Morometii II~caracterizare personaje~ ~Niculae~

Volumul al doilea al romanului Morometii de Marin Preda ne prezinta un Niculae cu totul si cu totul schimbat. Acesta a crescut si incepe sa mearga pe picioare proprii, el devine activist, sub influenta noului notar. Niculae crede cu fermitate ca omul are nevoie de o noua religie a binelui si a raului si ca el va fi primul apostol al acestei noi religii. Dupa o perioada petrecuta in Bucuresti se intoarce acasa sa supravegheze campania agricola de vara. Nicuiae devine mai intelept si impaciuitor, incearca sa isi impace parintii chit ca mama lui, catrina, nu vroia sa auda nimic de la Moromete. Volumul al II-lea al Morometilor este cartea unei lumi care se stinge pentru a aparea o alta, o realitate in care Niculae gandeste clar, animat de o mare incredere in ceea ce vine. Prin in tesatura foarte ciudata de interese colective si individuale, de deformari, preocupat sa inteleaga ceea ce se intampla. Spiritul independent al tatalui s-a strecurat pe nesimtite si in conduita fiului sau. Romanul se incheie cu moartea lui Ilie si cu parerae de rau a lui Niculae pentru faptul ca nu la cautat in ultimii ani, dovedindu-si astfel iarasi bunatatea fata de tatal lui. II~Ilie Moromete~ Volumul II al romanului lui Marin Preda ne prezinta un Ilie Moromete care este in antiteaza comparativ cu personajul care era in volumul I, poate cam mult spus antiteza dar in orice caz foarte schimbat. In al doilea volum Ilie moromete este schimbat, mai intreprinzatord dar cu autoritatea scazuta fata de membrii familiei vocea care odata ii speria pe toti acuma este ignorata. Moromete isi lucra pentru o perioada pamanturile foarte bine, cu spor, merge la munte, vine, este mai prosper si la zi cu fonciirea. Problemele lui au reinceput atunci cand banii iarasi erau putini, Ilie se certase cu Catrina dn pricina aceasta dar si din cauza celor trei plecati la Bucuresti. Moromete in volumul doi a devenit mai moale si mai indulgent datorita faptuli ca sanatatea lui slabita si batranetea incep sa isi spuna cuvantul. Moromete ca personalitate a disparut, acum Niculae era principal, pe el se pune accentul, vremea lui Ilie a trecut. Cu toate acestea Moromete nu si-a pierdut tiate caracteristicile, ironia, inteligenta si simtul umorului fiind inca atrubute care il caracterizeaza perfect, ca si in voumul I de altfel. Ilie Moromete este un bun exemplu de personaj care pe un plan a evoluat iau e altul involuat, nu din cauza lui ci din pricina celor din jurul sau.

IICatrina Moromete
Catrina Moromete, personajul principal si eponim(care da numele operei) din romanul Morometii, de Marin Preda este eroina realista de referinta in literatura romana ce face sacrificii pentru a asigura supravietuirea familiei n conditiile dificile de dupa primul razboi mondial.Catrina Moromete este un personaj realist, prin complexitatea trairilo , prin forta conflictului interior ce se manifesta meditativ si prin analiza psihologica de introspectare a caracterului. Ea fiind un personaj de actiune si, de aceea, caracterizat mai ales indirect. Din perspectiva naratorului obiectiv si omniscient, se consemneaza, prin intermediul naratiunii, aciunile personajului. O scena ilustrativa pentru rolul femeii n familie este aceea care prezinta intoarcerea Morometilor de la cimp. Paraschiv, Nila i Achim se retrag pentru a se odihni, Tita s Ilinca pleaca la girla sa se scalde, Moromete iese in drum ca sa-si gaseasca un partener de discutie, mama raminind sa incheie singura treburile casei: Parea de la sine inteles ca singur cu mama raminea sa aiba grija ca ziua sa se sfirseasca cu bine. Din perspectiva naratorului obiectiv si omniscient, se consemneaza, prin intermediul naratiunii, actiunile personajului. Catrina devine din ce in ce mai atasata de valorile religioase, ajungind, la un moment dat, sa faca o adevarata pasiune mistica pentru preotul din sat. ). Este interesant de remarcat ca singurul element de caracterizare directa, facuta din perspectiva lui Ilie Moromete, se refera la comportamentul excesiv de religios al Catrinei: Daca ar fi asa, ca din cauza pacatelor nu poti dormi [] ar insemna ca Paraschiv al meu, care cind se apuca sa doarma, doarme pina iese apa sub el ar insemna [] ca e omul cu inima cea mai curata de pe pamint. Proasta mai e si muierea asta a mea! Al doilea volum accentueaza obsesiile religioase ale Catrinei, care incearca sa-si linisteasca sufletul, dat fiind faptul ca, pe masura ce imbatrineste, isi aminteste din ce in ce mai pregnant de pacatele din tinerete, care, pentru ea, sunt de neiertat. Catrina Moromete este unul dintre cele mai constante personaje ale romanului. Circumscrisa tipului femeii de la tar pentru care familia si gospodaria sunt principalele repere ale existentei, Catrina este o prezenta discreta, dar memorabila prin consecventa si rabdarea cu care face fata greutatilor, fara a se plinge si fara a renunta la ceea ce o defineste ca om. Natura inconjuratoare ofera cadrul propice starii reflexive a Catrinei, procedeul fiind propriu-zis naturalismul, ce este o formula estetica moderna prin care ea devine o femeie iubitoare insa cu toate acestea Catrina nu doreste sa arate acest fapt. Ea mereu traieste frica ca nu cumva fii ei sa o alunge de acasa atita timp cit Ilie Moromete este lipsa. Cosider, ca Catrina este una dintre cele mai importante nuante de culoare a vietii familiei sale.Ea joaca un rol destul de esential in educarea copiilor sai si in imprietenirea membrilor familiei sale.

I.Ilie Moromete
~caracterizare~ Ilie moromete este personajulprincipal al opereimorometii datorita personalitatii lui complexe si a faptului ca el ia toate deciziile de-alungul actiunii. Inca de la inceputul operei aflam ca este un om harnic si gospodar aceste caracteristici reiesind din faptul ca el impreuna cu familia lui se intorc de la camp. Dupa care iese in strada la o tigara si se uita un jur poate poate apare cineva cu care sa schimbe doua vorbe, dar spre nemultumirea lui apare nimeni altul decat Tudor Balosul. El ii tot intreaba pe Ilie daca nu vrea sa vanda salcamul din gradina insa moromete ii raspunde spunand ca daca ploua o sa faca o gramada de grau astfel el ii raspunde la intrebare in legatyura cu banii. Aparent el chimba subiectul dar defapt nu o face, aceasta caracteristica se numeste disimularea, deasemenease dovedeste a fi inteligent parasind conversatia in momentul in care calul vrea sa-i iasa din curte, astfel el a plecat fara sai mai dea satisfactie Balosului. Iroia si sarcasmul personajului reies din momentul in care catrina ii spune ca nu este branza deoarece a luato cainele, moromete zicand sai dea si apa. Deasemenea cand acesta realizeaza ca paraschiv nila si achim au fugit de acasa el zice ca puteau merge incet fara sa fuga. Caracterul puternic, natura complexa, inteligenta iesita din comun simbolizeaza lumea taraneasca in valorile ei durabile. Darul sau de povestitor, calmul, perspicacitatea, omenia il fac un om demn de respect in sat chiar si cu situatia lui financiara modesta. Darul de a face haz de necazsi ironia il ajuta sa nu fie coplesit de imprejurari si sa ia decizii corecte si lucide. In lupta lui pt a plati fonciirea si banca al incearca sa-si pastreze verticalitatea si independenta pana cand acest lucru nu mai e posibil si ii vinde salcamul, simbolul statorniciei, atractia pentru copii si simbolul bunastarii vecinului sau Tudor Balosul. Inteligenta, ironia si darul de a judeca lucrurile la rece il fac pe Ilie Moromete un personajfoarte complex si un bun exemplu de om de la tara.

Monografia satului
Viziunea lui Marin Preda este adeseori scenica, ceea ce imprima o apasata amprenta de autenticitate. Cateva secvente din roman devin emblematice pentru semnificatiile de ansamblu ale cartii. Prima de acest gen este scena cinei, cu care se dechide romanul si care anticipeaza evolutia relatiilor din familie. Cina Morometilor nu este o simpla pagina descriptiva ci imaginea unui anumit tip de ordine, a unui cod moral stravechi. Morometii mananca la o masuta joasa, cu trei picioare, care poarta urmele vechi ale trecerii timpului, pe care capul familiei nu voise sa o schimbe din dorinta inconstienta probabil de a conserva un anumit tipm, o anumita familie si chiar o anumita societate. In

jurul mesei sunt asezati, simbolic, copiii din cele doua castorii, locul la masa reflectand pozitia si r olul in familie al fiecaruia: baietii cei mari, din prima castorie a lui Moromete, stau catre poarta, gata oricand sa plece, semn al instrainarii de noua familie si al revoltei impotriva autoritatii paterne. Copii din a doua castorie: Tita, Ilinca si Niculae-stau de partea cealalta, in apropierea mamei si feriti de privirea aspra a tatalui. Singurul care pare ca nu-si fi gasit locul este Niculae, mezinul familiei care nu are scaun la masa si pare strain de ceilalti. Locul cel mai bun ii revine tatalui, care, asezat pe pragul cel mai inalt al odaii, ii domina autoritar cu privirea pe toti ceilalti. Catrina este prinsa intre cele doua tabere ale familiei, incercand sa impace dorintele propriilor copii cu nemultumirile celor mari, autoritatea sotului cu tanguielile lui Niculae, intr-o incrancenare muta ce va lua insa, la un moment dat, forma revoltei. Capacitatea lui Marin Preda de a vedea semnificatia ascunsa a faptului banal este magistrala si obisnuitul capata un relief neobisnuit, tulburator, ca si cum ne-am afla in fata unor adevarate ritualuri ale universului satesc. De exemplu, taierea salcamului, are valoare premonitorie. Aceasta este o alta secventa epica ce are valoare simbolica. Scena taierii salcamului include in sine un dramatism sacrificial comparabil cu moartea unui om. Salcamul este pentru gospodaria Morometilor un exis mundi, un punct de sprijin, un corespondent al lui Ilie Moromete. Prabusirea salcamului are semnificatia intrarii in deriva a lumii Morometilor. Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se constituie intr-o adevarata monografie a satului trditional: hora, calusul, intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, serbarea scolara, secerisul, treierisul. Unul dintre cele mai ilustrative episoade pentru viata rurala este secerisul. Este infatisata intr-o maniera originala (inregistrarea si acumularea de detalii ale existentei familiei taranesti, realitate arhetipala: miscarile, gesturile, pregatirea si plecare la camp) se integreaza unui ritual stravechi. Secerisul e trait in acelasi fel in intregul sat, intr-un cermonial mitic specific colectivitatii arhaice.