O secvenţă ilustrativă pentru relaţia dintre cele 2 personaje o constituie scena cinei, întrucât anticipează

inevitabila destrămare. Ceremonialul atemporal surprinde un moment din existenţa familiei tradiţionale,
detaliile acumulate treptat dezvăluind adevărata natură a relaţiilor dintre membri. Masa ,, joasă şi rotundă"
este un simbol al conservatorismului , cristalizând principiile tradiţionale ale lui Ilie Moromete, cât şi
incapacitatea sa de adaptare la schimbările atât din cadrul restrâns al familiei, cât şi , ulterior , din cadrul
societăţii rurale (,,stăteau umăr lângă umăr , înghesuiţi, masa fiind prea mică. Moromete n-o mai schimbase
de pe vremea primei lui căsătorii , deşi numărul copiilor crescuse." ). Este astfel dezvăluită şi iluzia unităţii ,
trăită de Moromete , acesta încercând să menţină echilibrul şi armonia pe care le cunoştea de altă dată.
Imaginea lui Niculae , mezinul familiei , stând singur pe jos , lângă vatră , ca un oaspete nepoftit (,,Niculae ,
care nu avea scaun , se aseză turceşte".) denotă lipsa de atenţie primită din partea familiei , în special a
tatălui , semn că fiul cel mic nu a atins încă vârsta la care să-i fie luate în seamă necesităţile. De asemenea ,
scena evidenţiază conflictul dintre tată si fiu , generat de dorinţa lui Niculae de a merge la şcoală. Refuzul de
a-l lăsa pe mezin (să meargă la şcoală) să înveţe şi ironia batjocoritoare a lui Moromete , în momentul în care
Catrina încearcă să-şi convingă soţul , îl întristează însă pe băiat : ,, Altă treabă n-avem noi acuma ! Ne
apucăm să studiem. " ascunzând amărăciunea tatălui , determinată de neputinţa achitării taxelor . Momentul
în care Niculae pleacă de la masă supărat, nefiind zărit de aproape niciunul dintre membri , pentru că nu a
primit brânză , reflectă insignifianţa sa în cadrul familiei. Trezeşte însă în sufletul bărbatului spiritul patern ,
afectiv , simţind nevoia să restabilească pacea şi liniştea . Faptul că-l convinge pe Niculae să se întoarcă la
masă şi chiar cerându-i mamei să-i dea băiatului brânză , arată / dezvăluie , pentru câteva momente, acea
latură iubitoare a lui Ilie pe care o ascunde faţă de familie , dorind să-şi păstreze autoritatea în faţa acestora.
Atunci cand Niculae îşi loveşte sora sau când îi stropeşte cu lapte pe ceilalţi se remarcă schimbarea de
atitudine a lui Moromete , pedepsindu-l pe micul rebel cu o palmă grea care-l doboară din picioare : ,, În
aceeaşi clipă , palma lui Moromete se ridică şi căzu pe capul lui ca o greutate de fier , detunându-l ." Notaţia
naratorială ,, Băiatul încremeni cu ochii holbaţi , strânse din dinţi si răsufla greu " surprinde duritatea
gestului care însoteşte replicile acide şi elementele nonverbale :,, îl fulgeră cu privirea. ". Este ilustrată
diferenţa dintre generaţii prin felul în care Moromete tinde să impună copiilor propriul mod de viaţă ,
dedicarea totală muncii pământului : ,, Când veneam de la deal , adormeam cu dumicatul în gură ".
Momentul tensionat surprinde , încă o dată , autoritatea bărbatului în familie şi are ca urmare restabilirea
ordinii , Niculae renunţând la mofturi iar ceilalţi continuând cina în linişte.
O altă secvenţă reprezentativă o constituie premierea lui Niculae Moromete care face parte din sfârşitul
părţii a doua din primul volum şi este o scenă memorabilă pentru întreaga operă a autorului . Un moment
important poate fi considerat cel în care tatăl este copleşit de satisfacţie, văzându-şi fiul pe scenă ca premiant
al clasei a patra. Interogaţia ,,- Cocoşilă! Mă! Ăla nu e Niculae al meu?'' denotă faptul că bărbatul nu ştia
nimic de meritele copilului său şi nu banuise vreodată că îl va vedea pe acesta premiant. În momentul în care
băiatul apare pe scenă, tatăl e cuprins de uimire şi abia atunci realizează că fiul său e altfel decât ceilalţi copii
ai familiei, el subestimându-i calitaţile până în acel moment. Moromete este prezentat în acest moment/ în
această scenă ca un tată mandru, însă încearcă sa ascundă emoţia, preocupându-se de pălăria pe care i-o
dăduse lui Niculae pentru premiere, simţind totodată şi un sentiment de vinovăţie: ,,Săracu' de el, nu i-am
luat deloc o pălărie şi uite că nu e învăţat s-o poarte, stă cu ea pe cap.". Atunci când copilul nu poate sfârşi
poezia şi este cuprins de friguri, se remarcă îngrijorarea tatălui. El nu-i răspunde lui Cocoşilă, dar ,,se smulse
din loc şi o lua repede spre poarta din dosul scenei. Din momentul acela el nu mai auzi nimic din
serbare.'' .Chiar dacă manifestă respect pentru cărţi şi şcoală, aspect reieşit din grija cu care scutură cartea de
la premiu cazută în praf din braţele tremurânde ale lui Niculae, Moromete face parte din categoria ţăranilor
pentru care prioritatea e reprezentată de legile statului şi deţinerea de pământuri . De asemenea, drumul spre
casă poate fi considerat unul ilustrativ. Aici putem observa un Moromete derutat, acesta probabil înţelegand
gravitatea situaţiei în care se află Niculae.
În concluzie, romanul ,,Moromeţii'' dezvoltă tema paternităţii ca formă de autoritate ordonatoare în satul
tradiţional. Relaţia dintre Ilie Moromete si fiul său, Niculae, dezvăluie două mentalităţi diferite, conflictul
dintre ei simbolizând , aşa cum afirmă Nicolae Manolescu, ,,conflictul dintre două concepţii despre ţărani ".