ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI

MARKETING

Recenzie

Libertate şi dezvoltare – Economia pieţei libere

Leszek Balcerowicz
Editura Compania (2001), București, 1998

Solniță Lavinia-Georgiana
Grupa: 1715
Seria: C

Bucureşti
2015
Autorul cărții Libertate şi dezvoltare– Economia pieţei libere este Leszek Balcerowicz, un
politician și un economist de origine poloneză, care a absolvit în anul 1970 Warsaw School of
Economics, mai apoi în 1974 a obținut un Master în Știițe Administrative la St. John’s
University New York iar în 1975 a obținut un doctorat la Warsaw School of Economics. Acesta
s-a remarcat la nivel international fiind premiat în diferite universități din Europa și Statele Unite
ale Americii care a ajuns în 2001 să fie preşedintele Băncii Naţionale Poloneze.
Cartea Libertate şi dezvoltare – Economia pieţei libere, a apărut în anul 1998 în Cracovia,
aceasta este o versiune ce cuprinde o sinteză a eseurilor scrise și publicate anterior de Leszek
Balcerowicz. Această carte are ca scop explicarea personală în ceea ce privește economia și
importanța libertății, autorul construind o ghidare eficientă a cititorului.
Tema libertății economice este prezentată și explicată într-un mod destul de ușor de înțeles fiind
oferită unui public larg, care nu are neapărat cunoștințe profunde în domeniul economiei dar care
își dorește să înțeleagă aceste lucruri.
Eu cred că fraza pe care am identificat-o în carte este cu siguranță motivul ce l-a determinat pe
autor să scrie cartea - „Sunt absolut convins şi aş vrea să-i pot convinge şi pe alţii că prioritatea
absolută este eradicarea sărăciei, prin eforturi constante şi de durată” (pag. 181).

Primul capitolul intitulat Din perspectivă politică în care întâlnim un subiect destul de abordat de
Balcerowicz, și anume libertatea. Acesta pune întrebarea “Cum înțelegem libertatea” venind apoi
cu un raspuns “libertatea trebuie definite în raport cu omul ca individ, nu cu grupuri sociale
tratate distinct de indivizii care le alcătuiesc.” Libertatea trebuie trăită individual, de fiecare
persoană în parte, pentru ca mai apoi să putem fi capabili să facem față unor situații neplăcute.
Autorul consideră faptul că „libertatea presupune un complex de aspecte din care sunt excluse
orice intervenţii exterioare” (pag. 8). Apoi, la pagina18, acesta a analizat fapul că realitatea este
compusă din libertatea persoanei și libertatea economică care este alcătuită din toate formele de
asigurare a existenței unei persoane.

Balcerowicz aduce de asemenea o legătură între aceste libertați pornită de la faptul că:
„Observaţiile de mai sus ne aduc în faţa marii întrebări: ce fel de raporturi există între diversele
tipuri de libertate sau, altfel spus, cum anume şi cât de mult se poate fracţiona libertatea?
Întrebarea empirică ar fi: în ce măsură pot fi libertăţile abordate şi combinate diferit, adică, la
nivel de ţară, realizate numai în unele sfere?” Tot aici susține că „proprietatea şi libertatea sunt
aşadar corelate ontologic” iar „eliminarea proprietăţii private înseamnă renunţarea la o
componentă esenţială a libertăţii”.
Conceptul de libertate este analizat din perspectiva relației dintre cetățean, societatea și statul din
care provine. Ceea ce a constatat autorul este faptul că în societatea occidentală, mai exact în
viața privată a scăzut foarte mult forța presiunii sociale fapt ce a dus la diversificarea stilurilor
vieții individuale. Pe masură ce sunt acceptate de societate mai multe tipuri de libertați
individuale, cea care are de suferit este libertatea economică deoarece sprijinul acesteia scade
considerabil.
Tot aici sunt aduse în discuție problemele în care statul nu poate fi implicat „ crearea şi
consolidarea unui cadru legislativ adecvat, preocuparea pentru stabilirea şi convertibilitatea
monedei naţionale, pentru furnizarea unor bunuri pe care piaţa fie nu le poate oferi (apărarea
naţională, armonia şi echitatea socială), fie le oferă în cantitate insuficientă (învăţământul)” (pag.
142).

Balcerowicz critică strategia ce presupune rezolvarea producției unor bunuri prin sustragerea de
impozite. Acesta nu consideră că “sectoarele strategice” sunt cele care ar trebui să reprezinte
zona de acțiune a statului, acest fapt fiind doar o manifestrare a unei mentalitați comuniste.
„Excluderea capitalului privat din aceste domenii nu rezultă din incapacitatea intrinsecă a
acestuia de a le dezvolta, ci este o consecinţă a barierelor administrative sau economice create de
stat” (pag 153).

În următoarele pagini autorul ne mărturisește că traim într-o epocă de excepție, în care

majoritatea țărilor trec prin schimbări majore, circumstanțe ce ne fac pe noi ca oameni să fim
foarte debusolați. „Sensul şi direcţia se pot însă regăsi analizând structura sistemelor cu ajutorul
unei grile construite pe patru coordonate ce definesc raporturile existente între: stat şi economie,
stat şi alte state, stat şi societate, stat şi organizaţii active din teritoriu.” (pag.20)

În capitolul Sistemul de dezvoltare economică. Autorul intuiește faptul că oamenii sunt cei care
vor supraproducție și încearcă sa dea câteva sfaturi cu privire la obținerea acesteia: proprietate
privată, inflaţie scăzută (ce constă în deprecierea banilor de hârtie, fapt care duce la scăderea
puterii de cumpărare a banilor), concurență și liberă iniţiativă, direcționarea intereselor și
cunoașterii către cealalta lume (lumea exterioară), sistem funcţional de instituţiile financiare şi
bancare să aibă un sistem funcțional (adică banca centrală să fie independentă şi băncile
comerciale să fie private, să aibe stabilitate monetară), impozite şi cheltuieli bugetare mici.
Tot aici Balcerowicz consideră că „semnificaţia socială a proprietăţii private constă în aceea că îi
face pe oameni să dea dovadă de mai multă iniţiativă, să fie mai activi şi mai inventivi, iar toate
acestea permit o creştere mai rapidă a productivităţii muncii şi, prin urmare, o îmbunătăţire într-
un ritm corespunzător a condiţiilor economice de trai”.

Din punctul meu de vedere proprietatea privată poate de asemenea să fie asociată cu o
prosperitate mai mică având în vedere condițiile în care se folosește aceasta formă de proprietate.
Balcerowicz tratează acest subiect într-un mod subiectiv, consider că oamenii sunt diferiți și
inevitabil unii au reușite iar alții eșecuri prin folosirea formei private.

Acesta conzideră că: „Bazele dezvoltării rapide pot fi definite ca stări particulare ale anumitor
factori ce se pot manifesta cu intensităţi diferite (de exemplu, rata inflaţiei, nivelul impozitelor,
forţa concurenţei), sau pot lua forme diferite (de exemplu, factorul proprietate, caracterul pieţei
de muncă, tipul de instituţii financiare). Aceşti factori variabili pot fi numiţi determinanţi
instituţionali ai dezvoltării. Ritmul de dezvoltare pe termen lung depinde de starea acestor factori
într-o ţară anume. Definirea cât mai precisă a corelaţiilor dintre factori reprezintă un obiectiv
central şi încă nerealizat pe deplin al teoriei economice a dezvoltării.”(pag. 47)

În continuare la pagina 52 economistul Balcerowicz explică legătura dintre proprietate cu

dezvoltarea economiei printr-o comparație. Acesta compară tipul de proprietate cu tipul unei
mașini, în timp ce dezvoltarea economiei este asociată cu viteza de deplasare a mașinii
respective. „Viteza depinde însă şi de cât de bun este şoferul. Şi de calitatea drumului – care, în
cadrul comparaţiei, ar reprezenta factorii din afara proprietăţii capabili să determine ritmul de
dezvoltare a economiei. Un automobil de mâna a doua (structura socialistă a proprietăţii) se
poate deplasa relativ lent şi se strică uşor. O maşină bună (proprietatea capitalistă) poate să
atingă viteze mari – este vorba despre potenţialul de dezvoltare al proprietăţii private. Dacă însă
şoferul este prost şi nu se îngrijeşte, de pildă, de consumul de ulei, sau dacă drumul este plin de
hârtoape, viteza reală va fi cu mult mai mică decât cea posibilă. Numai un şofer calificat şi un
drum de bună calitate îi vor putea permite maşinii bune să prindă viteză. Şi chiar asta se petrece
în cadrul ţărilor capitaliste care se dezvoltă.”

Consider că autorul a facut o remarcă destul de interesantă și de adevărată și anume faptul că

„într-o ţară cu impozite mari, cei care au de suferit sunt oamenii săraci”(pag. 64).
Creșterea impozitelor este un proces care duce la scăderea eficienței economiei și scăderea
șanselor de a ajuta oamenii care nu dispun de venituri economice foarte bune. O creștere
economică eficientă depinde de gradul de sporire al resurselor de producție și de ritmul de
creștere a eficienței pe care resursele obținute în trecut dar și în perioada de creștere îl dețin.

Balcerowics vorbește despre raportul dintre economie și stat în care statul este cel care elimină
ideea de „mâna invizibilă” ce presupune acel „mecanism impersonal care, prin natura lui, nu
poate fi corupt: nu poţi corupe un termostat. În schimb, «mâna vizibilă» a celui care împarte
scutiri, aprobări şi privilegii după bunul plac al funcţionarilor nu este ferită de pericolul
corupţiei.” (pagina 142)Autorul precizează faptul că a identificat o pagubă a „plăţilor prin
impozite” și anume aceea că „atunci când consumatorii de bunuri plătesc prin impozite,
producătorii se organizează în întreprinderi bugetare care, spre deosebire de cele autofinanţate,
sunt preocupate de lupta pentru fondurile alocate de la buget, nu de trebuinţele clientului”(pag.
155) Această remarcă ne pune pe gânduri și ne face să realizăm că în acest caz clientul este
defavorizat, iar statul este cel care ar trebui să intervină, deoarece clienții sunt o prioritate.

În capitolul Deficiențele democrației după cum spune și titlul, ne sunt prezentate de către
Leszerk Balcerowicz dezavantajele pe care le are democrația. Prin simplul fapt că este
democrație, alegerea reprezentanților puterii în stat și modalitatea alegerilor nu duc la o creștere
și o dezvoltare economică puternică. Politicienii sunt preocupați doar de alegerile electorale în
care se crează diferite conflicte care pur și simplu încetinesc dezvoltare economică. Autorul
consideră că este foarte necesară alcătuirea unui sistem de partide adecvat, menționând o serie de
aspecte economice, care nu pot fi realizate corespunzător fără libertatea în sine, astfel încât
dezvoltarea economică să fie realizată într-un mod cât se poate de sănătos.
Capitolul Exemple bune, exemple rele prezintă modul de dezvoltare a mai multor țări, printre
care și Japonia. Japonia este o țară care s-a bucurat de un real succes pe plan economic începând
din perioada postbelică. Foarte mulți specialiști au fost interesați să afle în ce a constat succesul
japonezilor, fapt pentru care și Leszerk Balcerowicz și-a propus să abordeze acest subiect în
cartea sa, pentru a arăta că există exemple reale în ceea ce constă o dezvoltare economică
puternică. Se explică astfel cheia acestui succes și anume faptul că statul nu a intervenit în
prelucrarea segmentelor industriei japoneze și faptul că Ministerul Industriei și Comerțului a avut
un rol important prin crearea de oportunități pentru a putea fi dezbătute de către oameni de
afeceri și Guvern, noi ținte de dezvoltare. Un alt exponent care a stat la baza succesului japonez
au fost relațiile de tip “keiretsu” care presupuneau angajarea pe viață. Autorul prezintă însă
faptul că în prezent acest tip de relații prezintă mari riscuri și de preferabil ar fi destrămarea
acestora. Acesta amintește și alte tipuri de relații deformate de exemplu: în agricultură
protecționismul a dus la căderea pieței imobiliare și la creșterea prețurilor produselor agricole, de
asemenea dependența Partidului Liberal Democrat față de grupurile de interese.

Leszek Balcerowicz a abordat în cartea Libertate și dezvoltare discuții legate de sistemul

monetar. Înainte de secolul XX sistemul monetar avea la bază aurul „astfel, natura însăşi era cea
care definea limitele expansiunii banilor, iar posibilităţile societăţii de a-i denatura erau reduse.”
(pag. 85). Ceea ce a constatat Leszek Balcerowicz este faptul că în prezent „cantitatea de monedă
în circulaţie este determinată în esenţă prin politica monetară a statului”, ceea ce poate determina
o creștere prea mare a inflației, ce constă în deprecierea banilor de hârtie, fapt care duce la
scăderea puterii de cumpărare a banilor. Acesta consideră că prin scăderea inflației „monedei de
stat” care este definită prin fixarea prețurilor, reiese faptul că există posibilitatea ca o „economie
în curs de dezvoltare să aibă într-adevăr nevoie, pentru volumul crescând de tranzacţii, de o
suplimentare a masei monetare, aproximativ egală cu ritmul în care creşte venitul naţional. O
astfel de creştere a cantităţii de monedă este neinflaţionistă, pentru că preţurile cresc oricum o
dată cu creşterea economică” (pag. 163). Balcerowicz este de părere că această inflație este bine
venită doar în contextul în care duce la sporirea cantității de bunuri existente într-o economie.

Spre finalul cărții mai exact la pagina 278, întâlnim atașat un interviu în care autorul își exprimă
părerea personală despre Uniunea Europeană, acesta mărturisind „Pentru mine, esenţa Uniunii
Europene constă în lărgirea sferei liberului schimb, în ridicarea tuturor acelor bariere
instituţionale care îngreunează circulaţia mărfurilor, a serviciilor, a oamenilor şi a capitalului.
Asta înseamnă că zona în care vrem noi să intrăm este dominată de piaţa liberă.” Piața liberă
există doar atunci când în procesul de vânzare-cumpărare există o libertate la un nivel foarte
ridicat, determinând astfel formarea liberă a ofertei, cererii și prețurilor.

Consider că sfaturile autorului sunt foarte bine punctate și cu siguranță foarte folositoare. Prin
folosirea unor exemple reale din viața de zi cu zi, îi oferă cititorului o altă viziune și cu siguranță
îi va fi mult mai ușor să ințeleagă situația respectivă. Consider că economia este cheia dezvoltării
unei țări, de asemenea și oamneii trebuie să fie foarte bine pregătiți. După cum a susținut
Balcerowicz doar prin libertate ne putem dezvolta sănatos.