Memoria

Memoria de scurtă si lungă

durată

‘’Un cap fără memorie este o fortăreață fără garnizoană’’

(Napoleon)
 Memoria de scurtă durată

Noţiuni de memorie de scurtă durată. Înţelegerea naturii MSD şi, prin urmare, definirea ei diferă în funcţie de
modelul memoriei la care se aderă. Fireşte, vom avea mai multe definiţii ale MSD, deoarece există nu un singur
model al memoriei.
Ø Df1. MSD = procesul de reţinere a informaţiei în vederea prelucrării ei corespunzătoare pe o durată scurtă de
timp (până la 18-20sec.)
Ø Df2. MSD = Totalitatea cunoştinţelor şi mecanismelor de procesare activate în vederea rezolvării sarcinii
curente
Ø Df3. MSD = sistem mnezic care reţine informaţia pe un anumit termen pentru a fi procesată în mod
corespunzător fără ca această reţinere (păstrare) să fie sprijinită prin (auto)repetiţie.
1.
Potrivit acestui model MSD înseamnă păstrare firească, fără acţiuni speciale de sprijin sau consolidare a
informaţiei. Termenul de păstrare este natural. Informaţia se află în MSD atât cât poate ea să reziste, prin sine şi
de la sine. Analogie cu păstrarea produselor în mediu natural sau artificial (frigider).

Tipul de codare a informaţiei în MSD

Un sistem mnezic se deosebeşte de alt sistem mnezic prin codul utilizat. Memoria senzorială, de exemplu, recurge
la codarea neurobiologică a stimulului (detectorii de trăsături), memoria de lungă durată preferă codul semantic
iar memoria de scurtă durată codează informația in sunete, codul utilizat este cel verbal.
 Memoria de lungă durată
MLD este tezaurul personal de cunoştinţe, experienţe, competenţe.

Ø Ea conţine informaţii pe care subiectul le consideră necesare pentru timpul ce urmează, pentru timpul viitor.
Ø
Ø Durata de păstrare variază de la 20 sec. până la ani de zile, chiar până la cea egală cu viaţa întreagă.
Ø
Ø Volumul MLD e cel mai mare în raport cu volumul celorlalte memorii şi dimensiunile lui au varietăţi individuale. Sunt
persoane care au o memorie imensă, fiind recunoscute ca erudite: Leonardo Da Vinci, D. Cantemir, M. Eminescu, N.
Iorga. Cunoaştem însă şi persoane cu un volum modest de experienţe depozitate în memoria lor, persoane care nu s-
au străduit să înveţe sau nu au avut condiţii prielnice pentru dezvoltarea lor. Dacă primele merită epitetul erudite care
este unul nobil şi măgulitor, atunci cele din urmă trebuie să suporte calificativul ignorante, după spusele psihologilor.
Ø
Ø Odată ce informaţia e stocată în MLD ea nu rămâne neschimbată. Cercetările psihologilor privind problema
dată pun în evidenţă faptul că cunoştinţele din MLD sunt supuse unei prelucrări continue, neîntrerupte.
Ca urmare a acestor procesări informaţiile se curăţă de ceea ce-i secundar, întâmplător.

Ø Informaţiile se distilează şi rămâne în depozitul mnezic ceea ce este principal şi esenţial.

Ø
Ø O altă modificare pe care o suferă informaţiile pe timpul aflării lor în MLD este că ele devin mai sistematizate, mai
profunde şi mai legate unele cu altele.
 Cum putem înbunătăți memoria?
1. Acordă semnificație, importanță unei amintiri pe care vrei să o păstrezi pe termen lung. Ușurința cu care ne
reamintim de ceva este proporțională cu importanța acordată.
2. Desenează – studii recente au arătat că desenarea, exprimarea grafică a unei informații ne ajută să o păstrăm pe
termen mai lung.
3. Antrenează-ți creierul – cercetătorii sugerează că „creierul funcționează ca un mușchi”, astfel că trebuie antrenat
pentru a funcționa la capacitate maximă. Clinica Mayo sugerează să facem cuvinte încrucișate, să folosim rute
alternative pentru a ajunge la serviciu, să învățăm o limbă străină sau să învățăm să cântăm la un instrument, să
ne implicăm în activități – orice din afara rutinei zilnice și care presupune să gândim sau să ne gândim în alt fel.
4. Dormi – teoriile actuale sugerează că în timpul somnului creierul lucrează, consolidând amintirile, sortând ceea ce
trebuie să ținem minte și ce nu.
5. Fă mișcare – activitatea fizică crește fluxul sanguin, ceea ce poate îmbunătăți memoria și chiar reduce riscul de
demență. Și din acest motiv se recomandă cel puțin 30 de minute de activitate fizică moderată pe zi.
6. Socializează – interacțiunea cu prietenii și colegii noștri ne ajută să ne ținem departe de depresie și de alți stresori
care au fost asociați cu pierderile de memorie.

Memoria Episodică
v Memoria episodică este tipul de memorie care se raportează la evenimente autobiografice, cum ar fi
momentele, locurile și emoțiile asociate cu aceste situații. Adică ea constituie memoria și cunoștințele
despre contexte.

q Memoria episodică este acea capacitate care permite oamenilor să-și amintească toate experiențele, situațiile
și evenimentele pe care le-au întâmpinat de-a lungul vieții. (Amintiri despre ultimul revelion, prima zi de
școală, ce am făcut ieri, etc)

v Caracteristicile memoriei episodice:

• Este folosită pentru a codifica experiențele personale și a recupera în mod conștient evenimentele
si episoadele trecutului.
• Se referă la memoria elementelor care apar într-un anumit moment, acest moment poate include
atat trecutul recent(câteva minute, câteva ore sau câteva zile înainte) cât și trecutul îndepărtat(cu
luni și ani înainte)
• Are trei caracteristici principale: temporalitatea, informația contextuală și rechemarea conștientă
•
v Informații temporare:
• Memoria episodică are un caracter temorar. Informațiile care includ acest tip de memorie se aflau
la un moment dat în trecut.
•
• Contextualitatea temporală a memoriei episodice, poate fi precisă sau vagă. Adică vă puteți aminti exact
când au apărut elementele memorate sau le puteți aminti într-un mod vag și difuz.
• În ambele cazuri elementele amintite fac parte din memoria episodică, atâta timp cât se referă la
experiențele personale și la evenimentele autobiografice.
•
v Informații de context:
• Memoria episodică include informații spațiale și informații perceptuale. Memoria încorporează elemente
despre spațiul și contextul în care a avut loc evenimentul.
• Aspectul, forma sau culoarea sunt aspecte care sunt încorporate în memoria episodică, motiv pentru care
memoria este întodeuna explicită.
•
v Memorie conștientă:
• Memoria episodică se caracterizează prin generarea unei memorii total conștiente, persoana este
conștientă de faptul că a trăit și a experimentat evenimentul în primă persoană.

• Din punct de vedere evolutiv, memoria episodică se dezvoltă târziu, în copilărie, atinge cel mai mare nivel
la vârsta adultă și se deteriorizează progresiv la bâtrânețe.
Ø Astfel, în general, adulții au capacitați mai mari de ași aminti aspectele autobiografice decât copii și
vârstnicii.
•
Ø In ceea ce privește procesele de codificare, memoria episodică are trei elemente principale: procesarea,
elaborarea și semnificația.
Ø Cu cât prelucrarea este mai mare, cu atât este mai bine stocarea și recuperarea memoriei. Aceasta
înseamnă că, cu cât mai sunteți în contact cu un tip de informații, cu atât mai bine vă amintiți.
Ø Pe de altă parte, anumite studii au arătat că practica distributivă este mai bine amintită decât practica în
masă. Adică evenimentele care se întâmplă de mai multe ori în zile diferite sunt amintite, în general,
mai bine decât evenimentele care au loc intr-o perioadă de timp, dar numai o singură dată.

Procese de stocare:
Ø Depozitarea este procesul care vă permite să stocați informațiile capturate și codificate în structurile
creerului.
Ø O teorie destul de acceptată este aceea care a afirmat că uitarea are loc prin nefolosire. Dacă informația
stocată nu este utilizată, ea se descompune cu trecerea timpului, urmată de supraveghere
Ø De asemenea, inferența, este un element important în determinarea stocării informațiilor. Evenimentele
care apar între momentul învățării și retragerea ulterioară pot duce la uitare.
Ø
Procese de recuperare:
Ø Pentru că memoria episodică să-și poată îndeplini funcția, odată ce informația este codată și stocată,
trebuie recuperată.In caz contrar, memoria nu este generată și procesul de memorie eșuiază.
Ø Astfel procesul de recuperare se referă la activitatea de recuperare conștientă a elementelor stocate în
memorie.
o Se presupune că semnalele de memorie joacă un rol major în memoria episodică. Semnalele eficiente care
permit recuperarea, materialului stocat anterior dau naștere la funcționarea memoriei.
o Cu toate acestea, recuperarea informațiilor poate fi efectuată și fără semnale. In aceste cazuri vorbim de
recuperarea gratuită, care, spre deosebire de memoria prin coduri, are doar indicii contextuali.
o
v Patologii asociate:
Au fost descrise patologii multiple care pot cauza probleme în memoria episodică. Majoritatea acestor boli
sunt caracterizate prin afectarea structurilor cerebrale discutate mai sus.
Ø Principalele afecțiuni care pot cauza condiții de memorie episodică sunt:
ü - autismul (aceasta patologie ar putea produce daune selective in sistemul limbic-prefrontal al memoriei
episodice)/ relația dintre autism și alterarea memoriei episodice nu este clar stabilită, dar subiecții cu
această patologie prezintă de obicei probleme în memoria evenimentelor autobiografice.
ü - amnezia ( care se referă la pierderea memoriei, această modificare generează de obicei deficite
importante în memoria episodică)
ü - boala alzheimer este o patologie neurodegenerativă care afectează de obicei hipocâmpul înainte de a
afecta alte regiuni ale creierului, principalul simtom este pierderea memoriei, care afectează în mare
măsură memoria episodică.
ü - sindromul korsakoff este o boală cauzată de un deficit de vitamina B1, se manifestă de obicei în subiecții
care prezintă alcoolism cronic și printre simtomatologia sa largă există o afecțiune notabilă a memoriei
episodice.
Memoria de lucru
 „Ai nevoie de memorie pentru a urmări fluxul de conversației”
•
• Conceptul de memorie de lucru pune accentul pe interlaţia dintre reţinerea tranzitorie a
informaţiei şi activitatea de procesare concurentă.
• Termenul “memorie de lucru”reprezinta capacitatea de:
a retine provizoriu mai multe fapte si ganduri,in timp ce rezolvi o problema sau indeplinesti o
sarcina.
• Din 1974 s-a dezvoltat o teorie mai elaborată a memoriei de scurtă durată, care este în curs
de validare din punct de vedere empiric (Milton, 2008). Baddley şi Hitch (1974)
au dezvoltat ideea memoriei de lucru (ML) în termeni de memorie de scurtă durată (MSD)
(Milton, 2008).
Au definit memoria de lucru ca fiind „sistem pentru menţinerea temporară şi manipularea
informaţiei în timpul realizării unei game de sarcini cognitive
cum ar fi comprehensiunea, învăţarea şi gândirea.
Prima variantă a modelului multicomponenţial cuprindea trei aspecte a memoriei de lucru: bu
cla fonologică, schiţa vizuospaţială şi o parte central-executivă,
care controlează celelalte două subsisteme considerate sisteme subordonate.
• Modelul lui Baddley este ierarhizat, cu sistemul executiv central ca factor dominant
care controlează toate subcomponentele.
• Cercetarea lui Baddeley a scos la iveala existenta unui sistem nervos “ director
central” situat in partea frontala a creierului responsabil de prelucrarea informatiei din “memoria de
lucru".
• Memoria de lucru este
un sistem de memorie intermediar si activ in ariile prelucratoare ale creierului. Este
un sistem important al memoriei si unul pe care cei mai multi dintre noi il folosesc zilnic.
• Limbajul, invatarea si memoria de lucru.
• Slabiciunile memoriei de lucru afecteaza totusi multi copii de varsta scolara si adulti. Memoria
de lucru este ceruta pentru a intelege limbajul vorbit; pentru a intelege ceea ce este citit; pentru a scri
e
propozitii, paragrafe si povestiri; pentru a rezolva probleme si pentru a efectua operatii de matematic
a. Cercetarile facute asupra copiilor cu intarzieri in limbaj, cum sunt copiii care
isi dezvolta limbajul mult mai tarziu decat norma dar care
au inteligenta nonverbala normala, demonstreaza ca acestia au probleme cu memoria de lucru.
Despre ei se spune ca au deficiente specifice de limbaj si au riscul de
a avea dizabilitati de citire. Cercetarile au aratat de asemenea ca copiii intre 4 si 6 ani
cu deficiente specifice de limbaj si capacitate limitata a memoriei de lucru,
au intarzieri in dezvoltarea limbajului.
• Dezvoltarea sintactica a copiilor este afectata de memoria de lucru. Sintaxa se refera la ordonarea
cuvintelor in propozitii care contribuie la inteles.
• Cercetari facute asupra copiilor cu probleme de citire arata ca ei au probleme de intelegere
sintactica legate de capacitatea memoriei de lucru.
In clasa, elevii cu capacitate limitata a memoriei de lucru pot sa nu mai ascute pe cei care
introduc concepte si cuvinte noi.
In populatia de adolescenti si a studentilor, multe studii au evidentiat probleme cu luarea

notitelor si intelegerea celor citite in raport de limitarile memoriei de lucru. Studiile asup
ra
adultilor cu dizabilitati de citire arata de asemenea ca acestia au deficite ale memoriei de
lucru. Memoria de lucru joaca un rol important si in matematica.
• Cand un copil efectueaza o pagina de operatii cu o singura unitate,
cu schimbarea randurilor de operatii de adunare cu cele de scadere, memoria de lucru es
te aceea care-l ajuta pe copil sa
isi aminteasca sa adune sau sa scada intregul rand. Copiii folosesc o forma
de memorie de lucru denumita memorie seriala, cand socotesc prajiturile de pe
o farfurie,pentru a sti cate au mai ramas pentru a doua zi la pranz.
A-ti aminti sa nu pui la socoteala mai mult decat o
data fiecare prajitura este o functie a memoriei seriale. Adultii folosesc memoria de lucru
cand retin pretul total al cumparaturilor intr-un cos al mintii, ca si cum fiecare item s-
ar adauga, astfel incat sa nu depaseasca o suma proposa. Intelegerea propozitiilor se sprij
• Folosim memoria de lucru cand pastrarea ordinii cuvintelor (sintaxei) este importanta pentru a
intelege corect o propozitie precum: “ Mingea baiatului si nu a fetei era cea murdara.”
Memoria
de lucru permite ascultatorului sa retina informatia verbala in minte destul timp pentru a
da sens succesiunii de cuvinte, pentru a le prelucra pentru un stocaj pe termen
lung si pentru a rezolva sarcinile verbale ale problemelor.
• Memoria de lucru este, intr-un fel, echivalentul memoriei RAM a calculatorului.O capacitate
mare
de stocare temporara a datelor permite utilizarea simultana a mai multor informatii in rezolvare
a unei probleme.
• Memoria
de lucru este atat auditiva (masutata prin numarul de cuvinte sau numere pe care ni le putem re
aminti in ordinea corecta la scurt timp dupa ce le-
am auzit) respectiv vizuala sau kinestezica (retinerea secventelor de miscari).
• Memoria de lucru se masoara prin teste neuropsihologice
specifice, disponibile incepand cu varsta de 6 ani.
• Numeroase studii atesta ca memoria de lucru poate fi antrenata si capacitatea de invatare poate fi
imbunatatita prin exercitii cognitive specifice.
Optimizaea
funcționalitații
memoriei
 Metode
• Cea mai importantă modalitate de asigurare a durabilității informaţiilor în
memorie îl reprezintă repetiţia. Repetiţia este mater studiorum, spune o
veche cugetare. Nu orice repetiţie asigură însă trăinicia cunoştinţelor, ci
doar cea optimă. Cercetările au arătat că repetiţiile suplimentare nu trebuie
să fie nici prea puţine (produc fenomenul subînvăţării), dar nici foarte multe
(supraînvăţarea). Repetiţia eşalonată, bazată pe separarea în timp a
repetiţiilor, este mai productivă decât cea comasată. Repetiţia activă,
independenta, bazată pe redarea pe dinafară a textului, cu cuvinte proprii,
este superioară repetiţiei pasive bazată doar pe recitirea textului. Repetarea
încărcată cu sens şi semnificaţie (înţelegând ceea ce se memorează și pentru
ce) este mai productivă decât cea mecanică și lipsită de rost. Repetând
materialul în diverse forme şi combinaţii (cu voce tare, înscris, sub formă de
schemă sau tabel etc.) va fi mai trainic reţinut decât repetiţiile monotone.
Memoria va funcţiona mai bine dacă învăţarea se sprijină pe anumite
motive cognitive (intrinseci): interes cognitiv (vreau să știu), curiozitate
epistemică, atracţie spre mister, dorinţa de a continua învăţarea, motivul
autoactualizării (vreau să mă dezvolt prin învățare) etc. Un rol important în
eficienţa memoriei îl au procesele afective pozitive: emoţiile şi sentimentele
intelectuale - bucuria explorării, plăcerea descoperirii noutăţilor, pofta de a
învăţa etc.
• Optimizarea funcţionalităţii memoriei se mai poate obţine prin utilizarea unor
anumite procedee. Intensificarea interacţiunii dintre subiect şi materialul de
memorat, apelul la diverse metode de prelucrare a acestuia, cum sunt: a)
alcătuirea planului textului; b) fracţionarea lui în părţi; c) desprinderea
punctelor esenţiale; d) stabilirea asemănărilor şi deosebirilor. Stabilirea unor
repere, a unor puncte de sprijin, a unor mnemoscheme sau mediatori ridică
potenţialul memoriei: sublinierea cuvintelor / sintagmelor de reper, scrisul
pictografic, asociaţiile, rezumatele, schemele grafice. Fixarea conştientă a
scopului activităţii de învăţare cât mai clar posibil. Important este să ştim nu
doar că trebuie să memorăm, ci şi pentru cât timp, cât de precisă trebuie să
fie memorarea şi reactualizarea, care este valoarea şi utilitatea informaţiilor
memorate. Sistematizarea cunoştinţelor care urmează a fi asimilate. Ele vor
fi mai uşor şi mai mult timp reţinute dacă vor fi legate unele de altele,
ierarhizate şi integrate în sistemul noţional, dacă sunt segmentate în unităţi
de sens (chunk-uri), dacă sunt organizate pe baza unui plan unitar şi
coerent.
 Metoda RICAR
• Metoda RICAR Este una dintre cele mai bune metode de îmbunătăţire a memoriei. Ea este destinată
îmbunătăţirii abilităţii studentului să reţină de a învăţa şi reproduce materialul prezentat într-o carte sau
un manual.
• Metoda a luat numele de la primele litere ale celor cinci etape ale sale: Răsfoire, Întrebări, Citirea textului,
Amintirea punctelor principale, Recapitulare în gând. Prima şi ultima etapă se aplică întregului capitol, în
timp ce etapele intermediare se aplică fiecărei secţiuni a capitolului.
• Metoda RICAR ar putea arăta astfel: Prima etapă: familiarizarea cu textul, ceea ce presupune o lectură rapidă
a întregului material pentru (o cât măi bună) orientare. A doua etapă: aprofundarea ideilor; se
fragmentează materialul după principalele teme (capitole, paragrafe); în continuare, se urmăreşte o cât
mai fidelă înţelegere şi riguroasă sistematizare a primei teme; după prelucrarea (înţelegerea şi
sistematizarea) primului fragment se trece la al doilea ş.a.m.d.; se procedează astfel până la parcurgerea
şi prelucrarea întregului material (curs), înţelegerea aprofundată asigură, în bună măsură, şi memorarea.
A treia etapă: se impune reluarea fiecărei teme în vederea unei memorări analitice; memorăm ceea ce n-
am reţinut (până în această etapă) şi revedem fişele pe care le-am întocmit în etapa precedentă;
subliniem, ceea ce ne interesează. A patra etapă: este etapa în care urmărim o fixare de ansamblu; mai
precis, este vorba de recapitularea întregului material însoţită de întocmirea unor scheme; reţinem câteva
idei principale pe o foaie de hârtie, sintetizăm esenţa/structura fiecărei lecţii (teme). A cincia etapă: este
etapa care se referă la recapitularea acestor scheme; ea ne ajută să vedem întregul, să vedem
semnificaţiile mai profunde, ne permite să putem aborda subiecte de sinteză (pentru tratarea cărora
suntem nevoiţi să apelăm la cunoştinţe din diferite lecţii
 Mens sana in corpore sano
•
• Activitatea fizică si psihică ne ajută sa ne menținem sanatoși si
inteligenți pe masură ce imbătranim. Deși eforturile noastre de a ne
păstra mințile tinere si viguroase nu pot impiedica chiar orice declin
de natură congnitiva, in mod surprinzator, o legatura puternica intre
efortul fizic si prospetimea mentala face in asa fel incat un tonus
bun sa ne mentina si cognitia mai robusta.
• Cu toții știm ca dacă nu facem mișcare, mușchii ni se
atrofiază. Ceea ce mulți oameni nu inteleg insa, este ca
si creierul isi mentine o forma mai buna atunci cand corpul este
exersat si sangele este pus in miscare.
• Bibliografie : ION NEGURĂ, PSIHOLOGIA MEMORIEI, GÂNDIRII ȘI IMAGINAȚIEI

•
 Vă mulțumim
pentru
atenția acordată!