03 Structura Celulei PDF

Celula
unitatea vie fundamentală a oricărui organism

ca întregul organism celula exprimă caracteristicile de
bază ale vieţii
foloseşte nutrienţii din mediu pt a obţine energie
poate creşte; se poate reproduce
răspunde la stimulii din mediu
lumină
căldură/frig
substanţe chimice
poate suferi mutaţii genetice
supravieţuire
apariţie de noi specii etc.
Celula procariotă Celula eucariotă
Organisme Bacterii., Alge albastre Fungi, alge verzi, protozoare, plante,

animale superioare
Celula Perete celular Rigid: mucocomplex Rigid: chitină (fungi), celuloză (alge
verzi, plante superioare), absent (celule
animale)
prima formă de viaţă de pe Pământ Nucleu Primitiv, netipic (nucleoid) Tipic, cu nucleol
Membrana nucleară Absentă Prezentă

celula primitivă asemănătoare cu cele mai simple bacterii de
Cromozom Unic, moleculă circulară > 1, nr. constant pentru specie
azi ADN, haploid
celula fără sistemul complex de membrane → procariotă Diviziune Directă (amitoză) Indirectă (mitoză sau cariokineză)
celula cu membrană nucleară şi reticul endoplasmic → Înmulţire sexuată Rară şi de tip particular Frecventă
eucariotă Curenţi citoplasmatici Absenţi Prezenţi
virusurile – evoluţie regresivă Reticul endoplasmic Absent; mezozomi Prezent, organizare caracteristică
câteva gene protejate de un înveliş proteic Mitocondrii Absente Prezente

fără/puţine enzime proprii Organe de locomoţie Facultative (cili) Facultative (cili sau flageli)
depind de metabolismul energetic al celulei gazdă Mişcare amoeboidă Absentă Perete rigid – absentă;
Fără perete rigid – prezentă
Celula microorganisme
în medicină
importantă cunoaşterea structurii şi înţelegerea
diferenţelor de structură şi metabolism a celulare acelulare
diferitelor tipuri de celule

diferitelor categorii de microorganisme
viroizi
PROCARIOTE EUCARIOTE prioni
virusuri
explicarea fenomenelor patologice

explicarea efectelor terapiei medicamentoase
archaea algae
chemoterapia distruge microorganismele
bacteria protozoa
chemoterapia nu distruge celula umană sănătoasă
cyanobacteria fungi
1
EUCARIOTE
PROCARIOTE
STRUCTURA ŞI MORFOLOGIA FUNGILOR
ŞI PROTOZOARELOR
Cross-section through a yeast

EUCARIOTE cell, showing the nucleus (N)
with nuclear pores (P),
EU – adevărat mitochondrion (M), and
vacuole (V). The cytoplasm is
surrounded by the cell
CARYO – nucleu
EUCARIOTE – membrana celulara
membrane. The thick outer
portion is the cell wall.
ADN-ul celular este (Lechavalier HA, Pramer D:
The Microbes. Philadelphia,
înconjurat de membrană JB Lippincott, 1970.)
nucleară membrana celulară=membrana plasmatică=membrană citoplasmică
Dimensiuni
10-30 µm ∅ mozaic format din proteine şi fosfolipide
de 10 ori mai
structură şi funcţie similară tuturor membranelor prezente
mari decât în celulele eucariote
celula procariotă
Rol
separă componentele celulei de mediul extern
reglează schimburile dintre celulă şi mediul extern
(permeabilitate selectivă)
A typical eucaryotic animal cell. ( BJ,

Wood DL: Memmler’s The Human Body in
Health and Disease, 9th ed. Philadelphia,
Lippincott Williams & Wilkins, 2000.)
EUCARIOTE - nucleul
EUCARIOTE - nucleul cromozomi
suspendaţi în nucleoplasmă
“comanda centrală a celulei”
molecule liniare de ADN şi proteine
unifică, controlează şi integrează funcţiile celulei
genele localizate de-a lungul moleculei de ADN
are 3 componente: (genom=genotip)
codifică proteine
membrană nucleară – străbătută de pori prin care pot trece rARN – sintetizat în nucleol – intră în compoziţia
molecule relativ mari ribozomilor
tARN
nucleoplasmă – matrice gelatinoasă, tip de protoplasmă caracteristice pt fiecare specie:
numărul şi compoziţia cromozomilor
numărul genelor de pe fiecare cromozom
2
EUCARIOTE – citoplasma (citosol) EUCARIOTE – reticul endoplasmic
semifluidă, gelatinoasă sistem de membrane interconectate şi aranjate să
conţine: formeze un sistem de transport alcătuit din:
granule de stocare tubuli
reticul endoplasmic saci plaţi
ribozomi ME:
complex Golgi reticul endoplasmic rugos – ribozomi ataşaţi de partea
mitocondrii externă a membranelor
lizozomi, etc. reticul endoplasmic neted – nu are ribozomi ataşaţi
aici au loc majoritatea reacţiilor metabolice
EUCARIOTE - ribozomi EUCARIOTE - ribozomi

18-22 nm ∅ majoritatea proteinelor eliberate de reticolul
alcătuiţi din ARN ribozomal şi proteine endoplasmatic – nu sunt mature – trec în complexul
rol în sinteza proteinelor esenţiale Golgi – maturare – exercitarea funcţiei caracteristice.
aglomerări de ribozomi – poliribozomi (polisomi) –
S – unitate Svedberg
legaţi printr-o moleculă de mARN.
40S, 60S, 80S
fiecare ribozom alcătuit din: – coeficienţi de sedimentare
subunitate mare – 60S
uniţi → ribozomi de 80S
subunitate mică – 40S
produşi în nucleol – transportaţi în citoplasmă – legaţi
prin mARN – iniţiază sinteza de proteine
Dr. Usanee Anukool, CMB-AMS, CMU
EUCARIOTE – lizozomi si peroxizomi

EUCARIOTE – complex Golgi lizozomi:
comunică cu reticolul endoplasmic vezicule mici derivate din complexul Golgi
completează transformarea proteinelor nou formate în ∅ 1 µm
proteine mature, funcţionale şi împachetarea lor în conţin lizozim şi enzime digestive
vezicule: descompun materialul străin pătruns în celulă – fagocitoză
depozitate în celulă intervin şi în distrugerea celulelor deteriorate – autoliză
excretate din celulă – exocitoză/secreţie peroxizomi
vezicule încojurate de mebrană unde se produce şi se
descompune H2O2 în H2O şi O2.
conţin catalază
prezenţi în aproape toate celulele eucariote
predomină în hepatocitul mamiferelor
3
EUCARIOTE - mitocondria EUCARIOTE - plastid
“fabrica de energie” la celulele plantelor
∅ 0,5 – 1 µm; lungime 7 µm organit în care se produce energie
aici are loc respiraţia celulară → sinteza moleculelor de ATP structuri inconjurate de membrană
nr. mitocondrii / celulă – variază conţin pigmenţi fotosintetici
sediul fotosintezei – conversia energiei luminoase în
! Mitocondria şi cloroplastul – provin din bacterii care au energie chimică
energie luminoasă
convieţuit cu celule eucariote CO2 şi H2O carbohidraţi şi oxigen
energie stocată în leg.chimice
EUCARIOTE - plastid EUCARIOTE - citoschelet

sistem de fibre alcătuit din:
cloroplast microtubuli
un tip de plastid concavi, subţiri, formţi din subunităţi proteice = tubulină
conţine pigment fotosintetic verde → clorofil microfilamente de actină
prezent în: filamente intermediare

celulele plantelor rol:
algelor structural: rigiditate, formă
diviziune celulară
contractilitate
motilitate etc.
EUCARIOTE – perete celular EUCARIOTE – flageli

structură simplă organite de locomoţie
celuloză – în alge, plante celula eucariotă
pectină imobilă
lignină mobilă
chitină – fungi, exoschelet crabi, exoschelet cărăbuş spermatozoid
săruri minerale – în alge protozoare flagelate
rol: 1 sau mai mulţi / celulă
rigiditate imprimă mişcare de răsucire
formă
protecţie
4
EUCARIOTE – cili
organite de locomoţie
în raport cu flagelii sunt mai:
mulţi
scurţi Structura şi morfologia celulei bacteriene
subţiri
celula eucariotă mobilă prin cili
celule ale organismului uman: celula ciliată tract respirator
protozoare ciliate
imprimă mişcare coordonată, ritmică
PROCARIOTE PROCARIOTE
de 10 ori mai mică faţă de celula eucariotă
structură simplă elemente obligatorii
citoplasma membrana citoplasmatică
1 cromozom citoplasma
ribozomi material nuclear
alte particule
perete
nu are sistem de mebrane interne
elemente facultative
membrana citoplasmatică
perete celular
± capsulă, flageli, pili, spor
PROCARIOTE – perete bacterian

PROCARIOTE
Grosime 15 – 35 nm; alcătuit din proteine, lipide, hidraţi de carbon
Format din:
elemente facultative - strat bazal

elemente obligatorii = mucopeptid = mucocomplex = peptidoglican = mureină
perete capsulă
* reţea
membrana citoplasmatică flageli
- macromolecule lungi, polizaharidice paralele
citoplasma pili
Acid N-acetilmuramic
material nuclear spor N-acetilglucozamina (! Lizozim)
- legate prin punţi transversale polipeptidice
Tetrapeptid – D şi L-aminoacizi – ataşat la acidul N-acetilmuramic
Pentapeptid – punţi între tetrapeptide (!penicilina)
5
STRUCTURA PEPTIDOGLICANULUI PROCARIOTE – perete bacterian
- stratul structurilor speciale:
bacterii Gram-pozitive
(20%) – polizaharide, acizi teichoici, MPZ
bacterii Gram-negative
(80%) – lipopolizaharide = endotoxine + lipoproteine
(complex glucido-lipido-polipeptidic)
bacterii acido-alcoolo-rezistente
acid micolic, ceruri, proteine GM mică
PROCARIOTE – perete bacterian

rolul peretelui bacterian
susţine mecanic celula bacteriană
menţine forma bacteriei
asigură protecţia celulei bacteriene
intervine în procesele de osmoză şi difuziune
este sediul
unor antigene somatice
receptorilor specifici pentru bacteriofagi
participă la diviziunea bacteriei
Bacterial cell walls. (A) A portion of the Gram-positive bacterium, Bacillus fastidious;
note the cell wall’s thick peptidoglycan layer, beneath which can be seen the cell membrane.
imprimă caracterele de tinctorialitate ale
(B) The Gram-negative bacterium, Enterobacter aerogenes; both the cell membrane and celulei bacteriene
the outer membrane are visible along some sections of the cell wall. (A: Volk WA, et al.:
Essentials of Medical Microbiology, 5th ed. Philadelphia, Lippincott-Raven, 1996.)
6
COLORAŢIA GRAM
PROCARIOTE – membrana citoplasmatica
structură similară cu cea a eucariotelor

flexibilă, foarte subţire, vizibilă la ME
alcătuită după modelul mozaicului fluid:
două straturi de molecule fosfolipidice cu extremităţile
hidrofobe spre interior şi cu cele hidrofile spre exterior
între moleculele de fosfolipide se găsesc proteine
Invaginare - mezozomi: sistem membranos intracelular cu rol în
respiraţie, diviziune etc.
PROCARIOTE – membrana citoplasmatica PROCARIOTE – citoplasma

sistem coloidal complex: proteine, glucide, lipide, apă,
Rolul membranei citoplasmatice: minerale
reglează presiunea osmotică structură granulară:
controlează procesele de difuzie pasivă ribozomi – 15 nm; izolaţi sau ca reticul endoplasmatic; rol
esenţial în biosinteza proteinelor celulare
controlează procesele de difuzie catalizate
granulaţii de volutină (corpusculi Babeş-Ernst, granulaţii
enzimatic metacromatice) – polimetafosfaţi
conţine enzime ale metabolismului respirator granulaţii (incluzii) de glicogen, amidon, lipide etc.
intervine în creşterea şi diviziunea bacteriei vacuole – conţin diferite substanţe în soluţii învelite de
membrană lipoproteică = tonoplast
este locul de sinteză al endotoxinelor
conţine mari cantităţi de ARN – citoplasma intens bazofilă
PROCARIOTE – material nuclear PROCARIOTE – material nuclear

nu este delimitat de o membrană diferenţiată cromozomul bacterian are 850 – 6500 gene codificante pt:
nu are nucleosol enzime
alcătuit dintr-un unic cromozom haploid proteine
format dintr-o unică moleculă de ADN dublu helicată, rARN
închisă circular tARN
coordonează toată activitatea celulei
capabil de autoreplicare
diviziunea nucleului precede diviziunea citoplasmei şi a
peretelui - bacterii cu 2-4 nuclei ce apar ca gheme (sculuri)
de forme diferite ocupând cam 1/10 din volumul bacteriei =
bacterii pe cale de diviziune
7
PROCARIOTE –
material nuclear extracromosomal atenţie!!
plastid
plasmide organit citoplasmatic prezent în unele celule eucariote
molecule mici de ADN dc, circular alge, plante
libere în citoplasmă / integrate în cromozom sediul fotosintezei
conţin 10 – sute de gene
prezente în plasmid
celula fungică
mică moleculă de ADN extracromozomal
celula bacteriană
prezente în majoritatea bacteriilor
1 plasmid
multiple copii ale aceluiaşi plasmid
mai multe tipuri de plasmide
PROCARIOTE – capsula PROCARIOTE – capsula

capsulă se formează
substanţă gelatinoasă, mucoidă la exteriorul celulei în organismul gazdă
bacteriene, bine delimitată, vizibilă la microscop pe medii în condiţii optime
colonii “M” – lucioase, mucoase, confluente
microcapsulă (slime layer; glycocalix) compoziţie în funcţie de specie

substanţă gelatinoasă, mucoidă la exteriorul celulei în general polizaharide
bacteriene, în strat subţire, evidenţiabilă doar prin metode polipeptide – Bacillus anthracis
chimice substanţe capsulare diferite chimic la aceeaşi
specie → tulpini diferite→ diferenţiere
serologică
PROCARIOTE – capsula PROCARIOTE – capsula

ROL: EVIDENŢIERE:
asociată cu patogenitatea tulpinii - factor al virulenţei coloraţie negativă cu tuş de China, colargol
protector faţă de factori nocivi (fagocitoza, desicaţia)
coloraţii speciale (Hiss)
de adezină (permite aderarea unor bacterii)
barieră protectoare faţă de bacteriofagi reacţia de umflare a capsulei (Neufeld) cu seruri
conţine substanţe cu specificitate antigenică de specie polivalente şi monovalente anti-capsulare
sau de tip (ag. K)
8
Coloraţia MANEVAL pentru capsulă – corpul bacterian în
roşu, materialul capsular clar (necolorat) Capsula bacteriană – coloraţie negativă
Capsule stain. The capsule stain is an example

of a negative staining technique.
The bacterial cells and the background stain,
but the capsules do not. The capsules are seen
as unstained “halos” around the bacterial cells.
Klebsiella pneumoniae (x 1000)
Streptococcus pneumoniae (x 1000)

Streptococcus pneumoniae
PROCARIOTE – flageli PROCARIOTE – flageli

1. Corpuscul bazal
organe de locomoţie
situat în citoplasmă
subţiri, fine, alungite, neramificate, flexibile, sinuoase imediat sub membrana
alcătuiţi din flagelină – proteină complexă similară cu citoplasmatică
miozina musculară alcătuit din
reprezintă antigenul flagelar “H” 2 discuri M şi P la bacterii
Gram-pozitive
pornesc din citoplasma bacteriei, din corpusculul bazal 4 discuri M, S, P, L la
bacterii Gram-negative
2. Cârlig
3. Filament flagelar
PROCARIOTE – flageli PROCARIOTE – flageli
peritrich amphitrich
monotrich
lophotrich
9
PROCARIOTE – flageli PROCARIOTE – pili (fimbrii)
formaţiuni filamentoase, rigide, pericelular
prezente la unele bacterii Gram-negative
excepţional la bacterii Gram-pozitive (Streptococcus
mutans)
mai scurte şi mai subţiri decât flagelii
nu au rol în mobilitate
originea în membrana citoplasmatică
alcătuite din subunităţi proteice - pilină
PROCARIOTE – pili (fimbrii) PROCARIOTE – pili (fimbrii)

pili de sex (de conjugare)
0-4 bucăţi / celulă;
codificaţi de plasmide
fimbrii de adeziune
10-30 bucăţi / celulă;
codificate de gene de pe cromozom
fimbrii comune
50-400 bucăţi / celulă
Proteus vulgaris cell, possessing numerous short, straight pili and several longer, curved flagella; the cell is
undergoing binary fission. (Volk WA, et al.: Essentials of Medical Microbiology, 5th ed. Philadelphia,
Lippincott-Raven, 1996.)
PROCARIOTE – spor (endospor) PROCARIOTE – spor (endospor)

format în unele bacterii rezistenţi la
formă de rezistenţă / supravieţuire căldură
frig
sporulare
celulă vegetativă endospor uscăciune
substanţe chimice
germinare
sporulare supravieţuiesc ani de zile în praf, pe sol

copia cromozomului + cantitate mică de citoplasmă – rezistă la fierbere, la acţiunea dezinfectantelor
înconjurate de un înveliş proteic gros se evidenţiază cu coloraţii speciale sau la ME
10
PROCARIOTE – spor (endospor)
Spor central, sferic, mai mic

decât corpul bacterian
Spor central, ovalar, mai mare

Spor subterminal, ovalar, mai

mare decât corpul bacterian
Spor terminal, sferic, mai mare

Bacillus anthracis – coloraţie pentru

spori (x 1000)
Viroizi
Prioni
Virusuri
Viroizi Viroizi
Caractere morfostructurale Localizare
ME: formaţiuni liniare sau bastonaşe nucleoli / nucleoplasmă
lungime < 50 nm; diametru 2,5 nm cloroplaste
sunt molecule unice de acid nucleic:
ARN, m.c., închis covalent, circular Replicare
240 – 375 nucleotide probabil în nucleu
nu au capsidă dependentă de enzimele celulei gazdă
în absenţa unui virus helper (dif. de v. defective)
ARN-ul viroizilor nu are capacităţi codificante (absenţa
aparentă a sintezelor)
ARN-ul viroizilor funcţionează şi ca enzimă - ribozima
11
Prioni - generalităţi
Viroizi
agenţi infecţioşi de natură proteică (PrPsc)
boli ale plantelor superioare proteine anormale, infecţioase
boala tuberculilor fuziformi ai cartofului
“proteinaceous infectious particle
boli ale citricelor
Henry Prusiner (1982) - 1997 premiul Nobel
nanismul şi marmorarea crizantemelor
structuri proteice, transmisibile şi infecţioase ⇒ se
boli ale palmierului de cocos, ale roşiilor etc.
multiplică!! → anulează dogma centrală
a biologiei moleculare
vizualizare
hibridizare in situ
induc boli ale SNC la om şi animale
scanare cu laser
encefalopatii spongiforme transmisibile (EST)
ME de baleiaj
Prioni - multiplicare Prioni - Compoziţie chimică, structură
proteine capabile de autoreplicare, în absenţa Prion-proteina (PrPsc din scrapie sau PrPcj din BCJ)
acidului nucleic este produsul de clivaj al proteinei precursor (PrPc)
fac parte din grupul “autofoldaze” sau “chaperone”
proteină normală de 33 – 35 kDa

glicoproteină secretată la suprafaţa membranei plasmatice a tuturor
celulelor din organism
cantitate mare pe suprafaţa neuronilor
Prioni - Compoziţie chimică, structură Prioni - Compoziţie chimică, structură
rolul proteinei precursor (PrPc) proteina precursor (PrPc) – normală

interacţionează cu receptorii de acetilcolină compusă din 254 aa
în memorie
devine funcţională după
codifică şi conservă informaţia
modificări chimice
în reglarea somnului
modificări conformaţionale
protecţie în stress-ul oxidativ
trofic pentru celulele Purkinje
12
proteina precursor (PrPc) – normală proteina precursor (PrPc) – normală
modificări chimice (7 modificări) modificări chimice (7 modificări)

1. clivarea peptidului semnal N-terminal (cu 22 aa) 5. . Formarea unui inel cu o legătură disulfidică
2. modificarea reziduului de arginină la nivelul 6. . prin care se unesc două reziduuri de cisteină
codonului 25 de la nivelul codonilor 179 şi 214
3. . 7. Îndepărtarea peptidului hidrofob C-terminal (cu
Glicozilarea oligozaharidelor linkate de
4. . asparagină la nivelul codonilor 181 şi 198 20 aa) şi fixarea, în schimb, a unui
glicozilfosfatidilinozitol
Prioni - Compoziţie chimică, structură

proteina precursor (PrPc) – normală
proteina precursor (PrPc) – normală

modificări conformaţionale
replierea proteinei – configuraţie secundară α-helix
sursă de energie (rol de enzimă) – chiar PrPc care catalizează
propria împăturire: rol de autofoldază=proteină chaperone
(Anca-Michaela Israil-Biologie moleculară,prezent şi perspective)

Prion-proteina (PrPsc) - anormală
proteină anormală Prion-proteina (PrPsc) - anormală
compusă tot din 254 aa
greutate moleculară 21 – 30 kDa
codificată de acelaşi ORF (open reading frame)
izolată din plăcile amiloide cerebrale
are acelaşi semnal peptidic format din 22 aa
morfologic – structuri filamentoase
diferite modificările posttranslaţionale chimice şi
scrapie associated filaments “SAF” conformaţionale
13
modificări chimice (8 modificări)
1. clivarea peptidului semnal N-terminal (cu 22 aa)
5. .
(identică) Formarea unui inel cu o legătură disulfidică
6. . prin care se unesc două reziduuri de cisteină
2. modificarea reziduului de arginină la nivelul
de la nivelul codonilor 179 şi 214 - în
codonului 25 (identică)
interiorul inelului , la nivelul codonului 189
3. . Glicozilarea oligozaharidelor linkate de asparagină
la nivelul codonilor 181 şi 198 – rezultă 400 forme
se evidenţiază o substituire de aminoacid
4. . ? rol în modificarea timpului de incubaţie în scrapie??
diferite de proteine prionice
? diferă ologozaharidele linkate în cele 2 proteine??

Prion-proteina (PrPsc) - anormală Prion-proteina (PrPsc) – anormală

7. Îndepărtarea peptidului hidrofob C-terminal (cu modificări chimice (8 modificări)
20 aa) şi fixarea, în schimb, a unui
glicozilfosfatidilinozitol Determină alte diferenţe posttranslaţionale şi de
8. Modificări la nivelul reziduului de arginină metabolism diferite fenotipuri de boli prionice

corespunzător codonului 37
Prioni - aspecte genetice

sinteza proteinei prionice – codificată genetic Prioni - Compoziţie chimică, structură
expresia PrPc umane
codificată de gena PRNP Prion-proteina (PrPsc) - anormală
situată pe braţul scurt al cromozomului 20 modificări conformaţionale
cadru deschis de citire (ORF) – 253 codoni (759 nucleotide)
replierea proteinei – configuraţie secundară β-plisat (β-sheets)
mutaţii punctiforme şi inserţii în codonii PRNP → susceptibilitate izoformă proteică cu structură şi funcţionalitate anormală
la encefalopatii spongiforme:
codonii 200, 210, 232 → BCJ
codonii 117, 198, 217 → BGSS
codonii 129, 178 → IFF
14
Prioni - acţiunea agenţilor fizici şi chimici
PrPsc rezistentă faţă de:
PrPsc = prion proteina anormală din scrapie proteaze
PrPc = prion proteina normală celulară nucleaze
DN-aze
alcătuite din ≈ 250 aa
RN-aze
cele 2 proteine sunt izoforme
agenţi inactivatori ai acizilor nucleici
structura primară asemănătoare radiaţii ionizante
structura secundară diferă: UV cu lungimi de undă 254-280 nm
PrPc – tip α-helix agenţi chimici

PrPsc – tip β-plisat aldehide
hidroxilamina etc.
Prioni - acţiunea agenţilor fizici şi chimici Prioni - acţiunea agenţilor fizici şi chimici
rezistenţa PrPsc:
PrPsc parţial inactivată de:
expresia alterărilor sale conformaţionale → deficienţe de
căldură – 1000C
fenol transport la suprafaţa celulei şi de catabolizare →
clor acumulare anormală în substanţa cerebrală, formare de
hidroxid de Na agregate fibrilare, dezorganizarea substanţei cerebrale
Prioni - acţiunea agenţilor fizici şi chimici Prioni – boli prionice
LA OM:
kuru
boala Creutzfeld-Jacob (BCJ)
boala Gerstmann-Sträussler-Scheincker (BGSS)
varianta Creutzfeld-Jacob (v. BCJ)
insomnia fatală familială (IFF)
(Anca-Michaela Israil-Biologie moleculară,prezent şi perspective)
15
Prioni – boli prionice
LA ANIMALE: Prioni – Caracterele bolilor prionice
Clinic
scrapie
encefalita transmisibilă a curcilor perioada de incubaţie lungă: 2 luni-30 ani
encefalita spongiformă bovină (boala vacilor nebune) simptomatologie neurologică
encefalita degenerativă a felinelor (pisici domestice) evoluţie lentă, progresivă: luni-ani
boala cronică caşectizantă a cervideelor fatală
encefalopatia ugulatelor exotice: nyala, antilopa

africană în captivitate
Prioni – Caracterele bolilor prionice Prioni – Caracterele bolilor prionice

Există sub forme interconvertibile de bastoane, complexe
Histopatologic proteice cu lipid-detergent şi lipozomi
leziuni cerebrale degenerative
vacuolizare progresivă a
corpilor neuronali
dendritelor
axonilor
proliferare astrocitară excesivă
“status spongious” al materiei cenuşii
detectare de structuri tubo-veziculare în prelungirile
sinaptice
(Anca-Michaela Israil-
Biologie moleculară,prezent şi perspective)
Prioni – Caracterele bolilor prionice Prioni – Caracterele bolilor prionice

Răspuns imun Răspuns imun – în boala naturală
ABSENT!!
gazda este imunocompetentă faţă de alte antigene!!
absenţa sintezei anticorpilor specifici
sistemul imun nu se mobilizează faţă absenţa răspunsului celular specific
de prioni!! absenţa oricăror modificări calitative, cantitative
tratamentul cu imunomodulatoare sau funcţionale ale limfocitelor T şi B

sau imunosupresoare nu modifică absenţa oricăror modificări ale interleukinelor
evoluţia bolii!!
16
Prioni Prioni – cultivare - boala experimentală
animale inoculare
cimpanzei i.cerebrală
izolare de PrPsc din creierul pacienţilor şi
maimuţe i.peritoneală
animalelor bolnave şoareci subcutană
hamsteri digestivă
nurci necesară
transmitere intraspecie sau interspecii, cu pisici specificitate de specie a
material infecţios cerebral oi proteinelor prionice
bividee etc. adaptarea agentului prin pasaje
repetate
suspensii de creier de la bolnavii de kuru

reprodusă boala după
filtrate acelulare de la bolnavi cu BCJ latenţă de 1 an
Prioni – cultivare – substraturi celulare Prioni – patogeneza – aspecte clinice

poarta de intrare
orală
culturi de explanturi de creier – inoculare cu agenţi canibalism ritual
kuru şi BCJ – infective 70 – 25 zile hrana bovinelor
făină de carne de oi, capre insuficient prelucrată termic
parenterală
lichidele de cultură inoculate la cimpanzei - boală
injecţii cu preparate contaminate
transfuzii
intervenţii chirurgicale
transplant de organe etc.
Prioni – patogeneza – aspecte clinice Prioni – patogeneza – aspecte clinice
cale de diseminare – nu este certă

cale de eliminare – nu este certă
replicare în ggl regionali → căi limfatice → căi
prioni – la om
sanguine (trombocite infectate?) → ţesut reticulo-
endotelial în sânge şi urină
în creier şi cornee
centripet pe cale nervoasă – la rozătoare
17
Prioni – patogeneza – aspecte clinice
Prioni – patogeneza – aspecte clinice Boala Creuzfeld – Jacob
caracteristicile comune ale encefalopatiei supravieţuire
debut
spongiforme: la 65 ani 6 -12 luni
oboseală, anxietate, evoluţie

confuzie fatală
caracter heredo-familial
perioada de stare diagnostic
transmitere verticală
mioclonii, ataxie EEG – caracteristic
predispoziţie genetică
cerebeloasă Western-blot – PrPsc
simptome piramidale ex. histopatologic creier
tablou clinic neurologic cu demenţă: simptome degenerări neuronale
dezorientare, scăderea memoriei, tulburări ale extrapiramidale vacuolizări
intelectului şi judecăţii demenţă progresivă acumulare de amiloid

Boala Creuzfeld – Jacob
cunoscută din sec. 18; frecvenţă 1/1.000.000/an în lume
debut la 60 ani
3 mecanisme de producere aBCJ
Simptome:
pierderea treptată a stării de echilibru
pierderea treptată a capacităţii de deplasare infecţie lentă
pierderea memoriei infecţie sporadică

stare de confuzie
alterare genetică
dezorientare
demenţă
sfârşit letal

3 mecanisme de producere a BCJ
3 mecanisme de producere a BCJ
infecţie lentă
infecţie lentă contaminare iatrogenă
1. infecţii conjugale – transmitere orizontală?? 80 cazuri până în prezent
transplant de cornee, de timpan
2. infecţii în raport cu profesiunea:
implantare de electrozi intracerebrali insuficient sterilizaţi
măcelari: instrumentar chirurgical sterilizat prin metode clasice
administrare de hormon pituitar de creştere – preparat din ţesut hipofizar
familie cu 9 membrii – 3 măcelari toţi cu BCJ – transmitere prin soluţie de
recoltat de la cadavru
continuitate?? (sângele este infecţios înainte de apar.simpt) 1973-1985, Franţa- 100.000 hipofize prelevate – 41 cazuri
Anglia – 17 cazuri
fermieri:
SUA - 15 cazuri
3 cazuri de fermieri proprietari de animale cu ESB transfuzie de sânge – Australia – femei cu tratament cu hormoni
personal medical: gonadotropi în antecedente – ulterior donatoare de sânge
vaccinare cu vaccin antirabic – preparat din ţesut cerebral de animal infectat
oftalmologi, ORL-işti, neurochirurgi, ortopezi, anatomo-patologi
18
Boala Creuzfeld – Jacob Boala Creuzfeld – Jacob
3 mecanisme de producere aBCJ 3 mecanisme de producere aBCJ

infecţie sporadică alterare genetică
mecanism necunoscut 10-15% din cazuri

1994 – Anglia – 53 cazuri – vârste peste 75 ani până în 1996 – 100 familii cu asemenea cazuri
1994 – Germania – 115 cazuri – vârsta medie 66 ani legătură între unele mutaţii de pe cromozomul 20 şi boală
1996 – Anglia – 10 cazuri noi – variantă BCJ – 19-41 ani
Boala Gerstmann-Sträussler-Scheincker Insomnia fatală familială
debut descrisă în 1992 (Medori R.)

1994: 14 cazuri în Italia, Franţa, Anglia, SUA
la 45 – 50 ani
debut
mai frecventă în Japonia
la 35-60 ani;
are caracter ereditar familial (formă genetică a bolii) evoluţie
variantă a BCJ 7-12 luni
simptomatologie similară cu BCJ caracter familial-ereditar:

29 cazuri într-o familie pe 5 generaţii
domină
ataxia spino-cerebeloasă
demenţa
Insomnia fatală familială Insomnia fatală familială
simptome: evoluţie
tulburări de ritm circadian; 13 luni
pierderea totală a somnului;
tulburări vegetative:
diagnostic
HTA, tahicardie, hipertermie etc. histopatologic
alterarea progresivă a atenţiei; atrofia selectivă a talamusului, în lipsa plăcilor amiloide
disfagie; nucleu anterior talamic
tulburări de echilibru; nucleu talamic medio-dorsal
mioclonii;
confuzie;
halucinaţii;
crize epileptiforme.
19
Varianta nouă a BCJ Boala kuru
descrisă în 1996 1957 – Gajdusek - la triburile din Papua-Noua Guinee

diferenţe: canibalism ritual
debut – la 29 ani femeile şi copiii - consum de creier de la rudele decedate
evoluţie - 1 an clinic
ataxie cerebeloasă (kuru = tremurături)
predomină simptome psihiatrice, demenţă finală
rigiditate
fără modificări EEG caracteristice
caşexie progresivă
cauze posibile:
evoluţie letală
transmitere de la bovine – consum de carne de vită
infectată cu prioni (140 cazuri confirmate în Anglia)
infectate prin consum de pulbere de concentrate
de carne din oi cu scrapie
Prioni – dg. laborator

Prioni – dg. laborator evidenţierea plăcilor amiloide
pp: biopsie cerebrală + ex. histopatologic
biopsii de ţesut cerebral (!! risc mare) ! risc de rezultat fals negativ (zonă neafectată)
ganglioni spinali ex. imuno-histo-chimic cu Ac. monoclonali

nervi periferici ggl. spinali, ggl. mezenterici, nervi periferici
sânge Western-blot
l.c.r. LCR, sânge, derivate din plasmă, material bioptic
evidenţierea PrPsc – doar la conc. de 106 particule /gr. PET-blot

ţesut cerebral preparate fixate cu formol
!! deja infecţia a depăşit faza asimptomatică detectează conc. mici de PrPsc, în faze incipiente
PCR, hibridizări, ELISA
Prioni – dg. laborator

Dg. de certitudine Prioni – epidemiologie
postmortem – evidenţierea leziunilor histopatologice incidenţa bolii subevaluată
cerebrale nu are raportare obligatorie
dg. de certitudine nu se practică întotdeauna
incidenţa anuală
1 -2 cazuri la 1 milion
rata medie a mortalităţii
0,09 – 31 cazuri la 1 milion
raport bărbaţi / femei 1,05 / 1
20
Prioni – epidemiologie Prioni – epidemiologie
rezervor de infecţie pt cazurile umane: transmitere pt. BCJ
omul caracter profesional
animale??? (insuficient cunoscut) contact cu ţesut sau sânge contaminat
transmitere pt. BCJ măcelari
iatrogen
personal medical
cu hormon pituitar de creştere (hipofiza – cadavru infectat)
transplant de cornee sau dura mater neurochirurgi
implantare de electrozi insuficient sterilizaţi oftalmologi
transfuzii de sânge de la femei tratate anterior cu hormon
gonadotrop anatomopatologi
vaccinare cu vaccin antirabic din ţesut cerebral infectat
Prioni – epidemiologie
Prioni – profilaxie
transmitere pt. BCJ reducerea transmiterii encefalopatiilor spongiforme
oral transmisibile:
boala kuru exclus de la donare
canibalism persoana cu antecedente familiale de boli prionice
produse alimentare de la animale infectate??? persoana cu antecedente de tratament cu hormon hipofizar
manipulare atentă a ţesuturilor şi organelor
creier
sânge
lcr
reducerea transmiterii encefalopatiilor spongiforme
transmisibile:
sterilizarea instrumentarului reducerea transmiterii encefalopatiilor spongiforme
căldură: autoclavare de 2 ori la transmisibile:
134°C – câte 1h; 138°C – câte 18 min;
agenţi chimici
interzis consum carne animal bolnav
hipoclorit de Na 5 - 25% - 1h;
NaOH (1N – 2N) – 1h urmată de autoclavare la 121°C – 30 min. interzis – făina de oase – carne în hrana animalelor
incinerare ţesuturi, organe contaminate arderea animalelor bolnave
piese histopatologice
tratare cu formol apoi cu acid formic 96% - 1h (nu inactivează
complet agentul prionic!!)
21
Prioni Virusuri - definiţie
pentru viitor
Virion = virus = corpuscul elementar = corpuscul viral
elucidarea naturii prionilor

aprofundarea
aspectelor genetice
unitatea virală, morfofuncţională, completă, intactă,
infecţioasă, cu diametrul cuprins între 18-400 nm, capabil
patogenezei
să infecteze bacterii, plante, animale, omul
inter-relaţiilor cu encefalopatia spongiformă a animalelor
identificarea aspectelor epidemiologice care contribuie
la apariţia encefalopatiei spongiforme şi întreruperea Se găsesc extracelular:
acestora înainte de a infecta celula gazdă
după ce s-au asamblat şi au fost eliberaţi din celula în care
s-au multiplicat
Virusuri - dimensiune
Extrem de mici Caractere generale ale virusurilor
18 – 30 nm (Parvoviridae, Picornaviridae)
Dimensiuni extrem de mici
V. hepatitei A, v. poliomielitei Nu pot fi văzute la microscopul optic
40 – 80 nm Se evidenţiază la microscopul electronic
rotavirus, v. rubeolos, v. hepatitei B, v. hepatitei C Sunt filtrabile prin filtre bacteriologice
90 – 200 nm Au un singur tip de acid nucleic

V. herpetic, v. rujeolos, v. respirator sinciţial, v. rabic ARN (ribovirusuri) sau
ADN (dezoxiribovirusuri)
300 - 450 nm (Poxviridae)
Au structură extrem de simplă
V. variolic
peste 900 nm lungime, diametru 80 nm (Filoviridae)
Caractere generale ale virusurilor VIRUS VEGETATIV – particula virală aflată în celulă,
Parazitism avansat deficitară în unele aspecte ale replicării
Nu au enzime proprii
Dependenţă cvasitotală de enzimele şi maşinăria PROVIRUS – genom viral integrat în cromozomul celulei
replicativă a gazdei
gazdă, multiplicându-se sincron cu acesta
Se multiplică doar în interiorul unei celule vii
22
Morfologia virusurilor
sferic
v.gripal, v.herpetic, adenovirus, v. polio
cilindric, bastonaş
v. mozaicului tutunului, fagi
paralelipiped
v. variolic, v. vaccinia
cartuş
v. rabic
filamentos
v. Ebola
sferic cu coadă
bacteriofag
Structura virusurilor GENOMUL VIRAL

I. genom viral
II. capsida este alcătuit dintr-o moleculă de acid nucleic viral
III. înveliş viral FIE ARN RIBOVIRUSURI
FIE ADN DEZOXIRIBOVIRUSURI
poartă informaţia genetică necesară replicării

determină capacitatea infectivă a virusului.
MĂRIMEA GENOMULUI VIRAL MĂRIMEA GENOMULUI VIRAL

apreciată în funcţie de:
unitatea de masă moleculară – DALTON diferită de la o familie la alta referitor la:
nr. de nucleotide sau perechi de nucleotide din structurile greutatea moleculară
mono- sau bicatenare – KILOBAZA 1,5 x 106 Da – Parvovirus
15 x 106 Da – Poxvirus
Dalton – unitate de măsură egală cu 10.000 pe scara greutăţilor
atomice?? numărul de nucleotide
Kilobaza – unitate egală cu: 5-7 kb - Papovavirus

1.000 nucleotide pt str. monocatenare (kb) 231 kbp - Herpesvirus
1.000 perechi de nucleotide pt. str. bicatenare (kbp) compoziţia în baze
23
STRUCTURA GENOMULUI VIRAL
virusuri ARN
MĂRIMEA GENOMULUI VIRAL 1. m.c. liniar:
piesă unică
VHA
nr. de gene cuprins în genom picornavirus, VHA

2. m.c. divizat
9 structuri genice - HIV
8 molec liniare inegale ARN
12 structuri genice - v. gripal v.gripal v.gripal
240 structuri genice - v. vaccinia 3. m.c. cu 3 str. circulare
bunyavirus
nr. de proteine codificate dependent de mărimea 4. d.c. cu 10-12 segm. separate
genomului reovirus
5. m.c. cu 2 segmente inegale
250 proteine - v. vaccinia
arenavirus
200 proteine - v. herpetic
6. m.c. diploid:
2 – 6 proteine - Parvoviridae 2 molec. identice ARN legate reovirus
4 proteine - Picornavirus necovalent
retrovirusuri
STRUCTURA GENOMULUI VIRAL

virusuri ADN
1. m.c. liniar:
parvovirus
FUNCŢIILE GENOMULUI
2. m.c. circular conţine întreaga informaţie genetică virală
fag X 174
3. d.c. cu secvenţe terminale asigură infectivitatea virală
repetitive
adenovirus, herpesvirus este capabil de autoreplicare în absenţa celorlalţi
4. d.c. cu extremităţi închise covalent
constituenţi virali
v. vaccinia
5. d.c. circular, închise necovalent, cu excepţie: ARN viral izolat, m.c., sens negativ (virusuri cu
extremităţi m.c.
genom divizat – othomyxovirus)
hepadnavirus
6. d.c. circular, închise covalent şi
suprarăsucite
SV40, polyomavirus
CAPSIDA CAPSIDA
complex de structuri proteice care îmbracă acidul
aspecte caracteristice ale morfogenezei capsidei
nucleic viral virale:
nr. mic de gene din genomul viral → nu permite
are arhitectură şi compoziţie specifice fiecărui tip sinteză de polipeptide cu diversitate mare
viral !! unităţi structurale similare, grupate repetitiv, după
modele geometrice similare, avantajoase ⇒ capside cu
structuri foarte complexe
24
CAPSIDA TIPURI DE SIMETRIE ALE ARHITECTURII CAPSIDALE
aspecte caracteristice ale morfogenezei capsidei

virale: cubică – icosaedrică
resurse limitate: cópii multiple sintetizate de o singură
genă
între subunităţile proteice capsidale – interacţiuni
puternice – realizează ansambluri stabile care helicoidală
- îmbracă genomul viral
- asigură integritatea genomului viral
binară, helicoidal-icosaedrică
CAPSIDE CU SIMETRIE CUBICĂ ICOSAEDRICĂ

CAPSIDE CU SIMETRIE CUBICĂ ICOSAEDRICĂ
capsomerele – organizate în jurul unor axe perpendiculare
caracteristice simetriei cubice – icosaedru
particula virală are formă sferică sau contur hexagonal poliedru cu:
virusuri ARN sau ADN
virusuri cu sau fără anvelopă 20 feţe triunghiuri echilaterale
cea mai eficientă aranjare - maxim de volum cu minim 30 muchii

de material
12 vârfuri (vertex), orientate după axe de simetrie rotaţională de tip 2/3/5
capsomerele nu sunt echivalente cu subunităţile
chimice de construcţie
capsomere alcătuite din 5, 6 subunităţi chimice
CAPSIDE CU SIMETRIE CUBICĂ ICOSAEDRICĂ CAPSIDE CU SIMETRIE CUBICĂ ICOSAEDRICĂ

vertex * numărul capsomerelor – specific pt. fiecare virus
reuneşte 5 feţe – PENTON * pentone întotdeauna 12; variază nr. de hexone
fiecare faţă – 5 subunităţi
proteice – PENTAMERI virusuri ADN – parvovirus 32 capsomere; herpesvirus 162
muchii şi feţe
virusuri ARN – picornavirus 32 capsomere; reovirus 92
HEXONI
alcătuiţi din 6 subunităţi
proteice - HEXAMERI
* numărul capsomerelor – specific pt. fiecare virus

* pentone întotdeauna 12; variază nr. de hexone
virusuri ADN – parvovirus 32 capsomere; herpesvirus 162
virusuri ARN – picornavirus 32 capsomere; reovirus 92
25
adenovirus
herpesvirus
Herpes nucleocapsid showing pentons at the vertices of the icosahedron

poliovirus
Zhou et al. Baylor College of Medicine Reference: Z. H. Zhou, B.V.V Prasad, J. enterovirus
Jakana, F.R. Rixon, W. Chiu Baylor College of Medicine, Journal of Molecular Biology
CAPSIDE CU SIMETRIE HELICOIDALĂ CAPSIDE CU SIMETRIE HELICOIDALĂ

Nucleocapsida tubulară cu gol axial
particula virală are formă tubulară, flexibilă sau

rigidă, de lungimi şi diametre variabile
virusuri ARN
Disc de subunităţi alăturate
virusuri cu sau fără anvelopă
capsomerele
subunităţi chimice identice
aşezate repetat pe spira acidului nucleic printr-o mişcare

de rotaţie în jurul unui ax + translaţie paralelă cu acelaşi
ax
Creştere în spirală
Structură virală cilindrică
26
CAPSIDE CU SIMETRIE HELICOIDALĂ
CAPSIDE CU SIMETRIE HELICOIDALĂ
Virusuri cu anvelopă:
întreaga structură rigidă
Virusuri fără anvelopă
formă sferică – structura tubulară încolăcită în interiorul
formă flexibilă
virionului
aspect de bastonaş
spiră regulată – v.gripal
v.mozaicului tutunului
ghem neregulat – v.paragripal
de cartuş – structura tubulară orientată în spire strânse,
paralele – v.rabic
Paramyxoviridae Rhabdoviridae
Orthomyxoviridae
Capside cu simetrie binară, icosaedrică-

helicoidală
influenzavirus
Bacteriofagi
Cap
simetrie icosaedrică
Coada
parainfluenzavirus simetrie helicoidală
v. rabic
Simetrie complexă
înveliş viral
Funcţiile capsidei virale
protejează genomul de acţiunea factorilor externi, de
nucleazele celulare;
nucleoid viral asigură forma virionului;
fixează virionii nuzi de receptorii celulari specifici;
subunităţile structurale ale capsidei sunt antigene care
ADN viral cu proteine
asociate induc formarea şi reacţionează cu anticorpii
neutralizanţi.
-corpi laterali
-membrană externă acoperită de tubuli
27
Învelişul viral
peplos, anvelopă
derivă din membranele celulei gazdă:
din membrana plasmatică
v. gripal,
v. paragripal,
retrovirusuri
din membrana nucleară

herpesvirus
Rolul învelişului viral Structura învelişului extern

protejează nucleocapsida;
structuri derivate din celula gazdă:
intervine în iniţierea ciclului infectant prin
recunoaşterea şi ataşarea v. de receptorii celulari;
intervine în procesul de asamblare a noilor particule dublu strat lipidic constituit, în proporţii diferite,
virale; de fosfolipide, colesterol, glicolipide
intervine în activităţi specific virale (hemaglutinare,
hemadsorbţie, hemoliză, fuziunea membranelor
celulare);
Structura învelişului extern Proteina M (matrix)
structuri proprii virale (codificate de v.:

prezentă la toate v. învelite (excepţie bunyavirus)
Proteina M situată pe faţa internă a învelişului viral

Spiculi Funcţii:
Hemaglutinine
menţine integritatea învelişului viral;
Neuraminidaze
Profactori de fuziune rol în asamblarea virionilor şi eliberarea lor prin înmugurire;
implicată în transportul ionilor de H
28
Spiculii
Spiculii
Hemaglutininele
de natură glicoproteică se află pe suprafaţa învelişului viral
prezente la v. învelite:
În structura lor au fost identificate 3 zone: Orthomyxovirus
Zona de ancorare, situată pe faţa internă a învelişului viral, Paramyxovirus
de natură peptidică; Rhabdovirus etc.
bastonaşe prismatice cu baza triunghiulară
Zona medie care străbate stratul bilipidic al învelişului nr. spiculilor de HA variază în funcţie de virus
extern, formată din lanţuri polipeptidice;
funcţii:
recunoaştere receptori celulari, ataşare şi penetrare virus în
Zona externă, situată deasupra învelişului extern, alcătuită celulă;
din glicolipide. induc răspuns imun (antc. hemaglutinoinhibanţi)
rol în hemaglutinarea hematiilor şi în hemadsorbţie.
Spiculii
Spiculii Profactorul de fuziune
poate fi situat pe învelişul viral sau pe alte structuri ale
Neuraminidazele învelişului
prezente la orthomyxovirus, paramyxovirus prezent la herpes virus, VRS, paramyxovirus
Glicoproteine ancorate în dublul strat lipidic formă inactivă
Funcţii: Glicoproteină
facilitează pătrunderea virusului în celula gazdă prin Funcţii:
fuziunea învelişului viral cu membrana celulară favorizând
scindarea acidului sialic din glicoproteinele suprafeţei
penetrarea virusului în celula gazdă;
celulare
fuziunea membranelor celulare determinând apariţia de
intervin în procesul de ieşire a noilor particule din celulă sinciţii;
diseminarea infecţiei;
producerea hemolizei.
Alte componente asociate virionului Cele mai importante enzime virale

Transcriptaze virale/replicaze
Enzimele virale
Sinteza de proteine-enzime codificate de virus este restrânsă
(nr. mic de gene din genomul v.)
ARN-polimeraze ARN dependente
la v. ARN m.c. de sens negativ
Sunt proteine
paramyxovirus, rhabdovirus, orthomyxovirus
Structurale - în învelişul viral
rol – interrelaţie cu celula gazdă
Nestructurale - asociate nucleocapsidei
ARN-polimeraze virale ADN dependente
transcrierea ADN în ARNm
rol
poxvirus
replicarea genomului viral
sinteza de proteine virale

ADN-polimeraze virale ADN dependente
herpesvirus
29
Cele mai importante enzime virale Cele mai importante enzime virale
Reverstranscriptaze Endonucleaze
prezente la retrovirusuri, hepadnavirusuri clivează catenele acizilor nucleici
prezente la: v. ARN: v. gripal; v. ADN: poxvirus
ADN-polimerază ARN dependentă integrează genomul viral în ADN celular
transcrie genomul ARN în ADN la v. cu potenţial oncogen
SV40, adenovirusuri
ADN-polimerază ADN dependentă Enzime
necesare transcrierii şi modificărilor ARNm
integrază poliadenilat-polimeraze; metiltransferaze etc.
integrează ADN proviral în ADN celular prezente la: poxvirus; reovirus
numai la retrovirusuri
Cele mai importante enzime virale Cele mai importante enzime virale
Proteinaze
Proteinkinaze, Timidinkinaze, Dezoxicitindezaminaze clivează precursorii polipeptidici în proteine funcţionale
accelerează transcrierea şi replicarea genomului viral şi structurale
prezente la: herpesvirus prezente la: picornavirus, togavirus, coronavirus,
Tirozinkinaze flavivirus, calicivirus
codificate de oncogene ale v. sarcomului aviar (v. Rous) 4 clase:
serinproteinaze
au ca ţintă proteinele celulare implicate în reglarea ciclului
cisteinproteinaze
celular
aspartatproteinaze
metaloproteinaze
30

03 Structura Celulei PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

03 Structura Celulei PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Celula

unitatea vie fundamentală a oricărui organism

Celula procariotă Celula eucariotă

Organisme Bacterii., Alge albastre Fungi, alge verzi, protozoare, plante,

Membrana nucleară Absentă Prezentă

câteva gene protejate de un înveliş proteic Mitocondrii Absente Prezente

diferitelor tipuri de celule

explicarea fenomenelor patologice

Cross-section through a yeast

A typical eucaryotic animal cell. ( BJ,

numărul genelor de pe fiecare cromozom

aici au loc majoritatea reacţiilor metabolice

EUCARIOTE - ribozomi EUCARIOTE - ribozomi

EUCARIOTE – lizozomi si peroxizomi

energie stocată în leg.chimice

EUCARIOTE - plastid EUCARIOTE - citoschelet

conţine pigment fotosintetic verde → clorofil microfilamente de actină

prezent în: filamente intermediare

EUCARIOTE – perete celular EUCARIOTE – flageli

PROCARIOTE – perete bacterian

elemente facultative - strat bazal

PROCARIOTE – perete bacterian

PROCARIOTE – membrana citoplasmatica

structură similară cu cea a eucariotelor

PROCARIOTE – membrana citoplasmatica PROCARIOTE – citoplasma

PROCARIOTE – material nuclear PROCARIOTE – material nuclear

PROCARIOTE – capsula PROCARIOTE – capsula

microcapsulă (slime layer; glycocalix) compoziţie în funcţie de specie

PROCARIOTE – capsula PROCARIOTE – capsula

Capsule stain. The capsule stain is an example

Streptococcus pneumoniae (x 1000)

PROCARIOTE – flageli PROCARIOTE – flageli

PROCARIOTE – flageli PROCARIOTE – flageli

PROCARIOTE – pili (fimbrii) PROCARIOTE – pili (fimbrii)

PROCARIOTE – spor (endospor) PROCARIOTE – spor (endospor)

sporulare supravieţuiesc ani de zile în praf, pe sol

Spor central, sferic, mai mic

Spor central, ovalar, mai mare

Spor subterminal, ovalar, mai

Spor terminal, sferic, mai mare

Bacillus anthracis – coloraţie pentru

Prioni - multiplicare Prioni - Compoziţie chimică, structură

proteină normală de 33 – 35 kDa

Prioni - Compoziţie chimică, structură Prioni - Compoziţie chimică, structură

rolul proteinei precursor (PrPc) proteina precursor (PrPc) – normală

modificări chimice (7 modificări) modificări chimice (7 modificări)

Prioni - Compoziţie chimică, structură

proteina precursor (PrPc) – normală

(Anca-Michaela Israil-Biologie moleculară,prezent şi perspective)

Prioni - Compoziţie chimică, structură

Prioni - Compoziţie chimică, structură Prioni - Compoziţie chimică, structură

modificări chimice (8 modificări)

8. Modificări la nivelul reziduului de arginină metabolism diferite fenotipuri de boli prionice

Prioni - aspecte genetice

structura secundară diferă: UV cu lungimi de undă 254-280 nm

PrPc – tip α-helix agenţi chimici

Prioni - acţiunea agenţilor fizici şi chimici Prioni – boli prionice

encefalita spongiformă bovină (boala vacilor nebune) simptomatologie neurologică

encefalita degenerativă a felinelor (pisici domestice) evoluţie lentă, progresivă: luni-ani

boala cronică caşectizantă a cervideelor fatală

encefalopatia ugulatelor exotice: nyala, antilopa

Prioni – Caracterele bolilor prionice Prioni – Caracterele bolilor prionice

Prioni – Caracterele bolilor prionice Prioni – Caracterele bolilor prionice