Capitolul 2

CULEGEREA ŞI PRELUCRAREA PRIMARĂ

A DATELOR STATISTICE

2.1 ETAPELE CERCETĂRII STATISTICE

Activitatea statistică este orientată în sensul cunoaşterii fenome-

nelor de masă din economie şi societate, răspunzând nevoii de informaţii
la nivel micro şi macroeconomic. Pentru a satisface aceste cerinţe,
cercetarea (investigaţia) statistică este organizată după un program
riguros, cuprinzând mai multe etape, într-o succesiune logică. Astfel,
cercetarea statistică cuprinde totalitatea operaţiilor de culegere, sistema-
tizare, grupare, prelucrare, analiză şi interpretare a datelor şi informaţiilor
necesare pentru cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economico-
sociale. Acest proces amplu şi complex poate fi structurat în trei etape
succesive: observare, prelucrare şi analiză.
Observarea este prima fază a demersului statistic şi are rolul de a
asigura datele necesare investigaţiei. Observarea presupune o analiză
teoretică prealabilă, prin care este definită şi delimitată colectivitatea
statistică supusă analizei, se identifică unităţile statistice şi sunt selectate
caracteristicile de înregistrare care satisfac cel mai bine cerinţele analizei.
în continuare este elaborat programul observării, care clarifică problemele
metodologice şi organizatorice, apoi se trece la culegerea propriu-zisă a
datelor.
Prelucrarea statistică începe cu centralizarea, gruparea datelor
observării ca etapă pregătitoare în vederea aplicării metodelor şi tehnicilor
specifice statisticii. În urma prelucrării se obţin indicatorii statistici.
Mijloacele electronice de calcul permit în prezent prelucrarea unui mare
volum de date individuale, care este concentrat în indicatori sintetici, mărimi
ce evidenţiază esenţa proceselor şi fenomenelor analizate. Datele statistice
sunt prezentate sub formă de tabele, serii şi grafice.
Analiza şi interpretarea rezultatelor reprezintă ultima etapă a
demersului statistic şi, totodată, încununarea eforturilor din etapele
 STATISTICA

anterioare, de regulă, laborioase şi îndelungate. Comparând rezultatele

prelucrării şi verificând ipotezele, se pot formula în final concluzii şi
explicaţii asupra obiectului cercetării. Totodată, se fundamentează
calculele de prognoză privind fenomenul analizat.
Deşi separate în timp şi spaţiu, cele trei etape ale cercetării statis-
tice sunt legate logic prin obiectul cercetării. Observarea trebuie să
furnizeze un volum suficient de date de calitate corespunzătoare, care să
asigure conţinut real indicatorilor obţinuţi în etapa prelucrării. Alegerea
celor mai potrivite metode de prelucrare şi utilizarea lor în funcţie de
particularităţile domeniului respectiv permit calcularea unor indicatori
care surprind esenţa fenomenului investigat. Corectitudinea concluziilor
finale se bazează pe autenticitatea datelor şi precizia prelucrării.

2.2 PROIECTAREA OBSERVĂRII STATISTICE

Observarea este prima fază a cercetării statistice şi constă în

înregistrarea, după criterii unitare, a datelor individuale cu privire la
fenomenul studiat. Reuşita acestei etape depinde de înregistrarea corectă a
unui volum suficient de date relevante pentru studiul respectiv. Culegerea
datelor trebuie să se realizeze la nivelul fiecărei unităţi a colectivităţii.
Pentru a asigura buna desfăşurare a acestei activităţi, observarea
statistică trebuie organizată după un program care cuprinde o serie de
elemente metodologice şi organizatorice.
a) Stabilirea scopului observării, care precizează aspectele ce
trebuie clarificate în urma studiului. Scopul observării este
subordonat scopului general al cercetării statistice şi
formularea sa exactă orientează întregul demers statistic, care
este format dintr-o succesiune de operaţiuni intercondiţionate.
Din această perspectivă vor fi selectate doar informaţiile cu
adevărat necesare, care vor fi supuse prelucrărilor ulterioare.
b) Obiectul observării este reprezentat de colectivitatea statistică
despre care urmează să se culeagă date. Aceasta coincide cu
colectivitatea statistică generală, în cazul observărilor totale,
sau este o subcolectivitate a acesteia, în cazul observărilor
parţiale. Colectivitatea supusă observării trebuie definită şi
delimitată în timp şi spaţiu. Colectivităţile complexe şi de
volum mare pot fi observate pe subcolectivităţi.
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

c) Unităţile de observare sunt componentele individuale

distincte ale colectivităţii generale. Unităţile de observare pot
fi simple sau complexe, statice sau dinamice. Definirea lor
clară şi concisă asigură înregistrarea corectă a datelor.
d) Timpul observării este momentul sau perioada producerii
fenomenului analizat. Pentru observările statice este un
"moment critic", care este bine să corespundă unei maxime
stabilităţi a colectivităţii analizate. Pentru înregistrările
dinamice, timpul observării reprezintă o perioadă de timp.
e) Momentul în care se face înregistrarea datelor este ulterior
timpului observării, dar poate să coincidă cu acesta dacă
înregistrarea se face odată cu producerea fenomenului. În
prelucrarea datelor se reţine numai timpul observării.
f) Caracteristicile observării sunt acele trăsături, proprietăţi
esenţiale ale colectivităţii care au fost selectate pentru a fi
înregistrate în formulare. Este important să fie înregistrate
caracteristicile relevante din punctul de vedere al scopului
cercetării. Deseori, caracteristicile se trec în programul
observării sub formă de întrebări. Acestea pot fi cu răspunsuri
deschise (se admite orice variantă de răspuns) sau închise
(răspunsuri listate).
g) Formularele observării, însoţite de instrucţiuni de completare,
asigură culegerea datelor într-o formă unitară, sistematizată,
facilitând prelucrările ulterioare.
h) Locul observării este de regulă chiar locul producerii feno-
menului. Diferă de acesta atunci când datele sunt preluate din
diferite publicaţii, din evidenţe contabile etc.
Buna desfăşurare a observării impune şi rezolvarea unor probleme
organizatorice cum sunt: elaborarea listei unităţilor care vor fi supuse
observării, instruirea persoanelor care vor efectua înregistrarea datelor,
tipărirea şi difuzarea formularelor, operaţiuni de îndrumare şi control,
popularizarea operaţiunilor etc.
 STATISTICA

2.3 METODE DE OBSERVARE STATISTICĂ

Observarea se poate realiza prin înregistrarea directă a datelor sau

indirect, fie prin interogare (pe bază de chestionar), fie prin preluarea
datelor deja existente în documente contabile.

Observarea poate fi totală, dacă se includ toate unităţile colectivi-

tăţii statistice (este cazul recensământului şi al raportărilor statistice) sau
parţială, atunci când datele se înregistrează doar pentru un număr mai
redus de unităţi statistice (sondaj).
Observarea poate fi curentă, dacă datele se înregistrează
permanent, pe măsură ce se produc evenimentele vizate, periodică, atunci
când survine la anumite intervale de timp bine stabilite, şi special
organizată, dacă se efectuează la intervale mari, neregulate, de timp.
În practica statistică, metodele de observare folosite frecvent sunt:
• rapoartele statistice;
• cercetarea selectivă (sondajul);
• recensământul;
• ancheta statistică;
• observarea părţii principale;
• monografia.
Rapoartele statistice sunt documente oficiale, tipizate, prin care
se obţin date referitoare la activitatea curentă a unităţilor economice. Ele
cuprind informaţii privind cifra de afaceri, profit, capital fix, forţă de
muncă, costuri de producţie etc. Agenţii economici sunt obligaţi să
întocmească rapoartele statistice în forma analitică stabilită, folosind o
metodologie unitară de calcul al indicatorilor. Numărul şi conţinutul
rapoartelor statistice diferă de la un domeniu de activitate la altul.
Reprezintă observări totale (sunt completate de toate unităţile economico-
sociale) şi permanente (se completează în tot timpul anului, la termene
fixe). Sistemul raportărilor statistice tinde să se restrângă în prezent, în
favoarea sondajului statistic.
Sondajul statistic reprezintă o înregistrare parţială, selectivă, care
se aplică atunci când observarea totală fie nu este posibilă (de ex., la
controlul calităţii produselor), fie nu este justificată economic (din cauza
costurilor sau a duratei). Sondajul statistic presupune culegerea efectivă a
datelor doar pentru o parte a colectivităţii totale (eşantion) aleasă astfel
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

încât să fie reprezentativă faţă de colectivitatea de ansamblu, să prezinte

aceleaşi trăsături esenţiale. Deşi implică o marjă de eroare, procedeul este
larg răspândit în ţările cu economie de piaţă, unde există instituţii
specializate în sondaj.

Recensământul este o observare totală, special organizată la

intervale mari de timp (5-10 ani). Cea mai veche şi mai răspândită formă
a sa o reprezintă studiul populaţiei; ulterior procedeul a fost folosit şi
pentru industrie (de ex., recensământul capitalului fix), agricultură
(recensământul animalelor), comerţ, alte domenii de activitate. Este un tip
de observare statică, care se efectuează simultan la toate unităţile
colectivităţii, consemnând situaţia existentă la un moment dat. Pentru a
avea o imagine a dinamicii fenomenelor şi proceselor economice este
necesară compararea datelor provenite de la mai multe recensăminte. În
acest scop trebuie să se asigure metodologii unitare de înregistrare şi este
necesar să fie respectate recomandările organismelor statistice
internaţionale.
Costul ridicat al recensământului, perioada îndelungată de
pregătire necesară şi dificultăţile organizatorice explică tendinţa de
creştere a intervalului de timp de la un recensământ la altul. În etapele
intermediare, sondajul statistic asigură reactualizarea datelor.
Ancheta statistică constă în culegerea datelor pe baza unor
chestionare. La fel ca sondajul statistic, este o observare parţială, dar,
bazându-se pe o completare benevolă a chestionarelor, nu asigură
reprezentativitatea. Este o observare special organizată, de regulă cu
ocazia unor târguri şi expoziţii, având o valoare orientativă privind
tendinţa generală a fenomenelor.
Observarea părţii principale este o metodă care se poate utiliza
cu succes în colectivităţile inegal structurate pe grupe, care prezintă
predominanţa uneia sau mai multor grupe. Observarea se limitează la
această parte cu rol decisiv. Deşi mai puţin riguroasă, rapiditatea metodei
o recomandă atunci când este suficientă o informare orientativă asupra
colectivităţii generale. De exemplu, estimarea preliminată a producţiei
industriale se poate baza doar pe rezultatele obţinute de întreprinderile
semnificative din ramură.
Monografia asigură o caracterizare multilaterală a unor unităţi
statistice complexe. Programul observării este foarte amănunţit,
permiţând o cunoaştere aprofundată a fenomenului analizat. De regulă,
 STATISTICA

obiectul unei monografii îl constituie un oraş sau o regiune, o unitate sau

o problemă economică.

2.4 ERORILE DE OBSERVARE

ŞI CONTROLUL DATELOR

Eroarea, inerentă oricărei activităţi umane, survine şi în procesul

înregistrării datelor observării, îndeosebi atunci când colectivitatea
statistică este de dimensiuni mari şi sistemul de caracteristici diversificat.
În funcţie de cauza care le produce şi după gravitatea lor, erorile
au fost grupate în două categorii: sistematice şi întâmplătoare.
1. Erorile sistematice au o incidenţă redusă, dar afectează într-o
măsură însemnată autenticitatea datelor culese. Ele provin, de regulă, din
interpretarea incorectă a instrucţiunilor de culegere a datelor, neînţele-
gerea scopului observării sau necunoaşterea unor noţiuni; acestea conduc
la înscrierea repetată în formularele observării a unor informaţii
neconforme cu realitatea. Amploarea erorilor sistematice este direct
proporţională cu volumul colectivităţii observate.
Erorile sistematice pot fi prevenite printr-o mai bună instruire a
personalului care efectuează observarea şi pot fi diminuate prin aplicarea
riguroasă a controlului aritmetic şi logic.
2. Erorile întâmplătoare au caracter aleator şi survin, de regulă,
datorită lipsei de concentrare a persoanei care efectuează înregistrarea,
copierea sau codificarea datelor. Deşi apare relativ frecvent, acest tip de
eroare influenţează doar în mică măsură acurateţea rezultatelor de
ansamblu; explicaţia acestui efect redus este dată de faptul că erorile
întâmplătoare se manifestă sub forma unor abateri (atât pozitive, cât şi
negative) de la valorile reale, compensându-se pentru colectivităţi de
dimensiuni mari.
Operaţiunile de control al datelor urmăresc depistarea şi
înlăturarea eventualelor erori. Controlul vizează aspectul cantitativ şi pe
cel calitativ.
Controlul cantitativ se referă la completitudinea datelor. Se
urmăreşte dacă s-au strâns formularele de la toate unităţile supuse
observării şi se verifică dacă au fost completate toate rubricile din
formulare.
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

Controlul calitativ vizează verificarea relaţiilor cantitative exis-

tente între mărimile economice, a marjei de valori admisibile pentru
anumiţi indicatori şi concordanţa între valorile acelor fenomene între care
există legături de interdependenţă.

2.5 PRELUCRAREA PRIMARĂ

A DATELOR STATISTICE

Datele statistice obţinute în timpul observării sunt, de regulă,

variate şi de volum mare. Ele trebuie sistematizate, centralizate şi grupate
pentru a fi pregătite în vederea prelucrării. Numai în urma prelucrării
statistice pot fi evidenţiate trăsăturile şi tendinţele esenţiale din evoluţia
fenomenelor şi proceselor economico-sociale.
Prelucrarea primară a datelor statistice culese cuprinde operaţiile
de clasificare, grupare, centralizare, agregare, calcul de caracteristici
derivate, precum şi construirea de tabele, serii şi grafice statistice.
Prima fază a prelucrării primare o reprezintă sistematizarea datelor
sub formă matriceală (tabelul 2.5.1), astfel:
- pe fiecare linie sunt evidenţiate variantele tuturor caracteristicilor
înregistrate (X1, …, Xj, …, Xm) referitoare la o unitate statistică (Ui) a
colectivităţii supuse observării: xi1, …, xij, …, xim;
- fiecare coloană surprinde variantele unei anumite caracteristici
Xj, înregistrate pentru toate unităţile (U1, …, Ui, …, Un) colectivităţii
statistice: x1j, …, xij, … xnj.
Elementele matricei pot lua valori pozitive sau negative; de
asemenea, se pot întâlni valori nule.

Tabelul 2.5.1
Unităţi Caracteristici statistice
statistice X1 … Xj … Xm
U1 x11 … x1j … x1m
… … … …
Uj xi1 xij xim
… … … …
Un xn1 xnj xnm
 STATISTICA

Datele primare sunt prelucrate în continuare, obţinându-se

caracteristici derivate. Calcularea mărimilor derivate se realizează prin
operaţiuni diferite:
− ca produs între două caracteristici primare (de exemplu,
valoarea producţiei calculată ca produs între preţ şi producţia
fizică);
− ca sumă sau diferenţă între două sau mai multe caracteristici
primare (de exemplu, formarea brută de capital fix plus variaţia
stocurilor dă formarea brută de capital, iar produsul naţional
brut minus amortizarea dă produsul naţional net);
− ca raport între două caracteristici primare (mărimile relative).

Datele statistice diferă între ele şi în funcţie de modul de măsurare.

În teoria statistică au fost evidenţiate mai multe procedee de măsurare a
datelor:
a) Scala nominală se referă la caracteristicile cu formă calitativă
exprimată prin cuvinte (de exemplu: meserii, stare civilă,
ramuri şi subramuri ale economiei naţionale, domenii de
activitate etc.). Pentru aceste caracteristici se poate atribui o
valoare numerică fiecărei variante, cu sensul de codificare (de
exemplu: codificarea ramurilor economiei naţionale,
codificarea activităţilor economice sau codificarea stării civile
în cadrul codului numeric personal din buletinul de identitate).
Nu sunt posibile operaţii matematice cu aceste valori numerice
asociate variantelor.
b) Scala ordinală se utilizează tot pentru caracteristici necuantifi-
cabile, dar care permit ierarhizarea variantelor. Aceste
caracteristici sunt ordonate crescător sau descrescător,
acordându-i-se fiecăreia un număr (rang) care reflectă poziţia
sa în şir. Exemple: clasele de calitate ale produselor,
calificativele acordate elevilor din ciclul primar (nesatisfăcător,
satisfăcător, bine şi foarte bine), numărul de stele atribuite
unităţilor de alimentaţie publică şi hoteliere (de la 1 la 5 stele).
Rangurile pot fi folosite în unele modele de calcul statistic,
respectându-se anumite restricţii.
c) Scala de interval este folosită pentru caracteristici numerice
cărora le corespund anumite valori, în funcţie de intervalul
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

dintre variante. Originea scalei şi unitatea de măsură se aleg

arbitrar. Admisibile pentru acest tip de caracteristici sunt numai
operaţii de diferenţă între valori, precum şi calcule cu aceste
diferenţe. Exemple: timpul calendaristic, temperatura etc.
d) Scala de raport, ca şi cea de interval, este folosită pentru
caracteristici numerice. Două valori măsurate prin intermediul
acestei scale se află în acelaşi raport, indiferent de unitatea de
măsură utilizată (de exemplu raportul salariilor pentru doi
angajaţi între care se face comparaţie este acelaşi indiferent de
moneda folosită) . Pentru acest tip de caracteristici sunt permise
toate operaţiile matematice. Punctul zero al scalei este dat în
mod natural. Unitatea de măsură se alege arbitrar (de exemplu,
cifra de afaceri se poate exprima în mii, milioane sau miliarde
de lei, în monedă naţională sau în diferite valute) .
Operaţiile de prelucrare primară sunt permanent însoţite de
analiza datelor statistice, în scopul identificării trăsăturilor definitorii ale
datelor primare, al orientării procesului de prelucrare statistică, al alegerii
celor mai potrivite metode şi tehnici statistice. Caracterul ei cuprinzător,
varietatea aspectelor implicate şi multitudinea cunoştinţelor ştiinţifice şi
practice solicitate în acest proces justifică denumirea sa de “analiză
multidimensională”.
Prima fază a acestei analize este reprezentată de ordonarea,
crescătoare sau descrescătoare, a valorilor distincte ale caracteristicii.
Aceste valori sunt însoţite, în cazul seriilor de frecvenţe, de mărimi care
arată numărul de apariţii al fiecărei variante a caracteristicii.
Următoarea fază constă în clasificarea şi/sau gruparea datelor
statistice, operaţii care permit ordonarea materialului statistic.

2.6 CLASIFICAREA ŞI GRUPAREA

DATELOR STATISTICE

Pornind de la trăsăturile comune ale unităţilor colectivităţii obser-

vate, acestea sunt repartizate în clase bine definite, cu caracter omogen.
Această operaţie permite restrângerea volumului mare de date iniţiale şi
evidenţiază structura colectivităţii analizate. Prin grupare se pierde o parte
din informaţia iniţială, în schimb se înlesneşte cunoaşterea proprietăţilor
 STATISTICA

esenţiale ale colectivităţii şi înţelegerea legăturilor dintre caracteristicile

utilizate.
Prin clasificare şi grupare, datele observării sunt sistematizate în
funcţie de variaţia uneia sau mai multor caracteristici.
Clasificarea trebuie să respecte mai multe reguli:
a) completitudinea se referă la cerinţa ca toate unităţile statistice
să fie incluse în clasele formate în urma clasificării;
b) omogenitatea reprezintă condiţia de a include într-o clasă
numai elemente de acelaşi tip;
c) unicitatea clasificării impune ca fiecare element să aparţină
unei singure clase;
d) continuitatea variaţiei cere să nu existe clase cu frecvenţă nulă
în cazul variabilelor cu variaţie continuă.
Există mai multe tipuri de clasificări:
a) clasificare ierarhică, pe două sau mai multe niveluri de agre-
gare;
b) repartizarea unităţilor colectivităţii într-un număr prestabilit de
clase;
c) clasificare geometrică.
Statistica naţională utilizează un sistem standardizat de
clasificări şi nomenclatoare economico-sociale. Acesta cuprinde:
• clasificarea ramurilor economiei naţionale: agricultură,
industrie, construcţii, comerţ etc.;
• clasificarea unitară a produselor şi serviciilor;
• clasificarea ocupaţiilor: profesii, funcţii, meserii;
• clasificarea mijloacelor fixe;
• nomenclatorul unitar al indicatorilor economico-sociali;
• sistemul informatic registru al unităţilor teritorial-
administrative.
Gruparea datelor statistice constă în împărţirea unităţilor colec-
tivităţii în ansambluri omogene, bine definite, după variaţia uneia sau mai
multor caracteristici (numite factori de grupare). O grupă omogenă este
formată din ansamblul unităţilor statistice care prezintă cel puţin o
proprietate comună. Omogenitatea grupelor este asigurată şi de o variaţie
redusă a valorilor individuale în cadrul fiecărei grupe.
Pentru a asigura o grupare corectă şi semnificativă se impune
selecţionarea caracteristicilor esenţiale, cu caracter stabil. Alegerea
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

caracteristicilor diferă în funcţie de scopul analizei. De exemplu, dacă se

analizează productivitatea muncitorilor dintr-o secţie, vom urmări vechi-
mea, calificarea, vârsta, dotarea tehnică etc., iar dacă se studiază poten-
ţialul unei unităţi economice, vom alege caracteristicile cifră de afaceri,
profit, număr de personal, capital fix etc.
Există numeroase tipuri de grupări statistice, diferenţiate după mai
multe criterii.

1. În funcţie de numărul caracteristicilor utilizate, grupările pot

fi simple sau combinate.
• Grupările simple sunt cele realizate după o singură caracte-
ristică de grupare. De exemplu: gruparea salariaţilor după
venitul realizat sau gruparea judeţelor după numărul populaţiei.
• Grupările combinate vizează simultan două sau mai multe
caracteristici de grupare, simultan (tabelul 2.6.1). Gruparea se
realizează etapizat: se alege o primă caracteristică după care se
efectuează gruparea unităţilor colectivităţii şi fiecare grupă
astfel obţinută se împarte la rândul ei în subgrupe după variaţia
celei de a doua caracteristici, apoi se repetă procedeul pentru
cea de a treia caracteristică de grupare ş.a.m.d.

Gruparea combinată după două caracteristici de grupare

Tabelul 2.6.1
Caracteristica X Caracteristica Y Frecvenţe combinate
y11 n11
y12 n12
x1 … …
y1j n1j
… …
y1m n1m
Total grupa 1 - m
n1.=∑ n1 j
j=1

… … …
yi1 ni1
yi2 ni2
xi … …
 STATISTICA

Caracteristica X Caracteristica Y Frecvenţe combinate

yij nij
… …
yim nim
Total grupa i - m
ni.=∑ nij
j=1

… … …
yk1 nk1
yk2 nk2
xk … …
ykj nkj
… …
ykm nkm
Total grupa k - m
n k .=∑ n kj
j=1

Total general - k m k

∑∑ n
i=1 j=1
ij = ∑ ni . = n
i =1

Deoarece o fărâmiţare excesivă a colectivităţii ar anula

semnificaţia grupării şi ar face imposibilă analiza, în practică se utilizează
maximum trei caracteristici pentru gruparea combinată. De exemplu,
gruparea populaţiei după vârstă, stare civilă şi sex.
2. După conţinutul caracteristicii de grupare deosebim grupări
cronologice, teritoriale şi atributive.
• Grupările cronologice se referă la variaţia în timp a
fenomenului analizat. În funcţie de scopul analizei, mărimea
intervalului de timp utilizat în grupare diferă: zi, lună,
trimestru, an etc. De exemplu: producţia zilnică realizată de
muncitorii dintr-o secţie, cheltuieli lunare de producţie, profitul
anual.
• Grupările teritoriale oglindesc variaţia în spaţiu a unităţilor
colectivităţii. De regulă, aceste grupări corespund unităţilor
teritorial-ad-ministrative. Exemple: gruparea producţiei
agricole pe judeţe, desfaceri cu amănuntul pe principalele oraşe
ale ţării, relaţii de import/export pe zone geografice şi ţări.
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

• Gruparea după o caracteristică atributivă prezintă două

variante:
- caracteristică exprimată prin cuvinte: gruparea producţiei pe
ramuri economice, gruparea salariaţilor unei unităţi
economice pe meserii etc.
- caracteristică exprimată numeric: gruparea societăţilor comer-
ciale după cifra de afaceri, gruparea familiilor după numărul
de copii etc.

3. După modul de variaţie a caracteristicii, gruparea se poate

face pe variante, pe intervale egale de variaţie sau pe intervale inegale de
variaţie.
• Gruparea pe variante presupune stabilirea unei grupe pentru
fiecare valoare luată de caracteristica de grupare. Acest lucru
este posibil atunci când numărul variantelor este redus. De
exemplu: gruparea apartamentelor după numărul de camere,
gruparea populaţiei după starea civilă, gruparea salariaţilor
după sex, gruparea studenţilor după tipul liceului absolvit
etc.
• Gruparea pe intervale de variaţie se utilizează în cazul
caracteristicilor numerice care înregistrează un număr mare
de valori individuale diferite. Pentru a facilita analiza
statistică, aceste valori sunt restrânse, sistematizate într-un
număr redus de grupe. Fiecare grupă astfel constituită
include unităţile colectivităţii pentru care valoarea
caracteristicii se încadrează într-un anumit interval de valori.
Aceste intervale de variaţie pot fi de mărimi egale (de
exemplu, gruparea după vârstă pe intervale de câte cinci ani,
gruparea secţiilor după producţie pe intervale de câte 10
milioane lei etc.) sau nu. Gruparea în intervale de mărimi
inegale este justificată numai atunci când repartiţia valorilor
individuale în cadrul colectivităţii este neuniformă sau
atunci când o parte a colectivităţii statistice prezintă un
interes deosebit, fiind necesară o analiză mai detaliată a
acesteia. Gruparea pe intervale neegale permite evidenţierea
tipurilor calitative care se conturează în cadrul colectivităţii.
 STATISTICA

O importanţă deosebită o are problema alegerii mărimii

intervalului de grupare şi stabilirea numărului de grupe. Alegerea
numărului de grupe trebuie să evite două erori frecvente:
− stabilirea unui număr prea mare de grupe, ceea ce conduce la
fărâmiţarea colectivităţii, cu consecinţe negative atât pe planul
identificării trăsăturilor esenţiale ale fenomenului analizat, cât
şi pe planul calculelor statistice ulterioare, care devin mai
laborioase;
− stabilirea unui număr prea mic de grupe prezintă pericolul
estompării deosebirilor calitative din cadrul structurii colecti-
vităţii, alterând concluziile analizei.
Aşadar, alegerea numărului de grupe este o decizie dificilă care
implică experienţa şi talentul statisticianului. Acesta trebuie să aibă în
vedere natura caracteristicii, amplitudinea variaţiei valorilor înregistrate,
scopul analizei statistice etc. Fiecare interval de grupare trebuie să
cuprindă un număr suficient de mare de valori individuale.
Gruparea pe intervale egale presupune următoarele opera-
ţiuni:
• stabilirea caracteristicii de grupare;
• calcularea amplitudinii variaţiei;
• stabilirea mărimii intervalului de grupare;
• precizarea limitelor superioare şi inferioare ale intervalelor de
grupare;
• determinarea numărului unităţilor statistice care sunt incluse în
fiecare interval.
Amplitudinea variaţiei (A) se stabileşte ca diferenţă între
valoarea maximă (xmax) şi valoarea minimă (xmin) înregistrată de
caracteristica respectivă:

A = xmax - xmin

Mărimea intervalului de grupare (h) se determină pe baza

raportului dintre amplitudinea variaţiei (A) şi numărul de grupe (h) ales:
A x max − x min
h= =
k k
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

Atunci când câtul împărţirii nu este un număr întreg se rotunjeşte

în plus pentru a nu rămâne valori în afara ultimului interval de grupare.
Pentru determinarea mărimii intervalului de grupare se poate
utiliza şi formula lui Sturges, recomandată în literatura de specialitate
pentru colectivităţile de dimensiuni relativ mari, urmărind o distribuţie
apropiată de cea normală.
Astfel:
x max − x min
h=
1 + 3,322 ⋅ lg n
unde:
n - numărul unităţilor statistice din colectivitatea analizată.

Intervalele de grupare se definesc prin precizarea limitei

inferioare şi superioare.
Determinarea primului interval de grupare porneşte de la valoarea
minimă a caracteristicii (limita inferioară) la care se adaugă mărimea
intervalului de grupare, obţinându-se limita superioară.
În cazul caracteristicilor cu variaţie continuă, limita superioară a
primului interval devine limita inferioară a celui de-al doilea interval.
Limita superioară a intervalului al doilea se obţine adăugând mărimea
intervalului la limita inferioară. Limita superioară a intervalului al doilea
devine limita inferioară pentru al treilea interval şi procedeul continuă
până când se precizează limitele tuturor celor k intervale (vezi tabelul
2.6.2, prima coloană).
Întrucât gruparea are variaţie continuă, este necesar să se
precizeze care din cele două limite (inferioară sau superioară) este inclusă
în interval. În acest fel ne asigurăm că o valoare situată la graniţa dintre
două intervale va fi inclusă într-un singur interval, respectându-se
unicitatea grupării.
În cazul caracteristicilor cu variaţie discretă, limita superioară a
unui interval se diferenţiază de limita inferioară a intervalului următor
(tabelul 2.6.2, coloana a treia).
 STATISTICA

Gruparea cu variaţie continuă şi discretă

Tabelul 2.6.2
Grupare continuă Grupare discretă
1 2 3 4
Intervale Nr. unităţi Intervale Nr. unităţi
(Li < xi ≤ Li+1) (li ≤ xi ≤ li+1)
L1 - L2 f1 l1 - l2 n1
L2 - L3 f2 l3 - l4 n2
… … … …
Li - Li+1 fi li - li+1 ni
Li+1 - Li+2 fi+1 li+2 - li+3 ni+1
… … … …
Lk-1 - Lk fk lk-1 - lk nk
Total k Total k

∑
i =1
fi ∑n
i =1
i

În practica statistică se întâlnesc deseori situaţii în care valorile

extreme ale caracteristicii (xmin şi xmax) sunt foarte îndepărtate de restul
valorilor. În acest caz valorile extreme pot fi omise, iar primul şi ultimul
interval devin intervale deschise (nu este precizată limita inferioară a
primului interval şi nici limita superioară a ultimului interval). Atunci
când prelucrările ulterioare o impun, aceste intervale pot fi închise, fiind
considerate de lungime egală cu intervalele vecine. Lungimea fiecărui
interval este dată de diferenţa dintre cele două limite.
Se recomandă ca limitele de interval să se exprime prin numere
întregi.
Gruparea pe intervale neegale este preferabilă în cazul colectivi-
tăţilor de dimensiuni mari, cu structură neomogenă şi cu o amplitudine a
variaţiei foarte mare. O bună grupare pe intervale neegale depinde de
acurateţea analizei calitative asupra structurii şi particularităţilor
colectivităţii.
Gruparea tipologică este o grupare pe intervale neegale care pune
în evidenţă tipurile calitative reprezentative pentru colectivitatea
analizată. Această operaţiune poate fi precedată de o grupare pe mai multe
intervale egale. Intervalele egale sunt reunite apoi pe baza unui anumit
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

criteriu. De exemplu, folosind criteriul mediei, vom defini tipul "mediu"

unind intervalul în care se află media cu cele două intervale alăturate.
În cele ce urmează, vom ilustra modalităţile de grupare a datelor
pe intervale egale şi neegale folosind următoarele mărimi ale producţiei
realizate (număr bucăţi) într-o lună de către cei 65 de muncitori ai unei
unităţi industriale:

61, 66, 56, 71, 73, 67, 76, 69, 66, 77, 81, 69, 58, 50, 59, 74, 64, 71,
76, 63, 51, 73, 61, 64, 67, 64, 66, 69, 63, 72, 78, 82, 67, 57, 71, 83, 61, 73,
64, 58, 68, 62, 67, 63, 67, 69, 61, 79, 62, 68, 63, 67, 62, 68, 69, 66, 58, 72,
78, 67, 84, 66, 59, 73, 66.

Gruparea pe intervale egale

Producţia cea mai mică realizată în întreprindere a fost de 50 de
bucăţi, iar cea mai mare de 84 de bucăţi. Amplitudinea variaţiei (A) este:

A = xmax - xmin = 84 - 50 = 34 bucăţi

Având în vedere amplitudinea variaţiei şi volumul colectivităţii,

am stabilit un număr de 7 grupe. Împărţind amplitudinea variaţiei la
numărul de grupe ales (k), determinăm mărimea intervalelor egale de
variaţie (h):
A 34
h= = = 4 ,857 ≅ 5 bucăţi
k 7

Natura datelor ne indică să folosim intervale de variaţie discrete.

Limitele intervalelor de grupare şi numărul muncitorilor din fiecare grupă
(frecvenţele absolute) sunt prezentate în tabelul 2.6.3.
 STATISTICA

Gruparea muncitorilor după producţia lunară realizată

Tabelul 2.6.3
- intervale egale -
Grupe de muncitori după Nr. muncitori Producţie cumulată
producţie (bucăţi) (bucăţi)
50 - 54 2 101
55 - 59 7 405
60 - 64 15 913
65 - 69 21 1407
70 - 74 10 754
75 - 79 6 462
80 - 84 4 328
Total 65 4370
Date convenţionale.

Gruparea pe intervale neegale

În continuare vom regrupa muncitorii astfel încât să evidenţiem
trei tipuri calitative din punct de vedere al producţiei realizate: mic,
mijlociu, mare. Folosind criteriul mediei, definim tipul mijlociu prin
reunirea a trei intervale: intervalul care conţine media (65 - 69) şi cele
două intervale alăturate (60 - 64 şi 70 - 74). Noua grupare este prezentată
în tabelul 2.6.4.
Gruparea muncitorilor după producţia realizată
Tabelul 2.6.4.
- intervale neegale -
Producţia lunară Intervale Nr. muncitori Producţia cumulată
(bucăţi) (bucăţi)
- mică 50 - 59 9 506
- mijlocie 60 - 74 46 3074
- mare 75 - 84 10 790
Total - 65 4370
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

2.7 PREZENTAREA DATELOR STATISTICE

2.7.1 Tabele statistice

În scopul unei prezentări ordonate, sugestive a informaţiilor şi

pentru sistematizarea datelor în vederea prelucrării, în statistică sunt
frecvent utilizate tabelele.
Tabelele sunt formate dintr-o reţea de rubrici conţinând date
numerice şi text care permit caracterizarea statistică a fenomenului studiat
în condiţii specifice de timp şi spaţiu.
În continuare sunt prezentate elementele obligatorii de conţinut şi
de formă pe care le regăsim într-un tabel, cu exemplificare pe tabelul
2.7.1.
• Titlul tabelului precizează caracteristica sau caracteristicile
principale la care se referă datele prezentate; pe lângă acest titlu
general, în interiorul tabelului pot exista subtitluri, care se
referă la elementele componente ale subiectului şi predicatului.
• Subiectul este reprezentat de colectivitatea statistică supusă
analizei şi se înscrie în capetele rândurilor; în exemplul consi-
derat subiectul este reprezentat de grupele de ţări în care
exportă România.
• Predicatul este format din sistemul de caracteristici pentru care
s-a făcut centralizarea datelor. Acestea se înscriu în capetele
coloanelor. În tabelul 2.7.1 predicatul este valoarea exportului.
• Unitatea de măsură se înscrie distinct pentru fiecare caracte-
ristică în coloana respectivă. Dacă este comună tuturor datelor
se trece deasupra tabelului, în dreapta.
• Sursa de date.
• Notele explicative sunt utilizate atunci când este necesar să se
clarifice unele abordări metodologice sau noţiuni mai puţin
cunoscute.
Deoarece în tabel nu pot exista rubrici necompletate, atunci când
nu se cunosc anumite date, în locul lor se înscrie semnul “…”, iar dacă
valoarea respectivă nu poate exista, rubrica conţine semnul “ - “.
O altă regulă de întocmire a tabelelor se referă la alegerea
unităţilor de măsură în funcţie de tipul şi gradul de variaţie a mărimii
datelor, astfel încât înscrierea lor în tabel să fie convenabilă. De exemplu,
 STATISTICA

producţia se va exprima în mii sau milioane lei la nivelul unei societăţi

comerciale, dar în miliarde lei la nivelul ramurii sau al ansamblului
economiei; personalul unei unităţi economice poate fi exprimat în unităţi
sau zeci, dar populaţia ocupată pe ramuri şi pe economie se măsoară în
mii sau milioane de persoane.
Corespunzător varietăţii de grupări posibile, există mai multe
tipuri de tabele statistice.
Tabelul descriptiv este utilizat pentru înregistrarea şi prezentarea
datelor primare în etapa culegerii datelor.
Tabelul simplu înscrie indicatori statistici ordonaţi din punct de
vedere cronologic, teritorial sau organizatoric. Exemplu: tabelul 2.7.1.
Exportul României pe grupe de ţări în luna ianuarie 2002
Tabelul 2.7.1
Exporturi FOB
(mil. dolari)
Uniunea Europeană 559,3
Ţări din Europa Centrală şi de Est 85,6
Alte ţări 266,8
Total 911,7
Sursa: Buletin statistic lunar, Institutul Naţional de Statistică, nr. 1,2002.
Tabelul pe grupe prezintă rezultatele unei grupări simple cu
centralizarea numărului unităţilor pe grupe (frecvenţe, vezi col. 1 a tab.
2.7.2.). Totodată, se centralizează pe grupe valorile unor caracteristici
dependente de caracteristica de grupare (vezi tab. 2.7.2., col.2 şi col.3).
Acest tip de tabel poate fi utilizat în analiza corelaţiei statistice întrucât
evidenţiază legăturile dintre variaţia caracteristicii de grupare şi
caracteristicile dependente. Exemplu: tabelul 2.7.2.
Principalii indicatori ai unităţilor de cercetare-dezvoltare
în anul 2000
Tabelul 2.7.2
Număr unităţi Număr Cheltuieli
salariaţi *) (mld. lei)
0 1 2 3
Sectorul întreprinderi 439 22541 5680
Sectorul guvernamental 110 7571 1981
Sectorul învăţământ superior 52 3780 349
Total 601 33892 8010
*)
număr persoane în echivalent normă întreagă.
Sursa: Anuarul statistic al României, anul 2001, p. 228 şi 232.
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

Tabelul combinat reflectă o grupare a datelor după cel puţin două

caracteristici.
Acest tip de tabel permite atât analiza separată a formei de variaţie
a celor două caracteristici luate independent, cât şi analiza legăturilor
dintre ele. Oferă o bună sistematizare a datelor în vederea aplicării
metodelor de calcul a corelaţiei. Exemplu: tabelul 2.7.3.

Situaţia şomerilor înregistraţi, pe categorii de personal,

la sfârşitul lunii ianuarie 2002
Tabelul 2.7.3
Categorii de şomeri Sex Număr persoane
Muncitori M 544584
F 378715
Total 1 923299
Cu studii medii M 104864
F 135288
Total 2 240152
Cu studii superioare M 14257
F 16013
Total 3 30270
Total general 1193721
Sursa: Buletin statistic lunar, Institutul Naţional de Statistică, nr. 1,2002.
Tabelul cu dublă intrare este o variantă a tabelului combinat
care prezintă variaţia simultană a colectivităţii după două caracteristici:
una cauzală (factor de influenţă) şi cealaltă rezultativă (dependentă).
Exemplificare: tabelul 2.7.4.
Distribuţia elevilor unei şcoli generale după vârstă şi înălţime
Tabelul 2.7.4
Vârstă (ani) Total după
6-9 10-12 13-15 înălţime
Înălţime (cm)
120-130 30 5 - 35
130-140 50 120 - 170
140-150 28 180 50 258
150-160 - 75 175 250
160-170 - 40 210 250
Total după vârstă 108 420 435 963
Date convenţionale.
 STATISTICA

Conţinutul acestui tabel îl formează frecvenţele exprimate pentru

una din caracteristici (totalurile parţiale pe linii şi pe coloane) sau în
funcţie de ambele caracteristici de grupare simultan (interiorul tabelului).
De exemplu, numărul elevilor cu vârsta între 6 şi 9 ani, având
înălţimea cuprinsă în intervalul 120-130 cm este de 30.
Acest tabel permite să se evidenţieze atât variaţia celor două
caracteristici analizate separat, cât şi legătura de interdependenţă dintre
ele; din acest motiv este util pentru analiza legăturilor dintre variabile.
O formă particulară a acestui tip de tabel o reprezintă tabelul de
asociere (vezi tabelul 2.7.5), care se utilizează în cazul caracteristicilor
alternative. Acestea sunt variabile care nu admit decât două forme de
manifestare (candidat admis-respins, norme îndeplinite-neîndeplinite,
produs bun-rebutat, familii cu copii-fără copii etc.).
Populaţia masculină şi feminină pe medii la 1 iulie 2000
Tabelul 2.7.5
Mediul Populaţie Total
feminină masculină (mii persoane)
urban 6.336,7 5.907,9 12.244,6
rural 5.129,6 5061,0 10.190,6
Total 11.466,3 10968,9 22.435,2
Sursa: Calcule pe baza Anuarului statistic al României, anul 2001, p.49,50 şi 52.

2.7.2 Serii statistice

În cadrul analizelor statistice datele se utilizează sub o formă

ordonată, ca serii statistice. Seriile statistice pot fi formate din mărimi
absolute sau mărimi derivate.
Seria statistică se prezintă sub forma a două şiruri paralele, între
care există o corespondenţă. Primul şir arată variaţia caracteristicii de
grupare: valori, variante, intervale de variaţie. Al doilea şir reflectă frec-
venţele de apariţie a valorilor precedente sau valorile unei alte
caracteristici interdependente.
Seria statistică se obţine prin operaţii de grupare sau clasificare
sau prin descrierea evoluţiei unui fenomen în timp sau în spaţiu. Natura
caracteristicii de grupare determină încadrarea seriei statistice într-una din
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

următoarele categorii:
• serii de timp;
• serii teritoriale;
• serii de distribuţie.
1. Seriile de timp (cronologice, dinamice) arată evoluţia în
dinamică a fenomenului analizat. Forma lor generală de prezentare este
ilustrată în tabelul 2.7.6.
Seria cronologică
Tabelul 2.7.6
Variabila timp (ti) Caracteristica (yi)
t1 y1
t2 y2
… …

tn yn

Seriile cronologice pot fi de două tipuri: serii de intervale şi serii

de momente.
Seriile de intervale exprimă rezultatele activităţii depuse pe
parcursul unei perioade de timp. De exemplu: producţii anuale obţinute de
o societate comercială, cheltuieli trimestriale de producţie, vânzarea
lunară de bunuri alimentare etc. Termenii acestor serii sunt însumabili.
O serie de intervale este prezentată în tabelul 2.7.7
Înmatriculări noi de vehicule pentru transportul mărfurilor
în anul 2001
Tabelul 2.7.7
Trimestrul I II III IV
Număr vehicule 3449 4005 3885 4997

Sursa: Buletin statistic lunar, Institutul Naţional de Statistică, nr. 1, 2002.

Seriile de momente arată valoarea caracteristicii la un moment

dat. De exemplu, populaţia României la 18 martie 2002 (data celui mai
recent recensământ), valoarea stocurilor unei unităţi comerciale la
începutul fiecărei luni, mărimea capitalului fix la 31 decembrie.
Însumarea termenilor acestor serii nu are sens deoarece conduce la
înregistrări repetate.
 STATISTICA

Un exemplu de astfel de serie statistică este prezentat în tabelul 2.7.8.

Populaţia României la recensământ,

în perioada 1930-2002
Tabelul 2.7.8
Data Numărul locuitorilor
(mii persoane)
29 decembrie 1930 14.280,7
25 ianuarie 1948 15.872,6
21 februarie 1956 17.489,5
15 martie 1966 19.103,2
5 ianuarie 1977 21.559,9
7 ianuarie 1992 22.810,0
18 martie 2002 21.682,0
Sursa: Anuarul statistic al României, anul 1997, date INS.
2. Seriile de spaţiu (teritoriale) prezintă repartiţia unităţilor
colectivităţii după caracteristici teritorial-administrative. De exemplu:
producţia industrială pe judeţe, populaţia pe localităţi, desfacerile de
mărfuri pe principalele oraşe ale ţării, numărul unităţilor de cazare pe
destinaţii turistice sau populaţia pe ţări (vezi tabelul 2.7.9).

Populaţia în unele ţări din centrul şi estul Europei în anul 2000

Tabelul 2.7.9
Ţara Numărul populaţiei
(mii persoane)
Bulgaria 8136
Cehia 10222
Polonia 37955
România 22338
Ungaria 9927
Slovacia 5377
Slovenia 1988
Sursa: Employment and labour market in Central European countries,
EUROSTAT,2001, p.60.
3. Seriile de distribuţie (repartiţie) corespund caracteristicilor
atributive numerice sau calitative (exprimate în cuvinte), folosite ca
factori de grupare. În acest caz centralizarea se face pentru aceeaşi
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

caracteristică sau pentru o caracteristică interdependentă. Caracteristicile

calitative se referă frecvent la clasificări cum sunt: repartiţia salariaţilor
pe profesii, valoarea adăugată brută pe ramuri ale economiei, distribuţia
mijloacelor fixe pe forme de proprietate, populaţia pe sexe, repartiţia
studenţilor pe specializări sau numărul locurilor pe facultăţi la admiterea
în ASE (tabelul 2.7.10).

Numărul locurilor la admiterea în ASE pentru învăţământul de zi

în anul 2002
Tabelul 2.7.10
Denumirea facultăţii Nr.
locuri
Facultatea de MANAGEMENT 950
Facultatea de CONTABILITATE SI INFORMATICĂ DE 620
GESTIUNE
Facultatea de FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI SI BURSE DE 620
VALORI
Facultatea de ECONOMIE GENERALĂ 300
Facultatea de ECONOMIA AGROALIMENTARĂ ŞI A 390
MEDIULUI
Facultatea de CIBERNETICĂ, STATISTICĂ ŞI 520
INFORMATICĂ ECONOMICĂ
Facultatea de COMERŢ 620
Facultatea de RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE 440
Facultatea de STUDII ECONOMICE ÎN LIMBI STRĂINE 320

Seria realizată pe baza unei caracteristici cantitative se mai

numeşte şi serie de variaţie. De exemplu: repartiţia societăţilor comerciale
după mărimea profitului anual realizat.
În cazul distribuţiilor după o caracteristică cantitativă, de regulă,
cel de-al doilea şir al seriei este format din frecvenţele corespunzătoare
grupelor: serii de distribuţie de frecvenţe pe variante (tabelul 2.7.11) sau
pe intervale de variaţie (tabelul 2.6.3.).
 STATISTICA

Rezultatele obţinute de sportivii români la Jocurile Olimpice în perioada

1896-2000
Tabelul 2.7.11
Locul 1 2 3
Frecvenţa 74 83 109
Sursa: Anuarul statistic al României, anul 2001, p.266.
Seriile statistice sunt rezultatul sistematizării datelor, care sunt
astfel pregătite pentru prelucrări ulterioare.

2.7.3 Grafice statistice

O prezentare sugestivă şi accesibilă a informaţiei statistice, deşi

mai puţin precisă decât tabelele şi seriile statistice, se poate realiza prin
intermediul graficelor.
Graficul permite evidenţierea:
• variaţiei valorilor observate;
• densităţii de repartiţie a frecvenţelor;
• raporturilor de mărime;
• interdependenţelor dintre indicatori.
Graficele reprezintă un mijloc de prezentare a rezultatelor
sistematizării datelor în etapa prelucrării primare. În faza de prelucrare a
datelor, graficul orientează alegerea modelelor de calcul statistic (de
exemplu, alegerea metodei de ajustare a seriilor cronologice, alegerea
funcţiei matematice după care se realizează corelaţia etc.).
Elementele care definesc un grafic sunt: titlul, reţeaua graficului,
axele de coordonate, scara de reprezentare, note explicative (sursa datelor,
legenda simbolurilor utilizate).
Titlul graficului coincide frecvent cu titlul tabelului pe care îl
reprezintă. Trebuie să satisfacă aceleaşi condiţii: claritate, identificare
concisă a fenomenului reprezentat şi localizarea acestuia în timp şi spaţiu.
Reţeaua graficului este formată din sistemul de linii paralele
(verticale şi orizontale) care ghidează amplasarea pe grafic a mărimilor
reprezentate, dacă se utilizează sistemul de coordonate rectangulare. În
cazul folosirii coordonatelor polare, reţeaua este formată din cercuri
concentrice.
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

De regulă, graficele statistice utilizează sistemul de coordonate

rectangulare. Pe axa absciselor (OX) se trec variantele sau intervalele de
variaţie ale caracteristicii independente, momentele sau intervalele de
timp. Pe axa ordonatelor (OY) apar valorile caracteristicii dependente sau
frecvenţele.
Scara de reprezentare se alege în funcţie de numărul
indicatorilor de reprezentat şi ordinul lor de mărime, astfel încât imaginea
graficului să fie clară şi sugestivă. Scările de reprezentare pot fi rectilinii
sau curbilinii, în funcţie de tipul graficului. Scara aritmetică (uniformă)
presupune distanţe egale între diviziuni. În anumite situaţii sunt necesare
modalităţi diferite de reprezentare. De exemplu, în cazul scării
logaritmice, distanţele dintre diviziuni sunt determinate de logaritmul
mărimilor de reprezentare (lg xi, lg yi). Pe un grafic pot fi folosite două
scări de reprezentare.
Legenda graficului prezintă semnificaţia semnelor utilizate:
simboluri, prescurtări, haşuri. Se plasează în dreapta graficului.
Sursa datelor explică provenienţa datelor reale folosite în grafic.
Se trece sub grafic.
În practica statistică se folosesc diferite tipuri de grafice pentru a
evidenţia raporturile de mărime dintre indicatori.
Graficele prin coloane permit o vizualizare rapidă a diferenţelor
de mărime dintre indicatori sau a evoluţiei lor în timp. Mărimile
indicatorilor prezentaţi sunt reflectate prin coloane cu baze egale şi
înălţimea proporţională cu nivelul indicatorilor. Coloanele pot fi simple
(cu distanţe egale între ele sau lipite), cu subdiviziuni şi cu orientare în
dublu sens (pozitiv, negativ) după cum se poate vedea în figura 2.7.12.
Deasupra fiecărei coloane se poate trece mărimea reprezentată.
 STATISTICA

Cheltuieli administrative (mii lei) 3

Consum apă (m )
1600
100
1200 Ian 80
Feb 60
800
Mar 40
400 20
0
0 Ian Feb Mar Apr Mai Iun
Energie Gaze Apa
electrica

Necesar carburanti (tone) Realizari lunare

250 Benef ici
80
200 Pierderi
Apr 150
60
Mar 100
40 50
Feb
0
20 Ian
-50
-100
0
-150
Pacura Benzina Motorina Ian Feb Mar Apr Mai Iun
-200

Fig. 2.7.12 - Tipuri de grafice prin coloane

Acest tip de grafic se foloseşte pentru un număr redus de valori de

reprezentare. În caz contrar, graficul devine prea încărcat şi se preferă
cronograma. Reprezintă o bună modalitate de popularizare a datelor
statistice. Se foloseşte pentru serii de repartiţie (variabile discrete), pentru
serii cronologice şi teritoriale.
Graficele prin benzi sunt asemănătoare celor precedente, cu
diferenţa că nivelul indicatorilor este reprezentat prin benzi orizontale de
lăţime egală şi de lungime proporţională cu mărimea acestora. Benzile
sunt egal distanţate.
Aceste grafice sunt folosite în cazul indicatorilor care pot fi
structuraţi pe componente (fig. 2.7.13) atunci când termenii seriei exprimă
lungimi, şi pentru indicatorii eterogeni cu variaţii foarte mari.
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

anii

2000

1999

1998

1997
1996

1995
1994
1993

1992
1991

1990

11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
export (mld. $) import (mld. $)

Sursa: Anuarul statistic al României,2001.

Fig. 2.7.13 Comerţul exterior al României
Variante de grafice prin benzi: simple, grupate, cu subdiviziuni şi
orientate în dublu sens (vezi figura 2.7.14).
Grafic prin benzi simple Grafic prin benzi grupate

1998

0 50 100 150 200 250 300 350

0 50 100 150 200 250

Grafic prin benzi cu subdiviziuni Grafic prin benzi in dublu sens

0 100 200 300 -30 -20 -10 0 10 20

Fig. 2.7.14 - Tipuri de grafice prin benzi

 STATISTICA

Graficele care folosesc figuri geometrice sunt utilizate pentru a

reda fie mărimea (diagramele de volum), fie structura colectivităţii
(diagramele de structură).
Diagramele de volum folosesc pătratul şi cercul pentru a reda
fenomene unidimensionale, dreptunghiul, pentru a reprezenta indicatori
care se exprimă ca produs între doi factori şi paralelipipedul pentru acei
indicatori care se pot determina ca produs între trei factori.
Pătratele reprezintă prin suprafeţele lor mărimea indicatorilor
consideraţi. Pentru a asigura proporţionalitatea între mărimea indicatorilor
de reprezentat grafic şi suprafaţa pătratelor se porneşte de la relaţia:
Mi = li2,
unde:
Mi - mărimea indicatorului;
li - latura pătratului.
În consecinţă, pentru fiecare indicator Mi se va construi un pătrat
cu latura li.
Cercurile folosite în reprezentările grafice au suprafaţa proporţio-
nală cu mărimea indicatorilor respectivi, conform relaţiei:
Mi
M i = ∏ Ri2 ⇒ Ri = ,
∏
unde:
Ri - raza cercului .
Dreptunghiul se foloseşte pentru reprezentarea grafică a
indicatorilor care pot fi exprimaţi ca produs între doi factori, cum sunt:
- valoarea producţiei în funcţie de producţia fizică şi preţ;
- consumul unei materii prime în funcţie de consumul specific şi
producţia fizică;
- producţia în funcţie de eficienţa capitalului fix şi valoarea
acestuia;
- productivitatea muncii, ca produs între eficienţa capitalului fix
şi înzestrarea tehnică a muncitorului.
Comparativ cu cercul şi pătratul, care redau prin suprafeţele lor
mărimea indicatorilor, dreptunghiul evidenţiază în plus valorile factorilor
de influenţă. Cei doi factori sunt reprezentaţi pe înălţimea şi baza
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

dreptunghiului. De exemplu, cu ajutorul dreptunghiului se pot compara

grafic (fig. 2.7.15) producţiile a trei unităţi agricole A, B şi C. Suprafaţa
dreptunghiului evidenţiază mărimea producţiei, care depinde de producţia
medie/ha (redată prin înălţimea dreptunghiului) şi de suprafaţă arabilă
(baza dreptunghiului).

A B C

Fig. 2.7.5 Producţiile obţinute de trei unităţi agricole

Paralelipipedul redă mărimea indicatorilor care se pot reprezenta

ca produs de trei factori. De exemplu, mărimea dobânzii în funcţie de
capitalul depus, rata dobânzii şi durata depozitului. Dimensiunile
factorilor de influenţă determină lungimea muchiilor paralelipipedului
(lungimea, lăţimea şi înălţimea) iar volumul acestuia evidenţiază mărimea
indicatorului.
Diagramele de structură se folosesc pentru evidenţierea
structurii colectivităţii şi a modificărilor structurale. Utilizează pătrate,
cercuri, semicercuri şi dreptunghiuri. Diagramele de structură vor fi
prezentate în capitolul " Indicatori statistici ".
Cronograma este un tip de grafic utilizat pentru reprezentarea seriilor
dinamice (fig. 2.7.16). Pe axa absciselor sunt trecute momentele sau
intervalele de timp în funcţie de tipul seriei cronologice, iar pe axa
ordonatelor valorile corespunzătoare ale indicatorilor. Este importantă
respectarea proporţionalităţii între cele două scări de reprezentare (timpul şi
nivelul indicatorilor), deoarece influenţează decisiv forma curbei.
 STATISTICA

mii pers.

3600

3100

2600

2100

1600
1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000
anul

Sursa: Anuarul statistic al României, 2001, p.104.

Fig. 2.7.16 Numărul mediu de salariaţi în industrie (cronograma)

Diagramele semilogaritmice sunt grafice care folosesc două scări

de reprezentare:
− pe Ox, scară aritmetică cu distanţe egale între diviziuni
0 1 2 3 4 5 6

O x
− pe Oy, scară logaritmică, având distanţele dintre diviziuni
proporţionale cu logaritmii zecimali.
1 10 100 1000 10000 100000

O y
în timp ce pe scara aritmetică distanţe egale corespund unor variaţii
absolute egale, pe scara logaritmică două distanţe egale reprezintă două
variaţii relative egale.
Indicatorii care prezintă un ritm constant de creştere (progresie
geometrică) vor avea pe scara semilogaritmică, o reprezentare grafică sub
forma unor drepte.
Utilizarea acestui tip de grafic este indicată pentru o mai bună
prezentare a variaţiilor relative ale indicatorilor. Totodată, atunci când
între indicatorii reprezentaţi grafic sunt diferenţe mari ca ordin de
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

mărime, utilizarea scării logaritmice reduce mult distanţele, permiţând

prezentarea lor pe acelaşi grafic.
Diagramele radiale (fig. 2.7.17) sunt deosebit de sugestive pentru
reprezentarea fenomenelor cu variaţii sezoniere. Cercul se împarte într-un
anumit număr de sectoare egale, în funcţie de numărul intervalelor de
timp reprezentate. De exemplu, un an poate fi împărţit în 12 luni (deci 12
sectoare), în 4 trimestre (4 sectoare) sau în 2 semestre (2 sectoare).
Lungimea razei fiecărui sector este proporţională cu mărimea indica-
torului de reprezentat: transporturi navale, activitate turistică, consumul
unor alimente (îngheţată, fructe şi legume) sau alte activităţi cu caracter
sezonier.
1
180
160
10 2
140
120
100
80
9 60 3
40
20
0

8 4

7 5

Fig. 2.7.17 Diagramă radială

Cartogramele se folosesc pentru reprezentarea seriilor de spaţiu.
Ele au forma unor hărţi pe care unităţile administrativ-teritoriale sunt
diferit haşurate sau colorate în funcţie de mărimea indicatorului de
reprezentat.
Diagramele de distribuţie, specifice seriilor de repartiţie de
frecvenţe includ: histograma, poligonul frecvenţelor, poligonul
frecvenţelor cumulate crescător/descrescător şi curba de concentrare
(Lorenz).
 STATISTICA

Histograma (figura 2.7.18) este un tip de grafic cu un aspect

asemănător diagramei cu coloane lipite, dar cu semnificaţie diferită.
Bazele coloanelor corespund grupelor colectivităţii şi pot fi egale,
în cazul unei grupări pe intervale egale sau inegale, dacă gruparea s-a
făcut pe intervale neegale de variaţie.
număr
salariati 50

40

30

20

10

0 vechime (ani)
5 10 15 20 25 30
Fig. 2.7.18.Repartiţia salariaţilor după vechime (histograma)

Înălţimea coloanelor este proporţională cu frecvenţa grupelor în

cazul intervalelor de grupare egale.
În cazul în care s-a utilizat o grupare pe intervale neegale, nu
înălţimea, ci suprafaţa coloanelor este proporţională cu frecvenţa
grupelor. Se calculează un coeficient de reducere a frecvenţelor în funcţie
de mărimea fiecărui interval, comparativ cu intervalul minim. Frecvenţele
reduse, obţinute prin împărţirea frecvenţei absolute a fiecărei grupe la
coeficientul de reducere corespunzător grupei respective, se folosesc la
reprezentarea grafică drept înălţimi ale coloanelor histogramei. în acest
fel, suprafaţa fiecărei coloane este proporţională cu produsul dintre
mărimea intervalului respectiv şi frecvenţa sa redusă, produs care
corespunde de fapt frecvenţei absolute.
Poligonul frecvenţelor (figura 2.7.19) este similar histogramei
din punct de vedere al conţinutului informaţional, dar are o formă grafică
diferită.
Construirea poligonului frecvenţelor presupune ca pentru fiecare
grupă să se plaseze câte un punct pe perpendiculara ridicată din centrul
intervalului la înălţimea corespunzătoare frecvenţei grupei respective.
Unind aceste puncte prin segmente de dreaptă se obţine o linie frântă.
Putem face ca poligonul frecvenţelor să atingă axa absciselor extinzând-o
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

la centrul unor intervale imaginare la stânga şi la dreapta graficului.

Evident, aceste intervale au frecvenţa zero.

Nr. muncitori 60
48
50
40
30
30 25
18
20 14 15

10
0 0
0
1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5
dotare tehnica (mil.lei/m)

Figura 2.7.19 - Poligonul frecvenţelor

Poligonul frecvenţelor cumulate reprezintă grafic frecvenţele

cumulate crescător sau descrescător.
Frecvenţa cumulată crescător a unei grupe i se obţine însumând
succesiv frecvenţele tuturor intervalelor anterioare (inclusiv frecvenţa
grupei date). Semnificaţia indicatorului: numărul unităţilor colectivităţii
care au valoarea caracteristicii cel mult egală cu limita superioară a
intervalului dat.
Frecvenţa cumulată descrescător a unei grupe i se determină ca
sumă a frecvenţelor tuturor grupelor care urmează grupei respective
(inclusiv frecvenţa acesteia). Cumularea frecvenţelor începe de la ultima
grupă spre prima. Semnificaţie: numărul unităţilor care au valoarea
caracteristicii cel puţin egală cu limita inferioară a intervalului dat.
Construirea curbei frecvenţelor cumulate crescător: pe Ox se trec
intervalele de variaţie, iar pe Oy frecvenţele cumulate crescător. Se ridică
o perpendiculară din limita superioară a fiecărui interval şi se marchează
un punct la o înălţime dată de frecvenţa cumulată a intervalului respectiv.
Pentru curba frecvenţelor cumulate descrescător se folosesc
limitele inferioare ale intervalelor de pe Ox, iar pe Oy se trec frecvenţele
cumulate descrescător.
Exemplificări ale acestor curbe vor fi prezentate în capitolul 4.
 STATISTICA

Ogiva este o anumită formă a curbei frecvenţelor cumulate,

întâlnită în situaţia unei distribuţii simetrice a frecvenţelor.
Curba de concentrare (fig. 2.7.20) foloseşte frecvenţele relative
cumulate. Pe cele două axe de coordonate se trec greutăţile specifice
cumulate calculate pentru două serii statistice. Punctele situate la
întretăierea coordonatelor celor două caracteristici formează o curbă care
ilustrează gradul de concentrare.

100
% vechime cumulate

80

60

40

20

0
0 20 40 60 80 100

% frecvente cumulate

Figura 2.7.20 Curba de concentrare a frecvenţelor (curba lui Lorenz)

Corelograma sau graficul norului de puncte (fig. 2.7.21) este

folosită pentru evidenţierea legăturilor dintre caracteristici, în cazul
repartiţiilor bidimensionale.
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

1035
990
945
900
mii lei

855
810
765
720
675
2 8 14 20 26 32 38
ani

Fig. 2.7.21 Corelograma

În cazul popularizării datelor statistice, unele publicaţii folosesc şi
diagrame prin figuri naturale. Mărimea figurilor redă ordinul de mărime
al indicatorului reprezentat.
2.8 ÎNTREBĂRI ŞI TESTE-GRILĂ
2.8.1 Întrebări recapitulative
1. În ce constă observarea statistică?
2. Ce surse de date statistice cunoaşteţi?
3. Ce probleme metodologice trebuie rezolvate în cadrul etapei de
observare statistică?
4. Ce înţelegeţi prin probleme organizatorice în cadrul etapei de
observare statistică?
5. Ce înţelegeţi prin observare totală?
6. Ce înţelegeţi prin observare parţială?
7. Ce înţelegeţi prin observare unică?
8. Ce înţelegeţi prin observare permanentă?
9. Ce înţelegeţi prin observare periodică?
10. Ce accepţiuni are timpul observării?
11. Ce tipuri de formulare statistice cunoaşteţi?
12. Care sunt principalele metode de observare special organizate?
13. Care sunt trăsăturile caracteristice ale recensământului?
14. Care sunt trăsăturile caracteristice ale sondajului statistic?
15. Care sunt trăsăturile caracteristice ale anchetei statistice?
 STATISTICA

16. Care sunt trăsăturile caracteristice ale unei monografii?

17. Care este deosebirea de fond între ancheta statistică şi sondajul
statistic?
18. Ce sunt erorile de observare şi de câte feluri sunt?
19. Prin ce se caracterizează erorile de observare întâmplătoare?
20. Prin ce se caracterizează erorile de observare sistematice?
21. Care este deosebirea de fond între erorile de observare
întâmplătoare şi cele sistematice?
22. Cum se înlătură erorile de observare?
23. Ce înţelegeţi prin control al completitudinii datelor observării?
24. Ce înţelegeţi prin control aritmetic al datelor de observare?
25. Ce înţelegeţi prin control logic al datelor de observare?
26. Care sunt principalele metode de sistematizare a datelor
statistice?
27. Ce înţelegeţi prin gruparea datelor statistice?
28. Când se procedează la gruparea pe variante?
29. Ce înţelegeţi prin grupare simplă?
30. Ce înţelegeţi prin grupare combinată?
31. Când se procedează la gruparea pe intervale de variaţie egale?
32. Când se procedează la gruparea pe intervale de variaţie
neegale?
33. Când se procedează la gruparea combinată?
34. Cum se pot sistematiza datele după o variabilă discretă?
35. Cum se pot sistematiza datele după o variabilă continuă?
36. Cum se stabilesc limitele intervalelor în cazul grupării pe
intervale după o variabilă cu variaţie continuă?
37. Cum se stabilesc limitele intervalelor în cazul grupării pe
intervale după o variabilă cu variaţie discretă?
38. Cum se determină mijlocul unui interval?
39. Cum se poate determina mărimea intervalului de grupare?
40. Cum se determină numărul de grupe la gruparea pe intervale
egale?
41. Ce criteriu se poate folosi pentru gruparea pe intervale neegale
cu evidenţierea tipurilor calitative?
42. Cum se poate aplica criteriul mediei?
43. Ce principii trebuie respectate pentru ca o grupare să fie
corectă?
44. Ce înţelegeţi prin clasificare?
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

45. Pentru ce tip de variabilă statistică se foloseşte, de regulă,

clasificarea?
46. Ce clasificări oficiale cunoaşteţi?
47. Ce condiţii trebuie sa îndeplinească datele statistice pentru a
putea fi centralizate?
48. Cum se reprezintă grafic valoarea centralizată a unei variabile
statistice?
49. Ce este o serie statistică?
50. Ce este o distribuţie de frecvenţe? Exemplificaţi.
51. Ce înţelegeţi prin serii cronologice (de timp)? Exemplificaţi.
52. Ce înţelegeţi prin serii teritoriale (de spaţiu)? Exemplificaţi.
53. Ce înţelegeţi prin serii de distribuţie a frecvenţelor
unidimensionale?
54. Ce înţelegeţi prin serii de distribuţie a frecvenţelor
bidimensionale?
55. Ce rezultă prin sistematizarea datelor după o variabilă
atributivă?
56. Ce rezultă prin sistematizarea datelor după o variabilă de timp?
57. Ce rezultă prin sistematizarea datelor după o variabilă de
spaţiu?
58. Cum se reprezintă grafic o distribuţie de frecvenţe rezultată prin
gruparea după o variabilă cantitativă?
59. Prin ce se reprezintă grafic o distribuţie de frecvenţe rezultată
prin gruparea după o variabilă discretă?
60. Prin ce se reprezintă grafic o distribuţie de frecvenţe rezultată
prin gruparea după o variabilă continuă?
61. Prin ce se reprezintă grafic o distribuţie de frecvenţe rezultată
prin gruparea pe variante?
62. Prin ce se reprezintă grafic o distribuţie de frecvenţe rezultată
prin gruparea pe intervale de variaţie egale?
63. Prin ce se reprezintă grafic o distribuţie de frecvenţe rezultată
prin gruparea pe intervale de variaţie neegale?
64. Prin ce se reprezintă grafic o distribuţie de frecvenţe rezultată
prin gruparea pe intervale de variaţie neegale cu evidenţierea
tipurilor calitative?
65. Pentru ce se poate utiliza poligonul frecvenţelor cumulate?
66. Ce reguli trebuie respectate la construirea histogramei?
67. Prin ce se reprezintă grafic seriile de timp?
 STATISTICA

68. Prin ce se reprezintă grafic seriile de spaţiu?

69. Cum se prezintă o serie de distribuţie de frecvenţe
unidimensională?
70. Cum se prezintă o serie de distribuţie de frecvenţe
bidimensională?
71. Cum se prezintă o serie cronologică?
72. Cum se prezintă o serie teritorială?
2.8.2 Teste-grilă
1. Etapele principale ale cercetării statistice sunt:
a) observarea;
b) prelucrarea;
c) analiza şi interpretarea;
d) decizia.
Alegeţi combinaţia corectă: A(a,b,c); B(a,b,c,d); C(c,d).
2. Elementul constitutiv al colectivităţii supuse investigaţiei statistice
este:
a) populaţia statistică;
b) unitatea statistică;
c) caracteristica statistică;
d) modelul; e) informaţia.
3. Ansamblul elementelor de aceeaşi natură supuse investigaţiei statistice
reprezintă:
a) populaţia statistică;
b) unitatea statistică;
c) caracteristica statistică;
d) modelul;
e) informaţia.
4. Criteriul pe baza căruia se caracterizează unitatea statistică este:
a) populaţia statistică;
b) unitatea statistică;
c) caracteristica statistică;
d) modelul;
e) informaţia.
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

5. Caracteristicile statistice pot fi:

a) de timp, de spaţiu sau atributive;
b) alternative sau nealternative;
c) primare sau derivate;
d) calitative sau cantitative;
e) empirice sau teoretice.
Alegeţi combinaţia corectă: A(a,b,c,d,e); B(a,b,c,d); C(d,e);
D(a,c,e).
6. Vârsta este o caracteristică statistică:
a) atributivă numerică;
b) derivată;
c) calitativă nealternativă;
d)de timp.
7. Variabila numărul salariaţilor este o caracteristică statistică:
a) calitativă;
b) continuă;
c) discretă;
d) alternativă.
8. Caracteristica statistică profesie este:
a) calitativă;
b) continuă;
c) discretă;
d) alternativă.
9. Productivitatea muncii este o caracteristică statistică:
a) calitativă;
b) derivată;
c) discretă;
d) alternativă.
10. Caracteristicile statistice pot fi:
a) de timp;
b) de spaţiu;
c) atributive;
d) reprezentative.
Alegeţi combinaţia corectă: A(a,b,c); B(a,b,c,d); C(a,d).
 STATISTICA

11. Colectivităţile statistice pot fi:

a) de timp, de spaţiu sau atributive;
b) alternative sau nealternative;
c) primare sau derivate;
d) calitative sau cantitative;
e) statice sau dinamice.
12. Este o observare totală:
a) ancheta statistică;
b) recensământul;
c) sondajul statistic;
d) observarea părţii principale.
13. Este o observare permanentă:
a) ancheta statistică;
b) recensământul;
c) sondajul statistic;
d) observarea părţii principale;
e) raportul statistic.
14. Sondajul statistic se caracterizează prin:
a) rapiditate;
b) economicitate;
c) este o observare parţială;
d) erori de înregistrare mai mici.
Alegeţi combinaţia corectă: A(a,b,c,d); B(c,d); C(a,d).
15. Datele obţinute prin observare sunt supuse unui control:
a) de volum;
b) aritmetic;
c) logic;
d) economic. Alegeţi combinaţia corectă: A(a,b,c,); B(c,d); C(a,d).
16. Atunci când variabila înregistrată prezintă un număr redus de variante
se recomandă:
a) gruparea pe variante;
b) gruparea pe intervale de variaţie;
c) gruparea combinată;
d) gruparea pe tipuri calitative.
Culegerea şi prelucrarea primară a datelor statistice

17. Atunci când variabila înregistrată prezintă un număr mare de valori

individuale distincte se recomandă:
a) gruparea pe variante;
b) gruparea pe intervale de variaţie;
c) gruparea combinată;
d) gruparea pe tipuri calitative.
18. În cazul în care se urmăreşte structura colectivităţii simultan după
două caracteristici numerice se recomandă:
a) gruparea pe variante;
b) gruparea simplă;
c) gruparea combinată;
d) gruparea pe tipuri calitative.
19. Elementele obligatorii ale unui tabel statistic sunt:
a) subiectul;
b) predicatul;
c) reţeaua de rânduri şi coloane;
d) titlul general şi titlurile interioare;
e) sursa datelor.
Alegeţi combinaţia corectă: A(a,b,c,d,e); B(c,d); C(a,b).
20. Seriile statistice pot fi:
a) de timp;
b) de spaţiu;
c) de distribuţie a frecvenţelor;
d) de evoluţie.
Alegeţi combinaţia corectă: A(a,b,c); B(c,d); C(a,d).
21. În vederea prezentării caracteristicilor atributive numerice se folosesc
serii statistice:
a) de timp;
b) de spaţiu;
c) de distribuţie a frecvenţelor;
d) orice tip.
22. În vederea prezentării evoluţiei în timp a unui fenomen se folosesc
serii statistice:
a) cronologice;
 STATISTICA

b) teritoriale;
c) de repartiţie;
d) orice tip.
23. În vederea prezentării evoluţiei în spaţiu a unui fenomen se folosesc
serii statistice:
a) cronologice;
b) teritoriale;
c) de repartiţie;
d) orice tip.
24. Elementele unui grafic sunt:
a) titlul;
b) axele de coordonate;
c) reţeaua;
d) scara de reprezentare;
e) legenda şi sursa datelor.
Alegeţi combinaţia corectă: A(a,b,c,d,e); B(c,d); C(a,b).
25. Tipul de grafic folosit pentru seriile de distribuţie de frecvenţe este:
a) histograma;
b) corelograma;
c) cronograma;
d) diagrama de volum.
26. Tipul de grafic folosit pentru seriile interdependente este:
a) histograma;
b) corelograma;
c) cronograma; d) diagrama de volum.
27. Tipul de grafic folosit pentru seriile cronologice este:
a) histograma;
b) corelograma;
c) cronograma;
d) diagrama de volum.
Soluţii:
1.A; 2.b; 3.a; 4.c; 5.B, 6.a; 7.c; 8.a; 9.b; 10.A; 11.e; 12.b; 13.e; 14.A;
15.A; 16.a; 17.b; 18.c; 19.A; 20.A, 21.c; 22.a; 23.b; 24.A; 25.a; 26.b; 27.c.