J.

Galtung 10 condiţii (dimensiunile) pe care trebuie să le satisfacă o ipoteză pentru a fi validă:

reprezintă o dimensiune esenţială a ipotezei.
- în perspectivă cantitativistă, nu interesează cazurile particulare, ci ceea ce
este general.
- relaţia dintre variabile trebuie să fie adevărată indiferent de condiţiile
Generalitatea
spaţio-temporale concrete.
- presupune un conținut mai mare. ipotezele cu conţinut mai mare sunt
preferabile pentru că ele obligă la mai multe controale şi la verificări mai
variate. (K.Popper)
distingem ipoteze de nivelul 1, cu o singură variabilă, de nivelul 2, cu două
variabile ş.a.m.d. Din punctul de vedere al complexităţii, relaţia dintre două
Complexitatea ipoteze este: Ceteris paribus (cu celelalte lucruri neschimbate), I2>I1 dacă
n2>n1. Se refera la existența în cadrul structurii ipotezelor a unei sau
mai multor variabile. (nr. mai mic ușurează munca de testare)
Se referă la numărul de valori atribuite unei variabile.
Se preferă în general ipotezele în care variabilele au asociate mai multe
Specificitatea
valori. Ele devin mai clare. Specificitatea depinde de numărul câmpurilor într-
un tabel de contingenţă număr valori/număr unităţi.
Se corelează pozitiv cu specificitatea
Determinarea
Ipotezele cu un grad mai mare de determinare sunt preferabile celor
probabiliste.
este de cea mai mare însemnătate pentru cercetările empirice. :
Falsificabilitatea -Dacă prin inducţie enunţurile empirice nu pot fi verificate definitiv, va trebui
acceptată falsificabilitatea drept criteriu de demarcaţie.
În cercetările empirice vom reţine doar ipotezele care pot fi infirmate și
Testabilitatea testabile respingându-le din capul locului pe cele pentru care nu există
posibilităţi de verificare a adevărului lor.
Predictibilitatea Ipotezele au funcţia de descriere a fenomenelor, dar şi de explicare a lor,
ceea ce se desemnează prin dimensiunea predictivă.
ipotezelor trebuie privită în dublu sens: transmiterea lor în grupul de
Comunicabilitatea
specialişti, pe de o parte, şi spre publicul larg, fără calificare în domeniu.
presupune repetarea demersului cercetării şi obţinerea aceloraşi concluzii. În
legătură cu reproductibilitatea se pun două întrebări: Ce se repetă? - se
Reproductibilitatea
urmăreşte reproducerea fenomenelor, ca şi a analizelor Cine repetă? -
acelaşi cercetător sau alţii.
constituie raţiunea de a fi a ipotezelor aceea de a fi utilă cercetării proiectate
Utilitatea tocmai prin legătura pe care o face între nivelul teoretic al cercetării și
cercetarea de teren.