TULBURARILE DE MEMORIE

Tulburarile de memorie sunt de vina pentru incapacitatea temporara sau permanenta, fara cauza sau
declansate de anumiti factori, de a ne aminti anumite informatii.Memoria reprezinta capacitatea mintii
de a isi codifica, depozita si apoi recapata informatiile. Aceasta este vitala pentru experientele traite si
pentru sistemul limbic, reprezentand retinerea informatiilor de-a lungul timpului, cu scopul ca acestea sa
ne influenteze actiunile viitoare. Limbajul, identitatea personala si chiar si relatiile cu cei din jur se
bazeaza pe capacitatea de memorare a creierului. Memoria face referire la procesele folosite pentru a
dobandi, depozita, mentine si, mai tarziu, restabili informatia. Trei mari procese au de-a face cu
memoria: conficiarea, stocarea si recapatarea. Pentru a se forma amintiri noi, informatia trebuie
schimbata intr-o forma ce poate fi stocata, iar acest lucru se petrece prin codificarea sa. Odata
codificata, informatia este stocata pentru folosirea ulterioara. Majoritatea informatiilor stocate sunt
uitate si folosite numai atunci cand ne amintim de ele pentru ca avem nevoie. Procesul de recuperare a
informatiei ne permite sa ne amintim informatiile dorite.
Tipuri de memorie:
Memoria poate fi clasificata dupa criteriul timpului astfel: memoria senzoriala, memoria de scurta
durata si memoria de lunga durata. Memoria senzoriala reprezinta faza incipienta a memoriei. In acest
stadiu, informatia senzoriala este stocata pentru o perioada scurta de timp (de regula o jumatate de
secunda pentru informatiile vizuale si 3-4 secunde pentru informatiile auditive). Doar o parte dintre
informatiile senzoriale trec la nivelul urmator, intrand in categoria memoriei pe termen scurt.

Memoria pe termen scurt, cunoscuta si sub denumirea de memorie activa, este, de fapt, informatia de
care devenim constienti fara a ne gandi la ea. Potrivit lui Freud, acest tip de memorie poate fi
considerata „mintea constienta”. Majoritatea informatiilor stocate in memoria activa sunt mentinute
pret de 20-30 de secunde. Doar o parte din aceste informatii trec la stadiul urmator, cel al memoriei pe
termen lung.

Memoria pe termen lung face referire la fluxul de informatii persistente. Potrivit lui Freud, memoria pe
termen lung poate fi denumita pre-constienta sau inconstienta. Informatiile dobandite prin memoria pe
termen lung nu sunt percepute, nu sunt constientizate, insa pot fi accesate imediat ce este nevoie.
Unele dintre aceste informatii se redobandesc cu usurinta, insa altele sunt redobandite cu mare
Tulburarile de memorie sunt de mai multe feluri, in functie de modul in care se manifesta, dar si de
cauza care le-a declansat.

Hipomnezia
Hipomnezia este una dintre cele mai comune tulburari de memorie. Aceasta este caracterizata de
scaderea functiei mnezice, asociata inaintarii in varsta, care este responsabila pentru cele 3 aspecte
importante ale memoriei: fixarea informatiei, pastrarea informatiei si evocarea acesteia. In cazul
problemelor precum oboseala acuta ori nevroza poate aparea hipomnezia intrucat atentia si
concentrarea slabite de oboseala au un impact direct asupra memoriei. Pacientul nu este foarte afectat
de aceasta tulburare de memorie intrucat daca se straduieste sa se concentreze, dobandeste
informatiile de care are nevoie. Hipomnezia apare in afectarile minore ale creierului, in urma unui
traumatism, a unei afectiuni sechelare a creierului si chiar si in cazurile de oligofrenie.
 Psihologie Cognitiva

Tulburarile de memorie sunt de vina pentru incapacitatea temporara sau permanenta, fara cauza sau
declansate de anumiti factori, de a ne aminti anumite informatii.Memoria reprezinta capacitatea mintii
de a isi codifica, depozita si apoi recapata informatiile. Aceasta este vitala pentru experientele traite si
pentru sistemul limbic, reprezentand retinerea informatiilor de-a lungul timpului, cu scopul ca acestea sa
ne influenteze actiunile viitoare. Limbajul, identitatea personala si chiar si relatiile cu cei din jur se
bazeaza pe capacitatea de memorare a creierului. Memoria face referire la procesele folosite pentru a
dobandi, depozita, mentine si, mai tarziu, restabili informatia. Trei mari procese au de-a face cu
memoria: conficiarea, stocarea si recapatarea. Pentru a se forma amintiri noi, informatia trebuie
schimbata intr-o forma ce poate fi stocata, iar acest lucru se petrece prin codificarea sa. Odata
codificata, informatia este stocata pentru folosirea ulterioara. Majoritatea informatiilor stocate sunt
uitate si folosite numai atunci cand ne amintim de ele pentru ca avem nevoie. Procesul de recuperare a
informatiei ne permite sa ne amintim informatiile dorite.
Tipuri de memorie:
Memoria poate fi clasificata dupa criteriul timpului astfel: memoria senzoriala, memoria de scurta
durata si memoria de lunga durata. Memoria senzoriala reprezinta faza incipienta a memoriei. In acest
stadiu, informatia senzoriala este stocata pentru o perioada scurta de timp (de regula o jumatate de
secunda pentru informatiile vizuale si 3-4 secunde pentru informatiile auditive). Doar o parte dintre
informatiile senzoriale trec la nivelul urmator, intrand in categoria memoriei pe termen scurt.

Memoria pe termen scurt, cunoscuta si sub denumirea de memorie activa, este, de fapt, informatia de
care devenim constienti fara a ne gandi la ea. Potrivit lui Freud, acest tip de memorie poate fi
considerata „mintea constienta”. Majoritatea informatiilor stocate in memoria activa sunt mentinute
pret de 20-30 de secunde. Doar o parte din aceste informatii trec la stadiul urmator, cel al memoriei pe
termen lung.

Memoria pe termen lung face referire la fluxul de informatii persistente. Potrivit lui Freud, memoria pe
termen lung poate fi denumita pre-constienta sau inconstienta. Informatiile dobandite prin memoria pe
termen lung nu sunt percepute, nu sunt constientizate, insa pot fi accesate imediat ce este nevoie.
Unele dintre aceste informatii se redobandesc cu usurinta, insa altele sunt redobandite cu mare
Tulburarile de memorie sunt de mai multe feluri, in functie de modul in care se manifesta, dar si de
cauza care le-a declansat.

Hipomnezia
Hipomnezia este una dintre cele mai comune tulburari de memorie. Aceasta este caracterizata de
scaderea functiei mnezice, asociata inaintarii in varsta, care este responsabila pentru cele 3 aspecte
importante ale memoriei: fixarea informatiei, pastrarea informatiei si evocarea acesteia. In cazul
problemelor precum oboseala acuta ori nevroza poate aparea hipomnezia intrucat atentia si
concentrarea slabite de oboseala au un impact direct asupra memoriei. Pacientul nu este foarte afectat
de aceasta tulburare de memorie intrucat daca se straduieste sa se concentreze, dobandeste
informatiile de care are nevoie. Hipomnezia apare in afectarile minore ale creierului, in urma unui
traumatism, a unei afectiuni sechelare a creierului si chiar si in cazurile de oligofrenie.