Subiectul al II-lea, bacalaureat

Perspectiva narativă

Textul fragmentar, selectat din opera X de Y aparţine genului epic, iar o trăsătură esenţială o reprezintă
perspectiva narativă care este: obiectivă ( persoana a III-a)/ subiectivă (persoana I), acţiunea/
întâmplările fiind relatate de un narator obiectiv (persoana a III-a)/ subiectiv (persoana I), semnificativi
fiind indicii morfologici utilizaţi (verbe şi pronume la persoana I/ a III-a-exemple).
Naratorul în aceste perspective poate fi:
-omniscient, omniprezent, homodiegetic, subiectiv, intradiegetic, narator-personaj (persoana I);
-omniscient, obiectiv, neimplicat în acţiune, martor la evenimente, heterodiegetic, extradiegetic
(persoana a III-a).

Comentarea ideii poetice prin evidenţierea relaţiei cu textul şi mijloacele artistice

Textul liric X de Y se centrează pe tema...(morţii, trecerii inexorabile a timpului, naturii, comuniunii
omului cu natura, iubirea, iubirea pierdută, arta poetică, condiţia poetului, creaţia), specifică unui poet,
care vrea să sensibilizeze cititorul. Încă din incipitul poeziei se remarcă X (ce figură de stil?- metafora
,,muzică de toamnă’’sugestie a unei atmosfere sumbre, melancolice). În aceeaşi ordine de idei, Y
(epitetul ,,note dulci’’evidenţiază speranţa eului liric, însă dispare orice posibilitate de salvare).
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Z transmite sentimente de...faţă
de...care se află în deplin acord cu elementele...

Rolul indicaţiilor scenice

Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind jocul
actorilor. Acestea constituie o caracteristică esenţială a genului dramatic. În textul fragmentar prezentat
selectat din opera Z, acestea au rolul/notează succint detalii privind decorul (ex.de citate), elemente
nonverbale, precum: limbajul trupului, gesticulaţia, mimica, mersul-exemple pentru fiecare. Totodată,
acestea surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor
emoţii, ale unor stări de spirit: tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă,
suspinele, tusea, plânsul în timpul vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru
fiecare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ pentru prezentarea acestor indicaţii
scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând
cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.

Încadrare în genul literar

Textul X de Y/Textul fragmentar X de Y (epic/dramatic) aparţine genului:
-LIRIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod direct, prin intermediul vocii eului liric, care îşi
face simţită prezenţa prin mărcile lexico-gramaticale (pronume/verbe la persoana I/a II-a- exemple).
Totodată, modul predominant de expunere este descrierea, care se îmbină cu monologul liric,
confesiv/adresativ. Nu lipsesc resursele expresive (exemplu de 3-4 figuri de stil).
-EPIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, prin intermediul vocii naratorului,
principala instanţă a comunicării şi îşi face simţită prezenţa prin indici morfologici la persoana I,
pronume şi verbe, fiind un narator subiectiv/la persoana a III-a, fiind un narator obiectiv. De asemenea,
sunt prezente personajele (care sunt?), implicate, într-o acţiune (ce se prezintă?). Nu lipsesc indicii de
spaţiu şi de timp (ex.)
-DRAMATIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, este o reprezentare scenică; textul
este selectat din actul/ scena (care?). Apare conflictul dramatic interior/exterior (care?). Numele
personajelor, înaintea replicilor, iar modul predominant de expunere este dialogul dramatic. Nu în
ultimul rând, apar indicaţiile scenice (care sunt şi ce rol au?)

Interpretarea valorii expresive a unor moduri şi timpuri verbale

Modul indicativ (Vin, Dansez, Aleargă, Mergem)
Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul indicativ, precum
(ex.), care exprimă o acțiune pe care emițătorul o consideră ca fiind reală și sigură, nu doar realizabilă,
așa cum se petrece în cazul altor moduri verbale. De asemenea, imprimă un caracter obiectiv acţiunilor
şi stărilor pe care le exprimă (care sunt?). Totodată, exprimă certitudinea locutorului (narator, personaj,
eu liric) referitor la obiectul enunţării şi realizează distincţia dintre real şi ireal, dar şi dintre cert şi
posibil.
Modul imperativ (Vino!, Cântă!, Fii!, Nu fi!)
Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul imperativ,
precum, (ex.). Acesta este unul dintre indicatorii comunicării directe. El poate exprima: un ordin, un
îndemn, un sfat, o rugăminte sau o urare. În textul fragmentar X, acestea realizează o comunicare
directă şi exprimă voinţa emiţătorului de a determina o acţiune sau de o împiedica. În textul dramatic
fragmentar, acestea exprimă atitudini şi stări subiective prin semnale verbale şi paraverbale (intonaţie,
accente, pauze în vorbire). Alături de substantive şi de adjective în cazul vocativ, devine o formă de
manifestare a oralităţii textului. În textul liric X, acestea marchează discursul dialogic sau monologul liric
adresat, uneori, cu valoarea unei invocaţii retorice.
Modul conjunctiv (Să cânt, să dansez, să merg, să ajung, să fi mers, să fi cântat)
Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul conjunctiv,
precum, (ex.). Acestea exprimă o acţiune dorită, realizabilă şi pune în evidenţă stări sufleteşti sau
atitudini (incertitudinea, ezitarea, aproximaţia, dorinţa, protestul). În textul liric, marchează un plan al
imaginarului, trecând de la dimensiunea reală la cea ideală (precizare).

Modul condiţional-optativ (Aş merge, aş face, aş fi, aş tăcea, aş lăsa, aş fi lăsat, aş fi mers)
Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul condiţional-
optativ, precum, (ex.). Acestea exprimă o acţiune dorită, realizabilă sau nerealizabilă ori o acţiune care
depinde de o condiţie. La timpul perfect, acţiunea este ireală, iar în construcţii interogative sau
exclamative, exprimă uimirea, indignarea sau ia tonalitatea blestemului. În textul liric, exprimă o situaţie
ipotetică, o experienţă lirică imaginară (precizare).
Modul infinitv (a fi, a mânca, a desena, a alerga, a veghea)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la infintiv (care sunt?) îndeplinesc funcția stilistică de
marcă a narativității prin instituirea unei succesiuni temporale.
Modul gerunziu (mâncând, fugind, risipind, alergând)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la gerunziu (care sunt?) exprimă o acţiune în
desfăşurare, concomitentă cu o altă acţiune (precizare), poate susţine o valoare onomatopeică a
verbului şi insistă asupra unei stări (care?), dinamizează acţiunea şi marchează împrejurarea în care se
desfăşoară o altă acţiune (care?). În cazul genului liric, acesta are rolul de a insista asupra unei stări, iar
la sfârşitul versurilor, gerunziul generează monorima.
Modul participiu (cules, mâncat, alergat, strecurat)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la participiu (care sunt?) au rolul de a accentua o
acţiune sau o stare atunci când apare în inversiuni topice, (ex), în alcătuirea unor metafore sau epitete,
sporesc expresivitatea prin dubla lui valoare: verbală şi adjectivală. Pot exprima o acţiune finită,
încheiată şi conferă o notă de certitudine, de autenticitate, cu diferite consecinţe.

Modul supin (de mâncat, pentru mâncat, la mâncat)

În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la supin (care sunt?) au rolul de a exprima acțiunea,
procesul sau starea văzută cu potențialitate; Poate deveni epitet al verbului sau al substantivului, (ex.)
ori capătă valoare metaforică (ex); Se creează un ton impersonal, devenind un indice textual al stilului
oficial.
Timpurile verbale
Prezentul (sunt, vreau, cred, merg)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul prezent (ex.) au rolul, dacă este naraţiune, de
a reliefa rapiditatea şi dramatismul acţiunii, de a imprima un ritm vioi acţiunii şi de a conferi un relief
stilistic deosebit situaţiei; De asemenea, dă impresia că acțiunea se desfășoară sub ochii receptorului,
creând autenticitate, exactitate și reînvie faptele trăite de narator (care?); Dacă este text liric, acestea
exprimă intensitatea trăirii într-o durată scurtă, concentrată (care?)
Imperfectul (mergeam, vedeam, scoteam)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul imperfect (ex.) au rolul de a înfățișa o
succesiune de evenimente ale trecutului și arată o acțiune neterminată în trecut, simultaneitatea și
permanența, deschide o perspectivă dinspre trecut spre viitor. De asemenea, fiind un timp al istorisirii,
impune o perspectivă subiectivă. În descrieri conferă acestora un caracter dinamic în opoziție cu
decupajul static determinat de utilizarea prezentului.
Perfectul simplu (fui, fuşi, fu, furăm, furăţi, fură)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul perfect simplu (ex.) arată o acţiune trecută,
de scurtă durată şi terminată de curând, exprimând , în naraţiune, un moment de mare concentrare
epică, situat într-un trecut recent. De asemenea, marchează derularea rapidă a evenimentelor,
caracterelor punctual, momentan, al acţiunii sau al stării. În descriere, situează o anumită secvenţă în
prim-plan, prin contrast cu celelalte secvenţe descriptive realizate prin verbe la imperfect. Totodată, are
o funcţie dinamică, oferind vivacitate imaginilor ale căror elemente sunt prezentate într-o succesiune
alertă.
Perfectul compus (am mers, am cântat, am dansat, am alergat)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul perfect compus (ex.) arată o acţiune trecută,
terminată mai demult, fără a se şti precis când şi fixează evenimentele într-o durată trecută, închisă,
finită. De asemenea, marchează un trecut ireversibil şi contribuie la nararea unor evenimente în
succesiunea lor cronologică, având şi rol de evocare, marcată de o anumită notă de subiectivitate.
Viitorul (voi merge, voi cânta, oi cânta, o să cânt, voi fi cântat, voi fi mers, voi fi alergat, voi alerga)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul viitor (ex.) arată o lume posibilă de tipul
visului sau al viziunii, care reduce diferenţa dintre real şi ireal. Totodată, creează o perspectivă vizionară,
iar în plan subiectiv prezintă o stare de visare, dorinţa sau anticiparea profetică. De asemenea,
sugerează aspriraţia spre un ideal (care?), speranţa sau certitudinea şi lărgeşte orizontul în plan spaţial şi
temporal (precizare). Dacă există forme populare (ex.) reprezintă marcă a oralităţii şi a stilului colocvial,
accentuând o anumită intenţie de realizare a unei dorinţe (care?)
Caracterizare de personaj
X este personajul principal/protagonistul textului fragmentar al operei literare Y de Z, deoarece participă
la evenimentele prezentate şi reprezintă instanţa naratorială prin intermediul căreia autorul textului
epic/dramatic îşi exprimă viziunea despre lume, atitudinea faţă de aceasta, sentimentele sau ideile.
X este creionat atât prin mijloace de caracterizare directe, cât şi indirecte.
Caracterizarea directă este realizată prin intermediul unui discurs descriptiv de tip portret; realizată de
către narator (discurs la persoană a III-a- AUTORUL OFERĂ INFORMAŢII DESPRE STATUTUL SOCIAL,
PORTRETUL FIZIC, VESTIMENTAŢIA -SE COMENTEAZĂ) ; realizată de către alte personaje (discurs la
persoana a II-a şi a III-a) ; autocaracterizarea (discurs subiectiv-monolog interior).
Portretul moral este dominant şi se realizează prin caracterizarea indirectă (discurs bazat pe sugestie;
confirmă sau infirmă caracterizarea directă) şi reiese din: comportamentul personajului (fapte, idei,
atitudini) ţipare cognitive ale personajului; acte de comunicare verbală, paraverbală; raportul personaj-
lume; mediul în care trăieşte, numele, prenumele, poreclă (cognomenul); limbajul folosit de personaj
(registru, particularităţi).
Trăsătură dominantă a personajului X este…(1/2 scene din care reiese această)

Încadrare în curent literar

Romantismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(conditia poetului, natura, timpul, iubirea imposibilă istoria.) O
primă trăsătură care încadrează discursul liric în romantism o constituie prezenţa antitezei (ex.
+comentat). Poetul apelează la vis/somn, care devin un factor al cunoaşterii de sine şi o formă de
evadare din real. Este prezent sentimentul naturii, poetul preferă nocturnul şi are atracţie către straniu,
neobişnuit, excepţional, ceea ce presupune mister şi fascinaţie (ex.) De asemenea, se manifestă
interesul pentru specificul naţional, iar poetul respinge imitarea modelelor antice apreciate de clasicism.
Nu în ultimul rând, stilul este bogat în tropi ca antiteza, comparaţia, metafora, hiperbola (ex+
comentare).
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite sentimente de...faţă
de...care se află în deplin acord cu elementele...

Simbolismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(universul citadin-târgurile de provincie, fie marile oraşe-,
singurătatea, moartea, condiţia poetului într-o lume meschină, descompunerea materiei, declinul). O
primă trăsătură care încadrează discursul liric în simbolism o constituie simbolul ...,care devine
laitmotivul poeziei, şi are drept corespondenţe o serie de stări sufleteşti, precum: spleenul, nevroza,
angoasa, sufocarea, neadaptarea. Sunt prezente o serie de motive literare: toamna, ploaia, odaia,
parcul, cimitirul, marea, corabia, parfumul, culorile, florile, instrumentele muzicale. Totodată, textul se
caracterizează prin armonia şi prin muzicalitatea versurilor datorită folosirii unor figuri de stil ale
insistenţei: enumeraţia, repetiţia şi paralelismul sintactic. De asemenea, pune accent pe muzicalitate, pe
înnoirea orizontului tematic. Nu în ultimul rând, este prezent versul liber (ex.)
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite sentimente de...faţă
de...care se află în deplin acord cu stările interioare..

Realismul
Textul fragmentar selectat din opera X de Y se centrează pe tema (moravurile unei epoci, ale unui
mediu-care? legăturile individului cu contextul istoric, politic şi social, evoluţia sau involuţia
personajului-care?). O primă trăsătură o constituie preocuparea pentru obiectivitate, care se manifestă
la scriitorul realist prin adoptarea unei viziuni omnisciente şi omnipotente, nararea faptelor făcându-se
la persoana a III-a (verbe si pronume la persoana a III-a). Naratorul este neimplicat, impersonal,
omniscient, apelând la observaţie şi la analiză, pentru descrierea fidelă a aspectelor de viaţă surprinse
(care?) Totodată, se creează tipologii de personaje (care?) Stilul operei este sobru, impersonal, tinzând
către precizie şi concizie, iar compoziţia este circulară, simetria operei. Nu în ultimul rând, scriitorul
adoptă o atitudine critică faţă de aspecte înfăţişate, faţă de personaje, fără idealizarea sau
caricaturizarea lor. Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare x, este o creaţie
impresionantă pentru perioada realismului.

Modernismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(cunoaşterii, contemplării, condiţiei poetului, arta poetică). Un
prim argument care încadrează textul X în modernism îl constituie cultivarea principiului unor trăiri
contradictorii (care?) De asemenea, ambiguitatea limbajului reiese din utilizarea unor metafore
surprinzătoare (care?+comentare) Totodată, poetul preferă versul liber care?), tehnica
ingambamentului şi metamorfoza (ex.) Nu în ultimul rând, se observă intelectualizarea emoţiei (ideea?)
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Y transmite sentimente de...faţă
de...care se află în deplin acord cu stările interioare.
N.B. În genul epic, se observă cultivarea romanului de analiză psihologică şi al experienţei, al dramei de
conştiinţă şi de idei. Se pune accentul pe civilizaţia citadină, pe dezvoltarea analizei psihologice, pe
interioritatea personajelor şi nu pe acţiune. Este ales un intelectual, frământat de numeroase probleme
de conştiinţă. Se foloseşte introspecţia, monologul interior, stilul indirect liber, tehnica fluxului de
conştiinţă involuntară, pentru a evidenţia bogăţia sufletească şi complexitatea personajelor. De
asemenea, este prezent personajul-narator, iar perspectiva narativă este subiectivă, cu relatarea
întâmplărilor la persoana I (ex.) Totodată, nu se respectă cronologia faptelor, dispare limita dintre
ficţional si nonficţional şi are un caracter deschis.
Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare x, este o creaţie impresionantă pentru
perioada modernismului.
Tradiţionalismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(copilăria, trecerea timpului, istoria, folclorul, lumea rurală). Un
prim argument care justifică încadrarea textului în tradiţionalism îl constituie întoarcerea în timp prin
evocarea unor vremuri care au reuşit să impresioneze prin frumuseţea lor (care?). De asemenea, se
promovează un text liric sensibil/interes şi pasiune pentru folclor/ promovează lumea satului, prezentat
ca spaţiu reprezentativ pentru specificul etnic şi al datinilor străvechi. Nu în ultimul rând, poetul
apelează la formule stilistice (care sunt figurile de stil+ comentarea lor), care pun în evidenţă
exuberanţa, frenezia, dar şi dezlănţuirea eului liric.
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
tradiţonalismului.

Neomodernismul sau Generaţia ’60

Textul liric X de Y se centrează pe tema...(reinterpretarea miturilor, creatia, arta ca modalitate de
cunoastere, reacţia filosofică, problematica omului contemporan). Un prim argument care justifică
încadrarea textului în modernism îl constituie imaginile insolite într-un univers poetic original, cu un
imaginar poetic bogat şi inedit (ex.). Limbajul este presărat de o serie de metafore (care sunt +
commentate). Nu în ultimul rând, renunţarea la prozodia clasică şi adoptarea structurii astrofice, a
măsurii diferite de la vers la vers, a versului alb, a ingambamentului (ex.)
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
neomodernismului.

Postmodernismul sau Generaţia ’80

Textul liric X de Y se centrează pe tema...(cotidianul, banalitatea, periferia). Un prim argument care
justifică încadrarea textului în postmodernism îl constituie extinderea narativităţii asupra poeziei, mai
ales sub forma scriiturii de tip jurnal/cultivarea efectelor exprimării directe (ex.). Totodată, se apelează
la citat, colaj, parodie, ironie, parafrază şi la alte forme de intertextualitate (ex.) Nu în ultimul rând, se
constată desolemnizarea discursului, valorificând prozaismul, refuzul stilului înalt, ermetic şi impersonal.
(ex.).
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
postmodernismului.
Pasoptismul
Textul liric/epic aparţine paşoptismului, deoarece scriitorul-poetul cultivă teme, precum (istoria, natura,
libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel, patriotismul). Apar o serie de motive
literare...(ex.) Principalul mijloc de expresivitate este antiteza...(ex.+comentarea).

Comentarea titlului
Titlul operei...de...se constituie ca o sinteză a întregului mesaj poetic, el funcţionează ca o cheie de
lectură intratextuală, oferind indicii cu privire la ideea operei:... (care este ideea?). Titlul este
sintetic/analitic şi este alcătuit din... (precizezi valoarea/valorile morfologice), poezia fiind o creaţie
închinată... (cui?). In plan real, titlul…semnifică…, iar în plan imaginar, acesta semnifică…(poate fi o
figură de stil pe care o vei comenta). (TITLUL) devine simbolul central al textului, întărind mesajul
acestuia, iar legătura cu creaţia propusă se face prin intermediul cămpului lexico-semantic (exemple),
dar şi cu ajutorul resurselor sugestive, având menirea de a spori expresivitatea ideilor poetice şi de a
indica percepţia subiectivă a eului liric asupra...accentuând sentimentele de....
Astfel, ( evidenţiezi figurile de stil şi le comentezi). Asadar, sintetizez prin a sublinia că titlul
operei...de...reprezintă o chintesenţă a întregului mesaj poetic, punând în lumină o creatie lirică pe
tema..., de o surprinzătoare forţă expresivă