Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bor Intre 1945 1990
Bor Intre 1945 1990
3. Literatura teologică:
a) pe lângă lucrările publicate de cei trei patriarhi menționați, și alți membri ai Sf.
Sinod publică numeroase lucrări: Nicolae Mladin al Ardealului (B.O.R., una și aceeași în
toate timpurile 1968, Studii de teologie morală 1969, Iisus Hristos, viața noastră 1973, etc;
coautor al manualului universitar de Teologie morală), Antonie Plămădeală al Ardealului
(Biserica slujitoare 1972, Ca toți să fie una 1979, Tradiție și libertate în spiritualitatea
ortodoxă 1983, Vocație și misiune în vremea noastră 1984, Tâlcuri noi la texte vechi 1989,
Cuvinte la zile mari 1989, etc.), Nestor Vornicescu al Olteniei (Contribuții aduse de slujitorii
Bisericii la independența de stat a României în 1877 1978, Descătușarea 1821 1978,
Mitropolitul Sofronie Miclescu și Unirea Principatelor 1985, etc.), Nicolae Corneanu al
Banatului (Temeiurile învățăturii ortodoxe 1981, Studii patristice 1984, Patristica mirabila
1987, etc.);
b) lucrări ale unor profesori de teologie: Dumitru Stăniloae (Teologia Dogmatică
Ortodoxă, 3 vol., 1978, Teologia Morală Ortodoxă, 1981, Spiritualitate și comuniune în
Liturghia Ortodoxă, 1986, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, 1987, Filocalia, 12 vol., etc.),
Petre Vintilescu (Liturghierul explicat, 1972), Ene Braniște (Liturgica, 2 vol., 1980 și 1985),
Ioan Coman (Patrologia, 4 vol., 1984-1990, Scriitori bisericești din epoca străromână,
1979), Emilian Vasilescu (Istoria religiilor, 1975 și 1981), Dumitru Călugăr (Catehetica,
1976 și 1985), Ion Bria (Dicționar de Teologie ortodoxă, 1981, Credința pe care o
mărturisim, 1987), Mircea Păcurariu (Începuturile Mitropoliei Transilvaniei, 1980);
c) cele 4 ediții sinodale ale Bibliei (1968, 1975, 1982, 1988), cu traducerile
anterioare ale lui Gala Galaction și Vasile Radu, dar cu îndreptările de limbă necesare;
d) în 1988 au apărut ediții critice ale Noului Testament de la Alba Iulia (1648), și
Bibliei de la București (1688);
e) apare colecția Părinți și scriitori bisericești;
f) în 1952 apare Cartea de învățătură ortodoxă, la care se adaugă diferite Catehisme,
Cărți de rugăciuni, etc.;
g) apar o serie de lucrări ce se ocupă cu vechile monumente de artă bisericească din
România: Monumente istorice-bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei (1974), Arta
creștină în România, 6 vol., etc.;
4. Presa bisericească:
a) reviste centrale: “Biserica Ortodoxă Română” (din 1874); “Studii Teologice” (din 1949) –
revista celor două Institute Teologice și “Ortodoxia” (din 1949);
b) revistele celor cinci centre mitropolitane: “Glasul Bisericii” (pentru Mitropolia Ungrovlahiei),
Mitropolia Moldovei și Sucevei, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Olteniei, Mitropolia Banatului;
c) ziarul “Telegraful Român” (din 1853);
5. Muzica bisericească:
a) s-a început o acțiune de transcriere corectă a tuturor cântă rilor psaltice bisericești
de că tre o comisie formată din prof. Nicolae Lungu, pr. Ene Braniște. pr. Grigorie Costea și Ion
Croitoru: Gramatica muzicii psaltice (1951);
b) s-au mai tipă rit: “Cântările Sfintei Liturghii” (1951), “Vecernierul
uniformizat” (1953), “Utrenierul uniformizat”(1954), “Cântări la Sfintele Taine și
ierurgii” (1964);
c) prof. Nicolae Lungu (Institutul teologic din București) a contribuit la dezvoltarea
cântă rii corale psaltice (Liturghia psaltică mixtă , Iubi-Te-voi, Doamne, etc.), pr. Ion Popescu-
Runcu, dirijorul coralei preoților din Capitală , a compus în stil psaltic Cântă rile liturgice
(1956), pr. Prof. Nicu Moldoveanu (Institutul teologic din București), cu mai multe lucră ri,
printre care Repertoriu coral bă rbă tesc, religios, popular și patriotic (1983);
d) studii de istorie a muzicii psaltice bizantine: pr. Ion Petrescu-Visarion, George
Breazul, Gheorghe Ciobanu, Gr. Panțîru, prof. Barbu Sebastian Bucur;
6. Arta bisericească:
a) s-a început o amplă acțiune de restaurare a monumentelor istorice-bisericești:
catedrale (Catedrala patriarhală, Catedralele mitropolitane din Iași și Sibiu, Catedrala
Reîntregirii din Alba Iulia), biserici și mănăstiri (în Arhiepiscopia Bucureștilor: Antim,
Plumbuita, Cernica, Ciorogârla, Căldărușani, Cheia, Zamfira, Suzana, Sinaia, Ghighiu,
Dealu, Viforâta; în Arhiepiscopia Iașilor: Neamț, Secu, Agapia, Văratec, Bistrița, Slatina,
Dragomirna, Putna, Sucevița, Moldovița, Voroneț, Humor, Râșca, Cetățuia; în Arhiepiscopia
Craiovei: Tismana, Polovraci, Lainici, Strehaia, Jitianu, Gura Motrului; în eparhia
Râmnicului: Cozia, Cotmeana, Govora, Arnota, Hurezi, Dintr-un lemn; în eparhia Buzăului:
Ciolanu, Rătești; în Arhiepiscopia Dunării de Jos: Cocoș; în Transilvania: Sâmbăta de Sus,
Prislop, Râmeț, Hodoș-Bodrog);
b) construirea a peste 500 de biserici;
c) pentru dezvoltarea sculpturii și artelor decorative, pe lângă unele mănăstiri s-au
înființat ateliere speciale: la Schitul Maicilor din București (vase liturgice, odăjdii, icoane),
la Plumbuita (sculptură, ateliere de tămâie și turnat clopote), la Pasărea (odăjdii, obiecte de
metal), la Țigănești (material pentru odăjdii), la Ghighiu și Ciorogârla (rame pentru icoane),
ateliere pentru confecționarea de covoare românești la Agapia, Țigănești, Râmeț, etc.,
icoane pe sticlă la Sâmbăta de Sus, Nicula, Prislop;
d) în multe mănăstiri sau centre eparhiale s-au amenajat aproximativ 100 de muzee
sau colecții de obiecte bisericești (la Putna, Dragomirna, Moldovița, Sucevița, Neamț, Secu,
Agapia, Văratec, Sinaia, Căldărușani, Cernica, Cozia, Hurezi, Tismana, Sâmbăta de Sus,
etc.);
e) în 1950 se organizează Comisia de pictură bisericească de pe lângă Patriarhie,
care formează pictori și zugravi bisericești, și care se ocupă de toate lucrările de pictare a
bisericilor sau de restaurare a picturilor vechi (printre pictori: prof. Gh. Popescu, Nicolae
Stoica, arhim. Sofian Boghiu, Gh. Vânătoru, Iosif Keber, Constantin Nițulescu, Andrei
Răileanu, Mihail și Gavriil Moroșan, etc.).