Pygmalion și Galateea

Mitul lui Pygmalion şi Galateei, unul dintre cele mai cunoscute și mai influente din antichitatea grecească, a
fost preluat în numeroase opere literare si muzicale, picturi şi sculpturi moderne.

Un sculptor talentat din Cipru, Pygmalion a ajuns să fie dezgustat cu timpul de femeile de moravuri uşoare. El
vedea femeile drept creaturi imperfecte, pline de năravuri, şi şi-a jurat că nu o să îşi mai petreacă nici o clipă
alături de ele. S-a dedicat muncii sale şi, nu peste mult timp, a creat-o pe Galateea, o frumoasă statuie din fildeş
a unei femei.

Pe măsură ce finisa trăsăturile operei sale, acestea deveneau tot mai apropiate de perfecţiune, iar Pygmalion
simţea cum se îndrăgostește de aceasta. A început să îi aducă cadouri, să o mângâie, să o sărute şi să-i vorbească
în fiecare zi. Mai mult decât atât, şi-a îmbrăcat statuia , i-a pus inele , coliere şi chiar cercei. Bărbatul oripilat de
femei ajunsese să se îndrăgostească, culmea, de una care nu avea cum să-i întoarcă vreodată dragoste.

O astfel de pasiune nu putea să nu fie remarcată de zeiţa iubirii, Afrodita. Ei i s-a făcut milă de tânărul
îndrăgostit şi, atunci când Pygmalion a venit la templul ei pentru a-i sacrifica un taur, Afrodita i-a dat un semn!
În timp ce ofranda lui ardea în templu, flăcările s-au înălţat vijelioase, de trei ori, către ceruri.

Pygmalion s-a întors spre casă, întrebându-se ce semnifica turnura neobişnuită a vălvătăilor. A intrat în atelierul
său şi, la vederea statuii, toate gândurile ce îl frământau s-au rispit pe loc! A alergat către sculptura sa şi a
îmbrăţişat-o. Treptat, statuia prindea viață în brațele lui Pygmalion.

El şi-a dat seama că minunea din fața sa e o urmare a rugăciunii lui către Afrodita. Pygmalion s-a căsătorit cu
Galateea şi nu a uitat niciodată să-şi arate recunoştiinţa faţă de zeiţa dragostei.

Afrodita a binecuvântat cuplul şi din iubirea dintre Pygmalion şi Galateea a luat naştere fiul Paphos, al cărui
nume l-a preluat un oraş sacru pentru Afrodita .
 (Francois Boucher, “Pygmalion si Galateea”, pictură în ulei,anul 1767, expusă la Muzeul Hermitage din Saint
Petersburg, Rusia)

Opera lui Francois Boucher cuprinde pe Pygmalion prosternându-se in fața Galateei, în timp ce aceasta prindea
viață datorită zeiței Afrodita. Tabloul ilustraza uimirea sculptorului când privește minunea din fața lui, dar și
frumusețea de neînchipuit a Galateei.

Acest mit neobişnuit despre un creator îndrăgostit de creaţia sa, o creaţie ce a prins viaţă datorită dragostei
creatorului, a fascinat omenirea până în zilele noastre.În literatură, nu întâmplător l-a inspirat pe Goethe
(“Pygmalion, eine Romanze” din volumul de poezii „Annette”)sau pe Nichita Stănescu(“Către Galateea”,din
volumul “Dreptul la timp”) .În teatru, acest mit l-a inspirat pe George Bernard Shaw în piesa
“Pygmalion”(premiera avut loc la Viena, Austria în anul 1913) ,iar în operă pe Gaetano Donizetti ( „Il
Pygmalione”).

Bibliogafie: Alexandru Mitru, “Legendele Olimpului” ,2003

https://en.wikipedia.org/wiki/Il_Pigmalione

https://www.ebacalaureat.ro/c/eseu--ctre-galateea-de--nichita-stnescu/361

https://www.francoisboucher.org/Pygmalion-And-Galatea-1767.html

https://de.wikisource.org/wiki/Pygmalion_(Goethe)
https://en.wikipedia.org/wiki/Pygmalion_(play)