CALITĂŢILE GENERALE ŞI PARTICULARE ALE STILULUI

STILUL (gr. stylos – ,,instrument de scris”), în accepţia cea mai larg răspândită, denumeşte modalitatea
proprie unui scriitor în folosirea resurselor limbii.
a) accepţie curentă: felul personal de a se exprima al unei persoane;
b) accepţie lingvistică: mod particular de folosire a resurselor limbii în diverse domenii de activitate;
c) accepţie literară: ansamblul mijloacelor pentru a obţine efecte artistice.
Practica tradiţională a împărţit trăsăturile stilului în două mari categorii: calităţi generale, care sunt
obligatorii, şi calităţi particulare, care sunt subordonate celor generale şi definesc mai precis specificul unei
opere.

CALITĂŢILE GENERALE

1. CORECTITUDINEA implică respectarea strictă a regulilor gramaticale şi a normelor limbii literare în

exprimare. Abaterea de la cerinţa corectitudinii este solecismul, care se manifestă prin greşeli de natură
sintactică, în primul rând dezacordul. Scriitorii folosesc solecismul pentru efectul său artistic, în special în
scopul caracterizării personajelor.

2. CLARITATEA înseamnă exprimarea clară, logică, coerentă a gândurilor, a sentimentelor şi a ideilor; rezultă
din folosirea termenilor uşor de înţeles, al cuvintelor al căror sens este consacrat, prin evitarea celor
necunoscuţi, echivoci, vagi, contradictorii. În plan sintactic, claritatea este dată de construcţiile fireşti, în spiritul
limbii. Contrare clarităţii sunt obscuritatea, echivocul şi nonsensul.

3. PROPRIETATEA se referă la alegerea cuvintelor şi construcţiilor sintactice potrivite pentru exprimarea

ideilor. Proprietatea termenilor presupune cunoaşterea sensurilor primare, derivate, figurate ale cuvintelor.
Această calitate impune un deosebit simţ al nuanţei, pentru a selecta dintre posibilităţile lexicale, aparent
numeroase în exprimarea unei idei, pe acelea care o surprind în întregime.

4. PRECIZIA rezultă din exprimarea directă a ideilor, prin termeni precişi, la obiect, fără divagaţii ori
dezvoltări colaterale. Aceasta nu exclude nici bogăţia vocabularului, nici ornamentarea stilului. Opus preciziei
este stilul difuz şi prolix.

5. PURITATEA constă în utilizarea cuvintelor, expresiilor, locuţiunilor consacrate de uzul general al limbii,
admise de limba literară, prin evitarea abuzului de neologisme, arhaisme sau regionalisme, greu de înţeles.
 CALITĂŢILE PARTICULARE

1. CONCIZIA rezultă din exprimarea ideii într-un mod sintetic, dens, prin cât mai puţine cuvinte. Este bine ca
textul să aibă fraze scurte, să exprime o singură idee într-o frază să evite perifrazele şi cuvintele inutile. I se
opune poliloghia (comunicarea difuză, ambiguă).

2. SIMPLITATEA, apropiată de concizie, este modalitatea prin care un scriitor reuşeşte să folosească structuri
sintactice obişnuite, sobre, cu o largă circulaţie în limbă, dar fără a aduce o atingere profunzimii ideilor.

3. NATURALEŢEA este consecinţa exprimării fireşti, fără afectare. Opuse naturaleţii sunt afectarea (folosirea
deliberată a unor cuvinte/ construcţii surprinzătoare)şi emfaza (apare în stilul bombastic, declamator, constând
în folosirea unor cuvinte preţioase).

4. FINEŢEA este rezultatul unei exprimări subtile a anumitor idei, al căror sens aluziv trebuie „descifrat” de
cititor.

5. ARMONIA este rezultanta folosirii cuvintelor în aşa fel încât să ducă la încântarea auzului şi să aibă o
sonoritate armonioasă. Armonia e un termen sinonim cu eufonia (evitarea sunetelor neplăcute, nemuzicale, a
cacofoniilor). Eufonia se realizează în mod deosebit în textul poetic prin rimă, ritm şi metru.

6. ORALITATEA este calitatea particulară care provine din folosirea adecvată a mijloacelor de expresie proprii
limbii vorbite. Caracteristică stilului oral e utilizarea unor termeni ori locuţiuni expresive, a interjecţiilor, a
proverbelor, a zicalelor, a propoziţiilor exclamative şi interogative.

7. DEMNITATEA este socotită a fi un rezultat al folosirii, în vorbire sau scriere, a cuvintelor şi expresiilor alese,
prin evitarea unor forme necuviincioase, vulgare sau triviale.

8. VARIETATEA STILISTICĂ implică folosirea unor registre lingvistice variate.