Memoria - rolul și tipurile acesteia

Memoria este definită în termeni generali ca fiind capacitatea minții de a conserva și readuce în
conştiinţă elemente și experiențe din trecut.
Memoria este suma totala a ceea ce ne amintim, este capacitatea de a invata si de a adapta
experientele anterioare la situatiile prezente. Memoria este abilitatea creierului de a codifica, stoca si
de a reaminti ulterior informatii, senzatii, sentimente atunci cand sunt necesare, in mod automat sau
constient. Altfel spus, este capacitatea de a utiliza situatii invatate sau experimentate din trecut
pentru a rezolva si anticipa evenimente din prezent, respectiv viitor. Memoria influenteaza
comportamentul si este parte din procesul continuu de adaptare la mediu cu tot ce presupune
acesta.
Etimologic, cuvantul memorie vine din latinescul memoria. Este esentiala pentru dezvoltarea omului
si depinde de procesele de invatare, pentru ca asocierea datelor va stimula si perfectiona procesul
de memorare. Pe de o parte, memoria depinde de invatarea constienta, dar exista si in absenta
acesteia. Pe de alta parte, invatarea depinde de memorie, dar si de capacitatea exceptionala a
creierului de a face conexiuni intre experientele traite si cele invatate. De exemplu, invatam
constient cuvintele dintr-o limba straina, dar atunci cand le folosim, utilizam memoria pentru a le
reproduce. Memoria este legata de procesul de invatare, dar difera de ce este in sine mecanismul
prin care omul dobandeste cunostinte prin actiunea constienta a invatatului.
Abilitatea oamenilor de a apela la amintirile trecute pentru a-si imagina viitorul si pentru a stabili
cursul viitoarelor actiuni a fost elementul esential care a dus la dezvoltarea omului ca specie
inteligenta. Fenomen si stare in egala masura, este intangibila, fiind un concept care se refera la
procesul de amintire, proces complex si complicat. Amintirile sunt cele care ne fac capabili sa citim,
sa conducem o masina, sa rezolvam probleme de matematica si tot ele sunt cele care ne fac sa
avem o identitate.
Exista mai multe tipuri de memorie, in functie de modul in care se manifesta, de reactiile si de
efectele produse la nivelul creierului:

Memoria senzoriala
Se mai numeste memorie imediata si este capacitatea de a retine senzatii provocate de
stimuli vizuali, auditivi sau tactili, pentru un timp scurt.

Sunt mai multe tipuri de memorie senzoriala:

 Iconica - ce retine pentru foarte scurt timp o imagine;

 Echoic - este memoria senzoriala care stocheaza pentru cateva secunde un stimul
auditiv;
 Tactila - cu referire la stimulii tactili.

Memoria de scurta durata

Este numita si memorie de lucru, avand capacitatea de a retine o cantitate mica de
informatii, pe termen scurt. Este separata de memoria senzoriala si de cea pe termen lung.
Capacitatea de a retine anumite secvente depinde de efortul constient pe care il face
individul.
Memoria de lunga durata
Memoria pe termen lung este etapa finala, semi-permanenta a memoriei. Spre deosebire de
memoria senzoriala si de cea pe termen scurt, memoria pe termen lung are o capacitate
teoretic infinita de a retine si stoca informatii si cuprinde tot ceea ce stim la un moment dat.

Memoria de lunga durata implica cateva procese necesare prelucrarii informatiilor: codarea,
stocarea si decodarea – inapoierea.

Memoria de lunga durata se mai numeste si memorie de referinta si este impartita in doua
mari categorii: memorie explicita si implicita.

1. Memoria explicita este memoria constienta, implica fapte, concepte si evenimente

care sunt aduse in mod voluntar in campul constientei.
2. Memoria implicita este cea inconstienta, procedurala si se dezvolta prin practica in
timp.