Schelet (anatomie)

Scheletul (grec.skeletos corp uscat mumie) este o parte a corpului care are rolul de suport sau sprijin a
unui organism.
In principiu scheletul se poate clasifica într-un endoschelet (intern) şi un exoschelet (extern) acesta
din urmă este un înveliş care acoperă corpul organismului ca de exemplu scheletul chitinos la insecte.
1 Forme de schelet
1.1 Citoschelet
1.2 Hidroschelet
1.3 Exoschelet
1.4 Endoschelet
1.4.1 Bureţi de mare
1.4.2 Echinoderme
1.4.3 Cordate
1.4.3.1 Scheletul la Urocordate
1.4.3.2 Scheletul la Cefalocordate (Acraniate)
1.4.3.3 Scheletul la Vertebrate
Forme de schelet
1. Citoschelet
Citoscheletul este scheletul unei celule, care asigură, stabilizarea şi menţinerea formei unei celule,
motilitatea celulară, transportul a diferite substanţe în interiorul celulei, precum şi comunicarea cu alte
celulule .
Acest schelet este alcătuit din microfilamente (fibrile) orientate în diverse direcţii, şi care, după
necesitate sunt permanent polimerizate sau depolimerizate.
La celulele eucariote (celule cu nucleu şi mai mulţi cromozomi, care îi deosebesc de celulele
procariote) se disting trei tipuri de microfilamente:
Filamente de actină
Microtubuli
Filamente intermediare
La celulele procariote structuri citoscheletale au fost de asemenea descrise.
2. Hidroschelet
Forma de schelet cel mai simplu care este întâlnit cel mai frecvent la nevetebrate, ca de exemplu
Viermi la care scheletul este numit hidroschelet.
Acesta fiind un înveliş fluid şi care se află ca apa într-un furtun, sub stratul muscular al pielii presând
din afară organele interne, creând o stabilitate relativă a corpului.
3. Exoschelet
Alte animale dar cel mai frecvent Artropodele (Arthropoda) dintre care Insectele, Crustaceele,
Arahnidele sau Acarienii au un schelet extern, care are o creştere limitată, din care cauză în diferitele
faze de dezvoltare a individului apare fenomenul de schimbare (năpârlire) a acestui schelet devenit prea
mic.
Exoscheletul poate fi constituit dintr-o structură: osoasă şi cartilaginoasă la broaşte ţestoase chitinoasă
la artropode de natură calcaroasă la corali, moluşte şi la unele anelide (viermi inelaţi) format din siliciu,
la diatomee şi radiolari
La insecte acest exoschelet are pe lângă rolul de protecţie, oferă şi un punct exterior pentru inserarea
muşchilor, împiedică pierderea apei corporale (împiedică dezhidratarea), sau jucând şi rolul organelor de
simţ.La scoici exosecheletul este reprezentat din doua valve calcaroase dure in interiorul carora este
protejat corpul moale al molustei.La lacuste scheletul contine un strat subtire si dur,alcatuit dintr-o
substanta organica rezistenta,numita chitina.La raci rusta chitinoasa,pentru a fi mai dura este impregnata
cu saruri de calciu.
4. Endoschelet
Este forma în care scheletul se află în interiorul corpului, fiind întâlnit la Cordate, Echinoderme şi Bureţi
(Porifera).
Acest schelet asigură stabilitatea şi ţinuta corpului asigurând mobilitatea organismului.
 Scheletul cordatelor şi echinodermelor provine din mezoderm (din faza de embriogeneză fiind una
dintre cele tre straturi embrionale: Endoderm, Mesoderm şi Ectoderm).
Scheletul Spongierilor care sunt animale acvatice este alătuit din elemente microscopice numite
spongină o proteină de natură colagenică şi spiculi care alcătuiesc de fapt scheletul propriu zis.
Spiculii au în formula structurală legături de calciu sau siliciu, fiind produşi de sclerocite care se află
în spongină.
5. Echinoderme
Din această categorie fac parte Stelele de mare (Asteroidea), care au schelet compus în mare parte din
calcită şi un procent mai redus de oxid de magneziu, scheletul se află sub epidermă în mezoderm,
sclerocitele produc o formaţiune poroasă uşoară (Stereom) din care vor lua naştere plăci (Ossikel),
orientate în toate direcţiile, astfel că la pierederea unei părţi a corpului, aceasta poate fi oricând refăcută.
Cordate
Scheletul la Urocordate
Scheletul la Cefalocordate (Acraniate)
Este reprezentat de notocord sau coardă dorsală
Scheletul la Vertebrate
Scheletul vertebratelor este alcătuite din elemente solide, care sunt mobile unul faţă de altele putând
fi mişcate cu ajutorul muşchilor scheletici.
La vertebrate categorie de care aparţine şi omul elementele scheletului sunt numite oase.
Mamiferele în regiunea articulaţiei au un cartilagiu, pe când la peştii cartilaginoşi ca de exemplu
rechinii, întregul schelet este alcătuit din cartilagiu cu excepţia scheletului capului care este osificat.
Ţesutul osos este produs de osteocite, care celule specializate. Există unt cristale de hidroxiapatit
(Ca5(PO4)3OH) dispersate într-o matrice (masă) de colagen (o proteină de legătură prezentă în oase,
dinţi, tendoane şi piele), cartilagiul este produs de condrocite şi se află într-o matrice bogată în apă fiind
compusă din glucoproteine şi hialină care asigură elasticitatea cartilagiului.
Oasele în afară de funcţia de sprijin mai au şi un rol de protejare a organelor interne, împreună cu
sistemul osteomuscular cu care joacă un rol important în deplasare.
Sistemul osos este şi o formă de depozitare a calciului şi fosfaţilor care pot fi oricând mobilizate în
funcţie de necesităţile organismului.
Scheletul vertebratelor are multe caractere comune, totuşi există diferenţe determinate de biotop
(mediul de viaţă) şi de diferite cerinţe fundamentale specifice fiecărei categorii de amimale.
Cu aceste trăsături comune şi diferenţe se ocupă discipina anatomiei comparative.
Peşti
Scheletul peştilor este alcătuit din ţesut cartilaginos la peştii cartilaginoşi, exceptând scheletul capului
care este osificat, sau dintr-un ţesut osos la peştii osoşi.
Caracteristica principală sunt înotătoarele întărite cu raze osoase (Radien), înotătoarele perechi de la
trunchi sunt legate între ele printr-o centură, iar cele impare (Radiale) sunt legate de coloana vertebrală,
oasele corespunzătoare coastelor de la mamifere s-au format la peştii osoşi din osificarea ţesutului
conjunctiv.
Păsări
La păsări carateristica principală a scheletului sunt oasele pneumatice (oase umplute cu aer pentru
reducerea greutăţii)
Mamifere marine
Pentru deplasarea în apă s-au transformat la mamiferele marine extremităţile anterioare în înotătoare
sub formă de vâsle, iar membrele posterioare au dispărut complet la balenă şi la vaca de mare ori
unindu-se într-o coadă cum este la foci.
Schelet uman
Scheletul uman este alcătuit din 206 de oase cu diferenţe mici de la individ la individ, diferenţiat
printr-un schelet axial şi scheletul extremităţilor.
Scheletul axial constă din craniu, gât şi trunchi, iar scheletul extremităţilor se compune din braţe.
picioare ca şi din centura scapulară (humerală) şi pelviană (bazinului).
Scheletul omenesc are nevoie de mai mulţi ani pentru o dezvoltare completă, această dezvoltare fiind
atinsă la vârsta de 20 de ani.