EPIPALEOLITIC – MEZOLITIC

12 – 10 Ka BC Epipaleolitic Europa occidentală

10 – 5 Ka BC Mezolitic Europa occidentală

Epipaleoliticul sau paleoliticul final. Urmează paleoliticului superior

Cca 12,5 - 12 Ka BP
Definiţia – elemente climatice, cronologice, de mediu, sociale şi cultural-tehnice.
Sfârşitul glaciaţiunilor, încălzire climatică, extinderea pădurilor, modificarea faunei
(dispar speciile migratoare de zone deschise, mai ales renul, extinderea speciilor
forestiere, precum cerbul şi mistreţul.
Mod de viaţă similar celui din paleolitic, VCP, dar:
 generalizarea folosirii arcului – vânătoarea în pădure,
 necesitatea fabricării a pieselor litice de mici dimensiuni – armături;
 dezvoltarea vânătorii individuale;
 exploatarea unor resurse diversificate.
Culturi cu arii mai restrânse, schimbări mai rapide.
Arta – fenomen în declin: galeţi gravaţi, pictaţi, rare reprezentări figurative.
Culturi/grupe culturale: Europa: Azilian, Ahrensburgian, Valourgian, Swiderian, Long
Blade Technology (Belloisian), Laborian, cultura Bromme, Tjongerian, cultura Komsa.
Urmate de culturile Mezoliticului.
Epipaleoliticul din Bazinul Mediteranean – două regiuni: Vest – Maghreb, cu
Iberomaurusianul şi Capsianul; Est – Natufian, cultură semisedentară; neolitizarea.

Mezoliticul
10 – 5 Ka BC în Europa 2,3 Ka BC în Europa Nordică
Mesos şi lithos, epoca de mijloc a pietrei.
Comunităţi de VCP în mediul temperat similar celui actual. Holocen.
Modificări economice şi sociale. pregăteşte trecerea la Neolitic.
Termenul avea la început sens cronologic, o perioadă între paleolitic şi Neolitic.
Datări diferite în Eurasia: Europa de NV – 10 – 5 Ka, 20 – 10 Ka în Japonia.
Modificări: climatice (Holocen: PreBoreal, Boreal, început Atlanic), floră – pădurea
de zonă temperată, faună – marile erbivore dispar, specii forestiere, teritorializarea,
reducerea teritoriilor de vânătoare, utilizarea arcului, microlitizarea, ambarcaţiuni –
monoxila.
 Grupe de VCP fixate în teritorii limitate şi dezvoltă treptat cultivarea unor specii
vegetale şi pescuit, cules. tehnici de vânătoare perfecţionate (arcul), practici funerare,
primele necropole, conflicte sociale.
Mod de viaţă nomad. Resursele variate nu mai necesită deplasări frecvente pe
distanţe mari, ci mişcări pe teritorii restrânse, după anotimpuri.
Situri ocupate multianual.
Ipoteză - existenţa unor situri de tip Agora, în care se întâlneau periodic (anual?)
membrii mai multor comunităţi care trăiau separat; pentru schimburi economice,
vănătoare/pescuit comun, alianţe matrimoniale - exogamie, serbări religioase etc.
Lepenski Vir pe Dunăre, Serbia.
Contactele ajută la difuziunea elementelor culturale, uniformizarea culturilor. Arcul şi
săgeata de uz comun în Europa şi Africa. Microlite, vârfuri de os.
Tipologia vârfurilor de săgeţi: vârfuri la începutul mezoliticului, apoi triunghiuri, în
mezoliticul mijlociu (8 Ka); apoi trapeze (mezolitic recent, 6,5 ka).
Alături de vânătoare, culesul moluştelor, scoici şi melci. Aşezări pe ţărmul mării,
unde se aflau resursele de hrană.
Grupuri culturale mezolitice: Sauveterrian, Tardenoisian, Maglemosian în
Franţa; Kongemosian în Danemarca; cultura Kunda în Estul Balticii.

Sfârşitul ultimei perioade glaciare, Würm.

Extinderea pădurilor, perioade mai calde şi perioade reci. VCP magdalenieni trebuie
să se adapteze în cca 2 ka la schimbări apărute după o lungă perioadă de climă rece.
Două fenomene: 1 în prima fază, posibilitatea de circulaţie, mobilitatea în Europa
datorită încălzirii → omogenizarea culturilor prin contacte şi schimburi; 2 în faza a doua,
apariţia unor zone autonome, izolate, adaptări locale.
Fenomenul va conduce la apariţia unor culturi diferite în Mezolitic.
mezoliticul = perioadă definită şi recunoscută relativ târziu în studiul Preistoriei. În
clasificarea lui John Lubbock se trece direct de la Paleolitic la Neolitic.
1870-1880 – problema trecerii de la paleolitic la neolitic şi posibilitatea existenţei
unei etape intermediare, de tranziţie. Discuţii teorteice, nu erau disponibile date
arheologice.
Săpături la Mas d’Azil, dep. Ariège – noi date
1910-1911 – mezoliticul recunoscut şi acceptat în studiul Preistoriei.
Culturi – trei mari culturi în Tardiglaciar, finalul paleoliticului superior:
 Azilian, Europa Occidentală
Federmesser în Nordul Europei
Tardigravettianul în Sudul Europei.
Fiecare cultură are mai multe grupuri definite pe baza utilajului.
Caracteristici ale tehnologiei litice (IL): microlitizarea (< 3 cm = microlite);
geometrizare. Piese ale artefactelor compozite de lemn, piatră, piele; unelte şi arme. IMDA
mai puţin bogată (corn de cerb în loc de corn de ren); în Magdalenian era foarte bogată şi
importantă.
Culturi
Azilianul – peştera Mas d’Azil, dep. Ariège Franţa şi peninsula Iberică. Se dezvoltă
din cultura magdaleniană, care se adaptează noilor condiţii de mediu şi de viaţă.
IL – utilaj pentru prelucrare lemn.
Mediu dominat de păduri de foioase de climat temperat, care înlocuiesc stepele
climei reci.
Arcul şi săgeata – vânătoarea în pădure.
Federmesser – cuţite de silex curbe, Europa Nordică