie voluntară;
 Memoria involuntară se realizează automat fără ca subiectul să intenționeze reținerea
informațiilor receptate.

 Este forma cea mai simplă și naturală a memoriei, aparent nesistematică și

dezorganizată, însă având rol fundamental în dinamica psihicului uman.

 Eficienta ei - dependentă de gradul de congruență dintre informatia prezentată și

interesele, dorințele, preocupările/temerile persoanei.

 Alt factor ce conditionează eficiența -> profunzimea interacțiunii dintre persoană și

informația prezentată.

 Avantajul memoriei involuntare rezidă în economicitate.

 I. Sistemele mnezice
I.1.Memoria involuntară și memoria voluntară
 Memoria voluntara se distinge prin faptul ca subiectul isi propune deliberat, isi asumă
actul memorării, depune un efort voluntar în acest sens și utilizează anumite procedee
speciale menite a-i asigura o retenție mai trainică.

 Este o formă mai organizată și implicit mai productivă a memoriei prin prisma faptului ca
subiectul alege deliberat conținuturile ce vor fi memorate.

 Dintre factorii de care e dependentă memoria voluntară cei mai importanți sunt
conștientizarea scopului activității de memorare și utilizarea unor procedee speciale cum
sunt:
- numărul și dozarea repetițiilor;
- constituirea unui plan sau schiță a informațiilor;
- stabilirea de asociații, legături cu alte informatii;
- integrarea informatiilor vechi în ansamblul celor noi și invers;
 Dincolo de utilitate, memoria voluntară presupune costuri ridicate în materie de:
- consum energetic
- senzație de efort subiectiv
- oboseală
 I. Sistemele mnezice
I.2. Memoria mecanică şi memoria logică
 În funcţie de înţelegerea sau nu a conţinuturilor memorate distingem:
- memorie mecanică
- memorie logică
 Memoria mecanică -> întipărirea informațiilor fără a înțelege semnificația acestora, fără a avea o
perspectivă inteligibilă asupra lor.
 Se bazează pe asociatii de natură fonetică -> obtinute prin simpla repetare a informatiei.
 Conduce la o învățare formală, superficială a formei, dar nu și a conținuturilor logice. În
majoritatea cazurilor memoria mecanica -> ineficientă, fără durabilitate. Întipărirea mecanica
dureaza mult iar cunostintele nu sunt temeinice.
 Dincolo de aceste neajunsuri, existenţa şi utilizarea memoriei mecanice este absolut necesară în
câteva situaţii cum sunt:
(i) atunci când materialul de memorat nu are o structură logică internă;
(e.g. în retinerea denumirilor geografice, a datelor istorice, a numelor de persoane, a numerelor de
telefon)
(ii) la copii la care mecanismele gândirii sunt încă insuficient dezvoltate pentru a permite memorarea
logică.
(i.e. ca un mecanism de compensare, copiii dispun de o capacitate de memorare mecanică superioară
adulţilor)
 I. Sistemele mnezice
I.2. Memoria mecanică şi memoria logică

 Memoria logică presupune înțelegerea conținutului asimilat, descifrarea

sensurilor, a semnificatiei, a implicațiilor acestuia .

 Ea asigură o învățare autentică utilizabilă în practică și foarte flexibilă

(i.e. presupune capacitatea de a utiliza cunostintele in contexte diferite)
 I. Sistemele mnezice
I.3. Memoria senzorială, memoria de scurtă durată şi
memoria de lungă durată
 După durata păstrării distingem între:
- memorie senzorială
- memorie de scurtă durată
- memorie de lungă durată
 Memoria senzorială -> retenția informațională pentru intervalul de timp
necesar parcurgerii de către stimularea senzorială a drumului de la receptor
la cortex.
 Fiecărui analizator îi corespunde un tip distinct de memorie senzorială
 Cele mai studiate și mai cunoscute forme sunt:
- memoria senzorial vizuală (memoria iconică)
- memoria senzorială auditivă (memoria ecoică)
 Durata acestora este una foarte scurta (de ordinul milisecundelor) şi au o
capacitate in principiu nelimitată.
 I. Sistemele mnezice
I.3. Memoria senzorială, memoria de scurtă durată şi
memoria de lungă durată

 Memoria de scurtă durată reprezinta retinerea informatiilor pentru o

perioada de ordinul secundelor (aproximativ până la 18-20 de secunde).

 Ea are un volum cuprins intre 5 si 9 elemente (7 +/- 2).

(e.g. citesc un număr de telefon din agendă și mă duc în celălat colț al camerei, unde
se află telefonul, să-l formez. Țin minte numărul până îl formez, dar dacă sună
ocupat și trebuie să-l formez din nou nu mi-l mai pot aminti, deci trebuie să
consult iar agenda).

 Memoria de scurtă durată are deci o durată limitată și volum limitat.

 I. Sistemele mnezice
I.3. Memoria senzorială, memoria de scurtă durată şi
memoria de lungă durată

 Memoria de lungă durată presupune reținerea informației pentru

intervale de timp foarte mari ajungând până la întreaga viață.

 Aceasta are o durată prezumtiv nelimitată și un volum nelimitat. Nu

putem spune ca memoria umană “se umple”.

 Calculatorul are o memorie limitată, dar în cazul memoriei umane o

asemenea situatie nu este cu putință.
 I. Sistemele mnezice
I.4. Memoria de lucru
 După nivelul de activare a informaţiilor distingem între :
- memorie de lucru
- memorie de lungă durată
 Memoria de lucru -> acea parte a informațiilor stocate în sistemul cognitiv care sunt
activate temporar în scopul realizării unei sarcini.
 Aceleași conținuturi informaționale pot intra în câmpul memoriei de lucru dacă sunt
activate temporar, respectiv în câmpul memoriei de lunga durată dacă se află în stare
de subactivare temporară.
 Studiile arată că, referitor la prelucrarea informatiei, important -> nivelul de activare.
- Noi avem o multitudine de informații în memorie dar nu le folosim simultan pe toate
-În acelasi timp cand vorbim despre ceva, avem in memorie și alte informatii,dar care nu ne
sunt necesare în sarcina curentă
- In memoria noastră are loc o dinamică permanentă
 I. Sistemele mnezice
I.1. Memoria episodică şi memoria semantică

 După gradul de integrare spatio-temporală a informaţiilor distingem intre:

- memorie episodică;
- memorie semantică;
 Memoria episodică include informatii a caror dobândire poate fi localizată în timp și
spațiu.

 Pe lângă informația în sine, reținem astfel și locul / contextul şi momentul în care am

dobândit-o.

 O parte semnificativă din memoria noastră dispune de integrare spatio-temporară, dar

dispunem și de multe informații pentru care nu avem nici o idee de unde le stim. (e.g.
cand am aflat prima oara ca apa e incolora? Integrarea spatio-temporală s-a pierdut)
 Vorbim în acest caz despre memoria semantică ce cuprinde informatii care, fiind utilizate în
mod frecvent, şi-au pierdut intergarea spatio-temporală.
 I. Sistemele mnezice
I.1. Memoria episodică şi memoria semantică

 Sintetic, memoria episodică include informaţii cu caracter strict personal, episoade

din existenţa individului puternic amprentate subiectiv, iar memoria semantică este
specializată în reţinerea informaţiilor generale despre lume şi viaţă.

 Inițial toate informațiile intră în memoria episodică, însă în timp, prin pierderea
intergrării spaţio-temporale, acestea tind să migreze către memoria semantică.

 Distincția dintre cele două are şi puternice argumente neurofiziologice:

- cazurile de traumatisme cranio-cerebrale soldate cu amnezii arată că în
general informaţiile din memoria episodică se pierd în timp ce memoria semantică
rămâne intactă.