HENRI H.

STAHL

HENRI H. STAHL
AMINTIRI ŞI GÎNDURI
AMINTIRI ŞI GINDURI din
vechea şcoală a
„monografiilor sociologice'

A CK—•K»—

LU

1.VTTS»1'

EDITURA MINERVA.
B u c u r e ş t i — 1981

SOCIOLBUC 5
 SUMAR

Cuvin t înainte 7

I
»

CAMPANIILE „MONOGRAFIILOR SOCIOLOGICE"

» I
Pehoada premergătoare participării mele la mo-
nografiile sociologice . 13
Campania din Goicea Marş (Dolj) 192, . 25
Campania din Ruşeţu-Brăila (1926) . . . . 29
Campania din Nerej-Vrancea (1927) . . 44
Campania din Fundul Moldovei (1928) 85
Campania din Drăguţ (1929) 117
Campania din Runcu (1930) 152
Campania din Cornova (19Si) . . . . . 160

II

EXTINDEREA ŞI P E R M A N E N T I Z A R E A ACŢIUNILOR
„MONOGRAFICE"
înglobarea în secţiunea sociologică a Institutului
Social Român 174
încadrarea in Seminarul de sociologie . . . 177
Şcoala Superioară de Asistentă Socială . 187
4

III

PERIOADA D E CRIZA DINTRE 1932 $1 1SS4

Reluarea campaniei Drăguş (1932) . 195
Campania de redactare din Făgăraţ (1933) 205
Imprăştierea colaboratorilor monografişti . 210
Curente diversioniste şi defecţiuni 214
O disidenţă legionară . 219

SOCIOLBUC 5
Alte împotriviri 222
CUVINT ÎNAINTE
O refugiere în folclor 226

IV

RELUAREA ACTIVITĂŢII ÎN CADRUL F U N D A Ţ I E I

CULTURALE
Trecere de la .cercetare" la .acţiune* 273
Tradiţia Fundaţiei Culturale . . 278
Noua concepţie culturală a Fundaţiei 284
Colaboratorii profesorului D. Guşti 286
Echipele studenţeşti 29$
Acţiunea de instructare a echipelor Paginile pe care le Înfăţişez nu stnt. propriu • zis,
302
Şcolile de .şefi de echipă* . . . „memorii", lipsite fiind de intenţii autobiografice; ci
308
Muzeul Social şi Muzeul Satului 316
sînt o 'încercare de a descrie şi analiza critic un vasl
Reluarea campaniilor monografice 334
curent cultural, desfăşurat în perioada dintre cele două
Expoziţiile internaţionale 342
războaie mondiale, cuprinzînd mii de oameni, în spe-
Colaboratorii străini 350
cial tineret, animaţi de gîndul de a duce o acţiune în
Revista Sociologia românească 356
favoarea ţărănimii.
O cotitură în planul nostru de muncă 35E Avlnd In această mişcare rosturi care mi-au îngă-
Enciclopedia României . . . . 363' duit o cunoaştere deplină a doctrinei, acţiunilor şi oa-
Congresul internaţional de sociologie 366 menilor ei, socotesc util să-mi consemnez amintirile,
Monografia satului Nerej (1938) 372 pentru a o putea judeca, nu din manifestările ei pu-
Monografia Drăguţului . . . . 388 blice, ci prin viaţa sa intimă.
Serviciul Social 391 Ceea ce îmi pare cu atît mai necesar cu cît curen-
tul acesta se înscrie ca o etapă importantă în seria
luptelor purtate în apărarea ţărănimii.
Se ştie că înainte de schimbările revoluţionare
PERIOADA D E D U P A SUSPENDAREA SERVICIULUI
intervenite după august 1944, ţărănimea noastră a trăit
SOCIAL în cele mai nedrepte condiţii de viaţă socială, la un
Continuarea cercetărilor în Institutul Central de nivel cultural, economic şi spiritual, deplorabil; ceea
Statistică ce explică de ce au existat, începînd încă de la revo-
Reluarea activităţii catedrei de sociologie . . 409 luţia din 1848, curente de apărare a acestei clase.
In condiţiile acelor vremuri, ele se mărgineau 1 nsă
In loc de încheiere a nu fi decît „reformiste", de atenuare a stărilor celor
413 mai supărătoare, pe calea unor acţiuni „culturale",
avînd deci, din acest punct de vedere, asemănări fun-
ciare cu ceea ce fusese „narodnicismul" rus, în varian-
tele sale locale, „sămănătoriste" şi „poporaniste".
Nu asupra lor voi insista. Va fi suficient să sem-
nalez doar cd pînă în a treia decadă a acestui veac mai

SOCIOLBUC 5
dăinuia încă, la noi, aşa-numitul curent „haretist", ilu- continuat şi ce trebuie părăsit, din tot ce s-a făcut
zorie nădejde că se pot tace ieioime structurale ale aMdară Este c, ce aş dori să tac, în paginile care
societăţii noastre, prin „luminarea" poporului, adică
prin „răspîndirea cunoştinţelor folositoare", prin mij- D .7 afară de aceste „învăţăminte", mă simt în-
locirea unor „apostoli" şi „misionari culturali". demnat a novesti şi cîte ceva despn satw romanesc
ce vechi, azi dispăruţ i căci fără înţelegerea v*efii de
Faţă de acest „haretism", mişcarea culturală de acum o jumătăţi de veac, va fi greu să se înţeleagă
care mă voi ocupa reprezintă Insă o reală cotitură, cc » au fost şi de ce au fost atît d grave framimările
din păcate nu în sensul depăşirii limitelor „reformis- di t' sinul giupului de jetormişti' sociali, care a şi
mului" şi nici prin părăsirea credinţei că prin „cultură" sfîrţit dealtfel a se scinda în curente adverse Vo ti
se pot obţine rezolvări ale marilor conflicte de clasă, tWŞ' obligat a da şi cîteva mformaţu despre mine
dar în tot cazul prin preconizarea tezei juste că orice însumi, însă numai în măsura în care paf expica de
reformă socială urmează a f j întemeiată pe o preala-
bilă cunoaştere ştiinţifică a realităţilor care trebuiesc şi 1 e mod m-am integrat acestei mişcări, nilnd
reformate. unt <n poziţii de care rărrăn personal răspunzător
Potrivit acestui noi: punct de vedere, grava proble- E de la sine înţeles că, pentru a reînvie acest trecut
mă a ţărănimii urma să fie mii întîi studiată, cu aju- şi a-1 judeca în lumina zilelor de azi, voi folosi nu
torul tuturor ştiinţelor sociale particulare, grupate numai amintirile mele, ci şi noteh iuafe ma/ de muii,
laolaltă în-disciplina „sociologiei", pentru ca astfel comspondenţa purtată cu unii şi cu alţii, tipăriturile
acţiunea să aibe la bază o cunoaştere ştiinţifică. Păr- ş documentele oe care le-am mai putut pastra.
taşii acestui nou tip de „reformism", care încerca o
îmbinare a „cunoaşterii" cu „acţiunea", puse „în slujba
naţiunii", au depus o muncă rodnică, în dublul dome-
niu al creării unor metode şi instrumente de cercetare
socială şi în cel al experimentării unor tehnici de
acţiune.
• Cum în zilele noastre se urmăreşte, din ce în ce
mai stăruitor, aplicarea ştiinţei sociale la conducerea
societăţii, spre trepte din ce în ce mai înalte, socotesc
că e interesant să reconsiderăm vechile noastre tra-
diţii, dat fiind că fără cunoaşterea lor e foarte mare
riscul de a lua de la capăt, în^mod inutil, unele expe-
rienţe gata făcute; după cum şi închistarea în margi-
nile tradiţiei ar ti o inversă greşalâ.
Tradiţia trebuie considerată ca un punct obligatoriu
de pornire, după cum şi depăşirea ei, calea necesară
oricărui progres. Cu condiţia ca din tradiţie să se
scoată o învăţătură; în dublul sens al cuvîntului :
„învăţătură", a acumulare de cunoştinţe şi informaţii,
dar şi-ca „învăţătură de minte", căpătată pe urma unor
experienţe din care poţi afla ce anume se cade a fi

SOCIOLBUC 5
 I

PERIOADA PREMERGĂTOARE PARTICIPĂRII .MELE

LA „MONOGRAFIILE SOCIOLOGICE"

In anii imediat următori primului, război mondial,

toate cursurile Facultăţilor de Litere, Filozofie, Drept
şi Matematici se ţineau în vechiul local al Universităţii
din Bucureşti. Studenţii aveau astfel posibilitatea — pe
care azi nu o mai au — de a audia şi alte cursuri decît
cele la care se aflau înscrişi.
De pildă, în sala „Nr. IV", vestită pentru că aci îşi
ţinuse prelegerile Titu Maiorescu, şi în cele alăturate,
puteai asculta pe marii profesori ai vremii., precum
N. Iorga, V. Pârvan, N. Titulescu, S. Mehedinţi, C. Dis-
sescu, G. Ţiţeica, D. Pompeiu şi mulţi alţii. Nu aveai
decît să nu părăseşti localul pentru a-i putea audia
pe rînd, venind la un program de ore astfel alcătuit,
încît să se poată perinda toţi în aceleaşi săli.
Cei care o doreau, puteau astfel să-şi lărgească
orizontul preocupărilor dincolo de strictul necesar
pentru obţinerea unei diplome de specialitate. Ceea ce
am şi făcut, cu toată stăruinţa.
Terminînd, la yîrsta de 17 ani liceul, m-am înscris
în 1918 la Facultatea de Drept, pe care am absolvit-o
în 1921. După ce am făcut armata, m-am înscris în
barou şi am continuat a urma cursurile de doctorat în
economie politică.
Intre timp, Facultatea de Litere şi Filozofie se mu-
tase în noul local de pe Edgar Quinet, Ca simplu au-
dient, am continuat a frecventa şi acele cursuri, în
specia) de istorie şi filozofie, care îmi păreau a fi cu
mult mai interesante decît cele de ştiinţe ' juridice,
13

SOCIOLBUC
 fiind mai legate de preocupările mele personale, care
mă îndreptau spre Facultatea de Litere şi Filozofie.
De fapt mi-am dat curînd seama că făcusem un
calcul greşit crezînd că licenţa în drept îmi va putea
asigura o carieră în lumea tribunalelor, cîtă vreme
simţeam în mine mai mult vocaţia de „profesor" şi de
„cercetător" ştiinţific. Crescusem doar într-o familie
în care, de două generaţii, toţi fuseseră profesori; aşa
că în biblioteca de acasă, foarte bogată, nu găseai de-
cît cărţi de istorie, filozofie şi literatură, nicidecum de
drept.
Tatăl meu era fiul lui Iosif StahI (1020—1890). Ori-
entalist, cunoscător a 12 limbi, era autorul unui Tas-
chenwdrterbuch der dcutschen und walachischen Spra-
che, tipărit în Bucureşti, în 1855, şi al unui dicţionar
turco-german, rămas în manuscris, precum şi a unei
serii de manuale de învăţat limbi stăine. Tatăl meu:
Henri Stahl (1877—1942), cunoştea de asemenea 6
limbi, fiind tot profesor, specializat în probleme de
istorie, autcr printre altele, al unui Manual de paleo-
grafie slavă, deţinînd catedra de expertiză grafică Ia
„Şcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie" de
pe lîngă Arhivele Statului.
Făcîndu-şi studiile la Bucureşti, fusese elevul lui
Niculae Iorga şi mai mult decît atît: colaboratorul şi
ferventul lui admirator. în casă la noi am avut astfel
prilejul, încă din copilărie, s^-1 cunosc pe N. Iorga şi
să mă leg eu însumi de el, cu o admiraţie fără margini.
II ştiam de mic copil, fiindcă l'orga, într-o anume peri-
oadă de timp venea săptămîna] la noi la masă, iar alte-
ori, pentru a lucra nopţi întregi cu tatăl meu, la redac-
tarea unor cărţi pe care le dicta plimbîndu-se prin
odaie, tatăl meu avînd grija de a da manuscrisului o
redactare ca pentru tipar.
Primele mele amintiri despre acest extraordinar
om nu sînt din cele mai plăcute, căci avea obiceiul
de a mă lua cu amîndouă mînile de cap, să mă ridice
pînii la înălţimea lui, ca să putem sta de vorbă, faţă
la faţă. Mai tîrziu, cînd am intrat la şcoală, mi-a dat
şi cărţi de citit. Intîlnindu-mă o dată la Librăria Suru,
u
SOCIOLBUC
m-a întrebat ce carte aş vrea, Am spus : „Caragiale
la care Iorga a rîs şi mi-a dat un Jules Verne. Mai
tîrziu însă, m-a îndreptat spre istorie. Se pare că i-au
plăcut paginile pe care le-am scris, în 1928, despre
Vrancea, altfel nu-mi explic de ce, în ui din senii
narille lui, a făcut o amplă introducere bibliografică
asupra literaturii consacrate formelor devălmaşe de
proprietate a satelor germane,• parcă anume spre folo-
sul meu.
Dar faptul că în cele din urmă m-am îndreptat spre
sociologie, nu 1-a mulţumit. întîlnindu-mă pe săi. e
facultăţii, m-a întrebat: „Ce mai faci?", adăugind:
„Lasă, lasă! Nu-mi spune. Las-că ştiu", cu un ton de
reproş ?i dezaprobare.
L-am urmărit însă statornic, la cursuri şi conferinţe,
mereu uimindu-mă atît de erudiţia lui, cît mai ales de
darul lui de a spune, care era pur. şi simplu uluitor. Pu
terea de sugestie a oratoriei sale, rar cred că t aai
avut-o cineva. Dealtfel, Iorga ar fi putut fi şi un admira-
bil actor. Căci ceea ce nu se ştie de multă lume, e că
avea şi dărui de a imita glasurile şi gesturile oamenilor,
ceea ce făcea ca povestirile lui, de pildă la masei, să fie
mici scenete comico-dramatice, dupi cum =ira c< în
care vedeai defilînd oamenii zilei. înehizînd ochi te
puteai crede la o şedinţă a Camerei, asistînd la un dia-
log între Brătianu Duca şi A. C. Cuza s u cine *tie r ce
altă victimă ocazională. Dealtfel, acelaşi dar îl < ea
şi fiul său, bunul $i caldul meu prieten, Mircea. Dar
despre Iorga ar fi atîtea de povestit, încît cu părere de
rău închid aci şirul amintirilor.
n tot cazul, în biblioteca de acasă, lucrările lui
Iorga se aflau în foarte mare număr, precum şi revis-
tele sămănătoriste (dar şi cele din Transilvania) astfel
că ele au constituit lectura mea rea de temei, adică cea
a primei tinereţi, pe care dealtfel am continuat-o şi mai
tîrziu, lectura lui Iorga avînd pînă astăzi farmecul pe
care numai Michelet îl mai are, pentru mine, prin da-
rul lor de a reînvia trecutul în aşa măsură încît îţi pare
că oamenii care au fost ;înt contemporanii tăi, iar dra-
mele lor,, propria ta dramă.
15
 Crescut în această atmosferă, era normal să-mi ră-
mînă multe din ale Semănătorului. Nu reneg nici icum
această formaţie din tinereţe, căci oricît de iluzorie ar
fi fost credinţa poporaniştilof că ar putea obţine rezul-
tate, politice şi sociale, prin „apropierea de .popor" nu
e mai puţin adevărat că această „iluzie" era profund
umană şi progresistă,
Că am fost deci ispitit de „sociologia rurală" se ex-
plică şi prin formaţia mea de acasă. Dar şi ca „cercetă- *
tor de teren" am avut ceva de adus cu mine, atunci cînd
am intrat în curentul „monografiilor sociologice". Căci
tatăl meu, îndrăgostit, de istoria oraşului Bucureşti, obiş-
nuia să cutreiere străzile şi mahalalele, fotografiind,
luînd însemnări, pe care le-a folosit în cartea sa Bucu-
reştii ce se duc. Ne lua deseori şi pe noi, copiii, adică
pe mine şi pe sora mea Henriette, îndemnîndu-ne, odată
întorşi acasă, să facem „compuneri" despre ce am vă-
zut şi făcut.
Avea un dar deosebit de a sta de vorbă cu oamenii
simpli, bătrîni şi tineri, cîştigîndu-i prin simplitatea cu
care le sta la egalitate, vorbind pe limba lor, în duhul
mentalităţii lor. "ni aduc aminte că pentru a capta bu-
năvoinţa unor copii (cea mai bună cale pentru a o că-
păta şi pe a părinţilor), le împărţea zaharicalele cum-
părate de la negustorii ambulanţi de pe vremuri. De el
tni-am adus aminte, mult mai tîrziu, cînd vrînd să adun
o ceată de copii, ca să aflu dacă în regulele lor de joa-
că există sau nu prilejul unui studiu al „dreptului" co-
pilăresc, am înălţat pe unul din dealurile satului un
zmeu măreţ, care a jucat rolul de magnet pentru o în-
treagă droaie de copii, mai mici şi mai mari.
Dar pasiunea lui era mai ales reconstituirea a ce fu-
seseră cîndva Bucureştii Cu hărţi vechi în minte, cu-
treiera mahalalele, vorbea cu bătrînii, strîngea infor-
maţii, avînd în special o deosebită plăcere în citirea pi-
saniilor de prin biserici şi a epitafelor de pe mormin-
te. De la el am învăţat tehnica prin care se pot scoate
copii de pe inscripţiile săpate în piatră. Folosea hîrtie
groasă şi negru de fum. Ulterior, am recurs la pasta de
hîrtie muiată, din care obţineam un mulaj negativ, fo-
is
SOCIOLBUC 5
losit apoi pentru turnarea în ghips a inscripţiei. Mai
tîrziu, Ca adolescent şi apoi ca om matur, l-am însutit
Jn excursiile lui „monografice", cînd a strîns materialul
pentru scurtele lui schiţe despre localităţi ca Breaza sau
Covasna.
Cît despre „sat" şî „ţărani" am avut pusă pecetea nu
numai a „semănătorismului", ci şi unele experienţ-? .1 se-
te, de scurtă durată, totuşi puternice, la o vîrstă cînd
nu mai eram copil, dar nici încă adolescent. E vorba de
anii hegri din "91(5^-1917 cînd Bucureştii se fcftî'u sub
-ocupaţi', germană. Tatăl meu, locotenent în rezerva în
Regiment il Mihai Viteazu, plecînd pe front, luase ca or-
do tanţă pe un ţăran din comuna Falaştoaca IorcVdchc,
care 1-a însoţit pînă pe linia de foc, de unu 3 1-a adUs în
braţe, rănit şi leşinat, pînă la primul post de a j p t i D e
acest brav ostaş, care*luptase şi el alături de .fiţerul
Jiui, ne-a legat apoi o nedezminţită şi lungă prietenie,
pe noi ţoţi din familia lui şi a noastră.
în prea una ocupării Munteniei de armatele germane,
Voice soţia hii lordache, de frica nemţilor, a căr, !a
noi acasă o căruţă întrâagă de alimente şi ţoele V< '.na
aceasta este de fapt cea despre care sora mea, Hefcriette
Yvonne Stahl, a scris primul său roman Vc Din cînd
în cînd, Voica venea în Bucureşti să vadă ce se mai
îlltîmpiă. Cum nemţii puseseră straşnică pază la barie-
rele oraşului, ca să împiedice aducerea clandrstină ie
alimente de la ţară, Voica m-a luat cu ea în drumurile
ei, de la Falaştoaca la Bucureşti, în scop de a. ie apro-
viziona cu cîte ceva din ce se mai puteţi găsi la ţară.
Era uimitoare tehnica ei de a intra şi ieşi din oraş, pe
la mahalale, străbătînd prin curţi de oameni, ferind şo-
selele. Calmă, tăcută, cu ochii mereu la pîndă, Vc :a
se strecura printre patrule, ca şi cînd neam de neamul
ei n-ar fi făcut altceva decît contrabandă prin „vama
cucului .
Mai spre sfîrşitul războiului am mai mers < dată, cu
un grup de colegi (eram acum în a şaptea de liceu), cu
trei al, pînă la Comana şi de acolo pe jas, la Falaştoa-
ca. Am rămas mai multe zile în sat, Voica arătîndU-mă
la lume, spunîndu-le aâ sînt „băiatu lu' don' locotenent
C - d a 5723 cc ala 2
19
a' lu Iordache", şi mă amesteca în toate ale ei, în via-
ta aceea mohorîtâ a satului, cînd bărbaţii sînt plecaţi şi
nimeni nu mai ştie dacă sînt sau nu mai sînt în viată,
în lumea asta de femei, bătrîni şi copii toate zvonurile
şi spaimele trec din casă în casă, din gură în gură. E
de ajuns ca una din bătrîne să spună alteia: „a yenit
al tău, în somn az'noapte. la fereastră", pentru ca „sem-
nul" să fie luat în seamă şi toate cele ale mortului să
fie făcute. îmi voi aduce aminte pînă mult mai tîrziu de
această imagine a „satului", de străveche viată obşteas-
că, în toate cercetările mele cu caracter „folcloric".
O altă înrîurire, de cu totul altă factură însă, am
avui a prin fratele meu, cu opt ani mai mare decît mi-
ne, Gaston Boeuve (frate numai după mamă) care In
luptele politice era cunoscut sub numele de Şerban Voi-
nea (1893—1972). Prin el am aflat de gîndirea marxistă,
în împrejurări care merită a fi amintite, dat fiind că şi
ele explică ceva din pasiunea mea pentru ştiinţele so-
ciale. Jncă din frageda lui tinereţe fusese antrenat în
„mişcare" şi crescuse pe lîngă C. Dobrogeanti-Gherea,
al cărui discipol s-a socotit a fi pînă la sfîrşitul vieţii
lui. Implicat în procesul din Dealul Spirii, după repre-
siunea din 13 decembrie, a stat o vreme ascuns. Ţineam
legătura cu el. îşi pregătea o fugă prin Bulgaria, care
n-a reuşit ? astfel că, la deschiderea procesului, s-a pre-
zentat în instanţă, alături de ceilalţi tovarăşi ai lui.
Dar cea dintîi lecţie de teorie marxistă pe care o
ţin minte datează de atunci, cînd mi-a explicat ce este
„plusvaloarea absolută" şi cea „relativă". Nu era mo-
mentul prea potrivit, dar de atunci am început a discu-
ta cu el diverse probleme de materialism istoric. Nu
numai că Voinea ştia foarte multă carte, dar avea şi
un deosebit talent de profesor, găsind întotdeauna mij-
locul necesar pentru a face limpede orice problemă, ori-
cît de încurcată ar fi fost, abil mai ales în a te învăţa nu
„fapte" şi nici „idei", ci meşteşugul de a mînui ideile
in relaţia lor cu faptele.
Cum începuseră să mă preocupe probleme de isto-
ria literaturilor, discuţiile noastre se purtau asupra în-
trebării dacă aceste creaţii „spirituale" cresc de sine,
SOCIOLBUC
i-7
Idee din idee, sau sînt, dimpotrivă, doar reflectarea unor
probleme sociale care, ele, schimbîndu-se necontenit,
se reflectă mereu altfel în gîndul oamenilor. Apoi am ex-
tins şi precizat problematica discuţiilor noastre la do-
meniul istoriei dreptului, Ocupindu-mă în special de
problema „proprietăţii", de la originile ei pînă în zilele
noastre, susţineam că acest drept variază în legătură cu
natura obiectului de proprietate dreptul de proprieta-
te asupra unui rob, de pildă, fiind altul decît asupra unui
teren, asupra unei sume de bani sau a unei acţiuni într-o
societate anonimă. Voinea, dimpotrivă, apăsa pe ideea
că „proprietatea" este o relaţie socială, deci de la om
la om, nu între om şi un obiect şi, ca atare, ceea ce ho-
tărăşte natura oricărui drept de proprietate sînt relaţiile
sociale; în speţă, cele dintre clase.
Cînd Voinea a plecat în Franţa, spre a-şi desăvîrşi
studiile, am continuat a purta cu el o lungă corespon-
denţă, din care mai păstrez încă o sumă de scrisori. Era,
de fapt, un adevărat „curs prin corespondenţă", eu tri-
miţîndu-i texte, pe care mi le înapoia cu adnotări, con-
tra-texte, indicaţii bibliografice, cu note critice despre
valoarea diverşilor autori, printre care, desigur, figu-
ra în primul loc Karl Kautsky.
îneepînd din 1926, corespondenţa mea cu el a luat
o altă întorsătură. La Paris fiind, Voinea redacta lucra-
rea sa de critică polemicft împotriva lui Ştefan
Zeletin, care a şi apărut sub titlul de Marxism oli-
garhic. Pe măsură ce redacta cîte un capitol, mi-1 tri-
metea la Bucureşti, cu rugămintea de a-1 citi, a-1 ana-
liza critic, verificînd toate citatele. Căci Voinea le fo-
losea doar din notiţele sale, nu direct din volumele res-
pective, pe care, în bună parte, nici nu le putea găsi
în Franţa, Am fost deci obligat să citesc şi eu întreaga
bibliografie, destul de vastă, folosită în această apă-
rare a tezei lui Gherea, împotriva unui „sociolog" care
ar fi vrut să folosească concepţia materialismului isto-
ric pentru a dărîma nu numai pe Gherea ci şi întreg so-
cialismul din România, înlocuindu-1 nu prin „popora-
nism". cum încercase Stere, ci printr-un „neoliberalism"
sui generis. Cum Marxismul oligarhic se tipărea în ti-
pografia Brănişteantt, din pasajul din faţa Palatului Te-
lefoanelor de azi, am cunoscut acolo pe Ilie Moscovici
şi pe Pop, uneori venind şi Ştefan Voitec. Ilie Moscovici
a ajuns astfel să fie adevăratul meu dascăl într-ale
socialismului. „Tovilie" m-a adus astfel în grupul care
se aduna săptămînai, seara, cu dr-ul Simion Iagnov, cu
soţii Măgură, Paul Marc şi Spiegier, pentru a discuta fe-
lurite probleme şi, printre altele, a pune la cale înfiin-
ţarea „Cooperativei de librărie C. Dobrogeanu-Gherea".
Ilie Moscovici mi-a cerut apoi să ţin conferinţe la se-
diul partidului şi mi-a încredinţat şi cîteva din proce-
sele Confederaţiei Generale a Muncii, în lipsa avoca-
tului Dlmboviceanu. Am pledat astfel un proces la Bra-
şov din partea Confederaţiei. Tot de la Ilie Moscovici
căpătăm şi cărţi, printre carâ îmi aduc aminte de
Agr ar frage a lui Kautsky ca fiind una care m-a in-
fluenţat în mod deosebit.
Pe Simion Iagnov îl cunoşteam mai de mult. în 1922,
fiind amîndoi la Viena, m-a luat să ascult conferinţele
lui Otto Bauer şi să văd cu ochii mei ce realizase „Vie-
na Roşie" în materie de acţiune sociala.
Eram mai puţin în legătură cu grupul comuniştilor,
deşi fusesem bun coleg cu Lucreţiu Patrăşcanu, la fa-
cultate, şi păstrasem prietenia lui Herbert Silber, cu
care urmasem liceul.
în Cooperativa noastră de librărie am cunoscut
dealtfel şi pe Constantin Stere, care 0 vizita uneori şi
ale cărui păreri le expunea şi pentru noi, cei ciţiva
tineri care ne aflam destul de des în mica librărie so-
cialistă. Dar tot Ilie Moscovici rămîne cel care a avut
asupra mea cea mai puternică influenţă. Interesîndu-se
de ce aflasem în 1927 în Vrance.i despre comunităţile
devălmaşe de acolo, m-a invitat să fac, la sediul parti-
dului, o comunicare (8 octombrie 1927); de fapt cea
dinţii făcută în public despre problemele „democraţiei
ţărăneşti" de la noi, în legătură cu marile probleme
ale „comunităţilor agrare", considerate de unii sprijin,
de alţii piedici în instaurarea socialismului.
A mai avut înrîurire asupra mea şi prilejul
de a afla cîte ceva despre „sociologia juridică",
20
SOCIOLBUC
de la Eugen Ehrlich, considerat pe bună drep-
tate creator al acestei discipline. Tratatele lui de bază,
mai puţin cunoscute la noi, sînt totuşi retipărite azi
în America, socotite fiind, încă, deschizătoare de dru-
muri. Ehrlich, profesor la Universitatea din Cernăuţi,
e cel dinţii jurist care a făcut cercetări asupra dreptu-
lui obişnuelnic românesc din Bucovina, pe cal,;a ches-
ţjpnarelor; leci cu o metodă mai „sociologică" decît
c a lolosită, în aceeaşi vreme, de către istoricul
George Ponovici. în vara anului 1921, în vacanţă fiind
Iu băile Olăneşti, am asistat, timp de o lună, la con-
vorbirile purtate, zi de zi, la masă, de către Eug.3n
Ehrlich cu Şerban Voinea şi cu fruntaşul socialist bu-
covinean O. Grigorovici şi soţia sa Tatiana Grigorovici,
socotită ca cea mai erudită femeie din mişcarea socia-
lislă din Austria, ca autoare în special a două broşuri
de largă răspîndire mondială, despre Lupta de ciasă si
Ţeona plusvalorii, dar şi prin teza sa de doctorat, avînd
ca temă problema : pentru ce Lassăle n-a putut înţelege
teoria plusvalorii a lui Marx.
Am aflat astfel, măcar că în linii foarte vagi, cîte
c6va despre procesele de destrămare ale Imperiului
habsburgic si dfespre existenţa posibilă a unei „Socio-
logii a dreptului", a unui „drept viu", adică ale nor-
'meior folosite efectiv de către oameni, cuprinzînd pe
cele cutumiare; dar nu numai atît. Evident, din ase-
menea convorbiri nu am putut retine prea multe. De-
cît, în tot cazul; certitudinea că mă aflam în faţa Unui
cu totul alt mod de a vedea decît cel ce mi-1 puteau
da cursurile Facultăţii de Drept. în 1922, conferinţa
mea „de stagiu", la care erau obligaţi noii înscrişi în
baroii a avut ca temă „Concepţia materialist-istorică
a dreptului" şi în ciuda acestui fapt a fost totuşi răs-
plătită cu un „premiul doi".
Trebuie să adaug că, pentru a-mi cîştiga existenţa,
incaă de la vîrsta de 18 ani am crezut util să ocup,
prin concurs, Un post de stenograf parlamentar, nu
numai foarte bine plătit, dar avînd şi avantajul de a
nu te ocupa decît doar cîteva luni pe an, cit timp
ţineau şedinţele, restul timpului fiindu-ţi iber, astfel
21

că puteam să-mi văd ie preocupările mele, din ce în
ce mai axe - pe probleme de ştiinţe social*. In felul
ac sta am • ut să mă încadra şi în lucrările de „mo-
nografii sociologice" ale profesorului Dimitrie Guşti
Despre campania din 1925 a profesorului Guşti am
anat prin Ion Costin, care mi-a povestit că profesorul
Organizeifee „excursie ştiinţifică" în satul Goiceâ
ÎS? ?n Dol [ r > l e c a ,e a d i c
-• < c u ™ gru ' es-
entl trU fa( în acel
socialp® r l e a c e d?l swt o n a f 'a ă 1 ^t „ihel •
r ^ S ; t e moravurile Facultăţii
de Filozofie, ai cărei orofesori aveau obiceiuri nai
mult sedentare, Desigur făceau exr-epţie ciţiva, precu-u
Parvan şi Simiou Mehedinţi, ca 3 luau cu ei grupe de
studenţi, în cercetările lor de terăv, admirabilăVe!
toda care explică de e aceşti doi mari prbfesdri u
reuşit să creeze şcoli româneşti de arheologie şi geo-
grafie, de reală valoare.
Av a oare profesorul Guşti gindul să creeze, tot
pe aceasta ci e, D şcoală românească de sociologie *
\ g m d u I -Că' î î l c a d r îndu-mă. înt: - astfel de
e m m a i ?or r e z o l v a
, P^Wemele care mă
framintou: unele privitoare la pmblome d^ sncioF,
S J T V k i J t e l e ' n s r ] d e " i s t o r i a socială" a clasei
noastre ţ ă r ă n o i ; sau, mai clar spus, privitoare La
formele =ociale de organizare ale acestei clasT
.. P r ' î ' e P a Preocupa îi special în urma citirii
Neombăgiei. Mi se pi e< că Gherea ştia prea bi^e ce
este „capitalismul" şi fel. cum pătrundea «1 într-o
atl" ' ; « f n 0 , m t ă - t D a r / ă ' d e s p r ' a c e a s t ă t « ă „înapo-
îal ştia prea puţin, doar atîta oi putuse afla din riti
rea lucrărilor ; lui Radu Roşetti ş f a G a r o f l M ca re n c i
e nu mi se păreau a fi înţeles prea 1 in despre ce era
vo.oa viaţa satelor noa tre Seputîndu-se unoaţ£
doar din documente şi din exp -tienţă personală ci
numai prin cercetări a,idu, şi riguros ş t i i n S ^ f ă c u t e
la fc&ei Mai curind crodeam că N lor a văzusÎTdar
problema satului „tradiţional", f i i n d ;0 ZTul ma
aproape de adevăr decît C. Giurescu, car pur şi sTmî
px.i nega nosibilitatea existenţei unei ţărânimi oraa -
mzate m sate devălma.e Libere. Echipele proTesoTului
22
SOCIOLBUC
i-7
fîusti mi s-au părut deci un prilej binevenit pentru a
încerca să completez eu însumi, prin cercetări făcute
la faţa locului, problemele aflate în dezbatere între
Gherea şi anti-gherişti, lorga şi anti-iorghişti.
Cu toate acestea nu am luat imediat contact direct
cu profesorul Guşti, ci abia în 1926, indirect, prin asis-
tentul catedrei de sociologie, Gh. Vlădescu-Răcoasa
care, oarecum în pofida mişcărilor legionare, care în-
cepuseră să se agite în Universitate, luase iniţiativa
Organizării unei „Grupări Universitare pentru Societa-
tea Naţiunilor", ulterior condusă de Tudor Vianu.
Cum profesorul Guşti se pregătea să ţină o confe-
rinţă, la Brăila, despre Grundtvig şi şcolile ţărăneşti
din Danemarca, Vlădescu-Răcoasa, ştiind că mînuiesc
itenografia. m-a întrebat dacă n-aş vrea să viu şi eu
la Brăila pentru a nota conferinţa. Am plecat deci toţi
trei şi am avut atunci cel dinţii prilej de a-1 asculta
pe profesorul Guşti expunîndu-şi însufleţit credinţa
că, faţă de starea îngrijorătoare a ţărănimii noastre,
era o datorie să se facă ceva. Pentru ridicarea nive-
lului de viaţă, materială şi spirituală a lumii rurale,
icolile ţărăneşti, aşa cum le crease Grundtvig, i se
păreau a fi utile. Se ştie în ce largă măsură a realizat
el, mai tîrziu, reţeaua de şcoli ţărăneşti din ţară.
Profesorul Guşti avea un real talent de „causeur"
(ceea ce nu se poate spune şi despre darul lui orato-
ric). Ne-a vorbit în tren, la masă, seara la hotel, des-
pre prima lui echipă de monografie sătească, încercată
la Goicea Mare, pe care o vedea amplificată în anii
următori, în cadrul Seminarului său de sociologie, pe
un profil „interdisciplinar". In acest sens antrenase,
în prima lui campanie, pe un student în medicină,
D. C. Georgescu, care avea să devină unul din cei mai
de seamă membri al „statului major" al campaniilor
monografice. Dar dorea să aibă şi un jurist, astfel că
aflînd că urmam cursurile de doctorat în drept, m-a
întrebat dacă nu aş vrea să vin şi eu în campania pe
care o pregătea pentru vacanţa de f^.ară, în satul Ru
şeţu din jud. Brăila,
nografie sociologică", avînd eu alte cuvinte dorinţa
de a nu fi o simplă descriere de fapte, ci o sistemati-
zare a lor, pe baza unei concepţii teoretice.
Nu m-am putut lămuri totuşi ce anume dorea să
obţină profesorul Guşti: întemeierea unui nou sistem
de sociologie, prin confruntarea lui experimentală cu
realitatea? O „sinteză" a tuturor disciplinelor sociale
particulare, într-o concepţii de sociologie unitară ?
Sau o sinteză doar a „sociologiilor parţiale" ? O cu-
noaştere şi explicare a situaţiilor reale constatabile pe
teren, ca bază pentru o viitoare „reformă socială" ?
Sau toate laolaltă ? Şi în acest caz cum se putea
ajunge, pe baza unor „monografii" parţiale, la o viitoare
„sociologie a naţiunii" ?
Ceea ce am reţinut deocamdată din cele lămurite
mie prin convorbiri cu Prejbeanu şi din citirea „pla-
nurilor de muncă" şi a „chestionarelor" elaborate în
1925 şi ameliorate apoi în seminariile din 1926 con-
duse de Vlădescu-Răcoasa, era doar ideea „interdis-
ciplinarităţii", adică a necesităţii de a cerceta reali-
tăţile sociale cu ajutorul tuturor disciplinelor sociale
particulare. In interpretarea mea, sistemul „cadrelor"
şi „manifestărilor" nu putea fi altceva decît un in-
ventar al tuturor acestor ştiinţe sociale particulare.
„Cadrul cosmologic" pentru mine nu era decît un alt
nume pentru „antropogeografie", „cadrul biologic"
echivala cu „demografia, biologia socială şi sănătatea
publică", „cadrul Istoric" era, de fapt, disciplina „isto-
riei", iar „cadrul psihologic" era disciplina psihologiei
sociale. „Manifestările", la rîndul lor, nu erau decît
alte numiri pentru disciplinele „economiei politice", a
„ştiinţelor juridice", a „folclorului", „etnologiei", „et-
nografiei", a „ştiinţelor camerale".
Că dînd această interpretare a ,,sistemului" gustian,
adoptam o poziţie schizmatică, nu mă tulbura cîtuşi
de puţin, esenţial pentru mine rămînînd faptul -Că,
integrat într-o echipă interdisciplihară, aveam posibili-
itea să iau contact direct cu realităţile sociale, ca să
le studiez în propria mea concepţie despre viaţa so-
cială, adică aşa cum ştiam din materialismul istoric
26
SOCIOLBUC
I -are îl învăţasem, folosind, pentru a corela infor-
mi) Iile privind structura economică de bază :u întreg
itodajul suprastructural, toată seria tehnicilor elabo
mU d disciplinele sociale particulare clasice. Acest
i odl personal de a interpreta problema cercetărilor
ln|cfdisciplinare avea ulterior să se precizeze, stabi-
li du-se o demarcare precisă între concepţia :iec des-
pre rosturile sociologiei şi cea a profesorului Guşti,
lt osebiri care vor deveni mai acute pe măsura trecerii
inilor.
Dar ceea ce, în primul rînd, îmi era foarte c l a r
In din acest prim contact cu „şcOala", era de natură
pur practică. Rezulta, din analiza campaniei din [925,
| profesorul Guşti dăduse fiecărui echipier cîte o
ITcinâ precisă: aceea de a analiza satul Goicea din
Dunctul de vedere al fiecărui „cadru" şi „manifestare"
n parte. Cum sferele problemelor astfel delimitate dt
Mşeau cu mult posibilitatea de cuprindere a cîte unui
&§ur om, fiecare echipier se mărginise să i:ace doar
un fiagment din planul de lucru, cxprindu-se la ,pro-
l?"«emă" aleasă în conformitate cu preocupările lui per-
onale, sau impusă de însăşi viaţa locală.
In aceste condiţii, materialul strîns era prea lacunar
ca să poată duce la o viziune globală a realităţilor
lociale. Pe de altă parte, flecare problemă parţială nu
lusese suficient de „sociologic" studiată, adică în legă-
turile sale multiple cu societatea globală. Dificultatea
unei sinteze, sau măcar a unei coordonări £ muncii
£terdisciplinare, era agravată şi prin faptul că fiecare
nchipier îşi notase observaţiile în caiete personale de
note zilnice, mai mult „jurnal" decît „dosar" de lucru.
Mi.-am pus deci întrebarea dacă nu s-ar putea găsi o
modalitate mai bună pentru a asigura o miyică mai
coordonată a echipei „interdisciplinare", în vederea
obţinerii unui dublu scop, pe care &ii l-am precizat
.„tfel pe de o parte, controlarea şi diriguirea „admi-
nistrativă" a muncii fiecărui echipier în parte, astfel
:a întreg planul de cercetare să poată fi asigurat şi,
i-7
 ce: c se numea Seneca! De fapt, era un volum din
„Biblioteca pentru toţi", dar care, pentru omul nostru,
era totuşi o „epistolie", de mare folos lui, căci suferind
de inimă, îşi alina durerile făcînd din ea o cataplasmâ
(uscată, ca să n-o strice).
De d ta aceasta, echipierii dispuneau de un „plan
de cercetare" — 25 le pagini şapirografiate, elaborate
în Seminar în timpul iernii din 1926.
Pe această schemă, Guşti, în fiecare seară, distri-
buia sarcini pe „echipe", notările făcîndu-se însă crt
în carnete personale. Dar marea inovaţie în tehnica
muncii noastre < constat în organizarea, seară de seară,
& ui ar seminarii cie coordonare a lucrărilor, în care re
analizau problemele, metodologice şi tehnice, ar
informaţiilor strinse peste zi.
Ţineam şedinţele iir-0 sală a şcoliî primare din
iat, în ceea ce numeam a fi „sala luminoasă", căci era
singura are dispuneă de o lampă cu gaz. Termenul
le „sală luminoasă" e rămas dealtfel îr limbajul n.-v
i drept echivalent al oricărei şedinţte de seară, chiar
atunci c!ad ulterior ne-am înzestrat cu „petromaxuri"
'- e V a acătării, precum dealtfel şi ci sie necesare
pentru a ne organiza propria noastră bucătărie.
Au fost alcătuite, şi atunci, tot atîtea echipe cîte
ei au necesare potrivit schemei de principiu admisă,
dar care şi ele s-au transformat rapid în echipe pe
„probleme" parţiale. Una din cele m i plină de învă-
ţăminte aparţinea marei şi copleşitoarei probleme a
e di a liei politice, p^ care o vedeam atacată pe calea,
ajunsă clasică, formulată de Le Play, cea a „bugetelor
familiale". Amintim că Virgil Madgearu publicase în
revista independenţa economică din 1925 o lungă notă
despre Ciaianov, privind „teoria economiei ţărăneşti",
economie de autoconsum, nepotrivită cu economia ca-
pitalistă a pieţei.
'e Virgil Madgearu îl cunoscusem dealtfel cu
cîţiva ani înainte. Ţintise în 1919 prelegeri serale de
economie politică în localul liceului „Mihai Viteazu"
din str. Ştirbei Vodă, în cadrul unor cursuri de formare
a conducătorilor de cooperative. Cum la acea vreme
SOCIOLBUC
1 i i torul liceului, profesorul Roman, mă însărcinase
ft ţin prelegeri de stenografie la clasele ultime ale
I Ir oului, Madgearu m-a rugat să-i stenografiez cursul i
fi -o ce am şi făcut.
Pe atunci, Virgil Madgearu era abia la începutul
trierei sale politice, dar se arăta a fi un foarte mare
1 rofesor. De Ia el am prins cele dintîi noţiuni clare
di«pre sistemele marginaliste opuse economiei mar-
xiste. Avea obiceiul, la terminarea lecţiilor, să plece
Iu plimbare cu mine, tînăr student de 18 ani, ca să
mtroleze dacă lecţia fusese clară sau ba. îmi punea
fjeci întrebări, ca la un examen, dar sfîrşea deseori
prin a-mi da explicaţii suplimentare.
Il mai văd şi astăzi cum era — slab, îmbrăcat cu
tin modest macferlan, anchetîndu-mă şi asupra a ce se
tattlmpla în facultate. Cînd i-am spiss că tînărul pro-
fesor Bezilescu ţinea un curs despre „teoria valorii",
mi-aduc aminte concluzia lui: e semn prost cînd un
profesor tînăr atacă de-a dreptul una din cele mai
grele probleme ale economiei politice. L-am mai întîl-
nit apoi, în 1926, cînd am avut nevoie să controlez
CÎteva citate din Der moderne I^apitalismus al lui Wer-
ner Sombart, ca să văd dacă Zeletin le folosise corect,
eerîndu-i sâ-mi dea volumele pe care eu nu le aveam.
Dealtfel Viţgil Madgearu era unul dintre fruntaşii
Institutului Social Român, cel care a urmărit tot tim-
pul rezultatele cercetărilor noastre, dîndu-ne îndemnuri
şi sfaturi.
La Ruşeţu deci, discuţiile purtate în controversă, se
centrau pe problema „bugetelor", întrebîndu-ne: mer-
gem pe un buget calculat în bani sau pe unul calculat
în cantităţi de bunuri, produse, consumate-vîndute,
cumpărate sau obţinute şi cedate prin troc, marfă con-
tra marfă, sau contra muncă prestată. Sau mergem pe
unul în care, realitatea să fie respectată ca atare, *n
sensul că ceea ce fusese efectiv vîndut sau cumpărat
în bani, să fie consemnat în bani, iar ceea ce fusese
consumat în natură, sil figureze în cantităţi neevaluate
în bani? Seri de-a rindul am discutat ipotezele post»
bile, înfăţişate pe baza unor încercări făcute în diverse
31
gospodării ţărăneşti, sub forma a două proiecte : „bu
getul Bucur" şi. „bugetul Constantinescu", plus altele,
sugerind poziţii intermediare.
Ca întotdeauna, prof. Guşti nu şî-a impus părerea,
ci a dispus să se facă bugete experimentale, atît de
un tip cit şi de altul, ca să le putem compara şi judeca
critic. Invăţămîntul metodologic pe care încă de atunci
ni 1-a insuflat, şi pe care îl socotesc încă plin de vir-
tuţi, este de a nu primi nici un fel de teorii sau tehnici
scoase din cărţi, înainte de a le fi experimentat şi de
a fi încercat, să creezi tu însuţi ceva mai potrivit pen-
tru realităţile pe care le cercetezi.
Guşti pretindea să ştim carte. Era obligator să fii
la curent cu teoria problemei, istoria doctrinelor in-
trînd în bagajul sociologului de teren. „Bugete" nu se
cădea a fi lucrate decît de cel ce ştia pe Le Play, pe
Engel, pe Ciaianov. Dar dincolo de această „erudiţie"
exista realitatea socială, marea noastră învăţătoare.
Deseori invoca chipul în care aveau loc, în Evul
Mediu, doctoratele : candidatul era supus unei forma-
lităţi simbolice foarte sugestive. Era pus mai întîi să
deschidă în mod solemn o carte (liber apertus), în
semn că ştie carte. Apoi să o închidă (liber clausus),
în sensul că de âci înainte urmează să judece prin
propriile lui puteri. Nimeni nu avea deci dreptul să
închidă cartea, înainte de a o fi deschis, precum nici
de a rămîne veşnic mut înaintea cărţii deschise. Faţă
de această „realitate", înaintea căreia te aflai tlupă
închiderea simbolică a cărţii, erai dator să încerci a
merge înaiitte, pe calea făuririlor teoretice, fără supă-
rare dacă ajungeai la concluzia că ai redescoperit
America şi fără prea multă mîndrie dacă erai ^ori-
ginal".
Dealtfel, „originalitatea", în ceea ce ne privea, era
roduî unei situaţii cu totul spăciale : aveam in faţa
noastră realitatea Vieţii rurale româneşti, deci o rea-
litate de care nici un alt sociolog din lume nu se ocu-
pase, avînd deci şanse mărite de a fi „originali". De
altă parte, creaţia noastră originală era colectivă, rod
al unor dezbateri seminariale, în care un dascăl diri-
32
SOCIOLBUC
i jrup de ucenici, aşa că nu se mai putea şti
i i <iu torul unei idei. Chiar dacă cineva avea
' o Idoi» personală, ea era creată în atmosfera
In li 1 « echipei de cercetare colectivă. Nici unul
nli noi nu şi-ar fi putut pune problema, de pildă,
l>uţ]< ului ţărănesc, dacă nu ar fi lucrat în echipă
p cazurile concrete a mai multor familii ţărăneşti.
I nici profesorul nu ar fi putut spune ceva original
I n< olo de erudiţia lui de bibliotecă, dacă nu ar fi avut
nbor.-'ea ucenicilor săi. îmi amintesc că obişnuiam
i temui etica muncii noastre cu ceea ce aflasem des-
pi atelierul lui Leonardo da Vinci: tot ce se cîştiqa
*âtre ucenici şi maestru se punea într-un coş atîr-
iiiil de grindă ? cine aducea bani, cobora coşul şi pu-
ni i banii; cine avea nevoie de bani, cobora coşul şi
Iun. Aşa şi „ştiinţa" noastră era comună : unii puneau
III ii mult, alţii mai puţin sau deloc, dar isprava era a
( îlectivului, fiecare dintre noi simţindu-se mîndru de
1 participa la o operă de creaţie originală.
Atîta vreme cît un profesor se mărgineşte a trans-
mite elevilor săi un bagaj de cunoştinţe tradiţionale,
un climat de creaţie ştiinţifică nu se poate crea. Dar
taeritul cu totul excepţional al profesorului Guşti a
fost credinţa că şcoala românească de sociologie ar
avea menirea de a constitui, pentru prima oară în
floria doctrinelor sociale, o „sociologie ştiinţifică" a
loialităţilor sociale în general, în special a celei romă-
: ieşti, bază pentru o viitoare sinteză a „sociologici
i.iţiunii" în totalitatea sa. Aceasta, pe argumentul câ
srşm singurii, care încercam să lucrăm într-un colectiv
ii disciplinar, pe o problemă inedită, cea a Ţării
j măneşti, a cărei istorie, dramatică, dar pasionantă
;mai prin complexitatea ei, nu avea seamăn pe lume.
greşită sau negreşită, această credinţă a profesorului
a insuflat, în mintea şi în sufletul nostru, mîndria de
a fi paitaşi la o temerară încercare de a ne avînta spre
o sociologie care să stea în fruntea celei mondiale, cu
Şhotărirea ca „sociologia românească" să ajungă a
cea dintîi sociologie ştiinţifică din lume.
C - d a 5723 coala 3
35
Aram, după o jumătate de veac, ne putem da sea-
ma că puterile noastre nu au fost la înălţimea -dorin-
ţelor noastre; sau poate că împrejurările istorice ne-au
fost potrivnice. Dar nu e mai puţin adevărat că acest
scop, >ricît de utopic ar fi fost, ne-a diriguit în tot
timpul, ca un crez în care un grup de oameni au cre-
zut, fiecare din ei socotindu-se responsabil, deopotrivă
cu ceilalţi, de reuşita unor munci de care ne simţeam
personal şi solidar răspunzători. Poate că aci stă se-
cretul izbînzilor lui Guşti, Tinerii, pînă la o anume
vîrstă, simt in ei o imensă capacitate de creaţie, une-
ori nejustificată prin darurile şi puterea lor de muncă,
în t-jt cazul, ei au dorinţa de a fi luaţi în serios şi
puşi la o treabă serioasă. Dacă profesorul Guşti şi-ar
fi Jolosit elevii ca pe nişte „operatori de anchetă",
obligaţi să-i strîngă materialul necesar operelor lui,
studenţii ar fi lucrat desigur conştiincios, ca să-şi
reacâ cu bine examenele. Dar el a făcut altceva : ne-a
lua ; tovarăşi la o muncă colectivă, fiecare din noi
avînd partea noastră de răspundere, propriul nostru
domeniu de cercetare şi de creaţie, profesorul făcîn-
du-ne s3 credem în puterile noastre, fiindu-ne îndru-
mător, dar şi colaborator, în egala măsură în care noi
înşine îi eram colaboratori, in ce ne priveşte, aveam
certitudinea că un profesor atît de erudit cît era el,
va :i r apabil să înfăptuiască, împreună cu noi, socio-
logia ideală şi, în acelaşi timp, mîndria că la această
treabă lucra nu cu „bătrînii" din Institutul Socitd Ro-
mân sau din Academia Română, ci cu noi, cei tineri.
Pe umerii noştri deci, nu pe ai generaţiei mai vechi,
apăsa răspunderea unei misiuni de o aşa mare impor-
tanţă, care solicita din partea noastră putere de muncă,
entuziasm şi, mai ales, o etică, fără de care, dealtfel,
nici nu se poate crea nimic.
Faptul că profesorul nostru, personalitate atît de
marcantă a vremii, obişnuia să ne trateze cu titlul de
„domnule coleg", întotdeauna cu o deferentă care
mergea, cînd era cazul, pînă la un vădit respect, ne
dădea un sentiment de mîndrie. în echipă eram deci
„colegi" cu marele profesor, membru al Academiei, de
SOCIOLBUC
i-7
( 1(1 intt bfttrlni, iveau o „temere reveren-
il <l< i i cure 11 constatau a fi mai
I i i, oricât- le-ar fi fost meseria. Căci
III i fir n un doctor ieşit din şcolile filo-
iHI II colind p< greci şi latini în original,
i nuI | dl l in il mult decît mulţi alţii, de
I I (li ir, v fiind al lui Kari Biicher. Ştia
l >rl ir dintre marii noştri jurişti. Ştia psi-
I i unul care Îşi dăduse doctoratul cu Wundt.
• i fi fost problema pusă în discuţie, în dome-
il tlliiţeloi fociale, Guşti îţi era superior, mai ales
ii 'inoila sa excepţională, care ţinea proaspătă o
llţli traordinară, capabil fiind să-ţi spună, siste-
i i numt.le autorilor care se ocupaseră de o anumo
ibloniil, unde, în ce volum, în ce revistă, deseori şi
I pagină puteai găsi informaţiile necesare. Şi to-
i i, acest savant şi adînc filozof, în cadrul şedinţelor
l< îminar din „sala luminoasă" ţi se înfăţişa ca un
II l< tt cercetător, în căutare de adevăr, lucrînd cot
II c )t cu tine, îndrumîndu-te, aşa cum ar trebui să
11 i orice maestru cu ucenicii săi, atunci cînd sînt
jjlnşi cu toţii în frigurile creaţiei, într-o muncă luată
(i Jfispundere comună. Guşti era totuşi, aparent, dis-
păstrînd adică o politeţe care ni se părea uneori
( 1 tfitativă, distanţă cuvenită totuşi între oameni de
lrste deosebite şi de nivele ştiinţifice altele. Era cu
toate acestea extrem de atent faţă de orice elev al lui
pe care îl socntea de bună credinţă, bine pregătit şi
cu destulă putere de muncă, ca să nu-i mai trebuiască
decît să fie şlefuit şi ajutat să meargă, pe răspundere
Jfoprie, în aventura pasionantă a cercetătorului ştiin-
ţific. Şi „şef de şcoală" a putut fi, pentru că pentru el
fOprema bucurie consta în succesele personale ale
IBevilor lui.
Mi-aduc aminte cum, într-o seară, luîndu-mă de
Vaţ, să ne mai plimbăm pe uliţele satului, spre Cîl-
feiştea cea leneşă, care abia curgea, din băltoacă în
iţfiltoacă, pe această cîmpie a Bărăganului, m-a între-
bat cum stau cu cercetările mele. Lucrasem la lămu-
rirea dreptului familial cutumiar şi trecuseră cîteva

zile de cînd problemele înzestrării şi moştenirii mă
frămîntau, fără să le pot da de capăt. în viaţa fami-
liilor din Ruşeţu, codul civil era inexistent. Moştenirea,
ca instituţie juridică, nu funcţiona, înlocuită fiind prin
înzestrare. Iar înzestrarea era cu totul altceva decît
ce prevedea Codul Civil : nu un act făcut „ad oneram
matrimonii sustinenda", din pura bunăvoinţă a părin-
ţilor, ci un drept al celor tineri (numai băieţi, nu şi
fete) de a lua în stăpînire o cotă-parte din averea co-
mună a familiei, de îndată ce ajungeau la vîrsta cînd
puteau să-şi întemeieze propria lor gospodărie. Faptul
că întreagă această situaţie putea fi teoretizată sub
forma unui concept de „devălmăşie familială", opusă
dreptului civil burghez, nu îmi era încă foarte clar.
Ceea ce vedeam însă ca fenomen general, era că acest
tip de proprietate comună a unui grup familial, dublat
de o gospodărie comună, se afla în plin proces de
dezagregare, sub impactul relaţiilor cu piaţa, care
agrava o serie de conflicte între generaţii. Tinerii, nu
numai băieţii ci şi fetele, sprijinindu-se pe cele pre-
văzute în Codul Civil, revendicau dreptul lor la moş-
tenire, potrivit unor alte criterii decît cele ale obice-
iului pămîntului, rezultatul „modernizării" vieţii locale
fiind un proces de anarhizare a relaţiilor sociale, efect
al crizei sociale de trecere de la un sistem de viaţă
socială la altul. In speţă, satul de foşti clăcaşi ai Ruşe-
ţului, împroprietăriţi, se aflau prinşi în ruajul unei
violente pătrunderi a relaţiilor capitaliste. Clarificarea
teoretică a problemei nu o voi avea dealtfel decît ulte-
rior, în special în urma cercetărilor făcute în Vrancea,
în care „comunitatea familială", stăpînirea de-a valma
a unui patrimoniu familial, se lămurea prin încadrarea
sa în sistemul devălmăşiei săteşti. La Ruşeţu, în cele
dintîi zile mai ales, şocul primului meu contact cu
realităţile efective, cunoscute direct, aşa cum erau ele
„vii", iar nu numai cum rezultau din citirea textelor
de legi, era atît de puternic, încît a fost urmat de o
perioadă de descumpănire şi ezitare teoretică în a
accepta realitatea în toată plenitudinea ei. Am expus
36
SOCIOLBUC
imlumoririle mele profesorului Guşti, în plimba-
şi tlft do care am pomenit.
Ju llam de unde să apuc oroblema şi cum ^ă fac
Llti i Intre cunoştinţele mele teoretice şi realitate
i ui ipu deci că singurul lucru pe care reuşisem să-1
| Ir f, era că nu înţelesesem încă nimic. Mă aştep-
i ( profesorul să scoată, magistral, o soluţie gata
iitfl, pe care să mi-o predea spre punere în apli-
i#, Mare mi-a fost insă mirarea şi tare m-a pui pe
I udurl răspunsul pe care l-am primit atunci : > amin-
i despre Ernst Mach, care afirmase că ,.a înţelege
I» n< r i înţelegi" este începutul oricărei înţelegeri.
I fntr-adevăr in înţeles atunci că răspunsul nu-1 voi
I ta de nicăieri de-a gata, ci va trebur să-l scot eu
i umi din realitate, profesorul neputînd face altceva
li ît să caute, alături-de mine, ca să-r poată i un
lucru mai de preţ decît toate adevărurile gata făcute,
tiuime unealta cu care se pot găsi adevărurile I ecţie
pt care nu o voi uita-o niciodată şi pe care aş fi bucu-
os s-o fi putut da şi altora, ca pe un secret profe-
lonal care se trece de la o generaţie la alta, pi i con-
tact direct, în care elevul învaţă că orice fiare la
lăscruce, cînd mintea ta nu găseşte răspunsurile nece-
«are în bugajul cunoştinţelor acumulate, este prilejul
unei p o s i b i l e răzbiri dincolo de marginile * ce se ştie,
măcai cu un pas mai departe pe calea ştiinţe1 Oar cu
» sondiţie : să ştii ce nu ştii şi pei'tru ce iu itii. Ave m
printre noi cîţiva colegi învăţători, Unul ii ei, cînd
ie discuta vreo problemă privind viata satului îatfi
Mndu-ne cam care ar putea fi adevărul, ridica degetul
şi spunea: „Ştiu eu, domnule profesor". Asta spre
enervarea lui Guşti, care îi replica: „Dacă ştii, atunci
ce mai cauţi în cercetare ?"
La Ruşeţu, deci, am învăţat, nu numai eu, ci mulţi
tlţii, lecţia modestiei cercetătorului, care, atît în cer-
cetările de laborator, cît şi în cele de teren, trebuie
să uite tot ce ştie, aducînd „acele la zero", plecînd
deci de la gol, pentru a umple acel gol cu rezultatele
unei îmbinări între realităţi şi gîndul nostru critic.
Este marea şi eterna problemă a trudei de a face inte-
77
 ligibik realitatea, ridic, id empiria la nivelul• elabora-
riio teoretice. Pe de parte, în îndrum.;; >a ievtk •
săi, Guşti respecta poziţiile filozofice deosebite pe care
le avea fiecare Singurul lucru pe care îl cerea era •
o pregătire ştiinţifică prealabilă şi o totală bună-cre-
di ' ta m ac incluşii o etică mergînd dincolo de
simpla deontologie profesională. încolo, niciodată, nici
cea mai mica indicaţie că i-ar fi plăcut să fii de acord
teore ,P°Zltlile lui
P o I i t i c e « nici măcar în cele pur
La sfîrşltul rampaniei iuşeţu. vizitîndu-1 acasă, la
Bucureşti, Guşti, care verificase în discuţii ram ce ci-
tisem din literatura marxistă, probabil mulţumit de
fel«J cum lucrasem la teren, n-a găsit ceva mai bun
de făcut decît să-mi dăruiască o fotografie a lui Marx
E o fotografie mai rară, înfăţişînd un Marx bătrîn, cu
părul şi barb* albă, pe ;are o am şi acum, la loc de
cinste, pe biroul meu de lucru, ca semn de recunoştinţă
pentru Guiţa, dar şi ca îndemn să stărui pe această
fi de gîndire marxistă, sugerat mie prin restu Kpro-
fesorului meu.
întors acasă, tot am reuşit să scriu ceva despre
regimul proprietăţii la Ruşeţu. Guşti a dat textul, să-1
citeasca, Iui Andrei Rfidufe*c* colegul său din Ata-
demie şi din Institutul Social Român. Nu cred c£ Ah-
drei Răd îles- u va fi ost jraa înrîntat şi de acord cu
cel< spuse de mine, dat fiind că el era un jurist de
stritetă obedienţă, problema interesîndu-1 mai mult ca
„drept cutumiar", pe care îl vedea cercetat prin me-
- , -fhestinrtarelor juridice", nicidecum pe calea
£c iowgîei juridice, a t cum încercaseir s? fac. Dar
fcusti a dat lucrarea m a şi lui David Mit&fry, care a
folosiUo în cartea sa The Land and the remărit in
Rumcinia din 1930, carte excelentă dealtfel, de curînd
reeditată într-o nouă >diţie americană. Şi pentru că
veni v rb de această lucrare, alcătuită de un străin,
cea dţntîi în care e folosită o informaţie a şcolii româ-
neşti de sociologie, aflată încă şi astăzi pe masa de
lucru a cercetătorilor problemelor româneşti; subliniez
faptul că noi» cei de acasă, eram la acea vreme prinşi
38
SOCIOLBUC
III I mult în colectarea de informaţii despre viaţa noas-
li ocială, decît în elaborarea de sinteze. Dealtfel,
li linii aveau posibilitatea de a-şi tipări lucrările în
li nil i de circulaţie mondială şi la edituri de mare fai-
i , precum cea folosită de Mitrany, „Carnegie End ov-
ini ut for International Peace" din Oxford. întocmai
k altfel ca şi alţi cercetători străini, precum Emmanuel
di' Martone, Marcel Emerit şi mulţi alţii, ale căror lu-
r<5ri circulă şi azi în lume, în timp ce ale noastre
n aproape necunoscute, noi neexistînd în lumea
fcifică pentru bunul motiv că nu tipărim în limbi
tversal cunoscute. Cum îmi spunea recent prietenul
>rgescu~Roegen, savant american de reputaţie
îală, „Sînteţi ca flamanzii: scriţi zadarnic într-un
itatect neinteligibil". Şi totuşi! Am avut şi avem so-
ogi, istorici, filozofi, care ar fi meritat o soartă
mai bună. Şi nu numai ei, dar cîţi alţii, oameni de şti-
pozitivă, n-ar fi avut dreptul să li se recunoască
tlietatea în anume domenii, dar care, neintrind în
rculaţia ideilor mondiale, au rămas necunoscuţi şi
— Ceea ce e şi mai rău — nerecunoscuţi nici Ia noi
în ;ară, căci e valabil, se pare, dictonul că „nimeni nu
tffe profet în ţara lui".
în tot cazul, grupul monogreiiştilor care au depus o
ftiuncă enormă, deseori creatoare, nu a ajuns a fi cu-
noscut decît prin cîteva puţine publicaţii, precum La
tnce de la r&alit& sociale, publicată de Guşti în 1941
în editura „Presses Universitaires de France", prin seria
levistei Arhiva pentru Ştiinţa şl Reforma Socială, în
anii cînd a fost publicaţie oficială a Asociaţiei Interna-
ţionale de Sociologie, precum şi prin Nerejul meu, din
1^39. Adevărul este că, în această privinţă, şcoala ro-
mânească de sociologie nu şi-a făcut deplin datoria?
•usti avea o neexplicabilă reticenţă faţă de publicarea
Rezultatelor noastre, pe care mereu dorea să le îmbu-
nătăţească, nesoeotindu-le încă mature.. Cu greutate
l-am putut convinge, noi, cei din imediata lui preajmă,
să consimtă a edita revista Sociologie românească, care
nu a început să apară decît în 1936, deci după 10 ani,
feuprinsînd un material de real interes, în majoritatea
i-7
lui aparţinind studenţilor care lucraseră în echipei^ noas-
tre, totuşi infinit mai puţin decît ce se afla în dosarelo
noastre şi care dealtfel a rămas nepublicat pînă acum,
pierzîndu-se între timp.
Cîtă deosebire între Guşti şi Iorga, din acest punct
de vedere : Iorga era de părere că tot ce scrii are va-
loare în momentul cînd îl scrii, chiar dacă ştii că, amî-
nînd, ai putea îmbunătăţi textul iniţial. Dar un text are
valoare şi prin momentul cînd apare şi ca atare nimic
din ce ai lucrat nu trebuie să răinînă sub obroc. Pe cînd,
dimpotrivă, Guşti nu dorea decît opere finale, de sin-
teză, deplin gîndite şi pînă la capăt duse, ideal ireali-
zabil şi, în tot cazul, nerealizat în ceea ce îl priveşte şi
ne priveşte şi pe noi colaboratorii lui.
In 1926, nimeni dintre noi nu se gîndea încă la o
publicare, necum în limbi străine. Aveam credinţa că
ne aflăm abia în faza muncii de laborator, pe un şan-
tier neorganizat încă, astfel că aminam pentru mai tîr-
ziu orice tipărire. Totuşi : Ce am scris despre Ruşeţu în
1926 s-a tipărit în 1937, ceea ce înseamnă că ar fi putut
fi tipărit şi la vremea redactării lui. Ce ne fermeca, în
1926, la Ruşeţu, era însă posibilitatea de a experimenta,
pe risc propriu, metode şi tehnici de investigaţie socială,
în această privinţă, încă din 1926 putem consemna cîte-
va tehnici noi, precum cea de a folosi statistica în ana-
liza unor fenomene sociale. Astfel, pentru a lămuri gra-
dul de integrare în piaţă a gospodăriilor ţărăneşti, am
recurs la procedeul de a stabili inventarul, absolut com-
plet, al tuturor obiectelor aflate în casa celui căruia îi
făceam bugetul: unelte de cîmp, casnice şi de artiza-
nnt, îmbrăcăminte, icoane, cărţi, totul, absolut totul, pină
la cea mai mică cîrpă sau lingură de lemn, întrebînd
despre fiecare cum şi cînd s-a procurat, prin muncă pro-
prie, prin schimb, prin cumpărare, de la cine, unde şi
cu ce preţ, astfel ca o prelucrare statistică să fie posibilă,
pentru a vedea, cronologic şi cantitativ, ce putea fi dă-
tător de seamă pentru o „economie naturală" şi ce pen-
tru o „economie de schimb". Inventarierea nu numai a
obiectelor, ci şi a opiniei celor interogaţi despre ele, era
şi un prilej de a înţelege mai adînc psihologia oameni-
41
SOCIOLBUC
mrvITU iitlvn fiind în primul rînd incapacitatea lor
I i (ti I în bani valoarea obiectelor fabricate de ei
i srticfl u cantităţii de muncă necesară şi a preţului
I munci,
I» i Inv^ţâmintul cel mai de preţ tras din această
I III («mpanie a mea a fost în continuare sentimentul
i ce ne lipsea era o tehnică a muncii în colectiv.
Ilnţ» le din „sala luminoasă" nu răspundeau complet
lllţii de coordonare a muncilor individuale, în câ-
ni! unui plan de ansamblu. Am hotărît deci că asupra
U probleme îmi voi concentra de aci înainte stră-
f ilntolc metodologice şi tehnice. Dar pe profesorul Guş-
ii preocupau şi probleme de altă natură decît de „cer-
Iire". Pentru dînsui, cercetarea avea o dublă valoa-
in sine, ca muncă ştiinţifică propriu-zisă, dar şi ca
I ilbilitate de a trece de la cunoaştere la acţiune. Per-
>i li, cred că ceea ce 1-a interesat în special la Ruşeţu
i lost tocmai o asemenea problemă.
Ruşeţul era un sat de foşti clăcaşi, aşezaţi pe un do-
liu niu al Coroanei, în care fusese instalată o fermă zo-
itehnieă, de fapt crescătorie de cai de rasă. Cîtă vre-
me fusese aci domeniul Coroanei, dr. Kalinderu, ca ad-
ministrator al ei, îşi aplicase planurile lui „culturale",
loarte bine intenţionate, dealtfel dar absolut sterile.
Profesorul Guşti a cercetat „biblioteca" donată şi orga-
nizată de acest Kalinderu şi constatase spre uimirea,
dar şi spre indignarea lui, că se puteau găsi acolo vo-
lumul în limba franceză al lui A. D. Xenopol despre
Teoria istoriei, o serie de clasici latini şi greci în tra-
ducere franceză, precum şi operele „erudite" ale acestui
Ifcademician dr. Kalinderu, despre „portul bărbii la ro-
mani", ceea ce evident era de un ridicol desăvîrşi':, dar
şi semn al unei totale lipse de înţelegere a problemei
Culturii săteşti.
Emanoil Bucuţa, care venise şi dînsui în ultimele zi-
le la Ruşeţu, pusese satului un diagnostic foarte suges-
tiv, spunînd că Ruşeţul nu este un „sat", ci o „dejugS-
toare", adică un popas nestatornic a unei adunături în-
• v nplatoare de oameni, fără tradiţie şi fără nădejde de
friitor. Cred că avea dreptate. Eram ispitit deci să stă-
i-7
rui pe marea problemă a pătrunderii capitalismului în i apuseni a forma în jurul lui un fel de „stat ma-
satele de clăcaşi, pe linia sumar schiţată de mine în re- irtlt apoi să ia amploare şi resturi din ce în ce
feratul meu despre „regimul de proprietate rurală din l cu roluri diferenţiate, mie revenindu-mi în 1929
Ruşeţu", de fapt în continuare pe linia — gîndeam eu — ui da a ţine un „curs-seminar" de pregătire a vi-
a teoriei lui Gherea despre „neoiobăgie". Totuşi mă atră- ir participanţi la cercetări
geau-în primul rînd nu „satele dejugătoare" şi cele „tra- i aceste şedinţe seminariale s-a hotărît şi planul de
diţionale", de tip „arhaic" care speram să fi păstrat mai i pentru 1927, alegîndu-se drept loc de muncă sa-
limpede urmele a ce vor fi fost toate satele noastre, îna- I «larej din Vrancea, de a tărui copleşitoare impor-
inte de dezagregarea lor prin efectul exploatării lor, | i voi vorbi pe larg.
mai întîi feudale şi apoi capitaliste.
La sf ir şi tul campaniei, împreună cu Em. Bucuţa am
făcut o excursie „sociologică" pînă la Brăila şi apoi în
deltă. Bucuţa va continua să urmărească atent întrea-
ga noastră muncă, fiindu-ne un preţuit colaborator. Pa-
sionat de „drumeţie", Bucuţa era un fermecător tovarăş
de drum, comentator a tot ce vedea, povestindu-le cu
marea măiestrie pe care o dovedeşte şi în scrisul său,
cu stilul său atît de perfect," uneori enigmatic, dar tul-
burător de sugestiv. Nu uit chipul în care ne-a convins,
urmărind munca pescarilor din deltă, că apostolii lui
Isus nu puteau fi altceva decît asemenea pescari, căro-
ra li s-a spus „vino cu mine şi te voi face pescar de
oameni". Tot de la el mi-a rămas obiceiul pe care îl
păstrez, în amintirea lui, ca intrînd într-o biserică să
caut sus, pe bolta pronaosului, icoana lui „Emanoil Pan-
tecrator" care, de deasupra ta, mereu îţi aduce aminte
că trebuie să fii „pescar de oameni", adică nu egoistu]
care lucrează pentru sine, ci dascălul a cît mai mul-
tora, spre cele ce se cuvin, ca ştiinţă şi ca omenie,
Discuţiile din „sala luminoasă" de la Ruşeţu au con-
tinuat apoi în cursul anului 1926—1927, în cadrul se-
minarului pd care, în acel an, 1-a condus personal pro-
fesorul Guşti, luîndu-se rînd pe rînd toate problemele
studiate la teren şi discutîndu-le, la toate nivelele, teo-
retice şi concrete, într-un grup foarte mare de stu-
denţi, care se arătau din ce în ce mai interesaţi de ex-
perienţele noastre.
E regretabil că profesorul nu a continuat a conduce
personal seminarul de comentare a campaniilor, sarci-
na această revindu-ne din ce în ce mai mult nouă, celor
42

SOCIOLBUC

CAMPANIA DIN NEREJ-VRANCEA (1927)
După campania din Ruşeţu şi lunga ei analiză critică
ourlată în seminarul condus de profesorul Guşti, la care
am participat activ, mi s-a precizat problema propriu-
lui meu rost la asemenea campanii.
De fapt, ceea ce mă preocupa era să lămuresc o
problemă de istorie socială a ţării, care la Ruşeţu, abia
începuse să mi se clarifice : anume cea a marelui pro-
ces social de pătrundere a „caDitalismului" în viaţa sa-
telor noastre. La Ruşeţu, surprinsesem acest proces doar
sub forma unei dezagregări şi dispariţii a vechilor nor-
me ale obiceiului pămîntului, privitoare la viaţa de fa-
milie, sub impactul Codului Civil. Problema putea şi
trebuia însă privită într-o mai largă perspectivă, luînd
în considerare nu numai „familia" ci şi „satul", adică
forma socială globală în care familiile se aflau cuprin-
se ca simplu detaliu
Din ce în ce mai clar înţelegeair cîtă dreptate avu-
sese C. Dobrogeanu-Gherea atunci cînd formulase teo-
ria pătrunderii „capitalismului" într-o ţară „înapoiată",
integrarea acesteia în „orbita" capitalistă, ducînd la
formaţiunea socială „hibridă" a „neo-iobăgiei". Nu-
mai că sursele de informaţie de care dispunea Gherea
aveau însă în vedere exclusiv satele clăcăşeşti, prea
puţin şi prea neclar fiind luate în considerare satele
„libere" răzăşcşti şi moşneneşti. Ele formau totuşi o
treime din satele din Moldova şi Muntenia, aşa cum
rezulta din Statistica răzeşilor, elaborată de către Pe-
tre Poni în excelenta sa lucrare din 1921. Această la-
44
SOCIOLBUC
45
n 'a neapărat completată, studierea satelor
il i dWyţşti impunindu-se metodologic ca fiind ab-
i iu '«s iiă înţelegerii şi a satelor clăcăşeştî ulte-
ct dat fiind că aceste sate „libere", neexploatate
i InI", nu puteau să se fi născut în vremurile noastre,
i ut că era logic să cred că ele existau încă mai de
dtnd astfel dreptate lui N. Iorga, în ciuda tezei
II . n lui C. Giurescu. Actualele sate răzăşeşti şi moş-
i iyli trebuiau deci considerate drept „enclave" de
iu ţărănie liberă, supravieţuitoare nu numai în ca-
ii I unei orînduiri feudale, ci şi a celei capitaliste.
„ Sat liber" era însă tot o caracterizare insuficientă a
i maţlunii sociale de care urma să mă ocup. „Liber"
i f mna doar lipsa unui exploatator local, Dar caracte-
iiI proceselor de producţie exploatabile rămînea nede-
liulţ. Această formă socială căreia i-am dat ulterior nu-
mi ile de „sat devălmaş", am caracterizat o deci în le-
Mtură cu problema centrală a proprietăţii; nu însă a ori-
nei „proprietăţi", ci doar a proprietăţii mijloacelor
principale de producţie care, în speţă, erau cele ale
I Imîntului". Sistemul de folosire în proprietate a aces-
tui „pămînt" fiind cel al „devălmăşiei", analiza acestui
i jtem de proprietate urma, credeam eu, să mă ajute în
i legarea întregului ruaj al vieţii sociale respective.
In acest scop mă pregătisem printr-un studiu atent
JI literaturii de specialitate, privitoare la problema „co-
Hunismului primitiv", citind nu numai lucrarea clasică
ti lui Fr. Engels despre Originea familiei, proprietăţii şi
a hiatului dar şi întreaga bibliografie acolo semnalată,
^pînd cu Lewis Morgan, pe care îl aveam în ediţia
0' rmană Dietz, cu Ludwig von Maurer, ale cărui lu-
irări le-am găsit (cu paginile încă netăiate) în Biblio-
teca Academiei (dăruite, desigur de autor, căci el men-
ita uează printre titlurile sale şi pe acela de membru al
.demiei Mihăilene), pe August Meitzen. care de ase-
aenea avusese legături cu saşii din Transilvania, pu~
fllicînd şi studii cu privire la satele acestora, pe Hax-
Jlausen, care şi el amintea de satele de mazili din Basa-
tabia, pe Tagany, istoric al comunităţilor agrare din
 Ungaria, cu referiri dese la composesoratele româneşti,
transilvănene, precum şi mulţi alţii, de mai secundară
importanţă.
Realizarea planului meu de lucru, închinat studiului
sutelor devâlmaşe, impunea însă ca viitoarele „mono-
grafii" să fie făcute în asemenea sate, răzăşeşti şi moş-
neneşti, şi nu în sate de clăcaşi. Nu mă îndemna deci la
o asemenea alegere o simplă dorinţă de „pitoresc" sau
de „tradiţional" — aşa cum am fost acuzat, ulterior, de
unii critici, care nu şi-au dat osteneala să înţeleagă des-
pre ce era vorba, ci de o judecată critică foarte clară
şi foarte justificată.
N-aş vrea să afirm că programul cercetărilor mono-
grafice care au urmat, cîţiva ani de zile, a fost deter-
minat exclusiv de mine. Totuşi, cuvîntul meu a trebuit
să aibe o greutate oarecare, căci nu a putut rezulta din
simplu hazard faptul că după Ruşeţu a fost aleasă Vian-
cea ca loc de studiu, adică o regiune care avea'faima
de „răzeşie" clasică, socotită de Canteniir drept „repu-
blică ţărănească", după care a urmat „Vechiul Ocol al
Cîml'tulunflului Moldovenesc", adică cea de-a doua „re-
publică" pomenită de Cantemir, apoi „Ţara Oltului", de
j semenea ţară clasică a composesorateloT româneşti, apoi
/judeţul Gorj, în care masa satelor libere era copleşi*
/ toare şi7m~sfîrşit, Orheiul, de asemenea regiune de pu-
ternice sate de ţărănie liberă. Aveam în această listă
^de cinci sate, un program satisfăcător de studiere a „de-
vălmăşiei", în diversele ei forme, pe care l-am urmat cu
stăruinţă, completînd, în perioada dintre campanii, lis-
ta acestor sate cu incursiuni, din loc în loc, în scop de
comparări de situaţii, incluzind încetul cu încetul şi o
listă de sate clăcăşeşti.
In 1927, satul ales în Vrancea a fost Nerejul, care —
pentru motive pe care îe voi arăta— avea să devină
matca tutui or teoriilor şi marea pasiune a vieţii
mele cărturăreşti, N-aş putea spune că ÎD. alegerea aces-
tui sat am avut singur amestec, satul Nerej fiind pro-
pus şi de colegul C. D. Constantinescu-Mirceşti, de loc
din preajma Vrancei, care făcuse o „vizitare" a regiu-
nii, luînd acolo o serie de fotografii extrem de împre-
47
SOCIOLBUC
I wiante, cu a jutorul fotografului Berman, cel care par-
11 pase şi la campania din Ruşeţu,
Nerăbdător fiind de a ajunge cît luai repede în Vran-
» m-am oferit să plec, însoţit de colegul Rom. Cotaru,
II cîtăva vreme înainte de întreaga echipă, ca să orga-
iiiez cazarea noastră în gosDodăriiîe ţărăneşti de acolo,
II i de mese şi, mai ales, sala de clasă unde aveam să
n » instalăm sediul. Am plecat din Odobeşti, pe jos, pe
llea Putnei, de acolo prin Andrieş şi am urcat Dealul
I Itlgului, din vîrful căruia începea Vrancea, intrarea în
icest ţinut fiind semnalată printr-o poartă pe care tre-
buit s-o deschizi şi s-o închizi în urma ta, deşi nu era
ulei urmă de vreo prelungire a ei prin garduri. Era deci
) poartă pur simbolică, prin care acest colţ de ţară ţi-
i ea să manifeste şi în felul acesta autonomia sa locală,
iliosebirea sa totală faţă de tot ce nu era Vrancea, ci
ţară de clăcaşi oropsiţi, nu de plină libertate ţărănească.
Ca să ajungi, pe vremea aceea, în Vrancea, trebuia,
pe jos, să mergi o zi şi o noapte, să treci Putna cu
piciorul prin vad, cam de vreo 30 de ori; sau cu carul
cu boi sau droşca cu cai, dacă aveai norocul să le
(leşeşti. Cu greutate a sosit deci şi echipa întreagă,
Oupă o noapte petrecută la Focşani, primiţi şi găzduiţi
lind acolo de autorităţile locale, care ne-au pus la
S poziţie şi mijloace de transport, organele militare
idu-ne şi un cort şi cîţiva soldaţi să ne fie de aju-
tor înt-ale organizării noastre gospodăreşti.
Porneam deci într-o „expediţie" care părea tuturor
foarte aventuroasă, satul Nerej fiind înfundat într-o
\_ile izolată, lipsită de cele mai stricte necesităţi nle
unei vieţi „moderne". Cu atît mai îndrăzneaţă fusese
f^rtărîrea de a alege Nereiul ca loc de cercetare so-
Hţlbgică, cu cît echipa noastră era de data aceasta
&»tul de numeroasă, în total 22 de echipieri, printre
care 9 studente. Instalarea în casele oamenilor s-a
putut însă face relativ uşor, dată fiind primirea fră-
ţească de care am avut parte în toate casele pe care
le alesesem pentru găzduire. Profesorul s-a instalat»
fatocmai ca şi noi, într-o odăiţă modestă, dintre cele
©ai curăţele ce s-au putut găsi, cu fintînă în curte,
i-7

deci cu posibilitatea de a se spăla dimineaţa. Am evi-
tat totuşi de a-1 găzdui la vreunul din chiaburii din
sat, negustori şi antreprenori de fierăstraie, care dealt-
fel nici nu s-au arătat prea bucuroşi de sosirea noastră
şi nici dornici de a ne primi La fel a fost cazat, în
aceleaşi condiţii „arhaice", şi profesorul Francisc; Rai-
ner, care se alăturase echipei, venind cu întreaga apa-
ratură necesară studiilor sale de antropologie, precum
şi cu ajutoarele sale, dr. Horia Dumitrescu şi soţia.
Ceilalţi echipieri s-au instalat şi ei, fiecare cum pu-
tuse, mai bine sau mai rău, fetele ceva mai aproape
de şcoală studenţii pînă la destul de mari depărtări,
un în Nereju] Mare, alţii în Nerejul Mic, cele două
„vetre de sat" aşezate pe dreapta şi pe stînga Zăbalei.
Nu însă în „cătunele" risipite pe dealuri, la mari dis-
tanţe, care într-adevăr nu erau accesibile decît cu
greu.
Ediipa era formată, desigur, de o parte din cei
care lucraseră la Goicea şi la Ruşetu, 12 la număr, şi
din alţii care acum luau pentru prima oară contact cu
cercetările noastre. S-au adăugat echipei doi studenţi
vrînceni Ion Diaconu, care avea să ajungă a fi un
excelent folclorist, format la şcoala lui Ovid Densu-
sianu, autor al unor lucrări de reală valoare, deşi
deseori în controversă cu şcoala „monografică", şi Ion
Ionaşcu, care şi el va ajunge profesor universitar şi
istoric de seamă, tot disident însă faţă de şcoala mo-
nografică. Am avut chiar impresia că aceşti doi vrîn-
ceni aveau oarecum sentimentul că erau frustraţi în
drepturile lor de a monopoliza studierea Vrancei, ţinu-
tul lor natal, dar şi „feuda" lor ştiinţifică. Dar poate
mă înşel şi, în tot cazul, cu Ion Diaconu am continuat
a avea cele mai bune relaţii de reciprocă stimă.
Odată instalaţi, am şi început munca, mai sistema-
tic decît la Ruşetu, cu sarcini ceva mai bine precizate
şi cu o conducere mai tennă. Dar şi cu greutăţi nepre-
văzute. Fiind acum în număr mai mare, am socotit că
aveam posibilitatea de a proceda la executarea unui
recensămînt, deci la o investigare din casă în casă.
Formulare statistice nu aveam însă pregătite. Abia
48
SOCIOLBUC
In 1927, au fost elaborate cele dinţii formulare
nil ilarului de Sociologie, anume ticluite pentru
i jt informaţiile pe care le socoteam necesare
nu lete „sociologice". Au fost făcute două pro-
11 din partea monografişti'.or : formularul Bi cur şi
i iJnrul Costin-Cons'.antiriescu. A fost ales formu-
MII l.ucur, după ce îi făcurăm cîteva modii cări
'ti mare greutate am obţinut de la jandarmeri
li un şapirograf pe jumătate uscat, cu ajutorul
IIIWI am tras numărul necesar de formulări, foarte
iim iro abia lizibile, pe hîrtie proastă, imperfecte ca
In -tare, care nu se pot asemui nici pe departe cu
imUlurele tipărite in urmă. Dar pe vremea aceea
li hm o perioadă eroică a monografiei şi nimein nu
Uita la asemenea mici neajunsuri. Pe ploaia „pu-
ii l " care tocmai începuse să cadă, ploa e măruntă
munte, formularele noastre se udau, scrisul de pe
le se lăbărţa, inexperienţa noastră făcînd să se adaugi
(drsături peste -ştersături şi adaosuri, cu cr^i or al
thimic murdar. Totuşi, atunci am descoperit noi, mul-
ţumită acestor petece de hîrtie mucedă, metoda cea
idevărată a monografiei, cheia şi lacăta experienţe
noastre sociale : anume, trecerea din casc n c st
I (Codirea şi cotrobăirea, în acelaşi timp înduioşstaj
Mdbrăzată, a vieţii întregi a oamenilor, aşa cum sînt
<1, cu pacate tăinuite şi trufii pe te miri ce.
Satul pe care îl cunoşteam astfel era pentrr nc i
Uimitor d« altul decît acela pe care-1 puteam bănui.
In precedentele noastre cercetări făcusem, gieşea'n de
d lua legătură cu satul numai pe ici, pe colo, >e rag-
mente alese sau scoase la iveală de ui şir e întîm-
pîări. Acuma însă ne aflam în faţa celei dintîi în ierca
de a trece prin laminorul observaţiei casă după casă,
fără alegere. satul intreg, aşa cum ir< eL A jasta
este, ere încă, metoda cea adevărată şi conmbu ia
cea mai de seamă a monografiei sociologice cel puţin
R ce priveşte formarea unei psinologr speciale, c a a
jj&nografiFxului" cercetătoi al realităţilor sociale,
ecerea din casă în casă cuprinde în sine şi unele
iLiejdii, un conflict cu satul fiind cu putinţă. Mai
C - d a 5723 coala 4 49
51
ales cînd satul era de tipul celui cercetat în 1927 într-o
regiune ca a Vrancei. Pentru cineva din zilele noastre
e greu să-şi închipuie cam care era psihologia şi men-
talitatea oamenilor de atunci, necrezut de străină de
orice viaţă „modernă".
Spicuiesc astfel, din cronica echipei, cîteva fapte
semnificative:
„Dra Stamate comunică că sîntem socotiţi adven-
tişti, dl Cioran fiindu-ne preot. D) profesor confir-
mă cele spuse de dra Stamate, întrucît şi dsa a avut
o convorbire cu o fată din Nerej, pe care o poftise,
după înfiinţarea bibliotecii aduse de echipă, să vină
să citească ceva cărţi, fata drept răspuns i-a spus că
nu poate citi cărţi de ale noastre, fiindcă sîntem ad-
ventişti, fiindcă numai adventiştii dau cărţi fără de
bani."
„Sa apţopie sfîrşitul lumii, cum scrie în Apocalips,
că va veni vremea cînd se vor însemna toate pe
hîrtie."
„Săteanul Beza a spus că mulţi împărtăşesc părerea
că sîntem chemaţi de dl Costică Macovei (chiaburul
satului), primar al comunei, pentru a interveni sau face
pe orice cale ca să li se ia pămînturile."
„Sîntem veniţi aci în sat cu fonduri date de la stat
pentru a verifica dacă se pot pune noi impozite. Vina
nu e a noastră, ci a statului, căci statul, dacă nu ar
lua impozite, nu ne-ar putea plăti nici pe noi."
„Dl profesor Guşti comunică că o fată din Nerej i-a
spus că studenţii ar fi amendat pe fetele care s-au
gătit de sărbătoare, iar pe dînsul, socotindu-1 ca învă-
ţătorul studenţilor, l-au întrebat dacă le dă voie să
se gătească ori nu la biserică."
„Mai multe fete, cărora li s-a cerut să formeze un
grup spre a fi fotografiate, au răspuns că ele nu vor
să fie fotografiate, întrucît fotografiile vor fi împuş-
cate, astfel că ele, în acest chip, vor fi omorîte."
E lesne de înţeles de ce o leacă de amărîtă deznă-
dejde a putut cuprinde echipa, faţă de această neîn-
credere a satului, la care s-a adăugat şi sentimentul
de copleşitoare amăreală pe care ţi-1 aduce totdeauna
SOCIOLBUC
i-7
I ii rect cu dramele umane. Găseşti atît ie
il I do grdve probleme în fiecare casă, atît de
t li mul de altele, încît nu mai ştii de unde să
l încotro să mergi. La Goicea, la Ruşeţu, pro-
nii ni se pusese, T-ăci luasem legătura doar cu
ii plicea rouă şi cu cine ne primea bine. Aş
ni 1 spun că era în psihologia noastră e
I In pe care astăzi încă o practică adepţii lui a
\ ;eştia aleg din întreg satul o singură familie
II u ftria problemelor familiei, doar pe cea £ „buge-
h fOcotit dătător de seamă pentru toată vii i
Iii metodă sumară de interpretare matematică,
thbllă în cazul lui Le Play a socialului, car i
it< calculări, de cele mai multe ari străine de fondul
i jhlamelor sociale, care sînt oamenii şi dramele ?r.
lud voiam să aflăm ceva şi despre satul întreg, f*-
ixn apel la cei care, tot în terminologia lui Le Play,
numesc „autorităţile sociale", idică oamenii are
ii In viaţa lor, au o experienţă socială bogată,
• acesta este uşor de a lucra. Dar a ce din casă
li us; 3 mult mai jreu, pentru că îndată îţi d< sex a
i fiecare casă este 3 altă lume şi fiecare or în parte
il el însuşi o „autori'tate socială". Faţă de imensi-
itea şi nesfîrşita schimbare a problemelor pe care e
mtllneşti, c&jă de casă, te sim, dezarmat. Ajungi
uneori < plimba pe uliţele satului fără a m u îndrăzni
i telncepi o anchetă.
De aceea, metoda trecerii din casă î: c s* te si-
Ittte să te înarmezi cu o psihologie specială şi < o
tthnică ie lucru anume, al cărei greutăţi sfîrşesc p
i fi prilej de mici izbînzi răscumpărătoare prin desă-
Vftşirea unei virtuozităţi în statul de vorbă :u -ame-
nil, în darul de a afla repede ceea ce doreşti să ştii şi,
• acelaşi timp, deschizîndu-ţi-se cale? fermecată a
«Cercărilor de teoretizare a masei le fapte culese, care
îiuda diversităţii lor permanente se dovedesc a fi
pasabile pe categorii logice.
Dealtfel, fiecare din echipierii, care aveau în ii
Harurile necesare pentru asemenea depăşiri a empiriei,
îşi găsise o „problemă proprie", căreia să-i închine
toate puterile de muncă şi de gîndire. Nu toţi erau
însă la acest nivel de pregătire şi de talent (căci există
şi în ştiinţă talente şi netalente). Nu uit atitudinea
jalnică a unuia dintre echipieri, care mă ruga: „Dom-
nule Stahl, nu ştii dumneata cumva o problemă ?" Sau
a altuia care era disperat că nu regăsea în sat nimic
din schemele teoretice ale lui Durkheim Noroc însă
că vreo cîţiva au pus aci, la Nerej, începutul unei
munci ştiinţifice care îşi va da roade pînă mult mai
tîrziu. Astfel Traian Herseni aci a început studiile lui
de sociologie pastorală, iar Xenia Costa-Foru, cele de
sociologia familiei.
Specializarea pe „probleme" impunea însă şi ne-
cesitatea unei distribuţii mai raţionale a muncii co-
lective. Aci, la Nerej, a fost părăsit sistemul notării
pe caiete individuale a informaţii loi şi trecerea la
sistemul „fişelor", care se puteau clasa pe probleme.
Ulterior, la Fundul Moldovei, vom începe şi clasarea
tuturor fişelor în „bibliorafturi" şi „dosare de redac-
tări par|;iale", despre care vom mai vorbi. Se ridica
astfel o problemă de etică profesională : fiecare fişă
purta iscălitura celui care o alcătuise şi, ca atare, au-
torul fişei avea un drept de „proprietate ştiinţifică"
asupra ei, care trebuia neapărat respectat. Dar pusă
în dosare colective, informaţia din fişe aparţine între-
gii colectivităţi, oricine putînd-o folosi în redactările
sale, cu condiţia să citeze fişa folosită, aşa cum sînt
şi citatele extrase din volume tipărite. Plagiatul, racilă
atît de greu de scos din moravurile noastre „ştiinţi-
fice", era astfel combătut cu grijă, fiind condiţia esen-
ţială a oricărei munci ştiinţifice, mai ales colective,
Desigur, uneori foloseam colaborări tacite, rugind pe
unul sau pe altul dintre coechipieri să redacteze un
fragment din memoriul nostru, rămînîndu-i dator să-1
ajuţi şi tu în anume aspecte ale problemei pe care le
stăpîneai mai bine. Dar asemenea colaborări tacite
erau rodul unei frăţietăţi între oameni care, mîuaţi
de aceleaşi idealuri, se simţeau solidari răspunzători,
unii pentru alţii, la mersul fecund al cercetărilor co-
mune.
52
SOCIOLBUC
77
I ilul, devenit „tradiţie", al şedinţelor seinina-
iirnmte seară de seară sub conducerea profeso-
Mt»ii i ti, a fost păstrat; cu mult folos dealtfel, căci
( şedinţe din „sala luminoasă" (de data asta
I r „luminoasă", graţie petiomaxurilor cu care
n < itMserămj, fiecare echipier lua contact cu
i i I Icută peste zi de ceilalţi echipieri, se dezbă-
i pi )bleme teoretice şi practice şi se stabilea pro-
mul de muncă din ziua următoare
L II în ciuda distribuţiei de sarcini pe „cadre şi
Ilistări", fiecare echipier în parte lucra şi pe cont
i|ilu, materialul informativ care ne sosea seară de
ii 1 putînd forma obiectul unor studii parţiale, de-
jti foarte interesante, dar sectare adică rupte de o
i uiru' totală a satului, neintegrabile într-o sinteză
tmlfl. Era clar, de pildă, că ceea ce lucra profesorul
i r era, fără îndoială, o valoroasa lucrare de an-
i (lologie. străină însă de preocupările noastre de
ii)l()logie. De asemenea, ce lucra Traian Herseni, pe
II mea aceea încă student, proaspăt încadrat în rîn-
luille nxonoarafiştilor, putea forma temeiul unei „so-
ologiţ a păstoritului", dar numai atît. Cît puteau
Itlnge cercetătorii „culturalului" nu erau decît tot
ludli pe probleme parţiale: Stanciu Stoian, de pildă,
tudia „şcoala şi învăţătorul" din sat; Ion Diaconu,
lolclorul" şi „limba vorbită", în timp ce eu îmi ve-
letim de propriile mele preocupări de sociologie a
Uliptului şi de istorie socială.
Rostul pe care mi-1 găsisem în viaţa echipelor în-
< »puse a se preciza : era de a pune la curent pe cît
mai mulţi cu problematica specifică unor cercetări
®ologice, concepută aşa cum o vedea profesorul
MS i, ca o analiză multifactorială al-, celor patru ca-
dre şi patru manifestări, aplicabilă n cazul fiecărei
tfircetărl parţiale, ca şi întreaga cercetare a satului ca
„unitate socială".
Munca colectivă fusese organizată dealtfel tot pe
lehema „cadrelor" şi „manifestărilor", însă doar în
linii mari, care trebuiau acuma detaliate, redactîndu-se
pentru fiecare un chestionar şi planuri de muncă mai
desăvîrşite, decît cele elaborate anterior, în 1925 şi
1926. De data aceasta însă, aveam a ne conduce nu
numai de „teorie", ci şi de experienţa unei confruntări
între „planul" teoretic şi „realităţile concrete". Am
colaborat astfel la punerea la punct a diverse „instru-
mente de lucru", precum cele două chestionare ale
Xeniei Costa-Foru, pe ideea că problema „familiei"
urma a fi analizată din două puncte de vedere: cel al
„cazului individual", adică a unor familii particulare,
şi de altă parte, cel al totalităţii familiilor din sat,
studiul de caz avînd alte reguli tehnice de analiză
decît cele ale viziunii totale a acestora. De asemenea
am lucrat cu Maria Negreanu şi Elvira Georgescu pe
problema formelor de organizare juridic-administrativă
a obştiei locale, urmărind în ce mod organizarea locală
era mai aproape de normele Regulamentelor Organice
decît de ale codurilor moderne.
Despre alte probleme m-am ocupat prea puţin, fiind
foarte curînd prins exclusiv de propriile mele preocu-
pări, privind problemele obştiei vrîncene şi ale istoriei
regiunii, fa această privinţă, hotărîtoare a fost pentru
mine cea dintîi întîlnire nu cu „Nerejul", ci cu „Vran-
cea", prilejuită de preotul „iconom stavrofor" Neculai
Mihail din Năruja, de fapt originar din Nerej. La cîteva
zile după sosirea noastră, a trimis vorbă profesorului
Guşti să vină la el acasă acela dintre „studenţi" care
urma să se ocupe de obştiile vrîncene.
Am ?uat deci un cal din Nerej şi am plecat, pentru
prima oare în viaţa mea, călare, spre Năruja. Aveam
să fac apoi nenumărate asemenea călătorii prin această
Vrance, mirîndu-mă totdeauna de cuminţenia calului,
care ştia să meargă pe potecile de munte, chiar noap-
tea, încercînd cu copita terenul, să se asigure că nu
alunecă. Mai ales noaptea nu aveai altceva de făcut
decît să te laşi în grija lui. Priveai în sus, să vezi cum
se roteau stelele pe bolta cerului, după cum cotea,
şerpuind, calul, cu certitudinea că va şti el să te ducă
unde voiai, ca şi cum te-ai fi putut înţelege, din vorbă,
cu el. Am mai mers cîndva, cu calul părintelui Neculai,
spre mănăstirea Neagră a Vrancei.
5-
SOCIOLBUC
I r nu ştiu drumul, părinte :
I că ştie calul.
ir nu-mi dai ceva, o scrisoare, la mină, către
I fl mă primească ?
. "ii nu te vede că vii cu calul meu ?
l ih opt că acest cal ştia drumul foarte bine. Ba chiar
bine, pentru că drumul pînă la mănăstire a durat
I i zile, calul ştiind şi popasurile pe care le făcea,
li ic preotul, de-a lungul acestui drum. Peste tot
ut ijfizduit, ospătat şi ţinut pe cîte o noapte, potrivit
I li ului părintelui, stăpîn nu numai al calului, ci a
I Vrancea.
In; l la prima mea călătorie călare am ajuns la Nă-
111 omplet zdrobit. Cînd am descălecat, abia de mai
i puteam ţine pe picioare, clătinîndu-mă. Popa Ne-
nltii m-a şi luat în primire, cu glasul lui aspru şi cu
ni i ul lui de a nu pierde vremea, mereu spunînd
« urtă vorbă, hotărîtă treabă".
Un pahar de apă şi o dulceaţă. Apoi...
Tu eşti ăla de te ţii de obştii? Stai jos. Creion
I liîrtie ai ? Atunci scrie.
Şl părintele Neculai, plimbîndu-se apăsat prin odaie,
ml dictat toată noaptea povestea Vrancei. îl durea
f iptul că marile păduri seculare ale Vrancei, pădurile
III >rii", căzuseră pradă Societăţilor Anonime Fores-
llire, „The Putna Forest", „Fraţii baron. Grodel", care
dr BUS, de la „Comandăul" din Covasna, întindeau linii
U ftmiculare, coborîndu-le spre Vrancea, ca să trans-
pr rte lemnul tăiat în mod devastator, împotriva ori-
1ror norme silvice, nu numai gospodăreşti, ci şi legale,
Ind foc apoi pădurii ca să nu mai poată constata jaful
flcut. Vrancea se despădurea masiv, lăsînd în locul
pădurii imense dealuri de noroi care se scurgeau Ia
ale, dînd impresia, pe lungi kilometri, a unui peisaj
lenar. Cum procedau societăţile anonime ? Mi-a ex-
plicat părintele Neculai atît de limpede, încît nu mi-a
inai rămas apoi decît să strîng dovezile necesare pen-
tru a întemeia o teorie a „devălmăşiei" şi a-i da chip
l formă „istorică".
55

Mi-a povestit chipul în care societăţilor anonimi
le era destul să cumpere cîteva puţine drepturi, folo
sindu-se în special de chiaburimea satelor, de primari
şi notarii locali. Oferindu-le preţuri mari, uneori
avantaje diverse, precum trimiterea la şcoli mai înalt
a odraslelor acestora, pe care Popa Neculai mi-i spu
nea pe nume, ca să mă ştiu feri de ei ca de nişte oa
meni care „vînduseră Vrancea". Căci, în fond, era In
adevăr vorba de o adevărată trădare.
Vrancea, la acea vreme, rămăsese încă o insull
„arhaică", folosind un sistem de „devălmăşie" cu totlffl
altul decît cel cunoscut de legislaţia noastră, în sp< i
de Codul Silvic, de istoricii şi juriştii noştri, formi
căreia i-am dat numele de „devălmăşie absolută",
nume convenţional prin care am vrut să semnific si
tuaţia în care se află orice bun prisoselnic în aşa mă-
sură, faţă de un număr mic de părtaşi, încît fiecare dii|
ei poate folosi bunul comun fără limită. în adevăr*
fiecare vrîncean avea dreptul să meargă la pădure sl
taie oricît lemn îi trebuia, de oriunde îi venea la în
demînă, să defrişeze „runcuri" şi „secături", să ducj
oricite vite la păscut, „Loc fiind destul", deajuns peiw
tru toată lumea aceasta ţărănească trăind izolată cu
prea puţine legături cu piaţa, fiecare putea folosi pă^
durea „după putere şi nevoi", „cum bogatul, cum să*
racul", „cum bătrînul, cum copilul", aşa cum spuneau
pareniiile juridice ale „obiceiului muntelui".
Societatea anonimă nu avea deci altceva de făcut
decît să cumpere dreptul unui moşnean, să se substi-
tuie acestuia şi să taie pădurea, tot „după putere şi
nevoie", de data aceasta însă cu puterea funicularelor
şi cu nevoile pieţei mondiale. Evident, nu se cumpăra
un singur drept, ci mai multe, în special ale unui grup
de chiaburi şi notabilităţi din sat — primari şi notari —
şi ale cîtorva săraci, mai răi de gură. Campania de
cumpărare de drepturi dădea loc la un real dezmăţ,
chefurile şi beţiile de cumpărare a conştiinţelor se
ţineau lanţ, întocmai ca şi acţiunile de intimidare, de
teroare împotriva celor recalcitranţi, făcute cu asen-
56
SOCIOLBUC
i-7
liniilor locali şi cu directul lor amestec,
I i i novole.
I Iu it u marelui strateg al cumpărării de
iltul Moritz Horn, provoca panică. Ma-
I tn timpul şederii mele acolo, îşi speriau
n orl«i „Toci, că vine Moritz Horn", mai înfri-
i 1t „lupu" sau „babaoua". Acest Horn era,
II IUI omisar al băncilor din Budapesta, întocmai
lochl Fişer dealtfel, amîndoi avînd ca sarcină,
I i •bţină exploatarea în monopol a pădurilor
iu i, altul a latifundiilor boiereşti, exploatare
llu punct de vedere economic, avea toate carac-
li < pi latărilor „coloniale".
ni potriva campaniei de cumpărare de „ drepturi \
IH mai ales prin mintea ageră a lui Popa Ne-
I il, încercase să elaboreze un sistem juridic potrivit
In iţlei reale a devălmăşiei „absolute", care tindea să
i U că dreptul unui obştean în Vrancea este un drept
ii uz personal, care deci nu se poate vinde sau ceda
illuta.
(5 serie întreagă de paremii au fost astfel creatc,
I înfăţişate în faţa tribunalelor ca fiind „drept cutu-
nilrtr" local, deşi caracterul lor de recentă creaţie era
fldit, necesitatea formulării lor neavînd rost decît
odată cu apariţia cumpărătorilor nebăştinaşi, Astfel
rîttcenii au susţinut că „vrînceanul se naşte şi moare
cu dreptul lui", „decum se naşte, vrînceanul intră la
pădure, ca răţuşca la baltă", toate avînd drept scop să
arate că, în fond, nu era vorba de un „drept de pro-
E rietate" asupra pădurii, ci de unul de folosinţă ne-
ansmisibil.
Susţinerea acestei teze în faţa tribunalelor era însă
ci atît mai grea, cu cît Codul Silvic nu prevăzuse
H^sibilitatea existenţei unei „devălmăşii absolute", ci
do. a uneia pe cote-părţi proporţionale, luîndu-se în
Special după tipicul obştiei moşnenilor orăşeni cîmpu-
'4ngeni, care se putea interpreta ca un drept de cotă-
sarte indiviză, supusă regulilor de succesiune şi în-
străinare, potrivit Codului Civil. La Focşani, jele două
sedii ale tribunalului se aflau « în controversă, una ac-
 cepliM teoria m n unilor, alta nevrînd să ştie decît
' f • ; , h l c ' D a r organizarea oştilor 1 -ale po-
trivit Codulu Sihic, îi i scriindu-se -^bştie numai
dP^^V £ f ^ ' - / ^ ' c u c î t e " u n d rept" t >u .al il,
de stil Cod Civil, dadea cîştig de cauză soeiet*tor
ancnime f.>repliere, care deci cumpărau rireî>,;u i"
o iviţ Codului Civil, dar : foloseau potrivit obice-
iului iJ imintului, adică cumpărau un drppL in.Uviz de
cuta-parte şi îl foloseau în sistem de „ d e v i S ă ;i* ab-
soluta, dupa putere şi nevoi".
Aceasf. spre marea disperar. a celor tineri care, ne-
fund majori ' i \ emea ale ătuirii aşezămîni. .ui în fata
tribunalelor, urmau să aştepte decesul »ărmţil< • lor
penti < vani la moştenire, tineret care deci si >xm -
ma n- m ilfumirea foarte deseori prin mici răst o< te loca
le, np< tnva societăţdo. anonime, care inte riceau aces-
tor tinei ajunşi „majori" să intre la pădure.
Părintele N e c u l a n u că mă ruga, ci mă ameninţa
pur şi sic,,,i u u :umva să trădez şi eu Viancen. spu-
nmd alteev» decît adevărul, cel al s-rm-inilor „mocani"
nu neuf'cv.irul societăţilor anonime şi al rozilor lor
de topor, chiabur^ Oarecum uluit de c e -mi po-
vestise, in prima noapte e lucru cu el, acest mare în-
vaţaiop a n !U care a fost părintele Netului, m-am
tors Ia erej, relumd munca de fiecare ii a ceifcn**-
si /ru „pe cadre şi manifestări" a vieţii d azi a satului
vnneean.
Dar înccpuse să mă roadă din ce în ce nai clar
, jindu ca, pe calea propusă de concepţia şi metodfele
1/ de lucru ale profesorului Guşti, nu ave n cum să re-
f zolv problema pu.<;ă mie de părintele Necslai. Ca s-o
înţeleg a. fi trebuit să î .cep prin a studia istoeia aces-
tui sat. Şi n numai a lui, ci a tatmozmatelor din yrm
cea, care au Iprmat cîndva obştea cea mare a Vrance*
toata, republici" ţărănească de care vorbise Cant^mir,
astfel ca monografia uîiui sat din Vrancea ti >buja _ se
transforme în moribgrafia îrftre i zone, îarstu iul pre-
zentului să se lărgească pînă la a cuprinde întreg tre-
cutul şi cu pi< puneri de îndreptare viitoare a pre est -
lor sociale, aflate în plină desfăşurare, spre o selutio
59
SOCIOLBUC
i ire justă a lor, care nu putea fi alta, deocamdată, de-
H o luptă împotriva exploatării Vrancei de către so-
lotăţile anonime forestiere, împotriva pătrunderii unui
dpitalism, de formă şi scopuri coloniale, în mijlocul
unei societăţi rămase la nivele cultural-sociale „arhai-
". Aveam deci o cu totul altă viziune a problemelor
îciale decît cea a tovarăşilor mei de muncă monogra-
Itcă. Ceea ce se cuvine a fi lămurit.
In perioadele de timp cît eram încadrat într-o echi-
pă de cercetare la teren, sau ulterior, cînd în 1929, pro-
îorul Guşti mi-a dat sarcina, pur onorifică, de a con-
duce un „curs-seminar" de pregătire a viitorilor „rao-
iSBgrafişti", am crezut că e de datoria mea să mă inte-
grez cît mai corect în munca colectivă. Sarcina pe care
!:*-am luat-o a fost cea de a elabora, cît mai clar, „me-
nţitologia şi tehnica" cercetărilor, respectînd cît pu-
team mai mult modul teoretic de a vedea al profesoru-
ui Guşti, chiar atunci cînd, în fond, aveam unele re-
ilcente, ba chiar păreri schismatice, îmi aduc aminte
:ă Anton Golopentia, participînd la unul din semina-
riile mele, mi-a reproşat acest lucru. Avea desigur drep-
tate, dar i-am amintit că fac ce făcuse şi Kant: acuzat
că practică o filozofie rău văzută de autorităţi, s-a apă-
rat spunînd că la catedră expune doctrina oficială de
itat şi că filozofia lui proprie este o chestiune privată,
[• care nu este expusă ex cathedra.
De controverse teoretice mă puteam feri doar măr-
Inind expunerile mele numai în sfera problemelor
stodologice", fără a intra în cele de „teorie". îmi pu-
)m permite această poziţie prin faptul că nu eram în-
î^drat în catedră şi deci nu eram salariatul facultăţii,
lucrînd doar „benevol" şi „onorific". Aveam deci posi-
| jiitatea, în aceste condiţii, să folosesc majoritatea tim-
K lui meu liber în urmărirea propriilor mele probleme,
jfesorul fiind în această privinţă extrem de înţelegă-
tor, îngăduindu-mi pînă şi oarecari abateri de la doc-
trină oficială a catedrei, cu iz chiar de „erezie", de
schismă internă ; în măsura în care nu mergea la ne-
garea teoriei şi a planului de muncă oficial al şcolii, ci
se mărginea la elaborarea unor teorii paralele şi extin-
i-7

deri în domenii noi cum, de pildă, cele ale „istoriei so-
ciologice". De fapt t această largă înţelegere pentru di-
versele preocupări ale echipierilor săi explică de ce,
în cadrul şcolii, au putut colabora oameni care nici pe
departe nu se simţeau legaţi de schema gustiană, ci nu-
mai de ideea că munca „interdisciplinară" era fccundă
şi ispititoare pentru orice om de ştiinţă socială, oricare
i-ar fi fost punctul de vedere teoretic. Aşadar, adevă-
rata mea muncă, cea căreia i-am închinat întreaga mea
străduinţă, a fost urmărirea, pe seamă proprie, a unor
probleme care depăşeau schema teoretică a profesoru-
lui. Am fost astfel „sociolog gustian", ca membru al
echipei, dar „sociolog" şi „istoric" pe cont propriu, în-
ţelegînd prin „istorie" străduinţa de a înţelege chipul
în care marile procese sociale ale istoriei noastre pot
fi lămurite prin studiul formelor lor actuale şi prin mer-
sul „de-a-ndaratelea" de la un prezent, care se poate
cunoaşte oricît de adîncit, spre un trecut sărac în do-
cumentările sale.
Se ştie că, potrivit doctrinei lui Guşti, sociologia ar
fi urmat să se ocupe exclusiv cu prezentul, „cadrul is-
toric" nefiind decît studiul trecutului imediat, în măsura
J care înrîureşte încă direct viaţa actuală, adică a unui
„ imp scurt" (ca să vorbim în terminologia lui Fernand
Hraudel), cel al istoriei „evenimenţiale" în care se des-
făşoară conflictul dintre „tradiţie şi inovaţie", inovaţia
puţind fi ea însăşi puţin extinsă şi asupra viitorului ime-
diat. In probleme de istorie propriu-zisă, sociologia nu ar
fi avut amestec, istoria fiind considerată ca o discipli-
na autonomă, toial deosebită de cea a sociologiei, avînd
alte preocupări şi metode decît sociologia.
In ceea ce mă priveşte, ce mă preocupa era dimpo-
trivă „timpul lung", cel al „structurilor sociale", al dă-
ror procese de formare se adîncesc pînă la etapele antro-
pogenezei şi se avîntă apoi pînă la cele de care se ocu-
pă „viitorologia". Aveam deci o altă viziune globală
decît cea practicată în cadrul „monografiilor", o altă ati-
tudine faţă de disciplinele istoriei şi antropologiei so-
ciale, decît cea strict „monografică". De aceea, în afara
campaniilor organizate de profesorul Guşti, cea mai
60
SOCIOLBUC
77
I »rte a timpului l-am folosit în cercetări individua-
i u te pe seamă proprie, în călătorii necurmate din
n sat şi în luări de domiciliu, pe lungi durate de
II unele regiuni ale ţării.
tfel, în Vrancea, dacă socotesc toate şederile me-
• im^stat^j yiguratec, peste tref. ani de zile.
iu itriTbunufmotiv cd~'3CT, în Vrancea, am gaslt
ifP îfe fir care mi-a îngăduit să merg pe un drum
i 1 nu mă rătăcească în hăţişul de probleme pe care
instituie încercarea de a folosi „prezentul" ca punct
lycare spre „trecut", îmbinînd adică organic consta-
i i vieţii actuale cu reconstituirea vieţii trecute,
K tul final al încercărilor mele fiind punerea la punct
nea ce am numit a fi o „arheologie socială". In aseme-
i i Încercări de suduia între două discipline sociale e
II ir de constatat că munca cercetării societăţilor urna-
H trecute şi prezente, implică absoluta necesitate de
lolesi toate disciplinele sociale particulare.
Peste ideea muncii „interdisciplinare", preconizată
ii Guşti, ca unealtă de cercetare sociologică a prezen-
tului, am adăugat convingerea că sociologia ea însăşi
poate fi altceva decît o îmbinare a tuturor învăţă-
mintelor ştiinţelor sociale particulare, aplicabile deo-
potrivă nu numai prezentului, ci şi trecutului. Mă
r ineam în această părere şi pe cît marxism citisem,
acea vreme, care atît de clar arată că înţelegerea
unei societăţi, potrivit materialismului istoric, nu poa-
ti fi asigurată decît pe calea analizei multidisciplinare,
mai tntîi a structurilor economice de bază şi apoi a tu-
turor fenomenelor suprastructurale, juridice, politice,
Jdiurale. încercarea mea de a concepe marxist proble-
K devălmăşiei vrîncene şi, în general, a societăţilor
cute, am formulat-o pentru prima oară la Clubul
• ii tidului socialist, într-o seară cînd Ilie Moscovici mă
iţise să ţin o conferinţă despre „Formele democraţiei
f mitive româneşti", aşa cum i-1 povestisem, pe ma-
ial vrîncean.
Chiar din cele pînă acum spuse se poate înţelege de
cer după plecarea echipei de monografişti din satul Ne-
rej, m-am întors acolo, străduindu •mă să dezleg pro-

priile mele probleme, şi de ce am continuat a umbla
prin Vrancea, ultima oară în 1939, cînd am pus la punct
cele trei volume din Nerej, un village d'une r&gion ar-
chaîque, pregătite în vederea unui „Congres interna-
ţional de sociologie" ce urma să aibe loc la Bucureşti.
Dar aci se adaugă încă o altă lăture a vieţii mele de
cercetător : cea a bucuriei pe care o ai luînd parte la
viaţa altora. Nu doar ca observator, ci şi ca partici-
pant efectiv. Se poate întîmpla să ajungă a-ţi place,
pînă la patimă, folclorul ţăranilor, graiul lor, obiceiuri-
le şi mentalitatea lor, deseori atît de emoţionante, încît
nici nu-ţi mai vine să notezi nimic în carnetul tău de
„om de ştiinţă", sigur fiind că, neavînd darul creaţiei
literare, iar virtuţile ştiinţifice dovedindu-se inoperan-
te, nu-ţi rămîne altceva de făcut decît să te bucuri de
ele, aşa cum sînt, ca fapte de viaţă, netransmisibile ce-
lor care nu le-au trăit.
Contactul direct cu dramele şi bucuriile oamenilor,
în calitatea ta de om şi nu de cercetător, copleşeşte
deseori cu mult străduinţele teoretice. Privesc de aceea
cu oarecare milă la „cercetătorii" care merg în lumea
largă şi străină de ei, înarmaţi doar cu cîte un mizer
„chestionar", prefabricat de acasă, sec şi sărac, în ilu-
zia deşartă că vor obţine răspunsuri prin „da" sau „nu"
la toate întrebările şi că astfel au făcut mare ispravă,
pe cînd în realitate nu au făcut decît o colecţie de lu-
cruri moarte, mult departe de ce e viaţa însăşi. A îm-
bina cercetarea cu participarea mi se parte a fi mai cu-
rînd secretul cercetărilor de sociologie adevărată. In
dublarea muncii tale, de bibliotecă, cu cea de teren, în-
ţelegind prin „teren" traiul tău în mijlocul oamenilor
pe care vrei să-i înţelegi şi să-i ajuţi, este ceea ce face
ca sociologul să fie altceva decît un erudit şi anume, un.
om care găseşte în înţelegerea omenirii marea bucurie
a vieţii.
Sînt întîlniri între doi oameni care trag în cumpă-
nă mai mult decît o campanie întreagă de cercetări me-
todice. Mi-a rămas neuitată seara, cînd, coborînd spre
sat, din cătunul depărtat al Bezarilor, spre Nerej, mi-a
ieşit înainte un sătean. Mă pîndea de mult. Ca să nu mă
62
SOCIOLBUC
i-7
i ii Ivi ţinea căciula în mîini. Apoi a început a vor-
IIi ) în ce mai dîrz, din ce în ce mai plin de încre-
ipunlndu-mi pe îndelete şi aşa cum se pricepea
lin orile Vrancei, durerea bietului mocan de veacuri
11>' < orit. In sat nu îndrăznise să-mi vorbească. îi fera
m1 1 nu-1 vade unul şi altul. De aceea mă pîndise
pfldure, ca un haiduc, ca să nu fim laolaltă decît noi
I suflet la suflet. Nu l-am întrebat cum îl cheamă.
H 1 nu-1 uit, pentru că a fost cel dintîi ţăran care
i c.ezut pe cuvînt şi mi-a cerut ceva, nu pentru el,
p<'litru toţi ai lui, şi anume ce-mi ceruse şi popa, Ne-
ultil : să nu trădez Vrartcea !
m făcut apoi cu vrîncenii adevărată frăţie de cru-
I de sînge, după întreg ritualul tradiţional, cu legă-
II nt pe care nu-1 voi uita şi nici trăda. Jurămîntul le
li ţie deschidea desigur pentru mine posibilitatea de a
i ra în miezul problemelor, dar şi dezavantajul de a
illa o serie de lucruri, primite şi păstrate îr taină de
«p0vestit| Căci Vrancea mai avea încă la acea vreme
iiijftnizaţia s ascunsă, reţea întinsă pe toate satele
i ancei, potrivit unor norme tradiţionale venite din
ffmi arhaice, încă destul de bine organizată ca să
| Jtă întreprinde acţiuni simultane, strategic chibzuite.
I n oarecare fir i i prinsese şi colegul meu de echipă Ni-
DOlae Cont, studiind reţeaua graţie căreia, îl timpul
ilfoboiului din 1916—1918, aci, prin Vrancea, se izbu-
loa a e ace trecerea clandestină a prizonierilor eva-
dai - Muntenia în Moldova, cu putinţă doar pe aceas-
i < filiera, de lc om la om, din sat în sat, tîrziu desco-
p i ta i e nemţi şi violent reprimată. Tot ce pot spune
că, întorcîndu-mă an de an în Vrancea, am iuat, şi eu
pu,:te la consfătuiri ale delegaţilor din satele Vrancei,
ln casa gazdei mele, şi că m-au luat cu ei nimesnicii
Vfrancei în adunările lor de pădure, aşa că am fost şi
u amestecat, oarecum, în plănuirea atacului dat îm-
potriva unui fierăstrău al societăţilor anonime, cu in-
ftdiere şi distrugere totală. Reprimată de îndată de o
; Papanie de jandarmi, n-am fost eu însumi arestat, căci
Rumele meu nu a fost destăinuit de nici unul din cei
$ăzuţi în laţul judecăţii care a urmat.
 A fost pentru mine o experienţă cu privire la psiho- i îc a £doboare copaci, să-i taie scrînduri în fie-
logia şi tehnica răscoalelor ţărăneşti, cam temerară, pe V i a î i t d e primitive iealtfel, şi si ducă la
care nici nu o recomand nimănui ca pe un model de i Hieărcate cu 'tcinduri. v iaţa lor s-a transfor
tehnică a „observaţiei participante". Totuşi nu uit cum Uri, «ecăzind. Despăduririle prădalnice au stri-
atunci cînd, ameninţat de oamenii societăţilor anonime iiril! au transformat rîurile în torente, au creat
şi de chiaburii lor, punindu-mi-se în vedere să nu mai latele spaţii în care nimic nu mai putea rreştA
calc prin Vrancea, umblam din sat în sat doar în grup nusnii, din gosp dări aşezaţi, a u ajuns a drumeţi,
de flăcăi călări, gata să mă apere. » ămînă tăind dep rte în pădure, mereu i con-
Societăţile anonime erau tare puternice. Colegul ţi ttganele silvice, plecînd apoi cu carul încărcat
meu de facultate, Aurel Sava, care fusese cîtva timp ju- rum an abia existente, mai mult pe ftmdul iilor de
decător la Năruja, apoi trecut la Tribunalul din Foc- • ale de ît va zile, ca să ajungă să vîndă pe ni-
şani, el însuşi priceput cercetător al Vrancei, istoric şi Indurile, la Odobeşti,
harnic pubiicator de documente, mi-a arătat într-unui litrglnd mereu pe acelaşi făgaş, soarta Vrancei era
din dosarele lui, o scrisoare a lui Moritz Horn, care tlBjtfi. Oam mi ajunseseră aproape în psagul dez-
dădea raport mai marilor lui, spunîndu-le că izbînda în- I l. Mereuţa Dudu, atît de bun gospodar otu«i
tr-unui din procesele lor le era asigurată de către „un- i punea cu amărăciune: , Sintem ca viermii care se
sere Tache Ionescu", avocat al societăţii şi ministru al rida cina de hrean , sricît de amar ar fi hr-anul,
acestei ţări. Dealtfel şi Marghiloman era preşedinte al I >t face deci. să-şi lucă mai departe amărîta loi via
consiliului de administraţie al Societăţii Forestiere. Dar părintele Neculai avea alt gînd: . face
La acea vreme nu-mi puneam încă problema necesi- mn i ace :a să convingă pe vrînceni să lase baltă pă-
tăţii unei acţiuni de intervenţie planificat în treburile sa şi-o apere nu numai J e societăţile anonime,
Vrancei. Ceea ce mă preocupa era doar de a „înţele- c ei înşişi, întoreîndu-se la vechea lor ocup tie
ge" cum stau lucrurile acolo şi a vedea cîtă „ socio- ( Crescători < s vite. îmi povestea chipul cum ar i dea
logie" se poate scoate din ele. Mult mai tîrziu, în îm- I ( t ar trebui să se procedeze, mereu iscodindu-ma să
prejurări pe care le voi arăta, mi s-a pus, mie ca şi mul- I 1 dace 1 Văd la fel ru el, mereu pun.iţind eon-
tora din grupul „monografiştilor", problema unei obli- ii btrea noastră c .nterjeeţia „aşa=i c-a^a-i I". Cu el
gatorii acţiuni sociale. Dar şi în această privinţă, pri- mpreuna, mult mai tîrziu abia în 1939, am plănui- mai
mul meu învăţător mi-a fost tot părintele Neculai, care nd iproape problema viitorului Vrancei, gmdindu^e
vedea problema foarte cuminte, dealtfel, dacă ţinem sea- n ips: uiitate a u or organizări în cooperaţie p< alt
ma de vremurile de atunci. I io fii decît forestier şa cum va mai veni mle-ul să
ir In tot cazul, problema de soluţionat era îxtrem de
Părerea lui era că Vrancea toată se duce de rîpă, nu Jlc „acţiunea" dov-idindu-se cu atît mai di/icllă cu
numai din pricina devastării prădalnice a păduriloi de it se adeverea ca pînă şi limpla cercetare ştiinţifică a
:
către societăţile anonime, ci şi din a acţiunilor indivi- Uaţulc locale punea în primejdie siguranţa lersoni-
duale ale vrîncenilor. înainte vreme, Vrancea fusese o i ce u care îndrăznea s i răscolească în treburile ii
ţară de oieri, buna lor stare izvorînd nu din agricultu- '#«selor economice ale păturii chiabureşti, î*tem«itte
ră, ci din creşterea oilor. Odată însă cu ivirea la Odo- l»o «audă şi abuz.
beşti, pe la sfîrşitul veacului trecut, a unui tîrg dornic
să cumpere lemne, vrîncenii părăsiseară vechile lor In legătură cu această problemă a .acţiunii sociale"
ocupaţii, şi din oieri se transformaseră în muncitori de j.e. uie să semnalez, încă de pe acuma, că trecerea de
pădure. Cum pădurea era a tuturora, fiecare vrîncean la «impla „constatare" la „acţiune" avea să aibă conse-

64 d 5723 coali, I

SOCIOLBUC

cinţe şi din punct de vedere teoretic, în sensul că „ac-
ţiunea" avînd de fapt rostul de a rezolva o „problemă"
reală, „interdisciplinaritatea cercetării" se dubla de o
„interdisciplinaritate a acţiunilor", astfel că „sinteza"
interdisciplinară se clarifica drept o sinteză nu a ştiin-
ţelor sociale efectuată la nivel teoretic, ci ca o folosire
a metodelor şi tehnicilor de cercetare şi de intervenţie
puse la punct de disciplinele sociale particulare, sinte-
za coborînd astfel de la nivelul teoretic, la cel practic.
Dar la această concluzie voi ajunge cu mult mai
tîrziu. Deocamdată, în Vrancea, problema Începea a mi
se clarifica în sensul că, avînd de rezolvat problema
concretă a acţiunii sociale necesare rezolvării soartei
finale a „obştiilor" devălmaşe răzăşeşti din Vrancea,
în cadrul vieţii moderne, problema trebuia analizată din
toate punctele de vedere, nu numai „economice", ci şi
„juridice", „culturale" şi „mod de organizare a relaţii-
lor sociale", atît interne satului, cît şi externe, de legă-
tură şi înglobare în societatea generală în formele sale
statale.
Mult mai paşnic am lucrat însă cu prietenul meu
Jecheanu, care a fost şi senator la anume vreme, dar în
primul rînd rămas vrîncean. de la care am primit o se-
rie de informaţii, în special cu privire la Mănăstirea
Neagră, ctitorie colectivă a acestei mari „obştii de
obşti" a Vrancei, epitaropii ei fiind aleşi în adunările,
nelegal organizate, dar tacit admise, deci realmente
existente, care singure aveau grija mănăstirii, neintra-
tă sub autoritatea Casei Bisericii, avînd deplină autono-
mie, cu excepţia, evident, a hirotonirii preoţilor, făcută
pe'calea obişnuită a Episcopiei respective. Epitropii mă-
năstirii erau de fapt delegaţi ai' obştiilor vrîncene,
care respectau în această privinţă tipicul organiza-
toric tradiţional al unei „democraţii reprezentative",
obştiile de sat trimiţind mandatari în obştiile de vale
care, la rîndul lor, trrmiteau delegaţi în adunarea gene-
rală a Vrancei întregi.
Mănăstirea era de fapt şi un loc de azil al bătrinilor
din sate, rămaşi singuri, în sărăcie, călugării de acolo
SOCIOLBUC
umblînd îmbrăcaţi ţărăneşte, neştiutori de carte, abia
ştiind să rostească pe dinafară cele cuvenite în slujbe-
le lor. în ansamblu, era cu neputinţă să nu-ţi aminteşti
de cele ce bănuim a fi fost, pe vremurile descălecate-
lor, mănăstirile noastre, cu acei „chorepiscopi" de care
pomeneşte unul din documentele papale pentru Episco-
pia cumanilor, cea de la Milcovul vrîncean.
Pe unul din aceşti călugări, „Popa Negreaţă" cum îi
spuneau oamenii, l-am întîlnit, eu venind de la Focşani,
pe jos, el călare. N-a fost chip să-1 conving că nu se
cădea să-mi cedeze calul şi el să vină apostoliceşte, pe
jos, pe lîngă mine. Găsesc în notele mele de atunci ur-
mătoarea conversaţie dintre el şi mine.
— Am auzit, taică, că a ieşit om de zboară pe sus.
— A ieşit, părinte.
— Apoi. asta eu n-o mai cred.
Mănăstirea se bucura de o faimă care depăşea mar-
ginile pur religioase, bătrinii călugări avînd şi „daruri"
speciale, ţinînd mai mult de magie decît de religie. Sluj-
bele lor erau cerute în cazurile speciale, cind era ne-
voie, după socoteala oamenilor, de o putere care ţinea
nu de slujba în sine, ci de harul celui care o făcea.
Biserica aceasta „neagră" (de ce „neagră" ? Oare tot
în limbajul străvechi, în care, pentru noi ca şi pentru
cumani, „negru" era calificativul pentru cei aflaţi în
subordonare ?) era însă şi loc de adunare a fruntaşilor
Vrancei, aşa că în plină lume modernă, ea părea a fi
urmaşa degenerată a unui fost „voievodat", lipsit azi
de orice putere legală, cu atît mai puţin de rosturile mi-
litare de pc vremuri, totuşi relicvă interesantă din toa-
te punctele de vedere.
Tot de la Jecheanu am aflat şi detaliile necesare şi
despre ocnele de sare ale Vrancei. Căci nu numai la
„Valea Sării", dar şi în alte locuri, precum, la „Poienile
Sării" din Nerej, sarea apare la suprafaţă în mari can-
tităţi şi este lăsată la libera dispoziţe a vrîncenilor, ca
bun stăpînit şi el în devălmăşie „absolută", fără ca
monopolul statului să se fi exercitat cîndva asupra ei.
Convingerea vrîncenilor la dreptul lor de autono-
mie şi dîrzenia cu care şi-o apărau rezulta şi din poves-
67
tirile lor, care mereu insistau asupra faptului că drep-
tul lor de opunere la hotărîrile domneşti erau sfinte.
„Vrancea nu vrea" — era semnul unui drept de refuz
la orice injoncţiune venită din afară. Cu părere de rău
faţă de vremile de azi, suspinau după timpurile cînd în-
drăzneau să ••/orbească cu Domnul ţării pe alt ton de-
cît cel milog al clăcaşilor de la şes. Afirmau astfel că,
în una din plîngerile lor, spuneau Domnului ţării că au
avut cîndva parte de un „Lăcustă Vodă", dar că pe el îl
vor numi „Pîrjol Vodă" pentru nu ştiu ce blestemăţii ar
fi făcut.
Dealtfel, în 192'/, statul li se părea abuziv şi nu se
sfiau să declare „ticăloşi" pe toţi cei, inclusiv cel cu care
stăteau de vorbă, care se credeau datori să apare drep-
tul statului de a se amesteca, cu Coduri Silvice şi cu
silvicultori, în trebile lor, ca şi cînd ar şti aceştia mai
bine cum merge treaba cu pădurile, decît ei care, neam
de neamul lor, fuseseră stăpîni pe averile lor. Atît de
dure erau frazele lor de revoltă, încît zadarnic am în-
cercat să public cîteva din ele în volumele „Nerejului"
meu. Textul, deşi fusese tipărit şi volumul broşat, a
fost socotit inoportun, cartea desfâcindu-se şi supri-
mîndu-se un sfirşit de capitol, Păstrez totuşi, între căr-
ţile mele, un exemplar necenzurat. Era ciudată credin-
ţa lor obştească precum că Vrancea nu are alt stăpîn
decît pe „Dumnezeu Şoimanul" şi că se trag cu toţii
din sîngele lui Ştefan cel Mare.
Doctorul Francisc Rainer, care venise în 1927 cu
noi, căutase să explice sătenilor de ,ce lua probe de
sînge, ca să vadă dacă nu cumva era stricat (se gîndea
la sifilis). La care sătenii rîdeau pe înfundate, batjoco-
ritori, spunînd între e i : „Doamne fereşte : Cum să fie
stricat, de vreme ce e sînge din sîngele lui Ştefan cel
Sfînt?" Legenda Babei Vrincioaia, cu cei 12 fii ai ei,
care l-au scăpat pe Ştefan de turci, circula încă din
plin în mijlocul poporenilor şi ei ţineau morţiş că ei,
vrîncenii, nu sînt de asemuit nici pe departe cu ţăranii
din restul ţării, avînd drepturile lor deosebitor îşi adu-
ceau încă aminte de lupta lor pentru a scăpa de cotro-
pirea încercată la începutul veacului trecut de către bo-
ss
SOCIOLBUC
ierul lordache Roset Roznovaftti, de felul cum se str zi-
seseră banii necesari pentru ducerea cheltuielilor, de
fruntaşii de pe vremuri ai Vrancet, de popa Şerbai mai
ales, despre care circulau încă legende pe cari le-am
consemnat cîndva, de popa Taftă şi pope Tîrdea, de
felul cum au mers la Iaşi, la Divan, cu 80" de oa&eni
călări, stînd cu săptămînile * acolo, cum scăpaseră pînă
la urmă de cotropire, cum au ars „orînzile" pe care
acest boier le instalase în Vrancea, mai eîntîndji-se încă
„Hora orînzilor" în amintirea acelei z e. Tot istfel
ştiau încii de fiul popii Şerban, polcovnicul, trimi de
ei delegat în Adunarea ad-hoc şi mai ales păstrau *ncă
o adevăraţi arhivă de documente, depozitată la stră-
nepotul pepii Şerban, care î$i spunea acum „Şerbănes-
cu".
Faţă de toate acestea era cu neputinţă să-ţi păstrezi
„obiectivitatea". Cred, dealtfel, că ceea ce domină în
orice cercetare ştiinţifică este mai ales :ohştiinţa mei
aspre necesităţi etice, nu numai o simplă curiozitate şi
nici numai prilejul de a-ţi demonstra virtuozitatea, uti-
lizabilă ca argument pentru o înaintare profesională.
Mai curînd < J că avsa dreptate Claude Bemard care,
deşi om de ştiinţă pozitivă, spunea că, în afară de „ge-
ni ", „ura" est: cea mai clar văzătoare. Am credinţa
însi că nu doar ura, ci şi dragostea este fecundă, în lup-
tele sociale, aşa cum de pilda se purtau în Vrancea, era
clar că trebuia să optezi de partea cui te aşezi: tă-
unilor sau a celor care îi exploatau ? Această adeziu-
ne ta, pentru a nu fi lhieedă, timorată, pusă pe îm-
ptirare, pe calea teoriilor confuze, aparent „obiecuvr
nu putea fi decît însoţită de „ură" şi de „dragoste".
Am fost acuzat uneori de „sămănătorism". Pe mă
dreptate» dar nu spre ruşinea me căci aămănătoris
oiui a fost o opţiune socială şi politică de apâraiv a
ţărănimii, măcar că teoretizată excesiv de „roi^ntir
Dacă am socotit că din tot ce a dat ţara româneasca
ma valoros ca creaţie culturală se dat creşte o?memlor
din sate, e poate o atitudine excesivă semn însă, în
tot cazul, că în luptele sociale care se purtau la acea
vreme, optasem să stau de partea acestora şi nu a opre-
69

sorilor lor. „Romantismul" l-am avut însă. numai ca te-
melie sentimentală a cercetărilor mele, străduindu-mă
totuşi să fiu cît mai „ştiinţific" cu putinţă.
Nu este locul potrivit să arăt în ce a constat această
muncă ştiinţifică, ale cărei rezultate le-am consemnat
în cîteva volume. Socotesc însă util, pentru edificarea
unor cercetători mai tineri să arăt care a fost procesul
psihologic care a însoţit cercetările mele. Asemenea
procese, deşi sînt dublura obligatorie a oricărei cercetări,
nu sînt însă consemnate printre textele finale. Proce-
sul Dsihologic rămîne ca o schelă, graţie căreia clădeşti
o cor/strucţie, dar pe care o dai de o parte cînd totul
este gata. In cadrul însă a unor „amintiri" este poate
util să arăt în ce au constat frămîntările de gînd care,
născute aci în Vrancea, m-au însoţit apoi de-a lungul
întregii mele cariere.
Probleme similare se pun oricărui cercetător al vie-
ţ 3 ociale : te afli, pe de o parte. în prezenţa unor rea-
lităţi faţă de care eşti dator să ai atitudinea resemnată
a celui care armite că ele sînt aşa cum sînt, dincolo de
voinţa şi de puterea ta, iar pe de altă oarte, tu vii cu
o problematică proprie, cu un „aparat conceptual" şi
cu „teorii" tradiţionale, făurite de antecesorii tăi. Dra-
ma psihologică începe în momentul în care constaţi că
aceste concepte şi teprii tradiţionale nu sînt în stare
să te lămurească asupra realităţilor, că între ele există
o nepotrivire tulburătoare, dacă nu cbiaf o contradic-
ţie flagrantă.
A părăsi tradiţia nu este însă o treabă pe care să o
poţi face cu inimă uşoar§. Trebuie o lungă Ixămîntare
cu tine însuţi pînă să te laşi convins că e cazul să „arzi
ce ai adorat", în ciuda sentimentului că în felul acesta
devii „schismatic", dacă nu chiar „eretic". Dilema nu
are nimic din tragismul luptelor din vremuri teologale,
dat fiind că în ştiinţă astăzi nu mai rişti să fii ars pe
rug, ci cel mult să fii tras la răspundere de marii pon-
tifi ai ştiinţei oficiale,. Totuşi, psihologic, este atît de
dureroasă optarea pentru plecarea în aventură mintală,
pe cont propriu, necesitînd tot atîta curaj, poaţe chiar
temeritate.
70
SOCIOLBUC
Odată rupt de „tradiţia" cărturăreasca îi are ai
fost c J C e p e datoria de < elabora tu însuţi „con-
«Stele" de care ai nevoie, apoi „ipotezele" care sa le-
le laolaltâ aceste concoote. In fond nu e vorba numa,
de tare operaţii ştiinţifica şi de implicaţii filozofi-
e de iinc, care te silesc s optezi pentru una au alta
f n pozitUle ce se pot lua Eaţă * La le probleme ale
, , u r f e pentru e explica r i n „idei' faptele, fie a-
ver , ,,ideile prin „fa] >". Bunul-simţ ( a ^ P ^ "
'L,' te indeamnă spre o direcţie, s p i r i t u l u
• tndoiaTa U t o d i c â T s p r e alta. Mereu a. i sentiraen-
B ^ a t o t « S S U S t t ^ pui- fi zadarnic, d u c *
du te la esec eşt mereu x nstrin s< î nevoia imperioasa
S e a c ă u t a adevărul, în faţa uimirii" permanente pe
care ^ o prCvoacă viaţa, uimire" pe care pînă şa bă-
trînul Aristot o socotea drept matca cunoaşte) 1
Ceea ce e pasionant în cerc etările sociale făcute la
teren e deaţtfel tocmai acest joc al minţii în luptă u
realităţile. Fie că e vorba de ipoteze generale, fie doar
d intu ţii mărunte, t-rivin ( situaţii locale, stai cu su-
fletu lc gură să vezi dacă „iţi reuşeşte pa sienţa . teor ,
ea ,se taie" de la primul contact ma atent al gmdului
tău a realitate Alteori, o bi bucată de vreme, r ^ -
litate pare a-ţi da Ireptate pentru ca, la urmă să-ţi opu-
nă un !^periment crKcial", ca dărîmătotregeRoda-
jul cu atîta trudă mstruit. In schimb, ce al i bucurie mai
mare poate decît atunci cînd faptei* n u ^ m x ă îţi
confiimă gîndftrih iar ţi le şi îmbogăţeşte, «cîndu-ţi
dovada că viaţa e întotdeauna mai bogaţi decît :eea ce
gtodim despre ea. C * J ţi se mtimpla o astfel 3 „reu-
şită", eşti îndemnat să devii temerar şi să încerci o tre-
cere la generalizare.
Cît priveşte Vrancea, iată care a fosl mersul gîndi-
rii mele Diţ cele F înă atunci citite, ivem cOnytnqerea
că vecbije noastre sate ere de tipul pe care N. Iorga
La numit „genealogic», adică ,umblato, p ^ U i n i
în nenumărate Îînduri, acest mare istoric descrisese fe-
lul cum un .Strămoş descălecător" înfiinţase satul, cum
descendenţii lui, organizaţi în forma unei genealogii,
moşteniseră drepturi indivize de cote-părţi, potrivit In-
 crîngăturilor spiţei lor de neam. Teoria părea a fi con-
formă cu faptele, întărită fiind şi de spusele ţăranilor,
uneori consemnate şi n documente scrise, ca. a afirmă
că, într-adevăr ceata întreagă a sătenilor devălmaşi d •
nvă dintr-unul sau mai mulţi „eroi eponimi".
u atît mai m u . ercm convins de realitatea acestci
situaţii precum şi -e adevărul explicărilor genetic-ge-
nealogice c-^ i se d:iu, cu cît întreaga literatură a pro-
blemei, pe plan universal, afirmă d. asemenea că
formaţiunile s o c i a l e „primitive" avuseseră acest carac-
te: „genealogic", „tribal", în care factorul „biologic"
al rudeniei jucase n rol hotărîtor. Fr. Engels afirmase
el însuşi că producţia oamenilor avea o importanţă pre-
cumpănitoare î i formarea organizaţiilor gentilice,
Marx caracterizase şi el „comunităţile arhaice" drept
„genealogice".
)ar 1 cel dinţi contact cu Vrancea, spre uimirea
2 se impunea adevărul că satele vrîncene, deşi erau
„arhaice", nu erau totuşi „genealogice", adică iu ci
noşteau organizarea socială pe baza nei spiţe le
ne n, coborîtoare dintr-un număr de „bătrîni" şi i i,
invocau renn -ro i eponim" decît cel mult p Ba-
Vrincioaia şi feciorii ei", utilă însă numai pentru a
justifica caracterul de libertate ţărănească a • Vrancei
întregi, nu ca sistem de organizare socială. Dimpotrivă,
munţii Vrancei se dovedeau a fi fost organizaţi nu pe
„bâtrim", < p criterii genealogice, ci economice,
iniţial munţii f nd „aşezaţi pe banii birului" şi apoi - e
bani „cheltuielilor la scoaterea Vrancei", a. ic' poiri-
it sun i de bani :u care contribuise fiecare sat î par-
ta cu prilejul marelui proces purtat de întreaga Vrance
împotriva boierului cotropitor, Iordache Ros t Rozno-
vanu.
Cu^i rămînea atunci cu teoria generală a genezei
„genealogice" a tuturor comunităţilor „primitive" ? în
ce măsură mai p tea fi ea admisă, de vreme ce prin ea
nu s s putea explica formaţiunile sociale de ti] vrîn-
c< in ? Nu era mai curînd îndreptăţită o renunţare la ex-
plicarea prin biologic a vieţii sociale „primitive", in fa-
voarea unei alteia, pur economice ?
73 i-7
Pornind însă pe această cale erai dator să irăţi me-
canismul social prin care o devălmăşie absolută lu Î naş-
tere, la un anume nivel de dezvoltare a forţelor de pro-
ducţie.
Ceea ce am încercat să fac studiind tehnicile „agri-
culturii itinerante" (aşa-numită popular „în moină"),
adică „mulătoare", la scurte intervale de timp, din lor
în loc pe un întins islaz („cîmp durat", în terminologia
te ţărănească), în care oricine are drept de uz, dar nimeni
interesul să se declare „proprietar" pe n .nume lo<
de vreme ce devenea de neîntrebuinţat după un scurt
număi de ani. De asemenea studiind tehnicile pastorale,
m-au convins şi ele că ciurdele comune, pâscind li. ;r
pe islaz, nu av >au nevoie de nici un d-E. reglementa-
e genealogică a drepturilor de proprietate individuală
pe teritoriul devălmaş al satului întreg.
Această luare în răspăr a teoriei clasice a „eroului
eponim", creator ai unui sistem de relaţii „genealogice",
' a totuşi de natură să ridice obiecţii din partea istori-
cilor noştri, care s-au arătat sceptici faţă de îndrăznea-
mea a fi de altă părere dec» i >r, O lungă bi
cată de vreme au continuat — uni' din ce n ce m
r ir continuă şi azi — să susţină că oriei sat se naşte
din iniţiativa unui „erou eponim", care „descalecă" s
,1, organizîndu-1 „genealogic". Amestecul u ui „soc;?
log" î' aceste treburi ale „istoriei" li s-a părut cl '
unora a merita să fie pedepsită u o dură critică, mer-
gînd pînă la ridiculizare şi total dispreţ.
In această privinţă mi se pare a fi caracteristică -
cenzia pe care mi-a „închinat-o" profesorul Nicolae -
nescu, :u prilejul unui studiu al meu despre Teoria s -
ciologică t eroului eponim, care merită a f reprodusă
textual, ca dovadă a ce i se poate întîmpla celui care
ara temeritatea de a nu fi de acord cu ştiinţa oficiala.
Bănescu spune următoarele: „Semnalăm ca o curiozi-
tate încercarea tînărului H. H. Stahl... î a dărîma «îpo-
ieza sociologică a eroului eponim fundator de 58 , Dsa
opune pentru aceasta, documentului istoric, definit ca
simplă expresiune a «opiniilor)», construcţiile tehnicei
sale de «sociolog» şi tot felul de teorii savante şi con-
SOCIOLBUC
fuze ale reprezentanţilor sociologiei familiei." Era deci
dispreţuit nu numai „sociologul", ci întreaga „sociolo-
gie". Ceea ce-mi aduce aminte de versul lui Laforgue,
care îşi învinuieşte iubita că ar fi „dedaigne l'Art, l'Art
pur. Et sans compter le poete !"
Dar dacă dovedind că geneza satelor de tip vrîn-
cean nu puteau fi explicate prin teoria „genealogică",
nu e mai puţin adevărat că satele de acest tip uu erau
cele majoritare 111 ţară, acestea aparţinînd tipului aşa-
numit „umblător pe bătrîni", care sînt cert de formă
„genealogică".
Problema trebuia să fie explicată. Avem oare de a
face cu două modalităţi de geneză a satelor devălma-
şe ? Sau poate, mai curînd, se putea crede că cele de
tip vrîncean erau primare, din ele derivînd cele secun-
dare, genealogice ? Am avut îndrăzneala de a formula
şi această a doua teorie a mea, cea a formei „genealo-
gice" ca fază de dezagregare a devălmăşiei absolute
originare, care însă nu a fost nici măcar luată în sea-
mă de istoricii noştri şi, ca atare, nu s-a bucurat de
vreo „critică" oarecare.
Singur profesorului Alexandru Rosetti îi sînt recu-
noscător pentru faptul oă, fără să nege posibilitatea teo-
retică a tezei mele, mi-a atras atenţia că nu o poate ad-
mite cîtă vreme iau o pot sprijini pe fapte concrete.
Eram deci dator să caut şi să găsesc cazuri reule, din
care să se vadă clar, de ce şi cum un sat de devălmă-
şie absolută se transformă într-un sat „umblător pe bă-
trîni".
Asemenea critici care te îndeamnă la muncă şi îţi
arată pe ce cale trebuie să porneşti, sînt o binecuvîn-
tare pentru cercetătorul de bună-credinţă. E totuşi stra-
niu faptul că singurul care mi-a făcut-o nu a fost un
istoric şi nici un sociolog, ci un filolog; însă om de lar-
gă cultură şi generoasă atitudine faţă de orice alt stă-
ruitor într-ale cercetărilor ştiinţifice. Am socotit că cel
mai indicat lucru era să iau contact cu o „formaţiune
socială umblătoare pe bătrîni". Am ales iii acest scop
nu un „sat", ci un „oraş", anume Cîmpulungul muscelean,
luat în consideraţie dealtfel şi de către alcătuitorii Co-
75 i-7
SOCIOLBUC
dului Silvic ca fiind cei mai tipic .Lai bm cunoscut
formaţiune „umblătoare pe bătrîni", „obştea moş-
nenilor ciuipulungeni" fiind singura are reuşise i con-
semneze in icris normele dreptului său obişnuielnic;
Am mers deci la Cîmpulung, însoţit de prietenul şi
colegul i e monografie, Petrişor Viforeanu, a c8- u fa-
ilie se la atunci la Cîmpulung. Lucrind I 1 dosarele
obşteşti, OT dat peste dovezile documentare pe ;<*re ie
Căutam, C J I U ie seste documentul dirx L : A RE e de
fapt un regulament de funcţionare a sistemului deval-
1 a? tocmai în epoca sa de trecere f la topul «v.'in-
, ian» h umblător pe bătrîni" Am folosit de ase-
mei =-J 4* „aşezăminte" şi „dă 4 ţ^eama ale
„Casei obştiei ', precum şi cârf e j u d e c a t a privind ot-
îoa făcînd dovade completă şi de netăgăduit ca,
fer-adevăr o b ş t e a aceasta practicase pi la mijlocul
veacului f sistemul „vrîncean" al .ryaimaşiei ab-
solute ţ c ia atunci, printr-o s - i e de lupte sociale
si le procese purtate în f 4a instanţelor de judecată
derne trecuse s sislemul „genealogic" Părtaşii la îm
părţirca pe 32 ' 3 „moşi" care a avut 1 : mi aveau m-
trei ei nici o înrudire genealogică Eimd alcfituiţi dm
„mahalalele" oraşului, senzaţional fund faptul că do
S i tre aceşti „moşi" reprezentau onorariile de avocat
ale celor 1 : purtaseră procesele. i.veam deci ie a ta-
ce cu o d ră formă genealogică, de moşi subimpar-
ţi i ..dramuri", d a r atota.-t * $ * gmriw*
astfel hotăriîă fin avea nimic „genealogic e tund o
S i f o r m ă para-familială, a d ă u g a t ă | si sit a u în care
Sominaseră luptele sociale şi raporturi de forţă, ar nu
de drept.
O parte din ipoteza mea de lucru, ^nu, î i „umbla-
rea bătrîni" poate deriva dintr-o devălmăşie ne:e-
nealogică, . a deci dovedită. Rămînea nsă LCI picioare
întrebarea încă nedezlegată, privind faptul că :o 1 fo •
ma "uridică de soluţionare a luptei sociale c1 dezagre-
aare a stării iniţiale de totală devălmăşie, fusese cea
„genealogică", situaţie pe care am întîlnit-o apoi şi în
alto locuri, de pildă în satul Runc. care — aşa cum VO) a
vedea — era o „obştie de cumpărături", în care „muşii"

erau g ip de cumpărători, fără legătură genealogică
întru ei. Dar dezlegarea acestei probleme nu va veiii
pentru n n< decît mult mai tîrziu. Şi încă! Am se;
meniul ;ă ] i această privinţă ar mei fi încă multe ' i
cercetat şi d lămurit, fără a fi pierdut totuşi credinţa
că mat a înţelegerii acestor procese sociale îe află i i
cunoaşterea deplină a sistemului negenealogic vrîncean.
Dar în f tul acesta nu rezolvasem în Vrancea decît
u a din problemele pe care le avusesem în vedere. Mai
rămăsese încă una, care merita să fie ţinută în seamă,
despre are voi spune cîteva cuvinte. Pornisem de ia ii
tuiţia c este posibilă şi fecundă o îmbinare a sociolo-
giei istoria. 3ai* mai corect spus, o îmbinare a cer-
cetării prezentului cu cercetarea trecutului, „prezent" şi
„trecut" nefiind decît o arbitrară tăiere în dc lă a unu
proces socit continuu. Cum cercetarea prezentului ofe-
ă mc mulU siguranţă decît cercetarea trecutului, era
teoretic posibil ca de la prezent să mergem „de-a-ndă-
ratelea spre trecut, prezentul neputînd fi decît o eta-
pă finclă a trecutului, reconstituirea trecutului nepu-
ind fi acceptabilă decît în măsura în care se putea lega
logic de prezent. 3u alte cuvinte, mi se punea problema
elaborării unei tehnici de „arheologie socială", la înde-
îîna sociologului cercetător al prezentului, dornic să
înţeleagă „procesul" social care leagă prezentul de tre-
cut.
Ş în această privinţă Nerejul a fost pentru mine lă-
muritor printr-o experienţă care merită a fi rezumată
în cîteva cuvinte. In satul Nerej exista un aşa-numit
Pla al Nerejului Mare". „Plaiul" acesta, ca orice
loc denumit „plai", era un drum de legătură în-
tre satul „matcă"' Nerej şi satul „roi" al Spulbe-
ii-u; A te plimba pe acest plai, aşezat pe una
din terasele largi ale Zăbalei, fie oe jos, Fie de a căla-
re, iţi procura o bucurie nespusă, atîi de frumoasă era
priveliştea >i itît de pline fiind locurile de amintiri
foarte vechi. Iţi arătau sătenii locul aşa-numit „La Bo-
lovan", unde spuneau că se află înmormîntat un oare-
care trădător al Vrancei, pe care îl omorîseră acolo cei
din „obşte". De asemenea, „Dealul Soimăriei", în vîrful
76
SOCIOLBUC
căruia se aprindeau elăile de paie, cînd se „da şfoară
în ţară" că „dau tătarii". Despre aceşti „tătari" circulau
încă nenumărate tradiţii. Nu numai expresia curentă
„stai, că nu dau tătarii", ca să arate că nu e nici o gra-
bă, ci şi poveşti despre pasările numite „nagîţe" şi „pa-
sărea tătarilor", trădătoare a prezenţei băjenarilor as-
cunşi prin pădure, care, rotindu-se în jurul unor puncte,
arătau jefuitorilor unde se află oameni, din ale căror
stîrvuri urmau să se hrănească şi ele.
Ce ridica însă probleme era faptul că pe acest plai
se afla o „ţarină", adică o „raclă de pămint" înconjura-
tă cu „gardurile ţarinii". Aci nu puteai pătrunde decît
deschizînd „poarta ţarinii" pe care sta scris: „închide
poarta", Iar în interiorul acestei ţarini se vedeau urmele
unor lotizări în fîşii paralele, despărţite între ele prin
„mejdine" marcate prin bolovani şi tufişuri. Aceste lo-
turi purtau numele de „delniţe" (adică în slavă, loturi,
trase la sorţi), fiind stăpînite individual de către o se-
rie de familii din sat, erau scoase deci din sislemul
devălmăşiei. Ca atare, ele se puteau vinde şi cumpăra,
da de zestre şi dona.
Asemenea acte de vînzare-cumpărare pot încurca
pe exegetul de documente. Pornind de la ideea greşită
că într-un sistem social nu pot exista mai multe siste-
me de proprietate, funcţionînd în paralel, exegetul poa-
te fi lesne indus în eroare Cum a şi fost, dealtfel, ca-
zul unui istoric, venit doar pe cîteva zile în Nerej, care
citind astfel de documente de vînzări şi cumpărări de
„ocine", a tras concluzia că vestita „devălmăşie" vrîn-
ceană era demult dispărută. Concluzie paradoxal trasă
la masa lui de lucru, în faţa unei ferestre prin care se
putea vedea imensul teren vălmaş al islazului, pe care
se purtau încă lupte sociale acerbe între cetaşii care
aveau deopotrivă dreptul de a „rupe" atîta teren cît
puteau „cuprinde", spre folos propriu, din teritoriul
tuturora, unii „acaparatori" chiaburi „închizînd" peste
noapte suprafeţe de teren, prin garduri ridicate !n pri-
pă, dincolo de ceea ce era îngăduit pe măsura nevoilor
lor de gospodărie casnică închisă, garduri pe care a
doua zi obştea le dărîma. Iar la orizont se profilau mun-
77
ţii cu pădurile lor care se mai aflau încă în „devălmă-
şie absolută", nu numai pe un singur sat, ci şi pe gru-
pe de sate.
Incercînd să ridic o schiţă topografică a delnitelor
din cuprinsul „raclei" şi să stabilesc neamurile care le
stăpîneau, am constatat că spiţele de neam cu încrm-
găturile lor se potriveau perfect cu cele ale diverselor
lotizări. Fuseseră la început cîteva neamuri care pri-
miseră loturi egale; apoi. acestea se fragmentaseră, deo-
sebit, după numărul descendenţilor din fiecare grupă.
Descendenţă dealtfel practicată exclusiv pe linie băr-
bătească. Obiceiul pămîntului, denumit savant „privi-
legiul masculinităţii", se putea deci dovedi pe această
cale a confruntării dintre mărimea loturilor şi spiţele
de neam, chiar în lipsa oricăror documente scrise. Am
ajuns deci la părerea că s-ar putea elabora tehnica „ar-
heologiei sociale", prin folosirea sistematică a datelor
topografice rezultînd din lotizările terenurilor.
Ceea ce era deosebit de interesant era faptul că nu-
mărînd „rîndurile de oameni", adică generaţiile care,
de la cei actuali, urcau pînă la regăsirea loturilor egale,
puteai socoti cel mult 5 generaţii, adică maximum 150
de ani. Era deci vorba de operaţiuni de împărţire ega-
litară relativ recent înfăptuite. Făcute însă către cine ?
Erau în total cam vreo 15 grupe egale, deci 15 benefi-
ciari iniţiali ai distribuţiei de loturi, continuate prin
loturi contigue aparţinînd unor familii din satul
Spulber. Dovadă deci că „delnituirea" fusese făcută în-
tr-o vreme cînd satul roi Spulber nu se despărţise încă
de satul matcă Nerej.
Intre toate aceste grupe familiale nici un fel de le-
gătură de rudenie nu putea fi stabilită, nici măcar prin
invocarea unui erou eponim legendar. Către cinf. fu-
seseră deci făcute aceste distribuiri egalitare de tere-
nuri? Către „cetele de neam" existente? Sau doar că-
tre familii izolate ? In Nerej, răspuns la această între-
bare nu am putut găsi, Doar un singur act mai vechi
cuprindea menţiunea că „am făcut parte şi străinilor din
sat", adică unui grup de oameni de curînd veniţi în
73
SOCIOLBUC
Rai şi care, prin însăşi faptul că li s a făcut şi lor parte,
i useseră acceptaţi ca obşteni, la rînd cu ceilalţi.
Posedarea unei „delniţe" corespundea deci şi cu o
dovadă d 2 „băştinăşie", t aîă sau de adopţie. Conclu-
v merita ă ie reţinută: posedarea unei „delmţe
constituia ieci dovada că posesorul ei avea drept „de
peste tot hotarul, la cîmp la pădure, a ape'\„Delni-
putea deci fi nu numai un lo. uat în stâpmire, î
şi „matca" nui drept deplin pe întreg hotarul satului.
Ceea ce :ăcea inteligibilă menţiunea atît de enigmatica
din r . ' acte vechi, care spun în mod constant că se
vî de m „rumân cu delniţa lui le r iste tot hotarul,
din p, din pădure, din islaz, din hotar în hotar tu-
blă dovadă a faptului că respectivul „rumân eia nem-
b al unui sat devălmaş, că.era „băştinaş" în ac< i co-
munitate, dovada fiind făcută p in posedarea indivi-
duală ) un „delniţe" care, la rîndul si, dadea drep-
d folosinţă pe întreaga avere devălmaşe a satului. Si-
tuaţia ( a clară în Nerej, înde astfel se j petreceau
lucrurile, posedarea une „delniţe" făcînd dovada başf-
năşiei, :i a dreptului „de peste tot hotarul .
Ari putut astfel înţelege felul în care, şi i aţele
de „rumâni „delniţele cu rumâni" ş „deimţele fără
rumâni" puteau fi explicate ţ in cunoaşterea mecanis-
mul ii s< ia devălmaş, :are lega posedarea un< le,
r te de dreptul de folosire a întreg trupului de moşie,
ifînd îr Ite cazuri şi dovada documentară faptu-
§ stabilirea numărului de „bătrîni* pe :are :ma
să umble" satul fusese rezultatul unor 1 pte sociale
şi ale n tîrguieli care nu aveau nimic de-a face cu
vreo genealogie reală.
t a Nerej im avut curajul de a generaliza primele
mel° concluzii, crezînd că dacă „arheologia sociala
ini permitea să reconstitui istoria socială i iul petec
c e loc, :u era „ţarina Nerejului", acelaşi procedeu
putea duc înţelegerea „crăpăm" moşilor săteşUta
delniţe umblătoare pe bătrîni. Puteam c eci merge mei
mai departe, generalizînd metoda la însăşi t .oca în
car se făcuseră delimitările între trupurile le moşie
ala satelor, măcar în acele regiuni în care aceste trupuri
i-7
 aveau ele înşile forma unor delnito*
• it dovedită, astfel că pe acest filon de gîndire ar fi
tont cu putinţă să se ducă o întreagă muncă de elabo-
mie, verificare şi întemeiere pe cazuri concrete, înun-
a s p w w w S E i S S i i A itît de grea încît, credeam eu, ar fi putut da de lu-
şi c 1 v r d i n ă a m ă n u n te. Iî ef l P^ c e^s e l o r d e î n c e P u t a bănui 11 u unui întreg rînd de cercetători care, cu migală, să
nire J i° lua] în slăpi- scoată la lumină, regiune de regiune, întreg trecutul
mre a satelor devalmaşe de către mii boieri slnHiinH social al ţării.
acţiunea de cotropire i întregii Vrance de către ho Ceea ce nu am avut norocul să văd înfăptuindu-se.
Am lucrat mereu de unul singur, încadrat în instituţii
care urmăreau alte scopuri decît cele visate de mine,
astfel că prea puţini au fost aceia care să aducă în con-
tinuare o contribuţie valabilă în dezlegarea acestei
£ p t e ^ i cîmpie mari probleme ale istoriei noastre sociale, realizată pe
«proprietar" l Vrancei, J -l . ^ f î & c f S h J H î ' căile atît de noi ale îmbinării „istoriei" cu „sociolo-
gia", sarcină specifică acelor cercetători de arhivă care
s s x pot fi simultan şi cercetători de teren.
i S u S n e l f e e l T r ^ r 6 " Producţie în, c«re inf avea "n legătură cu lucrările din Vrancea ar mai ii de
ex Ioatare spus ceva despre colecţiile de documente găsite "acolo,
Seudafă» P parazitară, încl prilej de mari bucurii, dar şi de unele neplăceri. Cîte-
COnstlt uirea
priu si fără' drenf P d erf a o r a m .z a *ui domeniu pro- va acte vechi fuseseră adunate încă din timpul şederii
tie Inral . r 1 , n 9 Procesele le produc
ceva în sat a „monografiştilor", în special mai harnic ară-
tei „caşaru şi „stini", precum şireuşise
c ă s ă S ' V
cîrHnmi" seze
tîndu-se a fi Rom. Cotaru, care dase profesorului Guşti
Ja
mica sa colecţie. Profesorul, la întoarcerea sa în Bucu-
® " J u a r e a în stăpînire la întemeiere" H reşti, remisese actele profesorului N. lorga. care le pu-
f S S eC0n01Qice ^ i c * la o p r o s t a t e blicase. Dar strînsese acte şi Constantinescu-Mirceşti,
„feudala" propnu-zisă. Exemplul Vrancei era ™ a m precum şi eu însumi. Nu ştiam la vremea aceea taine-
mai condudent, cu c această tenlativă a n a c r o n L de le scrisului chirilic. Primele noţiuni le-am căpătat de
feudalizare , ea loc 1< începutul veacului trecut cînd la sătenii mai bătrîni, care mai ştiau citi în vechile
cărţi bisericeşti şi, cît de cîţ, şi în acte manuscrise. Am
S S L S S T ^ 1 ijl°aCele COerdtiVe socotit necesar să învăţ şi eu ceva paleografie chirili-
încărcat cu acest bagaj de idei şi de informaţii am că, astfel că am urmat, timp de un an, lecţiile pe care
redactat un pr , studiu, despre dreptul primat vrîn le ţinea N. Cartojan ia Şcoala de Arhivistică de la
cean şi despre cel public, pe ;are l-am tipărit în dou Arhivele Statului, la acea vreme instalate în clădirile
ZmZ%ZCeSlVe diU ArhJVa
WW * Mo* de lîngă biserica Mihai Viteazul, sub conducerea lui
Constantin Moisil. Tatăl meu era el însuşi profesor de
expertiză grafică la acea şcoală. N. Cartojan era un
t u n c F ^ Z f S ? 1 1 2 r u ; L Ştefănescu, mi-a spus a- excelent profesor, de la care mi-au rămas amintiri din-
tunci că ani pot socoti încheiată car Ta şUintifică
Pe ce spusesem Ir a, w t <t din 1929 n-ar mai tre cele mai bune, nu numai ca dascăl, ci şi ca om de
1 realitate Cl a o rară bunătate, dornic să-ţi fie de folos cu orice pri-
nu
nu er J Tdecît
erau V * o schiţă a unei teorii, ' i «m u«U* >afirmată
W lej. Stătea într-o modestă casă de pe strada Enăchiţă
80 C - d a 5723 coal fi 81

SOCIOLBUC 5
83
Văcarescu, 'm preajma Mitropoliei. La el m-am dus şi
0 să- ii controleze primele mele încercări de a desci-
fra scrisul, atît de stîngaci, al ţăranilor din Vrancea ;
ceea ce a făcut cu o deosebită bunăvoinţă.
Ce a ce nu însemna că ajunsesem a fi un bun pa-
leograf. In tot < zi'l puteam totuşi să citesc actele vechi
îndeajuns ca să-mi dau seama că cele din Vrancea i-
ver în ele nu numai informaţii extrem de preţioase,
: cl ei iu JU şi simplu „senzaţionale", neavînd pere-
che ecît în documentele publicate de Ştefanejli des-
P L s Vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc, Ba
actele Vrancei îrau încă mai valoroase, dat fiind că
si..t singurele documente scrise, nu numai din Româ-
ni ., ci şi din lume, în care se putea vedea cum, pe la
mijlocul veacului trecut, o „devălmăşie de ocol , cu
prinzînd totalitatea munţilor vrînceni, fusese împărţită
pi- sate, fixîndu-se abia atunci, atît de tîrziu, hotarele
săteşti.
C. D. Constantinescu-Mirceşti găsise între timp, la
săteanul Şerbănescu, o întreagă arhivă, moştenită de la
bunicul ;â :pa Şerban, cel care purtase judecăţile
cu Rose -Roznovanu. Mi-a propus si lucrăm împreună
i descifrarea lor. Am plecat leci la Năruja şi, după
mu] > tratative, l-am convins pe Şerbănescu să - dea
voie -s documentele. Ne-am instalat a dînsul a
casă, lucnnd zi şi noapte, timp de peste o săptămînă,
dormind c >a cîteva ceasuri pe zi. Am început i a
ci documentele, Constantinescu-Mirceşti scriindu-le
sub dictarea mea. Fiecare act în parte aducea sine >
inîormaţie care î • i da sentimentul că pătrund -o
1 extraordinară, o „cultură" ţărănească 6 ît sur-
prinzătoare, înci, vedeai cum se încheagă îr mintea
ta imaginea unei Iu jii ^ care altfel nici n-ai putut-o
înnui. După o săptămînă de lucru intens, Popa Neculai
iJarmat de istovitoarea noastră muncă, a găsit d« - .
vnnţă sî i p m ă capăt, astfel că a întrerupt-o li, nă-
vală p ;te noi cu un taraf de lăutari, chemîndu-ne la
o masă bogat răsplătitoare.
Am plecat deci din Năruja cu un dosar destul de
voluminos de documente. Eram atît de bucuros, încît pe
SOCIOLBUC
i-7
unde am apucat, am tot trîmbiţat isprava pe care o fă-
cusem. Peste cîtâva vreme ne-am hotărît să ne întoar-
cem ia Năruja ca să procedăm la un control al trais-
crierilor noastre, de data aceasta fără grabă, curiozita-
tea iniţială fiindu-ne satisfăcută. Dar spre marea noas-
tră supărare, am constat că cineva venise în urma noas-
tră, lucrase şi el în arhivă şi, ceea ce era şi mai grav,
luase (fără încuviinţarea lui Şerbănescu), un grup de
documente, alese dintre cele mai de seamă.
In faţa acestei situaţii, ce aveam de făcut ? Constan-
tinescu-Mirceşti a fost de părere că e necesar să pu-
blicăm urgent documentele aşa cum reuşisem să le des-
cifrăm la o primă lectură. Poate ar fi fost bine să nu
accept această propunere. Aurel Sava, care îmi fusese
coleg de facultate şi îmi rămăsese bun prieten, înce-
puse şi dinsul să publice documente vrîncene. Soluţia
cea mai corectă ar fi fost să cădem de acord să publi-
căm împreună un corpus de documente vrîncene, solu-
ţie la care nu am ajuns decît prea tîrziu, un an înainte
de decesul atît de prematur al lui Aurel Sava, căruia
abia îi remisesem vraful de documente încă nepublica-
te de noi şi care ar fi trebuit să intre în volumul doi
din colecţia noastră, rămasă încă nepublicat, cu excep-
ţia a cîtorva acte, pe care N, Iorga le-a publicat, ex-
trăgîndu-le din volumul manuscris pe care i-1 dădusem.
Partea neplăcută a povestii începe însă abia acum.
Un profesor din Focşani, dealtfel de toată stima, a scris
o recenzie critică, foarte aspră, a volumului nostru, adu-
cînd argumente, desigur justificate, pentru a arăta că
transcrierile noastre nu erau totdeauna perfecte. Se
baza în special pe grupul de acte dispărute (in arhiva
lui Şerbănescu, pe care nu-mi dau seama nici acum de
chipul cum au ajuns la acest recenzent. Şi ceea ce era
încă mai neplăcut, e că ni s-a adus la cunoştinţă că
această recenzie urma să fie publicată în Revista isto-
rică a lui C. C. Giurescu, dar ar fi putut să nu fie pu-
blicată, dacă am fi făcut şi noi parte din grupa politică
georgistă, continuînd a lucra cu aceasta şi nu cu N. Iorga.
Sugestia astfel făcută, pe căi piezişe, era de neprimit.
Am lăsat deci ca recenzia să apară, singurul ei rezul-
 tat f; id ca renunţat să mai publicăm volumul doi
c« e a ramas pînă azi In posesia lui Constantinescu-Mir-
îşti, i renunţînd să mă mai amestec ir jtfei de tre-
un i fapt, ceea t s mă interesa pe mine i infor.
mâţule sociale ce puteam extrage di documentele 1 -an
cei t ceea :e am şi făcut, făr să revendic veleităţi de
a litor, ediţii critice, a actelor chirilice, ^daug că D..-
mian Bogdan, Jt mai tîrziu, propusese să rei dînsui
publicaţia actelor vrîncene, atîtea cît 1mai puteau fi ă-
site d n cele rămase d< 'a Aurel Sa a sau n dosa-
i : u Constantinescu-Mirceşti şi ale me Propune-
re care, din păcate, nu s-a realizat.
Învăţătura de minte pe care am tras-o din această
neplăcută poveste a fost să nu mă mai grăbesc
rirea şi, mai iles să nu i r d lucrez di it de unul sin-
gur, îăre să mă las amestecat în încurcăturile altora.
120
CAMPANIA DIN FUNDUL MOLDOVEI (1928)
tipă-
După „Ţara Vrancei" a fost normal să trecem la cer-
cetarea vechiului Ocol al Cîmpulungului Moldovenesc,
satul ales în această regiune a Bucovinei fiind Fundul
Moldovei. Nădăjduiam că ici voi putea continua stu-
diul satelor „devălmaşe", început în Vrancea, dat fiind
că „vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc" era
cea mai însemnată din „republicile" ţărăneşti aminti-
te de Dimitrie Cantemir, despre care şi Ştefanelli pu-
blicase un volum de documente excepţional de impor-
tante prin asemănarea lor cu cele din Vrancea.
DLi păcate însă, peste Bucovina trecuse tăvălugul
uniformizant al administraţiei austriece, ştergînd orice
urmă de „devălmăşie", fie aa de tip „vrîncean", fie de
tip „umblător pe bătrîni". însăşi pădurile, care alcătu-
iau de fapt baza supravieţuirii formelor devălmaşe, fu-
seseră răpite satelor şi înglobate în aşa-numitul „Fond
religionar" pus sub directa supraveghere a statului.
Pînă şi amintirea răscoalelor locale împotriva adminis-
traţiei austriece nu mai era păstrată decît doar în actele
moarte, ale arhivelor.
In asemenea condiţii ar fi trebuit să studiez măcar
procesele sociale datorită cărora asemenea vechi struc-
turi sociale se dezagregă si dispar. Dar o astfel de cer-
cetare ar fi fost de făcut exclusiv în arhive, informa-
ţiile de teren neaducînd nici un aport util.
Am părăsit deci problema satului devălmaş, mărgi-
nindu-mă, cum făcusem şi la Ruşeţu, să studiez „dreptul
viu" local, de data aceasta în posesiunea lucrării lui
85
SOCIOLBUC
 Eugen Ehrlich Grundlegung der Soziologie des Rechts
precum ş a său Fragebogen filr das Seminar t leben-
diges Rechts, pe care profesorul Guşti le procurase d s a
biblioteca Universităţii din Cernăuţi. Cît despre încer-
cării* similare ale marelui istoric George Popovici, ur-
t asupra aceluiaşi drept popular din Bucovina, r u
a ean a lua cunoştinţă decît m ai tîrziu, cercetînd ma-
nuscrisele luir în Biblioteca Academiei.
Ai căutat deci a elabora mai întîi o statistică ju-
decătorească, pentru i determina care sînt problemele
sociale - are dau loc la procese în fata instanţelor ju-
decătoreşti. Am lucrat d ci tn icest scop la instanţele
- Vatra Doinei, avînd de furcă cu judecătorul e cursul cercetărilor vrîncene, era că analiza oricărui fe-
acolo, care nu înţelegea de ce îmi trebuiau toate do; i-
rele aflate pe rol, precum şi toate cele din arhivă. ' •
Dar aces gen de muncă nu m-a pasionat cîtuşi de
puţin, u atît n : mult cu cît nu er< cazul să fie nea
di ită într-o echipă complexă interdisciplinară de cer-
cetai. directă a satului. în plus, nu ere nevoie, pentru
executarea ei, decît de un „operator", care s-a^ fi >< -
cializat în st., de treburi. Problema „statisticei judi-
ciare", ca dealtfel şi cea a organizării recensămîntului
general .1 tuturor caselor din a fost preluată de că-
t e harnicul şi devotatul Niculae Popescu, constant mem-
u al campaniilor organizate de profesorul Guşti. Am
abandonat deci problema statisticei judiciare, de înda-
tă cş e a pus la punct metodologia ei, elaborînd şi for-
mularele necesare.
Cit despre „dreptul • Iu", putînd fi studiat la faţa lo-
cuim, m • mărginit a face doar atît ea investigaţii , i
teren cîte mi.au trebuit ca să pot redacta planul de lu-
c u U „manifestărilor juridice", şi, mai Ves £1 ri-
\ m „cadrul istoric". Paginile scrise atunci, le socotesc
şi astăzi drept valoroase, ele punînd destul de clar pro-
blemele teoretice a căror soluţionare se urmărea, iră-
tînd şi tehnicile ce pot fi utilizate.
D« fapt, ilta sra problema care mă frămînta aci la
Fundul Moldovei: anume cea a metodologiei şi tehni-
cilor, . e lucru ale unei echipe interdisciplinare. După
cîte ştiam, o asemenea problemă nu mai fusese pusă le
86
SOCIOLBUC
către nici un alt sociolog. Profesorul Guşti e cel dintîi
care lansase ideea unor asemenea echipe,- organizîn-
du-le efectiv, dar dînsul nu elaborase în amănunt mo-
dul cum trebuiau organizate şi conduse. • .'
Echipa din Fundul Moldovei era o „echipă gigant",
formată din 60 de membri,' dintre care 17 riu mai erau
„studenţi", ci „specialişti" maturi, unii dintre ei" ajunşi
la un înalt nivel de pregătire ştiinţifică. Prima întreba-
re CP mi s-a pus a fost deci de a vedea în ce măsură
prezenţa acestor „specialişti", într-un seminar de socio-
logie, poate fi de folos şi în ce direcţii anume.
Gîndul de bază, pe care rni-1 precizasem mai ales în
nomen social nu se poate face temeinic decît prin folo-
sirea simultană a tehnicilor tuturor ştiinţelor sociale
particulare. Este ceea ce şi încercasem să fac, dVunul
singur, la Nerej, studiind „formaţiunea socială a răză-
şiei" din punctele de vedere ale tuturor ştiinţelor socia-
le particulare. îmi explicam acest tip social al „satu-
lui devălmaş" prin consideraţii de geografie umană, de
demografie şi biologie socială, prin baza sa economică,
mergind de la analizele tehnologice pastorale, silvice
şi agricole pînă la studiul relaţiilor de producţie, prin
studiul formelor juridice, a creaţiilor culturale şi ad-
ministrativ-politice. Toate aceste analize erau adiatei te
în măsura în care aveam personal suficiente cunoştinţe
în aceste atît de variate domenii de viaţă socială. Eram
aşadar un „autodidact", căci în afară de studiile juri-
dice şi istorice, făcute „profesional", din celelalte spe-
cialităţi nu ştiam decît atîta cît putusem citi. sau prin-
de din audierea sporadică a unor cursuri.
în general cred şi astăzi că un sociolog, ca să fie
bine pregătit, trebuie să aibă la bază măcar una din dis-
ciplinele sociale particulare, adîncit studiată şi înde-
lung experimentată, avînd în plus suficiente cunoştin-
ţe şi din celelalte discipline. Socotesc că „interdiscipli-
naritatea" nu este doar o regulă structurală a unei echi-
pe de muncă, ci intră în pregătirea profesională a ori-
cărui sociolog, chiar atunci cînd lucrează izolat. *
i-7
89
întrebarea • e s* pune este însă daci, lucrînd ln-
tr-o «echipă inter disciplinară", sociologul, Însuşi
„înterdiscipUnar", se poate ajuta cerînd colaborarea
profesioniştilor tuturor ştiinţelor particulare. In acest
icop, j»e cit am putut mai sistematic, am luat parte
ai i „specialiştilor" veniţi In echipă, căuttnd sâ n fi
lămuresc asupra rostului pe care bvr putea avea prezen-
ta lor în echipa de cercetare interdisciplinară.
Profesorul Francisc Rainer, pentru a doua oară ve-
re cu , i teren, însoţit to de dr. Horia Dumitres-
cu dar şi drii Ştefan Milcu şi Ciorapciu. Dispunea de
da a aceasta de un adevărat laborator, graţie căruia pu-
teau fi făcute ni numai măsurătorile antropometrice, ni
şi ;ele 1 Î determinare a grupelor sanguine şi a reacţiilor
Meinecke, tc te însoţite de un vast material documen-
tai scriptic. Impresionantă şi de neuitat a fost această
figură a marelui profesor Francisc Rainer. La Nerej r
avusesem răgazul şi nici curiozitatea de a-1 urmări i
muncă, a Fundul Moldovei însă am putut sta mai mult
i vorbă ace! t extraordinar savant, de o erudiţie
atK de multilaterală şi de o concepţie atît de um< nă
despre viaţă.
Îşi pusese desigur In gînd să stabilească o legătură
ntre ceea ce ne preocupa pe noi, sociologii şi ce (a ce
forma obiectul principal al studiilor sate. In lungi, foar-
te lungi convorbiri de seară, plimbîndu-ne pe dealuri sau
stînd la adăpostul vreunui copac, strecura în mintea
noastră credinţa că iu se poate înţelege nimic din via-
ţa socială a oamenilor dacă nu înţelegi în prealabil cît
de ii ens de vastă şi de complexă este însăşi fiinţa omu-
lui. Conversaţiile lui străbăteau un larg cimp d preo-
cupări: de li consideraţii de strictă antropologie, cu
explicări precise de anatomia şi fiziologia omului, tre-
cea la analize de psihologie individuală şi socială, adîn-
cind probleme de metafizică, câutînd răspunsuri la ma-
rile întrebări menite să rămînă fără răspuns, pe care
rînd pe rînd au trebuit să şi le pună toţi filozofii lumii,
de la Platon, la Kant. Convorbirea lui sfirşea pe tema
creaţiilor artistice ale geniilor tuturor timpurilor, cu re
SOCIOLBUC
i-7
citări in greacă şi latină, germană şi franceză, spu e p
şoptite, ajungînd plnfi la urmă şi la cei de io; moderni.
' i sună ii icuina în ureche glasul lui, recitind din
Rainer Maria Rilke, de cere abia atunci am u lot, r
radoxal, de la acest, ciudat şi fermecător profesor de
anatomie.
Văzîndu-1 cum, peste ri, ceasuri de-a rîndul măsu-
ra capete de oameni, dictînd ucenicilor şi colaborato-
rilor săi cifre după cifre, l-am întrebat o d tă la c
concluzii îl pol duce străduinţele lui şi In ce măsură
aveau ele legătură cu viaţa socială a oamenilor Răs-
punsul a fost •» lecţie clară: nu vedea deocamdată care
-,r putea fi legătura, dar orice cercetare trebuie făcută
riguros, astfel ca, cine ştie, într-c altă generaţie, alţii
mai pricepuţi decît tine, să o poată folosi. De la ei am
învăţat că eşti dator să strîtigi cu migală fapte concre-
te ş să le prelucrezi cu îndărătnicie, mergînd p lă 1
habotnicie, fără totuşi să stSrpeşti i. tine viermele cel
neadormit al îndoielii, dorul ipotezelor îndrăzneţe, care
îţi dau putinţa, în cazuri de oboseală, să te odihneşti
în visare.
Un singur lucru nu am putut învăţa de Rainer :
m-a convins să trec pe la Facultatea Medicină,
văd laboratorul şi colecţiile şi să .ni _is ispitit să fi tc
medicina. Am încercat, in faţa colecţiilor lui de cranii,
mi-a dat despre fiecare din ele lămuriri, însoţite de de-
scrierea omului viu al cărui craniu stătea acu ie raf-
turile colecţiei şi insistînd asupra marei probleme a
vieţii şi a morţii. Mi-a spus că în tinereţe, lucrînd încă
în spitale, 1-a preocupat problema agoniei, a clipelor
în care viaţa se stinge, însoţită de procese fiziologice,
dar deopotrivă şi psihice, toate menite a rămîne pentru
noi o taină, agonia neputindu-ne da lămuriri despre ce
este viaţa.
Mai tîrziu am cercetat şi eu problema agoniei, aşa
cum apare ea în credinţele folclorice ale oamenilor de
prin sate, ca detaliu a marii probleme metafizice a vie-
ţii şi a morţii, pe care am urmărit-o deseori cu gindul
la cele spuse mie de Rainer. Dar nu am rezistat totuşi
la şedinţele de disecţie şi nici la operaţiile de pregătire
a craniilor, ale căror oase se. puteau desface cel mai -u-
rat dacă le umpleai cu fasole şi puneai totul să fiarbă.
Aşa că mi-a rămas în suflet un Rainer mai mult filo-
sof decît anatomist, un Rainer umanist, „om" de o cal-
ă omenie, de infinită curiozitate cu privire la semenii
lui, fie lu îţ unul cîte unul, ca dramă individuală, fie
ca speţă biologică şi grup social. Poate că, dacă în so-
ciologia pe care am făcut-o străbate o compătimire pen-
tru nesfirşita drama umană, o considerare a vieţii so-
ciale sub aspectele ei de durere şi de agonie, o dato-
resc şi înrîuririi lui Rainer.
Dar efectiv, munca'depusă de acest mare savant nu
vedem cum s-ar putea încadra într-o cercetare interdis-
ciplinară, rezultatele obţinute rămînînd un „corp străin"
în mijlocul celorlalte. Căci era clar pentru mine că pro-
fesorul Rainer nici nu explica viaţa socială prin facto-
rul „rasă" şi nici caracterele anatomice ale oamenilor
prin viaţa lor socială. Cît despre problemele de „igienă
socială", cele ale „bolilor sociale" (adică evînd c cau-
zalitate şi deci şi o terapie socială), ele rămîneau, dacă
nu străine, în tot cazul nestudiate de echipa sa.
M-am înţeles mai puţin bine cu profesorul Niculae
Comăţeariu, inginer agronom, care, începînd din Fun-
dul Moldovei, a patricipat apoi la alte trei campanii
succesive de „monografie", fiind unul din personagiile
deosebit de respectate în cercul nostru. Dar ceea ce
i-am. reproşat întotdeauna e faptul că nu a reuşit să ne
dea un studiu complet al situaţiei economice a satelor
pe care le studiam, cuprinzînd nu numai o analiză pe-
dologică a solului, ci şi a tehnicilor economice folosite,
a rezultatelor obţinute şi a modului de organizare a re-
laţiilor sociale aferente. I-am fi cerut deci o cunoaşte-
re mai adîncită a economiei politice şi a rostului pe care
această „economie" îl are în viaţa de ansamblu a socie-
tăţii.
Faţă de cum lucrase, încă de pe la mijlocul veacu-
li i trecut, un Ion lonescu de la Brad, aveam impresia
c t asistăm la un pas înapoi, la o despărţire a „econo-
miei11 de „sociologie", paradoxal înfăptuită tocmai în-
tr-o echipă de monografie „sociologică". Singura pro-
so
 blemă care îl interesa pe profesorul Cornăţeanu era
t eea < bugetelor ţărăneşti", alcătuite desigur cu o
tehnică nai savantă decît cea folosită de noi la Ruşeţu
si Nerei, totuşi, şi în această privinţă, după părerea mea,
1 un nivel ai puţin „sociologic" decît fusese în pri-
mele noastre încercări.
lată anume de ce influenţat de economistul elveţian
La • Cornăţeanu distingea, în „buget", ce era al „între-
prinderii" şi ce era îl „familiei"1 T»e fa il interesa
numai <' v -ai dacă „exploatarea ţărăneasca, socotită
di punct de v e d e r e • contabil capitalist, ere „rentabila
-au Calcula deci munca depusă în gospodăria ţără-
nească ce i cum ax fi Eost plătită uncr salariaţi, la
preţul curent • pieţei. Rezultatul era constant para-
doxal: )at< gospodăriile ţărăneşti se dovedeau a fi
falimentare. Totuşi, supravieţuiau! în ltfaţe, bugeT
>le astte concepute na corespundeau situaţiilor reale,
aospodăria ţărănească nefiind o exploataţie capitalista,
ci una :>ia în curs de înglobare într-un su am capi-
t a l i , deocamdată salvîndu-se printr-un . surplus de
muncă şi an nive d rai deficitar. Neîncadrate în
ansamblul problemelor sociale, nelegate de procesele
sociale re determinau trecerea ie 1-, mod de pro-
ducţie precapitalist la unu capitalist, bugetele de tm
.aur erau nesemnificative pentru situaţiile de la

Bugete făcuse şi Le Play, Iar el le încadrase înţr-o

scurtă monografie r satului întreg. Cornăţeanu, lucr nd
t i cadrul ' i „monografii" a satului, s m d e b u
seamă ca, î final, şi bugetele ui sa sapoatăîncadra
în monografia globală. Numai : I o astf 1 de mcadrare
fina i n posibilă, ic vreme ^ n u f u s e ^ d e l j
început a- în vedere şi mei pregătită, metodologic
si tehnic, anume îr scop. Bugetele - ca fenomen
economi d cî un fragment din muI mai
vasta problemă a modurilor de producte, la .nndul, lor
fragment dintr-un m It nai vast proces istoric are in
: e mă priveşte, credeam că era cel dt pătrundere
sistemului capitalist în economia n o a s t r ă rurală Pentru
lămurirea acestui proces, „bugetele" ar fi putut i utile
91

SOCIOLBUC
 doar dacă ai fi fost mume alcătuite în acest scop, ca
detaliu semnificativ al unoî contradicţii între două sis-
teme economico-sociale. Dar pentru aceasta, punctul de
vedere contabil ar fi trebuit să fie înlocuit printr-unul
de istorie social-economică. Socoteam deci că bugetele,
aşa cum le făcusem anterior, în campaniile din Ruţeşu
şi Nerej, influenţate de învăţămintele lui Ciaianov,
erau mai apropiate de un punct de vedere sociologic.
De fapt, o analiză a problemei nu va fi încercată decît
peste un an, de Mircea Vulcănescu, in studiul său des-
pre „economia şi sociologia vieţii ţărăneşti".
De o menţiune specială merită să -tibe parte Mac
Constantinescu, sculptor şi laureat al Şcolii Louvrului,
expert în probleme de muzeografie şi istoria artelor.
Mac Constantinescu, împreună cu soţia sa Floria
Capsali, coregrafă, a studiat jocurile populare din sat,
alcătuind în ace : scop o serie de desene analitice ale
mişcările diverselor tipuri de jocuri, detalii tle costu-
mului purtat, în special însă interesîndu-se de colec-
tarea şi organizarea unui muzeu local de caracter etno-
grafic. Aici, la Fundul Moldovei, sub directa influenţă
a lui Mac Constantinescu, s-a pus formal şi problema
alcătuirii unui „muzeu" care, aşa cum vom arăta, a
crescut an după an, sfîrşind cu construirea „Muzeului
Satului" în 1936.
Profesorul George Breazul venise din partea „Arhivei
fonogramice" a Ministerului Cultelor şi Artelor, fiind
primul folclorist pe care l-am văzut făcînd înregistrări
pe suluri de ceară, cu aparate „Edison". George Breazul,
încă din 1926, ceruse Ministerului Cultelor şi Artelor o
subvenţie pentru înfiinţarea unei asemenea arhive. Ob-
ţinuse în 1927 suma de un milion şi jumătate şi numirea
unei comisii oficiale care să organizeze culegerea fol-
clorului muzical din toate judeţele ţării, printr-o reţea
de „folclorişti" (mai mult sau mai puţin pricepuţi). Era
„cea dintîi instituţie de stat consacrată melodiei popu-
lare naţionale", după cum scrie George Breazul într-o
dare de seamă tipărită, în care reproduce şi textul unor
„îndrumări pentru culegerea folclorului muzical cu aju-
torul fonografului", de el alcătuite.

92
 Una din cele dintîi descinderi pe teren a lui Breazul
a fost cea din Fundul Moldovei, în zilele de 5—12 au-
gust 1928. De la dînsul nu mi-a rămas însă în amintire
decît insistenţa cu care ne vorbea de lucrarea din 1896
a lui Karl Biicher, despre Aibeit und Rythmus, după
părerea sa importantă ca mod de punere „sociologică"
a problemei folclorului muzical, adică de tălmăcire a
muzicii populare prin funcţiunile ei sociale, legate de
muncă.
Acest muzicolog dispunea fără îndoială de o vastă
erudiţie livrescă, pe care insă Constantin Brăiloiu, ve-
nit la Fundul Moldovei imediat după plecarea lui Brea-
zul o numea, cu ironie, „Allgemeinemusifcwissenschaf-
ten", care ar fi fost specialitatea celor fără specialitate.
Intre ei doi a urmat apoi o polemică foarte neplă-
cută, pe care profesorul Guşti s-a străduit zadarnic să
o domolească. Astfel, după ce în 1931 Emanoil Bucuţa
publicase în revista sa, Boabe de grîu, anul II, nr. 4 (ad-
mirabilă revistă, adaug, pentru că veni vorba despre
ea) un studiu întitulat Societatea Compozitorilor Ro-
mâni, cuprinzmd de fapt metodologia şi tehnica cule-
gerii folclorului muzical (despre care vom mai vorbi),
a urmat în aceeaşi revistă, în anul 1932, anul III, nr. 8,
un studiu al lui G. Breazul, Arhiva ionogramică, expu-
nere a felului său de a vedea problema.
Nu aş vrea să fiu părtinitor, lăsîndu-mă influenţat
de sentimentele de prietenie şi de înaltă preţuire pe
care le port lui Brăiloiu, dar cred că simpla confruntare
a acestor două texte este de ajuns pentru a vedea su-
perioritatea lui Brăiloiu, constînd în capacitatea de a
judeca cu acuitate, precizie şi tehnicitate munca fol-
cloristului, faţă de concepţia mulţ mai vagă, mai „lite-
rară", despre „melosul" şi „pathosul" muzical, expusă
într-un stil nu lipsit de efuziuni mai mult bombastice
decît lirice.
Mai tîrziu, în 1934, cînd profesorul Guşti, ca mi-
nistru al Invăţămîntului, a făcut apel, cum era şi firesc,
la Breazul şi la „Arhiva Ministerului", pentru a formula
un program de educaţie muzicală în şcoli, aceasta va
provoca enervarea lui Brăiloiu, ruperea Jui de mişcarea
93

SOCIOLBUC
 „B iografiştilor" (cea dinţii căci Brăiloiu, foarte iras-
cibil, va mai avea prilejul sa se certe şi să se împace
cu noi, ÎJ repetate rîndvi) şi tipărirea unor notiţe po-
1 şir - :e i in ziare şî în mici broşurele, Ca de pildă cea
d sap: f :iora Lungă în liceu care sînt desigur de • tot
haz II, dar cu a laşi pa vat al unei intransigente care
• rmăr = a fără milă „pînă în pînzele albe", adică pînă
„în al îoulfia cer" pe cei aflaţi, după părerea s , i
grwşealăţ voind cu tot dinadinsul „moartea păcătosului"
şi nicidecum „îndreptarea"- lui.
Consi-in n "răiloiu venea din partea „Societăţii
Compozitorilor Români" şi a „Arhivei" sale de folclor,
care nu er< < instituţie „de stat", ci una „particulară'',
dar n < veche decît cea rivală, organizată de Breazul
la Ministerul Cultelor şi Artelor.
"în - . d i n 1 22, Brriloiu sesizase organele oficiale
desspfe îportanţa problemei şi găsise so * a în for-
marea ei „Societăţi a Compozitorilor care avea 'în
tond menirea de a sigura încasarea drepturi or d< au-
tor ale «• sporitorilor, cu contraobligaţii isă de a fur-
niza fo Ld- Ic11 necesare
Ca
pentru organizarea mei Ar-
^e V secret, r general al aceste i So. i -
taţi i. I I I Q I U pusese bazele „Arhivei" şi în c-nexiune
cu sturile sale de profesor la Conservatorul de Mi ică
I cat idra de storia muzicii (de îndată conexa cu
cea de talelor) crease • întroagă armată de discipoli
loiclonşl- nu numai extrem de bine pregătiţi p esio-
nal, ci, măcar unii dintre ei, deosebi d talanca^ atît
ca nui cieni* cî şi ca folclorişti. Cu Constantin Bră
lom, mai m v rstă decît mine cu 8 ani, aveam să înc
aci, a Fundul Moluovii, < colaborare, dublată de o
uieteme ca lri ne legat r.trîns, pînă la moartea, în 1958,
a acestui extraordinav folclorist.
De pt, Brăiloiu, ca şi Breazul, continua o muncă
ic pu d de muzicologul D. Kiriac (1866—1928)), cel
dintîi folclorisl care a folosit, la ..oi în tară, înregis-
trările pe suluri de ceară, cu aparatul Fdison Am ost
impresionat de marea dragoste şi totalul respect pe care
Brallo u le arăta faţă de „maestrul" său Kiriac. mi va
fi dat ca, ulterior, înso| : ndu-l pe Brăiloiu, să calc şi eu

94

SOCIOLBUC
•pe ulmule lui Kiiiac, în căutarea informatorilor Folosiţi
de el în satele în care; lucrase,- pe la Comăneşti şi de
pe /alee VîJsanului.
La început m-aua interesat dt strădui: i*â lui Brăiloiu
de a elabora metodologia, extrem de riguroasă, a an-
chetelor folclorice, problemă care, în ilte domenii, mă
preocupa şi pe mine. M-a interesat deci tehnică de
lucru a lui Brăiloiu care, nu numai că înregistra pe
.uluii, dar şi însoţea fiecare înregistrare cu fise anexe,
în care figurau, în afară de numele, vîrsta, profesia in-
formatorului, o serie de date care permiteau o mai
corectă înţelegere a locului pe care informatorul îl de-
ţinea în viata satului. Cu alte cuvinte, ceea ce — încă
din 1928 — îl interesa pe Brăiloiu, nu era numai „me-
lodia", ci şi rostul ei în viata satului, ceea ce denota
certe preocupări de „sociologie a folclorului". Aceasta
a făcut să am cu dînsul şi o serie de convorbiri pe
această problemă de „sociologie", dînsul stăruind nu
numai pe cel muzical, ci în genere pe orice „folclor",
eu căutînd să mă lămuresc despre mecanismele „obice-
iului pămîntulm", adică de acea ramură care poate fi
numită „folclor juridic". Aceste convorbiri au fost sin-
gurele care la Fundul Moldovei au avut un rezultat
rodnic, nu numai pent~u mine, ci cred că şi pentru
Brăiloiu, '
întors la Bucureşti, după Fundul Moldovii, 1-aip cău-
tat acasă, la locuinţa lui provizorie din str. Solon, unde
am cunoscut şi pe atît de -blîndâ 1 ,ucie Brăiloiu, soţia
lui. Am încercat atunci a pune în scris pe hîrtie cîteva
concluzii cu privire la metodele şi tehnicile folcloristice
învăţate şi cu cîteva idei în legătură cu sociologia fol-
clorului. Foarte Urînc', Brăiloiu avea să publice con-
cluziile sale metodologice în revista condusă de Em^-
noil Bucuţa, Boabe de g rîu_ sub ferma studiului întitulat
Societatea Compozitorilor Români, reîntitulată în „ex-
tras", „Arhiva de folklore a Soc. Compozitorilor Ro-
mâni", schifâ a unei metode de folklore muzical (1931)
retipărit în Ravue de Musicologie, nr 40 din 1931 ca
Esquise d'une m&thode de folklore musical, lucrare as-

95
 fâzi î l citată in literatura te specialitate ca fiind cea
dmtii expunere a noii metodologii folcloristic* modeme
Munca alături d- Brăiloiu a a ml pentru mi n e ăo
urmar i una de precizar. a tehnicilor C s cercetare tn
la la forma sa „folclorică", în *s d urmărire «
£ sP'Htua e populare şi ;t a îndrăcire
cî
ci si
şi ihterar,
L S r ^CL
î Vtot ? 1 ceea
r S U
' ce ^° lcior
' 1 n u rca interdictii
i se adaugă miwical,
ceremonu. rituri, credinţe şi mentalităţi! D f « fncepînd din 1928 am însoţit pe Brăiloiu în nume-
t< ui la care am ajuns a fost formularea tmei tec ii
despre originea socială nu m u a normelor de drept,
ci şi a tuturor creaţiilor folclorice. E ste teoria pe care
am denumit-o a fi a „obştiei . a *ă ie tradiţii difuze",
care consta n i semnala că „anonimatul" oricăror
creaţ i folclorice derivă din faptjul că au un caracte-
social „colectiv" devălmaş esenţa lui), în sensul că
l " ! I " e c t f c u rsul . ar acţiuni efective i le
unui gr p social în care participanţii < fiecare cîte
Z J S e de
1 e tei e tradiţionale", i*.
realizate P I Q improvizaţii mereu altele, to> depinzînd
' «^pUcile" pe care fiecare participant le primeşte
Partenerii ăi, întocmai con se intîmplă lntr-o
„commedia dell'arte", in c e nimeni ştie întreg tex-
tul, de fiecare participă Ia el pr. replici improvizate.
Astfel regulile de drept nu ţi le poate spune nimeni,
ele coacretizlndu-.se abu ci i < bşti« e ite îdunată ; »re
a judeca o caz litigios real. * i măcar hotarele sa-
telor nu i j 1 reconstituite decît in prezenţa obştiilor
tuturor satelor aflat. în litigiu, fiecare in parte n e S
Sigur dc ce ştie, decil pe porţiunea resţrînsă n tare
se afla propriile ii stăpiniri. Tot astfel >ate creaţiile
k K ^ f f * " 1 * r e g u l i l e b o t ^ u l u i , le căsătoriei,
ale inmormîntării, nu s< pot afla decît urmărind faptele
aşa cum se petrec ele I realitate, tnd fiecare parti-
cipant iţ ş - rolul şi î joacă In for: determinate de
rolurile ş f Iu de a fi jucate, ale partenerilor lui, des-
pre aceasta teorie a „ob$ţiei pe bază de tradiţii difuze"
an „x ciţeva pagini doar, mult mai tîrziu, |n volu-
mul I ai monografiei Nerejului. t e socotesc totuşi im-
96
SOCIOLBUC
ante, cu regretul că intenţia mea de a face cîndva
cetare amănunţită pe această temă nu mi-a fost
I ă o realizez.
C u Brăiloiu însă m-am înţeles perfect cu privire la
i' lastă teorie a mea. Dînsui a şi prezentat, la unul din
tttigresele internaţionale de folclor, o lucrare a mea
i' pre „magia juridică", întitulată Boines et limites
tfampeties ; essai de tolkiore juridique.
i Misele saie anchete de teren, aceasta spre neplăcerea
t)fesoruiui Guşti care avea impresia că trădez socio-
K gia pentru folclor, pe cînd de fapt se întîmpla tocmai
procesul invers, de încadrare a folclorului în sociologie,
ilrăiloiu era un exemplar deosebit în lumea cercetăto-
rilor noştri. Ca muzician, trecuse prin şcoala atît de
Ifcueinică a profesorului Gedalge, teoretician desăvîrşit
il ştiinţei muzicale, Brăiioiu ajunglnd a fi el însuşi un
faudit, cunoscător al tuturor şcolilor — europene şi
raeuropene. In curînd avea să fie creatorul disci-
linei „etnomuzicologiei", merit de asemenea necon-
stat, menţionat în această calitate în toate lucrările
de specialitate străine.
Dar în afară de asta, era stăpîn pe o serie de dis-
eSpIine învecinate, avînd o largă cultură generală, des-
chis fiind la orice problemă nouă, nu numai a celor de
ciologie a folclorului. Mintea lui era atît de ageră,
Încît mereu îţi da impresia unui jucător de şah, care
ţfhiceşte şi calculează mişcarea adversarului cu trei-
patru mişcări mai devreme. Deşi crescut în Elveţia,
pbsedind Ia perfecţie atît franceza cît şi germana, avînd
m real talent de a mînui o limbă neasemuit de fru-
moasă, descendent al marei şi străvechii familii a Brăi-
loilor olteni, avea totuşi o capacitate rar întîlnită de
a sta de vorbă cu oamenii simpli, fie ei ţărani, tineri
şi bătrîni, bărbaţi sau femei, grupuri de ţigani, rudari
sau corturari, sau cu tarafuri de lăutari. Arta lui de a
intra în vorbă, de a cere oamenilor informaţii şi a se
lăsa înregistraţi la fonograf, făcută cu atîta simplicitate,
încît părea că n-ar fi cerut nimic, totul decurgînd fi-
resc, ca de la sine, era prodigioasă.
C - d a 5723 c o a l 7
97
 Mă mindream şi eu cu darurile mele de anrhetato,
dar Brăiloto le avea la un grad superlativ (poate doar
elevul lui, Han Braum* să le fi avut aproape de po-
trivă). Dai despre P ailoiu voi mai avea de povestit
încă, in toate perioadele cai e s-au scurs de h Fundul
Moldovei pînă la cel de-al doilea război m idial.
M puţine ruvinte sînt de ,pus despre ceilalţi cola-
boratori ai noştri din Fundul Moldovei. Nu pentru că
ar fi fost lipsiţi d valoare, ci pentru că nu ec pârli-
ş i 1 1 x d ecît intîmplător la această singură campanie,
să lase îi U-L I lor o înfăptuire oarerare. Nici ao-
ciojogul AI. Claudian nici so|ia sa Zoe Claudian nici
economistul Oresle Anastasîu, nici geograful Marin
! opeicu Spineni, iu au rămas statornic în cadrul c -
panulor noastre. Desigur, spre regretul nostru mai ales
în ce i v e ş t e pe Alexandru Claudian, fărî î idoială
unul din sociologii noştri cei mai de seamă, d r leqat
mai ales de ştefan Zeletin, de H. Sanielev.-1 şi de P^tre
Andrei, decît de Guşti şi şcoala sa.
Un loc cu totul decisebit a deţinut însă, la Fundul
Moldo-. 01, Mir cec V aicănescu, care pait-cipase şi la
i ampanu cea dinţii, din Goicea Mare, dar care plecase
apoi la Paris, unde studiase economia politică Je la
prima mea întîlnjre cu dînsul, am avut entiiu.-ntul t
ma aflu in faţa unui gmditoi cu totul excepţional, apar,
tu nd parcă unei alte clase decît cea a oamenii* i bii-
r oricut de talentaţi ai fi fost. 11 cunoscusem dealtfel
încă de Ia Paris, în 1927, cînd nici nu ştiu < im am reuşit
sa recun6aştcT ca români şi elevi ai lui Guşti, întîl-
nindu-ne în faţa fişierului de la Bibliotheque Naţionale..
La Fundul Moldovei am început prin a avea cu el
convorbiri despn- felul cum decurseseră lucrările .„as-
laRuşeţuşi \ e r e j . Vulcănescu participase numai la
camipemia din Gokea Mare pe car mi-a povestit-o pe
îndelete. special mi-aduc aminte de comentariile li
m legătură cu „sectanţii din Goicea, pe care îi icintîl-
n am şi la Fundul Moldovei. Teza pusă în discutir de
el e: i interesantă, deşi oarecum, ia prima aparenţă,
p a r a d i . s e c t a n ţ i i se despart oare de organizaţii
oficială de stat pentru că au anume credinţe neorto-
98
SOCIOLBUC
! i Sau dimpotrivă : le au pentru că se despart de
i pmzaţia de stat ? Comentariile lui Vulcănescu luau
itotdeauna o înfăţişare paradoxală, De la el te puteai
tttpl oricind la puncte de vedere surprinzătoare. Pe
li Ii'b unui tabel în care, pe o coloană, erau înscrişi
•ctanţii" iar pe alta, „posesorii de maşini de cusut"
l din prelucrarea statistică a corelaţiei dintre aceste
louă serii de cifre, Vulcănescu trăsese concluzia că din
masa de ţărănime, trăind într-o economie patriarhală
de auto-consum, se desprinsese un grup social, mărunt
dar semnificativ, de „burghezie sătească" incipientă,
irtizani c^re lucrau pentru piaţă. Simţindu-se „altceva"
iecît masa, dispunînd de bani şi mînumdu-i, ei nu mai
erau dispuşi să asculte orbeşte de tradiţiile satului.
Aveau ce aveau cu Primăria şi cu Statul, dar era mai
Puţin temerai să se certe cu Biserica ca semn de ne-
. i ilţumire faţă de toate oficialităţile, adoptaseră ad-
';ismul, ca ideologie de luare în răspăr a tradiţiei.
Evident, pe baza fragilă a celor cîtorva zeci de ca-
zuri concrete, discuţia cu Vulcănescu nu putea duce
la o concluzie plauzibilă. Dar pentru a-şi argumenta
teza, Vulcănescu se ridica pînă la cele mai înalte nivele
teoretice, de la Aristot încoace, prin Toma de Acquino,
X,uther şi toată mişcarea protestantă, inclusiv Max We-
ber, întreaga literatură privind sociologia religiei fiind
trecută în revistă şi analizată în discuţii în care nu ştiai
ce domină : erudiţia? Sau bucuria virtuozităţilor exege-
tice ? în această privinţă, Vulcănescu. era extraordinar,
de fecund. Orice „teză", odată formulată, era văzută de
el în toate presupoziţiile şi consecinţele sale logice,
pînă la cele mai îndepărtate implicaţii. Expunîndu-i
tezele mele (de fapt singurul care le înţelegea realmen-
te), le-a depistat şi toate „defectele de armură", cu toate
consecinţele lor logico. (•iai. <rînd pentru mine un în-
treg program dfc suBfigzfifia#5S*miaiurmau să fie puse
la punct. Uneori, se apuca să explicaşi alttara*:*—«rmă-
ream eu, trăgînd concluzii teoretice la care nu mă gîn-
disem. Il opream, spunîndu-i „stai pe loc; asta n-am
spus-o!". La care, supărat, mă dojenea „foarte rău ai
făcut!" Uneori, Vulcănescu punea mina pe condei şi
99
 scria el 1:1 loca meu unele pasaje din lucrarea mea,
pasaje pe are e-am şi păstrat intacte în propria mea
redactare, tit d credincioase rau substituirile Iu
d e a g m d l şi atît d e
, P[ăcut ^ e să amestec
gindul lui cu al neu.
La Fundul Moldovei î să, Mircea Vulcănescu nu a
6 eren S a
SwiîSE ' * P" s P e m u ' n c a teoretică
de lămurire a sociologiei gustiene. Fusese dealtfel do-
rinţa profesorului ca, întt , echipă restrînsă. să anali-
zam fieria de planuri şi chestionare pîn a ura folosite,
pentru a pune m ordine sistematică. Ar fi rebuit să
lucreze i această pr< jlemă Vulcănescu, Ion Costin,
Prejbeanu şi însumi. Jn realitate, mur a a făcut-o
Vulcănescu. Lucrînd permanent alături le profesorul
Guşti, precizînd conceptele şi schemele logice rezultînd
din cele pmă atenei spuse de profesor, de comun a< ,rd
cu dinsul, a pu- la punct o ?uă schemă a sistemului,
de aci înainte vechea schemă a profesorului, cea pu-
blicata în studiul despre Sociologia războiului fiind în-
ocuită - i schema finală, în ca"? „voinţa socială stă
la mijloc, intre „cadre" şi „manifestări'
Această schemă nu apar tine deci lui Vulcănescu, ci
lui Guşti, dar clarificarea ei expunerea ei logic, şi [s-
tematica u s- a - fi realizat fără de Vulcănescu. Există
totuşi ş un aport personal al lui Vulcănescu, cel puţin
ia m rezultă din formulările adoptate le către
de natură să dea întreg sistemului gustian o nuanţă
„fenomenologică". Vulcănescu nu a redactat î îsă nici-
late pe seamă proprie, o expunere sistematică a co •
cepţiei profesorului Guşti, mărginindu-se formuleze
cu mai multă acurateţe logică, textele vechi.
«Ci, la Fundul Moldovei, Mircea Vulcănescu a re-
dactat de pildă formula : „societatea este o uni, ite
onomă de manifestări culturalo ^ „ g p ^ ^ i / j p organ,
zab> 1undic_^ p>litic. şi condiţionate cosmic, biologic,
psihologic şi isfoHţ*, la care adăuga : „Natura acestei
unităţi este o voinţă socială"; scopul monografiei fiind
„caracterizarea sociologică a voinţei sociale". De unde,
formula sintetică: C + M = V .
100
SOCIOLBUC
1 necesar să subliniez de îndată că acest mod de a
|iuiii> problema, cu consecinţa practică a necesităţii
I nmării unor echipe deosebite, nu numai de „cadre" şi
1< „manifestări", ci şi una închinată „voinţei sociale",
uni era complet străin în special formarea unei. echipe
i »re să strîngă material documentar privind ,voinţa
Ocială" era metodologic absolut irealizabilă, „voinţa
Ocială" fiind o abstracţie îndoielnică, în nici un caz
Sflcretizabilă în ceva tangibil, de constatat la teren,
îrta obiecte, acţiuni sau opinii. Dealtfel, însăşi inven-
tarea problemelor pe „cadre şi manifestări" preta la
irpretări deosebite, concepţiile fenomenologice ale
Vide ăne^pu cu cele
'cfTorlalţi „monografişti".
E interesant de menţionat faptul că, într-o primă re-
dactare, tipărită în 1930 ca „machetă", a lucrării lui
Traian Herseni despre Teoria monografiei sociologice,
pot fi citite următoarele rînduri: „Deocamdată căutăm
să răspundem unei chestiuni de metodă : de ce patru
cadre şi patru manifestări ? Cum s-a stabilit acest nu-
măr şi care e valoarea lui ? Răspunsul depinde de felul
cum înţelege fiecare să facă ştiinţă. într-adevăr, teoretic
există două mari posibilităţi, dacă nu mai multe : empiric
şi transcendental. Empiric, sînt cîte patru pentru că atî-
tea s-au găsit. Din cunoştinţele pe care le avem pînă
acum nu cunoaştem nici o societate fără aceste deter-
minante xără aceste manifestări, dar hicî cu mai
multe. Totuşi, într-o zi, s-ar putea descoperi şi altele,
atunci se vor adăuga. Numărul e relativ. Am susţinut
ţ ! u aceasta direcţie, împreună cu H. H. Stahl". Dim-
potrivă, pentru transcendentalişti. cele patru cadre ţi
patru manifestări erau date apriori definitive, „Dintre
monografişt- s-a declarat pentru transcendentalism:
Mircea Vulcănescu". Acest pasaj, în ediţia definitivă a
volumului, cea din 1934, a fost suprimat, desigur pentru
a nu da cititorilor impresia că în sînul şcolii monogra-
fice existau puncte de vedere atît de deosebite. Reali-
tatea era însă aceasta. Fără să fie date în vileag, aceste
curente diverse, opuse şi uneori contradictorii, existau.
Le-am sesizat prima oară la Fundul .Moldovei, dar din
:oi
 ce în o ma clar, ele vor continua să apară în cursul
amlor u.măton pînă la urm- ezultînd « £ ele schim-
ban de onenlare mergînd uneori pînă la complete
răsturnări de poziţii. ^ I ti te disciplinele sociale particulare ?
Mi se pare semnificativ (deşi paiadoxal) faptul că
„teoria cadrelqr manifestănior şi, mai ales, a voinţei
sociale, avut răsunet în afara şcolii monografice, intre!
£ 3 2 } car€ au ^ i g i A i t Iua
n 5 munca 1
nit ™ monografice doar din extel, >ublicat< mai
mult i caract; » filozoiic general decît tehnic. Unii,
citind pe pr jfesorul Guşti, ,u crezut de cuviinţă să pro-
pună în continuare ; opriile loi modele ide >gi,!e, cum
S vP^-
Q i d l n 1 36 Za
M M s a w r
P a n - P blicat un studiu înti-
'
/0 C7ej Cft ! C U p d l l d e
S a e b r i Ta" - ? f ° » U " e i î n logica
f f ; i ( g e m u l u i yustian. La cunoştinţa mea nu
s-a încumetat însl nimeni să verifice pe oncret mă-
E J V ^ f ^ încercare de matematizare, a socio-
ogiei aptă să dea roade. Viţii, dimpotrivă, râmîmnd
pe teren mir filosofic au ridic t < biecţii ma kles Î I M » -
tnva spiritualismuluiconcepţiei gu-Uene. care redu-
cea totul, n — ' la o voinţă socială". 1 ic această
ciitică a tulburat însă conştiinţa celor care lucrau
'tiSSSUS^ •' l q t i f 9 ţ ă
- 1 f a t ă
, r ttd
nfcăeri o „voinţă socială", problema, pentru
ei, pur şi simplu nu se puiiej.
i adreîe şi manifestările" erau doar un inventar de
punctp e vedere de ţinut în seamă, c fo mula cu va-
^ e p ^ m n e m o n i c ă . instrument de lucru extrem de
utn, astfel i trebuie „L mărturisesc că astăzi încă
atenei cînd udec o iroblemă socială, o trec automrft
„inteid sc'plmar" prin ciurul tuturor MÎ4nţ< or sociale
pai aeulare iar şirul acesto discipline îl ţin minte prin
formula ca. ,lor şi manifest arilor Marea -obleină, ce
reală, care mă frămînta la Fundul Moldove vea dec1
n i caracter strict metodologic şi sta în legătură cu în-
trebarea de bază: cum puteau fi de folos reprezentanţii
102
II ciplinelor sociale particulare, atunci cînd se aflau
li âdraţi într-o echipă interdisciplinară ? Şi în ce mă-
urfl „sociologul" el însuşi trebuie să fie la curent cu
Am mai avut prilejul să scriu, în lucrări mai recente,
ui — în ce mă priveşte — nu pot socoti „sociolog" decît
pe cine este deplin stăpîn măcar pe una din disciplinele
ociale clasice, avînd în plus cunoştinţe despre toate
celelalte. Sociologul nu este, cred eu, un specialist al
„generalului", ci un specialist al unui anume sector
particular al socialului, conştient însă de faptul că acest
Sector se încadrează organic în complexul tuturor ce-
lorlalte.
Aş fi fost foarte mulţumit dacă echipa din Fundul
Moldovei ar fi fost alcătuită exclusiv din „specialişti",
chiar dacă lista lor ar fi fost stabilită pe „cadre şi ma-
nifestări". Am fi avut deci pentru fiecare echipă de
cadru şi de manifestare, cîte un „specialist" deplin for-
mat, iar nu „studenţi" începători în ale sociologiei.
Structura echipei monografice din Fundul Moldovei nu
era însă clară şi nici nu putea fi, nefiindu-ne clar
scopul urmărit de profesorul Guşti. Pentru ca o echipă
de cercetare interdisciplinară să aibe o structură adec-
vată, ar fi trebuit deci ca, mai înainte de toate, să se
precizeze scopul ei.
In această privinţă, răspunsurile puteau fi mai multe.
C U r e a l î
" e s o
< ^ <
S-ar fi putut urmări un scop „seminarial", pur pedagogic,
de formare: prin practică, a unor teoreticieni sociologi.
Sau s-ar fi putut urmări elaborarea unui studiu ştiin-
ţific, fie descriere completă şi sistematică a unei rea-
lităti sociale, fie elaborarea unui nou sistem de socio-
logie. Sau s-ar fi putut încerca o depistare a racilelor
unei culturi populare pentru a-i găsi remediile, prin
stabilirea, în anexă, a unor tehnici de intervenţie directă.
în '928, la Fundul Moldovei, întrebări de felul acesta
nu s-au pus însă clar în dezbatere, ca atare nici răs-
puns unanim acceptat de toţi membrii echipei nu a
putut fi dat. Mai mult încă, în ce mă priveşte, începeam
să văd cum între participanţii la această monografie se
SOCIOLBUC
103
 i , , do asemenea să fie făcute de reprezentanţii pro-
cristalizează „curente" diverse, unii urmărind un scop, „ i aTdisciplinelor biologiei, psiholog^, istoriei,
alţii, altul.
O parte din „monografişti" au crezut că antrenarea
în muncă a unui mare număr ae studenţi era dovada că
ceea ce urmărea Profesorul era mi scop predominant
pedagogic. Aveau parţial dreptate, căci campaniile de
cercetare 1a teren se dovedeau a fi un excelent sistem
„seminarial", în care — timp de o lură — studenţii „rea mînuirii metodelor şi tehnicilor d anchetd so-
puteau învăţa, prin practică, mai mult decît în ani de c lală la taren, şi e : ă parte mentalitate deschisa
simplă citire de-manuale, avînd prilejul să lucreze ală- pre^ aşa-nu mitele „discipline le graniţă", precum g o-
turi de profesorii lor, în treburi de cercetare. Circula irafia socială, biologia socială, istor* sociala, economia
deci printre noi afirmarea că sîntem ca un fel de „Bric
Mircea", aava şcoală a marinei române, care nu trans- tocială etc. „
, tn rarul ce se putea lesne constata era ca In -
porta nici marfă, nici pasageri, avînd doar menirea să nistrarea unei echipe atît de mari şi de neomogene cit
formeîe „marinari". Tot astfel „monografia' era un vas era cea din Fundul Moldovei, punea conducer i prob e-
şcoală, de formare a „monografiştilor" sociologi. In
acest caz, grupul de „specialişti" antrenaţi în cercetare Z 2 deosebit grele. Desigur, procedeul şedinţelor
urmau însă* a fi consideraţi ca formînd un „corp didac- S a f e e d £ !sa' fuminoasă a fost ^ ^ ^
tic" sui generis. Dar tot atîta dreptate aveau şi cei care cominar" dovedindu-se de real folos, mâcar pemru
credeau că ceea ce trebuie să se urmărească este cer- c l i t c ă novicTlntr-ale sociologiei, proaspăt încadra i
î T cercetări interdisciplinare. C>a ca unealta de a i-
cetarea ştiinţifică în sine. în acest caz, prezenţa unui nistrare a muncii colectiv* „seminarul u se dovedea
atît de mare număr de „studenţi în sociologie" nu putea ;,Tr,* T a nrpu -a - cadrul une şedinţe, toţ, cti
fi decît o povară, un balast, care mai mult încurca CO ^ echipieri să prezente rezultatul lucrărilor r de
treaba decît o uşura. îndoiala pare a fi paradoxală, căci
nu e firesc să te întrebi dacă într-o cercetare sociolo-
gică, sociologii sînt sau nu utili. ^ ^ p r o p u s de aceea o soluţie, menită să rezolve,
Şi totuşi, întrebarea se poate pune în felul următor: măca" S a l , problema, ^ e c în h e ^ g
profesorul Guşti, inventariind problemele pe „cadre" şi ţi membru echipei să predea „fişeiie şi ,,redactanie
nartiale' elaborate, unui lor central, care sa ie paseze
„manifestări", stabilise de fapt nu o listă de ştiinţe so- p a r o d i e ciaiL/v .. . f o r m î n d u - s e astfel o „ar-
ciale particulare, ci o listă a tuturor „sociologiilor par-
ţiale" existente la icea dată, adică seria de sociologii
care căutau a explica societatea globală prin cauze
exclusiv geografice, sau biologice, psihologice, istorice,
economice, spirituale, juridice, politice etc. 5
Dar după părerea mea, în cercetarea efectivă la te- fexsfr:: s r
ren, analiza societăţii din punct de vedere „cosmologic"
putea să fie făcută mai bine nu de un sociolog, ci de
un „geograf" sensibil la probleme de geografie umană.
In continuare, analizele din punct de vedere „biologic",
„istoric", „psihologic", „economic" şi aşa mai departe. p a n S m su" î bruta, arhivă din p t o l e a s t t o P«rd»t5.
105
104
SOCIOLBUC
Totuşi, nici prin acest procedeu al arhivei centrale nu . fnlnsi în operaţiile logice ale raţionamentelor
se rezolva complet problema. Mai întîi, obligaţia de a
depune zilnic lucrările făcute nu se putea impune tu-
turor. Faţă de novicii proaspăt veniţi în monografie, ES s a s . - S t w :
studenţi încă, era firesc să li se pretindă să arate ce au , ilerea unor faze prealabile ş
lucrat, cerîndu-li-se predarea unor „fişe de observaţie" îngere» cinduziiloT abia în final
şi a unor „redactări parţiale" sub o formă care semăna jirpretarea ei, in tragei .a t j u . z i s ă c a r e ea
cu cea a „extemporalelor", pe care membrii corpului
didactic, sau cei însărcinaţi cu asemenea ro să le poată
verifica, dînd la nevoie îndrumările necesare, atît în c:e
tafisrs ^ ^ * •p'c-
priveşte tehnica de anchetă la teren, cît şi în cea a tartare" ca să ajungă a fi „redactare .
redactărilor. De cîte ori era nevoie, puteai face de- T C ^ l e a se obţine — ^ " g * ^
monstraţii, luînd cu tine cîte un „monogralist" ca să ftiuiiei de pe teren o aven « " J ® ^ ^ ^ u c a
vadă cu ochii lui cum anume se procedează într-o luare Compararea datelor q j i d s - a u O a A g c e t * ^
de contact cu „informatorii", sau în observarea unor publicării Ic ^ V a n c e a ftSxtă în 19: , a apărut
hicrarea mea despre rancea, iac:u . ? m 7 la
obiecte sau acţiuni. Dar acelaşi lucru nu mai era po- a 1929 şi 1 30 Ce a lucrai ir aia»
sibil şi nici util de practicat cu specialiştii: nu era cazul cu intîrziere a re-
Nerej, a ipărut m 1936 Puoaca e ^ q
să se ceară profesorului Rainer, lui Brăiloiu, Cornă- zullatelor obţinute 'a teren nu ar d o a r obţi-
ţeanu, Claudian sau Mac Constantinescu să predea, la Semă prea grava, uacă am f i a v y t j n v e întîrziere sem-
control, lucrul lor de peste zi. Tot ce li se putea cere nerea £ rezultate i .fmplu „de-
era ca, în şedinţele seminariale de seară, să expună
verbal problema pe care o urmăreau, ipotezele de lucru nala o altă « f j ^ ^ a însăşi scopul
folosite şi rezultatele pe care scontau să le obţină. în zastruoasa
p, . tru c rc, anchetele
de r tura de niau u s e S e r ă făcute, anume
teren ffuseseră - în.
jurul unor asemenea dări de seamă se puteau naşte dis- „ jurarea - C f r ^ r u l u ^ m ^ d i s a p U n a r ^ flcaşă
cuţii extrem de interesante, însă nicidecum asigura un suşi faptul că redactările nale urmau terzicea
control al lucrărilor.
mult după terminarea ^ ^
Chiar admiţînd că sistemul predării „fişelor" ar fi corelarea or, dai ind c* ele se r e a i ^ w • D e 5 i g u r , f i e -
fost unanim acceptat, faptele au dovedit foarte curînd tere a ied f i i l o r « O S w materia-
că ceea ce se preda la „bibliorafturi" erau notaţii pe care în .arte ^ Au "i fost elaborate astfel o
care echipierii le făceau în alte domenii decît cele pe P e
care le cercetau efectiv, fiind simple semnalări de in- S d e valoroas^ ,!teoretizări" parţia»
formaţii putînd fi folosite de alţi coechipieri. Se mai " " N u este deci d r j j * o ^ - d e s ^ v i
predau unele lucrări mărunte, analize de cazuri res- n -ar fi reuşit sa facem decit , f ^ _ jr am reu.
ciolo te r C
trînse, precum „bugete", „analize de gospodării", „ana- iar nu «" 9'f , ° tn\ ă a tuturof te(?riiloi paiţiaie
lize de familii", „spiţe de neam" sau fişe şi liste nomi- şit să Eacem a fost o0 <s M t oezt f L f c w i ^ ( ., l ţ i v a
nale pe diverse probleme, urmînd a fi ulterior calculate elaborate. Ino d la FWuW* m r n i s c , n u va
statistic, Cît despre fondul informaţiilor strînse de către care vedeam ca monogratia a|a v sinteze des.
cei care efectiv urmăreau elucidarea unei probleme, fişele putea duce la e a U z a r e a ™ au s i s t e m de
nu puteau fi depuse în dosarele centrale, dat fiind că criptive a unui sat concret, nec.u
ele nu aveau înţeles decît pentru cel care le strînsese sociologie".
107
120

SOCIOLBUC
 < i r c S ^ X t - t r • ţfc-w»^
^ mun li. : [ a i s P o?ot^m „ "" t 0 t U l tuIe
- '
tim
o lună la teren nu e \ £ S £ î cLr P de
făceau ^itropologî" S s treblflt, aşa cum
cu necont, iii, i v i r i i f ? . ^ m a i m u

. ,.Jirea
efchipe atît de n u X S ! ca a l t S ^ S * î n s ă c u
metodă , e< j( .gică de-lorî fr 2 J . ? s l i f i c a t l ca
însă
ca sols j ^ r cercefări ™in{îfirp '
înaltă
sa fie trimisă î n sat D E S £ calificai ,
care să e
«eensămî, t, ] satuloi să fâcă «ute
96 grdlic
nc, să si-îngă adică toate i L ' Î S , ? * sto"
* tin® seamă t i ^ S S S ^ *

tribuite spei ialiştilor cu t S ^ , ^ 1 ^ 9 1 I dis-

gra icele
lele stati sffce necesar? n f i l i l ^ ' tabe-
#tîpa specialişti să' D w f î ® 'VsiblJ 1 ca
fbrm ^ i , s t r i c t necesSă n n f • ' ^ t<-r, în
n s
- >blemaî ce urma să fie ¥ *
iceşti s e
cţalişti i-arf redactat l î c r â n t ^ P "
£ trebuit să u
° « nouă campanie t o n i tlr'J îtn c a r e <*
cialişti să ia feunOstfU* r l • diverşii s p e -
«ute a ompleta de
•'f^î?
prmtr un
' S
de dereetar pentru ca a » n ? 2 Î • - suplime it

e s p o n S ^ S S ^ P

aşaAcum fam fl Sorit" Si™ ^ k ^ nsă

^iodată
1 înfăptU a f0
* r* S din ^ L f ^ n & f ^ v
rece v SŞmîntul salului ? e V e n echipe^ facă
- uembrilor echipei si ~ f d l V l d t J e I " s a u ta
p a l i e red ci re. R ă X S t o L P ^ T * U n e i caTr

SOCIOLBUC 5
li utile vieţii sociale, în capitole distincte, care nu s-ar
II i )ntrazis între ele, ci, dimpotrivă, s-ar fi sprijinit
n Iproc. Ceea ce s-a şi încercat a se face ulterior, în
Joiu opere ale şcolii: în cele trei volume ale Nerejului
i hi cele patru ale Enciclopediei României (al cincilea,
lllânuit, despre Cultura populară n-a mai apărut).
Atitudinea de dispreţ a unora faţă de asemenea mo-
nografii sistematic descriptive nu e îndreptăţită. Des-
crierea realităţilor sociale, dacă e bine făcuta, nu e
niciodată lipsită de valoare. Ce se poate spune critic
despre ele este, cel mult, că au doar valoarea unor stu-
dii similare celor „istorice", descrieri adică a unor
evenimente şi stări de fapt, aşa cum face orice istoric,
cu deosebirea că mijloacele de informaţie ale unei „is-
torii actuale" sînt mult mai bogate decît ale istoriei
trecutului, Descrierea nu are totuşi valoarea unei ana-
lize explicative, ştiinţific demonstrată prin stabilirea şi
folosirea unor „legi sociale", adică a unei „sociologii
propriu-zîse".
Sinteza între toate materialele descriptive strînse,
într-un singur sistem explicativ, de rang teoretic, per-
raiţînd adică nu numai inducţia ci şi deducţia, pretinde
însă bazarea pe un material cu mult mai vast decît cel
„monografic", strîns prin cercetarea cazuistică a vieţii
sociale actuale, necesitind luarea în seamă a tot ce ştim
despre toate societăţile umane, cîte au existat şi există,
pe toată supiafaţa pămîntului, din fazele de antropoge-
neză pînă la zi.
•în cadrul restrîns al unei „monografii sociologice"
de genul celei întreprinse la Fundul Moldovei, problema
„sintezei" teoretice constituia deci o problemă insolu-
bilă. Cu asemenea probleme de teorie şi metodologie
a cercetărilor interdisciplinare aveam să mă mai întîl-
nesc. An de an, pe măsură ce şirul campaniilor mono-
grafice creştea începuseră a ni se aduce critici din
partea fie a unor oameni de ştiinţă de bună credinţă,
fie din partea altora care nu aveau nici una, nici alta
din aceste calităţi, dar care totuşi ru te lăsau indife-
rent, obligîndu-te la analiza critică a tuturor demersu-
rilor tale, luînd poziţie din ce în ce mai clară nu numai

109
faţă de „şcoală", de „tradiţiile" ei, care începuseră a Catrina Ursu, mai puţin plîngăreaţi, u s 3 sfieşte
prinde chip, ci şi de imperativele însăşi ale ştiinţelor
sociale pe care le slujeai.
Aceste gînduri nu au putut însă să umple întreaga
lună a campaniei din Fundul Moldovei. Neavînd cum
studia singura problemă care personal mă interesa, cea " ! r t t « i ™ / n £ e cunnnâ • Nice i-locoml.
a satelor devălmaşe, mi-am folosit timpul făcînd pe J H . r n r Z " n dorinţa fierbinte de a h 51 e o . s t a t a
„instructorul" celor mai novici în meserie, discutînd şi î D i t S S to ceata >maferidţi> « CaMna Ursn .nu
certîndu-mă (teoreticj cu toată lumea, dar mai ales j)us,
l . ep isemnala-.
u n i t a , de
- uMircea^
l c i t a e s c u , carepătrunsa
lase
amestecindu-mâ în viaţa satului, mergînd, de unul sin-
gur, din casă în casă, iscoditor şi veşnic uimit de ce
puteam întîlni ca „poveşti" despre oameni. Uneori „po- teS? oSeniri si a «trec, p t a f t t » c ^..«f"
vestite" chiar de ei înşişi. Aci, la Fundul Moldovei am
început a mă pasiona de notarea stenografică a celor
ce mi se povesteau. Nu ştiam, la vremea aceea, că o
astfel ae muncă o mai făcuse şi Artur Stavri, pe vre-
muri apreciat poet din „şcoala Sămanătorului", de fapt,
de profesie, stenograf parlamentar, îndrăgostit totuşi,
ca şi mine, de asemenea treburi „folclorice".
Textele ţărăneşti pe care le-am înregistrat, ar putea
forma un volum, unele din „bucăţile" acolo cuprinse
fiind adevărate „opere" de o măiestrie literară deose-

rr sţ s^SSi^rM
bită, fiind în acelaşi timp şi documente sociale de prima
mînă. Aci, la Fundul Moldovei am înregistrat de pildă
„dulcile cuvinte" ale Catrinei Ursu, o „vizionară buco-
vineană" pe care le-am şi publicat în revista Sociologie
românească din 1936.
In 1940, Traian Cnelaru a crezut de cuviinţă să tipă- atîta remecatoare W J M ' K F r a noisc din Usisi,
vestitele Fio« u ale Buwul^K u j.
rească în revista Junimea literară, din Bucovina, o ver-
siune „cultă" a acestor „dulci cuvinte", cu un folos pe câd şi vizionara ^ " « . X S u oameni
care nu prea îl văd, textul original ţărănesc fiind mult, « e am ^ s şi spun f f c g g f ţ j „apăsările
mai „literar" decît cel propus de reeditorul lui. Dealtfel,
el s-a simţit obligat să reproducă şi cîteva din versu-
p
c r i ~ î u U m ^ i p a c e î n t r e

rile originale, într-adevăr splendide, precum

Sculaţi-vă, Doamne, din somn şi nu durmiţi ^ mai avut j g ^ ^ V ^ A
Glasul meu de.rugăciune să mi-1 auziţi!, sociale, care Jocum^te cu
formă nouă, mai puternică decît cunoscutele versuri:
Mult mai zic eu „Doamne, Doamne"/ parică şi Dum- " -am dus pînă şi la M w M t t . în vizită la Fete* *
nezeu doarme/ cu capal pe-o mînăstire/ şi de mine
n-are ştire. ' Lupu. acel om simplu căruia i s-a făcut, in mod cu
111
110

SOCIOLBUC
 totul ejust ficat, at ta vîlvă ! B r ă i l a avusese .adică
plăcere să-1 «registre* cmtînd la fluier. Se amuza
auzindu-1 cum îşi btlbiia fraza, care î 'olosea 7™o
«argument şi C " e suna aşa „ata ete f" P i Inru se pare că a fost adînc pătruns de foloasele
, v/isionari" şi „mistici" am mai urmărit de umil
? m ' : , u r ' Pţ «uiţi alţii. stfel, pe „popa Tudoî" care
mcepu.se ' > biserica Cuibn t Barză' din Bucureşti o
; Jiir , eca V; , a s u n " c tre, a din, oio de
marginile jOAstei Domnului", abătîţriu-s* destul de
mul de la canoane, ca pop„ ludo să fie caferiftt. Şi-a
format atunci propria lui '«serică, mai mult ae tio
„advenitst" decît „tudoris^ dar a uniş.l să strîngă
«tava vreme, o se' ie de sectanţi fanatici.
Tot astfel am frecventat şi alte mişcări „sectante
nu pfertru ă fOhdul lor teologii m-ar fi i n t e e S Ţ c u m
îl pasionau pe / u l c ă n e § c 3 e n ® că fenomenul
; erez i e i , al „se ţarismul*« şi al apostaziei" în qc-
ieral ar »rartere sociale certe, le J atL <, pur lu
nească, vee mai cunnd certitudinea că e vo.ba de
mişcau c opoziţie soci dă, a unor mase fe analfabeţi
sai de puţin alfabetizaţi, marginale şi nemulţumite.
Am fost astfel de acord c preotul Ion Zamâ, despre
care vo mai avea mai multe de povestit care pentru
a se lamir, eu pri ire la secta „inochentiştilyr" a pro-
cedat la o adevărată anchete serială, aşa cui am ară-
tat mtr-un studiu publicat în Arhiva.
< Jricit c ciudat s-ar părea, la Fundul Moldovei, în
crre principala loastră preocupare a fost de -atură
teoretică ŞJ metodologică ni s-a pus în mod mai strin-
gent şi problema unei acţiuni culturale. De fapt, preo-
cuparea aceasta era mai ve< he, mtrînd în jindul con-
stant al profesorului Guşti. La Fundul Moldovei ea ni
s-a impus m special prin prezenţa în mijlocul nostru
a săteanului 7 ohi Frhu u, primarul r>mun ? , care, încă
din primele zile, s-a înscris ca membru a «c lupei,
luind simbolic rolul de „şef al echipei cosmologii''.
Teofil Funcu i era un om oarecare ci uni deosebit
de mtohgent bun gospodar şi, mai ales, bun vorbitor.
>uea
deseori Ia şedinţele noastre de seară, dîn< nu
numai informaţii extrem de utile, ci şi semnalînd >ro-
112
SOCIOLBUC
", din punctul de vedere al rostului său de pri-
dornic să primească sugestii şi soluţii; Teofil
l are le putea aduce cercetarea ştiinţifică, ajutîn-
lu ne cît putea mai mult în cercetările noastre. Nu era
>rliii numai de organizarea unei campanii de o zi-
Inu cum a fost cea a echipei de cercetare a stînii,
pi care a condus-o personal, ci de amestecul lui stă-
i uitor în mai toate echipele.
Cum în timpul campaniei din Fundul Moldovei am
ivut vizita Mitropolitului Bucovinei şi a ministrului
I, Nistor, istoricul, dar pe atunci răspunzător al Mi-
nisterului Comunicaţiilor, primirea pe care le-a făcut-o
Frîncu a avut darul nu numai să dea girul său pentru
tot ce lucram acolo, asigurînd că suntem oameni de
nuncă efectivă şi nu nişte „lufturişti", ci şi prilej de
•kz pentru noi, auzindu-1 cum ştie să facă critica stă-
[>•> rii, cu un fermecător simţ al umorului. îşi cerea,
Se pilda, iertare ministrului Comunicaţiilor că a trebuit
să vină pe drumul atît de obositor al şoselei, care era
într-un hal fără de hal r sau mulţumind Mitropolitului
că, măcar că a venit să-1 vadă pe profesorul Guşti,
totuşi se bucură că şi ei îl văd pentru prima oară, să-
tenii din Fundul Moldovei!
Dar surpriza cea mare pe care ne-a făcut-o Frincu
a fost peste un an, cînd aflînd că sîntem în satul Dră-
guş, ne-am pomenit cu el în vizită de mai multe zile,
pentru a lua parte, de data aceasta la muncile „echipei
administrative", avînd cu consiliul comunal din Dră-
guş şedinţe de judecare a situaţiei locale, a conflic-
telor pe care satul Drăguş le avea cu satul Sîmbăta
cu privire la un curs de rîu a cărui apă era rînd pe
rînd furată cînd de un sat, cînd de altul. Faţă de firea
domoală a ţăranilor din Făgăraş, Teofil Frîncu, buco-
vineanul, se arăta mult mai expeditiv şi mai la curent
cu modul de rezolvare a problemelor „administrative".
Pentru el, oportun şi „consult" era să pună instanţele
administrative superioare în faţa unor fapte îndepli-
nite. Părerea lui era să meargă, la noapte, întreg satul
şi să oprească apa, cu un zăgaz, făcînd-o să treacă pe
3 coala 8 113
albia cea veche, care străbătea prin Drăguş. Cît o ţin*
apoi judecata, apa tot prin Drăguş urma să curgă şl
to e: i ceva! Drâguşenii nu prea a a fost de acord cu
soluţiile temerare ale lui Teofil Frîncu, aşa că el A
plecat după cîteva zile, mai dînd din cînd în cînd cîte
o părere despre cum ar putea Drăguşul să ajungă a
fi un sat ca Fundul Moldovei, adică un sat aşa cum
ştiuse să-1 facă administraţia austriacă, iar nu un sat
ca Drăguşul, oropsit de statul maghiar. Relaţiile cu
Teofil Frîncu au fost apoi păstrate necontenit. In toate
revenirile noastre la Fundul Moldovei, Frîncu era neo-
bosit. Cînd poposea acolo, de pildă, profesorul Guşti,
pentru o scurtă vizită şi odihnă de o noapte, Frîncu
punea mîna pe condei şi scria mici cărţi poştale către
unii şi alţii. Păstrez astfel o „carte de vizită" a lui,
iscălită şi de profesorul Guşti, prin care Frîncu îmi tri-
mitea salutări şf îmi aducea aminte de serile din „sala
luminoasă".
Latura aceasta a „acţiunii" făcută de comun acord
cu localnicii aveam încă să o urmărim de aci înainte
în mod mai stăruitor. Spre sfîrşitul campaniei din
Fundul Moldovei, profesorul Guşti a tras o concluzie
din experienţa acelui an, anume că echipa „monogra-
fică" crescuse atît de mult încît nu mal încăpea în
cadrul restnns al Seminarului de Sociologie. Erau prea
mulţi profesori şi oameni de ştiinţă maturi care lua-
seră parte la cercetări, fără să aibe totuşi vre-o legă-
tură cu catedra Puteau fi desigur încadraţi In Insti-
tutul Social Român, Dar ar fi însemnat să se stabilească
o distanţă între ei şi grupul studenţilor, care nu puteau
fi membri ai Institutului. Guşti fiind veşnic preocupat
de ideea că orice acţiune metodică nu poate fi dusă
decît în cadrul unor forme organizatorice clare, orice
muncă în comun urmînd deci a fi instituţionalizată.
Formula pe care a găsit-o potrivită, la această etapă
de dezvoltare a cercetărilor monografice, a fost crea
rea unei „Asociaţii a monografiştilor" în care să poată
încăpea deopotrivă atît oamenii de ştiinţă cu care
colaboram, cît şi studenţii.
114
SOCIOLBUC
1 ii, la sfirşitul campaniei din Fundul Moldovei, a
l ţinută o şedinţă plenară, de creare a acestei „Aso-
II", în care conducerea urma să fie asigurată de
Ir» profesorul Guşti, ca preşedinte, ajutat de un grup
li vlce-preşedinţi, format din N. Cornăţeami, Vulcă-
IU -cu, Stahl şi Prejbeanu. De fapt, această „Asociaţie"
i oxistat numai cu numele, căci activitate propriu-zisă
nu a vut, munca ducîndu-se înainte tot prin Semina-
lul de Sociologie, în ceea ce-i priveşte pe studenţi şi
In cadrul Institutului Social Român, în ce-i priveşte
pc nestudenţi, „Asociaţia" a fost deci o formulă
itşuată, denotînd însă o intenţie certă : aceea de a
< rea un organism anume închinat cercetărilor sociolo-
:e de teren, care nu va Drinde însă chip decît mai
? Irziu, aşa cum vom arăta.
Părerea mea a fost însă că însăşi formula echipelor
E tprinzînd atît cercetători maturi cît şi studenţi, era
bridă, amestecînd, aşa cum am spus, „cercetarea" cu
ăcţiunea pedagogica. Dealtfel şi profesorul Guşti, spre
toamna acelui an, a recurs la cu totul altă soluţie, care
E
ra de fapt o scindare a muncii de cercetare, de cea
edagogică, Institutului Social Român revenindu-i sar-
ma de a analiza critic experienţele monografice, iar
Seminarului menii ea de a le duce mai departe. Adaug
că această muncă de: teren nu era deloc uşoară, ce-
rînd din partea participanţilor un efort nu numai fizic,
ci şi de gîudire. Dar ne răsplăteam prin crearea unei
atmosfere de bună voie, care lua uneori aspectul de
dublare a muncii serioase, cu o tălmăcire a ei în
glumă.
In unele seri, în grupuri mai restrînse, organizam
mici „anti-şedinţe" în care redactam de pildă o foaie,
de patru pagini şapirografiate, cronică critică a vieţii
monografice. Uneori mergeam cu critica pînă la imper-
tinenţă, profesorul făcînd haz de obrăznicia noastră,
fără a se supăra. Am publicat, de pildă, o „maximă"
care punea în gura profesorului Guşti axioma că „e şi
laie şi bălaie", aluzie la tendinţa profesorului de a îm-
păca tezele contradictorii. Sau, în derîderea unui cer-
cetător al spaţiului geografic, anunţam că „Asociaţia
115
 p ieteQilor Jui Jule Verne a hotărît să-1 ia cinci săp-
tămîn în Ion". Sau pablioam o aşa-zisă petiţie a
' aranilor din sat, ca protest împotriva lui Cc*nă-
ţean care „despărţea familia de gospodărie, deşi din
moşi strămoşi făcuseră casă bună" etc. La si rşitul
campaniei, într-o serbăto re de închidere, grupul mo-
f »grafiştiloi a alcătuit chiar o revistă, în cârc „pe ca-
dre i manifestări expuneam situaţia statistic» i", a
familiei" şi deplîngeam, într-o romanţă plînoăreaţă,
di-spaiiţia în neagra veşnicie a „răzăşiei".
întoarcerea ac< ă a organizat-o profesorul în stil de
culoare focală, adică pe o plută care ar fi trebuit să
ne ducă la Piatra Neamţ. Dar în miezul nopţii, „haitul"
de apă a scăzut, aşa că am rămas pe uscat, petrecînd
noaptea sub cerul liber, la un foc improvizat. Proîest
rul : er. însă de părere că o campanie de muncă
ştiinţifică trebuie răsplătită şi prin momente de odihnă,
care de fapt ne-au rămas în amintire, nedespărţite de
ştiinţa propriu-zisă.
SOCIOLBUC
CAMPANIA DRĂGUS (1929)
Poate că ar fi fost bine ca, după experienţa Fundului
ploldovei, să fi stat cîtva timp pe gînduri, să judecăm
critic metodele noastre de lucru, pentru a le potrivi mai
perfect stopurilor pe care le urmăream. Aceste scopuri
ele înşile ar fi trebuit mai precis clarificate.
Am fost deci surprinşi cînd am văzut că profesorul
Guşti plănuia ca, în 1929, să organizeze o echipă încă
mai mare decît cea din Fundul Moldovei. Dacă începu-
sem cu 10 membri, trecusem apoi la 17, la 41 şi la 60,
pregăteam acum o echipă de peste 80 de oameni.
Gurile noastre rele spuneau că acoperim lipsurile de
gîndire prin creşterea numerică, „monografiile" fiind
atinse de boala „gigantismului" care, cel puţin după
părerea? biologului Nicolai, adusese pieirea giganţilor
antediluvieni.
De fapt, profesorul Guşti ştia ce face, urmărind rea-
lizarea unor acţiuni viitoare de mult mai vaste propor-
ţii, în care urmau a fi rezolvate toate problemele pe
care le puneau monografiile, adică : formarea la scară
mare a unor sociologi, alcătuirea de studii, extinse asu-
pra tuturor satelor din ţară, care să poată duce la "o
„sociologie a naţiunii" şi deopotrivă să folosească
ştiinţa drept bază pentru o „reformă socială", concepută
ca acţiune strict culturală. Pentru a realiza un astfel de
plan era nevoie de sprijinul, deci de lămurirea opiniei
noastre publice, de crearea unui curent favorabil , mo-
nografiilor" şi în general „sociologiei". Planul integral
al profesorului Guşti fusese dealtfel clar rezumat încă
117
din 1922, prin titlul revistei Institutului Social Român,
care era Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială.
Cu răbdare, înaintînd pas cu pas, profesorul Guşti
a şi reuşit, în cele din urmă, să-şi realizeze visul, prin
Legea Serviciului Social" din 1937 şi prin organizarea,
la Bucureşti, a unui mare Congres internaţional de so-
ciologie. E greu de spus care ar fi fost rezultatul efectiv
al acestei mişcări culturale, dacă cel de-al doilea război
mondial nu i-ar fi curmat viaţa, în mod brutal.
în tot cazul, în 1929, ca regiune unde să începem o
nouă campanie monografică a fost aleasă „Ţara Oltu-
lui", adică a Făgăraşului. Traian Herseni, de loc din
acea parte a ţării, anume din satul Hîrseni, se afla deci
legat şi sufleteşte de această zonă. Pe mine, regiunea
mă interesa pentru că ştiam că aici mai existau „com-
posesorate" forestiere.
•în căutarea unui sat potrivit scopurilor noastre, am
plecat împreună cu D. C. Georgescu şi am străbătut
zona, informîndu-ne. Dintre toate satele — toate fru-
moase şi interesante — ne-a izbit mai ales Drăguşul,
prin deosebit de pitorescul fel în care se îmbrăcau pînă
şi copiii, în straie ca ale oamenilor mari, prin buna pri-
mire ce ni s-a făcut şi prin cele cîteva informaţii luate
cu privire la formele de viaţă socială le satului. Pentru
a definitiva alegerea, am mai plecat încă o dată acolo,
împreună cu Brăiloiu, însoţindu-1 pe profesorul Guşti.
Toţi trei am făcut drumul, mereu discutînd despre
chipul în care urma să organizăm viitoarea noastră
campanie. Pe drum, ce m-a mirat —• şi mă miră încă şi
acum — e că; după cîte mi-aduc bine aminte, Brăiloiu
I-ă întrebat pe profesor ce să citească pentru a afla şi
dînsul ce este „sociologia", profesorul recomandîndu-i
mica broşură de 100 de pagini, Semiologie a lui Theodor
Achelis, apărută în colecţia Goschen, din Leipzig. Am
citit şi eu broşurică, să văd ce I-a putut îndemna pe
profesor să o recomande : să fi fost doar un simplu ha-
zard al memoriei, de i-a venit în minte profesorului
acest titlu de carte, sau avea părerea bine stabilită că
broşura este bună? Cred că a doua ipoteză este cea
justă. Achelis, deşi practica o sociologie psihologîstă,
118
SO C I O L B U C
i , (| el frămîntat (ca şi Barth şi ca şi Guşti) Je >
I mi lelaţiilor dintre sociologie şi ştiinţele sortate
, iit'iiulare, al căror inventaT îl făcea, mai incomplet şi
ui ti mţin sistematic decît în srhem» „ cadrelor şi Ha-
iturilor' lotuşi destul de clar. Brăiloii n .-a cerut
«o mie lămuriri despre „sociologie", eu intrebîndu-1
In rîndu meu despre 3 este folclorul, convorbirii®
noastre pe aceste :ouă teme nefiind nio :dată sfîrşite
Wm prezenţa se la alegerea satului, Constantin Brăiloiu
•rr .edea a se fi integrat deplin în îndul .moaograhş-
i or" nu ca un oarecare membru întîmpliuor, ci iuţe-
li, mne ;ă lucreze temeinic. Ceea ce a şi făcut ca, de
Itunci incoa.. Brăiloiu să fie considerat ca unul din
jnrincipalii stîlpi ai acţiunii noastre.
Drăguşul plăcîndu-le, profesorul şi Brăiloiu ai că-
zut oe a d să rămînem la alegerea făcută de mine, In-
fcenîndu de i ie îndată demersurile a faţa loeulu,
(tît pe lî gă autorităţile locale, cît ş pe lînga draju-
seni. Campania lin 1929 efectuată în acest al Dra-
rmsului avut în istoria -ercetărilor m o n o m rfice ru-
•âU o importanţei deosebită, mareînd un punct culmi-
nant, nu numai tn istorii monografiilor» rurale româ-
neşti, ci şi în cea mondială.
Mai întîi prin deosebita calitate ştiinţifi 1 a nu-
cleului echipei, format din cercetători ce aveau m urma
lor o experienţă de cîţiva a i de ile, ^uUl dinLe ei
dînd şi do vă cer i a copacităţii lor, prin mibUcareade
studii de specialitate, ajunse astăzi .as'.re , idica fă-
ră de studiUea c&rura e gr- u să se . onreap* 'ormarea
UnUi sociolog", Drăguşul înseamnă punctuî culmjna it
1 cercetărilor noast* şi prin marele număr de parUa-
panţ., 86 în total, Iar B _: ales prin făptui că satul Dră-
guş fuseLs .arte bine ales, euprinz id în sine o corn-
olexitate de probleme cu totul deosebită, ea ce a per,
mfs mouografişti 1 or să a n a l i i şi sâ «Ubor^e tehnici
de ei :etare extrem de variate, etperimentnidu-îepină
în c e l e mai n ci £ mânunte. astfel incit D r ă g u ţ a
constituit un adevărat aborator de creaţie nurtodologi
că tehnică. Din acest punct de vedere Drăguşul nu
este însă de luat drept model de urmat în alte aseme-
119
 ^ea cercetări de teren • a
tor met >d logi « are e bi n e c ă f E ^ S ' 1 d e " l a b o r a - iu problemele sociale care formau fondul de viaţă so-
nu
'Ar; ^ e şi nici nu oo'ate fi repet" t ă T " * dar care i] i acestui sat.
Atît de interesantă era inc* , ] ara Oltului cuprinde fîşia de pămînt dintre rîul Olt
? a i *cîi :i a meritat să f S L * * CS e°lIe U l aa a ai destui I munţii Făgăraşului, neputînd fi socotit „ardelean".
toare munci de « cetarl în i S S -n.i-
tot aci
idealul" începe abia de la dealurile din nordul Oltu-
o nou campanie de cercetare m . i n 1 9 3 3 lui şi acolo, „peste Ardeal" nu merg „oltenii" decît din
o şampanie de redooUre ce SP S r ^^raş, mtvoia arendării de pămînt „la Sas". Dar dincolo, din
E atunci încoto ! £ E £ S „ n ® ? ? 6n U deocamdată,
s a
lînga Oltului pînă aproape de poalele munţilor ce se ri-
nici un an, S tr„ « K a^h S " > dut llcă abrupt satele, înghesuite toate în două şiruri dense,
unul chiar pe marginea rîului, altul mai lîngă munte,
Int pline de oameni care au stat şi stau în permanen-
lă legătură cu cei din Muntenia. Este desigur nu numai
o urmare a vechii îndeletniciri a oieritului, care strîn-
Cei care am lucrat pe vremuri li*â gea pe aceiaşi munţi sătenii de pe cele două culmi, pe
î lui şi zonei sale nu am S X J ^e pd â aî î ide
iIe
a Drăgu-
oţi silindu-i să o „tulească" la iernat în părţile Dunării,

E
P
«rcetarea şi a ajunge fa D U Sf ° temeind acolo şi sate roi, cum este de pildă satul roi
n
oasti ; fina 1 în ce i ă nrives, P -re a l t a t e l r r
ipant încă
Drăguşului, pe lîngă Călăraşi, ci mai ales o tradiţie
i studii! ' Făcute a D ăr 9i UlŞ , U l N i m Lorică, din vremea cînd Făgăraşul se afla sub oblădui-
®ai bine zis r o a p e n £ 1 v ? ' " se rea domnilor munteni. Trecătorul neatent poate să nu-şi
fragmente de ^ M e m ^ d e S în i q ^ ^ 1I 3e v e«ut i™ * ^ci
t la
dea seama că se află aci într-o regiune de veche cul-
- pentru a-mi da seai d e s 1 R int
Dră- tură românească. Se va mira poate de frumuseţea por-
Pentru a vedea ce mori ervenit € şi tului şi de starea ridicată a gospodăriilor. Dar nu le
» sat poate fi uUlă, teor'etîc şi niTcti m ?A Rc e0 a' S t a' p e n a va înţelege Ţăranii păstrează însă, şi-ţi arată, cu mîn-
tru a face U ă ui oi S K m J ^ t ^ " drie uneori, semnele trecutului. In satul Veneţia. în casa
U C3li
tat, de corespc isabil a" unui promam l n t m ' unui gospodar, am văzut astfel lespedea mare, de pia-
studn, organizate de Central d l S Z ' Ş1' < t iori al de tră, întoarsă cu faţa la pămint ca să n-o strice ploile
tare, dir Vien, de p e h n ™ m J c o ^ şi nici să n-o vadă oricine, căci avea pe ea, săpată în
slovă veche, amintirea altor vremi. Ici, colo, biserici şi
i" r in.p d r e d S r f ^ Să mănăstiri, cum de pildă cea „a Brîncoveanului" de la
da un tabIou Drăguş, fac încă vie, pentru toată lumea, prezenţa dom-
măcai ,9ucc.it BrăqulXi U
? nilor munteni. Ca, dealtfel, şi marele castel brîncove-
teleagă de ce la d S ; P e ? 1 U C a i ă , e aî nt "î t nesc de la Sîmbăta de Jos.
de mult cu r a r e o W r i S n o a s t a e v a V t ™
măca* în linii mari S o a h S S L ? e s a r s ă traSl
am fflai
' Desigur, chiar pe linia Oltului, de-a lungul drumului
îndva nevoia de povesti : ' care leagă Făgăraşii de Braşov şi Sibiu, satele sînt oa-
a a P39ini
* t , Drăguş p e ^are ^ r c e 'ăi l + ' ce
U fă recum inlluenţate de saşi. Dar cel de-al doilea şir de
cut să fie cunoscut în to^f " l a ? ^ " ~
sate, mai dinspre munte, au rămas deplin româneşti.
Drăguşul face parte tocmai din acest al doilea lanţ de
sate, a căror aşezare, la mijloc între Olt şi Munte, me-
rită să fie lămurită.
120
121
SOCIOLBUC
 Drăguşul, în 1929, era un sat de tip clasic, numit în I l n * fiind în chinga
terminologia problemei, „Dreifelderwirtschaft", sistem m arată a b s o l u ^ c e eaş^ contunin ^
agrotehnic care, după. cum se ştie, este de origine euro- adică ale satulm u» ,

cZ^B.^si»
v e t i i q nmunlcare
peană occidentală. Este un sistem „comunitar" care obli-
gă pe toţi cultivatorii să se supună unui plan comun de
muncă, în trei „tarlale" sau „călcaturi" sau „s6Ie" cum
nrys
le numesc francezii, care vorbesc deci de existenţa unei ţntern^este S M "
„contrainte de s61e", „Flurzwang" în terminologia ger-
mană, „silă a pămi'ntuiui", cum i se spune în terminolo-
gia românească, potrivit căreia toţi sătenii sînt obligaţi m i t stil de viaţă socială, care iC ela?i Up im
a semăna cereale de toamnă pe tarlaua I-a, cereale de «tesc „devulmaş - d J r t » de bleme
primăvară pe a Il-a, cea de a IlI-a fiind lăsată în ţelină, E c h i u l iegat. Aci nu ^ ^ lirmi ş i cel mu
spre odihnă, folosită fiind ca islaz de vite. In anul ur- de „ienealog«;.?i de „ u u ^ ^ P : , a l agriculturi^
mător, culturile „rotesc", grîul trecînd pe tarlaua a Il-a, rie o derivare dirdrtft dm sistem & jfracticat ta
porumbul pe a IlI-a, tarlaua I-a rămînînd ogor, istfel •ne] t(,« ia i , £ tarlale" \ g ric ultura ta tarla-
că pe o aceeaşi tarla se pune succesiv griu, porumb şi două, trei sau m multe nta la e . • 9 e u n unl
un an se lasă sterp. Aceasta spre totală deosebire de ţ îşi are imperativele sale P
0 m s ă «ilUve
sistemul agricol din „regat", în care se mai practica ţ i i 1 de muncă Nu poate iie
s ă t e s c . i ui oWc( i d
pînă de curînd, fie o agricultură „mutătoare", „în moi- î e vrea şi und ea
f J [ ; J V e e 2 i ^ S n e (grîu, porumb,
nă", fie un sistem bienal, pe două tarlale. a roti îr. 5mînţănle ta « o ^ la ap],
Sistemul celor trei tarlale se răspîndise în Europa ogor), taafarădejonştnn^*nui orep
evului mediu pînă departe spre est, cuprinzînd ţările bal- carea unei „sile a ptetatnlm ^smx » t J8sat în
tice, Polonia şi unele regiuni ale Rusiei, n Transilvania cari le ate -mţi on^e « J ^ J ^ i s t t de vite,
a pătruns odată cu colonizarea saşilor. In părţile Făgă- ogor, indată d s t r î n s u l recoiie. e ste colo:-
raşului nu fusese însă introdus decît abia pe Ia mito- devălmaş De aceea rit^ « ţ d g f ş ? toitîrzia cule-
cul veacului al XlX-lea, cînd s-a trecut de la sistemul tiv : oricine s-ar c te de lal regui , v i t e . Qbştia
în două tarlale, la cel în trei, în curs de introducere şi sul ar ri :a :ă-şi vadă i a d e l e mtaca^te care tre.
a unei a patra, Tarlalele, fie două, fie trei, fie patru cu- deci după laolaltă bolardşte ziu
s f . \ t u i r e r cu _
prind pămîntul agricol ca un cerc larg de jur Împreju- buie să înceapă p" uliţei- sa-
rul satului, care e silit de aceea să se înghesuie ca un
ghem plin de verdeaţă, în centrul unui „oppenlield",
cîmp deschis, fără garduri şi fără plantaţii. ;î S A ^ »Hotarul de sus se
Cum pâminturile din chiar apropierea muntelui nu ' " t a l cîmpuluia t ' «P ^ c T S ft
sînt bune pentru cultivarea cerealelor, abia de mai cu- ales primiivaia la " ' ^ ° a ^ S Î i e c ă ^ Mişună
rînd fiind folosite pentru o producţie de cartofi, „tarla- întinderi de pamtat este «te ^ băttftau copii
lele" încep ceva mai de jos. Vetrele satelor de la poa- cîmpul - e ^micarul oamemlor, ^ - încălţaţi cu
lele munţilor sînt astfel aşezate acolo unde se întretaie toţi îmbrăcaţi în vaine albe, cura , i v o l i ( d e acele
linia ideală, indicată de centrele sistemului rotativ al toţi cu ^ t m T a i g o s p o d ă r i e i din acele Lo-
tarlalelor, cu reţeaua de rîuri paralele care curg din stat mici, din pricină
munte Spre Olt. Vatra satului ea însăşi nu poate creşte,
123
122
SOCIOLBUC
 „ , Indiviză a pădurilor regiunii aşa-numitele .corn-
că sistemul acesta al celor trei tarlale pretinde ca fie
care obştean să aibe pămînt în toate tarlalele şi In ace
eaşi tarla, în mai multe locuri, ca să aibă parte egală
din tot pămîntul, şi bun, şi rău, şi pentru ca o grindină ;îrysr» s a s
căzută într-o parte a hotarului să izbească deopotrivă ,, trau mîndria oWrş ei lor. „bo e s e i e ior
pe toţi, dar mai puţin pe fiecare în parte, cînd ies la Iraie precum d i f e r i * de a e f e . ^ l o de „obagr
muncă, plugarii lucrează unii lîngă alţii, de-a valma | » n i ţia satulu Pf " f X a p i c d e c î t c e l a i neait irilor
aproape, ajutîndu-se şi îndemnîndu-se ca la clacă. Uneori :tă,.deşi pe fiind luat, dr pt
se face şi clacă adevărată, pentru preot: se adună de
cu ziua la el acasă, iau masa şi apoi, fete şi flăcăi, plea-
că cu lăutari, d9 „strîng griul popii". Nu este numai o
răsplătire în muncă a părintelui, ci o întreagă ceremo-
nie magică, de străveche origine, în scop de a sili cîm-
purile la roadă bogată. La sfîrşit, în sunetul cînlecului
„Dealul Mohului, umbra spicului..." se face un „buzdu- Săgea şi vestitul „peregrin ion u
gan" de grîu, în formă de cruce, pe care apoi, jucîn- Euşanu, aeriltorul bme cunoscuţi, if »
du-1, cu lăutari, îl aduc în sat. Din buzduganul aqela vor S e ni ami de .prcnnnţcn
lua apoi miresele de peste an grîu de pus la beteală, rii' I<acu şi ceilalţi, J g W « J f l c U v , du-
ca să fie şi ele rodnice. De asemenea şi alte munci sînt caţe familie în parte ^ ^ ^ T t p o r e i le" totul
prilejuri de clacă, cum de pildă, claca de tors a femei-
lor. în serile de iarnă, în locuri de întîlnire unde viaţa E â d , Z ^ n ^ V U t i î ^ care a m în-
sufletească a fiecăruia se amestecă şi se simte solida-
ră cu a celorlalţi, mîngîiaţi de aceeaşi literatură, vorbi- - ^ s ! al g s - f f i
tă şi cînlată. să numai în onomastică , ^ ş i m , • P 0 ,
Este cu atît mai interesantă viaţa aceasta „comuni- S ^ S S S P - S ŞîcrPcum 5 oe.e din
tară", impusă de sistemul tarlalelor, care obligă pe toţi
r,r i adică din cimitir.
agricultorii să formeze o singură „obştie", riguros în- gprogracns , au u acelaşi neam, atît
chegată în cadrul rigid aL sistemului agricol comunitar, Onitatee socială a tdmiUUor dv nenuniăt,ite
cu cît populaţia satului este totuşi formată din două ca- de ieri, cît şi ^ ^ C ^ ^ f ^ d W d prSe] uno*
tegorii de familii, deosebite prin trecutul lor, care a fă- alte detalii ale vieţii Ie toate ^ teie, ddice a
cut ca unii ţărani să fie „boieri", adică „liberi", alţii studii p e d a f e de ^ j ^ J ^ n S Ş J»ravieţui-
„obagi" sau „provintari" adică neliberi, datori cu dijmă u lultti m care se d e s i ă ş o a ^ m. - n* . ^ fap_
şi corvadă feudală faţă de „Aeiariul" de la Sîmbătn de rilor", al « i n * ^ ^ T u m m e t e prin tîlcul social
Jos, pe vremuri stăpinită de vestitul baron Bruckenthal. te de v i e ţ ă erau i a r«J.fru^asjjg^ ^
„Boerii de Făgăraş" sînt de fapt ţăranii care făcuse- pe care il cupnMeau A B e l area" a^oape
ră parte din „regimentele de graniţă", organizate de
către Maria Tereza şi urmaşii săi care, în Făgăraş, îşi
aveau centrul în satul Orlat. Drept răsplată pentru ser- d e
viciul militar pe care îl prestau, în afară de scutirea de
125
obligaţiile j'eudale ale iobagilor, li se lăsase şi pose-
124
SOCIOLBUC
boierie pe care o aveau de la Maria Tereza. Ca s-o ob- In primul rînd, sistemul onomastic diaguşan consta
ţinem, a trebuit ca neamul întreg al tuturor Tătarilor să în Î L L e u numelui" cuiva de „casa" în care acesta
se adune, în zi de duminecă, să li se citească documen- t r ă i aP ^ e i a du :îndu-s<2 în casa bărbatului ei, lua nu-
tul şi să li se tălmăcească, făgăduindu-Ii-se solemn că
actul li se va restitui la cerere, pentru ca fiecare din
cei prezenţi să se hotărască a spune „mă învoiesc".
Ceea ce mi se păruse, iniţial, că va forma obiectul hSrîndu
i se «o c. să,s cumpărătorul,
s.* în opinia publică a sa--
cercetărilor mele, anume „composesoratele", acestea
m-au interesat mai puţin, problema lor nefiind studiată
decît mult mai tîrziu, de unul din foştii mei studenţi,
Vasile Caramelea, înlr-o campanie condusă de Traian
Herseni. Vasile Caramelea îşi dase licenţa cu o teză
făcută sub îndrumarea mea, asupra formelor de organi-
zare „moşneneşti" ale satului său natal, Berevoieştii din g j S S S a S S E Ş B g
Muscel, unde mai tîrziu, ajuns a fi conducătorul secţiei
de antropologie socială a Academiei, a instalat o „sta-
ţie pilot" de cercetări de specialitate.
Ceea ce m-a intrigat a fost în primul rînd faptul că
„neamurile" din Drăguş nu aveau nici un iei de contin-
genţă cu actuala structură a vieţii sociale locale. Pro-
blema „genealogiilor", care mă frămîntase din Nerej în- a nu fi lipsite de valoare, coci eie rercetătofi
cepind, nu avea legătură cu viaţa actuală a Drăguşului,
dominată, în primul rînd, de „gospodăriile individuale" sstr t * « « î ~
care, fie că erau de boieri sau de obagi, veneau deopo-
trivă, fără discriminare, la drepturile şi îndatoririle să-
teşti. Aceste „gospodării" erau socotite pe „heiuri", adi-
că pe locuri de casă aflate în vatra Drăguşului, satul, în ă S s f S S H S
loc să „umble" pe neamuri, „umbla pe heiuri". fiind for-
mat dintr-un număr fix de „case" egale în drepturi. Am
crezut deci că firul Ariadnei pentru înţelegerea struc-
turii sociale a satului nu îl voi găsi în studiul „neamu- 5 s M ă i k £ £ e s t £
la săpatul gropii, la moarte, ne ia i.
rilor", ci în al „gospodăriilor". Realitatea a arătat, în
adevăr, că „heiul", „gospodăria", concretizată prin „ca-
n P1
să", forma un nucleu complex, din care se puteau des- ° T 'Ir
prinde o serie de „sisteme" sociale. Nu era vorba nu-
mai de o „familie", înjghebată prin formalităţile cere-
moniale ale „nunţii" (fie „mare", fie „mică"), întărite şi tăţi^ sînt iolosite ca vgane inUvinediare între sat g
pentru „lumea de apoi" prin ritualul „punerii mesei",
ci de. o unitate socială perenă, menită să permanentize-
ze o unitate pe o durată de multe generaţii. Se de asiQurare n i u - ilă şi Casă de leo.omie ş , ma
mul c * o c a s ă de sfa şi de cultură. P e ^ f ^ f ^
126 nînto^e iarna, oamenii citesc împreună şi se sfătuiesc,
127

S O C I O L B U C 13?
 C
°nSUltarea * ,«*•» l « r e g i . dră. t» :a. Pe această problemă, monografistul Adrian Ne-
K a şi făcut de altfel un foarte bun studiu, publicat
in 1933.
Mulţi dintre emigranţi rămăseseră în America, ma-
tfitatea fixîndu-se in „Cicagău". Dar foarte mulţi nu
plecaseră decît ca să facă rost de banii necesari pentru
(.'a, odată reîntorşi acasă, să-şi poată întemeia o gos-
podărie mai bună. GrupuJ acestora, destul de numeros,

m
deşi ajunseseră conducători, „boşi", la fabricile Ford,
gangsteri contrabandişti de rachiu, odată reîntorşi
pfiasă, abia de li se mai putea cunoaşte că sînt foşti
Hntgranţi. Cîtva timp, îi mai deosebeai. Ceva din con-
formaţia gurii, rasă şi strînsă parcă de efort, da un as-
I pect ciudat acestor ţărani care, în restul înfăţişării lor,
nu mai aminteau nimic din ce putea fi „orăşenesc".

mmă
Astfel de „americani" continuau să mai sosească în
l&răguş în timpul şederii noastre acolo, unii venind cu
,,motorul", îmbrăcaţi domneşte, cu baston şi pălărie.
a i i ^ i â l Dar abia sosiţi, luau din nou hainele de acasă şi ieşeau
la arat, cu plugul, mînînd „druganele" (adică bivolii)
ca oricare altul. Casele pe care şi le construiau imitau
i i i pe cele săseşti, care pre vremuri constituîseră desigur
obiectul jinduirii lor. Dar după o scurtă şedere în sat,
mulţi dintre ei rel.uau drumul spre America. Fie că ter-
S l S p î p S H S S minaseră banii, fie că erau victima cunoscutei psiholo-
gii a emigranţilor care îi face să nu se mai simtă bine
nici de unde plecaseră, nici unde se duseseră.
I f S S S ' G i i l i l g Traian Herseni mi-a povestit cazul unui astfel de
emigrant din satul lui, proprietar al unei mori care nu mer-
gea bine. S-a dus în America, a făcut rost de bani, a
• u.tblemă D satului era lipsa terenurilor AWH
Mar^J învăţat mecanică şi cînd a crezut că ştie şi poate des-
emiara°p lrt^ £
l
' fiind
^ a c ^ o f e f f tul, s-a întors acasă să-şi modernizeze moara. N-a reuşit
şi s-a întors înapoi în America. Drumul acesta de „du-
a S , î , ' Ul' n d m t e d e P d m u l r ă z b o i dral mai te vino", 1-a făcut apoi în repetate rînduri, mereu ezi-
ales plecau in W r l c a . De neînchipuit de mare a fost tînd între fabrica Ford şi moara lui.
In acest vălmăşag de situaţii, vechi şi noi, de cauza-
emTora6 n C ' * a f ă c u
ala lităţi interne şi externe, părea cu atît mai ciudat să re-
emcjranW r, a constate că din totalul de 320 de case,
167 - adica mai mult de jumătate - erau „ospudării găseşti totuşi un „sat" de cel mai pur tip „folcloric",
d m C3re cel
cu o foarte bogată şi frumoasă înflorire a tuturor arte-
P"tin un membri- , 3e sau era încă îîî lor şi meşteşugurilor tradiţionale, însoţite de toate cre-
128
C-da 5723 coala 0 129

65 S O C I O L B U C

dinţele, riturile şi ceremoniile potrivite unei mentnll
tăţi „arhaice" (în ciuda ştiinţei de carte mult răspîndl
tă) şi a unor formaţiuni sociale de tipul pe care l-am
numit „obştie pe bază de tradiţie difuză".
De fapt, trebuie să mărturisesc că una din marile mo
le bucurii din această campanie a fost tocmai posibili
tatea de a lucra, împreună cu Brăiloiu, în probleme di
sociologie a folclorului, deşi, şi de data aceasta, majo-
ritatea timpului mi l-am petrecut în slujba bunului mers
al lucrărilor colective, lucrînd în. „centrala" conducerii
monografice şi amesteeîndu-mă în toate treburile echi-
pelor. După cum am spus, monografia Diăguşului era
„gigantă", cuprinzînd 80 de „monografişti", cărora ne-
contenit li se adăugau vizitatori temporari, specialişti în
diverse ştiinţe sociale, curioşi veniţi să vadă cam ce lu-
cram noi.
Faţă de unii din ei se cădea să avem tot respectul,
cum de pildă îl purtam faţă de etnograful Papahagi. Ceea
ce nu ne împiedica totuşi să-1 sîcîim cu întrebări, ca să
aflăm de la el ce înţelege prin „etnografie" şi ce prin
„folclor" şi care e deosebirea dintre „sociologia" noas-
tră şi aceste două discipline „clasice" ? Papahagi sus-
ţinea că ce facem noi era „etnografie" şi „folclor" nici-
decum „sociologie". După dînsul, etnografic era tot ceea
ce se putea vedea cu ochii şi, folcloric, tot ceea ce se
putea auzi. La care noi, arătîndu-i ceasul din turnul bi-
sericii, care bătea şi arăta simultan orele, îl întrebam
unde îl clasăm ?
Discuţia nu era totuşi sterilă, Papahagi avînd o vas-
tă experienţă de teren, de la care merita să te adapi.
Dar ideea că „etnograficul" poate fi studiat „sectar",
fără încadrarea lui în contextul social, nu ni se părea
acceptabilă. După cum nici folclorul, considerat în si-
ne, nu ne interesa, în căutare fiind a unei înţelegeri a
.vieţii sociaie totale a satului, adică exact a ceea ce pro-
fesorul numea a fi o „unitate socială", adică o sinteză
între toate „manifestările" sociale, sub impactul tutu-
ror „cadrelor" condiţionante, plus al „acţiunii" necurma-
te a oamenilor.
130
SOCIOLBUC
( rlcît ni se părea, măcar unora dintre noi, că teoria
li lor şi manifestărilor şi mai ales a voinţei sociale
i ( totalmente acceptabilă, nu era mai puţir adevărat
I. de poziţiile „etnografilor" şi „folcioriştLlor" puri,
. iţia noastră era mai fecundă, cîr de cît obligîndu-ne
ţinem seama de realitatea socială totală. Ştiam că "n
Wla.lui Durkheim, Mauss vorbise de „faptul social to-
" şi ştiam că francezii se mîndreau (şi se mai mîndresc
ftefi cu această idee „originală" durkheimiană. Dar pe
itoi ru ne emoţiona prea mult acest fapt, căci şi în teo-
i.„ lui Guşti, încă din 1910, aveam :ormulat<i teoria „in-
fcalismului social", teoria „unităţii sociale", cuprin-
id în plus şi o inventariere (de bine, de rău, tomple-
11) a tuturor elementelor care pot intra într-o astfel de
„unitate".
Nu e mai puţin adevărat însă, că unii dij tre mono-
bafişti nu vedeau astfel lucrurile, cohsiderau şi îi
ă munca lor era de fapt „etnografică" şi „folclorică ,
pînă la urmă luînd poziţie critică (ba une-ri şi polemi-
că) împotriva „monografiei" care nu ar fi fost „soc. ilo-
gică", sau, ca profesorul Ovid Densusianu, ifirmind că
"ociologia gustiană nu este o „sociologie militai» ci o
Sociologi-- mendax", adică „mincinoasă", .-ifiind dec :
ţ, deşartă laudă de sine a unor munci „folclorice ?. et-
lografice". Dar asupra acestor controverse vom reveni.
Oeocamdată, la Drăguş, în 1929, problemele care ni
se puneau din punct de vedere administrativ erau co-
pleşitor de grele. Distribuţia monografiştilor pe „echi-
pe" şi sub-fc Jupe trebuia să fie mult mai minuţios pui a
la punrl decît la Fundul Moldovei. Sarcina era destul
de greo. Pe mulţi dintre cei care ie înscriseseră să ia
parte 1< campanie nu îi cunoşteam îndeajuns. Profeso-
rul a avut grijă să spună tuturor, încă de la început, că
vom face la teren o triere şi că cei care nu se vor do-
vedi la înălţimea cuvenită, vor primi, discret, bilete de
întors acasă. Nu era chiar uşoară treabă. ÎL i amintesc
cît de penibil era să spui cîte unuia şi altuia că în „con-
siliul" bătrînilor din monografie se hotărîse să se re-
nunţe la colaborarea lor.,
131
 Cine erau de fapt aceşti „bătrîni care îşi asumau vina
hotărîrii luate ? ?acă de la Fundul Moldovei începuse
o grupare a cîtorva din „veteranii" campaniilor care
lucraseră mai cu spor şi aveau mai multă experienţă şi
tragere de inimă. Potrivit unui gînd, care ajunsese pen-
tru mine o „idee fixă", am sugerat (desigur în glumă)
că nu numai satele devălmaşe pot „umbla pe bătrîni",
ci se cade ca şi monografiştii să facă la fel. După dis-
cuţii multiple, am căzut de acord în joacă, să ne orga-
nizăm în forme „umblătoare pe patru bătrîni", aceştia
fiind Vulcănescu, D. C. Georgescu, Xenia Costa-Foru
şi subsemnatul. Ne-am adăugat şi un „totem" conside-
rat ca „erou eponim" în' persoana profesorului Guşti,
persoană tabu, pe care totuşi, în anumite prilejuri, îl
puteam „critica", însă numai în şedinţele de rit „inti-
chiumu", cînd îl „mîncara de viu", operaţie la care pre-
zenţa oricărui străin era strict interzisă.
Fiecare aveam la rîndul nostru un grup de „descen-
denţi", „fii" şi „nepoţi" în ordinea sosirii lor în mun-
cile monografice, totul putînd fi deci reprezentat gra-
fic în forma unei „spiţe de neam", cei patru „bătrîni"
considerîndu-se drept „fraţi". Am ales termenul de
„bătrîni" şi nu cel de „moşi", pentru că în cazul nostru
nu era vorba de „oameni buni şi bătrîni", „cu barbe
albe", ci de „bătrîni" în sensul cel vechi al cuvintului,
adică de „înaintaşi".
„Mircea cel bătrîn" nu este, cum credea Eminescu
„un bătrîn atît de simplu > după limbă, după port", ci
„Mircea cel din vechi", adică „cel dintîi" care purtase
numele de Mircea, spre deosebire de ceilalţi Mircea,
mai „tineri" veniţi după el. în Monografie, „bătrîni" erau
deci cei care fuseseră membri ai echipelor celor vechi,
cumulînd o experienţă mai îndelungată. Era desigur o
joacă amuzantă, dar şi un sistem de organizare a mun-
cii şi de „şcoală" făcută de fiecare din „bătrîni" cu uce-
nicii săi.
Brăiloiu figura şi el în această „genealogie" !n cali-
tate de „bătrîn" „singuratec" şi „sterp", adică fără ur-
maşi şi fără legătură ascendentă cu eroul eponim, în
speţă, profesorul Guşti. „Singuratec" şi „sterp" era
132

SO
 Brăiloiu doar în terminologie „genealogic- ", pentru că
de fapt venise însoţit de o întreagă echipă unii dintre
colaboratorii lui fiind deosebit de harnici şi pricepuţi,
ca de pildă Hary Brauner, Achim Stoia, I latei Socor la
care se adăuga Mihai Pop, de formaţie lingvist, viito-
rul director al Institutului de etnografie şi folclor, >re-
cum şi Ştefania Cristescu, care se va doved c atît de
pricepută cercetătoare a riturilor şi ceremoniilor popu-
lare «viitoarea soţie a lui Anton Golopenţia), precum şi
alţi „oameni de ajutor", de la care însă nu s-a ales prea
mare lucru.
Socotesc că una din marile noastre reuşite îr cam-
pania de la Drăguş o datorăm tocmai lui Constantin
Brăiloiu. Nu mă jîndesc atît la studiu! 1 asupra Bc e-
tului din Drăguş, ît mai ales la creaţia lui în domeniul
„sociologiei muzicale", la vremea aceea încă necunos-
cut. Rezultatele acestei munci nu au văzut insă lumina
tiparului decît foarte tirziu, într-o publicaţie, din pă-
cate postumă, datînd din 1960 sub titlul La vie musicale
d'un village.
îmi voi permite să traduc din textul franco/ citevu
pasaje ca să se vadă cum şi-a pus dînsui problem* şi
rum a rezolvat-o : „Asociat unei echipe de -ociologi,
folcloristul muzical s-a văzut pus ii' faţa unei proble-
me neprevăzute. înscrisă în marginile ştiute ale unui
sat şi aservită unor noi nevoi, sarcina sa îşi seb mbe
înfăţişarea. înainte, scopul său fusese, pe le j parte să
determine stilurile melodice ţărăneştii .ilegînd, pentri
a le păstra spre analiză, întruchipării! lor socotit'- a
ceie mai pu i j pe de altă parte, să delimiteze aria de
răspîndiro a acestor stiluri, acoperind o arie t mai
largă cu putinţă. Dar strâduindu-se acum să înfăţişeze
tot- itate.' manifestărilor muzicale ale unui mediu res-
trîns, fără a ţine seama de însăşi natura lor, i s-a vădit
curînd că această schimbare de intenţie va atrage după
sine, în mod necesar, o reformă a metode sale. >ndi-
ţionarea faptelor artistice avînd de aci înainte intîietate
asupra faptelor ele însile, ancheta — în acelaşi timp ex-
tensivă şi selectivă, pe care o făcea de obicei — trebuia
să facă loc unei investigaţii intensive ş impersonale,
133
CIOLBUC

ferindu-se de antologizare şi amestec, căci riu mai era
vorba să se exploreze arta ea însăşi, ci de a pătrunde
modul de comportare spirituală a unui complex social,
aşa cum se înfăţişa el Ia observaţie".
Sau folosind terminologia mea, problema care î se
punea era următoarea: să studieze arta din trei puncte
de vedere: mai întîi ca proces de creaţie, de elaborare
a acestei arte, problema care interesa deopotrivă pe so-
ciolog ca şi pe muzicolog. Să studieze elaboratul ca
atare, problemă care interesa exclusiv pe muzicolog şi,
în al treilea rînd, să studieze funcţiunea socială a aces-
tui elaborat în sinul grupului său, problemă strict socio-
logică, fiind de natură să arunce o lumină nouă, inver-
să, asupra întregii problematice folcloristice.
Metoda creată de Brăiloiu în sociologia muzicală
poate i însă extinsă şi la problemele sociologiei artei
populare în general, precum şi la cele ale riturilor şi
ceremoniilor. Ea mergea de fapt, în paralel cu ceea ce
încercam să fac eu însumi, atunci cînd distingeam .pro-
cesul de elaborare", „elaboratul" şi „funcţiunea socia-
lă" a acestui elaborat. Purtam cu dînsul discuţii cu pri-
vire la teoria mea asupra „obştiei pe bază de tradiţii di-
fuze", prilej de a primi sugestii de care ţineam seama
cu bucurie, după cum aveam impresia că şi Brăiloiu, cu
o intuiţie admirabilă, primise din partea sociologilor un
nou fel de a pune problemele culturii populare,
A stabili o schemă originală de atacare metodolo-
gică a unei probleme nu este însă decît un început, care
nu are valoare decît dacă e urmat de o realizare, prin
mijloace tehnice adecvate.
Aci stă marele merit al lui Brăiloiu, căci el a găsit
procedeul prin care intenţiile şi ipotezele sale de lucru
au putut fi valorificate prin confruntare cu realităţile
concrete.
In fond, problema lui sociologică consta în a con-
sidera fenomenele culturii populare nu doar din punc-
tul de vedere ai „creaţiei", nici al valorii lor estetice şi
filozofice, ci şi din cel al publicului consumator de crea-
ţii populare. Procesul de creaţie al culturii populare, în
ce mă priveşte, l-am teoretizat, cum spuneam, sub for-
134
SOCIOLBUC
a a „teoriei memoriei pe bază de tradiţii difuze .potri-
vit căreia cultura populară se n şti > oar . i parte dm
mecanismul vieţii reale a unor „grupuri în care fieca-
re participant are de jucat u rol, ţ 3 care nu poate
însă îndeplini I unei c jfd e efectiv prins M acţiu-
nea nrupului (de unde caracterul de anonimat şi de in-
c i t ă variaţie creaţiilor populare). De iertt aspect al
problemei, Brăiloiu s-a ocupai nai puţin. In schimb, pro-
blema felului în care o creaţie populară, ^dată, creata
(indiferent de valoarea estetică sau de lipsa şa e va-
loare) este primită de către grupul social respectiv, a
fost îs desâvîrşit la punct de Brăiloiu.
îi ă anume cum : în primul rî £ stabilit masa de
bunuri culturale are circulă efectiv J grupul studiat
ci a > cuvinte, a stabilit „repertoriul" complet al ani-
lor şi textelor literare folosite de grup. Pentru aceasta *
asistat prilejurile în cart acest repertoriu apare, pre-
stat „horele" în ce priveşte melodiile şi j o c u r i l e ,
„şesătorile", „nunţile", „înmormtatările" şi îjlţe asemt •
nea prilejuri t ca e muzica însoţeşte acţiunile colec-
tive In aceste prilejuri, folcloristul e dator sa noteze,
puncttadft-le s: cronologic, melodiile care se ctată,)o-
cr - i e rar* - ? joacă, notînd frecvenţa lor Listele, astfel
stabilite, t fi supuse unei prelucrări statistice, pentru
fiecare melodie calculîndu-i-se ponderea, în procen-
taje. u
Folosirea statisticii în asemenea culegeri nu fusese
folosită pi ă 329, Î nici un alt folclorist; dar ea s-a
dovedita i i ti] , putîndu-sefacedeosebirea t. n-
tre o melodic folosită doar o singură dat d a l care
se repetau nenumărate ori, denotînd^ uneori hiar şi
un curent de „modă", unele melodii avmd rol de „şla-
găre".
O altă cercetare, mai gr--a de realizat, < ra de a sta-
bili repertoriu] nui singur informator. încercări făcute
ta acest m er iu vechi. C ic3 folclorist, cînd are
norocul t î peste un informator superior dotat, a ita
să-i epuizeze repertoriul. Exemplu temn de ţinut mu e
e de pildă, cel 1 lui G. Dem. Teodorescu, a cărui cule-
ge' datorează atît de mult lăutarului Şolcami.
13?
 Der repertoriul iui informator, într-o anchetă so-
ciologică, ar( a;t înţeles, legat de capacitatea de a
cunoaşte şi folosi „repertoriul general" al sătuli , Pen-
tru a 5 bili o corelaţie între „repertoriul satului ii
„repertoriul individual", Brăiloiu < recurs la următoa-
rea tehnica: din repertoriul general al satului st bi-
lil ui inventar de melodii dintre cele care aveau
cere deosebită în repertoriul satului, astfel ca să obţină
un eşantion reprezentativ. Apoi a stabilit : ,în-
tu î de informatori, folosind în acest s of datele de
recensămînt ile echipei monografice, pentru a calcula
m ce proporţii îrmau să intervină în eşantion, bărbaţii,
femeile, pe anume vîrste, ocupaţii ş grad cY migra-
ţii ( Eşantionarea a fost dec folosită în monografiile
noastre, pentru prima oară, de Brăiloiu, Desigur e -
tionarea făc tă de el nu e-a atît de precisă cît pretind
tehnicile matematice actuale. Totuşi, era pentru prima
oară cînd o eşantionare se încerca în folcloristică.
^poi, cu răbdare fără de limită, Brăiloiu lua pe fie-
- re informator în pa e, îi cînta rînd pe rînd melodiile
( i inventarul general oe care îl stabilise. Informat
i 1, 4 de melodia cîr iată, putea avea mai multe ati-
tu. ni a o cunoască bine, fiind în măsură de a
ta , însuşi; sa a ( recunoaşte numai, fără să o poată
repeta; , s. dovedea a -u şti de ea. Fiecare melodie
era - noi tă pe fişa individuală a informatorului cu
răspunsul „ştie", „recunoaşte", „nu ştie' ( ) j (j).
Prelucrind din nou, statistic, întreg materialul strins,
a
adeverea că a, me melodii aveau o circulaţie
nerala, a restrînse doar la anume sexe, vî <;te sev
profesii, altele cunoscute cu totul excepţional denr
Concluzia -a :ă e dstg în sat nu u „folclor" drl
guşan, o ^erie < a „folcloruri" diverse după cor
t"le socii e ale >r care le foloseau. Graţie lui b -
le u, sociologia folclorului muzical fusese a!jfel înteme-
volumul său postum constituind un document - turi arheologice, existau şi alte „supravieţuiri", acestea
a istoria folcloristicii. Din păcate, asemenea ai
hete nu pot fi făcute decît în cadtul unei echipe mulţi-
disciplinare, care să furnizeze folcloristului informaţii-
le necesare, demografice, socioprofesionale, pe baza
136
SOCIOLBUC
cărora să-şi stabilească eşantioanele. Este o muncă fas-
tidioasă, cerînd o răbdare extremă din partea ancheta-
torului, căci e ştiut cît de greu poţi reţine atenţia unui
informator, atunci cînd îl supui unei chestionări sistemati-
ce de o durată depăşind cu mult ceasurile unei singure zi-
le. Nici nu ar fi dealtfel util ca munca să fie extinsă la un
număr mare de cazuri. Asemenea analize făcute „ca la
microscop" pot fi considerate ca încheiate atunci cînd
graţie lor ajungi la anume concluzii teoretice, putînd fi
socotite drept valabile pentru o serie de situaţii si-
milare. Problemă care dealtfel, pînă la urmă, s-a pus şi
în ce priveşte însăşi monografia Drăguşului, care şi ea
e de o natură care interzice repetarea ei pe nenumărate
cazuri, cu atît mai puţin pe toate cele 15.000 de sate
cîte erau în România la vremea aceea.
Totuşi reluarea anchetei asupra vieţii muzicale din
Drăguş ar merita să fie refăcută în zilele noastre, după o
jumătate de veac, căci astfel ne-am putea lămuri asu-
pra legilor sociale care determină moartea unui folclor
şi apariţia altuia nou, în paralel cu schimbările sociale
care le subîntind. Din păcate, nu văd care este folclo-
ristul de azi care s-ar încumeta la o asemenea muncă
titanică, ca cea a lui Brăiloiu.
Poate că sînt părtinitor atunci cînd pun prea mult
accentul pe munca făcută împreună cu Brăiloiu. O jus-
tificare, totuşi, o am în faptul că propriile mele stră-
duinţe mergeau în paralel cu ale lui. în căutarea unor
elemente noi, care să justifice şi să completeze tehnici-
le de „arheologie socială" pe care le urmăream, mi se
deschidea un întreg capitol „folcloric", încă neexplorat.
La Nerej, urmărisem în special rămăşiţele „materiale"
ale formelor de viaţă socială, aşa cum se concretizaseră
ele în structura teritorială, economică şi juridică, a
hotarelor săteşti. Dar în afară de aceste urme, „mate-
riale", asemănătoare cu cele scoase la iveală prin săpă-
de natură „spirituală" şi „formal-socială", de care se
ocupaseră, cu stăruinţă, cercetătorii folclorişti, etno-
grafii şi antropologii sociali, care teoretizează proble-
ma acestor „survivals" („supravieţuiri; „tradiţii popu-
13?
lare"). Adîncirea, prin analiză critică, a modului de cu-
legere şi interpretare a „tradiţiilor" nemateriale, se im-
punea şi „sociologului", la teren.
In ce priveşte, de pildă, problema normelor juridi-
ce care reglementează viaţa socială, teoria sociologică
a dreptului arăta, foarte clar, direcţia încotro trebuia
mers • spre „dreptul viu", Dar cercetarea acestui „drept
viu' ducea în mod firesc la un „folclor juridic", adică
la aplicarea tehnicilor elaborate de către folclorişti, în
căutarea şi interpretarea tuturor creaţiilor culturale de
caracter folcloric.
In concepţia mea, teoria sociologică explicativă a
juridicului, ca şi a întreg „spiritualului", era cea a „ob-
ştieipe bază de tradiţii difuze". Dar, pe teren, efectiv
în cercetare, tehnicile de lucru se asemănau mai mult
cu cele ale folcloriştilor decît cu ale sociologilor.
Pe asemenea probleme puteam sta de vorbă, în
cursul campaniilor monografice mai curînd cu Brăiloiu,
decît cu Vulcănescu sau Herseni. Aveam mai mult de
învăţat de la Tylor, Frazer, Malinovschi sau van Gennep,
decît de la filozoful Husserl sau de îa teoreticieni so-
ciologi, de la Comte începînd pînă la Drukheim şi cei-
lalţi. Cu alte cuvinte, pentru mine disciplinele „folclo-
risticei" şi ale „etnografiei" intrau în zestrea de pregă-
tire a sociologului investigator la teren.
Profesorul Guşti nu era însă de acord să admită „fol-
clorul", „etnografia" şi antropologia socială în rînduri-
le disciplinelor legitime. După a sa părere, fenomenele
de care se ocupau folcloriştii şi etnografii erau „socia-
le" şi ca atare intrau în sfera de preocupări ale socio-
logiei, metoda lor de cercetare neputind fi alta decît tot
cea a „monografiei sociologice". De cîte ori, în vreu-
nul din textele noastre, introduceam termenul de „fol-
clor" sau „etnografie", profesorul ne atrăgea atenţia
că aceste discipline nu îşi justifică prezenţa într-o sche-
mă raţională a ştiinţelor. Multora li s-a părut de aceea
că profesorul Guşti tindea la un „pansociologism", adi-
că la o înghiţire a tuturor disciplinelor sociale într-una
singură, care ar fi fost „sociologia".
138
SOCIOLBUC
De fapt, ceea ce dorea profesorul Guşti era o armo-
nizare, î cadrul „Sociologiei generale" a tuturor „ •
ciologiilor parţiale", adică a tuturor sistemelor SJI •
logice pînă a îl realizate, care tindeau explice so-
cialul, în totalitatea lui, prin invocarea unui „factor" de-
terminant, care ar fi fost „cosmologic" siu „biologic
„psihologic", „juridic", „spiritual", e ele., potn-
t Hstel inventar pe care o stabilise şi ca ; stătuse la
ba clasificării problemelor pe „cadre" şi „manifes-
tări".
Personal, eram desigur de act 1 (şi înt r a: co
vins) că analiza unei ieţi sociale trebuie făcuta dm
1 t- punctele de vedere ale „cadrelor şi „mauifesta-
lo 1 Ju însă sub unghiul de vedere ii „sociolognlor
parţiale" ci direct al disciplinelor sociale particulare
ta : baza acestora. Cu alte cuvinte, concepeam
sociologia nu ca o sinteză a sociologiilor parţiale, c ca
o sinteză a disciplinelor sociale particulare, „sinteza
în sensul de luare în considerare si folosire a tuturora,
cursul operaţiilor de analiză ale fenomenelor : >cia-
le A s as, socoteam că ceea ce trebuia să mmuias-
a er un sociolog, era suma tuturor tehnicilor d -
ciplinelor .ociale particulare, învăţate dirţ du ma-
nualele ;i tratatele lor de bază, nicidecum d teoriile
d-, jciologie generală" care se întemeiat! pe una sau
alt Î din disciplinele sociale particulare.
Nu vedeam cum un sociolog ar fi putut studia „ce
dn cosmologic", fără s . a -> pregătire temeinica de
geografie fizică şi umană. Nici pe cel „biologic a<
nu 6 r fost stăpîn pe statistica demografică şi pe < oc-
trinele privind sănătatea publică. Nici cadrul, „istoric
îr fi istoric. Nici „manifestările economice , ar.
a fi economist, s£ i cele „juridice", fără a fi jurist şi
aş; T i departe. In consecinţă, nici manifestările „î
ri " si i „culturale" cum le mai spuneam, n pu-
nici urmărite, nici înţelese d« către cine nu ai
f fost stăpîn pe disciplinele folcloristice, entografice şi
de antropologie culturală.
Sinteza, deci, nu a sociologiilor parţiale, c disc
plinelor sociale particulare, o vedeam necesară, doar ca
139
 o sinteza „operaţională", adică nu de contopire a tutu-
ror disciplinelor intr-una singură, ci de folosire, rac-
a tuturor tehnicilor elaborate de disciplinele ÎO-
particulare. „Sociologic" ar fi fo tocmai acest
sistem Î folosire a „tehnicilor" particulare 1
operaţiunilor de investigare la te- ui. M~ puţin mă in-
teresa râ şf j dacă sociologia are sau nu u „domeniu"
propriu, al său, nerevendicat de nici o altă disciplină.
Teoria „cadrelor ş ; manifestărilor", socotită ca „re-
î^ - tehnica" dţ cercetare concretă, îmi părea d< -i d-
nnsibilă, numai î ac st înţeles. Procedînd astfe păs-
tram tot îşi senzaţia c ă îar spre deosebire * a o-
nografişti. In special iă gîndeam la Traian Herseni
care m ; părea < sta la un pol opus faţă de rain
ca simbolic, cele două dintîi volume publicate d€ isf -
tu il Social Român, în probleme de monografie s o-
logica, 3 fost < al al lui Traian Herseni, Teoria mo -
gratiei sociologice şi cel al meu, Tehnica monoqratici
sociologice.
:e ă priveşte am redactat „tehnica" pentru că
era e fapt singura contribuţie pe care o puteam
„monografiei", fără a mă abate de la propia m a con-
cepţie despre ştiinţele sociale. Herseni, dimpotrivă, pă-
re< a fi totalmente prins în mrejele „sistemului sociolo-
: al profesorului Guşti, căutînd să lămurească
tele e i se păreau obscure, investigînd în rîndurile n
nografiştilor, opinii şi interpretări, astfel ca pînă la
urmă s poată la < versiune clară, coerent, logică, popu-
larizată" totuşi, adică pusă Ia înderaîna tuturor celor
-re ar fi v it ;ă facă monografie sociologică pe baza
u ei concepţii teoretice certe. Intr-o scrisoare pe care
ii-o scria în Î9 din Făgăraş, Herseni mă întreba şi
o mim ui văd deosebirea dintre cadrul psihologic
9 manifestările spirituale? arătîndu-şi temerile împo-
triva unui „pansociologism" dogmatic.
a st cazul, l=i te ar, Herseni se arăta a fi „socio-
log" de mult mai strictă obedienţă decît mine. Temele
r-are i I; alegea spre cercetare erau „clasice": „uni-
îţi sociale", ce a stînii, a cetelor de feciori, a Clubului
husarilor sau „individ şi societate" etc. în cadrul mo
140
 tiografilor, deşi avea rostul de şef al echipei cosmolo-
gice, Herseni lucra totuşi mai mult singur. Retras, foar-
te puţin comunicativ, îşi vedea stăruitor de treabă, din
ce în ce mai mult impunîndu-şi prezenţa în rîndurile
noastre prin puterea sa de muncă, cu totul excepţio-
nală, prin darul său de a redacta cu uşurinţă texte de
bună calitate (de fapt, el este „poligraful" şcolii).
Cu toate acestea, îl preocupau şi pe el probleme
străine de „sociologie", ceea ce nu s-ar fi putut bănui
din scrierile lui de la începutul carierii. Urmărea astfel
o serie de probleme dincolo de marginile stricte ale
^sociologiei" pînă la a intra din plin în cele d r „antro-
pologie culturală". Aşa, de pildă, sînt lucrările lui mai
tîrzii privind Civilizaţia noastră tradiţională iau cea
despre Literatură şi civilizaţie, avînd ca subtitlu „în-
cercare de antropologie culturală". Ceea ce dovedeşte
cît de greu este să ajungi a cunoaşte chiar pe cei cu
care, ani de zile, ai avut prilejul să colaborezi. între
doi parteneri, pe anume probleme şi unele aspecte ale
muncii comune, înţelegerea poate fi perfectă, precum
a fost şi continuă a fi cea dintre mine şi Herseni, cel
puţin atîta vreme cît nu e vorba decît de chipul cum
urmează a fi tratată şi redactată o problemă. Cînd e
vorba de elaborat un „plan de lucru", cred că pot re-
dacta un text întocmai ca Herseni, precum şi el o poate
face, în numele meu, căci amîndol vorbim aceeaşi
limbă, de comun acord fiind pe citeva poziţii cheie.
Dar, în fond, orizonturile noastre filozofice şi sociale
nu numai că diferă, dar sînt şi contrastante. într-o
scrisoare, de data asta trimisă din Berlin, Herseni nu
se sfieşte deci a-mi spune că ;;mă apreciază deşi nu
mă iubeşte". Aşa se întîmplă deseori între oameni:
colaborează între ei, dar fiecare xămîne pentru celălalt
o enigmă. Este greu să te cunoşti pe tine însuţi, dar
mi-te pe alţii. „Gnosi te authon" o fi poate o lozincă
pentru filozofi, nu însă pentru toţi mumoHi.
Problema cunoaşterii şi colaborării cu alţii se punea
la Drăguş în forme deosebit de grele, dat fiind că masa
imensă a celor peste 80 de participanţi nu mai putea
fi nici măcar urmărită, necum. înţeleasă om de om. Qr-
141

CIOLBUC
 gamzarea muncii monografice ajunsese să se cristali-
f t Z n e ,P e ° s c h £ ' m ă oarecum rigidă, constînd formarea
a tot atîtec echipe constante ;ie -rau cadrele şi ai
festănle, plus echipe ocazional formate pentru TP ,
E , e a .cltl Probleme speciale. Numai că la
praguş, inel i tai precis :ît la Fundul Moldovei .
fost necesar ca fiecare „echipă' se fi condusă le un
„şe. oe echipa", răspunzător rle mersul lucrărilor, î -
sarcinat cu elaborarea planurilor de amănunt ale pro-
blemet f le, să instructeze, să îndrume : să controleze
nune:. pe ren i echipierilor lui, ţinînd cu ei, în acest
scop, şedinţe regulate, redactînd şi cronică.
Profesorul Guşti nu mai avea deci şedinţe decît ru
şefti de echipe, în vederea unei coordonări generale a
muncii colectivului. Aşadar, vechile şedinţe plenare
„sala luminoasă" au încetat la Drăguş ceea ce a
dus la scăderea interesului teoretic pe ca îl suscitau
şeomţele „seminariale" de sub conducerea profesorului
Aceasta isă singura modalitate posibilă, căci şe-
dinţe c iasă de aproape sută de oameni, adică
inclusiv ci ,1 veniţi [oar întîmplător, străini iu să-
teni, tiu puteau da ni,; ar rezultat. Adunări generale
nu se ai ţineau deci decît cu totul ocazional ii în
mod oarecum festiv, la unele răstimpuri.
Comunicările oficiale se făceau în timpul meselor,
car s li au în comun, în una din sălile şcoalei locale
cele e la orînz şi de s< iră transformîndu-se deseori
• şedinţe plenare, unii dintre participanţi uînd aci
cuvintul spre a face expuneri ce principiu, pe diverse
te ier privind nu n.imai mersul lucrărilor, ci şi dezbă-
tind problema soartei viitoare a monografiilor.
u prilejul prezenţei Iui i'eofil Frîncu printre noi,
venit, aşa cum am spus, la Drăguş pentru -J re -
tîln a fost readusă la ordinea zilei problema îmbinării
cercetării cu acţiunea. Gindul acesta nu era deloc
străin profesorului Guşti, care încă de Ia începutul ca-
i îrii sale şi pînă în zilele lui cele din urmă, a susţinut
*deea „ştiinţei pusă în slujba naţiunii", a îmbinării
„cunoaşterii cu acţiunea".
112
SOCIOLBUC
I
Ceea ce nu înseamnă că toţi „monografiştii" erau
de aceeaşi părere. Aşa cum vom vedea, pe această temă
a „acţiunii", se vor ivi cele mai importante disidenţe
în rîndurile monografiştilor. Dar chiar fără a se ajunge
la disidenţe, în masa celor peste 80 de echipieri era
firesc să se formeze sub-grupe, din rîndurile lor des-
prinzîndu-se cîţiva, care aveau darul de a strînge în
jurul ior un oarecare număr de aderenţi, mai curînd
spus, de „ascultători".
Era firesc să se întîmple aşa, dată fiind personali-
tatea puternică a unora dintre noi. Nu e vorba numai
de Brăiloiu, ci şi de alţii. Astfel cine se putea mira dacă
Tudor Vianu, pe atunci conferenţiar de estetică pe lîngă
catedra profesorului D. Guşti, determina adunarea în
jurul lui a tuturor celor care aveau preocupări de es-
tetică şi de filozofie a culturii, printre care tineri ca
Petru Comarnescu, de o atît de mare cultură şi atît de
plin de iniţiative necurmate, Niculae Argintescu-Amza,
viitor critic de artă, Victor lancu, de asemenea menit
unei cariere universitare deopotrivă şi Alexandru
Dima, viitor membru corespondent al Academiei R.S.R,
sau Ion Zamfirescu, specializat apoi în probleme de
critică literară.
Drept puternice „personalităţi" mai pot fi conside-
raţi şi alţi cîţiva dintre „monografişti", precum de pildă
Xenia Costa-Foru, în jurul căreia gravitau toţi cei
preocupaţi nu numai de problemele „familiei", ci şi de
întreaga viaţă socială a satului, văzută din punctul de
vedere al femeii. Tot astfel D. C„ Georgescu, care strîn-
gea în jurul lui pe toţi doctorii şi doctoranzii lucrînd
pe probleme de demografie şi de igienă socială. Ar fi
să dau dovadă de falsă modestie dacă nu aş arăta că
şi în jurul meu gravitau mulţi membri ai echipei, în
măsura în care propria lor problemă avea aspecte de
„sociologie", implicînd aspecte de „metodologie şi teh-
nică de investigaţie".
Aceasta, cu excepţia unui grup disident care, încă
de la Drăguş, începuse a se cristaliza ca „sectă" deo-
sebită, cu propriul ei mod de a concepe problemele
culturii populare, mod care va duce, din ce ln ce mai
143
clar, spre disidenţa „legionară" a lui D. G. Amzar,
Ernest Bernea, Ion Ionică şi Samarineanu, despre care
vom mai vorbi.
Dar în afară de aceste „grupe" sînt de semnalat şi
alte cîteva individualităţi izolate care merită a nu fi
uitate, date fiind deosebitele lor calităţi. Astfel se cu-
vine a fi amintit Mircea Manolescu, venit acum la
Drăguş prima oară în monografie, asiduu urmăritor al
campaniilor noastre pe încă alţi doi ani de zile, după
care s-a retras din grup, dedicîndu-se muncii de avo-
catură, ajungînd unul dintre fruntaşii Baroului de Ilfov,
pentru ca mai lîrziu să-şi dea totuşi doctoratul în so-
ciologie, ocupînd catedra de sociologie juridică la Fa-
cultatea de Drept din Bucureşti. Nu îl pot uita nici pe
Filip Paşcanu, fiu al profesorului Mihai Paşcanu de la
Facultatea de Drept, care scrisese în 1902 o interesantă
lucrare de istorie socială românească, Aşupra originei
veciniei, Cu Filip am avut bucuria de a lucra personal,
socotindu-1 ca pe unul dintre puţinii despre care am
sperat că, urmînd pe linia trasată de mine, va reuşi să
facă ceva de seamă. Deosebit de înzestrat, se preocupa
de problemele dreptului obişnuielnic, dovedind calităţi
care, din nefericire, nu au putut fi îndeplinite, Filip
murind în război, în 1942, spre dezolarea celor care şi
azi îi poartă o înduioşată amintire.
Dai dintre toţi monografiştii, cel care ieşea mult
mai la iveală era tot Mircea Vulcănescu, cu tempera-
mentul său combativ, veşnic în plină acţiune, luînd
cuvîntul (şi monopolizîndu-I cu tenacitate) în toate
dezbaterile care se purtau în comun sau în particular,
aducînd mereu idei noi, informaţii utile şi clarificări
de bază Era chiar interesant să urmăreşti felul în care
înţelegea să lucreze Mircea Vulcănescu, Nu mai avea
la Drăguş gîndul de a pune la punct „schema teoretică"
a sistemului gustian şi nici să elaboreze planurile şi
chestionarele de lucru: faza Fundul Moldovei fusese
deci depăşită de către el. In schimb, îl preocupau pro-
bleme de economie politică, care, încă de pe atunci,
începuseră a forma principala lui calificare profesio-
nală. Dar caracteristic mi se pare a fi modul în care
144
S O C I O L B U C - d a 5723 coala 10
i s-a pus problema la Drăguş. S ir părea că e ic r o
simplă amintire anecdotică; totuşi e mai mult decît
atî' a, meritînd deci a fi povestită.
La Drăguş făcîndu-se o serie le fotografii ş filmări
cinematografice, s-ai luat măsuri ca ,,monografişti!" să
renunţe la dorini de a figura :r poză* evitind c.eci
sistematic să in e în cîmpul aparatelor < lu t vederi.
Cui totuşi n 'inele împrejurări, ca ale u.ior ceremonii,
r^B pildă la untă (în «naşi" puteau fi uneori :>
pereche de monografişti) s-a impus obligaţia ca toţi
monografiştii să se îmbrace în hamele ţărăneşti locale,
pentru a iu distona : ă le ce în mijlocul căroW se
strecurau n dealtfel o adevărată p l ă c e r e pentru i.oi,
si împrumutăm d< la gazdele noastre e l e de U f u m ţ a ,
ca să ne mîndrim şi cu atît ie frumosul por t tocai
Dificultăţi in această privinţă nu î avut lecit Mircea
Vulcănescu :are găsea haine potrivite Î măsura
, După s us localnicilor, semăna a: mult cu un
„poienărean". < ît de înalt şi de gra- era. A cautat d cţ
prin t ul cu dorinţa s* cumpere sau macar se _<
mande ai are i s-av potrivi. Dar îr tot sat 1, n re-
»înd tc oamenii, a constatat că hainele din Draguş r
aveau r . Nimeni nu vinduse, nu cumpărase şi ci
n i lucrase pi comandă, Je cîn: se ş s "a ome-
neşti Toate erau făcute in sat de gospodine, c.
terii prime din sat, cu mijloacele tehnice locale, pentru
soţii şi copiii băştinaşi din t, «a ce 1-a pus pe # .
du i pe ' cănescu şi 1-a îndemnat să studieze problema
gospodăriei „naturale", de car; se ocupase desigur
Karl Biicher > tr lucrare clasică, dar pe :are 1 o
v e d e a intr-all ip. la Fundul Moldovei, a g t o t
de cuviinţă să u nai iasi în sat, i > îe închidă la
el în * ie, să reflecteze asupra problemei rezultatul
i in excelenta £ lucrare Teor/a sociologia viefii
economice, publicată )32, dar ia : s e departează de
punctul 13 plecare „Drăguş", parcurgînd distanţe atît
de enorme, cî' în cele dintre Aristotel şi Husserl.
j - —u, după Vulcănescu, să mai pui la socoteala
pe al1 monografişti, în ce priveşte capacitatea lor de
teoretizare. Printre ciracii pe care îi adusese Brailom
145
cu ei, la Drăguş, e de citat desigur şi Matei Socor, care
însă va pleca în Germania spre a-şi desăvîrşi studiile
muzicale, de dirijorat şi componistică, părăsind preo-
cupările de folclor. De asemenea, Achim Stoia, căruia
Brăiloiu îi spunea „Dealul Mohului", pentru că — năs-
cut în comuna Mohu din regiune — numele lui se lega
de tema folclorică i, „Dealului Mohului", cîntec din
ceremonialul agrar al recoltei. Se ştie ce carieră a făcut
ac muzician care, deşi nu a continuat stăruitor cer-
cetările oe folclor, a dovedit totuşi, în creaţiile sale,
ce strînsă legătură făcuse între arta populară şi ceea
ce el însuşi a reuşit să creeze.
Cu totul deosebit Ioc merită însă Hary Brauner
cnre acesta a rămas „folclorist" şi incî unul care,
după părerea mea, merită a fi citat imediat după Con-
stantin Brăiloiu. Viu ca o svîrlugă, inteligent pînă la
a fi sclipitor, iubitor al folclorului pînă la patimă, Brau-
ne a dovedit încă de la Drăguş surprinzătoarele lui
calităţi de „anchetator". Reuşea, ca în joacă, cele mai
năstruşnice performanţe profesionale. Pentru el nu
existau dificultăţi în a obţine de la oricine, orice. Cel
mai refractar şi rău voitor din informatori nu rezista
la darul lui de a se băga în sufletul omului şi de a-1
emoţiona în aşa fel, încît cîntecul sau bocetul să apară
ca fiind ceva ca de Ia sine înţeles. Aparent, în purtarea
lui puteai crede că lucrează cu o doză de cinism, atît
de calm mînuia sentimentele oamenilor, chiar şi în
împrejurări în care altcineva ar fi stat la îndoială. îl
văd parcă şi acuma, cum în cimitir, lîngă un mormînt
proaspăt, am auzit bocind o femeie, un text deosebit
ie interesant. Bocete se înregistraseră nenumărate,
însă în „laborator", nu pe viu. Astăzi problema s-ar
soluţiona uşor, cu mijloacele actuale de înregistrare cu
microfoane şi benzi de magnetofon. Dar pe vremea
aceea lucram cu „patefoane Edison", cu suluri de ceară
şi cu o imensă pîlnie de tablă. Erau deci două dificul-
tăţi de învins una psihologică: să te încumeţi să tul-
buri, în durerea ei, pe bocitoare; totuşi nu atît încît
să înceteze a boci. Şi în al doilea rînd, să reuşeşti înre-
gistrarea din punct de vedere tehnic. Hary Brauner
146
SOCIOLBUC
liniştit, spăsit, dar sigur de el, a instalat patefonul la
loc potrivit şi cu un gest blînd, domol, a întors capul
femeii spre pilnie, zicîndu-i „aci te cînţi". Ceea ce, spre
mirarea noastră, femeia a şi făcut.
Era atît de uimitoare abilitatea lui în a rezolva
cazuri aparent irezolvabile, încît cînd am făcut în 1930
recensămîntu! în cartierul Tei, l-am luat cu mine ca să
rezolvăm, Ia nevoie, cazurile grele ce s-ar fi putut ivi.
într-adevăr, într-o seară, le sediul recensămîntului,
instalat în „Centrul de asistenţă socială" din cartier,
s-a întors unul din studenţii recenzori, disperai că la
o anume locuinţă fusese dat afară, cu cîinii puşi pe el,
abia scăpat teafăr nebătut.
L-am tri-iis deci pe Hary să rezolve problema. A
plecat. Coborîse noaptea şi Hary nu se mai întorcea.
Să i se fi întîmplat ceva ? Am plecat deci după el şi
.l-am găsit instalat la masă, chefuind cu familia celui
care se arătase atît de îndărătnic. Nu numai că foile de
recensămint fuseseră completate, dar Hary era în
pl lă acţiune de verificare a repertoriului muzical al
familiei respective. Mahalagiii îşi au repertoriul lor,
folclorul muzical suburban avînd şi el farmec. în
această privinţă Brauner era un erudit. Ştia să cînte ca
un lăutar :ele mai năstruşnice cîntece, precum „Hai
gagico la Galaţi, să trăim acolo necununaţi" sau „Des-
pletită şi cernită, te-am ginit printre morminte" şi altele
„eiusdem farinae".
Dealtfel, cînd am avut nevoie pentru o conferinţă
publică de dovezi de prost gust în materie de folclor
neţărănesc, Hary Brauner mi-a oferit o colecţie sen-
zaţională. Totuşi, Brauner avea o sensibilitate cu totul
deosebită faţă de folclorul autentic, pe care îl ştia, îl
simţea şi-1 apăra prin viu grai şi prin scris, cu adincă
mîhnire faţă de orice tendinţă de vulgarizare şi dovadă
de prost gust.
Constant în preocupările lui, Hary Brauner a însoţit
necurmat pe Brăiloiu în toate cercetările sale, a parti-
cipat la toate campaniile „monografice", chiar şi la
cele organizate ulterior în cadrul „Fundaţiei", calda
prietenie pe care am avut-o cu el nefiind umbrită de-
147
cît, temporar, în 1934, în împrejurări pe care le voi
povesti. Brauner a avut şi „elevi" pe care i-a crescut
în iubirea folclorului de bună calitate, dovedindu-se
un bun profesor, dovadă dacă n-ar fi decît ce a reuşit
să facă din Măria Tănase, al cărui repertoriu este de
autentică factură Hary Brauner.
Profesorul Rainer nu a venit însă la Drăguş decît
Ia o altă dată decît cea a „m-onografiei", lucrarea despre
Drăguş fiind publicată de dînsui într-un volum, Îm-
preună cu rezultatele din Nerej şi din Fundul Moldovei.
In schimb venise însă cu noi drul Sabin Manuilă,
însoţit de cinci medici, cu scopul de a face aci cerce-
tări de antropologie. Dar prezenţa lui în echipa mono-
grafică a Drăguşului avea şi un alt scop, marcînd o
etapă nouă în istoria sociologiei noastro. Asupra aces-
tei probleme însă se cuvine să insistăm ceva mai mult.
Drul Sabin Manuilă, fost bursier Rockefeller, de curind
întors din America, avea sarcina de a. organiza, în
1930, recensămînlul general al României şi, în conse-
cinţă, să pună la punct un Institut statistic în stare să
asigure efectuarea acestui recensămînt şi, în conti-
nuare, să ţină la zi informaţiile statistice, demografice,
economice şi în general sociale, necesare bunei orga-
nizări a statului. Soţia Iui, Veturia Manuilă, venise şi
dînsa tot din Statele Unite ale Americei, cu hotărîrea
de a înfiinţa în ţară un învăţămînt de „asistenţă so-
cială'', pe model american de „social work" Amîndoi
aveau nevoie, pentru a-şi realiza planurile, de colabo-
ratori tineri, apţi a se forma şi dedica acestor două
cariere noi, amîndouă avînd la bază învăţămîntul so-
ciologiei.
Dr. Sabin Manuilă credea că va găsi în rîndurile
colaboratorilor profesorului D. Guşti oamenii de care
avea nevoie, S-a adresat deci acestuia, cu atît mai mult
cu cît Guşti era şi Preşedintele Comisiei de Recensă-
mînt, între Institutul Social Român şi Institutul de L'a-
tistică stabilindu-se astfel legături de colaborare. În-
cepute deci în acest an 1929, ele au continuat necurmat
pînă la izbucnirea celui de al doilea război mondial.
Din rîndurile „monografiştilor", Sabin Manuilă era
SOCIOLBUC
firesc să se oprească mai întîi la D. C. Georgescu care,
deşi era încă doctorand, avea în campaniile monogra-
fice răspunderea problemelor legate de recensămînt şi
sănătate publică, dr-ul Georgescu a ajuns apoi director
în acest Institut de Statistică, ulterior adăugîndu-i-se
un grup de alţi „monografişti", printre care Anton Go-
lopenţia şi subsemnatul, Institutul preluînd în cele din
urmă unele din sarcinile „monografice" cînd Seminarul
de Sociologie nu a mai fost în măsură să şi le realizeze
în toată amploarea lor.
Tot astfel Veturia Manuilă gîndea ca viitoarea ei
„Şcoală Superioară de Asistenţă Socială" să funcţio-
neze sub egida Institutului Social Român.
Avea nevoie de acest sprijin pentru că problemele
„asistentei sociale" erau departe de a fi cunoscute în
ţară (mă întreb dacă măcar acuma au ajuns să fie)
asistenţa socială fiind confundată cu „filantropia", iar
nu socotită ca una din tehnicile ştiinţifice cele mai
avansate, la acea vreme, în domeniul disciplinei da
ramură a „sociologiei problmelor de securitate socială"
(de prevederi sociale). Pentru formarea acestei şcoli,
d-na Manuilă avea nevoie de un corp de profesori gatei
sensibilizaţi pe probleme sociale, capabili să urmărească
geneza şi consecinţa fenomenelor sociale „marginale"
»le „dependenţei" şi „delicventei' sociale, cu alte cu-
vinte gama întreagă a familiilor dezorganizate, a Indi-
vizilor neadaptaţi ii a deficienţilor, de orice natură sau
cauză. Doctorul Manuilă s-a gîndit deci să aleagă întui
monografişti un grup dornic să se specializeze în
această nouă meserie a asistenţei sociale ştiinţifice}
oprindu-se la următorii vechi monografişti: . mia
Costa-Foru, Mircea Vulcănescu, subsemna tul şi E za-
beta Constante. In linii mari, d-rul Manuilă n< a spu»
cam despre ce urma să fie vorba, astfel ci ncă de la
Drăguş, a rămas hotărît ca la toamnă sa începem a
preda cursurile în noua Şcoală Superioară de Asistenţă
Socială.
O altă noutate în monografiile noastre a foi t încer-
carea de a folosi cinematografia pentru a realiza un
„documentar" privitor la viaţa satului. Potrivit concep-
149
 ţiei profesorului Guşti, ar fi fost util ca acest docu- „conferinţe" explicative. A fost prezentat de profesorul
mentar să redea, în chip credincios, fără punere în Guşti la Lipsea şi Paris, cu prilejul conferinţelor ţinute
scenă, realitatea în toate aspectele ei, „pe cadre şi la Universităţile de acolo. O copie se mai află încă în
manifestări". în 1929, ideea era nouă. Cel puţin pentru arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor. Cariera
noi, care mult mai tîrziu am aflat de încercările simi- cinematografică a „monografiei1 nu s-a sfîrşit aci. La
lare ale unui Flaherty, cu ale lui filme „Nanuk" şi următoarele campanii, ideea a fost reluată, aşa cum
„Moana". Echipa cinematografică era constituită din vom arăta.
fotograful Barbelian, cu o aparatură rudimentară, din
zestrea Oficiului cinematografic al armatei. Pentru a
realiza gîndul profesorului era totuşi nevoie de o echipă
de „monografişti" care să stabilească ce anume sec-
venţe trebuiau înregistrate, potrivit unei scheme „şti-
inţifice".
S-au oferit să facă acest oficiu nu numai Nicolae
Argintescu-Amza, care se preocupa de probleme artis-
tice, ci şi Paul Slerian, deşi acesta era economist, psi-
hotehnician, dar în general, avid de orice problemă,
oricît de străină de formaţiunea lui profesională ar fi
fost. Cu Barbelian se lucra destul de greu, fiind d -
parte de talentul şi deplina pricepere a meseriei pe
care o avea fotograful Berman care ne însoţea şi la
Drăguş. Barbelian nu înţelegea să înregistreze decît pe
îndelete, dcar cu o anume lumină, în nici un caz „â
contrejour" (îl şi poreclisem „contre jour"), după o
minuţioasă punere la punct. Era deci aproape cu nepu-
tinţă să faci cu el ceea ce azi se numeşte „cine-verite",
adică înregistrarea prin surprindere a uncr situaţii
reale. Totuşi filmul Drăguş cuprinde o serie de secvenţe
foarte reuşite, printre care unele — cum sînt de pildă
cea a „Buzduganului" şi a „clăcii Popii" — care astăzi,
nemaipracticîndu-se, constituie un document unic în
etnografia noastră. Filmul Drăguş a avut oarecare suc-
ces. Decupajul şi montarea finală am făcut-o eu îm-
preună cu D. C. Georgescu, în condiţii da „amatorlic"
extrem de improvizat, adică nu într-un laborator de
specialitate, ci în una din sălile Seminarului de Socio-
logie. Filmul a fost prezentat la Bucureşti, într-o şe-
dinţă festivă, dar şi în diferite cămine culturale, printre i»
care cel din cartierul T6i, şi la Timişoara, însoţit de Hi

iso
SOCIOLBUC
 prima vedere, ceea ce ne indusese în eroare; de fapt,
Runcu era însă un sat de foşti clăcaşi care, în 1864,
reuşiseră să intre în stăpînirea nu numai a loturilor
acordate prin legea rurală, ci şi a întreg hotarului,
cumpărînd „delimitarea" rămasă boierului, conform le-
gii din 1864, şi plătind pentru ea importante sume de
bani Această „delimitare" boierească cuprindea în
CAMPANIA RUNCU (1930 speţă şi întreg trupul care, de aci din vatră, se lungea
pînă în vîrful munţilor, de-a lungul rîului Sohodol,
printre imense masive păduroase.
Odată această moşie cumpărată, sătenii cumpărători
După Bucovina şi Transilvania s-a hotărît să reluăm au găsit de cuviinţă să o organizeze după tipicul tutu-
un st im Muntenia, alegîndu-se reaiunea l
ror celorlalte sate din regiune, în special imitînd si-
ispititoare (pentru uin< p u ţ L) prTn faptS mareî tuaţia din satul apropiat al Dobriţei, organizînd-o de-
vălmaş, dacă nu direct „genealogic", măcar în forma
T Z tLTluTlLZr * P ^LnatftndTsl unui anume număr de „dramuri", grupele de cumpără-
Ş
,e c r ; e ' h Stefulescu Gorjul pitoresc istoric tori, potrivit sumelor de bani pe care le putuseră
satul A^ ^ n f ^ ; tÎ0 T dFm mdUe l î Co nm C i o l a n - ca I alegem strînge, căpătînd o cantitate proporţională de „dra-
tn l , ' nerge , Ia Tîrqu- muri", adică de drepturi abstracte de cotă-parte. Ope-
raţie făcută mai mult fără folos practic, deoarece, la
J- nă la Tismana şi ni s-a părut că rel mai P n n w u folosirea pădurii, oamenii continuau să vină în devăl-
scopurilor noastre at J Lncu Profes^l Gu S , măşie absolută, egalitară, iar alte „venituri" comune nu
ncrezindu-se n părerea noastră, accepS Runcuî ca existau, care să poată fi distribuite inegalitar. Această
ic : il viitoarei noastre munci, urnai că spre sumrin „obştie de cumpărătură", camuflată în forme „moşne-
der . 5a îl Runcu s-a dovedit , fi singim sat d e neşti", punea deci probleme a căror soluţionare per-
Săbit s Y f Ja d111 in n t 3 g a 3 n
j ^ ca,ifi
Brlîoiu s-a şt mitea o mai bună înţelegere a teoriilor privind geneza
feseşi istoric" ^ <*»<^ „pito- negenealogică a „devălmăşiilor" săteşti, „umblătoare".
la
( Runcul s-a dovedit a fi atît In plus, aci, la Runcu, se punea şi problema vechiului
De car* n ' 'P l t o r e s t c «Istoric", pentru că problema Judeţ al Jalesului, a vămii Vîlcanului, al procesului
Sentrr T * a C ' J t * e r a d e o 5 e b *t de importantă de pătrundere a clasei boiereşti în stăpînirea satelor,
tresZille anUmitor
P^bleme ale istoriei noa - dintre Tismana minăstirească şi Runcul boieresc.
Runcu ace parte dintr-un şir de sate, a căror vatră Dar Runcu s-a dovedit a fi şi „pitoresc", spre satis-
facerea lui Brăiloiu, care a găsit aci un folclor extrem
1
iturTT P -voarele vVclus ene ( i de bogat, deosebit de curat încă, în stilul lui local,
bucuri) iei dm munte, în depresiunea intracarpat că gorjenesc, atît la nivelul „ţărănesc", cu ale lui minu-
*n î că or hotare se întind, în fîşii Pparaleli pfnă la cîa nate „cîntece pe lung", cît şi „lăutăresc". Aci a putut
d | ™ ; *** c , „moşnenî", pose-
dînd ,dic£ hotarul lo. în ,lină proprietate, drepturile Brăiloiu folosi informatori atît de buni cît au fost de
flln
7 organizate „genealogii pe pildă Maria Arbagic, sau taraful de lăutari al familie'
„dramuri , Aşa se înfăţişa şi sat Ru n c u , c e j p u ţ i t l ^ Ioanei Zlătaru şi al Cazacului.
153
:63

SOCIOLBUC
 6
* te.'fc'S» -odesta versitatea-Radio", dealtfel continuată pînă astăzi, cu
citiva îmă S a t S ^ t 0 , t u ş i 6 7 * echipfer* real folos.
răgaz, precum p i c t o r i i M i n J ^ Pentru un cur
' # vizita nPr. S e ^ Z n de , ţ sJ t ^ * Mtaiu. £ Problemele sociale locale care ne-au interesat deo-
conducerea ui HeJmuth ^ U germani, sebit erau cele izvorîte din pricina crizei mondiale care
IPsen, Leipzig? cari a S n d ^ T ^C a ' aPsrof esorului bântuia în acea vreme, care îi găsise pe runcani în dol-
«W s -i trimită ca S ' v a d ă 1 a f f l r ? C fIu° t mr ăe t ^ s i s e dora conversiunii datoriilor agricole. Analiza amănun-
noastre d. lucru. Vizita lor nu n t ? ,- °deIo ţită a problemei a fost făcută mai întîi printr-o statis-
c x i întorşi acasă, e x p e r i e n ţ a n n i f s ISi p S itt eâ s i1 a t : tică atentă, executată dealtfel de o echipă specială,
lucrările Din re Helmutî HHa U ;f » trimisă încă din vreme, înainte de sosirea întregii
Prmtre o avînd , e î 0 , ffe întors echipe şi apoi printr-o serie de bugete ţărăneşti şi, mai
fapt al doilea răsunet pe c a i t t v e acmo n h c r a r e . ele ales! printr-o analiză a mişcărilor de populaţie prici-
Joilor străini, c 1 d ^ ^ ? ^ d u l socio- nuite de faptul că recolta locală, neajungînd populaţiei
n ia luc )Q D o ? f m 25 S ooz% a e e
i a lae t n J , T *
lat prin nici măcar pînă la ieşirea din iarnă, bărbaţii erau mai
Wiese în [92' ^ebUde, tipărit de toţi siliţi să plece în căutare de surse de venituri, în
toată ţara.
Făceau negustorie măruntă, ca „olteni" ambulanţi
Şi m a n i f e s
tări şi cum f o l o s e a T ş e d i n t p i Z " " pe piaţa Bucureştilor. De unde şi vorbele cîntecului de
i e
seară, c l a s î n d u - n e S l i n «ecare acolo: „Hai nevastă să bem vin, că bărbaţii noşt' nu
preună cu ei am fă ?t V " d ° S a r e . P e Probleme. n . vin, că's plecaţi la Bucureşti, să yinză mere creţeşti".
destul d, obositoare î în? e x c u r s i e P « ă la Tismana Dar plecau cu aceste „mere" şi ţuică şi dincolo de
f totuşi tinuM eu fHnH i ° a r C e r e ' Ş e d i n » a B « « r ă a munţi, la „momîrlani", prin părţile Hunedoarei. Un mare
anume p U r S l L T n t g e r t n T a s i n r ^ t ° 6 - X p u n e r e număr, trăgîndu-se unii după alţii, erau angajaţi ha-
concepţii metodologice llecum S T m t T e g u n o a s t r ° mali în Gara de Nord. In cartierul gării se şi instalase
SO lG 5
t " îrUîlnisem în satui P"*1™'" o circiumă, cu taraful de lăutari din Runcu, anume pen-
tru ei, îngăduind lui Brăiloiu să continue înregistrările
de s f r ă d t n t a ţ E S ^ S E ? ? * c ^ră sale, atît în acea crîşmă, cît şi la Casa Columbia, înre-
» u
pro blem e a c t i u n h ssn 3 gistrînd repertoriul acelui taraf pe îndelete, pe bune
o (aia f> p ^
în ace' timp al Roaiti £ " l e - Preşedinte fiind, plăci de gramofon. A fost astfel păstrat repertoriul
StatUÎUi
invitat la R u ^ ^ Z T ^ ' dînsili Ioanei Zlătaru şi alor ei, document de mare valoare
n a i CUltUrii tutunu încă.
^ d u l « sc - f Z t S f , Jui,
canl, convingîndu-i nu™ ? bonomie rJ Ne-a preocupat de asemenea industria locaiă a v. -
cu totul nenotrivifl T J „ _ r \ C U I t l v e şi rului, a cărui poveste e interesantă. Exista în sat neamul
porumb, chiaburilor locali, al Albuleştilor, care aduseseră cîţiva
muncitori italieni, din neamul Bianchi, care sr ţărăni-
I * asemenea s ^ t l ™ ' " ' 6 CU t u t " ™ ' - seră complet, dar puseseră la punct un sistem de imense
16
^ experimenteze priza dp rvf ^ ^ "radio"' varniţe, care se aprovizionau cu piatra necesară spăr-
gînc' cu dinamita muntele, făcînd foc cu lemnele din
a âC6aStă noUa
r fi P utut-o >a E ?V Nealtă pădurea comună. Ceea ce era abuziv, dat fiind că drep-
tul de uz al runcanilor era mărginit la strictele nevoi
de
154 Radio, ale gospodăriilor lor închise, nu în scopuri industriale.
:63

SOCIOLBUC
 fotografice ale vechiului şi statornicului nostru colabo-
ţ p î t t s ^ ^ * ^ * năşii, CU- ratori I. Berman.
tot zilieri la varniţă ş i î n L s d S ™ 1 1 ^ i l o r
~ t i cămătăreşte* î ^ Traian Herseni adusese cu sine şpalturile lucrării
lui despre Teoria monografiei sociologice. Era de fapt
o republicare şi amplificare a unor articole pe care le
profesorul , Rainer
publicase într-o revistă transilvăneană, în această pri-
hipa medici
mă formă, „teoria" căpătase o înfăţişare didactică foarte
sea„ r c i t S D r rl clară, deşi încă nedesăvîrşit pusă la punct. Herseni o
Şl publicat scurtă noTs w l Georgescu, cart va relua, îmbunătăţind-o, astfel că în 1934 a putut fi
a tro
măcar că preocupările Iul Î J T ? P°l°gia locală, tipărită în editura Institutului Social Român.
Weme de Ă i m e n E * L S K "sP*riaI pr * Atunci mi-a venit şi mie gîndul că ar fi util să scriu
ca în satul tan arhiv« c73 - ' . , i n t î m p l a r e a făcînd o Tehnică a monografiei sociologice, pe care am re-
' • păstrat^ ceea ce di n ns" ? ' v i l e s ă f i e ^ s t u l ie dactat-o abia în 1933, tipărind-o tot în 1934. Mi-a servit
despre d t e s a t e " ^ " ^ 6 nu se - spu, dealtfel şi ca teză de licenţă, profesorul Guşti convin-
gîndu-mă să-mi dau şi examenele necesare ca să capăt
1 3?; VZ't r j a a ^ acel an titlul de licenţiat în filozofie, fără de care cel de doc-
Plexitate > probleme c e s P ^ >imensa
f P se torat nu îmi putea fi dat.
«c ult ™ Puneau acolo. C
de a reface monogra iaacestu? J.V ' U ; ini
liativa Un cuvînt ar mai fi de adăugat despre D. C. Amzăr,
Potrivit i ui no, p l a n d e oraaJîL™ ° n° 1 echip*' care încă de pe atunci se arăta preocupat de probleme
6 1 muncii oarecum străine de „sociologie", mai mult fiind atras
a putea îndeplinit V d o . K ' soc°M de cele de etnografie şi de folclor. Studiul lui despre
: printr
campanie, închinată ce cetârd 2 3 "° Şezătoare, elaborat la Runcu şi publicat în 1936, e fără
bază" a ,o ui sat, contTnuaîs : ^ r u c t u r n economice ue îndoială bun (deşi poate prea literaturizat), dar cred că
cam anie
Pentru elucidarea „ s C a S t u r ^ « t ° , ^ P - aci se află începutul unei despărţiri a lui Amzăr de
P în r alita „şcoală", ulterior el luînd o poziţie declarat adversă
™ » , iti W s ă S c "maticl" n ° ^
măream şi St1 strînn ..n " l p® a »ca pe care o ur- sociologiei, concretizată curînd şi printr-o despărţire
foarte m t epT a l P e c a ] polemică, nu numai teoretică, ci şi politică, Amzăr tre-
T m Tmăca?
preţios Z u t ? fi onZ
? *T ^ socotesc cînd în rîndul „disidenţei" legionare, de care mă voi
r g a m z a e în
ui 946; tot :e s-a « r i n ! ° i anii următori ocupa cînd voi povesti despre „criza" şcolii monogra-
ne
nepublicat. Pre^rat fiilor sociologice.
PUtea pro eda
redactarea lui, evident dLu np t * \ l c e <- nouL cercetare '" '
D e r a r o » ™ ci t
pe c_re am şi incercat-o î 7n - «ctfli „ . c < : t a r e La vremea aceea, la Runcu mai exista un minunat
izvor „vauclusian", izbuc ieşind din munte sub forma
KS* M t ~ a t
^ as! unui rîu întreg, numit „Gîlciomiţa", unde se instalase
ei a, 5 de X S * V c T ^ ^ Z a T ? pr°W ^ şi un mic restaurant, deseori vizitat şi de oaspeţi veniţi
după 19 4. Deocamdată i r ^ i n S m ccaV M T ^ din Tîrgu-Jiu. Acolo Brăiloiu se instala uneori, cu
mai făcut o documentara * în 1930 u s-a echipa lui şi cu taraful de lăutari al Ioanei Zlătaru,
« e lucraseTla ' D r gău gş uaT vve îmnt 7 t T f B a r b c I l a n ' admirabilă cîntăreaţă, cu un repertoriu fermecător. L-am
tîrziu ' et „ , ' la Run.u foarte luat într-o seară şi pe profesorul Guşti, ca să-1 convin-
gem de frumuseţea folclorului. Nu prea am reuşit, pen-
tru că l-au şocat versuri ca de pildă „Şăndruleasa cea
156
157

SOCIOLBUC
 frumoasa, cu c .hii de curv' aleagă • cJ ^ ,
™ cf înl pigmentate ba]ade]^ Tnfi7 - eSe în i u 'ături alfabetic, ci logic, într-o conversaţie care părea fireas-
mas în minte prodigioasele darud i T J ! * ' m i " a i i ră " că, termenii Iiind legaţi între ei prin povestiri şi co-
care puteau a na/tere unofser 1 ^^^ mentarii, făcute de data asta şi pentru mine, ca într-o
abatere totuşi de la înţelesul P^ L ? m oP nr oe nc iunme < ^ adevărată prelegere despre problemă, fermecătoare prin
verde
ca
c mălură/ h S bătrto rn K"' 'Foaie savoarea excepţională a graiului popular şi comentariile
* i ?/ Noaptea np fii^ j I r ă / s P™e-mi subtile ale acestui om de ştiinţă care se dovedea atît
îr I e bură/ ă ţi-i ija uu V
dm
n J t J i 9 ? r ă t u r ă / dimineaţa de slăpîn pe ce ştie şi pe ce caută. Mai tîrziu, prietenia
nii'r gi «. bătătură/ t e las cu_ r t.
dintre noi a; fost cea firească dintre doi oameni cu
preocupări similare, eu căutînd o îmbinare a istoriei
c ă n S ^ Gîlciomita, Vul- cu sociologia, el cu geografia. Dealtfel Ion Conea (la
urmâto
gramă destul de răutădoasă " e a pi care adaug şi pe Ion Donat) a fost cel care mai mult
bea echipa c s folclor. Din p r o f e s L f S , C 1 0 I ?î t a ' n i z i decît alţii a înţeles ce fac, aşa cum l-am înţeles şi eu
ca amatorul' Astăzi GlldoriiS n,? f o , c I o r u , / Wcu do în străduinţele lui, centrate la fel pe probleme de isto-
captată pentru rSyoile de a l b n ^ f f ' * e ^ s t ă ' « * 3 rie socială.
• ale satului Runcu e f î n s J T a K e J a l e T Î W - J i u l u i Ion Donat nu a lucrat în echipele monografice decît
părînd astfe]
- n minunile naturale ?„ ^ ^ c ă una abia în campania Runcu din 1946, dar îl menţionez aci
86 p a r e
demă , i are ce face '' mo- pentru că ceea ce m-a legat de el era că, întocmai ca
şi Conea şi ca şi mine, încerca o îmbinare a proble-
melor de antropogeografie cu cele de istorie socială,
care mă ] e g a de Zi î n a i î t ^ ^ L 1 ' Conea
- problema „răzăşiilor" formînd o preocupare de bază a
aj
geograful u istoricul Ton r r m i , P a t e r n e . Pe lui Donat, iar „cartogramele" o unealtă de muncă con-
nu-1 cunoscusem, S m s u r S n f ^ f ^ ^ p î n ă ^unci stant urmărită.
P nă acfiune î inte^oare a L S f l ^ c î n d s o «la în Ion Conea, care avea să scrie importantele lui cărţi
Pe dîmb, Ia u m b r f / , T , ^ ^ a n i î n d o i 56 despre Ţara Loviştei, aducînd şi sugestivele lui Corec-
curie s ă văd cum n r n î S ' ~ t a t Ş1 e l a I ă t u " e e turi geografice la istoria românilor, va prelua şi sar-
>, întrebările pe care le ^ L'* ' Conea! cina de a organiza in 1939, sub proprie răspundere, o
a n c h e t a
relevante decît I Z Z " ? ^ t monografie, cea a satului „Clopotiva" din Haţeg, de
meşte. Mare o^t s u r o r t r ^ -I Pe w Ie
* ''fapt singura „monografie", alături de Nerejul meu, care
CÎ 1
cîtă răbdare proceda Conea e x t r ^ « a apucat să fie tipărită de către şcoala noastră,
extr em d t
era cea nomenclaturi; t sistematic. Tema Conea nu a mai participat la campaniile noastre
ajunsese Ia î a z a p e « r e n o f l l T ™ p ° p u l a r e ^onca anuale, reluînd contactul cu noi abia în 1934 Dar per-
Adică 1 , o inlerCgare s S e m a S C C iconst m
% nd"jir>^nului«. sonal am păstrat legături de prietenie cu acest cerce-
întrebări standarSl f ' ter*n Pune o tător, unuărindîi-i atent lucrările, numeroase ş toate
grafici populari, 'penfru a d a < : in{o
™™iigeo- valoroase, pînă la sfîrşitul vieţii acestui excepţional
e i dacă da ce anume î n S ™«torul £ geograf care, de unul singur, încercase să facă ştiinţă
ai - îî cunoştea r S R e l e g e prin ei. Termenii pe
nenta ;i o a? evă ra?ă^ erudUie d f , l m b âi n d e l u W ă interdisciplinară, îmbinmd „sociologic" geografia, nu
Ia rî formele d l r . l t f , P o l a r ă . Luînd numai cu istoria, ci şi cu filologia, cu psihologia so-
CHma C n e a cială şi cu economia politică.
un^ adevarat
i un d' f ' viu, ' înfăţişat
adevărat dicţionar ° * d<>ve-
ni

158

SOCIOLBUC
 CAMPANIA LA CORNOVA (1931

Maria* Cotescu* d t v e d t ^ a

a
blător pi bătrîn?* "„^r o ^ „t

«/din întafarăT dt
enUlUI
e u t î™
5
u s e D*'
b
în lucrarea veche a h.i Havfkf P * cili
Zamfir Arbore nu s?ian, ^ f h a u s e n din cea , lui
a putea fi un astfel d^ s a Tc ac 2^ fT n T ^ 6 dir
^tă,
al 5 forme, ca Î S 6
" ^ m n a în ctt tul
solute" vr ncene nic CcpÎp «i ??- devălmăşiei , I-
eIe a l e u n i b l a n i
c.as P& bătrîni B

P
înţelege a^altă* ? ** °nt'u a

as-
fi n componente ale structurii sociale a s a Z i t
reaga populaţie e afla prinsă în acelaşi sis em de s ă '
nmui 1organizat
c 7 Z i9Z T a
M ă r" »- , C ° m U n i t a r ă de tj
P Ies
fara rezmparţinle periodice specifice „mirului'
160

SOC
 Echipa sosită în Cornova era mult mai restrînsă
decît fusese la Runcu : doar 55 de persoane, şi mâi puţin
înzestrată cu „tehnicieni", profesorul Guşti el însuşi,
acum ministru, nemaivenind la Cornova decît în scurte
vizite, fără să stea de la început pînă la sfîrşitul cam-
paniei, aşa cum făcuse în monografiile anterioare.
Cornova era un sat aşezat între Valea Ichelului şi
a Culei, prins de jur împrejur de dealuri, în majoritatea
lor plantate cu vii de foarte bună calitate, dar avînd
şi locuri de cultură cerealieră. Satul era însă deplorabil
de urît ca înfăţişare, casele fiind mai sărace chiar decît
cele din Nerej, majoritatea lor fiind din bîme şi pă-
mînt, uneori avînd şi forme rotunde cu aspect preisto-
ric. Vatra satului, în totalitatea ei, era înconjurată de
garduri înalte, din bîrne şi ramuri împletite, ca nişte
fortificaţii. Portul ţărănesc era cu desăvîrşire pierdut.
Faţă de „Gorjul pitoresc", impresia era jalnică. Oamenii
umblau în pufoaice şi cu pantaloni orăşeneşti, purtau
în cap şepci cu cozoroc, influenţat fiind de un „proces
de orăşenizare" de vădit caracter rusesc; ceea ce era
explicabil, dat fiind că din 1812 pînă atunci, trăiseră în
imperiul ţarist, în schimb, limba lor era curată, cu un
iz mai arhaic decît cea din Moldova. Dealtfel aşa se
întîmplă cu orice grupe răzleţite de contactul cu cei
de acelaşi neam; îşi modifică foarte încet graiul, păs-
trînd „arhaisme" care îţi aduc aminte de limba croni-
carilor. Un grup de săteni din „elita" satului, din cate-
goria „mazililor" (dvoreni şi grajdanini) (de care vom
mai aminti) distonau faţă de restul satului nu numai
prin haine, ci şi prin telul de a se purta, mult mai ,<oră-
şenizaţi" ceea ce a dat prilej lui Anton Golopenţia să
alcătuiască un excelent studiu despre „procesul de oră-
şenizare", de fapt cel dintîi făcut la noi în ţară pe
această temă.
O bună bucată de vreme se părea că unor asemenea
probleme vroia Golopenţia să se dedice, elaborînd o
sociologie nu numai a „spiritului", dar şi a tuturor as-
pectelor, materiale şi de relaţii sociale din viaţa satelor
în curs de orăşenizare. Problema la Cornova era cu
atît mai dificilă, dar şi mai pregnantă, cu cît viaţa spi-
C - d a 5723 coala 11 161

OLBUC
 . a/ornovemlor ere. încă din plin dominată de
credinţe deşarte, pornită pe devieri, £ te, şi p e m e n
ţinerea cu îndărătnicie a calendarului t Iui vechi Ii
l0î era 1
' f"StiUşti' ^ veche, aducînd ca
argument decisiv faptul ;ă „cucul cîn pe vechiu"
? Sât âVe' f u c ă c u ei
- t o t ^ i fări
nu o aveaî e Z e ' ° tolerantă c
" ^ P^oţi
Problema „calendarului" Î dat însă Jui Ernest Ber-
năfnSri J w 8 d U S e 1 ° 1 r i e d e i n f o r m a t i i foarte convin-
gătoare. Anton Golopenţia insă vede iar, r 0 -
Ji S ' 3 apă md
l * s eciaI
P P aspectele ei L Pentru mine, întîlnirea mea cu săteanul G. Popescu,
! novice, c deosebire a legăturilor « i tîrgul Călăraşi
( făcute prin agenţii de colectare pe car? negustorii ur-
ban n foloseau, trimiţîndu4 din sat sat, după nuci
) n \ c e r e a , l e 9} vi' • Intr-o notă pusă în josul primei
pagini a lucram sale, Anton Golopenţia crezi t de
cuviinţă să spună că ceea încearcă el este un -ores"-
pondent, < ^ temă, a ceea ce încercasem eu nu
pe tema satului tradiţional, ci pt , ce", contemporan.
Cînd a aparut studiul său în Arft/va, di anul în
V această notă, am fost oarecum supărat,
caci m-am temut ca nu rumva în felul acesta Golo-
penţia socoteşte că îşi plăteşte o datorie faţă ue mine,
dupa care je va simţi degajat de orice altă obliqaţie
In realitate nu aceasta a fost intenţia lui, aşa că azi,'
cînd recitesc a sie rînduri, ele mă bucură, ca ;emn U
admcilor legături intelectuale dintre no
încolo, lucrurile s-a i desfăşurat normal sau aproa-
e. Herseni s-a ocupat de categoriile sociale cornovene
echipa Brăiloiu (care a lipsit din această campanie)
mergmd pe drumul cel vechi, culegînd şi înregistrînd
folclorul local, foarte sărac şi el, fără însă de preocu-
pări teoretice, aşa cum făcuse Brăiloiu la Drăguş şi
Runcu, Xei a Costa-Foru, venită cu două asistente so-
ciale, a studiat familia, teza sa de doctorat, dat în 1932,
fiind în bună parte rodul acestei campanii, D. C. Geor-
gescu ocupîndu-se tot de problemele demografice şi de
cele de alimentare.
162
SOCIOLBUC
La Cornova au fost reluate şi înregistrările cinema-
tografice, de data aceasta operator fiind Tudor Posman-
tir, iar regizor eu însumi. In continuare a fost socotită
necesară o revenire spre toamnă in acel sat, Anton
Golopenţia preluînd sarcinile regizorale.
In ceea ce mă priveşte, Cornova înseamnă pentru
mine, de fapt, întîlnirea cu doi oameni faţă de care
am rămas dator cu o învăţătură de temei, una pur de
cunoaştere, cea cu săteanul Gheorghe Popescu, şi alta
de pură omenie, cu preotul Ion Zamă, despre care aş
vrea să povestesc mai multe.
poreclit „Taiaghir", a fost deosebit de însemnată, pen-
tru că acest mazil analfabet a fost profesorul meu cel
mai de seamă în ce priveşte tehnicile agrimensurii
populare. Taiaghir era un „hotarnic" extrem de pri-
ceput, ştiind „cum merg deiniţele, de cîmp şi de vatră"
şi, !n sînul fiecărei delniţe, cum se împarte, pe neamuri,
teritoriul, în ciuda faptului că împărţirea pe neamuri
fusese stricată prin vînzări, cumpărări, înzestrări şi ză-
logiri. Ceea ce însemna că ştia pe de rost încrîngăturile
moştenirilor, precum şi toate tranzacţiile făcute între
părţi, pe ultimele două-trei generaţii, dincolo de care
urma cunoaşterea „legendară", grupe întTegi de schim-
bări fiind puse pe seama unor personaje ad-hoc năs-
cocite, cum era de piîdă ,,bătrînul Nadei" care evident
nu existase, „nadelul" fiind termenul tehnic rusesc al
unei fîşii de părnînt dat ca împroprietărire conform legii
rurale ruseşti din 1862.
Dar ceea ce a fost pentru mine temeiul învăţăturii
lui au fost exerciţiile pe teren a măsurătorilor cu pră-
jina. $i nu cu una, ci cu un „tacîm de trei prăjini", de
inegală mărime, una singură fiind legală, celelalte două
variind de ia o delniţă la alta. Procedeul permitea folo-
sirea a „treî trăsuri", pentru obţinerea „stînjenilor
masă", cu calcule pe medii aritmetice pe care Taiaghir
le făcea „din cap" cu un real dar de matematician care,
pe mine cel puţin, mă copleşea, [-am publicat fotografia
în studiul meu din 1932. Vatra satului Cornova, pe care
îl socotesc important, în ce priveşte mersul gîndirii
163
 mele teoretice despre „devălmăşie", dar şi pentru că
pi i cel text am uat dată certă cu privire la teoria
mea despre tehnicile „arheologiei sociale", într-o vro
me :ii i încă nu-1 citisem pe Marc Bloch. Lucrarea
acestuia „ Les caracteres originaux de l'histoire rurale
frangaise" a apărut în 1931 dar eu am luat cunoştinţă
de ea abi i l i <938. Marc Bloch, în această lucrare,
procedează . ceea ce a numit el „faire l'histoire i
rebours", adie: mergînd de-a-ndaratelea de Ia prezent
s.jre trecut, folosind în acest scop, din plin, analiza
structurilor teritoriale.
La fel şi «u în 1931, studiind la Cornova trupurile
de moşie, mi-am întărit convingerea că „arheologia
socială", pe care urmăream să o constitui încă din cam-
pania Nerejului din 1927, urma să folosească o metodă
ou.i pe care an formulat-o astfel, în textul publicat
în 1932 if a svudia pînă la epuizare prezentul şi a-1
înţelege, astfe ca el să ne dea nu numai sugestii în
tălmăcirea actelor, dar şi jalonul final de ajungere al
întregii deveniri istorice a cărei reconstituire o fa-
c e - Pe de alt. parte, spuneam că „în cazul răzăşiei
umblătoare pe bătrîni, avem o altă metodă, oarecum
inedită . anume analiza structurilor teritoriale ale
trupurilor de moşie şi ale vetrelor de sat, în cazul cînd
3 „delniţuite", adică „umblătoare pe bătrîni". Stu-
dii.1 Vatra satului Cornova era de fapt o încercare de
realizare parţială a unui astfel de studiu al trecutului
prin analiza prezentului, mai ales a urmelor materiale
lăsate pe teren prin anterioare operaţiuni de lotizare,
pe o schemă genealogică.
I =ir ceee ce merită a fi subliniat e faptul că o ast-
de metodă de lucru nu se poate elabora decît dacă
dispunem de informatorii care să mai ştie şi să te
poată învăţa procedeele folosite de ei în operaţiile de
hotărnicie. Ni s-a părut că istoricii noştri nu aveau
cunoştinţele necesare de topografie populară, astfel că
n iu şau clar :e folos decurge din „tacîmul de trei
stînjeni", ba chiar nici ce sini cele „trei trăsuri" vi
nici „stînjenii masă". Termenii tehnici populari, precum
„clin", „fundătură", „aruncătoare", „potcă" şi multe
164
SO
altele, pînă şi savanţi atît de prodigi oşi cum a fost
N. Iorga declară a nu le înţelege, deseori răstălmă-
eindu-i eronat. Nu mai vorbesc de erorile flagrante ale
;
lui P. P. Panaitescu. .
Nu că aceste cunoştinţe de agrimensură populară
ar constitui cine ştie ce capitol de hotăritoare impor-
tanţă. Totuşi ele sînt utile şi uneori indispensabile în
anume analize de amănunt, avînd drept scop reconsti-
tuirea vieţii săteşti trecute, în formele atît de variate
ale „devălmăşiei".
Cu. Talaghir am avut norocul să învăţ ceva cart'
populară, mereu uimit de zestrea lui tradiţională de
cunoştinţe tehnice şi de capacităţile lui de matemati-
cian. Stam în fata lui admirativ, aşa cum rămînea de-
altfel şi soţia lui, care şi ea se mira: „Al meu gospo-
dar le jtie, delniţele! Eu nu ştiu. Nu prea îmi bat capiii
de aşa fel f dar al meu gospodar le ştie..'. Gospodarul
meu le ştie din bătrîni. Gospodarul meu, i-a spus tatăl
iui şi un bunel al lui şi el le ştie. Domnul învăţător
Profir care şi el înţelege foarte bine, cu creionul şi
nu poate să dea socoteală atît de bine cît --l din cap."
Dai- personajul cornovean cel mai scump amint: îi
mele e'tot popa Ion Zamă, un frumos bătrîn cu' ochii
sclipind de inteligenţă, cu faţa luminată de un .statoi
ic su'rîs, pe jumătate ironic, pe jumătate îngăduitor.
După plecarea echipei monografice din sat am rămas
multă vreme, în continuare, la Cornova, cu Golopen-
ţia, Mihai Pop, Hary Brauner, Lena şi Zizi Constante,
apoi singur. Mă învoisem cu părintele Zamă să iau
masa acasă la dînsul. Dimineaţa, la prînz şi seara; stam
deci la masa, întotdeauna îmbelşugată, a părintelui
Zamă. Cu glasul lui domol povestea tot soiul de lu-
cruri, de multe ori cerute de mine, deseori amintiri şi
gînduri, aşa cum îi veneau în minte. Atît de bogat era
vocabularul său, atît de limpede expunerea; atît de
mare darul său artistic, încît mereu îl asemuiam, în
gînd, cu singurul de care îmi aducea aminte,. cu Ion
Creangă!
165

In 1932, l-am şi adus la Bucureşti să ţină o confe-
rinţă în cadrul Institutului Social Român. Am steno-
grafiat atunci spendida lui cuvîntare, aşa cum dealtfel
şi la masa Iui din Cornova, am tot luat note după po-
vestirile lui, una din ele, precum darea de seamă a
anchetei pe care a făcut-o la mănăstirea dm Bălţi, ca
să se lămurească asupra sectei inochentismului, am şi
publicat-o în Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială.
Dar pe multe nu le-am putut nota decît în memorie,
aşa că voi povesti şi eu din ele, cîteva, reduse însă din
păcate doar la o simplă schemă, lipsite de duhul popii
Zamă, care te ştia purta aşa cum vrea, de la rîsul în
hohote pînă la sentimentul unei adinei amărăciuni.
E ciudată, dar şi semnificativă, istoria acestui preot
care, fiind fără îndoială dacă nu ateu, în tot cazul deist,
era totuşi un admirabil duhovnic şi părinte sufletesc
al enoriaşilor lui. Povestea cum, în Seminarul din
Kiev fiind, tînăr încă, începuseră a-i pica în mînă cîte
un Spencer („Spenţeraş", cum îi spunea), un „Darwin"
şi altele, care îi zdruncinaseră credinţa. Astfel că, la
o „ascultare", şi-a permis să aibe îndoieli cu privire
Ia Sf. Ilie, care s-ar fi urcat la cer. Dat în judecata
episcopului, acesta 1-a certat şi i-a arătat că, fiind copil
de om sărman, e păcat ca mintea lui să se prăpădească
în sărăcie, cînd mai cuminte era să rămînă la Seminar
şi să se facă preot. L-a convins, aşa că „pentru mine,
urcat a fost, de atunci, Sfîntul Ilie la cer" trăgea dîn-
sui o profană concluzie, cu o faţă spăsit simulată.
Cu oarecare batjocură, dar cu cele mai bune inten-
ţii, popa Zamă folosea învăţăturile bisericii în cele mai
neprevăzute forme. Cum filoxera distrusese viile regiu-
nii, în locul lor popa Zamă a comandat să-i vie din
Algeria viţă americană, altoită apoi cu soi local (de
excelentă calitate, dealtfel). Dar viţa de soi nou tre-
buia stropită cu piatră vînătă, iar nu lăsată în neîngri-
jire, ca viţa terasă, anterioară. Cum să convingă însă
pe săteni să-şi stropească viile ? Le-a spus, dumineca
în biserică, de pe amvon (cînd avea obicei să ţină
:63
SOCIOLBUC
87
cuvîntări de îndrumare gospodărească mult uitat
de săteni, care veneau la slujbă mai ales ca £ d
vorbind), că viţa De care a adus-o /en< dintr-o ţ<
străină - pagină, turcească; aşa că trebuia botezată
c<- să fie şi ea creştină. A ieşi deci în cîmp cu butoiul
cu apă cu piatră vînătă, a umplut cu ea vermorelul, l-a
luat n spate şi cu diaconul lingă el a început stro-
pească via, cîntînd „In Iordan botezatu-le-ai tu Doam-
te !'" De asemenea, cînd a fost să-i convingă p Steni
să ardă cîteva grajduri în care se încuibase n ştiu c
epidemie, i-a convins că intrase dracu în ele ş» că
dracu nu poate fi scos decît cu focul.
Profesorul Guşti, care luase şi el masa ct> prînz la
dinsu!, era mereu surprins şi jignit de surîsul ironic şi
sceptic al popii Zamă. Cum ere cam v :e c a seceta,
veneau ţăranii sâ-1 roage să facă o slujbă de ploaie,
popa Zaa.ă se ridica încet de la masă, s ; dt nea la ba-
rometru, bătea în el şi constata cft acele sta pe loc.
. întorcea atunci la poporul din curte si spunea
câ-a - .î* de păcătoşi că nu vrea să le facă slujbă decît
dacă... şi dacă..., punîndu-le condiţii de gospodărie o-
munală, „Să mai veniţi peste cîteva zile". Atunci, da- •
barometrul era de acord, făcea sfeştania.
Mirindu-se profesorul Guşti de s lună ciorbă 1 ::
fas< t e să facă, popa Zamă: „Vă place < Nu-i î
mirare. Venea el de la Chişinău şi mitropolitul sa ma-
nînce ciorbă de post la mine"
— Şi cum o faceţi ?
— E foarte uşor. Iei o găină cît de grasă, o tai, o
fierbi. Apoi scoţi cu grijă găina, să nu rămînă nici os,
nici carne, pui fasole, o fierbi şi iese o foarte bună
ciorbă de post.
Mereu sîcîit să spună dacă nu ar fi putut ajunge
la aceleaşi rezultate — căci prin acţiunea hii transfor-
mase satul dintr-unul sărac intr-unul bine gospodărit
şi temeinic înstărit — fără să facă apel la religie, popa
Zamă era de părere că dacă ar fi fost mirean nu ar H
putut avea în faţa lor nici „har" şi nici „putere"; atît
 Ascultau sătenii, cu sufletul la gură, veniţi la bise-
rică mai mult de dragul lui. Cei care nu putuseră veni,
întrebau: „azi ce a vorbit părintele ?" şi dacă răspun-
sul era „azi n-a vorbit nimic", ridicau din umeri spu-
nînd : „apoi azi nu a fost frumos".
E greu să judeci un om, căutind să afli ce-i în su-
i gat S S sa- svină
, ^atunci ' f i i n Hiarna,
e n ă n u 11
5 'm « n b venea. L-a fletul lui. Din unele vorbe, din surfsuri, din sclipirea
r ti
ochilor lui, aveai impresia că un zbucium lăuntric îl
K W e S f r î V ^ t r e a b ă . AU frămîntă totuşi. Povesteau enoriaşii lui că( atunci cînd
Că a clădi şi s-a tîrnosit biserica cea nouă, monumentală,
J E S Vt ^ r s i : C ?• £
Cop a mai făcut o ultimă slujbă la biserica din lemn, cea
iar soţia era rea " r,Q av ' ea «- veche şi că plecînd de acolo, îşi ştergea lacrimile. Mai
C
far e îndrăgostise d e Î S ' » povesteau oamenii că, pe la sfîrşitul celui dintîi război
fi putut înţeleqe Pona 7amă cuminte, ;u « %ar mondial, cînd s-au întors acasă cornovenii din armată,
îa p< femefa a c e e a S f t " * * C S o I u t i e hotărîtă au adus ştirea că „acum e revoluţie" şi s-au dus la
* > < codit, cutremurSdu se ta S î f ' T popa ^amă întrebîndu-1 ce şi cum să facă mai bine.
facă un jiei păcat Păcat • 9 l d u l cB er
S să Popa Zamă a fost de părere că dacă ţarul a murit, în-
„întoarce c ' Ş i b a i ' T ^ f ^ TllZ ^ tr-adevăr că nu mei sînt lucrurile cum au fost Dar, ca
a aprins luminile, £ îmbrăcat în i j ™ a blserică
> să se cheme că în adevăr ţarul nu mai estej se cuvine
slujbă menită să ia ^ T n ! ta odăjdii M făcut să i se facă toate cele de cuviinţă unui mort. Aşa că
eu scăpa pe bietul mul, icela ?" r « o P t 5 vm a: în rebă
p u t eia m popa Zamă a început revoluţia cu un Te-Deum de su-
fletul ţarului! De altfel popa Zamă îm spunea: „să
upiŞ ,ot r a s t e r ştii că bolşevismul este şi el tot o religie".
t iea :îte o predică î n t n M ^ . l f - l ? 1 , D a r mai ales Ceea ce copleşea în toată purtarea lui era o ne-
mărginită dragoste de oameni. Se simţea solidar cu
* larg darului lui de povestitor ^ ^ ^ ei; mai mult încă, răspunzător de soarta lor; de aci
Pildă' sLn XPUCe P POreJlilor
° " ce este
creştinismulde şi de apoi. Chiar dacă oamenii lui intrau în păcat,
el nu putea fi decît tot alături de ei, orice ar fi făcut,
fie şi „revoluţie" ! Cu gîndul că totuşi va putea aduce
mai multă blîndeţe şi mai multă înţelegere între oa-
menii cei mulţi, de care îl lega şi un sentiment de
~ Ai auzit ? milă.
— Ce să iud ? Dacă alta i-ar fi fost viaţa, mă întrebam ce ar fi
putut să ajungă popa Zamă ? Un om de ştiinţă ? Un
deomwtf 2 f; Ln
T • 3 si că
* * °«*enii sint filozof deist ? Sau un om politic, cu mentalitate de
„despot luminat" ? Daruri cu totul deosebite ar fi avut
m i pentru oricare din aceste destine, care nu i-au fost
însă date, în traiul lui din satul îndepărtat şi oropsit
al Cornovei.
166
:63

SOCIOLBUC
 L-am mai intîlnit o ultimă cară, peste zece ani. Era
bolnav şi cu tristeţe mi-a spus . „Ei! de amu nu ţi-oi
mai putea povesti" ; curînd după aceea a şi murit.
Sînt în viata oamenilor întimplări care nu se pot
lămuri. La despărţirea mea de popa Zamă s-a întîm-
plat aşa: peste noapte, în casa iui, am visat că şi popa II
Niculae, cel din Vrancea, vine de-şi ia rămas bun de
la mine. Cînd am plecat, am înfăşurat într-o gazetă EXTINDEREA ŞI PERMANENTIZAREA
alimentele de drum. Dar în foaia deasupra, cînd am
luat-o în mină, am citit că popa Niculae murise în- ACŢIUNILOR „MONOGRAFICE
tr-adevăr.
Desigur o simplă întîmplare. Dar cît de tulbură-
toare

SOCIOLBUC
 Pînă în ".929, după terminarea unei campanii mono-
grafice, nu mai urmau decît obişnuitele şedinţe semi-
nariale, doar ele mai făcînd legătura cu lucrările
monografice. După Drăguş însă, grupul monografiştilor
ajunseseră a forma un real curent cultural, cuprinzînd
un mare număr de colaboratori, aliaţi în plină activi-
tate de cercetare şi publicare de rezultate, organizaţi
în forma unei „Asociaţii", pornită din ce în ce mai
mult spre a face cunoscută activitatea sa în lumea
largă a opiniei publice.
Cercetările monografice se distanţau astfel de ..Se-
minarul de Sociologie" care le dăduse naştere. Desi-
gur Seminarul de Sociologie a rămas şi va rămîne
permanent focarul de gîndire şi de elaborare teoretică
şi metodologică a „monografiilor", chiar pînă şi în
fazele lor ultime. Dar „mişcarea" ca atare nu mai în-
căpea în cadrele Seminarului.
Am putea inventaria astfel extinderea locurilor
noastre de muncă ştiinţifică efectuată în 1929 mai
întîi a urmat o înglobare a „Asociaţiei monografiştilor"
într-o „Secţie sociologică" a Institutului Social Român;
apoi o găzduire în sălile „Seminarului" a nucleului
unui ..centru de cercetări sociologice"; apoi o extin-
dere a cercetărilor în cadrul „Institutului Central de
Statistică" si în cel al „Şcoalei Superioare de Asistenţă
Socială".
Va fi dealtfel doar începutul unei încă mai ample
creşteri, în extensiuni şi fr adîncime, a mişcării noas-
tre, aşa cum vom arăta.

SOCIOLBUC
 ÎNGLOBAREA IN SECŢIUNEA SOCIOLOGICA
A INSTITUTULUI SOCIAL ROMÂN
Pînă în 1929, Institutul Social Român obişnuise
să si ţină ciclurile de conferinţe publice, în zi de dumi-
nică, în Aula Fundaţiei Universitare. Participau la ele
cele mai marcante personalităţi ale vremii, nu numai
„ştiinţifice" ci şi „politice", pe care, în felul acesta,
profesorul Guşti spera să-i poată hotărî să-şi analizeze
critic propriile lor poziţii, dacă nu printr-o controversă
academică, cel puţin prin expuneri paralele de poziţii
contrare... Aceste conferinţe, pe teme de actualitate
foarte „fierbinte", cum erau de pildă: „Problema Con-
stituţiei", „Problema naţiunii", „Politica culturii", „Doc-
trinele politice", „Capitalismul în viaţa socială", „Sal
şi oraş" etc. avuseseră un real succes, publicul iiind
nu numai interesat, ci şi curios să vadă cum se des-
curcă îi> asemenea probleme .^ştiinţifice" nu numai
savanţi, precum N Iorga, Gr. Antipa, Simion Mehedinţi
etc., dar şi politicieni, ca Alexandru Marghiloman, Vin-
tilă Brătianu, Virgil Madgearu, Constantin Argetoianu,
ba chiar şi socialişti ca Şerban Voinea şi Ilie Mos-
covici.
Alte serii de prelegeri, urmate de discuţii, avuse-
seră loc în paralel şi în cadrul secţiilor din Institutul
Social Român. Dar începînd din 1929, Institutul a re-
nunţat la ciclurile de prelegeri publice, întărind pe cele
din secţii.
Astfel, în 1929 au fost organizate 154 de „comuni-
cări cu discuţii", pe tema „Probleme româneşti în ca-
drul vieţii internaţionale", ţinute în cele 12 secţii ale
Institutului. Printre acestea, cele din „Secţia sociolo-
gică" au fost în număr de 17, programate săptămînaj
în fiecare miercuri, la orele 9 seara, toate grupate fiind
sub titlul „Sociologia popoarelor ţi metoda de cerce-
tare monografică". De fapt, fosta Asociaţie a monogra-
fiştilor şi-a încetat astfel formal activitatea, problema
„monografică" fiind preluată de Institutul Social Român.
174
SOCIOLBUC
Nu era însă vorba de o expunere a rezultatelor
obţinute în cursul celor „cinci" campanii pînă atunci
realizate, ci de o dezbatere teoretică a problemei. Au
vorbit desigur profesorii D. Guşti, Fr. Rainer, Al. Ro-
setti, N. Cornăţeanu, C. Brăiloiu, Tudor Vianu, Al.
Claudian etc. dar şi „monografişti" ceva mai tineri,
abia acum socotiţi membri ai institutului, precum
M. Vulcănescu şi eu însumi.
Avînd de vorbit despre „Aspectul istoric în cer-
cetarea monografică", am profitat de ocazie pentru a
expune, pentru prima oară în public, mai sistematic,
concepţia mea despre „cadrul istoric", pe care îl con-
sideram nu numai ca o explicare a prezentului prin
imediatul său trecut, în cursul unei lupte dintre „tra-
diţie şi inovaţie", cum pretindea „şcoala", deci de păs-
trare în viaţa prezentă a unor rămăşiţe de trecut, ci
şi invers, ca o explicare a trecutului prin prezent.
Ideea de bază era următoarea: dacă prezentul poate
fi cunoscut direct şi complet, prin investigaţii de te-
ren, trecutul nu-1 mai1 putem cunoaşte decît prin rămă-
şiţele sale, „materiale ' („arheologice", în sensul clasic
al cuvîntului), care nu sînt numai „construcţii" şi
„unelte", ci şi moduri de organizare teritorială, de
umanizare a peisajului rural, prin trasare de zone eco-
nomice şi limite juridice, care corespund unui anumit
nivel de dezvoltare a tehnicilor de producţie şi unui
anumit fel de organizare a relaţiilor sociale. Aceste
„materializări" teritoriale supravieţuiesc mult timp
după ce societatea ce le dăduse naştere a dispărut,
astfel că, dacă putem interpreta un peisaj rural prin
viaţa socială care i-a stat la origine, putem proceda
şi invers, să deducem viaţa socială trecută prin inter-
pretarea urmelor ei materiale supravieţuitoare. Acestei
tehnici i se adaugă desigur şi luarea în considerare a
„supravieţuirilor" nemateriale, de ordin spiritual şi
structural social, ambele căi de cunoaştere a trecutului
formînd ceea ce am denumit a fi o „arheologie socială".
Mai susţineam cu acelaşi prilej şi că orice recon-
stituire a trecutului nu poate fi socotită valabilă decît
dacă se dovedeşte a fi legată de situaţia prezentă, fără
175
soluţie de continuitate. De aceea orice istorie care nu
explică prezentul, nu poate fi acceptată. Prezentul esl
astfU piatră de încercare a valabilităţii oricărei re-
constituiri istorice, acest control urmînd a fi făcut
etapă cu etapă, printr-un mers „de-a-ndaratelea" de la
un prezent spre un trecut din ce în ce mai depărtat.
Urmăream, în primul rînd o critică a teoriilor ce1
eare a fost totuşi marele istoric Constantin Giurescu,
are n i se părea că nu explică prezenta în zilele noas-
tre i marei mase de sate libere.
Din păcate, întreaga serie de comunicări atunci fă-
e nu i fost tipărită, Cu excepţia celei a profesorului
Alexandru Rosetti, care şi-a publicat-o în Via}a roma-
nească din 1930, sub titlul Lingvistica şi cercetarea
monograficiif.
SOCIOLBUC
ÎNCADRAREA IN SEMINARUL DE SOCIOLOGIE
Conferinţele secţiei de sociologie din Institutul So-
cial Român aveau totuşi un caracter solemn, astfel că
nu puteau prilejui întîlnirea necurmată a monografiş-
tilor, dornici totuşi să nu piardă contactul dintre ei
şi de a duce mai departe munca începută.
Locul cel mai prielnic rămînea tot Seminarul de
sociologie, care urma să sufere însă, din această pri-
cină, o radicală schimbare.
La acea vreme, Seminarul de sociologie, etică şi
politică dispunea de trei mari încăperi. LTna era a
bibliotecii seminariale, excelentă unealtă de lucru, ju-
dicios aprovizionată cu cărţile, enciclopediile, dicţio-
narele şi revistele de specialitate, bibliotecarul fiind
el însuşi un „monografist", de fapt tot un fel de asis-
tent universitar, cu suficientă experienţă ca să poată
da studenţilor şi cercetătorilor străini de seminar, in-
dicaţii bibliografice, sfaturi cu privire la tehnicile
citirii, luării de note şi redactare. O altă sală era re-
zervată şedinţelor de seminar şi ca loc de adunare a
monografiştilor şi depozit al arhivei cercetărilor mo-
nografice. O a treia sală era cea a profesorului, care
îşi ţinea aci lucrările sale de cancelarie.
D%r aceste trei săli aveau o soartă schimbătoare,
profesorul afectîndu-Ie şi unor scopuri de moment.
în primul rînd, în aceste săli se organizau „expo-
ziţiile". Astfel, două din sălile Seminarului au fost
ocupate cu expoziţii ocazionale.
c-da 3723 coala 12 177

n 1928 au fost expuse obiectele strînse la Fundul
Moldovei şi la Nerej, ceva mai puţine la număr; pre-
cum şi seria de planuri şi chestionare elaborate la acea
vreme. A fost publicat atunci şi un catalog. Totuşi, ex-
poziţia a fost destu' de modestă, ca proporţii şi ca
pretenţii ştiinţifice. în 1929 însă, expoziţia a prilejuit
o adevărată demonstraţie a întregii concepţii de mo-
nografie sociologică. Mai întîi, era relativ bogată în
exponate, căci în campania Drăguşului, problema gă-
sirii şi achiziţionării materialului muzeografic ajunsese
a fi pusă, dacă nu pe primui plan al cercetării, în tot
cazul în atenţia tuturor monografiştilor.
Problema strîngerii obiectelor de muzeu nu este din
cele ce se pot rezolva uşor. Pentru a depista şi culege
obiecte valoroase nu e suficient să ai bunăvoinţă, ci
trebuie să dispui şi de pricepere, cu alte cuvinte de un
învăţămînt de specialitate, în domeniul ştiinţelor so-
ciale. Se ştie că, la noi, strîngerea obiectelor de muzeu
a fost o lungă bucată de vreme lăsată la hazardul im
provizatiilor, fără plan director, fără colaborare cu teh-
nicienii problemei şi fără măcar gîndul ca cele strînse
să fie definitiv încadrate într-un „muzeu" oarecare.
Nu ştim cum au fost strînse obiectele care au fost
trimise din ţară în 1851 la pavilionul nostru din Expo-
ziţie Universală din Paris, la care au lucrat Al. Odo-
bescu şi P S. Aurelian şi care, după catalogul atunci
publicat, pare a fi cuprins multe piese valoroase. Ştim
însă că acele obiecte au dispărut, pierzîndu-li-se urma.
Vor fi fost lăsate, în părăsire, la Paris ? Se vor fi pier-
dut în ţară, pradă jafului particular ? Nu mai putem şti.
Ştim însă care e propria noastră experienţă în ma-
terie. Din obiectele trimise de Seminar la expoziţiile
din Barcelona, din Dresda, de la Tokio, Paris, Londra
şi Belgrad nu ni s-au înapoiat decît prea puţin şi soar-
ta lor ulterioară nu o cunoaştem. Poate că ce a mai ră-
mas se află încă în depozitele „Muzeului Satului", unde
în cele din urmă Seminarul a vărsat întreaga sa zes-
tre muzeologică. Dealtfel aşa cum s-a întîmplat şi cu
expoziţia de care ne ocupăm acum, cea d i 1929,
178
SOCIOLBUC
Oricum, strîngerea obiectelor din Drăguş s-a încer-
cat a fi organizata sistematic, folosindu-se în acest scop
„monografişti" anume instruiţi în acest scop. Eram deci
departe de vremea cînd — aşa cum povesteşte Alexan-
dru Tzigara-Samurcaş, fostul director al Muzeului de
Arte Naţionale — strîngerea obiectelor muzeale de ;a-
racter etnografic consta în confecţionarea de păpuşi îm-
brăcate „naţional" sau era lăsată în grija „învăţători-
lor" sau a „doamnelor" (de certă bunăvoinţă) care,
potrivit unei „mode", lansate din preajma Curţii Re-
jale, se pasionau pentru tot ce era „naţional", in >p -
ai de costume", „ouă încondeiate", „crestături î
lemn" şi altele de acelaşi gen. Ceea ce nu înseamnă
totuşi că unele din aceste „doamne" nu au ajuns exper-
te în această îndeletnicire şi nu ar fi strîn • „colecţii"
extrem de valoroase, publicînd şi unele lucrări ş aJh -
me care pot fi socotite „nepreţuite" (in toate sensurile
cuvintului).
Caracterul original al expoziţiei noastre consta însă
în faptul că doream ca prin obiecte muzeologice să în-
făţişăm, sistematic, întreaga viaţă a satului, „pe cadre
şi manifestări", folosind nu numai obiecte vitrină, ci
5, montări de „odăi", precum şi fotografii, îărţ şi gr.
i ce. Sufletul acestei „expoziţii Drăguş" a f ist, din nou,
tot Mac Constantinescu, care cu mîna d< lucru a „mo-
nografiştilor" a expus în două din sălile Seminarului un
număr de 420 de obiecte.
Important este faptul că, cu acesţ prilej, Seminarul
a publicat un Catalog al materialului sociologic ,
tor la cercetările monografice întreprinse în ani i 1 29,
Intre 15 iulie şi 15 august, în comuna Drăguş, judeţul
Făgăraş. Catalogul est de fapt, o broşură cuprinzînd
38 de pagini de text şi un album de 78 fotografii. In text
este cuprinsă o expunere foarte p s art, Iar foarte cla-
ră, a „teoriei" monografiei sociologice, din care e de
semnalat că întreaga problemă a „voinţei sociale" >
seşte, textul mărginindu-se să arate în :e constau
;1( ' şi „manifestările". Demn de reţinut e şi faptul
că la 1 cadrul psihologic" intervine una din ideile care
începeau să prindă chip din ce în ce mai clar în ndu-
174
r. ; e noastre, şi anume că problema de bază a acestui
„cadru" ar fi fost de „a determina felul în care formele
actuale de viaţă socială condiţionează, prin activitatea
omenească, alte forme de viaţă socială".
Cu alte cuvinte, am fi avut în „cadrul istoric" sche-
ma unei viziuni „diacronice" a vieţii sociale, conside-
rată în procesele sale de permanentă transformare,• iar
în „cadrul psihic", posibilitatea unei viziuni „sincroni-
ce", de determinare a legilor structurale care fac ca,
între toate manifestările sociale, să existe o corelaţie
şi o reciprocă condiţionare. „Catalogul", în această pri-
vinţă, rămîne un document semnificativ pentru etapa
respectivă a gîndirii noastre.
Expoziţia Drăguşului a fost însemnată şi prir alt
fapt, anume prin şedinţa de inaugurare, la care a "fost
invitat întreg corpul profesoral al Facultăţii. Cu acel
prilej a vorbit decanul Facultăţii, profesorul Guşti, ară-
tînd de ce socotea dînsul că expoziţia are un caracter
„sociologic", şi nu exclusiv „etnografic" După care am
urmat eu, pentru a face o mărturisire de credinţă din
partea monografiştilor. Subliniind de asemenea că nu
ne socoteam „etnografi", justificam afirmaţia pe alt te-
mei însă decît o făcuse profesorul Guşti, anume prin cre-
dinţa că „monografia" este pentru noi o cale de a ajun-
ge la „acţiune".
Am rostit atunci o frază care suna cam astfel: „noi,
care ne numărăm anii vieţii cu numărul monografiilor
făcute...", cuvinte care l-au impresionat pe profesorul
Guşti destul ca mulţi ani după aceea să şi Ie
aducă aminte, chiar într-o vreme în care totuşi biogra-
fia mea r>u mai corespundea exact cu calendarul mono-
grafiilor. îmi mai aduc aminte cum la această inaugura-
re, profesorul Iorga prezent fiind, era cît pe aci să mă
tulbure în cuvîntarea mea, spunînd în gura mare, aşa
că-1 auzeam şi eu • „ia uite-te la el, parică e leit tat'su
acelaşi glas, aceleaşi gesturi!"
Probabil că semănăm realmente cu tatăl meu, căci
mi-aduc aminte şi de profesorul P. Cancel care, spre sfîr-
şitul vieţii lui, întîlnindu-mă pe sălile facultăţii, m-a in-
terpelat • „cum domnule Stahl, tot mai trăieşti ? Eu ştiam
185
SOCIOLBUC
că ai murit" 1 Mă asemuia şi dînsul ci ităl meu,
i ă cunoştea şi pe mine foarte bine, :ă ioară făcuse
d i comisia cu care trecusem e x a m e n u l d e doctorat.
Cea de-a treia sală a Seminarului fusese cedată ăi
pro Justi „Oficiului studenţesc Universitar" înfiinţat
în 1 27 i i iniţiativa sa. îl conducea S i Tudc dea -
fel foart priceput, cum st i dovadă Călăuza studentului
pe ca- vedactat-o şi tipărit-o în a cel an, cupnnzmdo
bouată, şi astăzi încă utilă, documentare, ir. Mircea
Vulcănescu adăugase, în anexă, un mi. t itat ,mun-
intelectuală", adicî. tic iniţiere a tinerilor studenţi
în tainele meşteşugului d i i se informa bibliografic,
de a c;ti, . i< i note şi de a ece redactan. ac -
ea; ter i m ţ lut şi eu, în 1946, s^Le ie prelegeri
3e la ce- mi-au rămas decît notele luate de către
a s i s t e n t u l meu din acea vreme, Leon Ţopa.
Sandu Tudor era un ciudat personaj. Militant „ortodox",
poe+ ( de bui ă calitate) di: care însă nu-mi ic aminte
de* ,t d "jrsurile „Cu ocl mici ca de lăstun, Hanul
îun ani Hun , o i care îl salutam la întîlmnle mas-
t;e Fusese ofiţer în marină, făcuse un pelerinaj la
muntele hos e unde se întorsese pătruns de fiorii
credinţei, .'şa că îi spuneam, în ironie, că e „locotenent
în marina 1 I Christos". Citind un articol de al meu,
publicat îni > măruntă revistă de provincie, Milcovul,
din 1938 c itlul de O datorie >, Vrancei, a crezut ca
m poate călăuzi lle ortodoxiei. De fapt ceri -;m o
i cruce" p mormîntul părăsit al Popii Şerban, dica al
cuiva ci e simboliza In ta socială a Vrancei pentru li-
bertate şi a cărui amintire credeam e binr să fie reîn-
via Pledam deci pentru ca mormîntul a c e s t u i fruntaş
nu a paragină, ci ă fie cinstit ^ tradiţia lo-
sea ce s-a şi făcut ulterior de căt cî iva v
ceni, > cr< însă au litat si mă cheme şi , mine la ac-
tu' ie r e c u n o ş t i n ţ ă datorat acestui rr de seama, pe
c a r e totuşi eu îl provocasem. Dar Sai i I -idor văzmd
că vorbesc e punerea unei „cruci" a crezut că c. so
sit prilejul î ă m i catehizeze. um arătam oarecare re-
ticenţe i a mă lăsa pătruns de predicile lui, Sandu
devenea violent, afirmînd că nu mai ar avea putere
181
 Asociaţia monograficilor" care nu încăpuseră in rî -
de convingere asupra mea decît o „sfîntă de bătaie". durile membrilor Institutului Soc al Roman şi care nu-
Era dealtfel unul din argumentele lui curente. Mi-aduc n i în S n a r se puteau întîlni şi sfătui ci - ţ i coechi-
aminte cum, în Seminar, după o aspră discuţie cu Mir- pieri 07t nd ă mu monografişti, av, d drver-
cea Vulcănescu, I-a poftit să iasă pe culoar pentru ca sp sluXe nu dispuneau :ît d< • ime orc o ai î u,
prin bătaie să se decidă cine are dreptate. Seminarul ?e e deschis Ie dimineaţa pînă seara n i -
Sandu Tudor era mereu plin de idei şi de neastîmpă- te d şedinţe, chiaj e prezidate profesorul Gus-
rate iniţiative. Cînd a redactat revista lui (de scurtă du- Ti avi rid loc pînă rz noaptea. Veneau ci la Semi-
rată) Floare de foc m-a rugat să scriu cîteva articole, n a r n u n u m a f studenţii î sociologie d n obhgj*e ^co-
publicîndu-mi-se astfel articolul despre George Po- lari in pregătirea „proseminarnlor" şi tezelor, ci şi
povici, ale cărui manuscrise tocmai le citisem. George studenţi a altor facultăţi, care ştiau ft ci vor avea Cu
Popovici, la moartea căruia N. Iorga scrisese acele extra- S o că I r te orice probleme avînd contingenţe cu
ordinare pagini întitulate O lacrimă pentru George Po- s S t o l o q i f Veneau astfel studenţi , facultăţi m-
povici, fusese unu] din cei mai temeinici cercetători ai X S d i n at , profesori d - doctoranzi in a
istoriei dreptului românesc, cele cîteva studii •*— puţi- domenU de ît . sociologiei, pentru a - contact cu
ne la număr — pe care le-a publicat marcînd o dată în monografici, a le cere părerea 51 sfaturile.
istoriografia noastră. E de mirare chiar cum de nu s-a
găsit nimeni să de« o ediţie critică a operelor lui, la
care ar fi de adăugat manuscrisele, din care am impre-
sia că unii din istoricii noştri se inspiră fără a le cita.
George Popovici dealtfel e unul din cei dintîi care s-a
grKKttss JSSSSM»
încercat a culege ştiri despre obiceiul pămîntului aşa
cum se afla el încă, în Bucovina, la acea vreme, cînd ™e contauarn discuţiile u ilt peste orele oblrga-
şi Ehrlich se ocupa (ca jurist, nu ca istoric) de aceeaşi
problemă. Ar fi un întreg capitol de istoria doctrinelor " In convorbiri purtate pe Îndelete, timp de ceasuri
care ar merita să formeze subiectul unei lucrări de
dreptate, datorată acestor înaintaşi.
Dar expoziţiile nu ocupau sălile Seminarului decît
scurtă vrome, cel mult o lună de zile. Iar cea de-a treia
sală a Seminarului n-a fost utilizată de Oficiul Univer-
sitar decît doi ani, Oficiul desfiinţindu-se. Aşa că, după
o perioadă de efervescenţă, Seminarul revenea la ros-
turile lui iniţiale, adică la „normal". „Revenire la nor- s s a t v S s s T f o S s s - ^ s . s _
mal" e un fel de a spune, căci în realitate viaţa Semi- Citeam - Stadenti - - * " ° r b s c a M l r c M V U ' C °"
narului de sociologie era departe de a fi „normală" adi- uescu l a ^ a r e eu însumi apelam or, de cîte i voi.m
că aşa cum era în celelalte seminarii ale facultăţii, aşa
cum prevedeau şi moravurile universitare.
Iată anume de ce: Seminarul, odată a juns loc de in
depozitare al „bibliorafturilor" care formau arhiva co- rr ^ ^ î » ssiss.-
lectivă a tuturora, se transformase în şantier de mun-
că, deschis nu numai studenţilor ci şi tuturor celor din 174

182

SOCIOLBUC
 pedagogie şi sociologie generală, sta ia indemîna ce-
lor ce aveau de lucrat pe asemenea teme.
I curind, dealtfel, acest mod de organizare a Semi-
narului avea să capete şi forme administrative, prin în-
cadrarea noastră, într-un chip sau altul, în „Catedră".
Iau anu : c m în 1929, profesorul Guşti ne-a che
mat, pe Vulcănescu şi pe mine, pentru a ne spune că
ir< a loc r 3 asistent în schema catedrei şi de-a între-
bat la care d, n no doi să se oprească. De comun acord,
am spu profesorului Guşti că e mai bine să hotărască
soo Profesorul a aruncat cu banul şi sorţii a» căzut
Vulcănescu, o-.e a şi fost încadrat oficial în cate-
iră. )er profesorul m-a întrebat dacă totuşi, deşi ne-
încadrat, dec. fără leafă, nu aş vrea să-i fiu. „asistent
onorific", însărcinat cu un „curs-seminarial" de metode
ş tehnici de investigare socială. Am acceptat, astfel că
de atunci încoace am lucrat benevol în catedră, nefiind
încadrat oficial, ca asistent, decît în anul 1943 Dealt-
ei şi mai tîrziu, în 1932, cînd s-a ivit încă un loc nou,
de asistent, îa catedră, l-am cedat de bună voie lui Tra-
ian Herseni, care tocmai urma să se căsătorească cu bu-
na noastră colegă, Paula Gusty, socrul lui, regizorul
Paul Gusty, pretinzînd, pe bună dreptate, ginerele
său să aibe o profesie certă şi remunerată.
„Catedra" ca atai E funcţiona aşadar avînd pe pro-
•ÎSO] în frunte, pe Nicolae Petrescu conferenţiar ( r i
ii i amestecat îi treburile monografice nici măcar
a să ne întrebe ce anem; ceea ce constituie o proble-
mă .re ar merita să fie luată în considerare), cu h.
Vlădescu-Răcoasa, :are ţinea un seminar, în paralel c i
seminarul pt in îl ţineam eu, însă pe probleme gene-
ri e le sociologiei, nu pe problemele monografiei. Lu-
crările la amîndouă aceste seminarii erau acceptate de
prof. Guşti ca echivalente. In plus, funcţiona şi un se-
n iar de Etică, ţinut de Mircea Vulcănescu. Examene-
le de an, care se dădeau în scris, erau priveghiate şi no-
tate de către noi, asistenţii profesorului, care îşi rezer-
vase doar examenele orale de licenţă şi conducerea
uni.; seminar de specializare al licenţiaţilor.
.184
SOCIOLBUC
Dar Seminarul nu era doar atîta, ci încăpuse pe mîna
unui grup de „monografişti" fără legătură cu catedra, fi-
ind simpli „outsideri" care organizaseră aci un Centru
de cercetări sociologice. Această primă întorsătură ra-
dicală, în mersul ascendent al „şcoalei monografiilor so-
ciologice", merită să fie consemnată, aşa cum a rămas în
amintirea noastră; a mea desigur, dar şi a multor alto-
ra. Aceasta pentru a ne îngădui să judecăm, acum, în-
tr-un tîrziu, dacă transformarea Seminarului de socio-
logie într-un Centru de cercetări sociologice erau sau nu
justificată sau, dimpotrivă, abuzivă.
Facultatea, la acea epocă, în ciuda faptului ca pro-
fesorul Guşti ajunsese a fi decanul ei, mai cuprindea o
serie de profesori tradiţionalişti, care socoteau că or re
abatere ele la tipicul pe care îl ştiau ei înşişi din vre-
mea cînd urmaseră cursurile universitare constituia o
„degradare" a nivelului universitar. Decanul Guşti avea
însă despre viaţa universitară şi în special de munca în
seminarii o concepţie, pe care a şi arătat-o în lucrările
sale, foarte clar şi foarte pe larg, dar care era departe
de a avea rigiditatea „magistrală" a altora. Iniţiativele
lui erau de aceea comentate nefavorabil în lumea cor-
pului didactic, care nu vedea cu ochi buni faptul că
decanul organizase o „cantină" în subsolul Universită-
ţii ? că în sălile Seminarului său înfiinţase un „Oficiu
Universitar" pus în serviciul studenţilor, că organizase
anchete sociale în mijlocul studenţimii, într-o vreme
cînd începuseră mişcările legionare şi grevele studen-
ţeşti, că în aceleaşi săli ale seminarului său organiza
„Expoziţii" şi găzduise „Centrul de cercetări ştiinţifice"
al „Asociaţiei monografiştilor" cu participanţi care nu
mai aveau nici un fel de legătură cu facultatea, nefiind
decît „oameni de ştiinţă".
Era atît de ruptă facultatea noastră de problemele
reale ale vieţii sociale, încît îmi aduc aminte de scan-
dalul pe care 1-a produs o întîmplare al cărui geniu rău
fusese Constantin Brăiloiu. Profesorul D. Caracostea ţi-
nea un curs — foarte erudit şi cît se poate de util şi
interesant — despre „baladele" populare. Dar Brăiloiu
1-a întrebat dacă a ascultat vreodată o baladă, cintată
185
 3-cct r de u ţigan lăutar (căci numai lăutarii, profe-
sionişti i folclorului, cinta baladele). Caracostea a -
cunoscut că ni avusese prilejul. Brăiloiu i-a propus
ac ica u t raf la una din şedinţele de seminar. A ve
ni h adevăr :u un taraf bucureştean, care a cintat
„excathedra" balada meşterului Manole, sfîrşind ci o
cuvjne, ,,-iă alătii cu cîtecu [ ca cu pielea lui 1
pii vînătorul de-1 goneşte [ dă pielea şi se plăteşte",
m t ape ot aşa um se cuvine, de un joc. C-im adi-
toriul era format dii români, atîta le-a trebuit studen-
ţilor ci ă i înceapă a bate cu picioarele ritmul
sirbe, atît de tare încît s-a auzit pe tot etajul, provo-
cînc uimirea şi indignarea multora. Pasă-mi-te, puteai
bi „doct", de catedră, despre un fenomen social,
era însă jignitor să-1. aduci ca fapt viu în aulele
cro-sancte ale ştiinţei pure.
Cev mai discret, aşa se întîmpla şi cu Seminarul de
sociologie. ; aci se puteau asculta înregistrări la „pa-
efon , ş aci s strîngeau „documente" de arhivă, şi se
ţineau şedinţe de iucru la care luau parte oameni de şti-
inţă, ni numai studenţi şi corp didactic.
D fapt, soluţia Seminarului Centru de studii era
o^ soluţie nepotrivită. Eram găzduiţi în Seminar pentru
ă u avear altunde. Dar formula nu era decît tranzi-
ţ i e , etapă, utilă şi necesară, pentru a pune la punct
n v >r „Institut de cercetări sociologice", aşa ci i ,
soluţia finală a acestui curent cultural sociologic, însă
or in ir m unei serii de aventuri, dintre care unele
destul de dramatice.
SOCIOLBUC
i
ŞCOALA SUPERIOARĂ DE ASISTENŢA SOCIALĂ
i
în aceeaşi toamnă a anului 1929, Şcoala de asistenţă
socială avea să marcheze o lărgire a preocupărilor noas-
tre. De unde pînă atunci ne centrasem atenţia exclusiv
asupra „satelor", de acum înainte şi lumea oraşelor va
începe să ne intereseze. Desigur, nu toţi monografiştii au
trecut de la cercetarea satelor, la cea a oraşelor. Marea
masă a participanţilor la campaniile monografice au ră-
mas „ruralişti". Ba pînă şi în opinia noastră publică,
chiar şi a unor „specialişti" ai sociologiei, mai dăinuie
şi azi părerea că şcoala monografică a fost exclusiv „ru-
rală". Ceea ce nu corespunde adevărului, dat fiind că
Şcoala de Asistenţă socială a lucrat exclusiv în urban,
iar corpul ei profesoral a fost compus în majoritatea sa
din „monografişti" şi din membri ai Institutului Social
Român. Şcoala de asistenţă socială a creat şi un „cen-
tru" de demonstraţie practică, cu sediul în strada Maica
Domnului, din cartierul Tei, destul de rău famat la acea
vreme,
Seminarul de sociologie şi-a pus şi el în gînd ca, ple-
cînd de la acest centru seminarial de asistenţă socială,
să înceapă monografia întregului cartier, In acest scop,
cu prilejul recensământului general din 1930, subsemnatul
am organizat lucrările la teren, foolsind, ca „recenzori",
pe studenţii seminarului de sociologie, Că această mo-
nografie nu a reuşit, este o altă poveste, aşa cum nu au
reuşit nici alte încercări similare, soldate toate doar cu
rapide „vizitaţîuni". Aşa a fost soarta anchetei făcută
187
 cu studenţii aei, în cartierul Fundenii Doamnei, sau
c ;a organizată de profesorul Guşti în cartierul Dudeşti-
Cioplea.
i Fundenii Doamnei, pitoreasca „insulă" de pe Co-
lentina, dinspre nordul capitalei, fusese pe vremuri o
aşezare se pescari, de la care nu mai rămăsese decît
o imensă cruce de piatră, ridicată de breasla pescarilor.
Pe lac, mai vedeai încă „monoxilele" cu care cît de cît,
mei pescuiau localnicii. Mă ispitea alcătuirea unei mo-
nografii a acestui cartier mărginaş al Bucureştilor. Cu
o grupă de studenţi, am făcut cîteva „vizitaţii", mai
curînd „periegeze", care s-au dovedit a fi cît se poate
de interesante. Regret şi azi că nu am putut realiza
acest gînd, prins fiind cu o mulţime de alte treburi aca-
paratoare. Iar la cartierul Dudeşti-Cioplea, profesorul
a organizat de asemenea o „vizitaţiune", mergînd cu
un grup ceva mai mare de „monografişti" şi studenţi,
sp.e a-şi da seama în ce condiţii s-ar fi putut ataca o
problemă de sociologie urbană.
De.r Lici această încercare nu a dus Ia rezultate con-
:rrle. Teoretic, ne interesau problemele de sociologie
industrială, fostul elev, din Iaşi, al profesorului Gu ti,
Setlacec alcătuise chiar şi un plan de lucru în acest
scSp ca un anume moment, ne-am gîndit că profesorul
Guşti fiind numit director al Regiei Monopolurilor Sta-
tului, avînd şi pe Vlădescu-Răcoasa angajat la fabrica
de tutun a statului, ar fi fost posibil să începem o an-
chetă printre muncitori. Dar nici acest plan nu a avut
urmări, pătrunderea noastră în fabrică dovedindu-se
imposibilă, atît de refractari la orice anchetă fiind cei
efectiv responsabili cu diriguirea fabricii.
Ceea ce îmi aduce aminte de o altă întîmplare sem-
nificativă : la Institutul Central de Statistică am avut
vizita-inspecţie a dr-ului Coştinescu, pe acea vreme mi-
nistrul Industriei. La departamentul statisticii industria-
le, ministrul a cerut să vadă ce informaţii statistice de-
ţinea Institutul despre propria lui industrie metalurgică
de la Sinaia. Cînd a văzut cît de amănunţite şi „indis-
crete" erau, nu s-a putut abţine să nu spună, cu oare-
care ton de glumă, de fapt însă foarte serios, că va lua
188
SOCIOLBUC
măsuri ca asemenea date să nu ne mai fie furnizate, ele
ţinînd de „secretul industrial" al întreprinderii.
tu asemenea condiţii e lesne de înţeles de ce „socio-
logia urbană" şi cea „industrială" nu aveau şanse de
reuşită în regimul de atunci.
Poate că totuşi nu am stăruit îndeajuns, prea puţini
dintre noi fiind dispuşi să-şi lărgească sfera dc preocu-
pări, de Ia sat la oraş Dar mai curînd cred că organi-
zarea unei munci, în echipă numeroasă, fiind mai greu
de realizat în oraş, acest fapt a contribuit la nesoluţio-
narea problemei. La sat era uşor să gospodăreşti viaţa
şi să controlezi munca unui grup de cîteva zeci de oa-
meni, salul fiind o lume de „intercunoaştere", în care,
la nevoie, „gura satului" îţi aduce rapid la cunoştinţă"
oriei" abatere ar fi intervenit, de orice natură ar fi fost
ea. In oraş cazarea, hrănirea şi conducerea lucrărilor
unui număr mare de echipieri punea probleme irezol-
vabile. F cert că monografii urbane nu se pot face cu
„echipe volante", aflate doar periodic şi puţin timp la
lucru. Ca să obţii rezultate e necesar să dispui de un
Institut de specialitate, capabil să formeze „echipe in-
terdisciplinare" cu un număr restrîns de specialişti, atît
cît sînt strict necesari, cu un program de muncă pu-
tîndu-se desfăşura nu cîte o lună pe an, ci de-a
lungul întreg anului şi pe o durată de mai mulţi ani,
Cunoşteam desigur cîte ceva din mişcarea de socio-
logie urbană, atît cea engleză a lui Geddes, cît şi cea
a şcolii din Chicago dar în condiţiile în care lucram,
în formula echipelor voluntare, periodic organizate,
pentru un număr restrîns de zile, soluţionarea proble-
mei sociologiei urbane ne depăşea. Nu e deci adevărat
că problema oraşelor nu ne-ar fi interesat, ci numai că
ea întrecea puterile noastre. Dealtfel dovada o avem,
căci de îndată ce prin legea serviciului social am pu-
tut dispune de un număr mai mare de echipe, cu un nu-
măr mai redus de membri şi, mai ales, de îndată ce
Institutul Social Român, transformat în Institut de Cer-
cetări Sociale al României, şi-a putut constitui filiale
în ;oate provinciile ţării, în planurile noastre de lucru
au apărut, din ce în ce mai consistent, probleme de so-
189
cioiogie urbană. Dealtfel, lucrări individuale de socio-
logie urbană se află tipărite în număr destul de mare
în revistele noastre.
Oricum ar fi, fapt este că, în orice caz, Şcoala de
asistentă socială avea un caracter pur urban, mi^ar că,
în cursul campaniilor următoare celei din Drăguş, a
fost pusă şi problema asistentei sociale rurale, printre
membrii echipelor figurînd acum şi eleve ale acestei şcoli
de asistentă. Printre cei care au fundat şcoala, sub con-
ducerea d-nei Veturia Manuilă, sînt de citat în spe-
c [1 Xenia Costa-Foru care, în monografie, studiase pro-
bleme de sociologie a familiei, fiind deci gata pregăti-
tă pentru a se specializa şi în probleme de „asistenţă
socială a familiei" După ce şi-a luat doctoratul la Bucu-
reşti, pe probleme de sociologie, a familiei plecînd în
Germania şi apoi, timp de un an, în Statele Unite, aceas-
tă monografistă s-a specializat în problemele de asis-
tenţă socială, ajungînd, încel din urmă, a fi directoa-
rea şcolii.
Mircea Vulcănescu, care la acea vreme era licen-
ţiat în drept şi filozofie şi diplomat de înalte studii eco-
nomice şi politice de la Facultatea de Drept din Paris,
precum şi referent tehnic: la Oficiul de studii din. Mi-
nisterul Finanţelor, a preluat sarcina de a tine cursuri
de economie politică şi de drept, mie revenindu-mi sar-
cina prelegerilor de „legislaţie şi reformă socială", pre-
cum şi cele de „sociologie". Cît despre Elisabeta Con-
stante, în toate perioada cît a durat această şcoală (1929—
1952), a îndeplinit rolul de secretară. Dar tot aci pre-
dau lecţii şi Francisc Rainer, Emanoil Bucuţa şi d-rul
G. Banu, de asemenea membri ai Institutului Social Ro-
mân şi participanţi la lucrările monografice.
Oricare ne-ar fi fost pregătirea prealabilă, ţinerea
de cursuri de specialitate, în cadrul unei şcoli de asis-
tenţă socială impunea o pregătire anume. Asistenţa so-
cială, aşa cum o concepea Veturia Manuilă, urma să
fie cu totul altceva decît vechea „filantropie", de sim-
plu ajutor, dat din milă, unor oameni în suferinţă; ci
trebuia concepută ca o tehnică de repunere în stare de
funcţionare normală a unor indivizi sau grupe sociale
190
SOCIOLBUC
căzute în „dependenţă" socială. Era vorba Ie familii
dezorganizate, ie persoane trăind t in prostituţie, cer-
şetorie, vagabondaj, de infractori, de bande df minori
delincvenţi, faţă de care er; necesară nu numai orga-
nizarea u 5r unităţi de ocrotire socială (creşe, cămine
de : i, orfelinate, a~,le de bătrîni, colonii c > reeducare
- şi ducerea unei acţiuni directe de la car la ca- .
Pentru a obţine cu un minimum de efort i de che
tu. maximum de eficienţă, munca trebuia ia Fie
organizată ştiinţific, procedîndu-se pe :a- anchete-
' r sociale, adici prir investigaţii de slt caracter t
poliţienesc, ci strict ştiinţific, şi mai ales să se proce-
1 deprinderea unor tehnici ct intervenţie s ci
â ridicată a nivel profesional. D:. faţ e a - : încercare
^ - introduce şi în viaţa noastră socială acţiunile le-
numite, In limba americană, „Social-work" are, in
d< atunci se dovediseră atî importante, in
creatoarea acestui gen de muncă, J ne Addam, a ast
încununată ca premiul Nobel, fiind de fapt singurul so-
ciolog deţinînd acest premiu.
I< sea îmbinării cercetării cu acţiunea, precum y.i
propunerea de a începe dă ne interesăm şi de sociolo-
i urbană, era ceva ispititor pentru ..oi. înainte in-
c< -e ă facem f a ţ ă acestei noi sarcini, era nevoie d pune-
rei noastră la urent cu fenomenele sociale urbane şi
u tehnici de lucru cu totul * ltele decî> :ele ci care
. j i obişnuiţi în munca noastră d< „sociologi :a
e îria Manuilă a pornit deci cu toi o serie de mstruc=
taie specialitate. Cu mine, :el puţin, e tr it m di-
verse case pentru a face ac ,lo anchete sociale asupra
mor familii dezorganizate. A continuat ap cu acţiu-
repunere pe linia de plutire acestor familii,
continuînd apoi cu probleme de asisl & sociala a in-
fractorilor i rînd ţ ; rînd, cu toate specialităţile „asis-
tenţei sociale".
Păstrez şi astăzi cea mai deplină recunoştinţă aces-
tei admirabile femei, de o seriozitate excepţionala, ae
u ta. t pedagogic ci totul ieşit dir omun, cu ne ul nu
numai lămuri, ci şi de a încălzi cei CÎ care s
uruo şi cu care conlucra, sădind în fiecare din ei
191
gîndu] că munca pe care o fac este nu numai utilă ce-
lor care au nevoie de ajutorul nostru, ci şi pentru să-
nătatea întreg corpului social, care nu poate scăpa de
manifestările marginale, atît de neplăcute, ale delincven-
tei şi ale mizeriei materiale şi morale, decît dacă duce
în acest scop o acţiune sistematică, permanentă. în spe- III
cial problemele sociale ale maselor de rurali care mi-
grează în oraşe şi se adaptează greu condiţiilor profe- P E R I O A D A D E C R I Z Ă D I N T R E 1932 ŞI 1 9 3 4
sionale şi cetăţeneşti de aci, au constituit pentru „so-
ciologii" din şcoala de asistenţă socială un subiect de tfl
necontenită preocupare.
Şcoala superioară de asistenţă socială a fost insta-
lată în localul care aparţinea organizaţiei I.M.C.A., o
parte din profesori fiind din rîndurile acestei organiza-
ţii, specializaţi în munca cultural-socială cu tineretul
muncitoresc. Cu cîteva din aceste doamne — şi ele,
dealtfel, membre ale Institutului Social Român şi viitoare
colaboratoare la acţiunea Serviciului Social am avut
relaţii de muncă deosebit de bune. Profesoare cum au
fost Constanţa Georgescu şi Natalia Slivici rămin în
amintirea celor cu care au colaborat ca modele perfec-
te ale totalei bune credinţe, îmbinate cu pricepere pro-
fesională şi, mai ales, cu o imensă şi caldă omenie.

C - d a 5723 coi l ÎS

SOCIOLBUC
 RELUAREA CAMPANIEI DRÂGUŞ (1932)

Profesorul Guşti, preluînd sarcina de ministru al

Instrucţiunii, n-a mai putut participa efectiv Ia campa-
niile monografice. Dealtfel, nici la Cornova, in 1931,
aşa cum am spus, nu venise decît rar
Golopenţia, după terminarea campaniei, nici el n-a mai
luat parte la munca de teren, fiind prins cu sarcini pe lin-
gă cabinetul profesorului Guşti, priveghind în special cu-
legerea seriei de documente care au format ulterior
compactul volum Un an de activitate ministerială, plin
dealtfel de informaţii de reală valoare, atît pentru si-
tuaţia culturală din acea vreme, cît şi pentru a înţele-
ge părerile profesorului cu privire la acţiunea cultura-
lă . nu numai şcolară, ci şi post-şcolară şi para-şcolară,
prin „şcoli superioare ţărăneşti" şi „cămine culturale".
Aşa că în 1932, s-a hotărît să nu mai pornim o nouă
campanie monografică, ci să reluăm Drăguşul, spre com-
pletare. In lipsa profesorului, mi-a revenit sarcina, mo-
rală, dacă nu şi oficială, de a avea grijă de această
campanie. Ceea ce am şi încercat să fac, întîmpinînd
însă mari greutăţi din pricină că nu aveam căderea de
a convoca şedinţe seminariale, seară de seară; de unde,
o lipsă de coeziune a echipei. Totuşi, mulţi dintre cei
prezenţi şi-au văzut conştiincios de treabă.
Prea multe de spus însă, despre această campanie,
nu sînt: era o repetare mecanică, mai anarhic-indivi-
dualistă, a ceea ce se mai făcuse. De fapt, nici măcar
stringerea în dosare colective a ceea ce se lucra nu s-a
195

SOCIOLBUC
 putut realiza, fiecare cercetător strîngîndu-şi în dosare
personale documentarea problemei de care se ocupa
Lipsa profesorului se resimţea neplăcut, ;ă o gru-
pa c ste 0 de oameni, muncind la o treabă comună
are nevoie e o conducere fermă, unanim admisă le
t< participanţii, Se pare că eu nu ave.u in u sufi-
cient calităţile
e
n e c e
cu orice
s a r e î n tot cazul, îmi lipsea velei-
. . P re t- un conducător i Era
Ş. 1, in echipa, care credeau că li se cuvine or în-
tîietatea» sau care iu erau de acord cu felu] îr care
vedeam eu problemele satului Drăguş.
Ţineam în scris legătura cu profesorul Guşti, trimi-
ţindu-i regulat rapoarte despre e se întîmpla
pania de completare a ceea ce fusese lucr it în 19 l
Profesorul, deşi ] îs în sarcinile ministerului, îmi ^ a
• a dînsul, din cînd în cînd.
Pentru înţelege mai bine atmosfera din cadrul
monografiei, socotesc oportun să redau aci textul
scrisori a profesorului Guşti, datată din iulie a ui c
duminică
„Iubite domnule StahJ şi prietene,
i mulţumesc din inimă pentru multele şi frumoasele
ÎŞ'1 pe c re mi le-<; trimes cu atîta regularitate. M .
bucurat că ie astă dată se lucrează mai intensiv L cu
mai mult rod.
Marti v sosi un profesor de la Universitatea din
Michigat, dl Handmann. Surpriză : este originar din
Roman şi şt: româneşte. El se interesează :u adevă-
rat de lucrările noastre; este cititor asiduu al Arhivei.
Aş fi --ut să viu . i ek dar marţi trebuie să fiu la
Bucureşti, 1; un consiliu de miniştri important. Şi apoi
fre< >i să ştiu şi eu ce voi face, rămîn cri nu îi minis-
ter ?
Dac rămîn, fireşte, va trebui să-mi împlinesc grea-
ua sarcină pînă la capăt şi poate va fi bine.
Dacă nu rămîn, mă aleg cu o experienţă mai mult
ia multă rîvnă de muncă în domeniul monogra-
fie^. aceasta mă bucură mai mult!
196
SOCIOLBUC
Din Bucureşti îţi voi trimite banii. Te rog fii sever
cu «avansurile». N-avem de unde !
Primiţi-1 cît mai cordial pe dl. Handmann, arătaţi-i to-
tul, căci el va fi cel mai bun avocat pe lîngă societăţile
americane şi poate vom obţine subvenţiile.
Şi acum, dragă Stahl, erată tuturor cele mai cama-
radereşti salutări, urări de muncă spornică şi mai ales
re-dac-ta-tă.
Iar dtale îţi strîng mîna cu cea mai bună şi veche
prietenie.
D. Guşti."
Profesorul Handmann a venit efectiv la Drăguş, a
stat cîteva zile cu noi, astfel că i-am putut arăta ce
lucrăm, cum lucrăm şi mai ales de ce lucrăm.
De fapt, scrisorile pe care le trimeteam profesorului
Guşti nu conţineau decît ce era pozitiv în munca noas-
tră. Căci găseam nepotrivit ca, peste grelele sarcini pe
care le avea la minister, să-1 mai încarc şi cu mărun-
tele neplăceri ale monografiei.
Dealtfel profesorul Guşti nu era perfect liniştit, bă-
nuind că sînt prea optimist. Astfel, Golopenţia mi-a
scris cîteva rînduri care şi ele sînt semnificative pen-
tru „criza" în care ne aflam,
îmi spunea :
„Iţi scriu seara, liniştit. Că noi, ca-n preajma mari-
lor deciziuni, atît profesorul cît şi eu, sîntem foarte me-
ditativi. Felurite frecuşuri lăuntrice fac posibilă o even-
tuală ieşire a profesorului din guvern. Cu gîndul, s-a
ad incit şi în alternativa plecării.
Şi cum nu mai e nici la C.A.M., nici la Radio, 6 h •
tărît să se dedice cu totul sociologiei şi, în consecinţă,
monografiei. Azi, o bună parte din zi, a fost îngrijorat
de b iul mers al expediţiei Drăguş. Se întreba dacă
nu sunt iarăşi la ordinea de zi plimbările la Iun'
somnurile pînă în prînz, frecăturile lăuntrice, paradele
sterpe.
E ho tărît să se ducă la Drgăş de îndată ce are o
clipă sau un ceas de răgaz.
242
 V» doar ca un prilej de a rezolva problemele or per-
Acum să vedem ce s-o InLîmpIa. i i l e , deparundu.se d < J ^ g g S *
Iu tot cazul, grija există. Am cetit vre-o două seri- ' f a m d Anume S grup., Începuseră
sori-raport pe care le-ai trimis; poate merge b ie, poa-
te iţi scapă, cufundat zelos in treburi de spiritual, cîte
o dezerţiune parţială sau completă.
Ţineam de datoria mea să-ţi pomenesc această situa-
ţie şi să te rog să îndoieşti străduinţele boieriei tale,
pentru bunul mers al muncii obşteşti, de dragul acestui
bun profesor, tare necăjit şi îngrijorat şi pe chestia mo-
nografiei.
Deci o să aflaţi în curînd veşti cu temei.
Dă o telegramă dacă trebuie să cerem o prelungire
a şederii boieriei tale la Drăguş. claie satului. Atunci am sţrtns documemar
Pe prof. Handmann cred că l-aţi mulţumit. Merita prin sară pentru a demonstra că a acest sat i n ^
omenia lui, prea puţin maşinistă, tratament din cele . u m b r i i " comPPnentt ™
mai bune.
Nene Ricule, al domniei tale frăţeşte devotat, A. G " W SodSe"
In tot timpul acestei campanii comparam „monogra-
fia" de acum cu cele vechi, mai ales cu cele dintîi două : ritU
cea din Ruşeţu, a unui grup restrîns lucrînd cu prezen- ®1' " „trînse nu am publicat aecît cîteva frag
ţa imediată şi copleşitoare a profesorului, care ne ară- mente!
ta cum trebuie să căutăm a soluţiona atît de grava pro-
blemă a unui „sistem" sociologic şi a unei „metode"
de cercetare colectivă şi cea din Nerej, unde am avut
prilejul de a ataca problema „răzăşiei" pe care o soco- S
team de capitală importanţă pentru istoria noastră so- „" S l V n Drdguş ( t i p ă r i t ^ volu™ -n .940 • La
cială. După 5 campanii, monografia ajunsese a nu mai cai e s ma oot "â e * " o a S a t - o Traian
fi decît o muncă mecanică, de rutină, a unui grup de tat decît ducă campania f .are a organ" i
cercetători, răzleţi, fiecare văzîndu-şi de problemele lui, SUni, cercetare nu n u m a i . » * -
fără reală colaborare între ei. întregii Ţăr: a Oltului, în 1JJB. m destul de
Aveam impresia, în bună parte justificată, că solu- eam totuşi c e r t i t u d m M C ă s e s t t i r »
ţia de a fi dat importanţă creşterii numerice a echipe-
'or nu fusese fericită. Formaţiunile gigant nu se pot « O T t f k *
închega în „echipă" ci, dimpotrivă, ridică greutăţi de Ad 9
netrecut, dacă se urmăreşte totuşi atingerea unui scop t Tă ^ S / f m ^ S i ^ r s a v ^ a
final comun. sissrti!
Asistam la o lentă desprindere a cercetătorilor de
ţelul unei „monografii" sintetice, prea mulţi din ci
prezenţi avînd tendinţa de a socoti campania colecti- 199

198
SOCIOLBUC
 să zgindare amorul propriu al cîtorva. In această no-
tiţă m s atribuia meritul de a-1 fi descoperit Sa- u
Moga; extraordinarul „pictor" ţăran, îndoială
„maestrul cel i . d< seamă pe care 1-a dat a
cur-nt cultural al zugrăvelii unor icoane pe sticlă.
Faptele, exact expuse, stau aşa încă din 1929, Mac
Constantinescu ft :t interesat de problema acestor
icoane e „glajă\ in oraşul Făgăraş mai Ucra încă
„iconăreasa" Ana Dej, care fabrica. în serie industrială,
ur, e icoane, p( teme mai mult sau m . utii
canonice. Nu pr< mai avea sentimentul, această Ana
Dej, că ceec ce făcea ar fi a ut un caracter religios
î L 1 " d o i a I ă - c e s ă cumperi: un Sfînt Dumitru se
u i iJimt Gheorghe, părerea ei era „clasic" : „Ia-,
oricare, că tot un drac e !"
Dai A a Dej folosea în zugrăvelile ei „izvoade"
rlica vechi desene, sau mai bint zis scheme de desene
t^ste care pune* sticla, „scria" desenul, ÎI „umbrărea"
şi-1 umplea a; cu „farbă" cumpărată Ia tîrg,
„•;olt ". Mac Constantinescu, cu destulă greutate
reuşit s-o convingă i vînză izvoadele şi să obţie c
la ea o copie pe sticlă a icoanei oprită la faza îi
„umbrarilului", apoi în continuare, a doua copie
< itt aceasta dusă pînă !a zugrăveală. In expoziţia din
L ac ste ti ;i faze ale icoanei au fost reunite si
aceeaşi nă, mostră de analiză a tehnicii xugră-
< pe sticl M_ Constantinescu a făcut şi copii în
culon după diferitele icoane pe care !e-a ÎJ tîlnftj sir
cin e fiind reprodusă în numărul 7 din reviste oah
de grîu pe anul 1931,
In campaniile monografice din Drăguş, în special
la revenirea din 1929, la Drăguş, de aceîV icoane
ocupat şi Lei t Constante, de lata aceasta în mod sis-
tematic, alergînd din casă în casă, identificînd diver-
sele curente ce s pot depista în acest domeniu, adică
numa cf e lin şcoala iui Savu Moga, ci şi a riva-
lilor şi elevilor lui, precum Pop şi Timforea.
I ne Constante mi a dăruit şi mie o astfel de icoană
ie sticlă, reprezentînd un Sfîntul Gheorghe luptînd cu
balaurul; nu prea reuşită, totuşi interesantă. Dar de
200
SO C I O L B U C
aceleaşi icoane s-a pasionat şi Constantin Brăiloiu
care, cu răbdarea lui bine cunoscută, a început să-şi
alcătuiască o colecţie din cele mai frumoase exemplare
din cîte mi-a Fost dat să văd, ale şcolii de iconari din
Ţara Oltului. In special urmărindu-1 pe Savu Moga. Eu
nu eram colecţionar, dar fenomenul Savu Moga mă
interesa şi pe mine. Împreună cu Brăiloiu am mers deci
şi la Arpaşul de Jos în care trăise şi murise Savu Moga.
Luînd legătură cu neamurile acestuia, am aflat despre
el amănunte care merită să fie reţinute într-o istorie
a acestui curent de artă caracteristic ţărănesc. Am luat
deci stenograme după spusele urmaşilor lui Savu Moga,
i-am fotografiat urmaşii şi cele cîteva din icoanele cîte
se mai aflau în casă; cu alte cuvinte, am făcut o „an-
chetă" după toate regulile artei.
In 1943, Constantin Brăiloiu a găsit de cuviinţă să
organizeze o expoziţie pe tema „Icoane pe sticlă, ale
zugravului făgărăşan Savu Moga, 1816—1899", sub
i egida Ministerului Propagandei Naţionale, expoziţie pe
care a montat-o apoi şi în Elveţia. In programul acestei
expoziţii, Brăiloiu, aşa cum ne era obiceiul, a folosit
stenogramele mele, integrîndu-le într-un text care, deci,
ne aparaţine. In notă a menţionat „după stenogramele lui
H. H. Stahl din 1932 şi însemnări răzleţe mai tîrzii",
această notă fiind desigur cea care a indus în eroare
pe cei care au crezut că aveam vre-un merit în sem-
nalarea lui Savu Moga. De fapt, ce mă interesa era
doar să mai culeg un „text ţărănesc" pe o temă puţin
cunoscută din viaţa oamenilor de prin sate.
Din textul, aşa cum 1-a publicat Brăiloiu, merită să
extragem cîteva pasaje. Spuneam acolo : „Savu însem-
nează el însuşi pe o icoană că s-a născut în 1816, iar
condica bisericii ne învaţă că a murit în decembrie
1899. Fetele lui, amîndouă, (bătrînele Trifana Glia şi
Paraschiva lui Ion Dateş), preotul satului, care 1-a în-
mormîntat, şi toţi cîţi l-au cunoscut, ştiu că «a fost
venit de pe Ardeal» dintr-un sat someşan numit de
săteanca Trifana «Juratelic», iar de Paraschiva, «Zola-
telic». Nimeni nu ştie însă «cum s-o fi îndemnat» să
plece de acolo. Preotul crede că «a fost dezertor din
201
miliţie» ? dar Dateş, ginerele lui, tăgăduieşte: «Zicea
că a fost la părinţii lui cinci copii, şi a murit tată-său
şi a zis că a venit apa mare şi Ie-a luat tot, şi ei s-a
răspîndit şi a lăsat toate cele moşteniri după el şi a
venit aici în sat». S-ar părea că Savu Moga a călătorit
fără ţel pînă la marginea împărăţiei: în dosul Arpa-
şului se înalţă munţii. Ajuns aici, s-a «aninat» şi «o
şezut» pînă la capătul zilelor lui. Ca să nu-i piardă
urma cei de acasă, Savu «o fost trimis carte» şi la o
vreme «s-o pomenit cu tată-său maşter, că vine îndă-
răt : hai, dragă tată, că avem de toate şi mumă-ta-i dor
de tine». Dar Savu a spus către gazda lui cea dintîi
«mă Nicolae, nu mă mai duc în ţara mea»; găsise o
fată, anume Safta Tutor, de la Mihai din Luncă, cu
care s-a cununat apoi, şi «n-au avut ce-i face».
Intr-o noapte, la începutul anului 1899 — «era în
sărbătorile Crăciunului şi era vifor şi îngheţ» — Savu
a căzut în nesimţire. «Nu mai văd», zice Paraschiva,
«că se lasă jos şi a adormit acolo şi nu s-a mai deş-
teptat. Ca ceva mort». Preotul îl citeşte şi într-un tîr-
ziu Savu se întoarce din «haia lume». Povesteşte că
a visat un. leu, pe părinţii săi şi pe toţi sfinţii cîţ a
zugrăvit, timp de o viaţă. Dar de atunci, Paraschiva
«nu 1-a mai văzut să se apuce de lucra» şi pînă să
se împlinească anul. Savu moare fără chinuri."
Cîteva icoane «negata zugrăvite» Ie-a gătat în urmă,
Timforia din Cîrţişoara. Una din ele, o «Naştere»,
poartă însemnarea 1899, Pe aceasta am achiziţionat-o
eu. Am păstrat-o ani mulţi pînă cînd, într-o bună zi
— mai bine zis rea — s-a spart din nebăgarea de sea-
mă a cuiva. De necaz, am dăruit-o prietenului meu,
pictorul Alin Gheorghiu, care a reparat-o prea bine şi
la rîndul lui a dăruit-o Muzeului de artă. Socotesc că
bine a făcut, icoana meritînd să figureze în tezaurul
nostru naţional.
Nu am procedat însă tot la fel şi cu o altă icoană
a lui Savu Moga, un „Sfîntu Vasilie cel Mare" pe care
l-am aflat în satul Ucea şi care, după a mea părere, e
cel mai frumos tablou pe care 1-a pictat vreodată Savu
Moga, fiind interesant şi prin faptul că este iscălit ast-
202
SO C I O L B U C
fel: „Savu Moga, zugrav, Arpaşul de sus", cu data d a
1884 purtînd şi însemnarea „Nicolae Sarsamă a plă-
tit 1 , acesta fiind deci numele celui care a comandat
icoana. M-aş despărţi greu de această icoană, p< care
nu ştiu de :e, o consider ca pe un fel de talisman
pentru casa în care se află. I-am împrumutat-o de aceee
ş i profesorului Guşti, într-o vreme cînd era cît se poate
le necăjit şi sînt sigur că şi lui, privirea acestei icoane,
atît de splendidă, ii va fi luminat sufletul.
Despre Savu Moga mulţi îşi Lcai aduceau aminte,
la Arpaş şi în satele din Ţara Oltului, dar amintirile
lor «rau din ce în ce mai şterse. Din spusele tuturor,
se înţelege totuşi lămurit că a fost ur. ţăran ca toţi
ţăranii, îmbrăcat ţărăneşte şi că lucra la cî p alături
ie sătenii ceilalţi. La bătrîneţe „av< un pă lung i
cărunt". Ochii i-au rămas „tari" pînă ia .. Insă la
fire, Savu nu se potrivea cu ce din jurul lu zu-
grăvea prea mult şi era prea darnic : cî d intilnea
săraci, , aacă avea o cămaşă nouă, lepăda cămaşa şi >
dădea ia ticăloşii aceia! Iordan Bobeş din Simbăta de
Jos spune că (asemenea zugravilor celoi vechi) ni se
apuci de zugrăvit pînă nu 'ăcea rugăciuni : postea
} >st negru două zile... în desagi, povestea Bobeş, purta
r „praghilă", din care citea soarta omului < sufletul
lu „era cîte unul, cînd intra în casă, zicea să des-
chidă praghila. Deschidea la om şi-i spunea tot ce c ea
să păţească. Şi care era cîte un păcătos, îi spunea : „ieşi
afară, că mi :-a luat vederea!" Paraschiva Dateş I i
amintea că vorbea frumos: „aşa povestea d fain
ea prieteni mulţi, în tot ţinutul. Dărnicia lu Sa u
se împerechea cu mîndria bunului meşteşugar. ' e
bucura de o mare faimă pînă dincolo de Olt şi o ş a
îndreptăţită. De aceea „lucra scump" : vindea o icoana
zloţi („zlotul irine 2 lei"), „âştiga de p;tea
cumpăra av.re cît de mare". Lucra numa anit
••• umbla cu marfa prin sate", „vene şi-1 tomnea
acasă, cine avea lipsă ; el nu se ducea defel".
Cît despre meşteşug, cei ce l-au văzut lucrînd spun
toţi că nu întrebuinţa „izvoade" („mătării") veel i şi
nici de două ori acelaşi izvod al lui f „el î$i făcea for-
200 202
ma. Avea hîtrie şi numai o da pe altă hîrtie albă scria
pe hîrtie, şi-apoi punea glaja pe hîrtie şi apăi scria.
Dînsui Ie făcea toate celea. E] ştia tot ce trebuie. Apăi
era dibaci minune mare".
Sticla o cumpăra de Ia Cîrţişoara („era glăjărie ?
acum s-a stricat"), iar „farbele, de la Făgăraş: alta
era glabenă, alta albastră: apăi în văpseală băga fir-
nais ; avea o chiatra şi făcea văpsele cu chiatra şi le
băga într-un păhăruţ şi apăi lua din condei puţintel şi
scria". Prin „condei" se înţelege un penel „de păr de
mîţă", prinsă de Savu Moga mânu propria ca să-i
smulgă firele moi din vîrful cozii. Zugrăvea întotdeau-
na mai multe icoane deodată J „dacă da o dată cu anume
zugrăveală, trebuia s-o lase să se uşte; aşa, numai
pentru una, nu se apuca".
Nu se .ştie cine i-a fost dascăl. „Va fi învăţat un-
deva, de bună seamă", poate în închisoarea de la
Gherla, de unde spuneau unii că a fugit: „a zis că în
tinereţea lui a avut unul de l-a învăţat". Paraschiva
Dateş l-a mai auzit pomenind de un arpăşan: „a fost
unul de-1 chema Ion, dincolo de Popa Vasile i nu ştiu
cum îl mai chema ; ţinem şi noi minte că spunea aşa"
Preotul crede că s-a luat după icoanele de lemn ale
lui Pavel Grecu din „Săsăug".
Dar. după părerea lui Brăiloiu precum şi a mea,
Moga era un pictor, am putea spune „de şevalet",
inspirîndu-se adică direct din natură, punînd în icoa-
nele lui peisaje şi oameni aşa cum putea să-i vadă în
Ţara Oltului. Pe măsură ce trecea vremea şi experi-
enţa lui creştea, meşteşugul lui ajungea din ce în ce
mai desăvîrşit, simţul punerii în pagină, a proporţiilor,
perspectivelor şi .mai ales al culorilor fiind la el cu
totul ieşit din comun.
SOCIOLBUC
CAMPANIA DE REDACTARE DIN FÂGÂRAŞ (.1933)
In 1933, Profesorul a fost de acc d cu propunerea
să nu mai încercăm o nouă monografie, ci să -ie înga-
lit să procedăm Ia redactarea a ceea ce se putuse
pînă atunci strînge.
La propunerea mea a acceptat să ne pi iă ia dis-
poziţie localul Şcolii normale din Făgăraş, ide să se
du cîţiva di.ître cei caia ireau suficient material
documentar pentru a proceda Ia o redactare Dragu-
ş Făgăraşul lusesa ales, ca Ioc de caz pentru
C S • i comod din punct de vedere gospodăresc, ş mai
ales pentru că permitea reîntoarceri la Draţ iş^ta
sc te de completare a informaţiilor ce mai lip-
seau.
Nici despre această campanie de redactare nu pot
spune că is cu. amintiri bune A a din nou
dovada că ori e muncă făcută în colectiv nu poate da
rezultate .i ipsa un .1 „şef de orchestra în s- are s
transforme o isă de „dosare nl --o lucrare ştiinţi-
fici iduc aminte observaţia pe are i facut-o
l lorqa într-o comisie de r:amen de doctorat, spu
nînd candidatei „Domnişoară, lucrarea dumitale este
un dosar, nu o carte".
Marea problemă pentru <orii - om de ştiinţă eMe
tocmai aceasta: iră :e a alcătuit un - ^ d e -
formaţii, ă treacă la o redactare, î n sintez&, o p e r a ţ a
seamănă, în t nâ parte, cu butada atribuita iui Michel-
anqelo are, întrebat cum se face o statuie, a spus
„e >ar e simplu; scoţi tot ce e de prisos, ca sa ră-
205
 n. numai statuia". Tot astfel, o redactare ştiinţifică
consta în a nu păstra decît ce e util unei „demonstra-
i", a & une: înşiruiri coerente de capitole, care se
succed în. ordine logică. Darul „compoziţiei" este
iece i nu numai unui dramaturg, care construieşte o
să de teatru, pi „< bte", ci şi oricărui scriitor, chiar
dacă nu redactează decît un eseu. Cu atît mai r
cî d scopul urmărit este Ie a da imaginea clară a une
întregi vieţi sociale; şi încă mai mult atunci cînd
lucrarea este rodu unei colaborări, cînd domină riscul
de a te pierde în haosul unor juxtapuneri de studii,
nelegate între ele
Dovada că la posibilitatea unei astfel de sinteze nu
ajunsesem a" avut-o dealtfel curînd, în 1934, cînd s-a
început pregătirea unui volum omagial, închinat pro-
fesorului Guşti, sub forma a două numere din Archives
pov la Science ei fa râalite sociale, volumul I. din
1£ 6, cu subtitlu! Mâlanges L Ousti: XX, m "en
scignemenl universitaire".
Textele acolo publicate de „monografişti" ar fi fost
normal să arate ce au însemnat monografiile din punct
d vedere teoretic şi practic. Dar cele crise de N 3or-
năţeanu, Xenia Costa-Foru, Ştefania Cristescu, Dr. D. C.
Georgescu, Trai an Herseni, H. H. Stahl şi Vlădescu-
Răcoasa nu sînt decît fragmente de studii parţiale,
nelegate intre ele. Situaţia se repetă în volumul II, din
193', le data aceasta contribuţiile monografiştilor Pe-
i î Comarnescu, Cresin Roman, Al. Di] a, Dr D. C.
Georgescu, Octavian Neamţu, Gh. Vlădescu-Răcoasa,
H. H. Stahl, Mircea Vulcănescu şi Ion Zamfirescu, deşi
n ii strîns legate de problemele „şcolii", sînt din nou
doar studii răzleţe.
Şi ceea ce era şi mai neplăcut, ele vădeau o nepo-
trivire între părerile unora şi altora. Astfel, studiul ui
Mircea Vulcănescu, care a încercat o plasare a gîn-
dirii profesorului Guşti în contextul cultural al epocii
sale, .1eşi foarte bun (poate cel mai bun scris pînă
atunci pe această temă s dar mai bun e textul lui Pompiliu
Caraio an, mult ulterior), avea defectul de a prezenta o
interpretare foarte personală, cu care alţi monografişti
206
SOCIOLBUC
nu puteau fi de acord, multe reticenţe exîstînd în spe-
cial cu privire la baza filozofică a concepţiei gustiene,
aşa cum o prezenta Vulcănescu.
In ce priveşte studiul meu, el nu era, nici mai mult,
nici mai puţin, decît marcarea unui cu totul alt mod
de interpretare a sistemului gustian, decît cel al „şco-
lii". L-am. schiţat ca introducere la o analiză istorică
a monografiilor urmate din 1926 pînă în 1936 cu date
statistice şi cîteva comentarii. Spuneam atunci, în 1936,
cu privire Ia teza „paralelismului sociologic" şi a „vo-
inţei sociale'", cîteva lucruri care constituiau o abatere
de la teza oficială. Cum pe această problemă au urmat
multe dezbateri, e poate util să reproduc şi să analizez
critic cele susţinute de mine, la acee epocă.
Expunînd structura echipelor, arătam contradicţiile
ei interne, spunînd următoarele : ,personal, veneam
din tabăra gîndirii sociologiei marxiste. Pînă şi astăzi
tînjesc după un ideal de rigurozitate, dacă nu desigur
scientistă, în tot cazul ştiinţifică, în înţelesul cel mai
strict al cuvîntului, Mircea Vulcănescu stînd dimpo-
trivă la polul opus al gîndirii fenomenologice". Prefe-
ram ca atare să înlătur din sistemul gustian baia sa
filozofică, păstrînd din el doar indicaţiile metodologice,
considerînd că „legea paralelismului sociologic nu este
decît un registru inventar al datoriilor pe care socio-
logul le are de îndeplinit, al întrebărilor la care cer-
cetarea ştiinţifică urmează să dea răspuns". Şi „Siste-
' mul cadrelor şi manifestărilor doar atîta pretinde: să
iei in seamă toate întrebările. Răspunsul rămîne să fie
dat, pe proprie răspundere de către fiecare cercetător
în parte, faţă în faţă cu realitatea."
Schema cadrelor şi manifestărilor era astfel redusă
la o formulă mnemotehnică, menită să uşureze cerce-
tarea, prin inventarierea tuturor problemelor ce tre-
buiau urmărite. înşiruirea „factorilor" determinanţi ai
vieţii sociale trebuie deci făcută fără prejudecată,
stabilind dintru început valoarea lor ierarhică, ierar-
hizarea lor urmînd a rezulta din cercetare, şi încercam
deci trasarea unei căi mediane, spunînd că • „se poate
foarte bine să se întîmple ca răspunsul pe care îl pri-
207
mim din partea realităţii să ne ducă la stabilirea unei mul urmat de gindirea noastră în dezlegarea unei
anumite ierarhii între factorii sociali, de pildă dînd probleme. ,tehnica"' nefiind decît c sumă de procedee
unuia dintre ei o valoare funcţională deosebită, de de constatare - faptelor, faptele interesînd numai în
variabilă independentă, a cărui schimbare atrage după măsura e s rve * elucidarea unei !™bl«®e
sine o serie de alte variaţii concomitente. Dar această corect pu a, din punct de vedere teoretic şi încadrata
chestiune, iscătoare de controverse nesfîrşite, aparţine înt
unei alte etape decît cea a cercetării, unei etape de Lc această concluzie nu vei ajunge îns* iecît mult
tîrzie interpretare, La teren, unde nu trebuie să îucrăm mai tîrziu, :înd mă voi convinge, aşa cur sînt: azi
cu teorii gata făcute, ci numai cu ipoteze care să ne învins, ă :rcotare nu poate a Dade dec t dacă
permită aplicarea corectă a raţionamentului experi- întreg colectivul interdisciplinar munceşte la dezlega-
mental, purtînd asupra observaţiilor sistematice ce vom rea mei singure probleme, clar precizate, pe baza i n >
fi făcut, această ipoteză a paralelismului sociologic lingi™ ipoteze Te singure i om socio-
este singura admisibilă. Din oricare şcoală sociologică logice, sub conducerea unui singur coordonator
a face parte şi oricît de intransigent doctrinar ai fi, iin Dâcate, sînt silit să repet una din frazele c biş
nu o poţi refuza." nuite ale profesorului Guşti asta este doar un «Zu-
Interpretarea aceasta, pur metodologică, constînd kunftmusik.»!"
în considerarea sistemului gustian drept o simplă
unealtă euristică, înlăturarea deci a bazei lui filozofice,
era de fapt o schismă izolata în sînul şcolii, căci n-a
antrenat adeziunea nimănuia. Interesant rămîne, pen-
tru a înţelege psihologia şi etica profesorului Guşti,
faptul că nu a avut nimic de obiectat faţă de felul cum
interpretam sistemul său. Era desigur convins că cer-
cetarea sistematică, exhaustivă, fără prejudecată teo-
retică, va duce la concluzia lui, a „voinţei sociale" ;
pe cît eram eu însumi de convins că va duce la o con-
cepţie materialistă.
Astăzi sînt însă mai puţin convins de teza mea,
adică de posibilitatea ce strîngerea documentării să
poată fi făcută corect, în lipsa unei ipoteze de lucru,
ipoteza ea însăşi neputînd fi construită decît în cadrul
unei teorii. Astăzi sînt convins că una din pricinile
pentru care o sinteză sociologică nu a putut fi asigu-
rată în sînul şcolii gustiene a fost tocmai lipsa unei
teorii adoptate în comun de către toţi membrii echi-
pelor de cercetare. O sinteză nu poate fi asigurată
decît în cazul cînd toţi cei care lucrează la o cercetare
adoptă o unică ipoteză de lucru, deci o unică teorie
sociologică. Iar o ipoteză de lucru nu are virtuţi me-
todologice, decît dacă înţelegem prin „metodă" dru-
C-d» 5J2î coal 1»
208

SOCIOLBUC
 „Sociologia" nu oferea o „carieră" decît pentru
numărul strict al posturilor existente în învătâmîntul
universitar, reduse doar ia cele de „asistenţi" şi „bi-
bliotecar". Nici la Institutul Social Român nu existau
posturi bugetare în afară de cel al „dactilografei-se-
cretară". Cu atît mai mult s-au înmulţit plecările defi-
ÎMPRĂŞTIEREA COLABORATORILOR nitive din cadrul monografiilor sau restrîngerea la o
MONOGRAFIŞTI colaborare mai mult de politeţe, cu cît din 1931 încolo
nici nu au mai fost organizate monografii propriu-zise,
în care să poată fi chemaţi. Plecarea unora dintre
foştii colaboratori nu s-a resimţit prea mult, dat fiind
că nici nu avuseseră o contribuţie de valoare deose-
ti J ? a c e a s t l P e r i o a d ă iB putut deplinqG o îmnr^ bită. Altele însă, s-au resimţit din plin...
Hr t i n e r i i c
esoţu^'Sîf ' °laboFatori Tpfo-" Mai întîi Vulcănescu, deşi a continuat e ţine pos-
nS1Stam asu ra a
S • ' P ^ s t u i fenomen, căci el no tul de asistent, s-a dedicat în special problemelor de
c o S t i v T d e P e r ; j d i i m Cmâ i, ee or e al?ăminei etică, nu de sociologie, majoritatea timpului fiind afec-
lucra c u s l u ! Z u V , P r °fesoruîui fusese - . a tată rosturilor lui de funcţionar la Ministerul Finanţe-
ra u studenţii Seminarului său, cărora le adăuaase lor D. C. Georgescu s-a lăsat prins aproape exclusiv
apoi, pe parcurs, colaboratori externi Am arăta/ r*rl de lucrările lui din Institutul de statistică şi demogra-
n X «f0Siată)0r^i2aJ0rică a
"Asocfa"eiarmon0Cg ? fie. Ion Zamfirescu, care şi-a luat totuşi doctoratul în
sociologie şi redactase un manual de etică, a preferat
sa se dedice studiilor de istorie a literaturii şi esteticii,
Xenia Costa-Foru s-a ţinut de şcoala ei de asistenţă
socială iar Mircea Manolescu s-a lăsat absorbit total
de munca lui în barou.
! 1; K t e d r a e a s i 9 u r a cheltuielile ie drum qăzdui Nu e cazul să înşirăm toate aceste plecări din mij-
rea şin hrana, in timpul ui Mulli e stat la t Ten m l
locul grupului, căci ceea ce vreau să arăt e că, în Iii
iupă ce «STUMSTSt
d
< M S - ? * * sa unei profesii certe, colaborările benevole nu pot fi
'continuate multă vreme. Pretenţia lui Guşti, ca oamenii
din ce »„ ce mai muJ{, intrînd în dive e pîofesii ca de ştiinţă să lucreze complet dezinteresat, nu era rea-
listă. prea puţini fiind cei care au puterea să stăruie în-
iniSS1' T T ^ ^^onari cadrele unor d i ^ r s e tr-o muncă ştiinţifică, în ciuda oricăror adversităţi ale
instituţii, fel din ce îr Cc iai greu puteau narH soartei. Unii dintre noi i-am atras atenţia profesorului
cipai Ia monografiile catedrei. Pentru fîcare? p S f e ^ m i Guşti asupra acestei probleme. Pichi Pogoneanu, de
S f s f l e ^ f* J străduiască, interv^ip t o - pildă, a avut chiar neplăcute discuţii cu profesorul pe
nale, să le >pe concedii temporare , L . S e realiza
du ce în :e mai gr cei a . e r ™ această temă, pe urma cărora a ales să obţină, prin
ă 91
concurs, un post în Ministerul de Externe.
toere - destul de C i t i - Pe de altă parte, foarte mulţi dintre colaboratori au
toare, sr f-esc :a participarea li, „monoqrafii" să nu
r ă părăsit, unii temporar, alţii definitiv, munca „monogra-
- W ; * fică", plecînd la studii sau cu alte ocupaţii în străină-
210
21 i

SOCIOLBUC
tate. Rînd pe rînd au plecat astfel Gh. Vlădescu-Răcoa- jertfe din propria lui avere. De îndată ce fost in
sa, M. Vulcănescu, Tr. Herseni, X. Costa-Foru, P Co- în fruntea Fundaţiilor Regale, şi a dispus e un buget
marnescu, I. Costin, Amzăr, Bernea, Ionică, Prejbeanu, n« amplu, a început să încadreze destul de mulţi co-
luîndu-şi şi acolo doctorate (unii din ei), specializîn- laboratori.
du-se, de cele mai multe ori, în alte discipline decît ale Vom arăta la locul potrivit cum -a realizat eaş
sociologiei. ta îsu de acuma subliniem faptul că în Fundaţiile
Cu alte cuvinte, muncile ştiinţifice sînt legate indi- Reqale ni nai putut încadra dccît prea puţini cintre
solubil de existenţa unei profesii adecvate, carierele „monografişti", 1 ac-, vreme ei nemaifiind disponi-
ştiinţifice fiind determinate şi de accidentele biografice bil , aşa trebuit «ă ică apel la o a i serie de ti-
ale fiecărui om în parte, Cine îşi ia sarcina unei munci neri, încadraţi i Fundaţie fără să fi făcut în prealabi
ştiinţifice colective, trebuie să rezolve deci şi aseme- parte din echipele monografice. Ceea t e nu lipsit
nea probleme „financiare", de asigurare profesională, Se ş e ă simţit, deloc in favoarea muncii începute.
în cariere din care să se poată trăi. însăşi ideea de a
nu se plăti colaborările la publicaţiile Institutului So-
cial nu era raţională. Avea desigur avantajul că, fără
drepturi de autor, nu publică decît cei care au real-
mente ceva de publicat, de dragul ştiinţei şi nu al răs-
platei băneşti.
Greşită ar fi însă şi atitudinea contrară, de a lega
orice carieră ştiinţifică de numărul de publicaţii avute,
socotite pe număr de pagini, aşa cum se practică une-
ori. Intr-o carte recentă a unui sociolog american, citi-
tă însă în traducere italiană, cea a lui Stanislav An-
dreski, La Scienza sociali come stiegoneria (1972) se
face o aspră critică sistemului american de a mări re-
tribuţia profesorilor în raport cu numărul de publica-
ţii avute; ceea ce dă naştere unei avalanşe de lucrări
lipsite de valoare, care încearcă să se salveze doar prin
folosirea de formule şi vocabular întortocheate, du-
cînd la transformarea ştiinţelor sociale în „vrăji-
torie", o simplă magie verbală, sub care se ascund doar
platitudini. între aceste două soluţii extreme, o cale de
mijloc trebuie găsită, astfel cu greu se pot alcătui lu-
crări ştiinţifice utile.
Profesorul Guşti s-a convins de necesitatea de a so-
luţiona problema, de îndată ce a avut posibilitatea ma-
terială de a o face.
în perioada „eroică" a monografiilor, bugetul de
care dispunea era minim, obţinut prin intervenţii te miri
de unde, deseori profesorul trebuind să contribuie cu
212

SOCIOLBUC

CURENTE DIVERSIONISTE SI DEFECŢIUNI
In „criza" de care ne ocupăm acum nu era însă vor-
ba numai de o „împrăştiere" a vechilor colaboratori, ci
şi de ) părăsire, uneori discretă, alteori declarată, a
punctelor de vedere ale „şcolii". Ceea ce se datora, în
bună parte, şi faptului că şcoala sociologică din Bucu-
reş se desfăşura într-o atmosferă generală, culturală şi
politică, ostilă, resimtindu-se apăsătoare, pentru cei
care nu erau de acord cu ea, dimpotrivă ispititoare (din
păcate) pentru mulţi din rîndurile tineretului.
Pentru a exemplifica această situaţie, aş alege două
cazuri exemplare, pentru două tendinţe care se crista-
lizau atunci, una de natură „filozofică", alta pur poli-
tică, de caracter legionar. în primul rînd, deosebit de
important şi de tulburător a fost itinerarul spiritual al
lui Mircea Vulcănescu, pe care toţi îl socoteam, pe bu-
nă dreptate, ca unul dintre cei mai dotaţi din cei care
activaseră în rîndurile „monografiilor". Mircea Vulcă-
nescu, începind încă din i931, a încetat să ia parte ac-
tivă la lucrările de teren ale Seminarului. Ceea ce ajun-
sese a-1 pasiona, din. ce în ce mai exclusiv, erau pro-
bleme de „filozofie" şi „teologie", potrivit felului de a
gîndi al profesorului Nae Ionescu.
Pentru mine a fost o mirare să văd cum creşte în
mod vădit priza pe care acest profesor o avea asupra
nu numai a unui mare număr de studenţi, ci şi asupra
unui mic grup de gînditori ai „tinerei generaţii", cum le
plăcea să-şi spună. în jurul acestui profesor, căruia toţi
îi spuneau doar „Nae", se grupaseră oameni de valoa-
214
SOCIOLBUC
rea intelectuală a unui Vulcănescu, Mircea Eliade, C. Flo-
ru, C. Noica, Virgil Bogdan, ba pînă şi Mihail Sebastian,
în ciuda antisemitismului feroce al lui „Nae" Atît de
departe mergea acest grup cu iubirea fanatică a profe-
sorului lor, încît Mircea Vulcănescu, într-o conferinţă
ţinută în 1934 despre Tendinţele tinerei generaţii nu s-a
sfiit a scrie această frază surprinzătoare: „Cum vom pu-
tea noi cere, de pildă, vreodată, junimiştilor supravie-
ţuitori, să înţeleagă că, pentru cei dintr-o generaţie cu
mine, «a zis Nae» însemnează acelaşi lucru cu ceea ce
însemna pentru e i : «zice Maiorescu ?»!" Cît despre
credinţa că el şi grupul lui formau „tînăra generaţie"
ar fi multe de spus. Vulcănescu, în tot cazul, era mîh-
nit de faptul că, în ce mă priveşte, refuzam să fac par-
te din „generaţie". în broşura în care conferinţa nu:
sus pomenită a fost tipărită, Mircea Vulcănescu a pus
următoarea dedicaţie: „Lui Ricu (Stahl), întru îndepli-
nirea unei îndatoriri frăţeşti, cu toate că «chestia» nu-î
interesează" (9. XII. 1934).
M-am întrebat deseori în ce consta secretul mare-
lui prestigiu pe care îl avea Nae Ionescu. Pentru a mă
lămuri, am urmărit şi eu multe din prelegerile lu „Nae"
era departe de a fi un „oarecine", unul din profesorii
şterşi, care umpleau cîteva din catedrele noastre i îi-
versitare. Simpla lui prezenţă era impresionantă. în-
tocmai ca şi fratele său, actorul Ghibericon, „Nae" av. a
un deosebit talent în folosirea glasului, a gestului, a m -
micii, în special a privirii, astfel că reuşea să pu î în
scenă un personaj deloc banal cel al unui „gînditor"
care, la catedră, T>U recită o lecţie de-a gata pregătită,
ci se află în plină transă a muncii de gindire. Specta-
colul oferit eva deci acela al „filozofului în cu~- d
lozofare", nicidecum cel al „profesorului Je f
zofie", diferenţa dintre „filozofi" şi „profesorii de fi-
lozofie" fiind dealtfel deseori făcută de el însuşi. Uneori
expunerea sa era pitorească şi surprinzătoare. Astfel,
avînd a dezbate problema „cauzei" şi „efectului' a în-
ceput lecţia prin a spune ex abrupto : „Dacă învîrt co-
mutatorul electric de pe perete, o să se aprindă lam-
pa. Dar întrebarea este..." etc. Sau întorcîndu-se după
215
 o lunga absenţă, intre timp «tind la închisoare pentru
motive politice, a găsit sala arhiplină d ti enţi, me-
niţi lă cum şi despre ce va vorbi Nae Ionescu
• a mulţumit să înceapă astrel „După cum vă spuneam
m prelegerea trecută...", atitudinea aparent netealrală,
de lapt un exemplu de mare virtuozitate dramatică.
în ce măsură în această artă de a „spune" şi a , per-
sonifica intra şi cabotinaj ? E greu hotărît. Parale-
i pe n am de gînd s-o fac între Pârvan şi ,.N< e * a
putea s« ară multora paradoxală, poate chiar supăra-
r e . Totuşj în i pare lămuritoare. Avusesan ci mulţi
ar înainte, i admiraţie fără margini pentru Vasile Pe-
v' i Ş la el arta oratorică era desăvîrşită, Par perso-
najul pe care realmente îl întruchipa era tragic. C i
:.»tra î sală, ; ea arhiplină de fanaticii lui, vedeai
oix, îmbrăcat în negru, în haine ca de pastor luteran,
sţrecurîndu-se încet, de la uşă la catedră, stînd i I
picioare, ridicînd o mînă şi spunînd: „El s-a năsrut î
Gahleia!" pentru ca i ,JI să se aşeze şi să continue a
analiza gmdirea creştină în conflict cu cea a filozofici
pagi ne. La Pârvan -xu puteai însă avea nici o îndoială
că proceda aşa pentru că aşa simţea. Nici o bănuiaiâ d Î
cabotinaj nu puteai avea văzîndu-1 şi ascultîndu-I. i
mod paradoxal aveam totuşi certitudinea că Nae I •
nescu fu ase de la Pârvan tehnica punerilor ir scenă,
numai că ceea ce înfăţişa el nu mai era un erou tragic,
c ictc de comedie ,• de la Eschil, ne coborîsem la
Aristofan. Cu greu să nu-ţi aduci aminte de butada Iui
rfar rare afirma că istoria se repetă; prima oară e
tragică, a doua oară, grotescă.
Nimeni ni îşi »>oate închipui că Pârvan s-ar fi pu-
ut preta ca „Nae" la scene de umor, cum a fost, d€ pil
dă, cea « „recitalului" oferit studenţilor lui, cu prilejul
examenului de confirmare în postul de conferenţiar. In
faţ comisiei de examinare, compusă din cîteva perso-
naje foarte grave şi pătrunse de înalta lor misiune, Nae
Ionescu s-a jucat, maliţios, luînd totul în curată bătaie
de joc. Chestionat asupra unor probleme de logică, Nae
Ionescu a lansat cîteva din paradoxele logisticii. Un
profesor ieşan, cu totul derutat de problemă, a insistat
200 216
SO C I O L B U C
să afle ce lucrare „clasică" de logică cunoaşte. Şi Nae,
cu un ton timid., ca şi cînd i-ar fi fost teamă să nu facă
cine şlie ce gafă, a spus : „Goblot, poate ?" Ori Goblot
era cartea pentru începători, fără de cunoaşterea că-
reia nici nu puteai îndrăzni să intri în seminariile lui.
Venind vorba despre „individualitate" şi „totalitate",
Nae Ionescu a Întrebat dacă i se permite să plece de la
un exemplu concret; ceea ce Guşti, care prezida comi-
sia, i-a îngăduit. Atunci Nae a scos din buzunar o cu-
tie de chibrituri, a luat un chibrit şi a început să vor-
bească despre ce părere avea Aristot despre proble-
mă, făcînd deci de fapt ceea ce în jargon studenţesc se
numea „A face teoria chibritului", provocînd, desigur,
în sală, printre studenţii care îi făceau public, mai mult
decît o sadică bucurie,• asta, spre nedumerirea comi-
siei.
Dar prin asemenea mijloace nu puteai cîştiga decît
masele, nu şi elita, adică acel grup restrîns de oameni
cu adevărat superiori, care îl admirau. Pe aceştia îi
cîştiga Nae Ionescu prin temele pe care le ataca. Nu
venea cu o erudiţie deosebită, ci cu o capacitate de
analiză cu totul excepţională, in adevăr, urmărindu-1 pe
Nae Ionescu aveai ce învăţa din meşteşugul jonglării
cu ideile. Temele pe care le punea în discuţie aveau,
toate, un iz de actualitate „politică", de nuanţă din ce
în ce mai clar „legionară". Ca temă majoră era aleasă
„naţiunea" şi „ortodoxia", văzute metafizic, dar şi telu-
ric. După a lui părere, cine se născuse în Bărăgan nu
putea înţelege pe Descartes, precum nici cine nu s-a
, născut acolf nu putea prinde „duhul" specific al româ-
nismului şi mai ales al „ortodoxiei". Ceea ce pentru
mine, care nu mă născusem în Bărăgan şi fusese botezat
catolic, nu era prea ispititor. Cursurile lui despre „teo-
logie" şi „filozofie" erau urmărite şi de cîţiva preoţi,
ba chiar şi de pastori luterani. Ceea ce spunea în curs
era desigur interesant. Profesorul Guşti însă aruncase
o vorbă, în Seminarul său, anume de interesul pe care
l-ar putea avea pentru noi citirea lucrării Die Heilige a
lui Otto Rudolf, pe care o adusese în biblioteca Semi-
narului, vrînd astfel să ne spună că Nae lonescu nu fă-
cea decît să repete cele spuse de filozoful german.
C.«re a fost pînă la urmă soarta acestui „drac împie-
liţat", ad :ă „întruchipat", total lipsit de bună-credin-
ţă, c. r dăruit ci o inteligenţă excepţională, se ştie şi
nu e locul să vorbim aci.
Repetăm nsă mirarea că Mircea Vulcănescu, fără a
deveni „legionar", a putut totuşi, o anume vreme, să
creadă îr Nae lonescu ca într-un profet al gîndirii ro-
mâneşti filozofice. A făcut-o însă fără să opună curen-
tului sociologic gustian o negare făţişă; ci cel mult
una de simplă „frondă".
Spui deosebire de alţi disidenţi, aceştia curat „le-
gionari" dar mult mai puţin dotaţi, atît ca. putere de
judecată, cît şi ca bună-credinţă.
, ment de nemulţumire faţă de grupul „bătrînilor" care, de
SOCIOLBUC
O DISIDENŢĂ LEGIONARĂ
Mai gravă a fost tulburarea provocată de „disiden-
ţa" unui grup de patru membri: Ion Ionică, Dumitru C.
Amzăr, Ernest Bernea şi I. Samarineanu, Toţi patru pre-
luaseră, în echipă, sarcina cercetărilor privind viaţa
psihologică şi culturală a satelor. Mai întîi a participat
la Fundul Moldovei, singur, Bernea; apoi la Drăguş şi,
în continuare, la Runcu şi la Corn ova, adăugîndu-se şi
ceilalţi trei. E o întrebare. De ce s-or fi simţit îndreptă-
ţiţi aceştia patru să formeze un grup distinct, apoi re-
calcitrant şi, în sfîrşit, trecut în opoziţie deschisă, ma-
nifestată printr-o contra-organizare, pe care au denu-
mit-o Rlnduiala după numele dat ş! revistei pe care au
scos-o.
De fapt, grupul prinsese cheag încă de la Drăguş.
Dovada o avem în faptul că şi-au luat ca emblemă „Buz-
duganul" din ceremonia agrară a „clădi", efectuată în
acest sat în folosul preotului. Să fi fost numai un senti-
fapt, conduceau monografiile? Un sentiment de frustra-
ţie, datorat insuficientei lor luări în seamă ? Se prea
poate. Deşi personal am avut şi am păstrat, cel puţin
faţă de inteligenţa lui Ion Ionică, cele mai sincere sen-
timente de stimă şi preţuire, fapt este însă că întreg
acest grup a sfîrşit prin a trece la „legiune", ostilitatea lor
faţă de monografie fiind puternic colorată legionar, Ş to-
tuşi ! Aceasta nu i-a împiedicat să poarte polemici pînă
şi cu Traian Herseni care, din păcate, trecuse şi el de
partea acelei tabere. Ceea ce arată că, dincolo de atitu-
219
 dinea lor politică, aveau răfuieli de făcut şi cu mono-
grafia" şi cu „monografiştii" ca atare.
Bernea era pe acea vreme bibliotecar al Seminaru-
lui de sociologie, avînd oarecare prestigiu faţă de stu-
denţii Seminarului. A trebuit să renunţe Ia acest post.
în 1935, după încadrarea monografiilor în Fundaţie,
grupul celor patru a editat revista Rînduiala în calitate
de „redactori", dar şi cu ajutorul unui „comitet" format
din mai mulţi colaboratori, printre care şi cîţiva din „mo-
nografişti". în cele 4 numere ale revistei, cîte au apă-
rut, atacurile împotriva şcolii monografiilor sociologi-
ce au fost la început timide, purtate pe un ton urban. în-
X \
că acceptabil. In anul al doilea însă, grupul celor patru
redactori a renunţat Ia comitetul iniţial, revista luînd
J V r /orma unor „Caiete", de data aceasta de caracter strict
l ^legionar. Polemicile, camuflate aparent ca discuţii „şti-
inţifice", atacau, de pildă, pe Herseni ad personam, în-
O vinuit a nu cunoaşte limba românească, după cum nici
vv pe cea germană, erudiţia lui fiind făcută pe traduceri
^ în franceză. Pe mine mă învinuiau ceva mai blind, spu-
. > nînd că sînt un simplu „empirist", lipsit de valoare teo-
V> j retică, citînd, în sprijin, lucraTe'a mea despre Tehnica
£ monografiei. Herseni nu a răspuns la a :este prime ata-
curi, precum nici eu, deşi în sinea mea recunoşteam oa-
^ recare dreptate criticii lor. Eram în adevăr un „fana-
XJ* tic al faptelor", astfel că în volumul meu de tehnică
^ apăsasem poate prea mult pe „fapte". Dar o făcusem
tocmai împotriva tendinţei grupului acestuia, al viitoa-
rei Rîndueli, care se complăcea prea mult, credeam eu,
în interpretări quintesenţiale de „păreri" şi „texte", în
dorinţa de a ajunge rapid la grandioase „teorii gene-
rale" cu iz mai mult mistic decît raţional.
Răfuiala cu şcoala monografiilor sociologice a fost
însă purtată şi dincolo de foaia Rînduiala, Amzăr ară-
tînd unele Reflecţii şi îndoieli cu privire la însăşi va-
loarea ştiinţifică a monografiilor sociologice, Bernea
pledînd pentru „etnografie", ca rivală a „sociologiei",
„muzeul social" părîndu-i-se o aberaţie, nici pe depar-
te de valoarea unui muzeu „etnografic", singurul vala-
bil, după părerea lui.
220
SOCIOLBUC
Atacurile acestui grup ajunseseră a fi atît de agre-
sive, încît a trebuit să răspundem. Herseni a scris deci
un mic articol despre Cum reflectează şi se îndoieşte
D. C. Amzăr. Răspunsul lui Herseni, dat acelui Amzăr
pe care, intr-o scrisoare ce mi-o adresa din Berlin, îl so-
cotea „fiul meu, cel mai mare", era destul de potolit,
ca ton, şi păstrat ostentativ în marginile unei discuţii
„academice". Dimpotrivă, în ce mă priveşte, am fost
violent, poate prea, în polemica cu Bernea. Victor Ion
Popa, care prin firea lui era întotdeauna atît de blînd,
chiar cu cei de rea credinţă, ba chiar şi cu cei de-a
dreptul proşti, s-a arătat mirat de tonul agresiv pe care
îl folosisem.
Dealtfel însuşi profesorul Guşti era nu numai mîh-
nit, ci şi indignat de aceste polemici. E singura dată, în
decursul întregii perioade dintre 1926 şi 1955, cînd
l-am văzut supărîndu-se şi folosind o expresie tare. De
fapt nu a folosit-o, ci numai a făcut aluzie Ia ea, repetînd
începutul zicalei româneşti privitor la „rînduială", care
zice „Bună ţară, rea tocmeală" — omiţînd sfîrşitul care
e, precum se ştie : „...de Rînduială".
Soarta finală a acestui grup a fost destul de tristă.
Ionică şi Amzăr au fugit în Germania, Bernea a ispăşit
o pedeapsă grea; cît despre Satnarineanu, nici nu ştiu
care i-a mai fost soarta. Ionică însă, dintre toţi patru, era
în adevăr superior dotat, dealtfel singurul care a con-
tinuat a lucra cu noi, participînd la cercetarea organi-
zată de Herseni pe întreaga Ţară a Oltului în 1938, de
pe urma căreia Ionică a publicat monografia sa Dealul
Mohului, de incontestabil merit. Bernea nu a dat însă la
iveală decît cîteva studii şi un volum despre „civiliza-
ţia ţărănească", despre care nu este însă necesar să
vorbim.

ALTE ÎMPOTRIVIRI
Dealtfel, atacuri împotriva „sociologiei" au fost fă-
cute şi de alţii, străini de mişcarea Guşti, precum de
pildă ne-a îndurerat broşura profesorului O. Densu-
sianu, intitulată Sociologia mendax, adică „mincinoasă",
pretenţia de a îngloba în „sociologie" folclorul şi et-
nografia fiind, după părerea lui, abuzivă, iar veleităţile
„ştiinţifice" ale sociologiei monografice părîndu-i a fi
nu numai excesive, ci şi de rea credinţă.
De asemenea ne tulbura faptul că sociologul de atît
de bună formaţie cît era Niculae Petrescu refuza să aibă
cel mai mic contact cu monografiile. Deşi încadrat con-
ferenţiar la catedra de sociologie, deşi colabora la Insti-
tutul Social Român, deşi era apreciat de profesorul Guş-
ti, dovadă fiind faptul că dînsul a făcut să fie ales mem
bru corespondent al Academiei Române, totuşi nu l-am
văzut măcar o dată la vreo şedinţă de-a noastră sau inte -
resîndu-se de ce lucram. Ceea ce nu înseamnă că prezenţa
lui în cadrul catedrei ar fi fost inutilă. Dimpotrivă, cursul
lui despre „Sociologia primitivilor" era urmărit de stu-
denţi cu plăcere şi folos. Iar lucrările lui despre Sociologia
comparată sînt atît de valoroase şi originale, ţinînd sea-
,ia de vremea cînd au fost scrise, încît ar merita să fie
traduse şi publicate, măcar acum, în limba românească.
Mai gravă era însă atitudinea profesorului Petre
Andrei, care a simţit nevoia să se despartă de fostul
său profesor, pentru a-şi putea vedea de propria lui
muncă. Ceea ce profesorul Guşti nu i-a iertat. Exista,
din păcate, un fel de gelozie reciprocă între ei doi,
200
SO C I O L B U C
Andrei greşind, cred eu, prin faptul că ataca violent în-
treaga mişcare a monografiilor sociologice, iar Guşti
prin negarea oricărei originalităţi a elevului său de la
Iaşi, Cu Andrei a avut, dealtfel, nepotriviri de puncte
de vedere, dar şi de temperament, pînă şi în cadrul
Ministerului, Andrei fiind ministru subsecretar de stat
iar Guşti ministru plin.
într-o scrisoare pe care mi-o adresa, Guşti îşi ară-
ta nemulţumirea în fraze destul de aspre, spunînd :
„Astăzi la Academie mi-a spus dl Simionescu că fostul
meu elev Andrei de la Iaşi scoate o «sociologie gene-
rală» în care îşi va spune toată înţelepciunea sa, desi-
gur cu reminiscenţe puternice a cursului ascultat pe
vremuri, cînd era «elev». Dar tot dl Simionescu mi-a
comunicat că acest domn sociolog ieşean va combate
«monografia». De abia aştept plăcerea să-1 citesc! în
sfîrşit sînt foarte curios să cunosc marea originalitate
şi trîmbiţata sa atitudine împotriva şcoalei monogra-
fice 1
Ce spui ? Va fi interesant!"
Ceea ce nu înseamnă că, în fundul inimii lui, Guşti
nu l-ar fi apreciat pe Andrei. Ba chiar iubit; de aceea
tocmai era adînc mîhnit de faptul că cel care ar fi pu-
tut fi cel mai bun discipol al lui, îl părăsise, ceea ce so-
cotea a fi o „trădare". Dovada a cît de mult îl aprecia,
cu ciudă, Guşti pe Andrei, o am în repetata lui afirma-
ţie că nu mai vrea să acorde titlul de doctor în socio-
logie nici unuia din solicitanţi, căci nu speră să mai
aibe norocul unui doctorand de valoarea lui Andrei.
Cu Andrei, Guşti a avut, în timpul ministeriatului lor
şi o discuţie intimă, în nădejdea aplanării unor neînţe-
legeri. Mi-aduc aminte cum s-au închis, ore întregi, în
unul din birourile Fundaţiei, noi aşteptind cu sufletul
la gură să vedem cum se va sfîrşi discuţia. Căci am fi
dorit ca neînţelegerilor dintre ei să li se pună capăt,
sociologia românească neavînd decît de profitat de co-
laborarea lor Dar se pare că într-adevăr două săbii în-
tr-o teacă nu încap,
223
 Mai puţin importantă a fost neînţelegerea cu profe- ochi buni amestecul lui Guşti şi al şcoalei lui în tre-
sorul Răduîescu-Motru, pe care foarte clar o relaLează buri privind situaţia ţărănimii, scoaterea la iveală a
o scrisoare a profesorului Guşti, răspuns la o comuni- unor stări de lucruri de care, în bună parte, se simţeau
care a mea, în care îi relatam o convorbire avută cu răspunzători. Erau de acord ca Guşti şi ai lui să ţină
prof. Motru. conferinţe în cadrul Institutului Social Român, să publi-
ce volume de „ştiinţă", dar cu totul contra amestecu-
31/7/35 lui unei mase de tineri în treburi care, după părerea lor,
constituiau cîmpul lor exclusiv de acţiune.
„Iubite domnule Stahl, Simţeam cu toţii conflictul care mijea între stră-
Iţi mulţumesc pentru ultimele două scrisori. Obiecţiile duinţa ştiinţifică şi acţiunea noastră culturală (utopi-
d-lui Motru m-au impesionat. Căci am mai discutat cu că, desigur, dar chiar şi aşa neplăcută cercurilor con-
el şi părea convins. Dealtfel este o inconsecvenţă cro- ducătoare), şi de altă parte planurilor politice ale par-
nică. Cunoşti studiul său despre Statul ţărănesc (sau aşa tidelor pe atunci în fiinţă. Vom arăta mai tîrziu cît de
ceva). Ei bine, acolo aducea elogii „monografiei", şi o scump am plătit această neînţelegere a situaţiei ş cît
preamăreşte. Dar ce vrei, consecinţă la Motru ! Acum de naivt am fost în credinţa că am fi putut face măcar
trebuie ( politiceşte» negreşit să găsească «altceva», „reforme" utile, dată fiind structura social-economică
pentru a se recomanda... înţelegi! şi politică a României dintre cele două războaie.
In acest ciclu organizat de î. C. Petrescu pentru un
fel de Universitate naţional-ţărănească a tineretului,
ara fost doar şi eu invitat să vorbesc, despre „mono-
grafii" în general şi rostul ei, Nu am luat în serios in-
vitaţia. Dar mă tentează lotuşi. Pentru a restabili ade-
vărul. Şeful dlui Motru în Muscel, a cerut fiecărei pla-
se, potrivit unui „chestionar", să-şi declare nevoile, ca
apr», pe baza lor să facă planul nevoilor întregului ju-
deţ. însuşi subiectul conferinţelor.,, toate în jurul mo-
nografiilor... este o dovadă de recunoaştere abia politi-
că a acestui instrument de cunoaştere reală.
Dl Motru a venit la conferinţa mea (de la I.S.R.) cu
dinadinsul ca să se documenteze. Şi a plecat luminat.
Acum cere lămuriri suplimentare. I le-ai dat dta ma-
gistral. Te felicit că ai reuşit nici nu se poate mai pre-
cis şi mai clar să formulezi un răspuns irezistibil! Să
nădăjduim că măcar de data aceasta a înţeles! Dacă
nu, poate că la Câmpulung, în tot cazul la Academia Ro-
mână, la toamnă îi voi da şi eu un răspuns. Omul însă
se află în căutarea unui program «propriu», pentru o
viitoare guvernare. Ai înţeles, nu-i aşa ?"
Cu urmări mai tragice a fost însă opoziţia surdă a
marilor politicieni ai vremii, care nu vedeau deloc cu
224 C-il» ST'-'J oala 15

SOCIOLBUC

O REFUGIERE IN FOLCLOR
Intrarea monografiei în criză am resimţit-o ş « i,
prin faptul că a 'eam de rezolvat probleme personale,
are m-au tulburat o lungă bucată de vreme, compli-
cate şi prin probleme profesionale. Nu vedeam înaintea
mea nici o cale deschisă. Dorinţa mea ar fi fost să pot
pleca şi eu, la studii, în străinătate, aşi cum reuşise-
ă s-c facă mulţi dintre noi. L-am întrebat D dată p
profesor de ce nu s-a gîndit să mă trimită ţ pe «ine ?
Răspunsul a fost: ,De d-ta aveam nevoie aici Răspuns,
dacă vreţi, măgulitor. Totuşi... 5 Oricum ar fi fo: t de
plecat nu am plecat, răminînd să continui a-mi cîştiga
existenţa ca funcţionar al Senatului şi se rămîn simplu
asistent „onor of ic" la catedra profesorului.
Nemaiavînd cadrul organizat al campaniilor mono-
grafice, am continuat a-mi duce munca pe cont propriu.
O făcusem dealtfel încă din 1S27, dublînd munec în < >-
lectiv cu o alta, făcută de unul singur, pe problemele
mele personale. De data aceasta se adăuga vechii ţ .i-
siuni pentru „satele devălmaşe", încă o alta : cea a în-
cercării unei dezlegări a fenomenelor „spirituale" rura-
le, pe care le vedeam analizate din punct de vedere so-
ciologic, pe linia teoriei mele despre „Obştea pe bază
de tradiţii difuze". Cel mai comod mi-a fost să mă leg
de anchetele de folclor ale lui Brăiloiu, care, în cadrul
Arhivei de iolklor a Societăţii Compozitorilor şi al ca-
tedrei lui de la Conservator, avea putinţa să organizeze
mici campanii, individuale sau în grup restrins, eu în-
SOCIOLBUC
tovărăşindu-1 cu mare bucurie, atît de fermecător putînd
fi acest folclorist, după cum însuşi folclorul era fer-
mecător.
Astfel, în 1932, l-am însoţit într-o lungă campanie, de
peste o lună de zile, în Gorj, de sărbătorile Crăciunu-
lui. Am tras la Tîrgu-Jiu la casele unei rude a dnei Brăi-
loiu, procedînd la înregistrarea a două „tacîmuri" de
„vicleiuri", rezultatul fiind publicat fragmentar în So-
ciologia românească şi apoi integral, într-o broşură se-
parată. Ţin deosebit la această publicaţie, fiind singura
în care colaborarea dintre noi este consemnată prin
amîndouă numele noastre. Apoi, dispunînd de un auto-
mobil, am plecat din Tîrgu-Jiu în colinda satelor din
nordul Gorjului. Am tras mai întîi la gazda noastră din
Runc, Maria Arbagic, excepţională informatoare în tot
ceea ce priveşte cîntecul şi „folclorul" în general.
Era o iarnă „goală" cum se spune, adică lipsită de
zăpadă şi friguroasă din cale afară. Avea o casă săra-
că, neîncălzită. Peste noapte a trebuit să ne îmbrăcăm
paltoanele, să ieşim în ogradă, să căutăm vreascuri, în-
cercînd, fără a reuşi, să aprindem focul. Brăiloiu era
mai ales ocupat cu veşnica sa luptă, cu Flit-ul, împo-
triva puzderiei de pureci; neplăcere obişnuită în cea
vreme, în mai toate satele.
De aci, am luat la rînd drumul pînă la Tismana,
strîngînd, printre altele, acele extraordinare texte pe
care Brăiloiu le-a publicat cu titlul de Ale mortului din
Gorj, atît de frumoase încît au ispitit, mai tîrziu, pe
Jacques Lassaigne să încerce o traducere în franceză,
mai puţin reuşită, mi se pare, decît traducerea dată de
Maria Holban în cartea sa „Sortileges". Dar ne-am re-
pezit şi la Vădeni, ca să înregistrăm un bocet al ma-
mei Ecaterinei Teodoroiu despre fiica sa. Era o „tru-
fanda" folclorică, care nu a fost întrecută decît, tot în
acea campanie, de un alt bocet, de data asta închinat
lui Brăiloiu şi mie. Ieşise zvonul în regiune că în urma
unui accident de cale ferată murisem amindoi. Cineva,
venit din Rurcu, s-a mirat să ne vadă în viaţă, spunîn-
du-ne că Maria Arbagic se şi cîntase de jalea noastră. Aşa
că ne-am întors la Runcu spre a înregistra şi acest bo-
242
cel, în care „bietul Brăiloiu şi cu domnu Stal" erau por
meniţi după toate regulele artei. .,, .
Brăiloiu era foarte dispus uneori să se amuze, cu-
iegînd astfel de „piese rare". Am mers deci nu numai
la Maglavit, ca să-1 înregistrăm cîritînd la fluier, aşa
cum am mai spus, pe Petrache Lupu, dar şi _n alt anur
me sat, din care un alt „folclorist" publicase o serie de
„Mioriţe" care ni se păreau a fi simple mistificări pa-
triotice, într-o regiune din jurul Craiovei., care nu ex :
cela prin variante de Mioriţa. Ne-am dus însă zadarnic,
pentru CE toţi oamenii citaţi ca informatori in lucrarea
sus spusă, ca din îutimplare, erau toţi decedaţi, şi tot
d n intîmplare, erau singurii care ştiuseră de o Mio-
riţă, restul sătenilor nici nu auziseră pomenindu-se de
aşd ceva. Din Gorj am trecut apoi în bazinul Petroşenj-
lor, la alte rude ale dnei Brăiloiu, unde de asemenea
am continuat anchetele folclorice.
Mi-au rămas de acolo în minte cîteva versuri, pe
care le-am folosit şi eu în situaţii oarecum similare, ca
de pilda, despre „cultura noastră populară" : „Veni-
răm Ia tine / te găsirăm bine ] rece ca o ghiaţă ] gal-
bină Ia faţă". Ceea ce, atît de dese ori, se potriveşte cu
sLuaţiilc dramatice şi confuze ale vieţii, în care în ade-
văr poţi spune „Draga maichii, după tine, îmi pare şi
rău şi bine", ca în aceste bocete ale „momîrlaniîor" de
poşte munţi.
Am colaborat apoi mereu la alte cercetări, unele
mai lungi, cum a fost cea din Ţara Oaşului, timp de o
săptămînă; sau cea din satul Gîşteşti, locul natal al
bunului muzician şi unicului nostru cunoscător de
„psalticbie", Gh. Ciobanu ; sau cu Emilia Comişel, în
satul Izvoarele din Prahova sau cu întreg grupul ele-
vilor Iui de la Conservator, în salul Snagov, sau cea de
la Comăneşti — Bacău, pe urmele Ini Kiriac şi multe,
multe altele,
Cu Brăiloiu se putea lucra tot atît de rodnic şi d@
plăcut şi la el acasă. Cum mă mutasem in vecinătatea lui,
el stînd în str. „Silvestru" iar eu în „Zece Mese", aproa-
pe seară de seară etam la el acasă. Avea obiceiuri de
muncă nocturnă. începeam cam de pe la zece şi conţi -
200
SO C I O L B U C
118
fui am pmă.'îh zo :, dna Lucie Brăiloiu avîncl grijă, du-
pfi miezul nopţii, să ne aducă ceva de mîncare. Lucram
ămlndoi cu tehnica „fişelor", aşa < ă, în mica lui odăiţă,
întindeam pe jos fişele, ca să le putem apoi strînge or-
ganizat sistematic. Aşa am lucrat de pildă „chestiona-
rul pentru culegerea obiceiurilor de înmormîntare",
precum şi altele. Munca era cu atît mai plăcută, cu cît
ra însoţită de permanente discuţii teoretice despre
„cultura populară", în care intrau deopotrivă proble-
mele „folclorului juridic" şi teoriile mele despre „ob-
ştea pe bază de tradiţii difuze".
Uneori, cînd venea un oaspete mai de seamă, luam
împreună masa de seară. Aşa l-am cunoscut, de pildă,
pe Ovid Densusianu, pe care, după ce îl audiasem Ia
cursuri, puteam acuma să-1 văd de aproape şi să-I
ascult vorbind pe cu totul alt ton decît cel profesoral.
Ştiam ce păreri are autorul Sociologiei mendax despre
munca monografiştilor. Şi ştia şi dînsul că eram „mo-
nografist" declarat, Dar cu o admirabilă discreţie, cu
o politeţe rar întîlnită, acest profesor s-a mărginit să
nu atace decît probleme de folclor, căutînd să sugere-
ze ca ce făcusem nu era de fapt decît „folclor" şi nu
„sociologie". Totuşi, Bocetul din Oaş al lui Brăiloiu,
cînd a fost publicat în revista lui Grai şi suflet nu a
putut purta şi numele meu, Densuşianu refuzîndu-1,
astfel că Brăiloiu n-a putut pune decît o menţiune dis-
cretă despre colaborarea mea la acest studiu.
Mai vie şi mai plăcută este însă amintirea um J nopţi
de lucru petrecută, în casă la Brăiloiu cu vizitatorul său
de mare cinste care era Bela Bartok. Nu se astîmpăra-
seră încă polemicile împotriva acestui folclorist, duse de
către unii „patrioţi" de rea-credinţă şi lipsiţi de intelirjcn-
ţă, Brăiloiu trudindu-se să lămurească lucrurile şi < şrînd
şi sprijinul lui G. Enescu. Chemase pe Bartok în Bucu-
reşti, unde dăduse, în sala Dalles, un admirabil concert
de pian, Apoi ne-am întors acasă la Brăiloiu, astfel că
am avut prilejul să ascult pe aceşti doi mari folclorişti
•vorbind o noapte întreagă despre problemele lor comu-
ne. Avea Brăiloiu, întîmplător, o sticlă de Cotnari din
v le Terente, licoare galben-verzuie, semănmd cu unt-

delemnul, o sticlă ajungînd la trei oameni, de seară pînă
dimineaţa. Ceea ce mi-a rămas în minte e faptul că, în
zori de ziuă, conversaţia dintre ei se abătuse din făgaşul
ei ştiinţific, atacînd tema glumeaţă : care din ei doi ştia
mai multe arii din şansonetele franţuzeşti de la sfîrşitu!
veacului trecut? Vorbind cînd unul, cînd altul, au tre-
cut în revistă repertoriul acesta special, amîndoi do-
vedind o uluitoare memorie şi un dar de a spune „şan-
sonetele" cu cuvintele lor, ca şi cum ar fi fost profe-
sionişti ai music-halului.
Dealtfel, memoria pare a fi unul din apanagiile spe-
cifice marilor muzicanţi. Ce memorie extraordinară
avea Enescu se ştie. Dar pe mine m-a uimit şi un alt
muzician.
Eram la Şercaia, în Ţara Oltului, făcînd o vizită pas-
torului sas de acolo, Miiller, pe care Brăiloiu il ştia fol-
clorist de bună calitate, avînd cîteva publicaţii privi-
toare ia folclorul saşilor. Avea pastorul acesta o casă
gospodărească, cu o odaie mare, cu pian şi cele de tre-
buinţă unui muzician. Pe Brăiloiu î! frămînta bănuiala
.ă melodia Hai saîcîm, salcîm de varâ, pe care folclo-
ristul Vulpescu o socotea cea mai reprezentativă melo-
die populară românească, nu era de fapt decît un ecou
al muzicii occidentale. L-a întrebat deci pe Miiller ce
părere are şi dacă nu cumva îşi aminteşte să fi auzit
acea melodie în limba germană. S-au aşezat la pian,
Miiller şi cu Brăiloiu, şi au început a trece în revistă,
din memorie, textele clasice ale muzicii germane, ştiute
de amîndoi pe dinafară. Treceau repede peste pasajele
care se dovedeau străine de problemă şi se opreau, din
cînd în cînd, la altele, care li se păreau dubioase. Une-
ori mergeau la bibliotecă, scoteau partituri şi verificau
pasajele. Eram cu totul străin de problemă şi nu puteam
face altceva decît să rămîn uimit de prodigioasa lor
memorie, de imensa lor erudiţie în materie de istorie
a muzicii. Pînă la urmă au declarat amîndoi că se pot
găsi peste zece bucăţi din lieduri germane, a căror te-
mă semăna cu Hai salcîm, salcîm de vară. Nu ştiu ca
Brăiloiu să fi fructificat, într-un fel oarecare această
muncă făcută în colaborare cu folcloristul sas. N-am
230
SO
păstrat de atunci decît două broşuri cu dedicaţie şi cît -
va fotografii, dar şi un imens respect pentru erudiţii de
provincie care, deseori, întrec pe cei din marile centre
universitare.
Dar în afară de desele mele plecări cu Brăiloiu, a
porneam şi de unul singur, în căutarea propriilor mele
probleme. Mă duceam oarecum. în aventură, plecînd cu
trenul din Gara de Nord, luînd pe cel care tocmai era
gata de plecare, coboram unde mi se părea mai potri-
it si porneam apoi pe jos, cu rucsacul în spinare şi
carnetul de note în buzunar. Plus aparatul de fotogra-
fiat. -n asemenea colindări aveam cu totul alte condiţii
de lucru decît în campaniile monografice. Venind în
grupuri mari şi instalîndu-ne pe timp de o lună, ne
străduiam să explicăm satului „cine sîntem şi ce vrem"
organizînd în acest scop sărbători populare, instituind
concursuri cu premii, înfiinţînd biblioteci şi dispensa-
re, folosind adică toate mijloacele de propagandă dis-
ponibile. Lucrînd însă de unul singur, toate aceste mij-
loace imi erau interzise. Dimpotrivă, tehnic pe care
trebuiai să o foloseşti consta în a căuta să fii cît mai
discret cu putinţă, pînă la dispariţia ta în mijlocul ma-
sei anonime. Pentru a reuşi, trebuia să nu distonezi prea
tare faţă de cei printre care te amestecai, să nu faci
pată în tablou, Meseria anchetatorului singuratic are în
ca ceva cameleonic, căci te sileşte să umbli îmbră-
cat cam la fel cu ei, să imiţi felul lor de a fi şi le a te
purta, de a vorbi şi, mai ales, să ştii să taci, să asculţi
fără să pari a o face şi să te prefaci că asculţi, cînd ţi-e
gindul in altă parte. Simulezi deci că te simţi bine ori-
care ar fi mediul în care intri. Eşti ca la tine acasă prin-
tre fanatici, sceptici, dezamăgiţi, revoltaţi, ştiutori 51
neştiutori de carte, printre chiaburi şi sărăntoci. Te
porţi ca la largul tău în casa vreunui boiernaş de pro-
vincie, ca şi în cocioabe sau în şatrele ţiganilor. Simpa-
tizezi cu maghiarii, cu saşii, cu evreii, bulgarii sîrbn şi
tătarii. Te duci pe la toate bisericile, închinîndu-te de
la dreapta la stînga în cele ortodoxe şi invers în cele
catolice, te descalţi în moschei şi-ţi acoperi capul în si-
nagogi, ţinînd seama pînă şi de gesturile rituale ale
231
 celor mai aberante secte. Cauţi să nu ai conflicte cu ni-
meni, nici cu chiaburii, nici cu sărmanii, nici cu orima-
rn, mei cu jandarmii şi nici cu vagabonzii sau cu cei
certaţi cu legea. Meseria te învaţă să nu fii niciodată
tu însuţi, ci doar un „personaj" fără „personalitate"
care simulează deplina înţelegere a orice, fără a lua
parte in numele tău la nimic, ascultînd, observînd şi
doar din cînd în cînd scoţînd discret carnetul pentru
a nota cîte ceva, din ce ai văzut şi simţit. Doar seara,
mai puteai nota ceva în jurnalul tău de drum.
Am socotit că mi se face cel mai plăcut compli-
ment cînd un avocat de la judecătoria din Năruja
întilnmdu-mă în instanţă, mi-a spus, după ce a aflat
cme eram şi ce căutam, că mă luase la început drept
un negustor de nuci, cum veneau mulţi în sat, ia vi
me de toamnă. Trebuia să procedezi astfel pe vremea
cmd lumea nu se obişnuise cu anchetele de televiziune
şi radio, dacă voiai să pătrunzi în lumea cea de tainî
a vieţii rurale. Căci „satul" era într-adevăr o „taina",
o lume ascunsă, care nu îşi arăta adevărata fată o or
străini de ea.
Voiam să urmăresc tocmai viaţa de gînduri si sen-
timente île sătenilor, adică tocmai acea faţă ascunsă
a lucrurilor, care scăpase anchetelor obişnuite, de tip
,,monografic". Ca să fac mai limpede problema posi-
bilităţilor de cunoaştere a vieţii spirituale săteşti, în
condiţiile anchetelor singuratec făcute, îmi voi permite
sa extrag un pasaj dintr-un carnet de note, pp care
.-am putut păstra nerătăcit, în care am consemnat
mtîmplare despre „cîntecul lui 907", care mi se pai ;
a fi dătător de seamă. Numim de obicei „baladă" ceea
ce ţaranii numesc „cîntec". Auzisem astfel de existenţa
unui „cir ec al Iui 907", pe care însă nu-1 înregistrasem ni-
ciodată. Nu pentru că nu-I căutasem. Ici şi c )lo, uneori
cîte o vorbă strecurată, mai mult şoptită, pomenise
despre existenţa „unuia, a lui 907". Dar nu găsisem pe
nimeni să ni-1 spuie. Pînă cînd, într-o zi de sfîrşit de
iarnă, pe o Japoviţă grea, găzduisem un biet lăutar pe
care ni l aduseseră ţăranii. Era vestitul, pe atunci,
„Judeţ", numit aşa pentru că era vagabond, fără casă,
242
SOCIOLBUC
bîJtînd la rînd judeţele, vară şi iarnă, cu vioara la
subţioară, înfăşurată în cirpe, el de asemenea acoperit
( u o pătură, peste haine in zdrenţe. Dar ce admirabil
cîntăreţ! Ce bogăţie de repertoriu! Poate că tocmai
datorită dromomamei lui, Judeţ ştia cum se cîntă deo-
sebit în Gorj, în Dolj, prin Ilfov, prin toată Muntenia.
Pe cînd erâ încă întreg la minte, urmase şi un an la
Conservatorul din Bucureşti, despre care am şi notat
o povestire de a lui de tot farmecul. Dar în 1932, Judeţ
ajunsese aşa cum îl vedeam. S-a încălzit şi, cu ajutorul
a cîtorva ţuici fierte, timp de ceasuri întregi ne-a tot
cîntat şi dictat balade peste balade, amuzat şi de fap-
tul că îl înregistram pe suluri de ceară, la aparatul
Edison şi că aşa se putea asculta şi el pe el însuşi.
Într-un tîrziu, Brăiloiu i-a aruncat o vorbă în trea-
căt, — ca şi cum nimic n-ar fi — „zi-1 şi pe 907". Şi,
spre mirarea noastră, Judeţ a început să-1 cînte. Ne-am
dat de o parte, ne-am făcut că ne uităm pe fereastră,
am stenografiat textul cu spatele întors la el, nu cumva
să-şi dea seama de ceea ce facem, să uite că sîntem
şi noi do fată, să-1 cînte aşa cum îl ardea pe el la ini-
mă. Cîntec grav, zguduitor, spus cu ură, ca glas scăzut.
Şi după ce a sfîrşit, Judeţ s-a uitat împrejur, s-a trezit
parcă din vis, ne-a văzut şi s-a mustrat singur în gura
mare : „Ce-am făcut ? ! L-am zis pe 907" ! A trîntit o
înjurătură lumii, soartei şi evident şi nouă. Apoi, că-
iula pusă în cap, vioara luată la subţioară şi uşa trîn-
tită în urma lui, fără bună ziua, fără măcar să ia suma
de bani făgăduită. Judeţ cîntaso pe „907" pentru că
Judeţ nu era în toate minţile lui. Dar ceilalţi oameni,
cei cuminţi, din toate satele ţării, te useră îndărătnic,
timp de o întreagă generaţie. Au tăcut „ca pămîntul",
pămîntul acela care înghiţise trupurile părinţilor şi
fraţilor lor ucişi în răscoale, pămîntul cela peste care,
atît do zguduitor, poetul Cerna nădăjduia să iasă soa-
rele dreptăţii, să sece sîngele proaspăt, ca „să n-afle-n
groapa lor strămoşii, al cui a fost şi cîno l-a vărsat".
Ţăranii din satele noastre vechi aveau psihologia
firească a oricărei clase oropsite. Dispuşi să vorbească
cu tine despre orice — dealtfel vorbăreţi cum nu ;c
233
mai afiă — şi totuşi muti atunci cînd voiai să aduci
vorba despre faptele spăimîntătoare pe care le trăiseră
şi nu le putuseră nici uita, nici ierta.
Venit de la oraş şi îmbrăcat domneşte, cel mai bun
prieten al lor, de cum pomenea de 907, se încărca cu
tot ponosul urii datorat duşmanului care îi măcelărise.
Dacă nu tu personal (căci te vedeau că nu puteai fi
din leatul celor din 907), poate că ai tăi, alţii din ora-
şul tău fuseseră cei care puseseră tunurile pe ei şi
împuşcaseră fără socoteală pe cine le ieşise în cale.
Balada lui 907 trebuia deci să existe, pentru că nu era
cu putinţă ca asemenea spaime colective să nu-şi fi
găsit expresia literară. Dar tot din aceeaşi pricină, cîn-
tecul era menit să rămînă o taină, a victimelor, care
nu putea fi cu nici un chip dată la iveală. Iată de co,
după cîte ştiu, n-au putut fi înregistrate decît vreo
cîteva rare exemplare de asemenea cîntece ale lui 907.
Ş totuşi, ce plin de învăţăminte nu este acest cin-
tec! Să-i schiţăm în cîteva cuvinte înţelesul. înainte
de a începe povestirea evenimentelor din 1907, balada
cuprinde o adevărată istorie socială a clasei ţărăneşti,
din veacul al XVIII-lea începmd, centrată pe teza de
bază a acestei clase, exprimată cu îndîrjire, încă de la
început, de cînd ţăranii au avut prilejul să vorbească :
mai întîia în aşa-numita „comisie a proprietăţii" din
1848 şi. continuînd cu divanurile ad-hoc. Teza lor e
simplă si poate fi înţeleasă doar in contextul unei is-
torii a tehnicilor noastre agrare. Practicam prin secolul
trecut a agricultură aşa-numită „itinerantă", „mutătoa-
re", în sensul că, lumea fiind relativ putină si încă
mult pămînt nedesţelenit, ţăranii schimbau periodic
ogoarele, mereu în căutarea altor terenuri încă neis-
tovite. Dădeau boierului dijma din plin şi îi făceau şi
clacă grea. Dar totuşi pămînt mai era cu prisosinţă.
Văzînd apoi că drepturile lor la folosinţa pămîntului
.se tot mărgineau, idealul lor era să-şi apere dreptul
acesta străvechi, de a pune în lucrare oricît pămînt ar
fi dorit. Doreau deci să se oprească cultura cerealieră
extensivă a moşiilor latifundiare boiereşti, care îi stîn-
jenea, şi să se răscumpere şi de robia clăcii. In men-
234
SOCIOLBUC
Lalitatea lor, „trecutul", adică epoca în care antago-
nismele acute ale capitalismului invadator nu se iviseră
încă, apărea ca o epocă de aur.
Bafada lui 907 spune : „cînd era pe 53, cînd ne-a
dat pămînt Ştirbei,/ puneai plugul unde vrei ş arai pe
cît putei". Acuma, legiuirea lui Ştirbei e din 1851, nu
din 1853. Dar probabil nevoia rimei a făcut să se co-
mită această greşeală cronologică de lo ani. Totuşi e
surprinzător faptul că la o distanţă de o sută de ani
legiuirea lui Ştirbei mai era încă ţinută minte. In rea-
litate, Ştirbei nu dăduse pămînt ţăranilor e , dimpotrivă,
adusese şi el o mărginire a drepturilor ţărăneşti 1
libera folosinţă a pămmturilor. Totuşi, situaţia de sub
Ştirbei părea sătenilor ca un rai pierdut, far de îm-
prejurările care au urmat, Balada face deci < compa-
raţie între ce fusese sub Ştirbei şi ce se întîmpla m
1907, sub regimul odioaselor „tocmeli agricole".
Desfăşurarea acestui proces social este explicată
foarte corect. Venise mai întîi vrema lui Cuza, domm-
to îl cel bun : „Cînd s-a coronat şi Cuza, la ciocoi le
plezni buza./ Domnul Cuza, om cu cap, pe noi ne-a
delimitat,/ din păduri ne-a adunat şi-n linii ne-a aşe-
za / Vezi-1 şi auzi-1 doamne, uşurează-i morminţelul,
pomeneşte-i sufleţelul". Ceea ce e o bună descriere i
operaţiilor de la 1864, constînd în „delimitare" şi „adu-
cere la linie". Apoi vremile s-au schimbat. „De-atunci
a trecut mult timp, şi ne-am pomenit muncind,/ la
ciocoi în plug trăgînd •,! pentr-o vacă ce aveam, toata
vara clăcuiam". Ponosul îl poartă de data aceasta re-
gele Carol I, cel din 1907. Balada nu lipseşte a spune
despre el, evident cu înjurăturile de rigoare : ,,...-i
legea lui de neamţ, ne-a băgat mai rău în lanţ", expli-
cînd pe îndelete în ce consta acest lanţ.
Răscoala din. 1907 ea însăşi e descrisă ca un „bl -
tem căzut pe ţară", care însă nu mai putea fi evitat :
Focul care a venit, Dumnezeu 1-a poruncit, n-a mai
fo t de suferit". Cronica evenimentelor este apoi facuta
cu amănunţime, ceea ce dă baladei un caracter de bun
document istoric. Sat de sat, se descrie cum a pornit
focul, cum s-a întins, cum a intervenit „oastea noastra
235
 românească, nu alta. de-a păgînească", cum an fost
oamenii împuşcaţi, de-a valma casele arse şi vreo
zece-cinşpe mii, i-a băgat în puşcării". Balada sfîrşeşte
prin a blestema pe toţi cei amestecaţi în reprimare :
„corpul să i se usuce, limba din gură să-i pice s-o ia
cunu s-o mănînce;/ că n-a fost aceste fapte,' e la
Dumnezeu lăsate",
în S S E S ? 1 ! eSt - e d - e c i ° P I e d o a r i e ^ o răzbunare
tărămm
aătoare S ' r " ' ™Potriva unei fărădelegi stri-
veacurl î i T ^ i ' T ^ ° c r l m â c a r e
veacuri şt Ia 1907 crapase, în pîrjol şi sînqe în ase-
mene, condiţii este clar că o întreagă parte" dramatSă
fnves L i n 6 f t â m î n e înC , hiSă ' Cl ^ l a c ă t e oricărei
investigaţii făcute m condiţiile „monografiei", prin co-
lective multiple Şi nu este vorba numai de ntimplTri
vviaţă, ™ r l e aceea
f a t î ttocmai i di 1 J7
" care ' mă 1 de
" frămînta;
aHăa
acuma, cea
lumu sp,rituale, a concepţiilor oamenilor despre ei în-
şişi şi despre viaţa lor. Singura cale de a pătrunde ?n
ceea ce numeam a fi „cealaltă faţă a lunii", cea ca e
nu se vede, ramînea topirea ta însuti în lumea satului
fata, de pildă, cît de grea e pătrunderea tainelor
cuprinse m meşteşugul babelor „vrăjitoare", a „zodie-
nlor a „ghicitorilor", a celor care „dau în bobi" i
alţii. In ce-i priveşte, credinţa lor este că orice se ret
dezvăluit îşi pierde puterea. Meseriile acestea nu se
rec decît de la vrăjitor la vrăjitor, de la , » care des!
cinta la cel care, ucenic fiind, urmează a el nsusi
descmtator. Tainele magiei nu se pot deci afla urin
procedeul chestionarelor" prefabricate. în ce mă pr\
veşte ştiu că am aflat multe simulînd d aş fi eu în-
sumi un om cu „puteri" supranaturale.
Mă aflam într-un sat din Basarabia, unde trăia o
babă, vestita peste şapte sate, pentru darurile d •
fermecătoare. Ca s-o „interoghez", ştiam că ar fi fost
zadarnic : nu puteam afla decît banalităţile pe r rC . ,
şti oata lumea. Ca să aflu mai mult, am făcut ce am
făcut ca sa mă fac acceptat de oameni drept „>6dier"
Avmd la mine maşina de scris, am început prin a fa«e
corespondenţa celor tineri, scriind epistole după rpi -
200 230
cui ştiut, care începe cu „află de la mine că sînt sănă*-
tos, .care sănătate ţi-o doresc şi ţie" şi continuă cu ce
trebuia : declaraţii de dragoste, scrisori de ceartă şi
alte alea. De aci, am trecut la ghicirea viitorului, în
cafea şi cărţi. Cu deosebit succes, dealtfel, pentru că
învăţasem cîte ceva din arta de a trage de limbă pe
„client", de la cîteva cărturăre;;e, de la care luasem
lecţii profesionale. Apoi am trecut la vrăji, piuă cînd
am ajuns să fiu un concurent serios al babei vrăjitoare
oficiale a satului.
de Exasperată, a venit într-o bună zi la mine să-mi
ceară socoteală. Am căzut la învoială aşa : să plec din
sat; dar înainte să-mi spuie pe îndelete secretele ei
şi cu să i le spun pe ale mele. Ce mi-a destăinuit ea
era prodigios de interesant. Nimeni nu-şi poate închi-
pui cit de complicată este, în caz de boală, punerea
diagnosticului a ce i se „făcuse" şi cît de erudit tre-
buia sa fie „desfăcutul" necesar.
In ce mă priveşte, i-am spus cîte ceva despre apa
neîncepută, dar bine clocotită, despre fierberea cuţite-
lor şi a foarfecilor cu care se taie buricul copiilor
(foarfecele de tuns oile, aducătoare de noroc la vite,
clar şi de tetanos), şi aşa mai departe, toate însoţite de
„vorbe" născocite de mine, fără de care nu aş fi putut
fi luat în serios. Sper ca memoria lui Pasteur să nu
fie jignită de acest mod — cam straniu — de a face
lecţii de asepsie în mediul rural.
Desigur, procedînd astfel, aveam, oarecare senti-
mente de remuşcare, îndoieli de conştiinţă, căci era
clar că nu eram decît un ipocrit şi un mincinos. Dar
ce splendidă recoltă folclorică căpătasem în schimb!
Dealtfel, cînd scopul final e de bună-credinţă, o doză
de mistificare nu poate fi luată prea în nume de rău.
Acest fel de anchetă, făcută în drumeţie de unul sin-
gur, nu e deci deloc lipsit de folos. Nu uit şi nu re-
gret, de pildă, drumul făcut cu nişte olari din Corund,
cu care am colindat prin Ardeal, din tîrg în tîrg şi din
sat în sat, vînzînd oale pe preţul conţinutului lor în
cereale şi nici drumul, pe jumătate făcut, apoi pără-
sit, cu o turmă de păstori transhumanţi, tulind-o din-
SO C I O L B U C
spre Poiana Sibiului, jos către vale. Sînt recunoscător
acestor tehnici de lucru, prin care am putut cunoaşte
satul aşa cum era el, de felul lui, netulburat prin pre-
zenţa unui gălăgios colectiv de muncă monografică.
Sat care astăzi a dispărut, „modernizîndu-se", dar care
avea farmec prin bogata lui viaţă culturală, de carac-
ter atît de „arhaic" încît era o minune că efectiv mai
putea exista.
In acele sate, din care oamenii, născuţi în cine ştie
ce văgăună de munte, nu ieşiseră decît prea rare ori.
Drept toată cunoaştere a lumii nu ştiau decît familia
şi neamul lor, mica obştie a satului, cu tot co adăuga
zestrea lor culturală: limbă, credinţe, obiceiuri şi mo-
ravuri. Analfabeţi fiind, erau incapabili să conceapă
că ar putea exista o altfel de lume. Totuşi, ca toţi oa-
menii, aveau mîndria de a se afla In centrul lumii.
Pămîntul se rotea în jurul lor, închis in cercul zărilor.
Cerul sta şi el roată, ca un capac, drept deasupra ca-
petelor lor. Tot astfel, se aflau în miezul „adevărului".
Viaţa cea adevărată, credinţele cele cuviincioase, erau
doar cele pe care le moşteniseră de ia bătrîni. Ade-
vărata lume îşi alesese loc de statornică aşezare, la ei
în sat, dintodeauna şi pentru totdeauna. Nu exista
pentru ei istorie. De cînd ţineau ei minte, nimic cu.
adevărat nou nu se întâmplase. Nici nu putea şi nici
nu trebuia să se schimbe. Viaţa le era asigurată prin
repetarea aidoma a ceea ce credeau ei că a fost la
începuturi. Toate ceremoniile şi riturile lor aveau acest
sens al repetării cu puteri magice a ce a fost. Vedeau
cum anii trec, cum rînduri, rînduri, oamenii se nasc
şi pier ; fără ca ceva să se schimbe. Fericită sau ne-
fericită, lumea era aşa cum era şi nu putea fi altfel,
în fiecare zi, ieşeau la treabă, scoteau plugul şi arau,
minau vitele la islaz, îşi făceau meşteşugurile aşa cum
le învăţaseră de la părinţi, de copii încă. Priveau cum
creşte griul, cum pasc vitele, aduceau pe lume cop:i,
vedeau cum mor bătrînii, se îngropau unii pe alţii,
doar din cînd în cînd îngăduindu-şi cîte o sărbătoare, la
o nuntă, la un botez ; mai ieşeau la horă şi se mai ţi
îmbătau uneori.
238
SOCIOLBUC
Se intîmplau desigur şi unele accidente : secete,
grindini inundaţii, epidemii, războaie, năvăhn de oşti
uşmane, asupriri din partea stăpînilor locului, u n * m
,i răsmeriţe, cînd răbdarea lor ajungea la capăt, soco-
t i n d că ceva e fără Dumnezeu şi făra-de-lege, o tulbu-
rare a ordlnef fireşti şi îndătinate a lucrurilor. Dar şi
aceste situaţii li se păreau normale, în sensul ca st
mtî
S f despre frămîntările politice, satul era complet
străin Se ocupau de ele doar albăstrimea satului, în
goană după avantaje personale, fără credinţa politica
p opriu-zisă. Am întrebat o dată pe un ţăran din Fă-
găraş : „care a ost, după părerea lui cel mai r^u
guvern ?" Răspunsul a fost „guvernul lui Averescu .
— De ce ?
— Pentru că în vremea Iui a bătut de doua ori
gd
Aşadar stăpînii ţării erau socotiţi buni sau răi după
cujf aveau sau nu „noroc". Mentalitate deaUfe pe
care o regăsim pînă şi la cronicarii noştri, c a r e ş i u
socotesc, de pildă, că anume ostaş al lu.. Ştefan x
Mare izbîndea „cu norocul lui Ştefan", nu cu pneepe-
ie&
Dar în afară de amestecul „norocului" şi al „neno-
rocului" lumea îşi ducea mai departe rosturile, netul-
bura t Nu avea i deci să a răbdareşiaccKlentelet.^
.,„m1 t tu i urmînd să se reîntoarcă la ce mai lusese
şî trebuia să mai fie. Nu aveau decît dispreţ pentru
S t ce nu li se aseamănă. Ştiau, desigur, ca exista
maşe cu alte feluri de a trăi decît al k , alte meseni
a te religii, şi neamuri „ altă limbă. Dar ţaţa de toata
această lume străină d , nu iveau decîtt un. sen
ment de milă îngăduitoare, rareori şi cîte un acces de
mî
Nu pot uita o convorbire pe care am avut-o cu o
babă, în Bucovina, care m-a întrebat :
Voi cît pămînt aveţi ?
Nici măcar o palmă, mătuşă 1
— Dar vacă aveţi ?
— N-avem. „
 :— Dar capră, ceva ?
.— Nici.
— Doamne ! Da' săraci mai sjnteţi ! ' :
\ceasta a fost concluzia bătrînei care se vedea bine
cît de adevărat săracă era, abia puţind să nu moară
de foame, zdrobîndu-se totuşi în munci grele şi care
ita cu milă Ia mine, care aveam în buzunar mai
mulji 1 im decit putea ea visa să aibă pe întreg anul.
In loc de compătimire, deseori te aflai întîmpinat
cu bătaie de joc.
— Măcar n-ai de ghid să te spînzuri cu nodul ăla
de Ia gît ?
Sau :
— Şi cum zici că-i zice meseriei pe care o faci ?
în asemenea împrejurări e mai bine să ştii minţi
Doar n-o să faci greşeala de a spune că eşti „sociolog"
sau „anchetator social", riscînd să ţi se spună că „asta
i i-i o meserie de creştin". Ci mai curînd spuneai, cînd
nu aveai încotro, că eşti un "inginer", un „învăţător",
un „avocat". Culmea este că tot în acest chip trebuia
să te porţi şi cu „albăstrimea satului", ba chiar cu
„moşierul" local, pentru care puteai fi mai- curînd „i;
tone" în căutare de acte vechi, sau un „folclorist" în
căutare de cîntece.
De fapt, ceea ce urmăream era, aşa cum am spus,
lămurire cu privire la teoria „obştiei pe baze de
tradiţii difuze". După a mea părere, enigma creaţiilor
. anonime", de domeniul culturilor populare, nu putea
fi dezlegată decît ţinînd seama de condiţiile în care
folclorul trăieşte efectiv în viaţa socială a oamenilor,
m .„obşte", adică numai în prezenţa efectivă a unui
grup de oameni, toţi fiind participanţi, unii cu roluri
active de jucat, alţii doar ca „ascultători". „Autentic"
este pentru mine doar acel folclor care se naşte şi
prinde chip în aceste condiţii reale. Un povestitor este
autentic numai atunci cînd efectiv povesteşte unui
grup de oameni, de pildă în şezătoare. Un lăutar e
autentic doar atunci cînd cîntă efectiv la horă, unui
grup de tineri; sau Ia „masa mare", cu prilejul ospe-
ţelor de nuntă, baladele fiind spuse doar cu acest '
240
SOCIOLBUC
lej. O bocitoare e autentică doar atunci cînd boceşte
realmente la o înmormîntare sau „de pomenire" la
capătul unui mormînt. „Autentice" pentru că doar în
asemenea condiţii folclorul e controlat do ascultători
au de ce care priveghează ca ritualul să se desfă-
şoare fără abatere de Ia ceea ce întreaga obşte consi-
deră că este bun şi frumos.
încercările de a interoga pe purtătorii de tradiţii
folclorice, p n procedee de laborator, nu pot da decît
rezultate aproximative, informatorii fiind stingheriţi,
In improvizaţiile lor, cînd îi pui în faţa aparatelor de
înregistrat sau îi supui unui interogator, adică în si-
tuaţii cu totul anormale pentru ei. Publicul, pentru ei,
în asemenea împrejurări eşti tu, un străin orăşan, fată
de care se cuvine să nu spui decît ceea ce crezi că îi
va plăcea. Singuri profesioniştii folclorului, adică lău-
tarii, sînt mai la largul lor cînd îi anchetezi, căci
pentru ei folcloristul nu este decît un gen special de
„clientelă", faţă de care au respect, socotindu-I a fi
de aceeaşi meserie cu ei, relaţia dintre lăutar şi fol-
cloristul muzical putînd fi asemuită cu realitatea efec-
tivă a învăţării meseriei de la lăutar la lăutar.
De aceea socotesc că transformarea informatorilor
în „actori", profesionişti sau amatori, pregătiţi pentru
a da un spectacol public, în serbări populare, 'a radio
sau la televiziune, duce la neautenticitate, pentru că
în asemenea situaţii ei nu mai au cenzura semenilor
lor, păstrători ai gusturilor tradiţionale, < i se află sub
ascultarea unui „instructor", al unui „regizor" care,
din păcate, are rareori talentul şi cu atît mai puţin, ha-
rul necesar pentru a transforma tema populară în artă
cultă.
Sînt convins că o asemenea arta cultă poate creşte
din rădăcina creaţiilor populare. Dar numai prin mij-
locirea unor artişti culţi deosebit de înzestraţi. După
a mea părere, un geniu artistic, cum a fost de pildă
fon Creangă, reprezintă cea mai de seamă reuşiLă de
trecere de la folclor la înaltă literatură. Un al doilea
Creangă nu văd însă să fi apărut. Şi nici în muzică nu
mi se pare ca cineva să fi reuşit a crea ceva cu ade-
C-da 5723 coala l® 241
 l()flrte Nu m-am ales decît cu schiţarea, m mintea
vârât de valoare, prin transformarea temei melodice a'jinUlor mari ale unei posibile expuneri a cre-
p o p u l a r e în m u z i c ă c u l t ă . Deşi, î n u l t i m a v r e m e , p o ţ i td r p a r e în care ideea de b a z ă ar i conce-
a s c u l t a c u e m o ţ i e p e u n T u d o r G h e o r g h e şi s a a d m i r i p o m u l u i parte integrantă a n a j r , ^
f e l u l lui d e a p r e z e n t a c î n t e c e î n d u h p o p u l a r , r i d i c a t e Wi. î cît Si s o c i a l a . S - a r p ă r e a c a o a m e n i i s a t e l o r a u
la n i v e l d e î n a l t ă a r t ă . Sau, la n a i , G h e o r g h e Z a m f i r , I Z este decît un f r a g m e n t din cosmos,
d e a s e m e n e a e s t e d e s o c o t i t a r t i s t d e î n a l t n i v e l cult, v X X : t o f ' ^ e i m S f n t e d e a s e n a ş t e şi c o n t i n u î n d
f ă r ă a fi r u p t u t r a d i ţ i a p o p u l a r ă . " d î p ă m o a S . Ar e x i s t a a s t f e l t r e i W d ^ U e
I gate itre ele de o soarta unica o l u m e i a c e ^ r caic
L u c r î n d în c o n d i ţ i i l e c u l e g e r i i d e p r o d u c ţ i i f o l c l o -
m s - a u n ă s c u t încă, o l u m e a c e l o r a c u m m v ! d şi
rice „autentice", strîngînd multiple v a r i a n t e , in m u l -
t i p l e î m p r e j u r ă r i r e a l e , c o n s t a ţ i p î n ă la u r m ă că e l e o a l t a a c e l o r c e n u .mai s m t .
s e c r i s t a l i z e a z ă , în m i n t e a ta, c a u n s i s t e m d e idei şi Obişnuit noi cărturarii, crescuţi la şcoala marilor
d e t e m e , p u t î n d fi c o e r e n t l e g a t e î n t r e e l e , i s p i t ă p e n - reliSu s S r u i m a s u p r a e n i g m e i pe care o ridica d s-
t r u o î n c e r c a r e d e a le c l ă d i î n t r - o c o n s t r u c ţ i e a r b i - a a n o a s t r ă d i n t r e cei vii, f ă r ă a n e p u n e i p r o -
lectonică atotcuprinzătoare. M-a frămîntat această pro- b l e m a e x i s t e n ţ e i n o a s t r e d i n a i n t e ^ « ^ u n g e la ,,con
b l e m ă , în s p e c i a l p e l a t u r i l e ei n e a r t i s t i c e . U r m ă r i n d + -« noastre individualităţi, i r e c e m uw.
p r o b l e m e de „filozofie populară" nu a v e a m a proceda 2 , 0 p a s t e o p o b t e m f t o t atît de tulburătoare ca şi
la o c r e a ţ i e a r t i s t i c ă p r o p r i e , c u m e d e d a t o r i a c e l o r
c e s e o c u p ă d e p o v e s t i r i şi c î n t e c e , ci d o a r d e a i n t e r -
p r e t a m e t a f i z i c a şi c o s m o l o g i a p o p u l a r ă , a ş a c u m e s t e
ea, ca s i m p l u d o c u m e n t , f ă r ă n e c e s i t a t e a s a u p u t i n ţ a
de a t r a n s f o r m a filozofia p o p u l a r ă în filozofie cultă, simplă sămînţă posibilă, dintr-o anume stirpe^ u n
î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă a m s o c o t i t c ă a x a a c e s t e i filozofii f3ră ş t i m c u m şi d e ce şi n i c i ce n e \ a
p o p u l a r e p u t e a fi s o c o t i t ă a c o n s t a î n c o n c e p ţ i i l e d e s - fi daT să trăim ca fiinţe conştient le noi Înşine n
p r e m e n i r e a o m u l u i p e p ă m î n t , şi s o a r t a lui î n a i n t e şi
d u p ă v i a ţ a lui, ca o t r e c e r e î n t r e c e n u a fost î n c ă la
c e e s t e şi a p o i Ia c e v a fi. C e e a c e î n s e a m n ă c ă a c - L » e c a r e 'ne d e p ă ş e T c Y p . « r e nu le
c e n t u l t r e b u i e p u s în s p e c i a l p e p r o b l e m e l e morţii. „ £ 1 m C că, p r i n t r - o s c r i e d s e m n e p r e m o -
L e - a m u r m ă r i t l u î n d p a r t e la zeci şi z e c i d e î n m o r m î n -
tări, f ă r ă a r e n u n ţ a n i c i la c e l e l a l t e m e t o d e d e i n v e s -
tigaţie, p r e c u m a p l i c a r e a c h e s t i o n a r e l o r ; c e e a c e a m
n o a s t r ă d e a c i şi d e d i n c o l o .
reuşit a face cu a j u t o r u l studenţilor din Seminarul de
s o c i o l o g i e p e c a r e îl c o n d u c e a m . M a r e a o r o b l e m ă c a r e li s e p u n e ^

A m s t r î n s a s t f e l o d o c u m e n t a ţ i e a m p l ă , din c a r e n u S J
t m a S S e l ^ n f i c : ! £ ffi t
a m r e u ş i t t o t u ş i s ă r e d a c t e z şi s ă p u b l i c d e c î t p r e a 1 1
puţin, Ţin deosebit de mult, de pildă, la f r a g m e n t u l după cum s i ^ . . i rituale magice, ca
a
d e s p r e „O m a s c ă " m o r t u a r ă , p r e c u m şi la s t u d i u l r e - T L S sl°se s P ^ v S e i ^ s | S ne pr:* cere
dactat î m p r e u n ă cu Brăiloiu despre p r o b l e m e l e morţii,
ca p a r t e a m o n o g r a f i e i N e r e j u l u i . D a r c e e a c e n u a m s i s t e m d e c r e d i n ţ e şi d e p r o c e d e u n c a r e , m t o t a l u l lor,
reuşit să fac a fost să elaborez în m o d sistematic o n u sînt lipsite de măreţie.
d o c t r i n ă c o e r e n t ă a f i l o z o f i e i p o p u l a r e d e s p r e v i a ţ ă şi 421

242
SOCIOLBUC
 Astfel, s o l i d a r i t a t e a cu î n t r e g t r e c u t u l nostru bio-
logic este i n t e r p r e t a t a în c r e d i n ţ e l e p o p u l a r e ca fiind
e x p l i c a t ă prin i n v o c a r e a „sîngelui" din c a r e n e t r a -
gem, c a r e n u n u m a i că s i m b o l i z e a z ă „ v i a ţ a " ci o şi
c o n s t i t u i e efectiv, h o t ă r î n d „soiul", b u n sau rău, din
c a r e va trebui să f a c e m p a r t e .
N a ş t e r e a e s t e şi e a s e m n i f i c a t ă p r i n t r - o s e r i e d e
s e m n e c o n s t i t u i t e din situaţii şi a c c i d e n t e , u n e l e as-
trale, f i e c a r e om a v î n d u - ş i „ s t e a u a " p u s ă în f r u n t e , p r i n
i n t e r v e n ţ i a u n o r fiinţe suprafireşti, sau împrejurări
calendaristice, a n o t i m p u r i l e , zilele şi c e a s u r i l e fiind
b u n e sau rele, p r e c u m p r i n c o m p o r t a m e n t e , a p a r e n t
stranii, ale a n i m a l e l o r , ba chiar şi a l e o b i e c t e l o r . A le
i n v e n t a r i a şi c u n o a ş t e , a ţine s e a m a d e e l e şi a le
c o n j u r a , ori de cîte ori so poate, c o n s t i t u i e u n a din
g r i j i l e de c ă p ă t î i în p r e a j m a f i e c ă r u i l e a g ă n .
A p o i traiul pe l u m e a asta, în o b ş t e a viilor, e s t e şi
el bun sau rău, d e t e r m i n a t dincolo d e p u t e r i l e omului,
d e n o r o c u l lui individual, „ce ţ i - e scris, în f r u n t e "
f i i n d u - ţ i pus.
La v i a ţ a ta pe p ă m î n t este însă i n t e r e s a t a î n t r e a g a
o b ş t i e din c a r e f a c i parie, N u n u m a i familia şi n e a m u l
tău, ci î n t r e a g a o b ş t i e a satului ; c ă c i d e felul vieţii
tale d e p i n d e s o a r t a t u t u r o r a , dat fiind că, clacă a c e a s t ă
v i a t ă nu a fost c u m trebuie, t r e c e r e a ta in lumoa celor
morţi p o a t e constitui o g r a v ă p r i m e j d i e p e n t r u cei ră-
m a ş i încă vii.
N o r m a l ar fi ca f i e c a r e s ă m o a r ă „sătul de zile",
a d i c ă să nu m o a r ă „cu zile" î n c ă n e t r ă i t e . M o a r t e a n ă -
p r a s n i c ă , p r i n a c c i d e n t s a u omor, m o a r t e a de tînăr,
cînd nu ai a p u c a t s ă te c ă s ă t o r e ş t i şi la rînclul tău să
ai copii, sînt s i t u a ţ i i de p r i m e j d i e , căci cel c a r e n u
şi-a lichidat t r e b u r i l e p ă m î n t e ş t i n u se î n d u r ă să p l e c e
în „cc. a lume". T o t d e a u n a cel m o r t r ă m î n e ca să m a i
c u t r e i e r e o dată l o c u r i l e pe u n d e a trăit, să r e v a d ă oa-
m e n i i cu c a r e şi.-a d u s v i a ţ a laolaltă. T i m p d e 40 d e
zile cel d e c e d a t n u p l e a c ă , f ă r ă t o t u ş i a f a c e c u i v a
v r e u n r ă u . Dacă l a s ă î n s ă în u r m a sa socoteli n e l i -
c h i d a t e , p ă c a t e de ispăşit, d u ş m ă n i i n e i s t o v i t e , a g o n i a
lui se p r e l u n g e ş t e , s e m n că c e v a nu e s t e în r e g u l ă c u
200 244
SO C I O L B U C
cel c e s e c h i n u i e p e p a t u l m o r ţ i i . Sînt c h e m a ţ i d e c i
d u ş m a n i i , p e n t r u a - ş i da o r e c i p r o c ă i e r t a r e , Dacă to
tuşi a g o n i a n u ia sfîrşit, e s e m n că m a i e x i s t ă tcă
c e v a nelimpezit, astfel că obştia î n t r e a g ă a t u t u r o r
celor v i i t r e b u i e să f a c ă g e s t u l n e c e s a r al i e r t ă r i i co-
lective, a obştiei t u t u r o r , c a r e strînge, in „ p a n t a h u z a " ,
sumele necesare pentru o sfeştanie de iertare colectivă.
Dar s î n t şi s e m n e c a r e a r a t ă că cel d u s în „ c e e a
l u m e " s e î n t o a r c e cu g i n d u r i d e r ă z b u n a r e . Dacă m o a r e
c i n e v a n e n u n t i t , ca să n u r e g r e t e că n u s-a c ă s ă t o r i t
şi d e a c e e a să nu so î n d u r e să plece, i s e face, m ă c a r
simbolic, c e r e m o n i a c ă s ă t o r i e i , a ş a - n u m i t u l „mort m a -
r i a g e " d e c a r e m u l ţ i a u scris, f ă r ă t o t u ş i să o i n t e g r e z e
î n t r - o v i z i u n e mai l a r g î n ţ e l e g ă t o a r e .
Sînt însă şi s e m n e c a r e a r a t ă că, în c i u d a p r e c a u -
ţiilor luate, cel c a r e ar fi t r e b u i t să se d u c ă în p a c e
( p a c e în s e n s de împăcare, aci pe p ă m î n t , cu cei r ă -
m a ş i vii şi cu p r o p r i a lui soartă), î n ţ e l e g e să r ă m î n ă
în o b ş t e a celor vii ca să se r ă z b u n e ; î m p o t r i v a a c e s -
t o r a se iau cele m a i a t r o c e m ă s u r i de u c i d e r e t o t a l ă a
„ m o r o i u l u i " din ei.
In a c e l a ş i s e n s d e a p ă r a r e a obştiei celor vi împo-
t r i v a obştiei celor morţi, d a r şi d e a s i g u r a r e a conti-
nu-irii d u r a t e i lor în l u m e a d e apoi, în condiţii b e n e -
fice, e c r e a t ă o î n t r e a g a c o n c e p ţ i e d e s p r e ce e s t e l u m e a
de dincolo, c a r e p o a r t ă n u m e l e d e „rai", f ă r ă totuşi să
a i b e n i m i c a s e m ă n ă t o r cu r a i u l aşa cum îl concepe,
d e pildă, c r e ş t i n i s m u l . Pînă la a j u n g e r e a acolo e x i s t ă
un î n t r e g „itinerar" d e p a r c u r s , plin de p r i m e j d i i , pe
care credinţele p o p u l a r e le descriu, cu m u l t f a r m e c
p o e t i c dealtfel, dînd s f a t u r i d e c u m t r e b u i e sa se p o a r t e
„ c ă l ă t o r u l " spre „ c e e a lume", a v î n d u - s e a p o i g r i j e să
i s e trimită, în c h i p de „pomeni", cele n e c e s a r e tra-
iului lui d e dincolo.
S c u r t a s c h e m ă aci t r a s a t ă e s t e î n s ă d e p l o r a b i l cîe
seacă, în r e a l i t a t e fiind p r o d i g i o a s ă b o g ă ţ i a de idei,
i m a g i n i şi s e n t i m e n t e , de f o r m u l ă r i a r t i s t i c e şi d e
t u a l e , c a r e s e pot n a ş t e în c a d r u l a c e s t o r credinţe, ă-
r o r a d e a l t f e l li s e a d a u g ă , tot a t î t d e b o g a t e , c r e a ţ i i l e
l e g a t e de p r o b l e m e mai p u ţ i n m e t a f i z i c e , p l i v i n d bio-

logia, geografia, cosmologia, ba şi sociologia populara,
a s u p r a c ă r o r a de a s e m e n e a nu am apucat, în c e mă
priveşte, să e l a b o r e z studiile n e c e s a r e p e n t r u a p r e -
zenta coerent nu n u m a i „filozofia", ci şi „religia" şi
„ştiinţa" p o p u l a r ă . A s e m e n e a concepţii, care m e r g de
la viziuni a m p l e p î n ă la detalii pitoreşti, p r e c u m şi
a s e m e n e a tehnici magice, de î n d r u m a r e a vieţii oa-
menilor de la v e n i r e pînă Ia t r e c e r e a lor dincolo, au
desigur legătură şi cu sistemele religioase oficiale, pre-
c u m şi cu c r e d i n ţ e l e t u t u r o r popoarelor, v e c h i şi noi,
c e e a ce ar putea constitui o p r o b l e m ă pasionantă, c a r e
ar m e r i t a să fie lucrată ; nu însă în stilul unei „istorii
c o m p a r a t e a religiilor", ci în acela al „sociologiei con-
cepţiilor p o p u l a r e d e s p r e lumea în c a r e trăiesc".
De a c e e a n u am putut fi de acord cu M i r c e a Eliade,
care mi-a fost totuşi un bun prieten, căci îl învinuiam
că lucrează a s e m e n a p r o b l e m e d o a r pe o d o c u m e n t a ţ i e
scrisă, iar nu p e calea unui contact direct cu realităţile
satelor n o a s t r e . A s t f e l d e p l î n g e a m faptul că ştio fol-
clorul nostru d o a r din auzite şi citite, iar nu din ex-
p e r i e n ţ ă directă, a d i c ă prin s i n g u r a m e t o d ă pe c a r e o
socotesc valabilă. De pildă, asupra „Mioriţei", Eliade
nu a fost de a c o r d cu i n t e r p r e t a r e a dată, atît de Bră-
iloiu cît şi de mine, cu p r i v i r e la înţelesul adînc al
„căsătoriei cu m o a r t e a " . SînL c o n v i n s că daca Mircea
Eliade mă asculta şi v e n e a cu noi în cercetări de te-
ren, daca p u t e a afla direct, de la săteni, ce cred şi ce
fac ei în l e g ă t u r ă cu p r o b l e m e l e vieţii şi ale morţii,
ar fi putut î n ţ e l e g e mult mai a d î n c decît a p u t u t - o
face numai pe calea erudiţiei de bibliotecă.
Tot din aceleaşi motive nu am fost de acord nici cu
Lucian Blaga, cu c a r e am p u r t a t o c o n t r o v e r s ă publică,
c e v a mai lungă, pe t e m a „filozofarea despre filozofia
poporului r o m â n " . Mi s-a spus cS asta l-ar fi m î h n i t
dar nu a c e a s t a f u s e s e intenţia mea, m ă r g i n i n d u - m ă să
arăt în ce m ă s u r ă lipsa de informaţii directe d e s p r e
viafa ţ ă r ă n e a s c ă , întemeierea d o a r pe vagi şi greşit
răstălmăcite „amintiri din copilărie" şi d o a r pe t e x t e
scrise, adică din i z v o a r e de a d o u a şi a treia mînă,
p o a t e duce la i n t e r p r e t ă r i e r o n a t e . Spuneam. în glumă,
24f>
SOCIOLBUC
p r i e t e n i l o r că Blaga a r e iluzia că p o a t e s t u d i a v i a ţ a
peştilor analizînd o cutie cu sardele. Acuma regret
n e s p u s că n u am a v u t răgazul, prilejul şi p o a t e nici
c a p a c i t a t e a de a a ş t e r n e pe hîrtie, eu însumi, ce ştiu
despre filozofia p o p o r u l u i r o m â n . Cu cît spusesem, pe
apucate, pe ici şi pe colo, p r o f e s o r u l R ă d u l e s c u - M o t r u
s-a a r ă t a t lotuşi a fi de acord, singura învinuire ce
mi-a a d u s - o fiind : „de u n d e l-ai scos pe Blaga «filo
zof» ?" N u avea, desigur, dreptate, nici în p r i v i n ţ a lui
Blaga. c a r e a fost şi rămîne, ca poet şi filozof, u n a din
realităţile c u l t u r a l e m a r i ale n e a m u l u i . Şi nici în ce
mă privea, căci e r a d e p a r t e de a bănui ce aş fi avut
de spus, nu polemic împoLriva lui Blaga, ci e x p u n î n d
sistematic propriul m e u fel de a gîndi.
Problema a r ă m a s încă n e d u s ă Ia capăt, spre m a r e a
m e a mihnire, m e r e u a m î n î n d - o cu gîndul că v o i p u t e a
totuşi, cîndva, să p u n în o r d i n e ce g î n d e a m d e s p r e cul-
t u r a p o p u l a r ă r o m â n e a s c ă . A ş a că d e s p r e a c e a s t ă m a r e
p r o b l e m ă a m r ă m a s doar cu amintiri, c a r e î n c e p a se
ş t e r g e o d a t ă cu vlrsta. F i e c a r e om a r e un „violon d'In-
y r e s " şi în ce m ă p r i v e ş t e , d e s p r e sociologia culturii
p o p u l a r e p o a t e fi v o r b a .
Dar p e n t r u a face m a i c o n v i n g ă t o a r e a f i r m a ţ i a m e a
d e s p r e infinita b o g ă ţ i e a concepţiilor d e s p r e v i a ţ ă şi
moarte, gîndesc că n u ar strica să r e p r o d u c u n f r a g -
ment dintr-o i n t e r o g a r e sistematică şi c î t e v a alte frag-
m e n t e de povestiri, ca fiind de folos şi p e n t r u price-
perea mai bună a experienţei mele cu p r i v i r e la
v a l o a r e a diferitelor m o d a l i t ă ţ i de d o c u m e n t a r e . Folo-
sesc mai întîi s t e n o g r a m a u n e i a n c h e t e f ă c u t e î m p r e u n ă
cu Brăiloiu, în 1932, în satul T i s m a n a din G o r j . Fuse-
seră găsite acolo d o u ă b o c i t o a r e c a r e m a i practicau
c e r e m o n i a l u l cîntatului „zorilor". Erau b ă t r î n e l e Florea
T o m o n i u şi M a r i a Nicoliciu, a n c h e t a t e in ziua do 6 ia-
n u a r i e 1932. Dau u n f r a g m e n t din textul aşa cum a
rezultat, eu s t e n o g r a f i i n d şi Brăiloiu n o t î n d u n e l e par-
ticularităţi de limbă c a r e scapă s t e n o g r a m e i .
Se tace ceva pînă nu moare omul ?
M. N : înainte de moare, nu,
247
 F. T.: Ba te duci pînă nu moare, cît se pătimeşte. Te duci Şi De ce se pune căldarea sub patul mortului ?
stăm lingă om, îi ţinem lumina în mînă şi stăm şi-l întrebăm de M. N . : Stă suftetu lui sub pat pînă îl îngroapă. Şade acolo.
mîncat, de băut, de s P a, de alde astea. Pină moare. Apoi de aici
încolo il scaldă şi ii chiteşte pe pat şi dimineaţa ne ducem !a Cam se îmbracă mortul ?
„zori". F. T, Cu ţoale bune, cămăşi bune. Dacă este om, pantaloni,
ghete, haine bune.
înainte de mor</(c nu vine preotul ?
M. N. : Care cum !e are. Care arc, pune bune ; care nu, de care
opa c i t a t e ia ăi care pătimesc. Sint de pătimesc şi aduce popa
ş. citeşte şi se mai linişteşte pînă se găteşte suflaţii. sînt.

Cinci Începe bocirea ? Cum esle aşezat mortul ?

De cînd a murit. F. T.: Cu faţa către soare, cu picioarele în partea cealaltă.
M, N . ; Ii pune şi cîte o batistă cu un franc acolo.
Se boceşte şi noaptea ?
F
T. Noaptea nu-1 jelesc Cincl sc pune mortului batista cu ban ?
M. N . : Dimineaţa şi ziua. Mai ales cînd moare unu tînăr, nici Cînd îl scaldă. Pcşcher la brîu. Care este băiat; care este bătrîn,
nu mai tace, se cîntă mereu. nu-i mai dă.
Cine spală mortul ? F. T, li pune ban prin bozunari, zac ăi prin haine, bonboane.
: Dacă este om, îl spală trei oameni; rtacă este muiere o M. N. : Pune ban in batistă şi îi pune în mîna lui, după ce 1-a
spala trei muieri. Din rude, din vecini, care se brodeşte. J. 'dă scăldat.
plată. F. T'. : Cînd moare, moare cu ele în mînă. Apoi, după ce 1-a
scăldat, le pune tot la el in mîna.
c .se plăteşte celor ce spală mortul ?
Cînd se aprinde luminarea mortului ?
• N. : 20 de lei a dat Ia copilu lui r 0 n uleia care a frecat la
Luminarea cînd pătimeşte, numai cinci iese sufletu, o ţine, Pe
el murit aici un băiat de oftică şi nu îndrăzneau băieţii să-1
urmă i-o ia şi îi face lumină de stat. Tot atunci, cînd este după
se I-a scăldat o femeie bătrînă şi ăîm i-a dat 20 de lei.
ce 1-a scăldat, ii face pînză şi lumina de stat. l u m i n a de stat i-o
Că ceilalţi mai puţin, cîle 10 lei.
face colac şi i-o pune la burtă. Cînd vine popa, eprinde lumina
F. T.: Şi Cîte cinci iei. Care de cum poate.
de stat şi citeşte ieşirea sufletului. Lumina de stat o facem noi
Ca ce se spală mortul ? muierile care păzesc, care stau lingă el pină moare. Ia măsura
Cu apă caldă. cît este omu din creştet pînă in picioare şi face feştilă de ceară
pînă jos. I-o face colac şi i-o pune la piept, Ia buric. Pe popă il
Ce se iacc cu apa de la scalda mortului ?
cheamă după ce îl scaldă şi ii îmbracă. Popa citeşte ieşirea sufle-
Apa o lapadă la an loc aşa.
tului numai O dată, în dimineaţa cînd iese sufletu. Pe urmă vine
M. N . : Sub un gard undeva,
halela'de dimineţi şi citeşte stîlpefli, ce ştie el.
F. T. : Să nu se ducă vitele, porcii acolo. O lapădă cam ascuns. M. N. : Vine ia cîte unu, dacă Si plăteşte, vine. Daca nu, nu.
Apa JIU sc arunca în casa '{ F. T.: Şi la înmormintare nu se poate fără popă. La citit, il ci-
Nu, nu in casă. teşte acasă. Vine dupd la prînz şi şade pînă seara şi citeşte.
Ce se face cu vasul de la scalda mortului t
Cînd se aşează mortul în sicriu ?
Vasu îl bagă în casă, căldarea, şi o întoarce cu gura Ia vale şi
Il bagă în dimineaţa de pleacă la biserică. Dacă este curat, aşa
il bagă sub pat şi o ţine trei zile. Cit stă mortu, stă şi căldarea
il ţine. Dacă nu, il bagă mai din vreme. La dzî îl bagă în tron.
sub pat. Pune şi un bolovan peste căldare.
Dacă stă mortu frumos, nu-1 bagă pînă vine de pleacă cu el.

248 240

SOCIOLBUC
Cer/e morf nu esfe curai ?
Se urlţeşte la faţă. Unu se înnegreşte, ailu stă ca viu.
M. N . : Nu pot sta oamenii, nu pot să stea de putoare. Miroase
greu.
F. T.: Alţii îl încuie în tron de cum moar". Se face urît, îl bo-
ieşte sîngefe la gură şi pe nas.
M. N. - către F. T. 1 Ai văzut Iu naşa, i-a dat sinye ţi pe ureche
şi pe nas. De cum a murit, se umpluse perna sub ea.
Cine /ace sicriul ?
F. T . : îî iace acasă la mort. Acum văd că de o vreme, nu-î mai
face acasă, îl fac la tîmplar şi-1 aduce gata.
Cine fdcea înainte vreme sicriul ?
li făcea cîte unu, îl făcea din patiu biânl, două aici şi doua în
cur.
M. N. : Dar acum îl face boltit frumos, nu se poate altfel. Cum-
pără de !a tîrg.
F. T. : De la lîrg nu ia. Numai care moare în tîrg, în oraş, de
l-aduce, ăla cumpără de-acolo.
Cit sc plătea înainte vreme celui care lăcca sicriu! ?
Ii plătea, dar nu ştiu cum îi plătea. Cîte doi lei, trei lei, aşa erL
tronu.
M. N. : Acum nu le mai face fără trei sute de Ici şi incă nu te
face.
F, T.: Zău nu le face.
M. N..- Cînd a murit bărbatu-meu, am dat un leu. O să fie acum
nouă ani la toamnă.
Sicriul $e vopseşte ?
F T.: Tronu îl vdcseşfe cînd îl lucrează, îl văcseşte cu vdesea
care se pune pe la uşi, nu face un colorit, aşa. Il văcseşle peste
lot. Şi capacu îl văcseşte.
Cînd se lace sicriul ?
M. N, : Dacă nu se poate astăzi, îl face pînă mîtne.
F. T . : Moare omu azi şi te duci şi vorbeşti .Poţi să-mi faci
tronu î" Dacă îl poate face, se apucă. Şi dacă nu-1 isprăveşte,
mai lucrează şi ailaltă zi Dacă este numai unu. Dacă sînt doi,
il isprăveşte într-o zi.
251 240
SOCIOLBUC
M. N. : Apoi îl duce acasă şi ii face popa molitvă şi îl ung cu
untură şi cu usturoi.
F, T . : Cum vine tronu, îi face molitvă.
Cine unge sicriul ?
Noi muierile îi facem cruce în piez pe fundu coşciugului. Untură
de porc şi usturoi şi prau. Piau se găseşte pe la care au piu.i.
Peniru ungerea sicriului trebuie praf negru sau alb?
Ba negru trebuie să fie. Alb nu se poate. Il pisăm bine cu bolo-
vanu, cu usturoi la un loc şi cu prau. Pisezi tot, aşa. Punem şi
un bob de tămiie. Apoi cîlţ punem tot în piez. După ce facem
crucea cu usturoi şi untură, facem tot aşa, tot în piez şi cu cîlţ.
Venim cu lumină şi facem vîlvălaie acolo. Se aprinde.
C'.i ce iei de cîlţ se orde sicriul ?
Cîlţ cura se scoate de pe mici. ÎI loarce aşa şi îl întinde pe unde
este uns în cruce.
Cu ce se cfă loc cîltului din sicriu ?
F. T Cu o lumină de ceară dă foc. Dacă nu găseşti a de a
murit cu ea în mînă, iei altă lumină. Dar mai bine cu a de a
murit cu ea în mînă. Dă foc, să ardă. Aşa : şi de la un cep şl
de la altu..
M, N, La urmă bagă in casă tronu. Că se face în curte.
F. T . : Ba arde şi în casă.
Se pune ceva în perna mortului ?
F. T. : Bagă doi cîlţ, nouă muguri de carpen, nouă pietricele de
apă ca aluna, nu mai mari, pieptene şi săpunu cu care îl spală
pe mort. Cîlţ puţin, că se face o perină mai mică, cit o pune sub
grumaz. Că se pun apoi şi alte perini, mai mărişoare. Şi marmur
negru punem. Se găseşte, că mai are cîte cineva demult. Este
marmur negru şi rupe o bucăţică. Este aşa ca în felu ca cînd
este si-yos. Se rupe din el, se farîmă.
M N . : Punem piatră puţină, ca o nucă, şi mai puţin. Tot ca şl
o aluni. Perinuţa sub capu lui se pune, sub grumaz.
F, T.: Apoi se aşterne cu im macat. Cînd este omu în stare, de
are, uite, cîte un macat de ăsta (Infor. arată o faţă de masă cu-
sută în trei culori). Şi peste macat pun perină de asta şi sub ea
o permută mai mică. Şi apoi este o pînză făcută anume, cu flori,
de pune pe ochi.
M. N . : Dacă nu are macat, pînză, ce găseşte.
F, T. : Cîte un metru, doi de pînză de la hamuri, americă, pinză
de cînepă,
M. N . : Pe piept pune pînză.
F. T. Pîiiza asta se face aşa cu flori şi punem nişte străji, adică
(ir in cruce. Merge din colţ în colţ în cruce. Unu de la pîcioru
sting, altu do la picioru drept, aşa merge firele.
Cînd se iuco pin za moftului ?
Atunci se face, dimineaţa. Tot noi muierile o facem. O facem de
pînză şi coasem cu acu pe ea. Luărn şi o pînză mai mică pă-
trată şi o tăiem şi facem aripi Ia ptnzâ şi punem ciciui tot aici.
In piept şi pe aripi, ca cum se închină omu. Coasem cu arnici
roş şi negrii în frunte, in burtă şi în umerii amîndoi. Fire sucite,
negre şi roşii. Tot din pînză sînt făcute şi bucăţile de aripi Ia
pînz.3. Tot ce se coase, se coase cu arnici roşu şi negru sucit.
Ce Hori sc pun mortului ?
De toată moda.
M, N. De care sînt. Le pune pe lîngă el, pe lingă nit, pe lingă
urechi, pe la cap.
F. T. : Cînd îl bagă in tron, pun şi florile, pune şi pînza pe
obraz. Lumina de stat stă tot pe pînză pînă ia biserică. Ii face
şi altă lumină, o face în cruce şi pline şi 1111 franc. Aceea şe
pune în mină. Din lumina de stat. Ce rămîne, o bucată mai mare,
o dă pentru tămîie şi tămîie cu ea pînă la şase săptămîni. Nu
o face mare. Ce a mai rămas, o dă la o muiere bătrînă şi tămîie
pînă la şase săptămîni în fiecare dimineaţă.
Morm'mjţiil rtit-1 lămîiază rudele mortului ?
Nu se duc ai lui. O străina. Şi ii plăteşte 50 de lei.
Mortul rămine cîte o dată singur ?
Pe mort nu-1 lesă nimci singur pe el, deloc.
De cc nu sc Iasă mortul niciodată singur ?
Să nu treacă mî(ele pe sub el. Zice că nu e bine să-1 lase sin-
gur, Aşa se face rău în pămînt, se face moroi. Nu-1 lasă singur,
nici ziua, nici noaptea. Noaptea şed cinci, şase muieri lîngă el,
că le e somn. Dar ziua şade numai cîte una. Nu lasă pisica să
sară peste el, câ se face rău. Nici cîine, nici găină, nici nimic.
421
SOCIOLBUC
Ce sc mai face ca să nu se Iacă mortul moroi ?
Ii taie din colţurile pinzii, îi arde foaia cămăşii dindărăt, ii pune
la buric ceară chistolnicită după ce îl scaldă, ll legăm cu fir
negru peste mijloc, iar pe pielea goală, tot pentru moroi.
Se bagă un lier roşu în inima mortului ?
Se făcea mai de mult, dar acum nu atu mai văzut. îi baga piroaie
la burtă, sau îi băga în chică, de pîrîia. Acum nu-i mai lasă. Nu
a mai băgat nimeni.
M. N. : De cît numai la al lui naşu, la Ion.
Una'e tiă miletul mortului?
Cit stă mortu în casă, zice că mortu ştie tot. Că cum este pe
pat, suflelu de pieptu lui zică că este atît de înalt (înf. arată o
înăllime de oprox. 50 cm.) şi sufletu ştie tot, care ce face, care
ce vorbeşte, cum se rid, că doară se rid, la mort se rid, cu aia
petreci noaptea.
F. T.: Stă mortu în căldare pînă îl îngroapă şi pe urma îi dă un
pahar cu vin pînă la şase săptămîni.
M. N. : După ce il scoate, sufletu umblă pe unde a umblat el
pînă la şase săptămîni. Umblă pe unde a umblat el. Pe munţi, pe
unde a umblat. La şase săptămîni, cînd i se fac slmbecioarele,
atunci el se aşază.
F. T. : Se pune un şervet după uşă şi un pahar cu vin. Şi vine
mortu şi tot stă după uşă şi vine acolo şase săptămîni.
M. N : Ziua umbli 1 mortu, dar seara vine acasă.
F. T. Apoi se duce.
înainte de şase săptămîni se face pomană ?
Nu ii pune pomană şase săptămîni. îi pune pahar şi de acolo
s-a liniştit. Vinu nu-1 lapădă. îl dăruie la careva, să-1 beie.
C/ne Iace crucea ?
Tot acela cu tronu. Cu lemn dîn gorun.
M. N. Ori din ce lemn.
F. T.: 13a din gorun. Din iag nu am văzut nici un stîlp. Stîlpu
este văcsit cu galben. Scrie numele lui în dos, văcsit tot cu modă
aşa din pămînt pină sus.
Crucea are un acoperiş ?
Se pune nişte blăni deasupra coperiş şi scrie pe el acolo.
M, N. : Scrie din ce an, din ce lună.
253
Cînd se iace crucea ?
F. T.: Odată cu tronu.
M. N. : Cînd isprăveşte tronu, face stîlpu.
Cine aduce bradu/ ?
F. T . : îl aduce doi băieţi din munte. Se duce şi cere voie la
şefu şi îl aduce.
M. N. r Dacă se duce în pădure să aducă. Dar dacă 1111, le dă
şefu de la ocol unu de la ocol, nu se mai duc la d«al. Că a mai
tăiat unu la deal şi a căzut de a rupt sîrma 1 şi i-a dat In jude-
cată. Mai bine să dea şefu de la ocol.
Ce plată se dă celor ce aduc bradul ?
20 de Iei, peşchire, mîncare şi băutură.
în cît timp se aduce bradul de hi munîe ?
Pleacă de dimineaţă şi abia vin pe vremea asta.
Bradul se alege ?
Care se loveşte cu el. Dacă este mai înalt, ia şi brad înalt; dacă
este mai scund, îl ia scund. După om.
F. T.: Sînt fel de suliţi.
M. N . : Zice că aia este muierea lui.
F. T . : Dacă este fată, zice că este soţu ei.
Se aduc numai brazi verzi ?
Dacă are crengi uscate, nu îl ia. Cum să ia unu uscat ? Alege
pe aitu frumos. Alege din tot bradu hăl mai frumos. Au fiecare
orn bradu lui în pădure.
Se Iace brad la toată lumea ?
Care este tînăr. Care este bătrîn, li mai aduce cineva ?
Cum se aduce bradul ?
Il aduce pe umăr, unu de un cap, aitu de altu, că vin cu vîrfu
înainte. It aduce potrivit, -cum e bun de ridicat, cu o tufă cît
trebuie. El este curăţat pînă taman în vîrf. Dacă o fi mai stufos,
î! mai taie două, trei crengi, ca să-1 facă frumos.
Bradul se duce mereu 3n aeeJci.ş/ tel ?
Vine tot cu vîrfu înainte.
E vorba de firele de telegraf.
254
SOCIOLBUC
Femeile întsmpină bradul ?
tl primeşte muierile cu o căldare goala şi strigă. Ne ducern j
cu cîrpe şi batiste.
Mujfc iemei tatînipină bradul ?
Nu. Trei muieri şi trei batiste. Aceleaşi muieri ca la zori. In
batista leagă cinci, zece lei şi mergem cu lumina aprinsă şi cu
batista. Cînd pleacă ia biserică, îi atîrnă cirpă. Cînd vine din
munte, nu. Acasă 11 pune flori, hîrtie vopsite, toate crengile cu
ciucuri, cu hîrtie vopsită, lalită de care pune; la mireasă în cap ţi
batista in vîrfu ei. Suliţa o ţine răzemată de gard pînă pleacă
ca mortu, cu bradu încoace, căfă răsărit. Cînd pleacă la biserică,
î! întoarce cu vîrfu la deal şi merge cu bradu înaintea mortului,
insă înaintea popii. Numai doi băieţi inerg cu bradu înainte. Cînd
face slujba, il Iasă cu capu, cu tufa cătă biserică. Il propteşte
in cîăceni aduse din pădure, că-1 mai propteşte şi pe drum, cînd
vine cu el pe umăr.
Cînd sună clopotul ?
Clopotul sună de dimineaţă, cînd pleacă cu mortu. Il sună de
dimineaţă, ia umiază şi seara, Cit îi ţine mortu acasă, de trei ori
pe zi. Cînd merge pe drum, sună pină slujeşte popa. Cînd slujeşte
ia cap, mai stă. Pe urmă, cînd merge dinaintea bisericii la groapa,
iar trag clopotu pînă se acoperă.
Cum este orînduit alaiul în drum spre cimitir ?
Intîi bradu, popa după el şi noi cu mortu c u ' c a r u pe urma popii-
M. N. : Neamurile se suie în car.
Rudele mortului cîntă şi ele ?
Da. Ele ştiu cum zic ele. Noi cîntăm cum ştim noi.
Pe drum spre cimitir se fac opriri ?
Trei magi//, odihne cu mortu. Şi pe urmă lapădă bani în răscruce.
Zice că-s buni de vamă. Lapădă bani. O dată încolo, o dată în-
colo, o dată încolo, cîte zece bani.
F. T.: Da lapădă la întîia magiiă !a răsărit, la a doua către mia-
zăzi şi la a treia către asfinţit, Şi le adună copiii, muierile unde
nimeră de cad la picioarele tor.
In timpul odihnelor se boceşte ?
Nu ne mai cîntăm. Tac muierile şi de se: cîntă şi de jelesc.
240

Atunci cind porneşte caru din loc, începem şi noi a striga şi
gropaşii ies înaintea mortului, ia mortu din car rî-1 pun acolo,
de-i citeşte popa. Trei oameni sînt, cu plată. Străini, care se
găsesc.
M. N, : Acum le dă mai puţin, dar înainte le da mai mult, cito
40 de lei.
Cine ump/e mormîntul ?
F. T, Stnxâ'' tot ei. întîi popa cu sapa şi il stropeşte cu vin.
La groapă lumea se spală pe mîini ?
Se spală pe îTtîini, împart colăcei şi peşchirele cu bani peste
mormînt şi pleacă.
Cînd se ridică bradul la capătul mormînlului ? Eu ştiu de ce rup ei ? Nu ştim de ce. Aşa s-a pomenit.
Cînd este pămîntu pînă la jumătatea gropii. Şi atunci pune
bradu. Cînd osie groapa jumătate, atunci il bagă. Pun suliţa
pun şi stîlpu. înainte nu, că se îngroapă prea mult în păminl,
Cum itcru rudele in carul cu mortul ?
Rudele stau pe loitra carului. Care vine pînă la groapă. De acolo
11 iau pe miini şi îl duce înaintea bisericii, lî citeşte popa şi ii
dă crucea aceea in mînă. îl duc la gropaşi şi gropaşii îl duc pînă
il bagă în morrnînt. îi dă peste groapă peşchire, nouă colăcei,
nouă lumini, colivă. Se dă după ce îl isprăveşte, peslo groapă.
Cui se face pomană la groapă ?
La ăi de. la groapă întîi, apoi la copii.
Ce se numeşte colac ?
la colivă atîta cît mîna şi pune lumină înăuntru la mijloc.
C/ne sc spală pe mîini ia groapă ?
Se spală pe mîini numai ăi de la groapă. Aduc apă cu ulceaua
de la rîu. Oala se dă celui de începe groapa întîi. Întind miiniie
şi toarnă apă peste toate mîinile.
Cine toarnă apa cînd se spală lumea pe mîini la cimitir ?
Muierile care dă colacii toarnă apa peste toate mîinile lot.
Femeia care toarnă apă ia cimitir este rudă cu mortul ?
Nu este rudă cu moilu. Fiece muiere.
1 neagră.
Aruncă pămint.
255)
SOCIOLBUC
Se cintă vorbe anume Ia spălatul mîinîlor ţ
Nu sînt vorbe.
Ungurenii cîntă şi ei zorile ?
Ungurenii dau ţoale peste mort, cînd îl scot din casă. La noi nu
dau, numai ungurenii dau. Ungurenii nu cîntă niciodată. Nu ştie
nimeni. Ele se vaită, ele se cîntă, ele se strigă, zori cum strigăm
noi, nu ştiu să strige. Nici la Vînăta, nici la ungureni.
Ce se iace cu sapele cu care s-a săpat mormîntul ?
Dă cîte un toporaş pe sapă şi rupe coada. Iau sapele acasă, dar
coada o lasă.
De ce se rupe coada sapelor de la înmormintare ?
Unde merge lumea după înmormintare î
Plecăm toţi fa pomană. Face omu pomană. Pune în bătătură mese
lungi una de alta, pune mîncare, varză, ciorbă, peşte, luminări,
colaci, mălai, pîine.
Rudele mortului poftesc lumea la pomană î
Ba toata lumea curâ. Se adună şi nechemaţi, nu mai cheamă pe
nimeni. Se duc singuri.
Ce se intîmpiă în casa mortului în timpul înmormînidrj'i ?
In casă mătură şi iapădă gunoîu p e apă. Cînd pleacă mortu, ră-
mîne o muiere.
Cine rămlne In casa mortului în timpul inmormîntării ?
Ia, cîte o muiere străină, o săracă, şi-i plăteşte.
Rudele mo fiului îşi pun semne de doliu ?
M, N . : Ia, o cîrpă neagră la mîna stîngă şi muierile îşi cernesc
opregile ori că le gălbeneşte.
F. T. r După băieţi o gălbeneşte.
M. N . : Dai Saîomia a avut-o neagră ?
F. T . : Apoi după bărbat.
C2£ timp se poartă doliu ?
M. N . : Şase săptămini.
F. T . : Ba un an de zile. Ori care un an o poartă. Şi galbenă
C-da 3723 coala 17 257
 Cum se lace „izvorul de apă" ?
Dă 50 de ulcioare de apă şi 100 de vedre şi plăteşte 100 de lei la
fata de aduce apa.
Care fată „aduce apa" ?
Orişice fată care o găsesc. Mai mică decît zece ani.
Fata care „aduce apa" are voie să lucreze ?
Numai izvoru. Nu o pune la nimic, nu o pune să măture, nu să
spele, nu să rănească, decît numai a t î t a : coase şi ea. Dar în casă
nu face nimic pînă isprăveşte adusu apii.
Cui se aduce apa?
Pe la vecini. La una o vadră, la alta o vadră în toată dimineaţa.
Nu merge cu toate într-o dimineaţă. Cîte cinci într-o dimineaţă,
trei, patru într-alta, cît poate. în şase săptămîni le isprăveşte.
Fata care aduce apa înseamnă oalele duse f
Are un răboj, un băţ de alun, şi cîte vedre duce, crestează pe băţ.
Are două răbojuri, face şi ulcioarele tot aşa. Un răboj de 50 de
ulcioare şi altu de 100 de vedre. Duce întîi vedrele şi pe urmă ia
ulcioarele, nu poate să le ducă toate deodată.
Cînd se da apa, se rostesc anume cuvinte î
.Să fie lui ioan, pentru sufletul lui loan". Zice ăl de dă. Şi ăl de
primeşte, zice: „Bodaprosţe*.
Cui se aduce apa ?
La orişice casă, cît poate merge cu vadra. Dacă este frig, duce nu-
mai trei, patru, In ailaltă dimineaţă cinci, şase.
Chiar lata care duce apa înseamnă vedrele pe răboj?
Ia ! fata taie râboju.
Se „s/oboade izvorul" ?
La şase săptămîni îl sloboade. Se duce la apă, pune fuior de cîlt,
o batistă frumoasă şi mare, struguri -şi un creiţar de cinci lei sau
un franc, se duce la apă cu douâ bite, al ulcioarelor şi al vedrelor,
şi cîtă apă a dus, aşa le numără pe c î r p ă : unu, doi, unu, doi, şi pu-
ne apă pe cirpa aia. O pune pe iarbă verde cîrpa şi pune apă din
riu pe cîrpă şi numără şi apoi sloboade. Se taie crestăturile şi mer-
ge cu tămîie, merg două covefi, izvoru mic al turtelor şi izvoru
mare al vedrelor. Ulciora mic este al turtelor. înainte se dau turte
421
SOCIOLBUC
d<> pomană. Acum nu mai duce nimeni aşa. Face numai pomană ia
Vise săptămîni şi dă turtiţele la pomană şi duce apă cu ulcioru.
ţii în care a adus apă, Ie ia cu ulcioru şi Ie numără pe o batistă
H i b ă , Şi laolaltă cu ce taie după băţ şi lumini aprinse în cruce şi
t.imîie merg în covăţ cît vezi cu ochii. Face cruce de lumină aşa
şi pun tămîie în fiecare lumină şi se duce şi dă fetii de pomană
ulcioru, vadra şi batista.
Cc se jnfimpJă docd se răsfoarnâ c o v e f i l e ?
Dacă se îneacă, se sting luminările. Dar nu se îneacă, că se duc
la apa lină. Dacă nu ar merge bine, nu s-a dus apă bine spălată.
M. N , : Dar să meargă numai două, trei poşte, şi îi ajunge lui apa
aia, care a trecut.
Bocetul are aceeaşi melodie ca zorile ?
Ala de se cîntă muierile, nu se cîntă ca zorile. Cîntă fiecare pe
a! ei din burtă, care cum are. I-a murit o fată mare, i-a murit
un băiat, apoi de cîntat se cîntă.
fîucfe/e pJîng numai sau cîntă ?
F. T . : Se cîntă chiar. .Mărioară, Mărioară, — mă lăsaşi, Mărionră,
singură şi pustie, — Mărioară, dragă Mărioară".
Bociiea este o cinste pentru mort ?
F, T.: Este cinste.
Pe drum spre cimitir bocesc toate lemeile ?
Se cîntă toate şi merg în ceată.
La cdpăiîiuJ mortului se boceşte mereu ?
Nu se cîntă totdeauna. Cîte au Ioc acolo.
Se poate mort nebocit ?
M. N. N-am văzut mort nejelit, că se jelesc toate, şi vecinii şî
neamurile. Dacă nu este nimeni, se bagă vecinii.
F. T.: Eu am văzut care nu zicea nimica. Zicea: „Bodaproste că
a murit". Sînt destui de ăia. e tine te-o cînta noră-ta cînd ii muri î
Aoleu !
Bordul potoleşte durerea ?
Te mai uşurezi. De aia cîntă muierile. •
M. N . : îşi varsă focu.
F. T.: Şi ce cîntece, ce cîntece!
259
M. N . : S-ar bolnăvi altfel. Una pe toţi morţii venea şi ţipa de
alea i că-i murise un băiat împuşcat şi se cînta şi ea pe toţi
şi îşi vărsa amaru, focu. Asculta lumea şi plîngea de mila ei.
Dacă o bocitoare greşeşte bocind, lumea rîde ?
Cum să le greşească, dacă ştie cum să spună acolo î Altu se mai
rîde. Moarte fără de rîs nu se poate.
Cînd cînîd mai multe bocitoare împreună, conduce una cînforeo ?
F. T.: Ba se cîntă care ce ştie. Neamurile toate se cîntă acolo. Se
duc toate care sînt neamuri acolo. Şi se cîntă ccifeşj cu focu ei.
Se boceşte şi noaptea ?
1 ia da, noaptea nu. Zice că nu e bine noaptea să te cînţi pe
mort.
De ce nu se boceşte noaptea ?
Nu ştiu. Am auzit şi noi.
Pentru mort sau pentru bocitoare nu este bine să se .bocească
noaptea ?
Pentru mort nu e bine. Zice că este greu mortului cînd se cîntă
noaptea.
Bocesc şi bărbaţii ?
S-a cintat unu ca muierile: .O Salomie. M-ai lăsat singur. Salo-
mie, de ce nu mi-ai spus şi mie că plecaşi?" S-a cîntat şi la bi-
serică tot ca muierile.
f e l e l e bocesc eie mici ?
Fetele se cîntă şi de mici. Paulina s-a cîntat pe mâ-sa şi era nu-
mai de atita. Să fi avut vreo 10 ani.
De Ia cine au învăţat ini. zorile ?
De la muieri bătrine am învăţat. Au murit alea, nu mai e nici
una.
Altă dată zorile se cîntau ca acum ?
Tot aşa au fost. Nimic nu s-a schimbat.
M. N . : De cînd trăia mama. Şi striga cu Dina. La fel, tot aşa.
In zori se pomeneşte de o corboaică neagră ?
F. T.: Corboaica nu este. Nu ştiu, n-am auzit. Nu este la noi obi-
ceriu.
260
SOCIOLBUC
Ini. cîntă împreună cu Maria Croitorii?
Si> ia şi ea după noi. Mai luăm şi pe alta după noi. Ascultă şi ele
dar nu ştiu.
Cu cine mai cîntă ini. ?
A Regioanei.
l.a toate înmormîntările se cîntă zorile ?
Pe noi ne cheamă la toate înmormîntările... Ne-a chemat şi la co-
pii micuţe/.., care vrea ne cheamă.
Cît cîştigă ini. cu zorile ?
A murit un om la im an de zile. De un an n-a mai murit nimeni,
de un an la Blagoveştenie. De prăsit, se pTăsesc şi nu vor să moa-
ră. Cînd o muri, numai zice nima nimic, că nu ştiu. Şi noi de-om
muri, cine să ne mai strige ?
M. N . : Ce să mai strige!
Ce se face împotriva moroilor ?
F. T . : Pune miere pe slîlp şi dacă noaptea linge moroiu, îl des-
cîntă, îl descîntă pe păducel negru. La Godineşti, cînd îl îngroa-
pă, lace pe fîeştecare, pînă nu pleacă, Ştiu că le face. la o cănu-
ţă de vari şi ocoleşte mortu aşa cu cănuţa. Cică o suce, dă ocolu
mortului şi îi dă foc. Şi nu se mai poate face, Fieştecărui om, cînd
moare, auz că-i face aşa.
Cînd se cîn(ă „al luminaţilor" ?
Tot în casă, la luminări, dimineaţa tare. Ne cheamă de acasi cum
moare omu, Seara. Şi dimineaţa vine de ne cheamă. Ne ducem în
trei dimineţi pînă îl îngroapă şi la amiazi în ziua de-1 îngroapă ne
ducem să strigăm şi luminările. Afară nu se strigă d-eistea. Nu in-
trăm în casă aşa cu luminările aprinse. Ne aşezam lingă uşă şi ne
dăm cu faţa către soare. Nu ne băgăm în casă. Strigăm de trei
ori şi cu lumini aprinse intrăm în casă. Şi pe urmă strigăm la ăla
din casă. Noi stăm aşa lîngă mort cu faţa către el. Luminările Ie
zicem numai în ziua de-1 îngroapă, la amiaz.
Cum se eînfd la primirea bradului ?
Ieşim înaintea lui cu o căldare goala, îl aşezăm răzemat de gard
şi ne apucăm să strigăm către brad cu faţa.
în drum spre cimitir unde stau iemeile care cîntă zorile ?
Pe drum umblă după car.
421
• filiJÎ. -
1 Cînd se cîntă „Ha!, boilor" ?
De trei ori pîi i la biserică. La biserică mergem aproape şi zi-
c e m : „Bucură-te, mînăstire...". După ce plecăm, iar strigăm a pă-
mîntului: „Pămînte, pămînte...*
De clie ori au bocit ini. ?
Eu nu m-am cîntat aşa pe mort. M-a ferit Dumnezeu, că n-am avut
mort. Cum să zic aşa pe oameni strini ?
•k
Iată a c u m şi u n alt mod d e a a n c h e t a a s e m e n e a p r o -
bleme, a n u m e prin p r o v o c a r e a u n e i p o v e s t i r i . T e x t u l
provine d i n t r - o a n c h e t ă f ă c u t ă în s a t u l Drăguş, în 1932,
şi e u n f r a g m e n t din c e l e c u l e s e de la u n a din i n f o r m a -
toarele locale.
„Cînd a fost să m o a r ă G h e o r g h e , n u m a i că v i n e el
î n t r - o s e a r ă şi zice : ai dat la boi d e m î n c a r e ?
— Nu, zic. D u - t e d e le dă tu.
Şi cînd a m r ă m a s singură, a m a u z i t în p ă r e t e l e d i n s p r e
r ă s ă r i t b ă t î n d ca un ceasornic, aşa, î n c e t : pac, p a c !
V i n e el î n ă u n t r u (dar a t u n c i a î n c e t a t ) .
— Ce ţi-e ?
— Nimic, zic.
— Ba da, zice G h e o r g h e : s e - n t î m p l ă c e v a !
— Ba nimic, omule, zic eu.
Şi s - a p u c ă a t u n c i c î i n e l e d e urlă, la f e r e a s t r ă î
A p l e c a t o m u l m e u . S-a dus şi s - a culcat, tot î n t r - o
parte privind.
— Măi, măi, c e să fie ? O a r e în z a d a r urlă c î i n e l e ?
F e r i - l - a r Sfîntul să n u fie !
D-apoi cînd a î n c e p u t şi g ă i n a să c î n t e c u c o ş e ş t e , c a m
p e cînd să p l e c d e n ă m i e z i cu m î n c a r e a ! Şi a m şi m ă -
s u r a t - o s - o v ă d c u m e : a b u n ă s a u a r ă u ? Şi a m v ă -
z u t - o că c a d e cu c a p u l la p r a g a t u n c i a m înţăles. M i - a
fost milă de ă i mici, că r ă m î n o r f a n i şi m - a m bocit, f i e
c e - o f i ! — că r ă m î n e a m v ă d u v ă t î n ă r ă şi n e v e c u i t ă . Şi
m e r e u tot v i s a m , şi lan d e g r î u c u n o i m u n c i n d ; şi
n u n t ă ; şi e u cu p ă r u l despletit, a j e l e !
262
SOCIOLBUC
Şi a t u n c i am î n ţ e l e s c ă p e - a d e v ă r a t în a n u l m o r ţ i i in-
t r a s e G h e o r g h e a l meu, şi-am î n c e p u t a m ă jeli,
A m j e l i t aşa, ca la p a t r u s ă p t ă m î n i ş i - a p o i a murit,"
ir
D a u s p r e c o m p a r a ţ i e şi u n alt e x e m p l u , d i n t r - u n al
t r e i l e a fel d e a a n c h e t a a s e m e n e a p r o b l e m e , d e d a t a
a c e a s t a e x t r ă g î n d din j u r n a l u l meu de c ă l ă t o r i e un
f r a g m e n t n o t a t t o t î n acel an, 1932, c a r e s e î n f ă ţ i ş e a -
ză m a i liber, fiind p o v e s t i t n u n u m a i p r i n t r - o s t e n o -
g r a m ă , ci şi prin p r o p r i i l e m e l e i m p r e s i i şt c o m e n t a -
rii.
„In s a t u l în c a r e intru, în z i u a de J o i Mari, v ă d în
a m u r g a p r i n z i n d u - s e p r i n o g r ă z i lumini şi î n t i n z î n d u - s e
m e s e l e s c u n d e cu colivă, cu luminării, cu apă, cu pli-
ne, cu s c a u n de h o d i n ă şi cu foc a l ă t u r e a , în f i e c a r e
curte, p e lîngă f i e c a r e casă, v ă d d e sus d i n d e a l for-
f o t a p r e g ă t i r i l o r . De J o i M a r i a u o b i c e i u l t o a t e s u f l e -
tele m o r ţ i l o r s ă s e t r a g ă la c a s e l e lor, la c a s e t e fiilor,
n e p o ţ i l o r şi s t r ă n e p o ţ i l o r . O s c u r t ă v r e m e f a c a c o l o
popas, p r i n t r e vii, de-şi a d u c a m i n t e de c e l e t r e c u t e
v r e m i . De abia d e S ă p t ă m î n a L u m i n a t ă se vor d e s c h i -
de c e r u r i l e şi t o a t e s u f l e t e l e se v o r p u t e a î n t o a r c e la
l o c u r i l e lor. A t u n c i e b i n e să m o a r ă oricine, d a c ă a r e
noroc, ca să se p o a t ă s t r e c u r a şi e l cu ceilalţi, prin
p o r ţ i l e d e s c h i s e a l e Raiului.
A b i a i n t r a t în sat, mă î n t i m p i n ă o a m e n i mulţi, a d u -
n a ţ i p e uliţe. E î n v ă l m ă ş a l ă m a r e şi uşor intri în v o r -
bă cu c i n e vrei.
— De v r e m e v e n i la dvs. p r i m ă v a r a , o a m e n i buni,
s p u n u n u i g r u p de s ă t e n i în v î r s t ă .
— De v r e m e , d e v r e m e . A n u l ă s t a a u î n v e r z i t toa-
t e pînă p e s t e b u n a c u v i i n ţ ă .
— O să f i e belşug, n u c a - n anul t r e c u t .
— A n u l t r e c u t a f o s t p r ă p ă d . N e - a b ă t u t grindina,
n e - a izbit şi s e c e t a . Ba n e p r ă p ă d i s e şi u n s p u r c a t de
moroi, d e nu m a i a v e a u n e v e s t e l e c e f a c e . N e m u r e a u
copiii, găinile. S e s p e r i a u o a m e n i i c ă v e n e a n o a p t e a
d e se p u n e a p e s t e n o i şi f ă c e a t o a t e h a l e a , A fost
135 240
 & « n O P - P ® T S C d p a t d e e L C e c r e 2 i dumneata!
fi b ă t r £ > J r C â m " I l ă z a r e - De i a - n t r e a b ă m u i e r i -
s p u n ă ele
i ™ - C î t e n " a m t r a s " o i ! Că n u
e a c u m i n t n a oare. N i s - a mai întîmplat. N o i ştim că
?
d o a r n u s î n t e m d e ieri d e a l a l t ă i e r i ' ' a l b ă şi seca m a n a v a c i l o r . Iute, altfel. Şi g o s p o d i n ă foc.
M ă d u c să-: i g ă s e s c g a z d ă pe u n d e v a şi n i m e r e s c
la o p e r e c h e încă t î n ă r ă . acresc
t n r c D U P ă - Ce n 6 ' a m d U S l a b i s e r i c ă , Ia denii, ne-am în-
t o r s a c a s a şi-am o s p ă t a t . A f a r ă în curte, m a s a î n t i n s ă
S ta
r P » s a Pentru m o r ţ i şi focul a r d e a c a s ă - n c S z e a s -
s
cd s u f l e t e l e celor din u m b r a v e ş n i c ă
mureşte^emeia.' 6 06
^ ^ 6 Vai amar
< ce n u i - a m f ă c u t . P î n ă şi g a r d u l i I-am m î n j i t î n t r - o
- Am auzit că a f i şi păţit a n u l trecut, cu un m o r o i .
— Ba era m o r o a i c a , b a t - o sfîntul. P î n ă i-am dat d e
hac, ni-a fost t a r e g r e u .
— Şi cum a f o s t ?
Scot c a r n e t u l şi î n c e p a nota, c u v î n t cu c u v î n t
— t u r n s ă f i e ? R ă u . A m u r i t n e v a s t a lui M ă r u ţ ă Si
a c u m , ca să v e z i ? A - n c e p u t aşa, un s o m n u i S c a m
s p e r i a t şi cu v i s e rele. G î f î i a o m u p e s t e n o a p t e şi S
t r e c e a u s u d o r i l e morţii, f ă r ă să poţi şti d e c e A p
a - n c e p u t să s t r i g e p e - n t u n e r e c , a f a r ă . N - a strigat ş U a
noi „Gico ! Hai p î n - a f a r ă , G i c o ! " Şi i-am spus feti
"nu Păcatele n o a s t r e , nu ieşi că t e p o c e ş t e " E o
9
p o z n a m a r e cînd t e s t r i g ă n o a p t e a .
î n u r m ă au î n c e p u t a s e stîrpi p ă s ă r i l e din c u r t e C a r e
g a m a c ă z u s e cloşcă, s - a s c u l a t d e p e o u ă şi s - a dus Si
0US
picau u n e l e d u p ă altele. ^ '
A m f ă c u t noi c e t r e b u i e ,- cîte le ştim. lotă-Ie, că si
a c u m sînt pe g a r d u r i s e m n e l e : c r u c i aşa, f ă c u t e cu c a -
t r a n şi cu usturoi. Dar d e g e a b a . Că apoi a u î n c e p u t a
m u r i şi c o p a i . Din s ă n ă t o ş i - t e f e r i , s - a u chircit, s - a u
z v î r c o l i t o dată, d e d o u ă ori şi gata. P i e r e a u p e c a p e -
te. Da nu -ici ca a t r e c u t m o l i m a şi la v i t e l e a l b e ? A u
î n c e p u t a pica şi ele. N u m a i era chip d e r ă b d a t .
— Măi, c e să f i e şi c e să fie ? C u m d r a c u e dp a f l a t
ca c i n e s-a f ă c u t ?
N e - a m gîndit noi, n e - a m socotit c a m p e la ce usi a
u m b l a t şi a m t r a s cu g î n d u l c ă o fi a l d e a lui M ă r u ţ ă .
421
SOCIOLBUC
M u r i s e c a m p e i a r n ă . T r e a b ă î n c u r c a t ă . O fi a v u t b ă r -
b a t ă - s o vină ? N - a fi a v u t ? Da, j a n d a r i i l - a u l ă s a t în
p a c e . Cică s i n g u r ă şi-ar fi f ă c u t s e a m a .
M u i e r e r e a . U m b l a cu ochi v e r z i prin l u m e a a s t a
A v e a d e t o a t e . Dar d r a c u ştie d e u n d e a v e a ? U m b l a
în d r ă g o ş t i cu u n u l plin d e b a n i . Aţi fi auzit d v s t r ă :
unul, I o n e t e , , îi zicea lumea, l - a u p r i n s j a n d a r i i ca
a v e a la el a c a s ă f a b r i c ă de bani. L-a p r i n s s t a t u l şi I-a
închis la g r o s la C r a i o v a .
Da' e a m u i e r e rea. C r e z i că s - a l ă s a t ? N i c i gînd. Şi
n o a p t e , cu c a t r a n . De rîs a m f ă c u t - o . Şi ea t o t n u s - a
lăsat. T o t f u d u l ă u m b l a , tot c u n a s u l p e sus, t i n e r i c ă şi
cu ochii v e r z i la lume. I-a s p u s şi t a i c a popa, Ia b i s e -
rică, s-o l a s e mai domol. Dar ea, n u ! Zicen că a t î t a cît
o r a b d ă sufletul, tot m î n d r ă v r e a să t r ă i a s c ă . Şi că n - a r e
de dat socoteală nimănui.
I n t r - o s e a r ă a f l ă m că v i n j a n d a r i i şi a d o u a zi au
v e n i t şi doftorii. A u f ă c u t m a s ă d e l e m n )a ei în c u r t e
şi au t ă i a t - o s ă v a z ă că ce-i ? Erau t o a t e m ă d u l a r e l e ei
î n t r e g i ; d a r c r ă p a s e f i e r e a în ea, d e r ă u t a t e . Se o t r ă -
v i s e toată. Şi d u h n e a p e s t e ş a p t e case. A u î n g r o p a t - o
tot cu j a n d a r i i . N - a fost c h i p s ă n e a m e s t e c ă m . A u
f ă c u t ei c e a u v r u t . Da vezi, că a c u m a , r ă b u f n i s e t o t u l
Ia i v e a l ă şi n u se m a i p u t e a .
Eu l e - a m spus că e s t e a Iui M ă r u ţ ă , moroi, Da' ol
n-a v r u t să şi d e z g r o a p e n e v a s t a . Ci să f a c ă ei. C e să
f a c ă ei a c u m a ? Dar v e z i c ă n u - i m a i lăsa, A t u n c i au
f ă c u t c e r c a r e . S - a u d u s Ia m o r m î n t şi au u n s cu m i e r e
c r u c e a . A d o u a zi, nici n e a m d e m i e r e . S p u r c a t a v e n i -
se şi l i n s e s e tot. S - a u d u s a t u n c i n o a p t e a , cu a r m ă s a r
alb. N - a fost chip să-1 facă să t r e a c ă p e s t e m o r m î n t . A u
î n c e p u t o a m e n i i a s ă p a şi au g ă s i t - o s f î r t i c a t ă şi î n t r - o
d u n g ă p u s ă . N u m a i e r a p e spate, acolo, v o r b e s c ! Şi
n u s e m a i p u t e a d u c e aşa. „ U c i g ă - t e c r u c e a , c u m de
t e - a i f ă c u t ! Cum d e nu te-ai p u t u t l i n i ş t i ! " Cum v o r b e s c
o a m e n i i ! C ă d a c ă a r fi moroi, v e z i că a c u m îi b ă g a şi
p e ei la g r o a p ă . D a c ă s e f a c e !
 A u luat-o, au scos-o. I - a u b ă t u t p i r o i în inimă, cu
m a i u l . , u pus p a t r u boi la car, p u s e r ă tror il în car şi
a u d u s - o in sus, p e v a l e . Dar c e să m e a r g ă boii cu e a
în c a r 1 Se î n g r e u n a , s e f ă c e a şi g e a b a t r ă g e a boi
t r e b u i t sa ia inima din ea, c ă n u s e p u t e a altfel. S - a u
a p u c a t , au luat cuţitul, i-a scos-o şi a u d u s - o d e a u
a r u n c a t - o în v a r n i ţ a . Era v a r n i ţ a p e sfîrşite. Făcea lu-
m i n a a l b ă s t r u i e . Şi c u m a i n t r a t s p u r c ă c i u n e a în fc •
s - a f ă c u t f o c u l g a l b e n şi a p o i roş. Şi a b u b u i t o d a t ă :i
a duhnit toată valea de duhoare.
Doamne, d o a m n e ! C u m d e n u s - a p u t u t r ă b d a
e a « <~um d e i-a v e n i t s ă s e f a c ă ? N u i-a f o s t ei milă d e
nimica ? Se m i r a u şi o a m e n i i de a t î t a r ă u t a t e . Da tot
i - a m f ă c u t noi l e p e t r e c a n i e . Cu g r e u a m s c ă p a t d e ea •
da tot am răzbit-o.
Zicea j a n d a r i i că n e dă la lege. Că d e ce am f ă -
c u t ? Ei s f i n t e D u m n e z e u l e , c u m s ă n u f a c i ? Să lăsăm
sa piară satul pentru o spurcată de moroaică ?
Şi p e p o p a l - a u î n t r e b a t j a n d a r i i . Da el a s p u s că
n u se b a g ă . T a i c a p ă r i n t e l e bătrîn, ştie el c e ştie. C u m
s a se b a g e ? El îi cu a l e lui. N u s e b a g ă î n t r - a l e n o a s -
tre.
Şi aşa, zău. A fost b o c l u c m a r e .
Acum, a ş a o fi ? N - o fi a ş a ?
De a c u m p e t o a m n ă , m a i d e z g r o p a r ă doi m o r ţ i d e
a n u l t r e c u t . Că s e d u c e a u şi n u l ă s a t p e n i m e n i să
d o a r m ă . Se p u n e a p e s t e ei, în vis. Şi tot a ş a : da< i a
v ă z u t că n - a r e c e face, s - a u dus d e i - a u s c o s " .
* măsură ce strîngeam documentarea necesară, vedeam
Ascult, d a u din c a p a uimire. î n c h i d c a r n e t u l , îmi iau
s a r a b u n ă şi ies în t i n d ă s ă m ă uit la bolta c e r u l u i c e a
p l i n ă d e stele. A f a r ă a r d e focul şi-i p u s ă încă m a s a p e n -
t r u o d i h n a s u f l e t e l o r m o a r t e . O a r e la c a r e masă, la c a r e
foc î n c u r t e a cui a r m a i p u t e a să v i n ă s u f l e t u l c h i n u i t e i
femei, m o r o a i c a c e a rea, c a r e s-a d u ş m ă n i t cu s a t u l ?
M a i a r e e a p a r t e d e c ă l d u r ă şi de saţ, d i n p a r t e a viilor
cînd s-a î n c r î n c e n a t s u f l e t u l d e a t î t a s ă l b ă t i c i e ?
O a r e s - a r p u t e a s ă vină, p e n t r u o r i c a r e d i n noi, v r e -
m u r i cînd a m p u t e a simţi c u m v i a ţ a n e t r a g e , p e ispita
421
SOCIOLBUC
d o m o a l ă a faptelor, s p r e l o c u r i u n d e n u m a i poţi a v e a
d e p a r t e a t a nici pe o a m e n i , n i c i p e D u m n e z e u ? M a i
bine să m ă duc, cît s î n t î n c ă viu, să m ă î n c ă l z e s c d e p e
a c u m a l a f o c u l m o r ţ i l o r din c u r t e . P î n d e s c să n u m ă
v a d ă n i m e n i şi f u r din p î i n e şi v i n .
î n c e a s u l a c e s t a de miez d e n o a p t e , c e m i - a d a c ă
sînt î n c ă v i u ? Sînt s t r ă i n şi a m n o r o c c ă n u m ă c u -
n o a ş t e n i m e n i . Dar ştiu c ă d a c ă aş muri, d i n î n t î m p î a -
re, acum, d e J o i M a r i , b a b a din c u r t e m i - a r f a c e t o a t e
celea, ca p e n t r u m o r o i : m i - a r a r d e în p a t r u colţuri, c ă -
m a ş a ; m i - a r î n c i n g e cu f u n i e d e tei, m i - a r a s t u p a des-
c h i z ă t u r i l e cu c e a r ă şi m i - a r î n f i g e în c e a f ă fusul. A
d o u a zi, p o p a s - a r f a c e că n u b a g ă d e s e a m ă .
Iar b a b e l e din s a t s - a r c î n t a d u p ă mine, cu n e s p u -
s ă jale. s ă m ă î n c r e d i n ţ e z e c ă n - a u a v u t n i m i c cu m i -
n e şi ca li s e r u p e i n i m a la d e s p ă r ţ i r e a n o a s t r ă .
D e o c a m d a t ă sînt încă viu, s t a u Iîngă f o c şi-mi a p r i n d
ţ i g a r ă d u p ă ţigară, din f o c u l m o r ţ i l o r .
*
Cu a c e s t e c î t e v a p a g i n i e x t r a s e d i n t r - u n j u r n a l d e
c ă l ă t o r i e , î n c h e i c e l e s p u s e d e s p r e p e r o i a d a d e „criză '
a cercetărilor monografice.
R e a m i n t e s c că d u p ă c e a î n c e t a t o r g a n i z a r e a u n o r
noi campanii de cercetare colectivă, am plecat pe calea
i n v e s t i g a ţ i i l o r s i n g u r a t e c e cu g î n d u l că voi p u t e a a s t f e l
s ă p ă t r u n d în m a r e a t a i n ă a filozofiei p o p u l a r e , D a r p e
d i n c e în ce m a i clar că n u v o i r e u ş i sa d a u o f o r m ă
î n c h e g a t - ş t i i n ţ i f i c ă celor c e a f l a s e m . A m î n c e r c a t a t u n c i
să d a u m ă c a r o f o r m ă l i t e r a r ă celor c e trăisem, r e d a c -
tînd mai cu g r i j ă n o t e l e m e l e d e d r u m , a d ă u g i n d „do-
cumentelor" strînse, propriile mele comentarii. Dar
m i - a m d a t c u r î n d s e a m a că şi a c e a s t ă t e n t a t i v ă n u du-
cea Ia nimic, d a t fiind că n u a v e a m d e s t u l t a l e n t p e n t r u
a p u t e a da t e x t e c a r e să m ă m u l ţ u m e a s c ă . A v e a m d e s -
tul c u n o ş t i n ţ e d e i s t o r i a c u l t u r i l o r şi m a i ales s i m ţ cri-
tic, ca să v ă d că p r o b l e m a p e c a r e v o i a m s - o e x p r i m
n u o p o t î n f ă ţ i ş a nici ş t i i n ţ i f i c şi n i c i l i t e r a r .
267
 Mi-a părut cu atît mai rău, cu cît e r a m c o n v i n s că
tot ce s e scrisese în l i t e r a t u r a n o a s t r ă d e s p r e v i a t a sa-
telor c a d e a alături de r e a l i t a t e . Nici unul din r o m a n e l e
p r i v i n d p e ţărani n u mi s e p ă r e a a fi surprins, în a d î n -
curile ei, v i a ţ a reală a ş a cum a j u n s e s e m s - o cunosc
daca nu m a i bine, în tot cazul altfel d e c î ; o f ă c u s e r ă
alţii.
E greu unui o r ă ş a n să p r i c e a p ă ce sînt ţăranii La
teatru, de pildă, n u am v ă z u t nici un actor în s t e r e să
r e p r e z i n t e u n ţ ă r a n real, f ă r ă să-1 s c h i m o n o s e a s c ă , eo-
lorindu-I în ton idilic s a u în sumbru. In l i t e r a t u r i d e
a s e m e n i ţăranii înfăţişaţi n u sînt cei pe c a r e îi c u n o s c
eu. D m t o a t a literatura privind v i a ţ a populară, nu p o t
citi cu a d e v ă r a t ă plăcere decît tot pe Ion C r e a n g ă . Pînă
şi limba stilul folosit n u - m i plac. C a limbă ron i-
neasca, p r e f e r să citesc cronici, răvaşe, zapise şi d i a t e
ţărăneşti. Şi mai ales să ascult cum v o r b e s c ţ ă r a n i i Pro-
blema stilului, a v o c a b u l a r u l u i şi a s i n t a x e i mi se p a r
a ti dc c o v i r ş i t o a r e î n s e m n ă t a t e , constituind p e n t r u
m i n e una din problemele care m - a u f r ă m î n t a t conţi- uu
In primele m e l e scrieri, d e pildă cele din 1929 mai fo-
loseam, pe cît puteam, o limbă care p ă s t r a încă UP iz
ţărănesc. Cu timpul însă, am impresia că stilul meu s-a
stricat. M a i ales cel cris, căci a t u n c i cînd a v e a m prile-
jul de a v o r b i în f a ţ a u n o r a s c u l t ă t o r i ţărani, aai e r a m
m e a m s t a r e să folosesc g r a i u l potrivit cu cei c a r e i
ascultau, respectînd c u v i n t e l e lor şi felul d e e le orîr.dui.
Prietenul meu A u r e l Boia, care şi el era un sociolog
c e r c e t ă t o r al vieţii rurale, a băgat o dat de s e a m ă , ur-
m a r i n d u - m i o cuvîntare, că timp de o oră nu f o l o s i s e m
cieclt un singur neologism, a n u m e cel de c ă m i n „cultu-
reslul f
i i n d spus aşa ca să î n ţ e l e a g ă şi cel m a i
umil d m t r e bătrînii a n a l f a b e ţ i . E d r e p t că acest fe de a
v o r b i nu era pe placul albăstrimii din sat. TE se p o a t e
mtimpla, r u g a t fiind să v o r b e ş t i Ia cîte u n c ă m i n cultu-
ral, sâ ţi se r e c o m a n d e să v o r b e ş t i aşa ca să n u î n ţ e l e a -
gă toţi p r o ş t i i ! Nu e o glumă, ci o a m i n t i r e reală
Scriind însă lucrări ştiinţifice, terminologia, în mod
firesc nu mai p o a t e fi cea populară, noţiunile ş t i i n ţ i f i c e
t r e b u i n d a fi e x p r i m a t e în t e r m i n o l o g i e ştiinţifică, n e p l ă -

268
 • ut de arbitrară, totuşi singura în circulaţie în lumea in-
clusă a cărturarilor. Greutatea cea mare rămîne, pentru
mine, de a nu confunda stilul ţărănesc cu cel cult, de a
găsi o modalitate de a trece, fără trădare, de la unul la
celălalt.
Lupta pe care o duceam cu mine însumi căutam a o
iace simţită şi celor cărora mi se dăduse sarcina să-i
cresc ca viitori oameni de ştiinţă într-ale sociologiei, In
acest scop urmăream izgonirea vorbelor neclare, Învă-
ţate după ureche", fără controlarea atentă a înţelesului
tor real. Obişnuiam, în Seminar, cînd unii dintre stu-
denţi foloseau greşit un termen, să-i pedepsesc punîn-
du-i să meargă în fundul sălii, la biblioteca specială şi
a caute în rafturile cele mai de sus dicţionarul necesar
pentru a se lămuri despre sensul exact al cuvintelor pe
care le foloseau. în special urmăream să-i conving, pe
cei mai tineri, ca orice idee clară se exprimă clar, folo-
sirea cuvintelor inutile, nou create sau vechi dar încă
nemistuite, este dovada unei confuzii mintale, unui semi-
doctism, specific celor care se sperie ei înşişi de cîtă car-
te proaspătă ştiu, părîndu-li-se util să acopere neştiin-
ţa lor funciară prin vorbe goale, dar răsunătoare.
De fapt, în gîndul meu, nu era numai vorba de mînu-
irea unui limbaj corect, ci de o problemă mai gra-
vă, aceea de a găsi modul în care o trecere de la vorbi-
rea populară la cea cultă poate fi asigurată, cale de ur-
mărit în orice altă încercare de a trece de la cultura
populară la cea cultă, de a crea o cultură cultă avîn-
du-şi rădăcinile în cea populară.
Aceasta, pentru că orice limbaj cuprinde o logică a
sa, un anume fel de a înţelege lumea, astfel că graiul ţă-
ranilor şi a mai vechilor cronicari reprezintă un. fel de
concepţie organizată în chip de „Weltanschauung", măr-
turie a unei creaţii culturale originale, proprie acestui
neam, avînd destulă valoare ca pierderea ei să fie re-
gretabilă.
După a mea părere, viaţa noastră urbană pierde din
ce în ce legătura cu ceea ce este original în cultura
noastră. Limbajul orăşenilor este prea corcit cu influen-
ţe occidentale, părîndu-mi a suferi de ceea ce se poate
269)

SOCIOLBUC
numi „mitocănie", dinei acestui cuvint înţelesul său pri-
mar. Se ştie că „mitocani" erau numiţi la început călugă-
rii care nu trăiau în mănăstirea centrală ci în „metohu-
rile" ei şi care duceau o viaţă de imitaţie la un ni-
vel scăzut a ceea ce ştiau că se practică în centrală. Tot
astfel, mulţi urbani sînt „mitocani" pentru că nu reuşesc IV
să se asimileze vieţii urbane, care la rîndul ei suferă de
„mitocănism" în măsura în care e o simplă imitare a
unor modele străine socotite superioare. RELUAREA ACTIVITĂŢII ÎN CADRUL
Lăsînd de o parte toată problema cauzelor sociale FUNDAŢIEI CULTURALE
care au dus la ceea ce Maiorescu numea „formă fără
fond", rămîne o întrebare dacă pierderea legăturii di-
recte dintre cultura populară şi cea cultă, nu este ex-
primată clar prin pierderea limbajului celui vechi, pier-
derea contactului cu acesta, deci părăsirea unei anu-
me logici şi a unei anume viziuni filozofice, care nu
merita să fie alungată din lumea cultă. în tot cazul, în-
treaga experienţă căpătată în „monografii" ducea Ia pu-
nerea unor asemenea întrebări, pe care le-am formulat în
treacăt, într-un articol intitulat: Prilej de îndoială ; spre
o ţărănie, o mitocănie şi un stil „naţional" (1932).
Aşa că, în toată această perioadă de „criză", în afa-
ră de umbletul meu necontenit prin satele ţării, m-am
frămîntat zadarnic şi cu asemenea tulburi probleme, care
nu m-au dus la nimic altceva decît la o nemulţumire
esenţială faţă de mine însumi şi faţă de toată cultura
românească.
In 1934 a intervenit însă o schimbare totală a vieţii,
nu numai pentru mine ci şi pentru întreg grupul cu care
lucrasem în campaniile monografice. E vorba de „cotitu-
ra" marcată prin primirea, de către profesorul Guşti, a
sarcinei de a prelua conducerea activităţilor culturale ale
„Fundaţiei". Despre care voi avea deci de vorbit de aci
înainte.

SOCIOLBUC
 TRECEREA DE LA „CERCETARE" LA „ACŢIUNE

„Criza" do c a r e am v o r b i t e r a a g r a v a t ă şi prin f a p -
tul ca p r o f e s o r u l Guşti s e a f l a el însuşi în „criză".
După e ş e c u l s t r ă d u i n ţ e l o r lui d e a da, ca m i n i s t r u
al î n v â ţ ă m î n t u l u i , o n o u ă o r g a n i z a r e c u l t u r i i n o a s t r e ,
i s - a o f e r i t ( p o a t e ca o m î n g î i e r e ) p r i l e j u l de a p r e l u a
c o n d u c e r e a F u n d a ţ i e i C u l t u r a l e R e g a l e , deci posibili-
t a t e a d e a se ocupa, în c o n t i n u a r e , m ă c a r că la o s c a r ă
m a i m o d e s t ă , de o r g a n i z a r e a u n e i a c ţ i u n i c u l t u r a l e , în
c a d r u l u n e i instituţii n e s t a t a l e , d o t a t ă t o t u ş i cu m i j -
loa e mult m a i m a r i decît ale c a t e d r e i şi I n s t i t u t u l u i
Social R o m â n .
R e a m i n t i m că s a r c i n a n u era s t r ă i n ă d e p r e o c u p ă -
r i l e lui. In c o n c e p ţ i a sa, e x p u s ă d e a l t f e l î n c ă d e la
p r i m e l e lui p r e l e g e r i u n i v e r s i t a r o , „ c e r c e t a r e a " n u a v e a
n u m a i s c o p u l d e a î n t e m e i a o „ s o c i o l o g i e " şi nici n u -
m a i de a a j u n g e Ia o „sociologie a n a ţ i u n i i " , ci d e a
a s i g u r a şi b a z e l e u n o r a c ţ i u n i d i r e c t e . Cei c e au citit
p a g i n i l e p î n ă a c u m s c r i s e au p u t u t u r m ă r i felul c u m
a c e s t e d o u ă idei, „ c e r c e t a r e " şi „ a c ţ i u n e " , a p a r e n t c o n -
t r a z i c ă t o a r e , sînt t o t u ş i o r g a n i c l e g a t e î n t r e e l e ; a ş a
cum s e a f i r m a d e a l t f e l p r o g r a m a t i c p r i n î n s u ş i titlul
revistei Aihiva pentru ştiinţa şi reforma socială, pre-
c u m şi cel a] u n e i a din c ă r ţ i l e lui, C u n o a ş f e r e şi ac-
ţiune în serviciul naţiunii. Nu e mai puţin adevărat
î n s ă că, în c a d r u l Fundaţiei, accentul u r m a să s e
d e p l a s e z e d e la „ c e r c e t a r e " la „ a c ţ i u n e " , i n v e r s î n d u - s e
deci, f a t ă d e a n t e r i o a r e l e c a m p a n i i „ m o n o g r a f i c e " . C e e a
c e u r m a s ă aibă c o n s e c i n ţ e i m p o r t a n t e î n î n t r e a g a i d e o -
l o g i e a v e c h i i sale şcoli.

C-di 5T23 coala 18 273

SOCIOLBUC

In p r i m u l rînd, f o r m a ţ i i l e e c h i p e l o r m o n o g r a f i c e , cu
zeci şi zeci de studenţi, d u b l a ţ i d e un c o r p d i d a c t i c de
înalt n i v e l p r o f e s i o n a l , n u m a i e r a u p o t r i v i t e p e n t r u
n o u a m i s i u n e de o r g a n i z a r e a u n e i a c ţ i u n i c u l t u r a l e
m e n i t ă a fi e x t i n s ă p e s u p r a f a ţ a î n t r e g i i ţări. V e c h i l e
echipe monografice putuseră asigura cercetarea adîn-
cită a cîte u n u i s i n g u r sat, d a r nu şi g e n e r a l i z a r e a lor
Ia s c a r ă n a ţ i o n a l ă .
Ca să r e n u n ţ e la i d e e a „ e c h i p e l o r d e t e r e n " nici nu
p u t e a fi v o r b a , p r o f e s o r u l G u ş t i fiind p r e a î n c r e d i n ţ a t
d e f o l o s u l lor, U r m a totuşi ca a c e s t e e c h i p e să fie cu
totul altfel s t r u c t u r a t e , p e o s c h e m ă p o t r i v i t ă d e d a t a
aceasta „acţiunii". Soluţia d a t ă a c e s t e i p r o b l e m e de
c ă t r e p r o f e s o r u l G u ş t i t i n d e a să a s i g u r e „ e c h i p e cît
m a i multe, cu e c h i p i e r i cît m a i puţini", l u c r î n d p e alte
b a z e decît c e l e a n t e r i o r folosite. Dacă în v e c h i l e c a m -
p a n i i s c h e m a de o r g a n i z a r e , t e o r e t i c ă şi o r g a n i z a t o r i c ă ,
f u s e s e c e a a „cadrelor şi m a n i f e s t ă r i l o r " , în n o i l e e c h i -
pe, c e l e d e acţiune, s c h e m a t r e b u i a să c u p r i n d ă u n in-
v e n t a r s i s t e m a t i c al „ p r o b l e m e l o r " s o c i a l e a s u p r a c ă r o r a
u r m a să se a c t i v e z e . F o r m u l a p r o p u s ă a fost c o n c r e t i -
z a t ă în p a t r u c u v i n t e : „ S ă n ă t a t e , m u n c ă , minte, su-
flat", al c ă r o r înţeles îl vorS. araEâ.
Felul în c a r e cele d o u ă f o r m u l e „4 c a d r e cu 4 ma-
n i f e s t ă r i " şi ,4 p r o b l e m e " , u r m a u a fi î m b i n a t e rezulta
din e x p e r i e n ţ e l e m o n o g r a f i c e a n t e r i o a r e , p e c a r e îe
r e a m i n t i m , Pînă Ia c a m p a n i a din D r ă g u ş s e u r m ă r i s e
în specia] d e s ă v î r ş i r e a s i s t e m u l u i s o c i o l o g i c gustian,
p r e c u m si a m e t o d e l o r şi t e h n i c i l o r de c e r c e t a r e ştiin-
ţifică, prin a n c h e t e d e t e r e n . A m î n d o u ă s c o p u r i l e f u s e -
s e r ă r e a l i z a t e p î n ă la u n p u n c t c a r e p u t e a fi c o n s i d e r a t
deplin matur, campaniile monografice ulterioare nefă-
cînd d e c î t să r e p e t e c e e a c e se mai f ă c u s e , s c h e m a or-
g a n i z a t o r i c ă din 1929 p u t î n d fi s o c o t i t ă „clasică", a d i c ă
d e î n v ă ţ a t şi primit ca a t a r e .
Dar î n t r e timp, î n c e p i n d chiar din c a m p a n i a Ruşe-
ţului, f u s e s e u r m ă r i t ă şi i d e e a a c ţ i u n i i sociale, î n c e t u l
cu î n c e t u l a c e a s t ă a d o u a i d e e p r i n z î n d c h i p din c e în
c e mai concret, în f o r m a u n e i c ă u t ă r i a m i j l o a c e l o r
prin c a r e o m a s ă d e o a m e n i , aflaţi la u n n i v e l c u l t u r a l
274
SOCIOLBUC
n e s o t i s f ă c ă t o r , ar p u t e a fi a n t r e n a ţ i î n t r - o m u n c ă d e
n d i c a r e a v i e ţ i i lor s o c i a l e s p r e f o r m e s u p e r i o a r e , atît
m a t e r i a l e cît şi spirituale. T r e z i r e a şi o r g a n i z a r e a ani-
ţuitivelor l o c a l e a j u n s e s e a s t f e l a f o r m a p r o b l e m a d e
bază a a c ţ i u n i i c u l t u r a l e . î n s o l u ţ i o n a r e a ei, p r o f e s o r u l
(lusti r e c u r s e s e e x p e r i m e n t a l la t o a t e f o r m e l e posibile,
do la şezători, c o n f e r i n ţ e , biblioteci, muzee, c a m p a n i i
po p r o b l e m e , pină la şcolile ţ ă r ă n e ş t i , t o a t e u r m î n d a
se i n t e g r a s i s t e m a t i c în c a d r u l p r e e x i s t e n t al c ă m i n e l o r
uiturale tradiţionale,
în t o a t e c a m p a n i i l e n o a s t r e n ă d ă j d u i s e m ca m u n c a
î n c e p u t ă do e c h i p ă s ă p o a t ă fi p r e l u a t ă şi c o n t i n u a t ă
de c ă t r e l o c a l n i c i ; n u atît d e „ i n t e l e c t u a l i i " d e a c o l o
i nici n u m a i d e „fiii s a t u l u i " , cît m a i ales de înşişi
ătenii. De a c e e a s a l u t a s e m p r e z e n ţ a lui Teofil F r î n c u ,
p r i m a r u l din F u n d u l M o l d o v e i , c a p e u n s i m b o l a c e e a
ce c r e d e a m cu p u t i n ţ ă s ă se r e p e t e în t o a t e satele.
C o l a b o r a r e a a c e s t u i a la a c ţ i u n i l e n o a s t r e , v e n i r e a lui
b e n e v o l ă la Drăguş, c e r e r e a lui, p r i n t r - o s c r i s o a r e c e
mi-o a d r e s a , d e a fi î n ş t i i n ţ a t din v r e m e şi d e s p r e c a m -
p a n i a din C o r n o v a , e r a u s e m n e v ă d i t e c ă el c o n s i d e r a
c e r c e t a r e a ştiinţifică d r e p t u n a j u t o r în m u n c a lui de
a d m i n i s t r a t o r al t r e b u r i l o r lui c o m u n a l e . In s p e c i a l
v e n i r e a lui la D r ă g u ş a fost d e n a t u r ă s ă a r a t e multora,
că c e r c e t a r e a ştiinţifică p u t e a i n t e r e s a şi p e o a m e n i i
de a c ţ i u n e , implicînd d e c i şi d i n p a r t e a n o a s t r ă d a t o r i a
de a r ă s p u n d e a c e s t e i a ş t e p t ă r i ,
De a c e e a , la Drăguş, a c e s t n o u p u n c t de v e d e r e a
fost p e n t r u p r i m a o a r ă a f i r m a t în m o d răspicat, n u
i n t r - u n a din ş e d i n ţ e l e din „sala l u m i n o a s ă " care, la
Drăguş, p e n t r u m o t i v e l e a r ă t a t e , n u se m a i ţ i n e a u , ci
în timpul m e s e i l u a t e în c o m u n , cînd, la prînz, obiş-
nuiam să facem comunicări, p u n î n d la p u n c t u n e l e
p r o b l e m e d e i n t e r e s c o m u n . î m i a m i n t e s c mai a l e s d e
d o u ă a s e m e n e a luări d e c u v î n t c a r e m i se p a r a fi
m a r c a t un m o m e n t d e r ă s c r u c e în ideologia n o a s t r ă .
E v o r b a m a i întîi d e c u v î n t a r e a - m a n i f e s t ţ i n u t ă a t u n c i
de C o n s t a n t i n Brăiloiu, p e t e m a c u l t u r i i p o p u l a r e , m ă r -
turisind că, d u p ă a lui p ă r e r e , a c e a s t ă c u l t u r ă , de c a -
r a c t e r folcloric, a ţ ă r a n i l o r , e s t e atît d e p r e ţ i o a s ă , încît
275
 c u n o a ş t e r e a ei ştiinţifică t r e b u i e d u b l a t ă d e o a c ţ i u n e
d e s a l v a r e a t o t c e s e mai p u t e a salva, p r i n r i d i c a r e a
ei Ia u n n i v e l d e s u p e r i o a r ă artă, m e n i t ă s ă î n s u f l e -
ţ e a s c ă î n t r e a g a n o a s t r ă c u l t u r ă cultă. La c a r e a m a d ă u -
g a t si eu, pe temeiul p r o p r i e i m e l e e x p e r i e n ţ e , a d u -
c î n d u - m i a m i n t e m a i a l e s de c e e a c e f ă c u s e m în V r a n -
cea, d a t o r i a de a însoţi c e r c e t a r e a ş t i i n ţ i f i c ă cu o a c -
ţ i u n e direciă, nu n u m a i d e p ă s t r a r e a c e m e r i t ă sâ fie,
ci şi p e n t r u î n l ă t u r a r e a p ă r ţ i l o r rele, n e g a t i v e , c a r e f a c
ca ţ ă r ă n i m e a să n u b e n e f i c i e z e d e v i a ţ a pe c a r e o m e -
r i t ă şi la c a r e a r e d r e p t u l .
X u e mai puţin a d e v ă r a t că m a j o r i t a t e a e c h i p i e r i l o r
m o n o g r a f i ş t i e r a u p r e a p u ţ i n sensibili la a s e m e n e a p r o -
bleme. P r e z e n ţ a lui F r î n c u , d e pildă, li s e p ă r e a a fi
fost d o a r p i t o r e a s c ă şi a m u z a n t ă , n e s e m n i f i c î n d v r e o
p r o b l e m ă r e a l ă . C o n s i d e r a u cei m a i m u l ţ i că ş e z ă t o r i l e
p e c a r e le f ă c e a m în sat, c o n f e r i n ţ e l e p e c a r e le ţineam,
bibliotecile p e c a r e le o r g a n i z a m , d i s p e n s a r e l e p e c a r e
le instalam, n u e r a u d e c î t „ a n e x e p r o p a g a n d i s t i c e " ale
m u n c i i n o a s t r e de bază, c a r e r ă m î n e a cea a „ c u n o a ş -
terii ' ştiinţifice. F a p t u l că p r o f e s o r u l s e p r e o c u p a d e
b i b l i o t e c a din sat, că îi f ă c e a i n v e n t a r u l , că o c o m p l e t a
cu cât L a d u s e d e a c a s ă , m a i p o t r i v i t e lumii rurale, că
o r g a n i z a c o n c u r s u r i cu p r e m i i pentru cele mai fru-
m o a s e ţesături, că î n c e r c a a s a n a r e a u n o r c o o p e r a t i v e
locale, că p r o p u n e a s c h i m b a r e a p r o f i l u l u i e c o n o m i c al
localităţii etc., t o a t e li se p ă r e a u a fi d e m i n i m ă im-
portantă.
A ş a că, d u p ă J ^ J S ^ cînd p r o f e s o r u l G u ş t i a p r o p u s
organizarea unor echipe anume închinate „acţiunii",
m u l t o r a li s - a p ă r u t c ă a s i s t ă la o a d e v ă r a t ă t r ă d a r e a
ideii „ m o n o g r a f i e i " . C o b o r î r e a s u b n i v e l u l p r e o c u p ă r i -
lor de „sociologie g e n e r a l ă " li se p ă r e a a fi o d e g r a d a r e
a v e c h i i lor misiuni, d e a î n ţ e l e g e şi t e o r e t i z a n a t u r a
legilor sociale. O b ţ i n e r e a de r e z u l t a t e p r a c t i c e ime-
d i a t e era t a x a t ă d r e p t „politicianism", m u l ţ i î n v i n o v ă -
ţ nd pe p r o f e s o r u l lor că s-a l ă s a t a n t r e n a t , m a i întîi
in m i n i s t e r şi a p o i în F u n d a ţ i e .
VA M a i ales cei î n d r ă g o s t i ţ i d e „satul t r a d i ţ i o n a l " , ar-
haic, nu s e s i m ţ e a u la ei a c a s ă în c a d r u l „acţiunii",
270
SOCIOLBUC
MUC li s e c e r e a a c u m . Mulţi d i n t r e v e c h i i m o n o g r a f i ş t i
nu r e f u z a t d e a c e e a a p a r t i c i p a la m u n c i l e o r g a n i z a t e
in c a d r u l „ A ş e z ă m i n t e l o r c u l t u r a l e " . Astfel, p o a t e că
Herseni, pe a s e m e n e a c o n s i d e r e n t e , a socotit că e mai
lilne s ă s e r e t r a g ă în sînul c a t e d r e i , d u c î n d u - ş i m a i
d e p a r t e l u c r ă r i l e t e o r e t i c e , n e m a i p ă s t r î n d cu F u n d a ţ i a
decît r e l a ţ i i d e î n t î m p l ă t o a r e c o l a b o r a r e . M a i h o t ă r î t
.i fost r e f u z u l lui M i r c e a V u l c ă P e s c u de a ţ i n e l e g ă t u r a
i II n o u a f o r m u l ă de~munca p r o p u s ă d e p r o f e s o r u l Guşti.
Pentru a-şi a r ă t a n e m u l ţ u m i r e a , s c o r n i s e o b u t a d a , s p u -
nînd că d e aci î n a i n t e n u v o m mai s t u d i a decît s ti tul
„Modelaţi! d e Sus" i c e e a c e era d e s i g u r o v o r b ă do
duh, d a r şi o a s p r ă critică a noii direcţii p r a c t i c i s t e
propusă d e p r o f e s o r . De fapt, el nici nu a mai p a r t i -
( jat în nici u n fel la m u n c a d e o r g a n i z a r e şi i n s t r u e -
tare a n o i l o r e c h i p e a l e F u n d a ţ i e i , mărginindu-se sa
c o n t i n u e d o a r s l u j b a s a d e a s i s t e n t d e etică, în c a d r u l
catedrei.
î n felul a c e s t a , p e s t e „ î m p r ă ş t i e r e a " m o n o g r a f i ş t i ] o r
pe c a r e a m s e m n a l a t - o , se a d ă u g a şi o s p a r g e r e a m o -
n o g r a f i ş t i l o r în d o u ă t a b e r e , de o p a r t e „cercetătorii",
de alta „ p r a c t i c i e n i i " . P r o f e s o r u l Guşti c ă u t a s e şi d e
data aceasta o soluţie de împăcare, aşa cum obişnuia
î n t o t d e a u n a , d e c l a r î n d că m u n c a ştiinţifică d e c e r c e -
tare v a c o n t i n u a să fie u r m ă r i t ă , în c a d r u l I n s t i t u t u l u i
Social Român, S e m i n a r u l de S o c i o l o g i e a v î n d s a r c i n a
de a f o r m a noi c e r c e t ă t o r i ş t i i n ţ i f i c i ; p e cînd „ a c ţ i u n e a
c u l t u r a l ă " u r m a să-şi g ă s e a s c ă locul în c a d r u l F u n d a -
ţiei, î n t r e t o a t e a c e s t e trei instituţii o c o l a b o r a r e p u ţ i n d
fi a s i g u r a t ă . F o r m u l a a c e a s t a n u a liniştit conştiinţa
tuturor, s p ă r t u r a în d o u ă a m o n o g r a f i ş t î l o r fiind i r e v e r -
sibil c o n s u m a t ă .
Cu a c e s t p r i l e j m ă g î n d e a m că s o a r t a m i ş c ă r i i lui
Guşti î n c e p e a să s e m e n e cu c e a a Iui F. Le Piay, c a r e
şi el v ă z u s e c e r c e t a r e a monografica a familiei drept
punct d e p l e c a r e p e n t r u o r e f o r m ă socială, dar d ă d u s e
totuşi n a ş t e r e la d o u ă şcoli opuse, cea de La science
sociale şi c e a d e La râforme sociale, a m î n d o u ă f o r m a t e
din foştii lui elevi şi c o l a b o r a t o r i .
421
 In ce mă priveşte, timp de o destul de lungă peri-
oadă m-am frămintat, ca să hotărăsc în ce direcţie voi
merge. In mine se zbăteau două suflete, cel de teore-
tician, pasionat de probleme de istorie socială şi de
filozofare pe probleme de filozofie populară şi cel de
activist social. Dacă ar fi stat în posibilităţile mele, aş
ff~preTerat~sa lucrez într-un institut în care să-mi pot
urmări studiile, în special cele de istorie socială, în
care să am posibilitatea să extind cercetările de teren,
prin cît mai mulţi colaboratori, pentru cunoaşterea
unor fenomene care mi se păreau a fi esenţiale, pre-
cum ar fi fost de pildă cartografierea tuturor satelor
devălmaşe, umblătoare şi neumblătoare pe diverse cri-
terii, a tuturoj satelor în care se practica agricultura
în trei tarlale, în moină şi în tehnici moderne, atacarea
sistematică a formelor „neoiobăge" încă existente, în
special studiul pe ţara întreagă a „dijmei la tarla",
interzisă legal, dar practicată încă efectiv. în mintea
mea elaborasem un întreg program de lucru, pe care
însă nu mi-a fost dat să-1 realizez, el depăşind puterea
de muncă a unui om singuratec. Spre marele meu re-
gret nu am avut norocul de a dispune de un colectiv
de lucru organizat anume pe problemele mele, în ca-
drul unei instituţii care să asigure recrutarea, formarea
şi munca sistematică a unui colectiv.
In cele din urmă m-am încadrat în Fundaţie, luînd
aci rostul de „director de studii", mărturisesc că şi
pentru motivul, foarte meschin, de a avea astfel posi-
bilitatea unui salariu dintr-o muncă totuşi ceva mai
apropiată de preocupările mele.
SOCIOLBUC
TRADIŢIA FUNDAŢIEI CULTURALE
O d a t ă î n c a d r a t în F u n d a ţ i e , a m c ă u t a t să m ă p u n
la c u r e n t c u v e c h i l e ei p l a n u r i d e m u n c ă , p e n t r u a le
l e g a d e n o u a f o r m u l ă de a c ţ i u n e c u l t u r a l ă p r o p u s ă d e
p r o f e s o r u l Guşti. Căci, î n t r - a d e v ă r , a c ţ i u n U e ^ c ^ u m l e
a v e a u la noi în ţ a r ă o v e c h e tradiţie, u n l u n g şi glo-
rios t r e c u t . D o m i n a n t f u s e s e , m u l t ă v r e m e , a ş a - n u m i t u l
„ c u r e n t h a r e t i s t " . Spiru H a r e t , m i n i s t r u liberal, d a r spi-
rTTTăfgşi generos, avusese iniţiativa de a duce o cam-
p a n i e s u s ţ i n u t ă , d e „ r i d i c a r e c u l t u r a l ă " a ţărănimii, a
; ă r e i s i t u a ţ i e g r e a o c u n o ş t e a . D o v a d ă , s t u d i u l s ă u din
1906 (deci în i m e d i a t a p r e a j m ă a r ă s c o a l e i din 1907),
în c a r e d e s c r i a n e d r e p t ă ţ i l e stării s o c i a l e n c a r e s e
a f l a „talpa ţ ă r i i " . S p i r u H a r e t e r a d e a l t f e l şi el u n
„sociolog", ba î n c ă u n u l d e talie u n i v e r s a l ă , Mecanica
socială p e c a r e a r e d a c t a t - o în 1910 fiind u n a d i n t r e
c e l e d i n t î i î n c e r c ă r i d e a p l i c a r e a m a t e m a t i c i l o r la s t u -
diul v i e ţ i i sociale.
Soluţiile p e c a r e le p r o p u n e a c o n s t a u , ca m i j l o a c e
d e a c ţ i u n e culturală, în a n t r e n a r e a î n v ă ţ ă t o r i l o r , pi o-
ţilor şi altor i n t e l e c t u a l i d i n sate, î n t r - o muncă d e „răs-
p î n d i r e a c u n o ş t i n ţ e l o r f o l o s i t o a r e " , p e calei t i p ă r i t u r i l o r
a conferinţelor populare, potrivit unui plan elaborat
c e n t r a l r ~ d e s e o f T punTn du - s e la dispoziţia „ m i s i o n a r i l o r
c u l t u r a l i " t e x t e p r e f a b r i c a t e , p e d i v e r s e t e m e d e ştiinţă
p u p ui airz#ţo5fe:~-Sptru H a r e t p u r t a o l a r g ă c o r e s p o n -
d e n ţ ă cu o a m e n i i d i n s a t e p e n t r u a-i î n s u f l e ţ i şi în-
d r u m a . C e e a ce a şi r e u ş i t să f a c ă î n t r - o m ă s u r ă atît
d e m a r e , încît pînă tîrziu, în t i m p u l c î n d noi î n ş i n e
279)
începusem campaniile de „monografii", cei m a i devo-
taţi din susţinătorii noştri locali a u fost „haretiştii",
p e c a r e îi r e c u n o ş t e a i d e î n d a t ă , p r i n f e l u l lor d e a
gîndi, prin v o c a b u l a r u l f o l o s i t şi r m a i ales, p r i n s u f l e t u l
p e c a r e îl p u n e a u în a c ţ i u n i l e lor, c u v i n t e l e d e „apos.-,,
t o l a t " , „ m i s i o n a r i s m " fiind c a l i f i c a t i v e l e o b i ş n u i t e p r i n
a r e a r ă f â U n a t u r a o r i c ă r e i „ a c ţ i u n i c u l t u r a l e " . Dar, în
a c e l a ş i timp, e i s e c a r a c t e r i z a u p r i n t r - u n o r i z o n t limi-
tat, c a r e n u d e p ă ş e a c r e d i n ţ a că o c u l t u r ă p o p u l a r ă s e
p o a t e c r e a p e c a l e a p r o p a g a n d e i orale, p r i n c o n f e r i n ţ e
şi b i b l i o t e c i .
A c e a s t ă concepţie „haretistă" domina încă, n u mi-
m a î n v e c h e a F u n d a ţ i e , ci şi î n t r - o s e r i e d e a l t e f o r -
m a ţ i i c u l t u r a l e , n ă s c u t e din i n i ţ i a t i v a m u l t o r i n t e l e c -
tuali, c a r e şi ei s i m ţ e a u d a t o r i a d e a f a c e c e v a p e n t r u
ridicarea culturală a maselor largi, n u n u m a i d e la
sate, ci şi d e la o r a ş e . In T r a n s i l v a n i a a v e a a s t f e l o
lungă tradiţie „Asociaţia Transilvană", cunoscută sub
n u m e l e de „ASTRA", m i ş c a r e şi d e c a r a c t e r n a ţ i o n a -
list, p a g i n ă d e g l o r i e a i s t o r i e i r o m â n i l o r d i n a c e a p a r t e
d e ţ a r ă . F u n c ţ i o n a u şi a l t e f o r m a ţ i u n i , p r e c u m „ C a s e l e
Naţionale", „Ateneele", pe modelul vechiului „Ateneu
R o m â n " , de a s e m e n e a cu u n t r e c u t d e t o a t ă s t i m a . In
s p e c i a l m i - a d u c a m i n t e do „ P r i e t e n i i Ş t i i n ţ e i " , o r g a n i -
z a t ă d e V i c t o r A n e s t i n , cu c a r e t a t ă l m e u e r a î n relaţii
de prietenie. Acest V i c t o r A n e s t i n e cel dinţii c a r e
m i - a a r ă t a t , cu o l u n e t ă m o d e s t ă , ce f e r m e c ă t o a r e sînt
s t e l e l e . P r e l u a s e , î n e d i t u r a „ U n i v e r s u l " , d i r e c ţ i a Zia-
rului călătoriilor, c ă r u i a îi a d ă u g a s e „şi al ş t i i n ţ e l o r
populare". Săptămînal organiza conferinţe ştiinţifice,
î n t r - o sală a d ă p o s t i t ă în i m o b i l u l „ S a l v ă r i i " , do p e
c h e i u l D î m b o v i ţ e i , la c a r e c o l a b o r a u o a m e n i d e ştiinţă
d e m a r e f a i m ă , ţ i n î n d însă n u n u m a i „ c o n f e r i n ţ e " , ci
f ă c î n d şi d e m o n s t r a ţ i i d e l a b o r a t o r . N u uit, d e pildă,
experienţele profesorului Dragomir Hurmuzescu, cu
„ a e r l i c h i d " şi a l t e m u l t e î n c ă .
T o a t e a c e s t e t r a d i ţ i i c u l t u r a l e îmi p ă r e a u î n s e m n a t e
m a i a l e s p r i n f a p t u l că a v e a u în v e d e r e n u d o a r cul-
t u r a s a t e l o r , ci şi cea a o r a ş e l o r . S t u d i e r e a lor l ă r g e a
astfel propriile mele experienţe rurale. „Fundaţia" ea
2ao
SO
însăşi avea un trecut de acţiune culturală, deopotrivă
m r a l ă ş i u r b a n ă . î n 1920, p r o f e s o r u l G u ş t i p r o p u s e s e
înfiinţarea unei „Case a culturii poporului", menită să
• tea o o r g a n i z a r e m a i s i s t e m a t i c ă t u t u r o r a c e s t o r a c -
ţiuni. P u s ă s u b e g i d a p r i n ţ u l u i m o ş t e n i t o r şi a v î n d p e
profesorul G u ş t i ca d i r e c t o r , a c e a s t ă formaţie nu a
a v u t d u r a t ă , In locul ei, în 1922, l u a s e f i i n ţ ă „Fiuidaţia
< u l t u r a l ă P r i n c i p e l e .Caro]11;—STFLR~"cIIrecţia lui GKTTX
NTugnr, o m d e r e a l ă b u n â - c r e d i n ţ ă , e n t u z i a s t d e tip
„haretist". In vremea cind am preluat noi conducerea
a c ţ i u n i i , F u n d a ţ i a m a i c r e d e a î n c ă în e f i c a c i t a t e a u n e i
acţiuni dusă de „apostoli culturali", „misionari", cu
s a r c i n a d e a „ r ă s g î n d i " c u H u r a .în m a s e .
Ca d o c u m e n t l ă m u r i t o r al a c e s t u i m o d d e a c o n c e p e
a c ţ i u n e a c u l t u r a l ă , a m p u t u t f o l o s i b r o ş u r a Cartea Mi-
sionarului ; îndreptar cultural (1930) r e d a c t a t ă d e Gh. D.
M u g u r şi V, V o i c u l e s c u , p r e c u m şi b r o ş u r a fundaţia
culturală PrJncipcle CoroJ, 1922—1925, care consemna
o l i s t ă d e 454 d e c ă m i n e c u l t u r a l e , o r g a n i z a ţ i i l o c a l e
îndrumate de Fundaţî?~şr~anîMate prin aşa-numitele
„Mişiupi culturale ale Fundaţiei", adică prin grupe de
(„misionari"', c a r e v e n e a u î n sat, v i z i t a u c a s e l e s a t u l u i ,
T u a h - ^ u r r o ş t m ţ ă d e r e l e l e c a r e b î n t u i a u acolo, d ă d e a u
sfaturi, făceau conferinţe, organizau o bibliotecă, dă-
deau consultaţii m e d i c a l e şi, în final, organizau o
„sărbătoare" populară.
P r e o c u p ă r i de „ m o n o g r a f i e ' 1 l o c a l ă e x i s t a u d e c i d e
a s e m e n e a , în c o n t i n u a r e a d e a l t f e l a u n e i î n c ă m a i l u n g i
tradiţii, c ă c i î n c e p î n d cu I o n l o n e s c u d e la Brad, s e r i a
m o n o g r a f i i l o r s ă t e ş t i şi u r b a n e , î n d r u m a t e p r i n „ c h e s -
t i o n a r e " şi „ p l a n u r i d e m u n c ă " „ o f i c i a l e " au c o n t i n u a t
necurmat, a v î n d însă precădere un caracter „folcloric"
şi „istoric", directorul Fundaţiei, Gh. D. M u g u r şi
dr, V. V o i c u l e s c u r e d a c t î n d şi d î n ş i i un a s e m e n e a
Chestionar folkloristic (1930) î n t r - o b r o ş u r ă c a r e n u e
d e l o c lipsită d e i n t e r e s .
D a r c e e a c e d e o s e b e a m o n o g r a f i i l e d e tip v e c i de
m o n o g r a f i i l e n o a s t r e , e r a că e l e s e a l c ă t u i a u d e c ă t r e
p r e o ţ i şi î n v ă ţ ă t o r i , d e s e o r i c e r c e t ă t o r i i m p r o v i z a ţ i , iar
n u d e o a m e n i a n u m e p r e g ă t i ţ i în a s e m e n e a s c o p u r i . Cu
281
toate acestea, dintre învăţători şi preoţi, cîţiva s-au
remarcat printr-o muncă rodnică, unii din ei, deşi auto- Nu trebuie uitat nici „Muzeul etnografic din Cluj",
didacţi, însuşindu-şi învăţăturile ştiinţifice pînă la un construit în aer liber, de către profesorul Romulus Vuia
nivel remarcabil, precum Ştefulescu, din Gorj, cu ex- Jn î din 1923, şi nici „Filarmonica"1, societate anonimă
celentele sale publicaţii de istorie, ca V. Păcală, cu preluată de către Fundaţie în 1923 şi dată în grija ma-
deosebit de buna sa monografie a Răşinarilor (1915), ici ui dirijor George Georgescu, şi nici organizaţia
ca preotul Mătase, arheolog al cărui merit în descope- corală „Cîntarea României" care, fiinţînd încă din 1919,
rirea şi cercetarea culturii Cucuteni este îndeobşte re- a fost şi ea preluată pe seama Fundaţiei. Se adăugau
cunoscut, la care se pot adăuga mulţi alţii, care îşi au o serie de alte formaţii, orchestrale şi corale, din alte
şi ei Ioc de cinste printre cărturarii ţării. Acestor mo- oraşe ale ţării.
nografii locale, „Fundaţia" mai adăuga şi „misiunile" Nu e locul potrivit pentru a se face un istoric com-
sale culturale, de fapt simple vizite de o zi sau două, plet al acestei Fundaţii. Am menţionat numai cîteva
fără alt folos decît al sprijinului dat localnicilor şi a din domeniile sale de activitate ca să se vadă că, in-
cîtorva consultaţii medicale. trată sub conducerea profesorului Guşti, ea avea în
Lipsea deci o întemeiere a acţiunii^ pe o bază ştiin- un ia ei unjrgcut bogat în acţiuni şi .rezultate.
ţifică, Lipsea o sistematică ~inventariere a problemelor Pentru mine, recunosc că am avut o reală surpriză
sociale ale satului, în diversele domenii ale economiei, luînd cunoştinţă de acest lung trecut. Ceea ce încer-
agricole şi artizanale, ale sănătăţii publice, ale rela- casem noi, în monografiile noastre, mai încercaseră
ţiilor sociale, probleme care nu puteau fi analizate şi deci şi alţii, înaintea noastră şi ce aveam de gînd să
lămurite, diagnosticate şi soluţionate, decît de specia- facem, ca acţiune culturală, nu era decît continuarea
lişti de mai înaltă calificare. a ceea ce se mai făcuse. Era deci şi aci o tradiţie de
continuat, măcar că în forme noi:
Vechea Fundaţie îşi luase şi sarcina de a asigura
tipărirea unor periodice şi a unor lucrări anume închi-
nate acţiunii culturale. Se tipăreau astfel, în tipografia
proprie a Fundaţiei, Cartea vremii, colecţie enciclope-
dică, îngrijită de Nichifor Crainic, Lamura, revistă de
cultură generală, pentru învăţători şi Albina, revistă
pentru popor. Fundaţia dispunea şi de o librărie pro-
prie, de un laborator fotocinematografic şi de o biblio-
tecă, cu drept de depunere legală a tot ce se tipărea
în ţară.
E interesant de reţinut şi cîteva din titlurile volu-
melor tipărite atunci, precum cele de îndrumare, înti-
tulate Căminul cultural şi cele din seria Cartea vremii,
cuprinzînd literatură diversă, autohtonă şi traduceri,
în care remarcam autori ca Em. Bucuţa, Apostol Culea,
Ion Pillat, Lucian Blaga, Mihai Ralea.
O altă latură a acţiunii Fundaţiei consta în orga-
nizarea de „Expoziţii ale cărţii", atît în ţară cît şi în
străinătate, şi a altora din domeniul artelor plastice.

282)
SOCIOLBUC
 N O U A CONCEPŢIE CULTURALĂ A FUNDAŢIEI

î n t r - a d e v ă r , p r o f e s o r u l Guşti p r e l u a F u n d a ţ i a cu
g î n d u l să-i dea o n o u ă direcţie, p o t r i v i t c o n c e p ţ i e i s a l e
d e s p r e c e este „ c u l t u r a " ca f e n o m e n social şi d e s p r e
m i j l o a c e l e d e folosit în a c ţ i u n i l e de c a r a c t e r c u l t u r a l .
C o n c e p ţ i a lui e r a „sociologică", în s e n s u l că s o c o t e a
c u l t u r a r u t o t u l altfel d e c î t baretist, a d i c ă n u ca o
răspîndire a unor învăţăminte c ă r t u r ă r e ş t i , < i ca un
p r o c e s d e r i d i c a r e a n i v e l u l u i de t r a i m a t e r i a l şi social,
n u n u m a i spiritual, al m a r i l o r m a s e . Cu a l t e c u v i n t e ,
c u l t u r a e r a c o n s i d e r a t ă ca u n p r o c e s s o c i a l c o m p l e x ,
de d e z v o l t a r e m u l t i l a t e r a l ă a vieţii sociale, prin *" :-
tul d e l i b e r a t a l înşişi o a m e n i l o r c a r e trăiau a c e a viată,
cu d o r i n ţ a d e a o î m b u n ă t ă ţ i .
S c h e m a t i c , am p u t e a rezuma concepţia gustiană
d e s p r e c u l t u r ă în felul u r m ă t o r :
1. C u l t u r a cuprind® p a t r u d o m e n i i de bază, p a t r u
f e l u r i d e culturi, t o a t e l a o l a l t ă f o r m î n d o u n i t a t e ; „cul-
t u r a s ă n ă t ă ţ i i " , „cultura m u n c i i " , „ c u l t u r a m i n ţ i i " şi
„cultura s u f l e t u l u i " . Sau, cu a l t e c u v i n t e : c u l t u r a cu-
prinde starea de sănătate a maselor, organizarea mun-
cii lor p r o d u c t i v e şi a r e l a ţ i i l o r lor e c o n o m i c e , d e p r i n -
d e r e a şi p r a c t i c a r e a î n v ă ţ ă m i n t e l o r ştiinţifice şi conso-
l i d a r e a relaţiilor etice, de s o l i d a r i t a t e socială, a d i c ă a
conştiinţei cetăţeneşti,
2. A c ţ i u n e a c u l t u r a l ă e s t e r e z u l t a t u l u n u i e f o r t ai
m a s e l o r înşile, „progres c u l t u r a l " î n s e m n î n d d e p ă ş i r e a
s i m u l t a n ă a n i v e l u l u i a c t u a l , în t o a t e c e l e p a t r u c a -
p i t o l e culturale, e f o r t u l fiind m ă s u r a t p r i n g r a d u l în

284
 care aceste nivele de viaţă se î m b u n ă t ă ţ e s c , iar nu
prin a c ţ i u n e a unui grup restrîns de „ m i s i o n a r i " si
„apostoli" culturali,
3. E f o r t u l c u l t u r a l al m a s e l o r u r m e a z ă î n s ă a fi or-
g a n i z a t , p e n t r u a p u t e a d u c e la r e z u l t a t e b u n e . A c t i -
v i ş t i i c u l t u r a l i au d e c i în p r i m u l r î n d r o l u l d e a o r g a -
niza e f o r t u l c o l e c t i v al m a s e l o r ,• c e e a c e s e p o a t e
realiza prin formula „căminelor culturale", considerate
ca m o d a l i t a t e d e a înfcîîeg3~la3IăTTaToate iniţiativele
locale, c u p r i n z î n d n u n u m a i „ i n t e l e c t u a l i i " locali, ci
m a i a l e s şi în special, î n s ă ş i m a s e l e a d i c ă n u „albăs-
t r i m e a " s a t e l o r ci înşişi sătenii.
4. Rolul i n t e l e c t u a l i l o r s e r e d u c e d o a r la a fi ele-
m e n t e gabaJLizatoare ale m i ş c ă r i l o r de masă, prin ser-
vicii p r e s t a t e p r o f e s i o n a l .
5. P r o c e s e l e c u l t u r a l e fiind „sociale", o r i c e a c ţ i u n e
c u l t u r a l ă t r e b u i e să a i b e la bază o c u n o a ş t e r e ştiin-
ţifică a r e a l i t ă ţ i l o r sociale, în t o a t ă c o m p l e x i t a t e a lor,-
cu a l t e c u v i n t e , t e m e i u l u n e i a c ţ i u n i c u l t u r a l e e f i c i e n t e
c o n s t a in c u n o a ş t e r e a , prin a n a l i z e m o n o g r a f i c e , a si-
t u a ţ i i l o r locale, din t o a t e p u n c t e l e do v e d e r e (pe „ c a d r e
j şi m a n i f e s t ă r i " ) .
6. P e n t r u c r e a r e a şi e x p e r i m e n t a r e a u n o r t e h n i c i de
a c ţ i u n e • c u l t u r a l ă la s a t e t r e b u i e s c folosite „echipa"
a n u m e a l c ă t u i t e în acest scop, m e n i t e s ă c r e e z e „că-
m i n e c u l t u r a l e model", o r g a n i z a t e în scop p e d a g o g i c .
7. Rolul „ e c h i p e l o r " c o n s t a d e c i în p r e s t a r e a u n o r
s e r v i c i i social-profesiionale, r e a l i z a t e p r i n a n a l i z a p r o -
b l e m e l o r locale, d i a g n o s t i c a r e a lor, e x p l i c a r e a lor etio-
logică, g ă s i r e a soluţiilor p o t r i v i t e p e n t r u s o l u ţ i o n a r e a
lor şi, mai ales, a n t r e n a r e a m a s e l o r la r e a l i z a r e a solu-
ţii; r p r o p u s e .

C O L A B O R A T O R I I PROFESORULUI D. GUŞTI
E explicabil de ce vechea echipă de muncă a Fun-
daţiei s-a arătat derutată faţă de un asemenea vast
program de acţiune, cu mult mai pretenţios decit ceea
ce ştiau ei să facă, care era numai să redacteze arti-
cole, să tipărească şi să răspîndească cărţi folositoare
(măcar că pentru o masă în bună parte analfabetă), să
facă „vizitaţii" sumare în sate, să inaugureze cămine
şi mai ales să ţină conferinţe. Transformarea lor din
„activişti culturali" în „activişti sociali", cum o dorea
Guşti, li se părea a fi iluzorie, munca efectivă îa sate,
printre săteni şi cu sătenii, neintrînd în tradiţia lor,
astfel că dincolo de „răspîndirea" de sfaturi şi cunoş-
tinţe folositoare, nu aveau absolut nici o experienţă.
Ceea ce nu însemna că cei care activaseră în Fundaţie
nu aveau reale calităţi de „propagandişti" a ideilor
sănătoase şi nici că ar fi fost lipsiţi de sinceritate în
efortul lor. Dimpotrivă, mai toţi aveau un lung trecut
şi o experienţă de care urma să se ţină seama, deşi
în paralel trebuia dus cu ei un efort de a-i pune îa
curent, a-i învăţa şi deprinde cu noua concepţie „so-
ciologică" a culturii.
A fost deci păstrat în Fundaţie vechiul corp de
„misionari" dindu-li-se în sarcină ducerea mai departe
a tipăriturilor, a inaugurării de cămine culturale şi
priveghere a tuturor celorlalte activităţi, tradiţionale
acestui aşezămînt cultural. Astfel au continuat a lucra
Apostol Culea, Emanoil Bucuţa, I. C, Ifrim, C. Ionescu-
Darzeu, dr. Frederic Popu, precum şi o serie de „in-
286
SOCIOLBUC
spectori culturali", precum Lascarov-Moldoveanu Vic-
tor Io • Popa, Ştefan Iacobescu, A. Marinescu-Nour şi
alţii. Dmtre ei, doar Emanoil Bucuţa era Ia curent cu
felul de a gîndi al profesorului Guşti, ceilalaţi avînd
Inc i, dupa a mea părere, greutăţi în a depăşi vechile
lor puncte de vedere. Cu excepţia Iui Victor Ion P<>pa,
care poate Ei socotit ca fiind de o cu totul altă clasă
decit ceilalţi. Despre Victor Ion Popa îmi voi îngădui
dealtfel să vorbesc ; rai mult, dat fiind că împreună cu
insul am alcătuit ulterior o „echipă" de muncă şi de
gîndire, avir :i ca temei şi o prietenie care nu s-a iez-
minţit în toţi anii cît am avut prilejul de a lucra cu
dînsui.
De fapt, cu această veche formaţie a Fundaţiei, pro-
fesorul Guşti nu ar fi putut realiza, programul său de
lucru. Deocamdată nu putea însă mări numărul col -
boratorilor lui din Fundaţie, strîns limitat fiind in
bugetul de care dispunea. Totuşi nu putea să renunţe
Ia încadrarea şi a unor mai vechi elevi ai lui, care sa
înţeleagă ce anume vroia să realizeze în Fundaţie,
fura să mai fie nevoie de instruirea lor, abia acum, în
secretele „monografiilor sociologice" şi în problemele
activităţilor de organizare culturală a maselor.
în primul rînd m-a putut încadra pe mine, dîndu-mi
sarcina de „director de studii", dar < râul şi rostul de
a ţine evidenţastaUstlca' a tuturor activităţilor Fun-
daţiei, în felul acesta putînd fi făcut controlul a it
ceea ce se lucra în Fundaţie şi a propune soluţii ie
raţionalizare a lucrărilor de birou. La luarea lor în
primire, ele se aflau destul de empiric organizate (ca
sa nu spun „haotic"). Evidenţele se ţineau patriarhal,
in liste nominale, în care se ştergeau şi se adăugau
mereu menţiuni. Aşa, de pildă, abonaţii ziarului Albina
figurau pe o listă, cu ştersături şi adăugiri marginale,
cu menţiunea abonamentelor plătite şi neplătite. Că-
minele erau şi ele ţinute tot pe liste, ajunse a fi ilizi-
île, date fund continuele ştersături şi adăugiri ce se
faceau. Am trecut deci la ţinerea evidenţelor cu aju
torul fişierelor, fiind totuşi nevoie de amestecul profe-
sorului Guşti pentru a impune acest nou sistem de
421
 e v i d e n t ă . Tot g r a t i e p r o f e s o r u l u i , ulterior, a m p u t u t
d o t a F u n d a ţ i a cu m o b i l i e r u l u l t r a m o d e r n al s i s t e m e l o r
d e f i ş i e r e K a r d e x , c a r e a permis şi p u b l i c a r e a r e g u l a t ă
a unor caiete statistice privind activitatea Fundaţiei,
.vin l u c r a t c î t ă v a v r e m e singur, a j u t a t a p o i „ b e n e -
vol d e c ă t r e Octavian^ N e a m ţ u , c a r e a fost p î n ă la
u r m ă î n c a d r a t şi el, ca „inspector" cultural, d u p ă c a r e a
p u t u t fi c u p r i n s în r î n d u r i l e n o a s t r e şi A n t o n G o l o -
penţia, d e î n d a t ă c e s - a _ r g i n t q r s din G e r m a n i a ! A c e s t
l 'j g r u p r e s t r î n s d e „ m o n o g r a f i ş t r r a u f o r m a t de f a p t e c h i -
i p a de şoc a p r o f e s o r u l u i , ei d î n d u - i - s e s a r c i n a o r g a n i -
zării e c h i p e l o r ^ s t u d e n ţ e ş t i , a d i c ă a a c e l e i părţf din
p r o g r a m Iă" c a r e ţ i n e S I n m o d d e o s e b i t . „Gustieni"
fiind, şi n u „haretişti", a c t i v i t a t e a a c e s t u i g r u p iniţial
d e m o n o g r a f i ş t i a a v u t în c a d r u l F u n d a ţ i e i u n rol cu
totul deosebit. Dacă, în c e m ă p r i v e ş t e , u r m ă r e a m , p e
cît se mai putea, p r o b l e m e l e m e l e ştiinţifice, în s c h i m b
N e a m ţ u şi G o l o p e n ţ i a s - a u d e d i c a t t o t a l a c ţ i u n i i F u n -
daţiei, pe ei n e t u l b u r i n d u - i prea mult a m i n t i r e a u n o r
mai vechi monografii.
D e s p r e a c e ş t i doi c o l a b o r a t o r i , c a r e a v e a u s ă d e a
o n o u ă directivă, u n u l în o r g a n i z a r e a echipelor, a l t u l
în f o l o s i r e a lor în c e r c e t a r e a ştiinţifică, se c u v i n e s ă
s p u n c e v a mai mult, a m î n d o i f i i n d u - m i î n c ă atît d e
p r e z e n ţ i în a m i n t i r e , ca şi cînd am c o n t i n u a a sta s e a r a
d e vorbă, f i e c a r e s p u n î n d ce îl d o a r e şi c e ar ciori s ă
facă.
Pe O c t a v i a n N e a m ţ u II c u n o ş t e a m d i n 1930, cînd
— t î n ă r de 20 de a n i — a venit la S e m i n a r , student
încă, i n t e r e s î n d u - s e d e c e r c e t ă r i l e n o a s t r e m o n o g r a f i c e
şi î n t r e b î n d u - m ă în c e mod ar p u t e a p a r t i c i p a la ele.
A m d i s c u t a t pe î n d e l e t e cu el, a r ă t i n d u - i c a r e sînt do-
m e n i i l e d e c e r c e t a r e d e j a l u a t e în s t ă p î n i r e de
c ă t r e c e r c e t ă t o r i m a i v e c h i şi în c a r e deci n u
îl s f ă t u i a m sa se a m e s t e c e . D u p ă p ă r e r e a m e a , u n a din
lipsurile m o n o g r a f i e i c o n s t a şi în e x i s t e n ţ a u n u i m o n o -
grafist, destul d e p r e g ă t i t , c a r e să s e o c u p e d e p r o -
blema „cadrului psihologic". G r u p a Ionică, Amzăr,
Bernea se a n g a j a s e r ă s ă l u c r e z e a c e a s t ă p r o b l e m ă ; d a r
d e fapt s e o c u p a u m a i mult d e „ m a n i f e s t ă r i l e s p i r i t u a l e "
288
SOCIOLBUC
i încă n u d ă d u s e r ă la i v e a l ă n i m i c c a r e să m e r i t e a
fi m e n ţ i o n a t . îi s p u n e a m lui N e a m ţ u că s - a r p u t e a în-
cerca o t ă l m ă c i r e a c o n c e p ţ i e i lui Guşti, în s e n s u l de
a s cot. c a d r u l p s i h o l o g i c d r e p t u n p r e t e x t p e n t r u a
s t u d i a c h i p u l in care, i n t r e t o a t e m a n i f e s t ă r i l e , e x i s t ă
o r e c i p r o c ă c o n d i ţ i o n a r e , p r o b l e m a p u ţ i n d fi t r a t a t ă ,
poate, in c a d r u l p s i h o l o g i c ; n u însă în s e n s u l t e o r i e i
d e s p r e „voinţa s o c i a l ă " . Relaţiile d i n t r e t e o r i a „voin-
ţe s o c i a l e " şi cea a „ c a d r u l u i p s i h o l o g i c " îmi p ă r e a u
a fi nu n u m a i n e c l a r e , ci şi i n a c c e p t a b i l e . Ele m e r i t a u
t o t u ş i o d e z b a t e r e t e o r e t i c ă şi o e x p e r i m e n t a r e p r a c t i c ă .
I - a m spus d e c i lui N e a m ţ u că. a r fi c e v a d e f ă c u t în
a c e a s t ă privinţă, a s t f e l că, d a c ă a r e m i n t e a şi p u t e r e a
de m u n c ă n e c e s a r e , ar p u t e a f a c e c e v a util. F o a r t e
t î n ă r u l O c t a v i a n N e a m ţ u , î n c r e z ă t o r în el însuşi, s - a
d e c l a r a t g a t a să p r e i a p r o b l e m a , a s i g u r î n d u - m u că îi
va p u t e a da de c a p ă t . M - a m c a m îndoit d e o p t i m i s m u l
său, ştiind cit de î n c u r c a t ă şi d e n e d e z l e g a t e r a p r o -
blema cadnilui^psUKjflgic în s i s t e m u l p r o f e s o r u l u i
Guşti, m u l ţ i e ş n l n H T n c ă u t a r e a lor d e a o v a l o r i f i c a ,
în c o n t a c t d i r e c t cu f a p t e l e . Totuşi, din principiu, l - a m
î n c u r a j a t , aşa cum f ă c e a m cu o r i c i n e se arăta, n u n u -
mai e n t u z i a s t , ci şi i n t e l i g e n t şi sigur p e p u t e r i l e lui.
în c a m p a n i a din 1931 l-am l u a t d e c i cu mine, la Cor-
n o v a , în c a r e de fapt s-a o c u p a t m a i mult d e p r o b l e m e
de statistică j u d i c i a r ă , f o r m î n d e c h i p ă cu v e c h i u l m o -
n o g r a f i s t N i c n l a e P o p e s c u cu care, mai tîrziu, v a l u c r a
şi în c a d r u l F u n d a ţ i e i . L u î n d u - ş i licenţa în f i l o z o f i e şi
litere, şi-a f ă c u t a r m a t a , a p o i a v e n i t la Bucureşti, f ă r ă
să aibă î n c ă v r e u n rost stabil. C u m în 1934 e r a m n u m i t
d i r e c t o r de studii, l-am luat cu m i n e şi am l u c r a t cu
el c i t ă v a v r e m e . A p o i a m r e u ş i t a-l c o n v i n g e p e p r o -
f e s o r că era cazul să-1 î n c a d r e z e şi pe el în F u n d a ţ i e ,
ca sec un d a n t al m e u .
O d a t ă numit, O c t a v i a n N e a m ţ u şi-a g ă s i t r e p e d e
a d e v ă r a t a lui vocaţie, u n a la c a r e n u m ă g î n d i s e m :
a c e e a d e a fi o r g a n i z a t o r u l e c h i p e l o r c o l e c t i v e . D a c ă
eu mă s t r ă d u i s e m să o r g a n i z e z m u n c a din p u n c t u l d e
v e d e r e a l tehnicilor ştiinţifice d e c u l e g e r e şi r e d a c t a r e
a faptelor^ N e a m ţ u şi-â p r o p u s s ă o r g a n i z e z e c o l e c t i v e l e
C-dii S123 coala 19 289
 de muncă din punct de vedere administrativ. Ca un
bun gospodar 'iJanăţean ce eră, "şt-a Tiăt seama că o
echipă nu este numai o asociaţie de probleme, ci şi una
de oameni, adică un grup social care îşi are propriile
lui legi grupale şi deci implică şi tehnici speciale de
minuire a lor. Ori în această privinţă Octavian Neamţu
s-a dovedit un real talent, avînd o minte limpede şi un
deosebit tact în stabilirea relaţiilor lui cu echipierii, o
ştiinţă de a-i alege şi a-i distribui pe sarcini clare,
astfel ca „echipa" să formeze un tot organic. Ţinea
seama nu numai de nevoile echipei, ci şi de psihologia
echipierilor, de temperamentele, scopurile şi veleităţile
lor.
Mai toţi, cei din echipe, am avut, la un moment
dat, controverse, nu numai teoretice, ci şi de caracter
p e r s o n a l c î t e o dată chiar polemici foarte dezagrea-
bile, cum a fost cea cu grupul Rmduiala. Octavian
Neamţu nu a avut însă niciodată, cu nimeni, nici un
fel de ceartă, nici un fel de discuţie măcar, străduinţa
lui fiind dimpotrivă de a crea o atmosferă de colabo-
rare şi de stimă reciprocă. Personal, am avut şi eu dis-
cuţii şi certuri de idei, uneori conflicte temperamen-
tale, cu mulţi din cei cu care am colaborat; ba pînă
şi cu profesorul Guşti au fost momente în care relaţiile
noastre au fost cam încordate. Dar cu Octavian Nearntu
era cu neputinţă să ai neînţelegeri. Din 1930 şi pînă la
sfîrşitul atît de prematur al vieţii lui, în 1977, dimpo-
trivă, am simţit mereu calda lui prietenie şi sprijinul
în tot ceea ce căutam sa fac. De fapt, Octavian Neamţu
rămîne din toată masa celor cu care am avut prilej să
conlucrez în Fundaţie, cel a cărui amintire mi-a ră-
mas mai scumpă. Dealtfel, aceste calităţi ale Iui Neamţu
le-a dovedit cu prisosinţă şi atunci cînd, mai tîrziu,
a ajuns organizatorul de bază al tuturor echipelor
Fundaţiei şi pînă la urmă succesorul profesorului Guşti
la conducerea Fundaţiilor Culturale. Aşa că despre
Neamţu voi mai avea în continuare prilejul să amin-
tesc.
Cu totul alta era formaţia lui Anton Golopenţia,
bănăţean şi el, ca şi Octavian Neamţu. L-am cunoscut
290
SOCIOLBUC
in acelaşi an 1930, cînd mi-a scris o emoţionantă scri-
soare prin care îmi cerea sprijinul ca să poată ocupa
postul de custode al bibliotecii Seminarului de Socio-
logie. Era încă un foarte tînăr, timid şi modest licen-
ţiat în drept. Se arăta însă a fi şi altceva decît un
jurist; anume un pasionat al ştiinţelor sociale, avînd
încă de pe atunci o lectură bogată, cu mult dincolo de
cea a codurilor, deschis atît problemelor filozofice, cit
şi celor istorice şi sociologice. îmi aducea deci aminte
de mine, aşa cum fusesem cu 6—8 ani în urmă, el avînd
în plus de rezolvat şi problema lipsei mijloacelor de
întreţinere, fiind fiul unei văduve sărmane. Am stat
de vorbă cu el şi m-am convins repede că avea în el
ceea ce lipseşte multora : viermele neadormit al fră-
mîntărilor personale. Sînt şi acum mîndru că, după o
singură convorbire, mi-am dat seama de valoarea lui f
şi, mai ales, că am reuşit să-1 conving pe profesor să-1
numească custode, deşi postul era solicitat de mulţi
vechi monografişti.
L-am luat apoi !n „antrepriză", să-1 dăscălesc. După
terminarea recensămtntului din decembrie 1930, pe
care îl executasem în cartierul Tei, cui studenţii Semi-
narului, lucram insistent cu Centrul de demonstraţie
din acel cartier al „Şcolii superioare de asistenţă so-
cială". M-am gîndit că ar fi posibil să încercăm o mo-
nografiere a acelui cartier, satisfăcîncl astfel o veche
dorinţă a profesorului Guşti. Am organizat deci o „şe-
zătoare" la „Ateneul" local, unde am proiectat filmul
Drăguş, însoţindu-1 de o conferinţă, în care expuneam
cc anume am dori să obţinem prin monografia cartie-
rului Tei. L-am luat cu mine pe Anton Golopenţia. La
terminarea conferinţei, după un nărav al meu, am ple-
cat în hoinăreală, la întîmplare, prin străzi, la margi-
nea capitalei, plimbare care a ţinut mai toată noaptea.
Anton Golopenţia m-a însoţit, aşa că ani putut sta de
vorbă cu el, prieteneşte, mai mult decît o putusem
face pînă atunci.
în primăvara aceluiaşi an am plecat cu Brăiloiu la
Runcu, luîndu-1 şi pe Golopenţia cu noi, ca să-1 punem
la curent cu meşteşugurile investigatorului social. A
291
fost de a j u n s o s ă p t ă m î n ă de lucru, c a A n t o n Golo-
p e n t i a să î n ţ e l e a g ă p e r f e c t d e s p r e c e e r a v o r b a şi s ă
facă dovada unui excepţional talent de investigator,
c ă r u i a nu-i lipsea decît m a i multă e x p e r i e n ţ ă şi m a i
ales f i x a r e a pe o p r o b l e m ă a lui, p r o p r i e , p e n t r u ca s ă
a j u n g ă din u r m ă şi a p o i să-i şi î n t r e a c ă , p e cei m a i b u n i
d i n t r e m o n o g r a f i ş t i . N u am m a i a v u t n i c i o d a t ă p a r t e
d e u n u c e n i c atît d e dotat, nu n u m a i prin r a p i d i t a t e a
cu c a r e î n ţ e l e g e a şi s l ă p î n e a m e s e r i a , ci şi prin a s c u -
ţ i m e a gindirii lui, m e r e u d e s c h i s fiind s p r e o r i z o n t u r i
largi, cu s c o p u r i de f o a r t e l u n g ă b ă t a i e , s p r e u n viitor
d e m u n c ă , p e c a r e d e a l t f e l a v e a să-1 r e a l i z e z e Ia u n
n i v e l d e î n a l t ă şi m u l t i p l ă e r u d i ţ i e .
î l s o c o t e s c şi a s t ă z i ca pe cel m a i d o t a t s o c i o l o g
din cîţi au luat p a r t e la c a m p a n i i l e n o a s t r e m o n o g r a -
fice. M i r c e a V u l c ă n e s c u n - a s t ă r u i t p r e a m u l t în m i j -
locul n o s t r u şi t a l e n t u l lui sta m a i m u l t în m î n u i r e a
ideilor a b s t r a c t e decît a f a p t e l o r c o n c r e t e . T r a i a n H e r -
seni, oricît d e p r e g ă t i t şi d e dotat era, m i - a p ă r u t a n u
a v e a totuşi c ă l d u r a s u f l e t e a s c ă şi g e n e r o z i t a t e a c a r e
i-ar fi a j u t a t să f o r m e z e u n c u r e n t d e gîndire, s a u m ă -
car u n g r u p d e u c e n i c i , deşi a v e a u n r e a l talent de
p r o f e s o r . G o l o p e n ţ i a e r a însă o s i n t e z ă a mai m u l t o r a
d i n t r e n o i : filozof tot a t î t cit M i r c e a V u l c ă n e s c u , e r u -
dit şi p r o f e s o r tot atît cît T r a i a n H e r s e n i , i n v e s t i g a t o r
d e o p o t r i v ă cu m i n e şi o r g a n i z a t o r tot atît d e abil ca şi
Octavian Ncamţu,
ci 1931 a luat p a r t e la c a m p a n i a din C o r n o v a , sin-
g u r a d e a l t f e l la c a r e a p a r t i c i p a t din c e l e c o n d u s e d e
p r o f e s o r u l Guşti. Apoi, în 1932 şi 1933, p r o f e s o r u l Guşti
1-a ales să-i f i e s e c r e t a r în c a d r u l M i n i s t e r u l u i Î n v ă ţ ă -
mântului, p e lîngă cabinetul său. După d e m i s i a din
m i n i s t e r i a t a p r o f e s o r u l u i , G o l o p e n ţ i a a p l e c a t în 1934.
la studii, m a i întîi la Berlin, apoi la Leipzig, u n d e şi-a
luat, în 1936, d o c t o r a t u l c u Freyer, d u p ă c a r e s-a r e î n -
t o r s Ia Bucureşti, reluîndu-şi munca alături de roi,
î n c a d r a t fiind în F u n d a ţ i e .
La v r e m e a p o t r i v i t ă , v o i a r ă t a în c e c h i p a reuşit
să d e a c e r c e t ă r i l o r s o c i o l o g i c e o n o u ă direcţie, c a r e
la î n c e p u t a s u r p r i n s p e Guşti, d a r p e c a r e pînă la
292
SOCIOLBUC
u r m a a a d o p t a t - o şi a sprijinit-o, cu toată p u t e r e a s a
de g î n d i r e şi d e creaţie, pe c a r e o a r ă t a î n t o t d e a u n a
p r o f e s o r u l Guşti în tot c e s e a v î n t a să facă.
Cît d e s p r e „inspectorii" c u l t u r a l i ai F u n d a ţ i e i , sin-
g u r u l cu c a r e a m a v u t s t r î n s e l e g ă t u r i a fost V i c t o r
Ion Popa, de la u n m o m e n t dat f o r m î n d u - s e c h i a r c e e a
c e s e n u m e a „echipa P o p a - S t a h l " c a r e a v e a ca s a r c i n ă
rezolvarea tuturor problemelor „ m u z e o l o g i c e " finali-
z a t e prin c o n s t r u i r e a „ M u z e u l u i s a t u l u i " şi a u n o r e x -
poziţii în s t r ă i n ă t a t e .
Pe V i c t o r Ion Popa îl c u n o ş t e a m încă d i n a i n t e de
î n c a d r a r e a lui în F u n d a ţ i e , în î m p r e j u r ă r i puţin b a -
nale, d e c a r e îmi a d u c a m i n t e cu p l ă c e r e .
S e ţ i n e a u în 1933, Ia M i n i s t e r u l Învâţămîntului,
cînd e r a î n c ă m i n i s t r u p r o f e s o r u l Guşti, p r e l e g e r i în
c a d r u l u n u i c u r s de f o r m a r e a u n o r v i i t o r i b i b l i o t e c a r i .
A m ţ i n u t şi eu o c o n f e r i n ţ ă în a c e s t ciclu, Pe cînd v o r -
beam, a i n t r a t în s a l ă Victor Ion P o p a c a r e a t r a s cu
u r e c h e a n u atît la c e s p u n e a m cît la c u m v o r b e a m . In
p a u z ă , m i - a s p u s : „Foloseşti f r a z e cam î n t o r t o c h i a t e ,
cu p a r a n t e z e în p a r a n t e z e . De f a p t le-ai scos la c a p ă t ;
n-ai l ă s a t p e nici u n a să c a d ă pe jos, Dar ai c î t e v a de-
f e c t e d e v o r b i r e . Dacă vrei, te s c a p e u d e ele". V i c t o r
Ion Popa era u n m a r e m a e s t r u în f o r m a r e a actorilor.
D u p ă a lui p ă r e r e , o r i c e om c a r e ia c u v i n t u l în public,
chiar n u m a i ca p r o f e s o r , e s t e u n actor, adică un om
care foloseşte rostirea cuvintelor ca mijloc de transmi-
tere, de la el la a s c u l t ă t o r i , a u n o r idei şi s e n t i m e n t e .
C a a t a r e e d a t o r să-şi p e r f e c ţ i o n e z e d i c ţ i u n e a . A m pri-
mit c u b u c u r i e s f a t u r i l e lui şi a m f ă c u t e x e r c i ţ i i l e p e
c a r e mi le r e c o m a n d a . î n plus, insista şi p e p r o b l e m a
g e s t u r i l o r c e se c u v i n a fi f ă c u t e si a celor i n t e r z i s e
o r a t o r u l u i p r e c u m şi p e a c e e a a r i t m u l u i vorbirii, in-
sistînd m a i ales a s u p r a c h i p u l u i în c a r e se p o t s u b l i n i a
a n u m e idei, p r i n d o u ă pauze, u n a înainte, alta d u p ă
f r a z a p e c a r e r e u ş e ş t i astfel să o p u i „ca î n t r e ghili-
mele".
C e e a c e m i - a d u c e a m i n t e şi de m a r e l e o r a t o r al
b a r e i c a r e a fost I s t r a t e M i c e s c u , Luînd o d a t ă m a s a
cu dînsul, la M i r c e a M a n o l e s c u , a v e n i t v o r b a de o r a -
293
 p i e s e i Iui Năluca, d e f a ţ ă fiind T o n y B u l a n d r a şi Lucia
torie, M i r c e a M a n o l e s c u fiind el î n s u ş i un reputat Sturdza-Bulandra. M - a i n t e r e s a t felul în c a r e T o n y
m î n u i t o r al f r a z e l o r , M i c e s c u m ă r t u r i s i n d u - i : „Mirceo, Bulandra, p e m ă s u r ă c e V i c t o r Ion Popa citea, i n t r a în
la b a r ă n u m i - e f r i c ă d e c î t d e g u r a t a s p u r c a t ă " . N e - a rol, n e p u t î n d u - ş i s t ă p î n i gesturile, s c h i m b î n d u - ş i mi-
p o v e s t i t că şi el l u a s e lecţii d e d i c ţ i u n e cu m a r e l e mica, e x c l a m î n d şi u n e o r i r e p e t î n d a n u m e r e p l i c i ; p e
a c t o r francez, F i r m i n G e m i e r , d e la c a r e r e ţ i n u s e d e cînd Lucia S t u r d z a - B u l a n d r a , dimpotrivă, era perfect
asemeni tehnica pauzelor elocvente. s t a p î n ă p e e a însăşi, a s c u l t î n d f ă r ă a d a alt s e m n d e
F a p t u l că l-am r e î n t î l n i t p e V i c t o r I o n P o p a la F u n - p a r t i c i p a r e decît c e a a u n e i a t e n t e a s c u l t ă r i . T o n y n i
d a ţ i e rn-a b u c u r a t , m a i ales c î n d a m v ă z u t c h i p u l în s-a p ă r u t a fi m a i „ a r t i s t " decît Lucia, m a i b i n e s p u s
care, p r e l u î n d î n 1935 c o n d u c e r e a e c h i p e i trimisă în d e tip dionisiac, iar n u a p o l o n i c c u m p ă r e a a fi soţia
s a t u l Dodeşti, d i n Fălciu, şi-a a s i m i l a t d e p l i n felul d e lui,
a l u c r a al „ m o n o g r a f i i l o r " , ca t e m e i al u n e i acţiuni
Cu o a m e n i d e t e a t r u , în s p e c i a l cu echipa Iui d e
sociale. Studiul p e c a r e l-a p u b l i c a t în Sociologia ro-
regie, tîmplari, electricieni, tapiţeri, d e c o r a t o r i şi v o p -
mânească d e s p r e s a t u l Dodeşti s t ă c a d o v a d a că ar fi
sitori, v o i mai a v e a d e f ă c u t c u n o ş t i n ţ ă în p e r i o a d a
putut fi u n „sociolog" d e m a r e t a l e n t , d a c ă ar fi. v r u t
m o n t ă r i i M u z e u l u i Satului, m a r e a i s p r a v ă a c o l a b o r ă -
să p o r n e a s c ă p e a c e a s t ă cale. Ca „ a c t i v i s t social" n u
rii m e l e cu V i c t o r Ion Popa, s i n g u r a c a r e a r ă m a s m ă r -
n u m a i că a r e u ş i t s ă r e a l i z e z e o c a m p a n i e model, d a r
turie vie a străduinţelor noastre.
p î n ă şi c o n s t r u c ţ i i l e f ă c u t e a c o l o a u a v u t la b a z ă p l a -
n u r i l e lui a r h i t e c t u r a l e , d e s e n a t e d e m î n a lui, î n t r - u n
stil t r a d i ţ i o n a l - m o d e r n i z a t , c a r e m i s - a u p ă r u t a fi d e
toată frumuseţea. Ştiam că V i c t o r Ion Popa a v e a o
m u l t i p l i c i t a t e d e t a l e n t e , r a r i n t î l n i t e la u n singur om :
d r a m a t u r g , r o m a n c i e r , regizor, d e s e n a t o r şi s c u l p t o r ;
dar nu-mi puteam î n c h i p u i că p o a t e fi şi sociolog,
a c t i v i s t social, a r h i t e c t şi p î n ă la u r m ă şi m u z e o l o g ,
a ş a c u m v a d o v e d i î n c ă din 1935 cînd a c o l a b o r a t la
m o n t a r e a e x p o z i ţ i e i f i n a l e din a c e l a n şi ap.ji 3a „ M u -
zeul Satului".
Cu V i c t o r I o n Popa, c a şi cu Brăiloiu, s e lucra m a i
a l e s n o a p t e a . Luni î n t r e g i de zile, a p r o a p e n o a p t e de
n o a p t e , e r a m la el acasă, în m o d e s t a lui l o c u i n ţ ă din
s t r . Şcoalei, p l ă n u i n d şi p u n î n d la p u n c t p r o i e c t e . Pro-
b a b i l că i - a p l ă c u t şi lui felul m e u do a fi şi de a lucra,
căci î n t r - o b u n ă zi m - a î n t r e b a t d a c ă n u v r e a u să-i
fiu n a ş la c ă s ă t o r i a lui cu M a r i a M o h o r . C e e a ce a m
primit cu m a r e b u c u r i e , s p u n î n d î n s ă că p e n a ş ă o a d u c
eu, g î n d i n d u - m ă Ia M a r g a r e t a A l b u cu c a r e u r m a s ă
m ă c ă s ă t o r e s c . De aci înainte, î n t r e n a ş i şi fini, s - a
c r e a t o încă m a i s t r î n s ă p r i e t e n i e . La e l a c a s ă am a v u t
p r i l e j u l să c u n o s c d e s t u l d e mulţi o a m e n i ai t e a t r u l u i ,
î n t r - o s e a r ă , a m a s i s t a t la l e c t u r a p e c a r e a f ă c u t - o

294
SOCIOLBUC

ECHIPELE STUDENŢEŞTI
A v î n d m e r e u a c e e a ş i î n c r e d e r e optimistă în to+ c e
\\ făcea, p r o f e s o r u l G u ş t i a r e p e t a t cu e c h i p e l e ş t u d e n -
\ ţeşti a l e F u n d a ţ i e i e x p e r i e n ţ a Iui cu e c W p S T e ^ o n o g r a -
Tîce ale S e m i n a r u l u i d e Sociologie, încercîncî adîca~?ă
,i c r e a s c ă an d e an n u m ă r u l lor şi să le î m b u n ă t ă ţ e a s c ă
\ t e h n i c a d e lucru.
A m a s i s t a t astfel la o r g a n i z a r e a u n o r e c h i p e u n u -
m ă r s p o r i t d e 12 în 1934, 25 în 1935, 59 în 1936, 77 în
-/1937, 63 în 1938.
-r" .ki Istoricul acestor campanii de muncă obştească a
f o s t d e j a f ă c u t astfel că p o a t e fi cunoscTTTtnîr-tîparitu-
r i l e e x i s t e n t e . N u a s u p r a a c e s t u i a s p e c t al m u n c i i m ă
v o i opri, ci la a c e a p a r t e a lucrărilor c a r e n u s - a a r ă -
t a t în public, dar c o n s t i t u i e t o t u ş i o e x p e r i e n ţ ă p e c a r e
e bine s ă o c u n o a ş t e m . M a i întîi aş s e m n a l a g r e u t ă ţ i l e
! î n t î m p i n a t e în m u n c a n o a s t r ă şi d e f i c i e n ţ e l e pe c a r e
le-am avut.
E c h i p e l e e r a u f o r m a t e din tineri pe c a r e n u îi cu-
n o ş t e a m , v e n i ţ i la o c h e m a r e f ă c u t ă g l o b a l întregii
s t u d e n ţ i m i . N o r m a l ar fi fost c a a c e s t e e c h i p e să cu-
p r i n d ă şi „ m o n o g r a f i ş t i " cu v e c h e e x p e r i e n ţ ă , v e r i f i -
caţi d i n p u n c t u l d e v e d e r e ai o n e s t i t ă ţ i i lor, c e t ă ţ e n e ş t i
şi ştiinţifice. Din pricinile a r ă t a t e , p r e a p u ţ i n i din cei
v e c h i s - a u a r ă t a t î n s ă d o r n i c i să p l e c e în m u n c a cea
n o u ă c a r e li se c e r e a . Cu atît m a i m u l t cu cît p r o g r a -
m u l d e l u c r u al a c e s t o r e c h i p e e r a f i x a t la t r e M u n i
dg v a r ă , c e e a ce f ă c e a cu n e p u t i n ţ ă parLicip&fea celor
c e a v e a u a c u m a sarcini p r o f e s i o n a l e , c a r e n u le per-
296
SOCIOLBUC
I
miteau o atît de l u n g ă a b s e n ţ ă . A b i a cu timpul a u
p u t u t fi r e c r u t a ţ i şi î n c a d r a ţ i în F u n d a ţ i e c o l a b o r a t o r i
statornici, aleşi d i n t r e v e c h i i şi n o i i echipieri, c a r e s e
d o v e d e a u a m e r i t a să li se î n c r e d i n ţ e z e r o s t u r i p e r -
, m a n e n t e d e „şefi d e e c h i p ă " p r o f e s i o n a l i z a ţ i s a u c h i a r
< v d e „inspectori".
•ir Spre d e o s e b i r e d e e c h i p e l e monografice, echipele
> d e ^ a c ţ i u n e c u l t u r a l ă n u e r a n e v o i e să c u p r i n d ă decît
^ strictul TiuîPrăr^Be p r o f e s i o n i ş t i n e c e s a r i p e n t r u a p u t e a
lucra în c e l e p a t r u d o m e n i i c u l t u r a l e , adică u n medic,
un e c o n o m i s t (în speţă, u n a g r o n o m ) , u n m e d i c v e t e -
rinar, u n sociolog, un t e o l o g , u n m a e s t r u de e d u c a ţ i e
fizică şi o m a e s t r ă de g o s p o d ă r i e .
S a r c i n a lor e r a d e a c e r c e t a şi d i a g n o s t i c a p ă r ţ i l e
rele ale v i e ţ i i s a t u l u i în c a r e e r a u trimişi, a nu se opri
d o a r la c o n s t a t a r e a lor, ci a g ă s i m i j l o a c e l e de r e m e -
diere, d e a p r o c e d a Ia t r e z i r e a şi o r g a n i z a r e a , iniţiati-
v e l o r locale, în c a d r u l u n o r c ă m i n e culturale, în v e d e -
rea u n u i e f o r t comun, s i s t e m a t i c o r g a n i z a t în s c o p u l
î m b u n ă t ă ţ i r i i situaţiei.
Iniţial, în 1934, î n i n s t r u c t a j u l f ă c u t echipelor, li
s-a a t r a s a t e n ţ i a că v o r a v e a d e î n t î m p i n a t situaţii
e x t r e m d e g r a v e . S t a r e a d e s ă n ă t a t e în l u m e a r u r a l ă
se d o v e d e a a îngrijorătoare. Nu numai mortalitatea
infantilă e r a cea mai r i d i c a t ă din Europa, la a c e a v r e -
me, d a r d ă d e a d e gîndit şi p e r s i s t e n ţ a unor maladii
e n d e m i c e , d i n t r e c a r e u n e l e d a t o r a t e u n o r situaţii e c o -
n o m i c e d e f i c i t a r e , d u c î n d la c a r e n ţ e a l i m e n t a r e şi m a l -
nutriţie, precum pelagra. Sau unor boli datorate mize-
riei şi lipsei u n e i e d u c a ţ i i igienice, p r e c u m tifosul e x a n -
t e m a t i c ; la c a r e se m a i a d ă u g a î n t r e a g a p r o b l e m ă a
o r g a n i z ă r i i e c o n o m i c e , p e baza u n o r t e h n i c i d e m u n c ă
tradiţionale, cu u n e l t e r u d i m e n t a r e , p r o c e d e e a r h a i c e ,
a n i m a l e şi s e m i n ţ e de p r o a s t ă calitate, a c e s t e a c o n t r i -
buind şi e l e (în a f a r ă de m a r i l e c a u z a l i t ă ţ i sociale) la
o s t a r e de m i z e r i e hîdă, a g r a v a t ă prin analfabetism,
c r e d i n ţ e d e ş a r t e , superstiţii şi m o r a v u r i î n a p o i a t e , p r e -
cum şi d e o lipsă a solidarităţii sociale, o i n c a p a c i t a t e
de a se o r g a n i z a î n t r u a p ă r a r e a d r e p t u r i l o r lor, în s c o -
pul u n e i a m e l i o r ă r i a p r o p r i e i lor situaţii.
297
 î n acest i n s t r u c t a j a v e a m p o s i b i l i t a t e a s ă folosim
t o a t e informaţiile aflate în c u r s u l c e r c e t ă r i l o r m o n o -
g r a f i c e , c ă u t î n d astfel, p r i n e x e m p l e c o n c r e t e , să t r e -
zim în m i n t e a şi sufletul echipierilor, i n t e r e s u l şi a d e -
z i u n e a lor la lupta pe c a r e a v e a u a o d u c e î m p o t r i v a
a c e s t o r p ă r ţ i urite ale v i e ţ i i satelor, E v i d e n t căutam
a-i sensibiliza şi faţă d e a s p e c t e l e f r u m o a s e ale cul-
turii p o p u l a r e , î n d e m n î n d u - i să d e a a t e n ţ i e la v i a ţ a
a r t i s t i c ă locală, atît folclorului, cît şi a r t e i culte.
Desigur, acestor e c h i p e n u li s e p u t e a c e r e să f a c ă
c e r c e t ă r i sociologice adîncile. Rostul lor nu era de a
c o n t r i b u i la e l a b o r a r e a u n u i sistem s o c i o l o g i c şi nici
de a c r e a ' n o i metode şi tehnici de c e r c e t a r e ştiinţifică.
Totuşi, un sumar i n s t r u c t a j sociologic t r e b u i a s a li s e
facă, m ă c a r atîta cît să p r i c e â p a n e c e s i t a t e a c e r c e t ă r i -
lor i n t e r d i s c i p l i n a r e şi f e l u l în care, în s u m a r e l e lor
a n a l i z e a realităţilor, p u t e a u folosi s c h e m a „ c a d r e l o r "
şi „manifestărilor", ca i n s t r u m e n t d e s i n t e z ă a t e h n i -
cilor d e c e r c e t a r e sociologică. U n c a p i t o l î n t r e g a l
i n s t r u c t a j u l u i consla în l ă m u r i r e a t e h n i c i l o r de a c ţ i u n e
c u l t u r a l ă , în t o a t ă c o m p l e x i t a t e a lor, d e la o r g a n i z a r e a
b i p l i o l e c i l o r la ţ i n e r e a p r e l e g e r i l o r , organizarea de
c e r c u r i corale, muzee l o c a l e etc., i n s i s t î n d u - s e în s p e -
cial a s u p r a tehnicii „ c a m p a n i i l o r " c e n t r a t e p e cîte o
s i n g u r ă problemă, d î n d p o s i b i l i t a t e a f i e c ă r u i s p e c i a l i s t
u n c î m p precis de m u n c ă , dar şi p o s i b i l i t a t e a u n e i în-
c a d r ă r i î n t r - u n efort colectiv, î n t r e a g a e c h i p ă î n h ă -
m î n d u - s e la r e z o l v a r e a , p e rînd, a c î t e u n e i singure
p r o b l e m e , în c o n c e p ţ i a că o r i c a r e a r fi fost c e a l u a t ă
în c o n s i d e r a r e , ea era c o m p l e x ă şi u n i t a r ă . O c a m p a n i e
de s ă n ă t a t e , d e pildă, e r a l e g a t ă d i r e c t n u n u m a i d e
„ b o a l ă " ca atare, ci şi d e s t a r e a e c o n o m i c ă , d e lipsa
de solidaritate umană, de cunoştinţe ştiinţifice ş d e
e x i s t e n ţ a u n o r d e p r i n d e r i greşite.
A c o m b a t e m o r t a l i t a t e a infantilă, d e pildă, p r e s u -
punea nu numai însuşirea unei sume de cunoştinţe
ştiinţifice în m a t e r i e d e p u e r i c u l t u r a , d a r şi c u n o ş t i n ţ e
gospodăreşti privind alimentaţia raţională, lepădarea
de p r a c t i c i g r e ş i t e şi, m a i ales, de f o r m a r e a unor l e g ă -
turi d e s o l i d a r i t a t e socială, prin î n c h e g a r e a d e g r u p u r i
SOCIOLBUC
d e f e t e în p r e a j m a măritişului, de f e m e i t î n ă r c ă s ă t o -
rite, c a r e îşi l u a u s a r c i n a de a d a a j u t o r efectiv, .oate
la cîte una, î n a i n t e şi m a i ales d u p ă n a ş t e r e . N u c loci
să i n s i s t ă m a s u p r a a c e s t o r t e h n i c i d e a c ţ i u n e c u l t u r a l ă
în c e l e p a t r u d o m e n i i ale c u l t u r i i ? d a r fapt e s t e că
p r o b l e m e l e c e se p u n e a u e c h i p e l o r s t u d e n ţ e ş t i n u e r a u
d i n t r e c e l e mai u ş o a r e .
D e o c a m d a t ă , în e c h i p e l e p r i m u l u i a n n u a u p u t u t
fi a n t r e n a ţ i decît novici, pe c a r e încă n u - i c u n o ş t e a m
şi de la c a r e a m a v u t şi u n e l e s u r p r i z e n e p l ă c u t e .
Sînt d a t o r să a r ă t c ă p e r s o n a l am şi s u f e r i t u n g r a v
e s e c în l u c r ă r i l e m e l e d e t e r e n . P r e o c u p a t î n c ă cHT ve-
chile v e l e i t ă ţ i ştiinţifice ale m o n o g r a f i e i , am c r e z u t câ
e bine să organizez un n u m ă r de trei echipe are să
p o a t ă c u p r i n d e n u n u m a i u n s i n g u r sat, ci o î n t r e a g ă
r e g i u n e , a l e g î n d în a c e s t s e n s V a l e a D o a m n e i din A r -
j j c ş . 7 7 c u n o ş t e a m d e s t u l d e b i n g ~ ş î ş t i a m ca a r TTTosF
i n t e r e s a n t d e studiat a c e a s t ă v a l e , în c a r e u n e l e s a t e e r a u
m o ş n e n e ş t i , alte clăcăşeşti, u n e l e d e m u n t e n i , a l t e l e d e
u n g u r e n i . A m a l e s d e c i ca c e n t r e d e p l a s a t e c h i p e l e sa-
tele • u c ş o a r a ^ o r W j s i ^ t ă ^ e s t i , p r i m i n d e c h i p e l e g a t a
f o r m M e T a Ş S c u m Teşiseră d i n distribuţia, f ă c u t ă la h a -
zard, a s t u d e n ţ i l o r c a r e se î n s c r i s e s e r ă p e n t r u o astfel
d e m u n c ă la s a t e .
A m c r e z u t că e p o s i b i l ca s t u d i u l u n e i regiuni, în-
c r e d i n ţ a t ă u n o r echi£e.,de a c ţ i u n e sociala p o a t e fi întă-
rit p r i n t r - o e c h i p ă de c e r c e t a r e " m o n o g r a f i c ă . Am o r c a -
n i z a t d e c i şi o astfel d e e c h i p ă , în c a r e au luat p a r t e
v e c h i i m o n o g r a f i ş t i , ca H a r y B r a u n e r , X e n i a C o s t a - F o r u ,
cu u n g r u p de a s i s t e n t e s o c i a l e şi c î t e v a e l e m e n t e i-
t r e s t u d e n ţ i i S e m i n a r u l u i de S o c i o l o g i e . Simbioza d i-
t r e a c e s t e d o u ă e c h i p e n u a f o s t însă posibilă, m a i ales
p e n t r u că u n a din echipe, c e a din N u c ş o a r a , s - a d o v e -
dit c u r î n d a fi i m p r e g n a t ă d e „ d u h l e g i o n a r " . C o n d u c ă -
torul ei e r a u n c i u d a t a g i t a t o r politic, f a n a t i c , cu p s i -
h o l o g i e mistică, u r m ă r i n d s c o p u r i c a r e nu e r a u d e l o c ce-
le a l e F u n d a ţ i e i . î n special p r e z e n ţ a lui H a r y B r a u n e r a
fost a l e a s ă p e n t r u d e c l a n ş a r e a u n e i a c ţ i u n i a n t i s e m i t e
e x t r e m d e violente, la c a r e a l o s t a n t r e n a t î n t r e g satul,
astfel că e c h i p a m e a d e c e r c e t ă t o r i a t r e b u i t s ă p â r ă -
299)

s e a s c ă terenul, p l e c î n d acasă, H a r y B r a u n e r ar fi v o i t
ca e u însumi să p ă r ă s e s c echipa, C e e a c e n u am p u t u t
face, m u l ţ u m i n d u - m ă să m ă r e t r a g în s a t u l Poenărei,
u r m a t d o a r d e doi c o l a b o r a t o r i , c ă r o r a le sînt şi azi r e -
c u n o s c ă t o r , c e r î n d să fie numit un alt i n s p e c t o r al echi-
pei r e c a l c i t r a n t e , c e e a ce 1-a m î h n i t pe H a r y B r a u n e r ,
c a r e d e a t u n c i — p o a t e p î n ă astăzi, a r ă m a s s u p ă r a t pe
m i n e . Cu o a r e c a r e d r e p t a t e , căci ar fi fost c a v a l e r e s c
să r ă m î n solidar cu el, în orice î m p r e j u r a r e . Totuşi
a v e a m obligaţii şi f a ţ ă d e F u n d a ţ i e , c a r e n u v o i a să d e a
în v i l e a g g r e u t ă ţ i l e î n t î m p i n a t e ; c e e a ce s - a r fi î n t î m -
plat i n e v i t a b i l d a c ă î m i d ă d e a m d e m i s i a din F u n d a ţ i e .
Eşecul d e a t u n c i m - a c o s t a t e n o r m , f i i n d u - m i d o v a -
d ă c ă n u a v e a m s u f i c i e n t e calităţi d e o r g a n i z a t o r de
m u n c i c o l e c t i v e şi că m u l t m a i la l a r g u l m e u m ă sim-
ţ e a m cînd l u c r a m d e u n u l s i n g u r . C e e a c e am şi făcut,
atunci, i z o l î n d u - m ă în s a t u l de m o ş n e n i de la P o e n ă -
rei, în c a r e am l u c r a t cu p a s i u n e , d a r şi cu a m ă r ă c i u -
ne, deşi p r i n b u n ă v o i n ţ a lui V i c ă P o e n ă r e a n u , c a r e n u
se l ă s a s e a n t r e n a t în c a m p a n i a p o r n i t ă î m p o t r i v a n o a s -
tră, a m putut citi un v o l u m i n o s d o s a r d e a c t e vechi,
p r i v i t o a r e la satul P o e n ă r e i . Tot prin V i c ă P o e n ă r e a n u
am p u t u t lua c o n t a c t şi cu a v o c a ţ i i d i n C î m p u l u n g , prin
c a r e a m o b ţ i n u t i n f o r m a ţ i i l e şi d o c u m e n t a ţ i a n e c e s a r ă
Icu p r i v i r e la obştia m o ş n e n i l o r c î m p u l u n g e n i . Dar şi în-
t r e a g a l u c r a r e d e s p r e a c e s t sat, P o e n ă r e i , a a v u t s o a r t a
c î t o r v a altora, r ă m î n î n d p î n ă azi d o s a r n e r e d a c t a t , în
b u n ă p a r t e şi din p r i c i n a a m i n t i r i l o r r e l e p e c a r e le a m
d e acolo.
De aci î n a i n t e însă a m r e n u n ţ a t să m a i iau sarcini
de c o n d u c e r e a e c h i p e l o r d e acţiune, l ă s î n d g r i j a o r g a -
nizării lor p e s e a m a lui O c t a v i a n N e a m ţ u , eu s i l i n d u - m ă
să m e r g m a i d e p a r t e p e ceea c e m ă p r i c e p e a m mai bi-
ne, a d i c ă cil m u n c a d e i n s t r u i r e p r o f e s o r a l ă a e c h i p i e -
rilor.
C e a ma r e u ş i t ă d i n t r e e c h i p e l e din 1934 s - a d o v e -
dit a fi cea c o n d u s ă de dr. Sabin^Mantjilă, în satul Fi-
biş, u n d e se p u n e a m a i a l e s p r o b l e m a d e n a t a l i t ă ţ i i , c a r e
r
â " p u t u t fi s t u d i a t ă cu a j u t o r u l u n e i e c h i p e d u b l a t a î n s ă
şi ea de u n g r u p de „ c e r c e t ă t o r i " ştiinţifici, a l ă t u r a ţ i
300)
SOCIOLBUC
s t u d e n ţ i l o r echipieri, p r i n t r e ei fiind c u p r i n s e şi s t u d e n -
te ale Şcolii de a s i s t e n ţ ă s o c i a l ă .
In anii u r m ă t o r i , f o l o s i r e a a c e s t o r e l e m e n t e ale Şco-
lii d e a s i s t e n ţ ă s o c i a l ă v a c o n t i n u a , cu g î n d u l că în fe-
lul a c e s t a p r o b l e m e l e s o c i a l e a l e familiilor r u r a l e vor
p u t e a fi şi ele a d u s e p î n ă la n i v e l u l în c a r e t e h n i c i l e d e
a c ţ i u n e , de tip „social w o r k " , v o r p u t e a fi r e a l i z a t e , p o -
t r i v i t situaţiilor locale din m e d i u l n o s t r u r u r a l . Din fe-
ricire, cazul s a b o t a j u l u i d e la N u c ş o a r a n u s - a m a i re-
petat, N e a m ţ u a v î n d g r i j a c a la f o r m a r e a e c h i p e l o r s ă
fie m a i a t e n t Ia a l e g e r e a e c h i p i e r i l o r c e t r e b u i a u înca-
draţi, în special a n t r e n î n d în m u n c ă , cu r o s t u r i d i n c e
în ce mai precise, p e acei d i n t r e ei c a r e s e d o v e d i s e r ă
a fi k aii f a ţ ă d e s c o p u r i l e F u n d a ţ i e i , î n c e t u l cu î n c e t u l
F u n d a ţ i a a v î n d p o s i b i l i t a t e a să-i î n c a d r e z e , a d ă u g î n d u -
li-se şi c î ţ i v a d i n t r e foştii m o n o g r a f i ş t i , p r e c u m Gh.
Focşa, N. P o p e s c u .
Un conflict l a t e n t î n t r e „ c e r c e t a r e " şi „ a c ţ i u n e " a
c o n t i n u a t t o t u ş i a s e f a c e simţit, t e n d i n ţ a v e c h i l o r f u n c -
ţionari. ai F u n d a ţ i e i , cu r e m i n i s c e n ţ e încă „haretiste"
a v î n d o opoziţie s u r d ă f a ţ ă d e c e r c e t ă r i l e m o n o g r a f i c e ,
în c . J d a s t ă r u i n ţ e l o r c o n s t a n t e ale p r o f e s o r u l u i G u ş t i
s p r e a-i f a c e s ă î n ţ e l e a g ă p r o b l e m a . D e o c a m d a t ă c e a m
p u t u t f a c e a fost să a p ă s p e a c e s t a s p e c t al î m b i n ă r i i
celor d o u ă l a t u r i ale a c ţ i u n i i culturale, d e întemeiere
p e ş t i i n ţ ă a acţiunii, p r o c e d î n d la o s e r i e d e i n i ţ i a t i v e
în c a d r u l p r o g r a m u l u i d e „ i n s t r u c t a j " d a t e c h i p i e r i -
lor.
 A C Ţ I U N E A DE INSTRUCTARE A ECHIPELOR

Problema nu e r a u ş o a r ă : trimiţînd la ţ a r ă e c h i p e
d o t a t e cu u n e l t e şi maşini agricole, cu s e m i n ţ e şi a n i -
m a l e de soi, cu c a b i n e t e m e d i c a l e u m a n e şi v e t e r i n a -
re, cu biblioteci etc., le e r a uşor echipierilor să a c t i v e -
ze în domeniul lor profesional. Mediciniştii p u t e a u da
consultaţii medicale, a g r o n o m i i şi v e t e r i n a r i i să ducă
o c a m p a n i e de î n z e s t r a r e a satului şi de i n t r o d u c e r e
a u n o r tehnici m a i bune, m a e ş t r i i de e d u c a ţ i e ică să
f o r m e z e t e r e n u r i şi e c h i p e d e sport, iar Specialiştii în
litere să organizeze biblioteci şi şcoli de a l f a b e t i z a r e .
F o a r t e mulţi echipieri, aflaţi în p r e a j m a luări diplo-
melor, au profitat de p r e z e n ţ a lor în sat şi p e n t r u a fi
r e d a c t a „tezele" de licenţă şi doctorat, sau chiar alte
t e x t e c e r u t e de Fundaţie, cu p r i v i r e la p r o b l e m e d e în-
d r u m a r e " a muncilor c u l t u r a l e la sate, a v î n d la bază
p r o p r i a lor e x p e r i e n ţ ă .
Dar c e e a ce lipsea t u t u r o r era < j u s t ă şi c o m p l e x ă
î n ţ e l e g e r e a ansamblului problemelor culturale, aşa
cum le v e d e a Fundaţia „sociologic", adică în corelaţiile
lor obligatorii, deci şi între t o a t e acţiunile (economice,
demografice, sanitare, de î n v ă ţ ă m î n t şi de o r g a n i z a r e
administrativă.)
Era d e c i n e c e s a r să s e s t ă r u i e a s u p r a a c e s t e i pro-
bleme, c a r e implica depăşirea, d e f i e c a r e „profesionist"
în parte, a u n o r p u n c t e d e v e d e r e sectare, p e n t r u a-1
f a c e să î n ţ e l e a g ă că orice p r o b l e m ă nu p u t e a fi soluţio-
n a t ă decît prin s o l u ţ i o n a r e a simultană a t u t u r o r celor-
lalte. La sfîrşitul primei campanii, p r o f e s o r u l Guşti mi-a

302
 dat î n s ă r c i n a r e a d e a p u b l i c a u n v o l u m , în seria „Car-
tea căminului cultural", cu titlul Echipe studenţeşti ia
' S a f e ; program de lucru şi rezultate (1934), cu scopul d e
a t r a g e concluzii din a c e a s t a p r i m ă e x p e r i e n ţ ă .
In a f a r ă de o e x p u n e r e g e n e r a l ă a p r o b l e m e i c u l t u -
rii d e m a s ă (235 pagini), am a d ă u g a t 300 de pagini d e
„ e x t r a s e " din r a p o a r t e l e e c h i p e l o r , c o n s t î n d din e s e u r i
d e „ m o n o g r a f i e " , deci l u c r ă r i ştiinţifice, d e reală v a l o a -
re, ca d o v a d ă că e c h i p e l e e r a u t o t u ş i în s t a r e să î n t r e -
p r i n d ă şi c e r c e t ă r i utile, n u n u m a i „acţiune", Pot fi ş i
a c u m citite cu folos u n e l e din ele, p r e c u m Păstoritul pe
Valea Doamnei a d o c t o r u l u i v e t e r i n a r Gh. Radu, Con-
tribuţii la studiul mişcării de populaţie pe un secol, în-
tr-un sat de munte" a dr. E u g e n i a Lupescu, Cartea, aşa
cum trăieşte şi e înţeleasă în satul Leşu-Năsăud, a lui
A n t o n C o ş b u c şi c î t e v a altele.
A c e s t prim v o l u m nu e r a totuşi u n „ m a n u a l " de
i n s t r u c t a j al echipelor. De a c e e a , în anul u r m ă t o r , am
p r e z e n t a t p r o f e s o r u l u i Guşti u n p r o i e c t d e publicaţii în
care, f ă c î n d critica v o l u m u l u i a p ă r u t , p r o p u n e m r e d a c -
t a r e a şi t i p ă r i r e a u n e i serii d e publicaţii, c a r e ar fi c u -
p r i n s mai întîi u n „Program g e n e r a l al m u n c i i c u l t u r a l e
la sate" (prof. Guşti modificînd titlul în „ î n d r u m ă t o r al
m u n c i i c u l t u r a l e la sate"), u r m a t d e o s e r i e de „ma-
n u a l e " propriu-zise, pe c a r e le v e d e a m e x t i n s e p î n ă îa
a c u p r i n d e 20 d e v o l u m e , d e t a l i i n d u - s e t o a t e t e h n i c i l e
d e m u n c ă , p î n ă la cele mai m ă r u n t e . P r o f e s o r u l Guşti a
pus r e z o l u ţ i a : „Propuneri f o a r t e f r u m o a s e . Să s e înfăp-
t u i a s c ă " . Era însă mai l e s n e de „ p r o p u s " decît d e „în-
f ă p t u i t " ; p r e a p u ţ i n din cele p r e v ă z u t e în a c e l proiect
p u t î n d fi realizate,
A m reuşit totuşi să r e d a c t e z m a i întîi u n Îndrumător
al muncii culturale la sate (1935), f o l o s i n d şi t e x t e al-
cătuite, la c e r e r e , d e c ă t r e „echipierii" şi „inspectorii"
F u n d a ţ i e i . M a t e r i a l u l strîns astfel e r a d e s t u l d e n e o m o -
gen, cu l a c u n e şi r e p e t ă r i , astfel că au t r e b u i t i n t e r v e n -
ţii m a s i v e din p a r t e a „redacţiei". Ca a c e s t Îndrumător
(de 464 d e pagini) să p o a t ă ieşi la timp, a t r e b u i t să lu-
crez chiar în tipografie, s u p r i m î n d t e x t e şi a d ă u g i n d
altele, pe m ă s u r ă ce v o l u m u l se c u l e g e a .

303
 C u m t i p ă r e a m în t i p o g r a f i a „Bucovina", l u c r a m cu
f o a r f e c a , p e l i c a n o l u l şi condeiul, în c a b i n e t u l d i r e c t o r u -
lui ei, I. E. T o r o u ţ i u , aşa că am a v u t p r i l e j u l s ă c u n o s c
pe a c e s t om de m a r e cultură, c a r e m - a î n d r u m a t în
m u n c a d e „ r e d a c ţ i e " . C e e a ce însă m - a s u r p r i n s a fost
să văd că, la a n u m i t e dificultăţi p r i v i n d c u l e g e r e a t e x -
telor şi p u n e r e a lor in pagină, la p l a s a r e a f o t o g r a f i i l o r ,
d e s e n e l o r şi p l a n u r i l o r , lucrătorii lui T o r o u ţ i u a p e l a u
la el, socotindu-1 m a i m a r e m a e s t r u decît e i ; a ş a că
l-am u r m ă r i t in a t e l i e r e , să-1 v ă d l u c r î n d cu v i n g a l a -
cul în mina, c u l e g î n d şi p a g i n î n d . M i - a p l ă c u t să c o n -
stat că e x i s t ă „ d i r e c t o r i " c a r e fac d o v a d a că sînt m a i
s t ă p î n i pe m e s e r i e d e c î t cei a f l a ţ i s u b a s c u l t a r e a lor. Dar
cît de rar poţi întilni a s e m e n e a „ d i r e c t o r i " !
în a f a r ă de acest îndrumător am mai p u t u t tipări şi
t u n v o l u m al meu, r e l u î n d v e c h i u l t e x t Tehnica mono-
v C gratiei sociologice, de data aceasta restructurîndu-1 ast-
.fel încît să c o r e s p u n d ă noii situaţii a x a t e p e î m b i n a r e a
c e r c e t ă r i i cu a c ţ i u n e a . N o u l v o l u m s - a întitulat de a c e e a
Monografia unui sat; cum se alcătuieşte spre folosul
căminelor culturale (1937), în g î n d u l m e u u n a s e m e n e a
î n d r u m ă t o r , c e n t r a t pe p r o b l e m e , a r fi fost să f i e util n u
n u m a i echipelor, ci şi t u t u r o r celor d o r n i c i să f a c ă m o -
n o g r a f i i rurale, pe altă s c h e m ă d e c î t cea folcloristică
tradiţională.
Dealtfel, în a f a r a F u n d a ţ i e i , la c e r e r e a p r o f e s o r u l u i
C. Iencica, am p u b l i c a t în r e v i s t a Satul şi şcoala, p e c a r e
o c o n d u c e a , o s e r i e d e articole, pe c a r e l e - a m strîns în-
tr-o broşură Cultura satelor; cum trebuie înţeleasă
(1935), în e d i t u r a a c e l e i a ş i r e v i s t e .
Am a v u t s u r p r i z a d e a primi, din p a r t e a p r o f e s o r u -
lui Simion M e h e d i n ţ i , o c a r t e d e v i z i t ă în c a r e îmi a d u -
c e a „cele mai b u n e m u l ţ u m i r i p e n t r u b u n a î n ţ e l e g e r e a
f e n o m e n u l u i n u m i t « c u l t u r a s ă t e a s c ă » (pag. 27). C u r a j
î n a i n t e ! " E de la s i n e înţeles c ă g e s t u l a c e s t u i p r o f e -
sor m - a m i ş c a t şi î n t r - a d e v ă r mi-a d a t „ c u r a j " să m e r g
î n a i n t e . Deşi r e c i t i n d azi „pagina 27", m ă pot î n v i n u i
t o t u ş i că mai a v e a m încă, p e v r e m e a a c e e a , o v i z i u n e
d e s t u l de r o m a n t i c ă , c a r e t o c m a i a c e e a i n t e r e s a s e p e Si-
304
SOCIOLBUC
m i o n M e h e d i n ţ i , deşi mie, azi, n u p r e a îmi m a i place,
decît p o a t e p r i n c l a r i t a t e a f o r m u l ă r i l o r ei.
în c o n t i n u a r e , g r i j a r e d a c ţ i o n a l ă şi d e t i p ă r i r e a
c e l o r l a l t e v o l u m e a r e v e n i t în special lui O c t a v i a n N e a m -
ţu. P r i n t r e a c e s t e a sînt de s e m n a l a t v o l u m e l e r e d a c t a t e de
c ă t r e „echipieri", p r e c u m sînt c e l e a l e lui dr. A u r e l M u -
ţiu, Călăuza secţiei crescătorilor de animale sau ale in-
g i n e r u l u i a g r o n o m P e t r e S t ă n c u l e s c u . Clmpul şi islazul,
grădinile şi livezile satului (1938), Călăuze ale secţiei
de agricultură a căminelor culturale.
Dealtfel, alţi m u l ţ i e c h i p i e r i au publicat, p e seamă
p r o p r i e , tezele lor d e d o c t o r a t , p e b a z a m a t e r i a l u l u i
s t r î n s in timpul c a m p a n i i l o r o r g a n i z a t e de F u n d a ţ i e .
I m p o r t a n t ă însă e s t e i n i ţ i a t i v a p e c a r e am a v u t - o de
a r e d a c t a u n Curier al echipelor, ca o r g a n d c c o n t a c t
i p e r m a n e n t cu "ecîupSTe, cită v r e m e se aflau pe teren
(iulie — a u g u s t — s e p t e m b r i e ) .
în 1935, p r o f e s o r u l G u ş t i a b s e n t i n d c î t ă v a v r e m e din
ţară, g r i j a c o n d u c e r i i e c h i p e l o r n e - a r e v e n i t n o u ă , mie
şi iui N e a m ţ u . A m a v u t a t u n c i i d e e a că, în Ioc d e a
p u r t a c o r e s p o n d e n ţ ă şi d e a t r i m i t e „circulare", ar fi
mai util să r e d a c t ă m o f o a i e prin c a r e să c o m u n i c ă m tu-
turor e c h i p e l o r s i t u a ţ i a la zi, r e z u l t a t e l e o b ţ i n u t e de
f i e c a r e e c h i p ă în parte, p r e c u m şi dispoziţiile l u a t o de
ta C e n t r u cu p r i v i r e la m u n c a lor. Am găsit ca titlul dc
Curierul echipelor studenţeşti se p o t r i v e a s c o p u l u i ur-
m ă r i i , A m r e d a c t a t d e c i u n p r i m n u m ă r , b ă t u t la m a ş i n ă
şi r e n e o g r a f i a t în c î t e v a zeci d e e x e m p l a r e , p e c a r e
l e - a m e x p e d i a t celor în c a u z ă . La î n t o a r c e r e a sa, p r o f e -
sorul Guşti a găsit f o a r t e utilă i n i ţ i a t i v a n o a s t r ă şi a h o -
t ă r î t ca acest Curier să fie d e aci î n a i n t e t i p ă r i t în c o n -
diţii m a i bune, c a r e să p e r m i t ă a d ă u g a r e a u n o r f o t o g r a -
fii d o c u m e n t a r e , p r e c u m şi i n s e r a r e a u n o r a r t i c o l e de
d o c t r i n ă , m a i p r e t e n ţ i o a s e , Dar m a i ales am o r g a n i z a t
Curierul ca o r g a n al echipelor, p a g i n i l e lui fiindu-le
l a r g d e s c h i s e . De t i p ă r i r e a lui s - a o c u p a t în s p e c i a l
N e a m ţ u , c a r e c u r i n d s-a d o v e d i t a fi u n b u n m e ş t e ş u -
g a r î n t r u ale e d i t u r i i .
C o n f o r m s c h e m e i d e o r g a n i z a r e a F u n d a ţ i e i , d e tipă-
r i t u r i t r e b u i a însă să se o c u p e Emanoil Bucuţa. î n t r - o
C-da 5723 coala 20 3 05
s c r i s o a r e p e c a r e p r o f e s o r u l mi-a scris-o la 31 iulie eu în c e r c e t ă r i l e m e l e de „ a r h e o l o g i e socială", cînd
1935, îmi s p u n e a p r i n t r e a l t e l e : „Ce e s t e cu dl B u c u ţ a ? c ă u t a m să r e î n v i u t r e c u t u l a c e s t o r sate, „fără judeţ,
N u mai v i n e p e la F u n d a ţ i e ? Este p o a t e s u p ă r a t că nu fără hrisov, fără cuvînt",
se o c u p ă el d e Curierul ? D e - a r fi fost, a r fi a p ă r u t ca O dată, l - a m î n t r e b a t p e C i u r e z u d a c ă n u v r e a să
şi Arhiva ori Cartea satului, cu o punctualitate.... m a - vie cu mine, s ă v a d ă c u m lucrez, ca r ă s p u n s la î n t r e b a -
t e m a t i c ă . C e r e - i şi lui v r e - u n articol p e n t r u Curier ; in- rea l u i : „ C i n e - a r p u t e a — p u t e r e o m e n e a s c ă — / s ă - n -
toresează-1 adică la Curier. D a r dl C u l e a : Cînd n u «in- t o a r n e c î m p u l tot ca p e - o c ă l d a r e l p ă d u r e a să n e - o
s p e c t e a z ă » , ce f a c e ?" s m u l g ă , ca pe-o f l o a r e [ h r i s o v u l f i i n ţ e i n o a s t r e s ă - l g ă -
Ca d e obicei, p r o f e s o r u l n u îşi m e n a j a criticile, d a r s e a s c ă ?...".
c ă u t a t o t u ş i a î m p ă c a l u c r u r i l e şi a o b ţ i n e d e la c o l a - R ă s p u n s u l lui m - a surprins, d a r m - a f ă c u t s ă înţe-
b o r a t o r i i săi cît mai m u l t din c e e a ce p u t e a u da. Era leg şi d e c e m u l ţ i p r e f e r ă s ă v a d ă s a t u l d o a r în a m i n -
c i u d a t felul în c a r e c o n s i d e r a m e r e u că m u l ţ i din cola- tire r o m a n t i c ă , n u în r e a l i t a t e a lui. Ciurezu m i - a s p u s :
b o r a t o r i i lui îl „ d e c e p ţ i o n a u " ( u n e o r i p e b u n ă dreptate), „Du-te tu. Că e u am p ă s c u t v i t e l e tatii, t o a t ă copilăria,
totuşi, în final, arătând a c e l a ş i n e d e z m i n ţ i t optimism. aşa că p e m i n e nu m ă scoţi d e la C a p ş a nici cu b o i i ! "
Curierul echipelor a c o n t i n u a t d e c i să a p a r ă în anii
1935—1938, c u p r i n z î n d şi a r t i c o l e ale „ i n s p e c t o r i l o r "
F u n d a ţ i e i , cu u n total d e 46 d e n u m e r e , p î n ă cînd, în-
t r e a g a m i ş c a r e fiind c u p r i n s ă în „ S e r v i c i u l Social". Cu-
rierul echipelor s - a t r a n s f o r m a t , în 1939 în Curierul Ser-
viciului Social, d e d a t a a c e a s t a cu o „ r e d a c ţ i e " p r o -
priu-zisă, cu m i j l o a c e e d i t o r i a l e m u l t m a i b o g a t e , de
a c e s t al d o i l e a Curier o c u p î n d u - s e e x c l u s i v O c t a v i a n
Neamţu.
Colecţia a c e s t o r d o u ă serii ale Curierului se găseş-
t e f o a r t e greu, în s p e c i a l nr. 1 cred că n u mai e x i s t ă de-
cît în colecţia m e a . D a r e x t r ă g î n d din p a g i n i l e ei am
a l c ă t u i t d o u ă antologii, u n a a mea, î n t r - u n v o l u m inti-
t u l a t Pentru sat (1939) şi un altul, al lui N e a m ţ u . cu ti-
tlul Ţară Nouă (1939), p r e c u m şi u n alt v o l u m Cartea
echipelor (1937), c u t e x t e p r i v i n d a c e e a ş i p r o b l e m ă ,
a p a r ţ i n î n d atît n o u ă cît şi e c h i p i e r i l o r şi i n s p e c t o r i l o r
F u n d a ţ i e i . N e - a m a m e s t e c a t m a i p u ţ i n î n r e v i s t a Cămi-
nul cultural, c a r e a a p ă r u t din 1935 p î n ă î n 1947, s u b di-
r e c ţ i a lui A p o s t o l Culea, şi încă şi m a i p u ţ i n la r e v i s t a
Albina, d e s u b d i r e c ţ i a lui D. C i u r e z u .
C i u r e z u e r a d e f a p t u n p o e t d e m a r e talent, volu-
m u l lui d e „ p o e m e " Pămîntul luminilor mele (1940) fiincl
o l a u d ă a d u s ă s a t u l u i şi v i e ţ i i a r h a i c e d e a c o l o . In s p e -
cial m - a i m p r e s i o n a t s p l e n d i d a p o e z i e Sat iară hrisov,
c a r e m i s - a p ă r u t a fi e x p r i m a r e a a c e e a c e s i m ţ e a m şi

306)

SOCIOLBUC

ŞCOLILE DE „ŞEFI DE E C H I P Ă "
P e calea t i p a r u l u i şi a c o r e s p o n d e n t e i n u s e p u t e a u
î n s ă o b ţ i n e r e z u l t a t e depline, în c e p r i v e ş t e f o r m a r e a
„ s o c i o l o g i c ă " şi d e „ a c t i v i s m c u l t u r a l " al e c h i p i e r i l o r .
P r o f e s o r u l Guşti a hotărât, în c o n s e c i n ţ ă , să o r g a n i z ă m
şcoli a n u m e p e n t r u a f o r m a viitori „şefi d e e c h i p ă " ,
c a r e să r ă m î n ă p e r m a n e n t în a c e a s t ă m u n c ă la sate, cu
g î n d u l ca, în final, s ă p o a t ă fi î n c a d r a ţ i in s i s t e m u l or-
g a n i z a t o r i c al F u n d a ţ i e i .
A v e a m în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă o e x p e r i e n ţ ă utilă, d a t
fiind că, în 1935, e c h i p a din satul Leşu, d e s u b c o n d u -
c e r e a lui A n t o n Coşbuc, l u a s e i n i ţ i a t i v a ele a c o n v o c a
d e l e g a ţ i i c ă m i n e l o r c u l t u r a l e din j u d e ţ u l N ă s â u d , p e n -
t r u a-i i n f o r m a a s u p r a p l a n u l u i de lucru p r o p u s d e F u n -
daţie. A u d e s c h i s d e c i o „şcoală de c o n d u c ă t o r i d e c ă -
m i n e " , la care, î m p r e u n ă cu N e a m ţ u , a m p a r t i c i p a t în
mod direct, o b ţ i n i n d u - s e , cu m u n c a m e m b r i l o r echipei,
r e z u l t a t e i n t e r e s a n t e . Dealtfel, A n t o n C o ş b u c v a con-
t i n u a s a l u c r e z e în c a d r u l Fundaţiei, s p e c i a l i z î n d u - s e
în p r o b l e m e l e o r g a n i z ă r i i şi p u n e r i i în f u n c ţ i u n e a „Bi-
bliotecilor" populare.
în 1936 deci, p r o f e s o r u l Guşti n e - a î n s ă r c i n a t p e
"i\Neamţu şi p e m i n e s ă p r e g ă t i m p e n t r u a n u l 1937 o
SŞcoală d e şefi de e c h i p ă " , In e l a b o r a r e a programului
d1!esîer^colr^m--îîvtrf u n c u v î n t d e o s e b i t d e spus, dată
fiind e x p e r i e n ţ a m e a m a i v e c h e din c a d r u l S e m i n a r u l u i
de pregătire a monografiştilor.
C e a ţlintîi ş&oală d e şefi de e c h i p ă a m o r g a n i z a t - o
în s a t u l Stăneşti, ,în c a r e m a i l u c r a s e r ă e c h i p e l e n o a s -
308
SOCIOLBUC
tre, d e s p r e c a r e d e c i a v e a m i n f o r m a ţ i i l e n e c e s a r e şi în
care începusem construirea unui cămin cultural model.
In p e r i o a d a d i n t r e m a r t i e şi aprilie, pe o d u r a t ă de 15
zile, a u f o s t a s t f e l c o n v o c a ţ i 79 d e echipieri, v e c h i şi
noi, o r g a n i z î n d u - s e în a c e s t scop o „ t a b ă r ă " p e t e m e i u r i
mai b i n e g î n d i t e decît c e l e a l e v e c h i l o r m o n o g r a f i i , c a -
r a c t e r u l d e „şcoală" i m p r i m î n d g r u p u l u i acolo strîns,
u n alt profil d e c î t cel al l i b e r e i a s o c i a ţ i i a v e c h i l o r „mo-
nogralişti".
V i a ţ a d e „ t a b ă r ă " implică f o l o s i r e a u n e i serii d e
p r o c e d e e d e o r g a n i z a r e a p r o g r a m u l u i , astfel încît v i a -
ţa întregii zile să fie c u p r i n s ă î n t r - u n o r a r obligatoriu,
comun, inclusiv orele de „odihnă organizată". Cum
F u n d a ţ i a a v e a in p r o g r a m u l ei şi p r o b l e m e de e d u c a ţ i e
fizică, p r o f e s o r u l Guşti ţ i n e a l e g ă t u r ă cu G e n e r a l u l Bă-
d u l e s c u c a r e c o n d u c e a i n s t i t u ţ i a O.N.E.F.-ului. A c e s t a a
r e c o m a n d a t a n g a j a r e a dr-lui l a c o b M i h ă i l ă , c a r e t o c m a i
s e î n t o r s e s e din G e r m a n i a , u n d e f ă c u s e studii d e s p e -
c i a l i t a t e în p r o b l e m e d e e d u c a ţ i e fizică, Astfel, g r i j a
o r g a n i z ă r i i vieţii d e t a b ă r ă a fost l ă s a t ă pe s e a m a lui.
P r o b l e m a c e u r m a a fi s o l u ţ i o n a t ă e r a î n s ă n o u ă :
nu e r a v o r b a d e o t a b ă r ă d e v i a ţ ă în c o m u n , d e g e n u l
celor p r a c t i c a t e în o r g a n i z a ţ i i l e c e r c e t ă ş e ş t i , clar nici d e
o „şcoală" p e f o r m u l a clasică a instituţiilor d e î n v ă ţ ă -
mint, ci d e o s i n t e z ă î n t r e a c e s t e d o u ă idei, u r m ă r i n d u - s e
r e a l i z a r e a u n e i f o r m u l e d e „ t a b ă r ă - ş c o a l ă " . N u pot s p u -
n e c ă a c e a s t ă s u d u r ă între i d e e a vieţii d e t a b ă r ă şi c e a
de ş c o a l ă a fost r e a l i z a t ă în condiţii optime, în m o d fi-
resc l a c o b M i h ă i l ă a p ă s î n d pe i d e e a de „tabără", e u
d i m p o t r i v ă p e c e a d e „şcoală", N e a m ţ u , ca de obicei,
c ă u t î n d î m p ă c a r e a p u n c t e l o r d e v e d e r e opuse, S o l u ţ i a
a fost ca, în p r o g r a m u l „taberei", c a r e m e r g e a d e l a
o r e l e d e ş t e p t ă r i i , a l e e x e r c i ţ i i l o r d e e d u c a ţ i e fizică şi
ale „ o d i h n e i o r g a n i z a t e " , p î n ă la cele ale culcării, să s e
r e z e r v e n u m ă r u l s u f i c i e n t d e ore, d i m i n e a ţ a şi d u p ă
masa, p e n t r u a s e p u t e a a s i g u r a ţ i n e r e a p r e l e g e r i l o r şi
executarea lucrărilor practice.
în p r e l e g e r i a u f o s t a n t r e n a ţ i şi i n s p e c t o r i i F u n d a -
ţiei, p r e c u m şi t e h n i c i e n i din a p a r a t u l a d m i n i s t r a t i v al
statului, p e n t r u a ţ i n e n u n u m a i c o n f e r i n ţ e o c a z i o n a l e
309
pe diverse teme, ci şi cursuri propriu-zise, precum cele
de „bibliotecari", de „muzeologie", de organizare a
„şcolilor ţărăneşti" ca şi de organizare a „campaniilor"
pe succesive probleme, inclusiv ale şezătorilor, ale or-
ganizării de cercuri şi grupe corale şi teatrale, de aso-
ciaţii de tineri, băieţi şi fete, de ecbipe sportive, folo-
sindu-se desigur liniile directive ale Îndrumătorului
muncilor culturale la sate, adăugind însă masiv şi pro-
blemele legate de activitatea cercetărilor sociologice.
Permanenţa conducerii acestei „tabere-şcoli" a fost
asigurată de Stahl — Neamţu — Mihăilă, care aveau de
altfel şi sarcina ţinerii celor mai multe din prelegerile
„curs", eu fiind ajutat de prietenul meu Constantin Şte-
fănescu, subdirector în Ministerul Muncii, detaşat însă
la Fundaţie.
Ca dintotdeauna, cu Neamţu m-am înţeles uşor, în
ceea ce privea programul şi executarea orelor de curs
şi de aplicaţii. Mărturisesc însă ca am avut oarecare
reticenţe în c:e-l priveşte pe drul Iacob Mihăilă, care
mi se părea a avea o cu totul altă psihologie decît cea
a „monografiilor" sociologice, pentru el „acţiunea" şi
„viaţa de tabără" predominînd. Mi se părea că ritmul
imprimat de el muncii noastre în comun era prea rigid,
oarecum excesiv milităresc, educaţia fizică ţinlnd un
rol prea important, Căci, de fapt, ceea ce voiam să ob-
ţinem era lămurirea tehnicilor de acţiune „profesiona-
lă", a unor medici, agronomi, veterinari, culturali, ca-
re puteau foarte bine fi utili chiar fără de exerciţii fi-
zice, echipele sportive avînd pentru mine numai rolul
de a prilejui formarea de grupe sociale închegate pe
interese comune, deci mijloc de educaţie cetăţenească,
de solidarizare socială, tocmai ca şi echipele corale,
teatrale sau altele.
Dar oricum, rezultatele obţinute Ia Stăneşti au fost
socotite destul de încurajatoare ca profesorul Guşti să
hotărască repetarea şcolii, la o scară mai mare şi în
condiţii îmbunătăţite. Pentru anul 1938, locul ales în
acest scop a fost satul Petriş din judeţul Arad, unde
ni s-a pus aî dispoziţie un vechi castel aşezat în mij-
locul unui vast parc secular. Conducerea acestei şcoli
308 310
SOCIOLBUC
de la Petriş a fost lăsată tot în sarcina noastră, de data
«ceasta fiind puternic sprijiniţi de un grup de echipieri
care aveau în urma lor o experienţă de 3—4 ani de
muncă la sate.
La această şcoală a participat însă şi profesorul Gus-
t însoţit fiind de profesorul Rene Maunier, sosit în ţa-
ra anume pentru pregătirea Ia Bucureşti a unui viitor
congres internaţional de sociologie. Rene Maunier, so-
ciolog de mare faimă, venise împreună cu Gh. Vlădes-
cu-Răcoasa. Acest asistent al catedrei de sociologie nu
nai participase, din 1926, la campaniile noastre, luîn-
du-şi reşedinţa în străinătate, ca reprezentant al Româ-
niei Ia B.I.T., avînd şi delegaţia de a reprezenta mişca-
rea sociologică din România şi de a duce tratativele
prealabile convocării congresului internaţional de so-
ciologie din Bucureşti, organizat de Institutul Social Ro-
mân. Catedra de sociologie şi Fundaţie, Dealtfel Vlă-
desc u-Răcoasa fusese desemnat vice-preşedinte al
acestui viitor congres, împreună cu dînsul, luasem şi eu
parte Ia un congres internaţional de sociologie, ţinut la
Geneva în 1934, cînd am avut prilejul să cunosc pe Gas-
ton Richard, pe von Wiese, Adorno şi Horkheimer şi
mi-am putut da seama că Vlădescu-Răcoasa stabilise
strînse legături cu toţi aceşti mari sociologi, astfel că
putuse face treabă bună cu privire Ia relaţiile noastre
cu lumea sociologilor din acea vreme.
Profesorul Guşti, după ce îi arătase lui Maunier, la
Fundaţie, întreg programul nostru de muncă, îl adusese
şi Ia Petriş ca să vadă cu ochii lui cum se lucra efectiv,
ia teren. Am avut atunci sarcina de a face o expunere
a problemelor noastre de bază, într-o şedinţă plenară, ţi-
nută In parcul castelului, la umbra „stejarului judecă-
ţii", profesorul Maunier rămînînd impresionat de fap-
tul că prelegerile au putut fi rostite în limba franceză
şi înţelese totuşi de studenţii cu care a stat apoi de
vorbă. L-am însoţit deatlfel şi la Arad, unde a avut do-
rinţa să vadă tîrgul ţărănesc local. Cum Maunier era
un specialist al sociologiei coloniale, expert într-ale so-
ciologiei oraşelor şi satelor, cu o experienţă îndelun-
gată in Alger, 1-a interesat să compare un tîrg ţărănesc
din R o m â n i a ca c e e a c e ştia el că sînt t î r g u r i l e „orien-
tale". Mi-1 a d u c a m i n t e cu c e p l ă c e r e a c u m p ă r a t o c a n -
t i t a t e d e „boia' , care, s p u n e a el, îi a d u c e a a m i n t e de
n u ştiu c e produs a l g e r i a n .
T a b f î r a - ş c o a l ă d e le P e t r i ş a v e a şi ea, o a r e c u m a c e -
laşi d e f e c t ca a c e e a d i n Stăneşti, d e a p u n e (după a m e a
p ă r e r e ) p r e a mult a c c e n t u l pe e d u c a ţ i a fizică şi pe v i a ţ a
de t a b ă r ă . îmi d a u s e a m a că altfel n u s - a r fi p u t u t res-
p e c t a programul, cu o m a s ă p r e a m a r e d e tineri, dar nici
stilul de „ j a m b o r e e " n u m i se p ă r e a potrivii, C u m la
a c e a v r e m e c o l a b o r a m şi cu f o r m a ţ i i l e d e . edu< a r e
„premilitară", v e n e a u şi i n s t r u c t o r i d i n c a d r u l a r m a t e i ,
ca să a r a t e echipierilor de s p e c i a l i t a t e a e d u c a ţ i e i fizice,
c u m pot fi o r g a n i z a ţ i şi i n s t r u i ţ i t i n e r i i s ă t e n i în p r e a j -
m a r e c r u t ă r i i lor. De a s e m e n e a c o l a b o r a m şi cu o r g a n i -
zaţiile cercetăşeşti, tot în acelaşi s c o p al d e p r i n d e r i i
tehnicilor de f o r m a r e a t a b e r e l o r d e c e r c e t a ş i rurali.
Dar a c e s t e a făceau încă m a i p r e z e n t c a r a c t e r u l „milită-
r e s c " şi de „tabără" al şcolii n o a s t r e .
C ă u t a m însă, cu s t ă r u i n ţ ă , să imprim totuşi ideea
d e „cursuri", astfel ca g î n d u l de a f o r m a t i n e r i c a p a b i l i
s ă p r e s t e z e un s e r v i c i u social p r o f e s i o n a l în lumea r u -
rală. să n u se p i a r d ă , ci d i m p o t r i v ă să d e v i e din ce în
c e m a i c l a r ă în m i n t e a t u t u r o r a .
C u m localul u n d e e r a m cazaţi p e r m i t e a d i s t r i b u i r e a
e c h i p i e r i l o r în c a m e r e m u l t i p l e iar n u î n t r - u n singur
d o r m i t o r comun, o b i ş n u i a m s ă fac, s e a r ă d e seară : vi-
zite în cîte un d o r m i t o r , ca să p o t s t a d e v o r b ă , mai
intim, cu grupe d e v e c h i echipieri, de care, î n c e t u l cu
încetul, n e legau r e l a ţ i i de p r i e t e n i e .
N u uit, de pildă, s e a r a cînd, î m p o t r i v a totuşi a r e -
gulamentului, c a r e p r e v e d e a strict o r a d e „stingere",
a m întîrziat, i m p r o v i z î n d o ş e d i n ţ ă „ l i t e r a r ă " cu un
g r u p d e s t u l de m a r e de e c h i p i e r i . A f l a s e m tocmai d e -
c e s u l lui O c t a v i a n G o g a a ş a că a m v o r b i t d e s p r e a c e s t
m a r e p o e t şi a m citit din o p e r a lui, în s p e c i a l şi astăzi
impresionîndu.-mă v e r s u r i l e „lacrimile mele, f r u n z e pe
c ă r a r e , rătăcite şi p i e r d u t e f r u n z e p e cărare...' 1 , c a r e în-
s e m n a u pentru m i n e şi p r e s e n t i m e n t u l u n e i temeri că
s t r ă d u i n ţ e l e n o a s t r e ar p u l e a să r ă m î n ă z a d a r n i c e . G o g a
308 312
SOCIOLBUC
p o l i t i c i a n u l n e a d u c e a însă a m i n t e şi de f a p t u l că v r o -
11 le d e v e n e a u din c e în c e mai aspre, p r i m e l e semne
ale c a t a s t r o f e i m o n d i a l e , c a r e u r m a să vie, î n c e p î n d a
s e f a c e simţite.
A t m o s f e r a din m i j l o c u l s o c i e t ă ţ i i în c a r e a v e a m d e
g î n d să l u c r ă m nu era d i n t r e c e l e mai î m b u c u r ă t o a r e .
S i m ţ e a m c u m creşte, în sinul t i n e r e t u l u i , cu c a r e ar fi
t r e b u i t să lucrăm, opoziţia nefa.sLului „ d u h " l e g i o n a r .
C h i a r e c h i p i e r i i noştri, c a r e n u e r a u c o n t a m i n a ţ i d e
a c e a s t ă p s i h o z ă colectivă, e r a u t o t u ş i siliţi să-şi p u n ă
î n t r e b ă r i cu p r i v i r e la ea şi să se l ă m u r e a s c ă a s u p r a p r o -
priei lor poziţii. De fapt, discuţii f ă ţ i ş e în j u r u l a c e s t e i
p r o b l e m e e r a u s o c o t i t e „tabu", ele n e i e ş i n d la s u p r a f a -
ţă, Dar v e d e a m totuşi că o p r e o c u p a r e c o n s t a n t ă p r i n -
d e a c h i p în m i n t e a şi s u f l e t u l multora, m a i ales a celor
m u l ţ i d i n t r e e c h i p i e r i c a r e a v e a u o f o r m a ţ i e , ba c h i a r
c o n v i n g e r i „de s t i n g ă " , socialiste sau făţiş c o m u n i s t e .
î n ce m ă priveşte, s i t u a ţ i a m e a era d i n t r e cele mai
delicate, d a i fiind că nu u i t a m că, încă din 1926, în u r -
ma u n e i c ă l ă t o r i i în Elveţia, l u a s e m c o n t a c t cu F e d e r a -
ţia I n t e r n a ţ i o n a l ă a S t u d e n ţ i l o r Socialişti, cu sediul în
Berlin şi c ă p ă t a s e m m a n d a t u l de d e l e g a t al a c e s t e i Fe-
d e r a ţ i i p e n t r u R o m â n i a . î n c h i m n d u - m i î n s ă apoi t o a t ă
p u t e r e a de m u n c ă ştiinţei, de la o v r e m e n u am m a i a c -
tivat „politic" propriu-zis r da n i c i nu am p ă r ă s i t c r e d i n -
ţele m e l e s o c i a l e şi mai ales mi-am p ă s t r a t c o n v i n g e r e a
că m a t e r i a l i s m u l istoric e s t e o u n e a l t ă a d m i r a b i l ă d e
lucru.
V e d e a m deci cu î n g r i j o r a r e cum creşte conflictul la-
t e n t d i n t r e n o i i Legiune, d e la o v r e m e p o r n i n d u - s ?
şi a t a c u r i din ce în ce m a i d i r e c t e în p r e s a l e g i o n a r ă .
Astfel, p r i n p a n a lui M i h a i l M a n o i l e s c u ni s-a a d u s în-
v i n u i r e a că d ă m e c h i p i e r i l o r n o ş t r i u n i f o r m e şi ^ i le
a s i g u r ă m h r a n a , s p r e d e o s e b i r e de e c h i p e l e lor, c a r e n u
a r fi fost „ m e r c e n a r e " , l u c r î n d — a f i r m a d î n s u i — f ă r ă
plată,
De fapt, î n t r - a d e v ă r F u n d a ţ i a r e u ş i s e să d e a fiecă-
r u . e c h i p i e r u n rînd de haine, c a r e n u a v e a u s e m n i f i c a -
ţia d e a fi „ u n i f o r m ă " , ci d o a r a c e e a de a scuti pe stu-
d e n ţ i d e g r i j a stricării h a i n e l o r lor. M u n c i n d efectiv,
timp d e t r e i luni d e zile, în t r e b u r i e d i l i t a r e , la cîmp,
în g r a j d u r i , în d i s p e n s a r e , e r a c o r e c t să li s e d e a e c h i -
p a m e n t u l n e c e s a r . U n i f o r m e l e lor e r a u astfel s o c o t i t e
încît s ă fie i e f t i n e şi d u r a b i l e , t o t u ş i a c c e p t a b i l e din
p u n c t de v e d e r e estetic. Cît d e s p r e „solda" lor, ea n u
e r a decît strictul n e c e s a r a l i m e n t ă r i i lor m o d e s t e , căci ar
fi fost d e a s e m e n e a a b s u r d s ă pretinzi ca aceşti tineri,
d u p ă c e că p r e s t a u o m u n c ă p r o f e s i o n a l ă g r a t u i t ă , să
se mai şi î n t r e ţ i e din p r o p r i u l lor b u g e t ( d e a l t f e l inexis-
t e n t p e n t r u cei mai m u l ţ i d i n t r e ei).
E d r e p t că u n i f o r m a l e g i o n a r ă , în c ă m a ş e v e r d e , cu
c u r e l e în b a n d u l i e r ă şi cu pistol la brîu, era din p ă c a t e
m a i Ispititoare, p e n t r u unii, decît ale F u n d a ţ i e i , O r i c u m
a r fi fost, fapt e s t e ca m a i a p r o p i a ţ i d e m i n e e r a u cei
din g r u p u l celor făţiş a n t i l e g i o n a r i , c a r e v e d e a m c u m
c u r e n t u l d e d u ş m ă n i e stîrnit î m p o t r i v a n o a s t r ă d e v i n e
din ce în c e m a i simţit, pe m ă s u r ă c e e v e n i m e n t e l e s
î n d r e p t a u s p r e i n s t a u r a r e a la cîrma s t a t u l u i a Legiunii
care, d e î n d a t ă ce a putut, i-a şi dat l o v i t u r a d e graţie,
prin a b r o g a r e a s e r v i c i u l u i social, a m i ş c ă r i i m o n o g r a f i -
ce, m e r g î n d p î n ă la i n t e r z i c e r e a o r i c ă r e i a c ţ i u n i la sate,
alta d e c î t c e a a f a n a t i s m u l u i lor.
T r e b u i a deci d u s a o î n t r e a g ă a c ţ i u n e d e v i g i l e n ţ ă
pentru a lupta împotriva încercărilor de infiltrare
r i n d u r i l e n o a s t r e a u n o r e l e m e n t e l e g i o n a r e , cu rostui
n u n u m a i de a spiona, ci şi de a s a b o t a . M i - a d u c a m i n -
te, d e pildă, de î n t î m p l a r e a u r m ă t o a r e : u n u l din e c h i -
pieri a p i e r d u t c a i e t u l s ă u d e note, c a r e mi-a fost a d u s
şi din c a r e mi-am p u t u t da s e a m a că a v e a m d e - a f a c e cu
u n mic g r u p de sabotori, p e c a r e d e a l t f e l i - a m şi e x p e -
diat u r g e n t a c a s ă .
De a c e e a eram î n c ă şi mai puţin d e a c o r d cu stilul
m i l i t ă r e s c i m p r i m a t şcolilor n o a s t r e d e echipieri, c a r e
a v e a o a r e c a r i a p a r e n t e a s e m ă n ă r i cu o r g a n i z a ţ i i l e g e r -
m a n e , în c a r e s e f o r m a s e l a c o b M i h ă i l ă . Era d e s i g u r
d e p a r t e de a fi f a s c i s t mi se p ă r e a t o t u ş i a fi s t r ă i n
d e i d e e a s e r v i c i u l u i social „ p r o f e s i o n a l " , a ş a c u m
c o n c e p u s e Guşti, s i n g u r a cu c a r e e u î n s u m i e r a m d e
a c o r d . M i se p ă r e a că p e n t r u a n e o p u n e m a i clar m i ş -
cării l e g i o n a r e ar fi fost c a z u l s ă fi insistat m a i m u l t
314)
p e a s p e c t u l strict „ p r o f e s i o n a l " al a c t i v i t ă ţ i i F u n d a ţ i e i ,
„ s p o r t u l " u r m î n d a fi socotit, a ş a c u m a m spus, ca u n u l
— p r i n t r e a l t e l e — din m i j l o a c e l e d e folosit p e n t r u e d u -
c a r e a t i n e r e t u l u i , d a r n u ca f o r m u l ă de o r g a n i z a r e a
î n t r e g i i a c ţ i u n i culturale, c a r e a v e a n e v o i e de o a m e n i
cu p u t e r n i c ă i n i ţ i a t i v ă i n d i v i d u a l ă , iar n u „ o b e d i e n ţ i "
ai u n e i m i ş c ă r i p r e a strict o r g a n i z a t e .
D e a l t f e l n u p u t e a m uita n i c i e ş e c u l m e u din 1934,
cu e c h i p a d i n N u c ş o a r a , cînd a m a v u t p r i m u l conflict
d e s c h i s cu e c h i p i e r i i l e g i o n a r i . î m i p ă r e a din c e în ce
m a i r ă u că a j u n s e s e m la alte t i m p u r i decît cele a l e pri-
m e l o r e c h i p e m o n o g r a f i c e , în c a r e a t m o s f e r a f u s e s e cea
a f r a m i n t ă r i l o r e x c l u s i v ştiinţifice, f ă r ă c u r e n t e u r m ă -
rind a l t e s c o p u r i decit cele f ă ţ i ş d e c l a r a t e , iar n u tim-
puri în care, v r î n d n e v r î n d , e r a m din c e în c e mai
p r i n ş i în conflict cu v i a ţ a politică a ţării.
Dar a s u p r a a c e s t u i a s p e c t al p r o b l e m e i voi r e v e n i
c î n d v o i a n a l i z a p e r i o a d a „ S e r v i c i u t u i Social", în c a r e
d e a s e m e n e a o i d e e i n t e r e s a n t ă (deşi u t o p i c ă şi ea), a
p u t u t fi i n t e r p r e t a t ă fals şi î n d r u m a t ă greşit p e căi c a r e
n u m a i p u t e a u fi s t ă p î n i t e în m a r g i n i l e iniţial s t a b i -
lite.
De a c e e a e d e î n ţ e l e s că n u a v e a m o r e a l ă s a t i s f a c ţ i e
în decît n u m a i cînd p u t e a m să m ă d e s p r i n d d e e c h i p e l e
F u n d a ţ i e i p e n t r u a u r m ă r i d o a r s c o p u r i „ştiinţifice".
Dealtfel c h i a r î n c a d r a t în F u n d a ţ i e ani c o n t i n u a t a e v a -
da din c î n d în cînd în u r m ă r i r e a propriilor m e l e p r o -
b l e m e de istorie socială şi d e c o l a b o r a r e cu Brăiloiu,
uneori spre supărarea — trecătoare — a Profesorului.
îi
SOCIOLBUC

MUZEUL SOCIAL ŞI MUZEUL SATULUI
U n u l din m a r i l e m e r i t e c a r e cred că t r e b u i e să i se
r e c u n o a s c ă p r o f e s o r u l u i G u ş t i e s t e şi a c e l a de a fi a v u t
o v i z i u n e o r i g i n a l ă d e s p r e c e t r e b u i e să fie un „ M u z e u
social", ca u n e a l t ă d e r ă s p î n d i r e în m a s ă a i n f o r m a ţ i i l o r
s o c i a l e n e c e s a r e o r i c ă r u i c e t ă ţ e a n c o n ş t i e n t de rostul şi
m e n i r e a lui.
A s u p r a a c e s t e i c o n c e p ţ i i se c u v i n e d e c i s ă fie d a t e
o a r e c a r i lămuriri, d i n c o l o de c e e a c e p o a t e rezulta din
c e l e pînă a c u m t i p ă r i t e cu p r i v i r e la a c e a s t ă p r o b l e m ă .
I n principiu, o r i c e „ m u z e u " n u e s t e — a ş a cum gre-
şit întîrzie să c r e a d ă m u l ţ i — u n loc u n d e se strîng,
m a i mult sau mai p u ţ i n sistematic, colecţii de obiecte,
a l e s e p e n t r u f r u m u s e ţ e a , r a r i t a t e a s a u c a r a c t e r u l lor d e
c u r i o z i t a t e s a u pitoresc ; ci e s t e u n m o d d e a î n f ă ţ i ş a
o s e r i e de p r e l e g e r i publice, o f o r m ă d e î n v ă ţ ă m î n t a
m a s e l o r , prin p r e z e n t a r e a logică a u n e i serii de idei,
e x p u s e cu a j u t o r u l o b i e c t e l o r . Cu a l t e c u v i n t e , un m i j -
loc de p e d a g o g i e s o c i a l ă .
A c e a s t a î n s e a m n ă că în o r g a n i z a r e a u n u i m u z e u ,
p r i m u l şi ultimul c u v î n t îl a r e o m u l de ştiinţă, c a r e e!
e s t e cel c h e m a t s ă s t a b i l e a s c ă p l a n u l p r e l e g e r i l o r c e u r -
m e a z ă a fi f ă c u t e m a r e l u i public, a d i c ă s ă s t a b i l e a s c ă
s u m a d e „idei" şi „ c u n o ş t i n ţ e " t r e b u i n d a fi t r a n s m i s e
p u b l i c u l u i şi o r d i n e a lor d e î n l ă n ţ u i r e . A b i a d u p ă ce
t e m a t i c a şi p r o g r a m u l t e o r e t i c al a c e s t u i „curs m u -
z e a l " sînt p r e c i z a t e , se p o a t e t r e c e la m u n c a „muzeolo-
gului", c a r e c o n s t ă în a găsi soluţiile c e l e mai potri-
v i t e prin c a r e i d e i l e şi c u n o ş t i n ţ e l e f i g u r î n d în plan, u r -
308
SOCIOLBUC
m e a z ă a fi î n f ă ţ i ş a t e , în c o n d i ţ i i o p t i m e de c l a r i t a t e .şi
putere de sugestie.
In c e p r i v e ş t e ideea d e b a z ă a u n u i „ M u z e u s o c i a l "
ea e s t e u r m ă t o a r e a : m a r e l e public t r e b u i e p u s în cu-
n o ş t i n ţ a v i e ţ i i s o c i a l e Ir; c a r e t r ă i e ş t e şi m u n c e ş t e şi în-
d r u m a t în s t r ă d u i n ţ a lui d e a a s i g u r a o d e z v o l t a r e pro-
g r e s i v ă a traiului n o s t r u laolaltă.
D e s p r e un „Muzeu social" v o r b i s e şi F r e d e r i c le
P l a y 51 ş c o a l a lui, c a r e s o c o t e a u că, în c a d r u l u n o r Ex-
poziţii u n i v e r s a l e " , m e r i t a u s ă fie î n f ă ţ i ş a t e n u n u m a i
r e a l i z ă r i l e industriale, ci şi c e l e sociale.
C o m i s a r g e n e r a l fiind al Expoziţiei u n i v e r s a l e din
r, \ le P l a y a a d ă u g a t d e c i u n s t a n d în c a r e a e x p u s
0 s e n e d e o b i e c t e p u ţ i n d fi u t i l e scopului d e „am -
h o a condiţiile fizice şi m o r a l e ale p o p u l a ţ i e i " . C o n f o r m
teoriei lu „ştiinţa s o c i a l ă " e r a m e n i t ă s ă d e a t e ei
1 iei „ r e f o r m e sociale", a ş a d u p ă cum am mai aratul
s u b l i n i i n d a s e m ă n a r e a d i n t r e teoria Guşti şi teorie 1
P l a y . Cele e x p u s e în 1867 a u fost r e l u a t e în e x p o z i ţ i a
t n 1889 p e n t r u ca în 1894 cotitele C h a m b r u n s ă f u n d e -
ze un „Muzeul s o c i a l " propriu-zis, în a c e e a ş i i d e e d e a
s l u j a c ţ i u n i l e d e r e f o r m ă socială.
N u m a i că „ r e f o r m e l e s o c i a l e " la c a r e g i n d e a le P l a y
e r a u a l t e l e d e c î t cele a v u t e in v e d e r e d e Guşti, fiind de-
p a r t e e a a v e a a m p l o a r e a şl î n t e m e i e r e a ş t i i n ţ i f i c ă din
c o n c e p ţ i a g u s t i a n ă . P e n t r u le Play, r e f o r m a e r a i pri-
mul rinei d e n a t u r ă spirituală, o p e r a t ă în stil „catolic"
religios, iar n u „cultural", sociologic.
în tot cazul, atît la un g î n d i t o r cît şi Ia altul, „mu-
zeu! social" nu u r m a să a i b e u n c a r a c t e r „ e t n o g r a f i c "
iu t r e b u i a s ă d u b l e z e m u z e e l e e t n o g r a f i c e s t r î n g ă t o a r e
d e o b i e c t e ţinînd de c u l t u r a m a t e r i a l ă a poporului, să
î n j a t i ţ e a e a s p e c t e l e sociale, c o m p l e x e ale vieţii o a m e -
n or, sub t o a t e l a t u r i l e lor, atît m a t e r i a l e cit şi spiri-
tuale.
P r o b l e m a n u era î n s ă din c e l e u ş o r d e rezolvat, o
c o l e c ţ i e d e o b i e c t e e t n o g r a f i c e fiind mai c o m o d de r e a l i -
zat d e c î t o „ p r e l e g e r e " cu s e n s d e p e d a g o g i e socială.
de aceea
i n t e r e s a n t de v ă z u t în ce c o n d i ţ i i şi ii C e
mod a c e a s t ă idee d e bază a p r o f e s o r u l u i Guşti s-
317
tut concretiza, d e p ă ş i n d u - s e efectiv stadiul „ e t n o g r a f i c "
propriu-zis, pentru a intra In cel „social".
A r i c o n v i n g e r e a că problema mai u r m e a z ă a îi gîn-
dîtă, în c ă u t a r e a unor m a i b u n e soluţii decît cele p î n ă
a c u m realizate. P e n t r u aceasta e s t e util să t r a s ă m isto-
ricul ideilor care au stat la baza „Muzeului satului",
de la primele î n c e p u t u r i p î n ă la r e a l i z a r e a lui, ca f r a g -
m e n t dintr-un plan c a r e n u a a v u t posibilitatea de a fi
dus pînă la capăt.
Reamintim că în lot cursul c a m p a n i i l o r m o n o g r a f i c e
e c h i p e l e de c e r c e t a r e s t r î n s e s e r ă o b o g a t ă colecţie do
piese muzeale, î n f ă ţ i ş a t e prima o a r ă în satul Fundul
Moldovei, apoi în d o u a expoziţii o r g a n i z a t e în sălile Se-
m i n a r u l u i de sociologie. De realizarea a c e s t o r a se în-
g r i j i s e M a c C o n s t a n t i n e s c u , cu o d e o s e b i t ă pricepere,
aşa cum am mai a v u t prilejul să arăt. In ele, a u f i g u r a t
şi m o n t a r e a unor odăi ţărăneşti, în care obiectele pu-
teau fi înfăţişate nu în vitrine, ci în c a d r u l lor firesc,
cum erau ele în realitate. A c e s t e expoziţii au fost în-
f ă ţ i ş a t e şi in s t r ă i n ă t a t e , la Barcelona, T o k i o şi Leipzig,
liind bine a p r e c i a t e acolo, obţinînd d i v e r s e distincţii,
Apoi în cadrul Fundaţiei, alte expoziţii au fost m o n t a -
te, întiia în 1934, în imobilul Fundaţiei, iar în 1933 în-
tr-un m a r e pavilion din actualul p a r c al Libertăţii unde,
d i s p u n î n d de mai m u l t e săli spaţioase, f i e c a r e echipă s-a
străduit să î n f ă ţ i ş e z e realităţile sociale din salul în
c a r e lucrase, p r e c u m şi realizările ei. în acest din
u r m ă mod de prezentare., Victor Ion Popa a recurs la
clădirea nu numai a u n e i odăi, ci a unei case întregi,
ca decor e x t e r i o r r e p r o d u c î n d o s i t u a ţ i e reală din sa-
tul Dodeşti, iar în interior mobilierul fiind cel real.
T o a t e aceste expoziţii t e m p o r a r e e r a u d e p a r t e de a
fi un început de „Muzeu social" : ele se m ă r g i n e a u a
p u n e în relief o s i n g u r ă i d e e ; a c e e a a muncii echipe-
lor la sate, cuprinzînd nu n u m a i p a n o u r i l e echipelor ci
şi, într-o anuine sală, o d e m o n s t r a ţ i e a p r o b l e m e l o r sa-
telor noastre, c l a s a t e pe s c h e m a „Sănătate, Munca. Min-
te, Suflet".
A d a u g că, în ce mă priveşte, am organizat în 1933
cu M a c Constantinescu şi o expoziţie a e r o f o t o g r a m e -
318
SOCIOLBUC
trică, p e n t r u prima o a r ă înfăţişîndu-se m a r e l u i public,
cîi şi specialiştilor, folosul pe c a r e îl pot a v e a foto-
grafiile a e r i e n e în studiul p r o b l e m e l o r sociale. Cu a j u -
torul serviciilor a r m a t e i f u s e s e r ă luate f o t o g r a f i i e-
r. 3ne ale satelor Drăguş şi Cornova, pe c a r e le-am
folosit si în publicaţiile mele. Asta, într-o v r e m e cînd
„arheologia a e r i a n ă " nu a j u n s e s e la nivelul, e x t r e m de
a v a n s a t al tehnicilor actuale, dar c a r e totuşi f ă c e a u
d o v a d a că echipele p r o f e s o r u l u i Guşti e r a u la c u r e n t
i u tehnicile moderne, într-o v r e m e cînd abia î n c e p u -
e r ă a fi folosite şi in s t r ă i n ă t a t e . De asemenea, în 1935,
î m p r e u n ă cu p r i e t e n u l C o n s t a n t i n Ştefănescu, am p u s ia
punct o „expoziţie" volantă, din tabele, c a r t o g r a m e şi
grafice, pe c a r e p r o f e s o r u l Guşti le-a e x p u s cu prilejul
conferinţelor pe care le-a ţinut la Paris, d e s p r e mig-
r a r e a sociologică de la noi din ţară.
Jn pas mai d e p a r t e în realizarea unui „ M u z e u so-
ci. 1" n u a m a i p u t u t fi f ă c u t decît în 1936. M a i întîi,
a ist abia a c u m schiţat un plan general al acestui
.-Muzeu social", aşa c u m f u s e s e gîndit de p r o f e s o r u l
Guşti. L-am lucrat, nopţi de-a rîndul, eu e l a b o r î n d pro-
g r a m e de idei, Victor Ion P o p a făcînd planuri a r h i t e c -
turale, d e v i z e şi schiţe de detalii. Casa lui se t r a n s -
f o r m a s e într-un atelier de proiectare, în care se pe-
r i n d a u ş: diverşi specialişti-meşteşugari ai r e g i e i tea-
trale, t r a n s f o r m a ţ i ad-hoc în muzeologi.
Rezultatul a fost un plan g e n e r a l al „Muzeului so-
cial" în care f i g u r a u :
I. UN PAVILION CENTRAL
M e n i r e a lui ar fi fost să p r e z i n t e trecutul, p r e z e n t u l
şi viitorul social al ţării.
Trecutul ar fi fost de reconstituit p r i n t r - u n atlas
istoric, înfăţişat în v a s t e panouri, prezentînd situaţiile
trecute, relativ Ia întinderea teritorială a ţării, schim-
bările teritorial-administrative, r e ţ e a u a de oraşe, tîr-
guri — v e c h i şi noi —, z o n e l e de ţ ă r ă n i m e liberă, cele
ale domeniilor domneşti, m ă n ă s t i r e ş t i şi boiereşti, do-
c u m e n t a r e a mişcărilor demografice, c u l t u r a l e şi poli-
421
Uce, d i n d u - s e i m p o r t a n ţ ă mai ales s e c o l u l u i al XlX-lea,
c a r e ar fi u r m a t d e c i sa f i e a n a l i z a t sistematic, „pe
. a d r e şi m a n i f e s t ă r i " , adică din t o a t e p u n c t e l e d e v e -
d e r e ale u n e i a n a l i z e s i s t e m a t i c e . Evident, în realiza-
rea a c e s t e i secţii istorice ar fi fost n e v o i e d e o u l t e -
r i o a r ă m u n c ă a s i d u ă , p e n t r u a s e a j u n g e ia o a n a l i z ă
sociologică a problemelor,
Prezentul ar fi fost şi el tot r e z u l t a t u l u n e i a n a l i z e
s o c i o l o g i c e a s i t u a ţ i i l o r de fapt, c o n s t a t a t e prin a n -
c h e t e d i r e c t e şi i n f o r m a ţ i i s t a t i s t i c e g e n e r a l e , ţ i n u t e
la zi prin i n c l u d e r e a , rind p e rînd, a t u t u r o r i n f o r m a -
ţiilor ce s - a r fi s t r î n s p e p a r c u r s , cu p r i v i r e la m a r i l e
p r o b l e m e sociale a l e vremii, a c c e n t u l punîndu-se pe
c e l e e c o n o m i c e , cu o d e t a l i e r e a t e h n i c i l o r a g r a r e , p a s -
torale, m e ş t e ş u g ă r e ş t i şi i n d u s t r i a l e folosite, a stării de
s ă n ă t a t e publică, a m i ş c ă r i l o r d e m o g r a f i c e în curs, a
s i t u a ţ i e i ştiinţei d e c a r t e şi î n v ă ţ ă m â n t u l u i , a a c ţ i u n i -
lor c u l t u r a l e d e m a s ă etc., t o a t e fiind de f a p t r e a l i z a -
r e a m u z e o l o g i c ă a p r o g r a m u l u i c a r e a fost folosit u l t e -
rior şi p e n t r u r e d a c t a r e a şi t i p ă r i r e a celor p a t r u v o l u m e
din Enciclopedia României.
D i f i c u l t a t e a în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă a fost d e a găsi
pentru fiecare problemă soluţia muzeologică, prin
obiecte, d i o r a m e , f o t o g r a f i i , d i a g r a m e , c a r t o g r a m e , ta-
b e l e s t a t i s t i c e şi s c h e m e .
în sfîrşit, s e c ţ i a p r i v i n d viitorul cuprindea o serie
de p r o i e c t e d e m o d e r n i z a r e a s a t e l o r şi oraşelor, folo-
sind în acest scop p r o i e c t e l e pe c a r e le a v e a în v e d e r e
p r o f e s o r u l G u ş t i cu p r i v i r e la „ c e n t r u l c i v i c " al v i i t o a -
r e l o r n o a s t r e sate, p e i d e e a că m i c i l e s a t e p u l v e r i z a t e ,
i n a p t e u n u i p r o c e s d e m o d e r n i z a r e , p u t e a u fi a g l o m e -
rate p r i n c o n s t r u i r e a în c e n t r u l lor a u n u i n u c l e u do
sat viitor, în c a r e să f i g u r e z e t o a t e instituţiile n e c e -
sare, p r e c u m p r i m ă r i e , şcoală, d i s p e n s a r , băi publice,
instalaţii economice, a t e l i e r e , silozuri, g r a j d u r i c o m u -
nale, brutării, p r e c u m şi u n c ă m i n c u l t u r a l , cu biblio-
tecă, sală d e s p e c t a c o l e , m u z e e etc.
Un astfel d e „sat m o d e l " a şi fost r e a l i z a t ulterior,
111 c a d r u l Serviciului Social, o r g a n i z î n d u - s e un atelier
de a r h i t e c t u r ă , ţ i n î n d d e d i r e c ţ i a d e studii, c a r e a lu-
320
SO
cr t m icest sens, cu s a r c i n a de a r e c o n s t r u i satul
Diosti, d i s t r u s p r i n t r - u n i n c e n d i u ; n u î n s ă a ş a c u m
fusese, ci m o d e r n i z a t . De fapt, s a t u l Diosti a fost o
primă î n c e r c a r e d e a c o n s t r u i u n „sat m o d e l " în j u r u l
unui „ c e n t r u civic", i d e e c a r e astăzi î n c ă s e a f l ă în
miezul p r e o c u p ă r i l o r n o a s t r e p r i v i n d a c ţ i u n e a d e t r a n s -
f o r m a r e a v e c h i l o r s a t e în c e n t r e u r b a n e a g r o - i n d u s -
triale.
De a s e m e n e a , în a c e a s t ă s e c ţ i u n e a viitorului, f i g u -
rau ş soluţiile p r e c o n i z a t e p e n t r u î m b u n ă t ă ţ i r e a t e h n i -
cilor J e construcţie, a celor de p r o d u c ţ i e e c o n o m i c ă , de
a c ţ i u n i s a n i t a r e şi edilitare, în m a i m u l t e v a r i a n t e ,
r e s p e c t î n d u - s e pe cit posibil c o n d i ţ i i l e şi t r a d i ţ i i l e lo-
cale.
în anexa acestui pavilion central urma însă să
e x i s t e şi u n centru de documentare în c a r e să se a d u -
ne, sistematic, o a t e tipăriturile, m a n u s c r i s e l e , d o s a r e l e
( 3 informaţii, fişierele, h ă r ţ i l e şi c a r t o t e c i l e privind
v i a ţ a s o c i a l ă a ţării, a s t f e l ca o a m e n i i de ş t i i n ţ ă să
p o a t ă a v e a la î n d e m î n ă t o a t ă i n f o r m a ţ i a n e c e s a r ă p e n -
tru a f a c e studii d e s p e c i a l i t a t e . Ţ i n e r e a la zi a p a v i -
lionului c e n t r a l şi al c e n t r u l u i d e d o c u m e n t a r e a r fi
lost a s i g u r a t ă în c o l a b o r a r e cu F u n d a ţ i a , clar şi cu
I n s t i t u t u l Social Român, p r e c u m şi cu s p r i j i n u l t u t u r o r
• nstituţiilor ştiinţifice din ţ a r ă .
^ In sfîrşit, tot în a n e x a p a v i l i o n u l u i c e n t r a l e r a p r e -
v ă z u t şi un depozit d e o b i e c t e muzeale, o a r h i v ă d e
d o c u m e n t e şi o bibliotecă de s p e c i a l i t a t e .
A c e s t i n s t r u m e n t d e c e r c e t a r e al specialiştilor şi
de e x p u n e r e p e n t r u m a r e l e p u b l i c a c e e a c e se ş t i e
d e s p r e t r e c u t u l , p r e z e n t u l şi v i i t o r u l ţării e r a s o c o t i t
a c o n s t i t u i o v a s t ă s e r i e de p r e l e g e r i d e s p r e „sociolo-
gia n a ţ i u n i i " . Larg d e s c h i s ă vizitatorilor, a c e ş t i a a r fi
trebuit, p r i n v i z i t a r e a s t a n d u r i l o r , să p l e c e c u o vi-
z i u n e c l a r ă a p r o b l e m e l o r n o a s t r e sociale.
Interesul de revizitare a muzeului, pentru o tinere
la c u r e n t cu n o u t ă ţ i l e î n t r e t i m p i n t e r v e n i t e , e r a so-
licitat şi p r i n d e s c h i d e r e a u n o r expoziţii temporare,
m o n t a t e p r i n s c o a t e r e a din d e p o z i t a celor n e c e s a r e
p e n t r u a d e m o n s t r a , p e teme, c î t e o p r o b l e m ă , p r o c u m
C-d-t 5723 coala 21 ţoi
de pildă a meşteşugurilor ţărăneşti (olărie, cojocărie,
tesătorie, sculptură în lemn, zugrăvire de icoane etc.j,
a artelor ţărăneşti sau privind probleme de sănătate,
de acţiune culturală etc.
II. MUZEELE IN AER LIBER
în pavilioane, oricît de mari ar fi fost sălile dispo-
nibile, nu puteau totuşi figura obiectele de mari pro-
porţii, cum erau de pildă casele şi instalaţiile meşte-
şugăreşti. De aceea, în cadrul „Muzeului social" urma
să existe şi muzee în aer liber şi anume două : un
muzeu al satului actual şi altul al celui viitor.
Muzee în aer liber mai existau în lume. E destul
să cităm vestitele Skansen, Bigdo, Lillenhammer, ba
chiar şi Ia noi în ţară Muzeul etnografic din Cluj, clă-
dit de Romulus Vuia. Dar aceste muzee aveau un
caracter strict etnografic, iar nu social, aşa cum era
plănuit a fi Muzeul satului, ca anexă a unui „Muzeu
social". Erau „etnografice", în sensul că ceea ce Inte-
resa pe realizatorii lor era înfăţişarea unor obiecte
care, prea mari ca să poată încăpea în săli, urmau a
fi expuse în parcuri publice, aşa cum se aşază şi sta-
tui, ca să poată fi admirate de către cetăţenii care se
plimbă pe aleile lui. Ideea nouă, originală, a Muzeului
satului era însă că el nu trebuia să fie o colecţie de
case înşirate sau înghesuite în aer liber, ci să fie un
„sat-muzeu", adică prezentarea unui „sat" ca atare, sin-
teză a tuturor satelor din întreaga Românie. Muzeul,
în totalitatea Iui, trebuia deci să reprezinte, în mic, un
sat real, cu uliţele, plantaţiile, fîntînile, pieţele lui,
care, şi ele, constituiau deci piese de muzeu, toate lao-
laltă putînd da imaginea tipică a unui sat real. Iar
aşezarea tuturor caselor pe suprafaţa muzeului trebuia
să respecte, ca într-o cartogramă, harta întregii ţări.
Ca o dublură a acestui Muzeu al satului prezent,
urma să fie montat şi un Muzeu al satului de mîine,
adică din nou imaginea unui viitor sat, aşa cum ni-1
închipuiam şi doream să fie, ca un „sat model" propus
imaginaţiei şi darului de creaţie al tuturor celor ce
s-ar fi preocupat de asemenea probleme.
308
SOCIOLBUC
împrejurările au făcut ca acest „Muzeu social" să
nu poată ti înfăptuit în totalitatea Iui, rămînînd din
ol doar planurile şi proiectele elaborate de Victor Ion
Popa şi de mine, supravizate desigur de profesorul
Guşti.
. s-a putut realiza decît Muzeul satului şi este de
mirare că s-a putut face măcar şi atîta. Profesorul
Guşti — r>ai ales la insistenţele lui Victor Ion Popa —
a profitat de faptul că se organizau, la acea vreme, în
fiecare an, expoziţii ale oraşului Bucureşti, prile da
a se deschide publicului marile parcuri nou create în
zona lacurilor din jurul oraşului, de curînd asanate.
Pentru a le face mai atractive, se înjghebau şi pavi-
ioane temporare, precum reconstituiri de vechi străzi
bucureştone, dar şi puncte de atracţie în stil de bilei,
ca de pildă „oraşul piticilor" şi altele de acest gen.
P ofesorul Guşti a reuşit să convingă pe edilii oraşului
să-i cedeze un eren în care să construiască, în cadrul
„Lumi Bucureştilor 1936", un „Muzeu al satului".
I s-a atribuit terenul de pe lîngă unul din lacuri,
in marginea şoselei Kiseleff, maidan viran plin de bă-
ii, crescute în jurul ruinelor unor foste graiduri
Marghiloman. Gîndul profesorului Guşti era ca pe
acest teren să construiască un muzeu de o valoare atît
de mare încît să nu se mai încumete nimeni să-1 dă-
rîme, aşa cum se dărîmau celelalte pavilioane ale „Lu-
nii Bucureştilor".
Se bizuia pe faptul că avea gata organizată o în-
treagă armată de colaboratori, echipe răspîndite în
toată tara şi mai ales o lungă experienţă muzeologică.
După cum a spus el însuşi : „numai datorită unei pre-
gătiri de peste zece an am putut construi în mai puţin
de două luni de zile «Muzeul satului românesc»'' în-
tr-adevăr, putea spune că „gîndul Muzeului satului a
i/vorît, principial, din întreaga noastră atitudine ştiin-
ţifică cu privire la metodele şi necesitatea de a cu-
noaşte desăvîrşit împrejurările de viaţă socială de la
noi din ţară. Este un rezultat firesc al tuturor campa-
niilor de monografie sociologică a satelor româneşti,
pe care le organizăm de peste zece ani de zile in toată
323

ţ a r a şi a celor doi ani d e l u c r u prin e c h i p e s t u d e n ţ e ş t i
t r i m i s e de c ă t r e F u n d a ţ i a c a r e l u c r e a z ă p e n t r u c u l t u r a
satelor".
S a r c i n a de a c o n s t r u i a c e s t M u z e u n e - a fost d a t ă
n o u ă , lui Victor I o n Popa şi mie, c a r e n e - a m şi p u s
d e î n d a t ă p e lucru. M a i întîi a m v i z i t a t t e r e n u l c e n i
s e a f e c t a s e . C e a s u r i d e - a r î n d u l am b ă t u locurile, p r i n -
t r e d ă r î m ă t u r i şi b ă l ă r i i c r e s c u t e î n s ă l b ă t i c i e , ca s ă
î n v ă ţ ă m b i n e s p a ţ i u l în c a r e a v e a m d e lucrat, c ă r u i a
V i c t o r Ion Popa îi s p u n e a „ s c e n a " .
Apoi, n e - a m a ş e z a t la u m b r a u n u i c o p a c şi V i c t o r
Ion Popa a r e c a p i t u l a t p r o b l e m a :
— Va să zică a v e m d e m o n t a t o p i e s ă originală, n e -
m a i v ă z u t ă şi n e m a i a u z i t ă : un sat v i u . Să-i s c r i e m întîi
scenariul.
N e - a m m u t a t la el a c a s ă şi zi de zi, m a i b i n e zis
n o a p t e de n o a p t e , a m î n c e p u t a stabili s c e n a r i u l u n e i
„lecţii d e s o c i o l o g i e rurală", fixînd ce a n u m e case
trebuiau aduse de pe teren.
Cînd î n c ă r c ă m p r o g r a m u l , V i c t o r Ion P o p a inter-
venea :
— Şterge, ş t e r g e . D e g e a b a a d u c i a t î t e a case, că p e
t e r e n tot n u î n c a p decît c e l m u l t 30. M u z e u l chiar
ştiinţific, e o o p e r ă d e a r t ă şi a r t a e simplă şi c l a r ă .
Să f a c e m u n sat r o m â n e s c , cu spaţii largi, n u u n sat
săsesc, c a l c a n la calcan, c u c a s e î n ş i r a t e ca p e s f o a r ă .
D ă m p u b l i c u l u i u n „ s p e c t a c o l " , a d i c ă o iluzie, m a i g r e u
d e realizat decît la t e a t r u , căci aci n u a v e m s c e n ă şi
sală, ci u n s p a ţ i u c a r e e şi s a l ă şi s c e n ă . P u b l i c u l o
s ă se plimbe în m i j l o c u l d e c o r u l u i şi d e o r i u n d e ar
privi, t r e b u i e s ă i s e p a r ă că e la ţară, n u în î n g h e -
s u i a l a u n u i şir de v i t r i n e .
î n timp c e l i s t a - i n v e n t a r a c a s e l o r ce t r e b u i a u a d u -
s e s e închega, V . I. P o p a le a ş e z a cu gîndul, p o t r i v i n -
du-Ie spaţial, m e r e u d e s e n î n d p e r s p e c t i v e , p l a n u r i şi
detalii.
— N u - m i p l a c e g o l u l c a r e s e v e d e p e l a t u r a din-
s p r e oraş. A c i t r e b u i e u n f u n d a l ; d e pildă z e c e m o r i
d e v î n t , p r o f i l a t e pe cer, c a r e să î n c h i d ă s p a ţ i u l .
421
SOCIOLBUC
— S p r e lac. t r e b u i e o c h e r h a n a şi să n e v i e o m o a r ă
plutitoare, d e p e Şiret.
— La mijloc, a s c u n s î n t r e case, l ă s ă m u n loc v i r a n .
— Şi aci, u n d e e u n fel d e moviliţS, ca să a n c o r ă m
p r i v i r e a publicului, p u n e m o b i s e r i c ă m a r a m u r e ş e a n ă ,
d e lemn.
A p o i a fost t r e a b a m e a , ca, prin F u n d a ţ i e , s ă o r g a -
nizez m u n c a e c h i p e l o r c a r e t r e b u i a u r e t r i m i s e în sa-
lc!e în c a r e l u c r a s e r ă , ca s ă a l e a g ă casele cele mai
reprezentative şi m a i p o t r i v i t e s c o p u l u i u r m ă r i t , să
p r o c e d e z e la c u m p ă r a r e a lor, la a n g a j a r e a e c h i p e i d e
m u n c i t o r i ţ ă r a n i , c a r e să d e m o n t e z e c a s e l e şi sa l e
nducă la B u c u r e ş t i şi. să le r e m o n t e z e aci, împreună
<-u z e s t r e a lor în m o b i l i e r şi obiecte, t o a t e o p e r a ţ i i l e
t r e b u i n d f ă c u t e în c o n d i ţ i i l e g r e l e i m p u s e d e n a t u r a
o b i e c t e l o r c e t r e b u i a u t r a n s p o r t a t e şi d e u r g e n ţ a so-
sirii lor la Bucureşti.
Efortul f ă c u t d e c ă t r e e c h i p e l e F u n d a ţ i e i a fost cleo-
icbit de m a r e . E s u f i c i e n t să a m i n t i m c ă n e - a u sosit,
în c î t e v a s ă p t ă m î n i , 57 d e v a g o a n e d e cale f e r a t ă , c a r e
rînd p e r î n d a u fost t r a n s p o r t a t e din g a r a M o g o ş o a i a ,
pe t e r e n u l v i i t o r u l u i m u z e u .
U n e l e d i n a c e s t e p i e s e m u z e a l e p r e z e n t a u dificul-
tăţi d e o s e b i t e . A u fost c a s e a c ă r o r d e m o n t a r e , t r a n s -
port şi r e m o n t a r e n u a fost d e l o c l u c r u de g l u m ă . A ş a ,
< a din M o i ş e n i , din c i u d a t a şi d e p ă r t a t a Ţ a r ă a O a ş u -
lui : cînd o vezi, te c u p r i n d e o s p a i m ă u i m i t ă ; îţi zici
că t r e b u i e să fi fost t a r e î n d r ă z n e ţ şi cel c e a f ă c u t - o
dar şi c i n e s-a î n c u m e t a t s-o a d u c ă în Bucureşti c a r e
în s p e ţ ă e r a G. Focşa. E o casă d e bîrne, t o a t e din s t e -
jar, d a r atît d e m a r i şi d e groase, încît d o u ă p u s e u n a
p e s t e alta f a c u n p e r e t e î n t r e g . F i e c a r e b u c a t ă t r e c e
de 500 d e k i l o g r a m e şi u n e l e din e l e t r e c de o mie.
C î l e 20 d e o a m e n i a b i a le u r n e s c din loc. A c e s t e b î r n e
t r e b u i a u u ş o r d e s f ă c u t e din î n c h e i e t u r i l e lor, p u s e în
căruţe, c a r e p l e c a u pe d r u m u r i , d e - a d r e p t u l p e s t e cîmp,
' a r a ş i d e s c ă r c a t e şi î n c ă r c a t e în v a g o n e t e mici, d e e x -
p l o a t a r e f o r e s t i e r ă , iar d e s c ă r c a t e şi iar î n c ă r c a t e î n
v a g o a n e de linie îngustă, a p o i în v a g o a n e normale
^.a.m.d. De cinci ori d e - a rîndul, a c e s t e b î r n e au fost
325

r i d i c a t e p e braţe, cu g r i j ă şi t e a m ă să nu se strice nici
u n a din ele $i n i c i să s t r i v e a s c ă t r u p u r i de o a m e n i .
Numai cu o m u n c ă d e zi şi n o a p t e s-a putut face
această nebunească încercare de a aduce din creierul
m u n ţ i l o r c a s a n e m a i v ă z u t ă de n i m e n i alţii d e c î t de
oşeni.
Dar şi t o a t e c e l e l a l t e c a s e p u n e a u p r o b l e m e , c u m
e r a u de pildă cele f r a g i l e şi p l i n e d e c r e s t ă t u r i delicate,
g i n g a ş e ca o f l o a r e ! D e o s e b i t d e g r e a a f o s t d e m o n t a -
r e a şi r e m o n t a r e a bisericii de l e m n a d u s ă din D r a g o -
mireştii Maramureşului, monumentală construcţie, exem-
plu de m a r e m ă i e s t r i e a artei- p o p u l a r e , cu complicatul
său s i s t e m de c o n t r a v î n t u i r i c a r e p e r m i t r i d i c a r e a „să-
g e ţ i i " d e p e s t e 17 m î n ă l ţ i m e . Cu d e s t u l ă g r e u t a t e a
c ă p ă t a t - o p r o f . G u ş t i din p a r t e a a u t o r i t ă ţ i l o r b i s e r i c e ş t i
locale, cu c o n d i ţ i a să fie u t i l i z a t ă e x c l u s i v ca m o n u -
m e n t artistic, iar n u ca Ioc de s l u j b e .
In a ş t e p t a r e a sosirii a c e s t o r c a s e şi a z e s t r e i lor,
ca m o b i l i e r şi o b i e c t e d e interior, t e r e n u l viitorului
m u z e u t r e b u i a p r e g ă t i t . V i c t o r Ion P o p a a î n c e p u t p r i n
a c o n s t r u i o b a r a c ă folosită ca b i r o u de lucru p e t e -
r e n . Apoi a degajaL c î t e v a d r u m u r i de a c c e s pe ş a n -
tier, a p r o c e d a t la c u r ă ţ i r e a b ă l ă r i i l o r şi î n d e p ă r t a r e a
molozului, la i n s t a l a r e a luminii e l e c t r i c e , c a să p u t e m
lucra şi n o a p t e a , la a d u c e r e a a p e i şi la organizarea
u n e i c a n t i n e p e n t r u m u n c i t o r i i n o ş t r i v i i t o r i . Apo-1 a
t r a s a t u l i ţ e l e satului, a r p e n t î n d , j a l o n î n d p e t e r e n p î r -
tiile, p e c a r e e c h i p e d e l u c r ă t o r i Ie t r a n s f o r m a u apoi
în d r u m u r i şi p o t e c i . N u le t r a s a cu t e u l şi e c h e r u l ,
i n g i n e r e ş t e , ci în c u r b e domoale, minuţios îmbinate
î n t r e ele.
In principiu, „ s c e n a r i u l ştiinţific" p r o p u n e a ca gos-
p o d ă r i i l e să f i e a ş e z a t e p e t e r e n c a m c u m sînt s a t e l e
a ş e z a t e pe h a r t a ţ ă r i i : T r a n s i l v a n i a , la nord, în s p r e
ş o s e a ; t o a t ă c î m p i a Dunării, s p r e lac. F i e c a r e „familie"
de c a s e t r e b u i a t o t u ş i g r u p a t ă la u n Ioc, p e simili-
tudini de stil şi t e h n i c i de c o n s t r u c ţ i e . P l a s a r e a lor
e f e c t i v ă p e t e r e n era î n s ă o t r e a b ă g r e a . Cumpănind
î n t r e ele v o l u m e l e şi spaţiile, ca să f o r m e z e a n s a m b l u r i
a r m o n i o a s e , t o a t e t r e b u i a u d i s p u s e în a ş a fel încît fie-
326
SO
r.ire g o s p o d ă r i e în p a r t e s ă p o a t ă fi v ă z u t ă şi izolat,
ca î n t r - u n t a b l o u p i c t u r a l d e s i n e s t ă t ă t o r , b i n e p u s în
c a d r u şi t o t u ş i a ş e z a t f a ţ ă d e c e l e l a l t e î n t r - u n a n u m e
ritm spaţial, u n e o r i în linii p a r a l e l e , a l t e o r i î n t r e t ă i n -
d u - s e în u n g h i u r i , în a ş a fel încît a n s a m b l u l să n u p a r ă
nici m o n o t o n , nici c ă u t a t .
In plus, î n t r e a g a p l a n t a ţ i e e x i s t e n t ă t r e b u i a f o l o s i t ă
la m a x i m u m , ca e l e m e n t d e s e a m ă în p e i s a j . N i c i u n
pom n u t r e b u i a tăiat, V. I. P o p a fiind c o n v i n s că dis-
p u n î n d de u n colţ d e n a t u r ă , n u a v e a m a-l strica, ci
d i m p o t r i v ă „iluzia" n o a s t r ă s c e n i c ă t r e b u i n d să p r o f i t e
d e î n c a d r a r e a în p e i s a j , ca să s e î n c a r c e a s t f e l cu u n
iz de r e a l i t a t e în plus.
Dealtfel avea o sensibilitate rar întîlnită faţă de
n a t u r ă . M i - a d u c a m i n t e că a m p l a s a r e a u n e i c a s e n u se
p u t e a f a c e decît cu s a c r i f i c a r e a u n u i salcîm.
— Să-1 tăiem, îi s p u n .
— Nu cumva!
— N-avem încotro. E dealtfel u n nenorocit pui de
salcîm, s t r î m b şi pirpiriu.
M e r g e m p e t e r e n şi c o n s t a t ă m c ă î n t r - a d e v ă r „ca-
tastrofa" era inevitabilă.
— Bine să-1 taie. D a r m ă c a r s ă n u v ă d e u .
Şi î n f u n d î n d u - ş i pălăria, cu b o r u r i mari, p e ochi,
plecă îmbufnat.
Cu construirea gardurilor a fost o întreagă poveste.
Să le fac înalte, reale, a r fi î n s e m n a t să împiedici v e -
d e r e a c a s e l o r . Să le f a c i u n i f o r m c o n v e n ţ i o n a l e , ar fi
d i s t o n a t . V . I. P o p a a d e s e n a t a t u n c i pentru fiecare
casă in p a r t e u n g a r d m a i s c u n d , c a r e t o t u ş i să se p o t r i -
v e a s c ă cu stilul c a s e i r e s p e c t i v e .
C e e a c e e r a însă c u c e r i t o r la V. I. P o p a e r a d a r u l
lui d e a î n s u f l e ţ i o a m e n i i . C u n o ş t e a p e f i e c a r e m u n c i -
tor din e c h i p a lui de r e g i z o r t e a t r a l , stind î n d e l u n g d e
v o r b ă cu . P e n t r u o r i c i n e g ă s e a c u v î n t u l p o t r i v i t ca
să-1 f a c ă s ă l u c r e z e cu î n c ă m a i m u l t ă t r a g e r e de inimă,
Şi m e r e u d a s c ă l u l din el se v ă d e a : l - a m s u r p r i n s d i n d
lecţii de m a t e m a t i c ă e m p i r i c ă u n o r zidari, î n v ă ţ î n d u - i
cum s ă t r a s e z e p e t e r e n u n g h i u r i drepte, dacă n - a u
m e t r u şi c o l ţ a r . Era d e m i r a r e cîte ş t i a să facă, M a i
327
bine decît mulţi meşteri, ştia cum se m î n u i e ş t e o tîm-
plă, o rindea, o pilă, o daltă şi o bardă, cum se şle-
f u i e ş t e o piatră, cum se p o a t e vopsi un a c o p e r i ş de
şindrilă n o u a ca să p a r ă v e c h e , cum se toarnă betonul,
cum r e p a r i u n stîlp sculptat, ros de carii, ca să n u strici
nimic din el, cum se lucrează în chirpici şi c e a m u r .
P e n t r u sala c e n t r a l ă de expoziţie, îşi a d u s e s e echipa
de la t e a t r u : tîmplari, tapiţeri, electricieni, pictori şî
vopsitori. Cînd v r e u n u l din ei a v e a de e x e c u t a t o lu-
c r a r e mai gingaşă, de pildă o largă d r a p e r i e încadrată,
era c h e m a t el c a să o facă.
C e a s u r i de-a rîndul, ca să aşeze luminile, încorcînd,
m o n t a şi d e m o n t a instalaţiile electrice. Iar la finisaj,
nu se p u t e a să nu intervie, deseori p e n t r u a strica rigi-
ditatea u n e i lucrări e x e c u t a t e p r e a corect, p e n t r u a o
f a c e să „vibreze", p e n t r u a „aerisi" un p a n o u sau a
a m u z a p r i v i r e a obosită de o inevitabilă, uneori, mono-
tonie. Cînd cei de la Casa grădinilor au sosit cu
intenţia de a planta flori, în rondouri şi platforme, d u p ă
gustul lor, i-a dat a f a r ă cru indignare, c e r î n d să-i lase
doar florile de ţ a r ă p e c a r e le-a aşezat apoi singur,
a c o l o u n d e ştia el că v o r s e m ă n a a v i a ţ ă reală.
în fond, totalul astfel obţinut c ă p ă t a un har artis-
t. c a r e p u r t a p c c e t e a lui, de simplicitate, a r m o n i e şi
discretă eleganţă.
In n o a p t e a a j u n u l u i de „premieră", cînd a trebuit
să f a c e m apel la un întreg regiment de pioneri ca sa
t e r m i n ă m c u r ă ţ i r e a şantierului, am mai stat o ultimă
n o a p t e alături de m u n c i t o r i . Şi cînd totul ni s-a p ă r u t
că e s t e gata, în zori, am luat încet d r u m u l spre casă,
lăsînd M u z e u l satului să-şi ducă singur mai d e p a r t e
soarta, în c o n f r u n t a r e cu publicul cel mare, spre fo-
losul c ă r u i a f u s e s e construit.
La festivitatea de deschidere, am asistat şi noi şi
n e - a f ă c u t plăcere să-1 auzim pe p r o f e s o r u l Guşti, că
in a f a r a u n e i m u l ţ u m i r i c o l e c t i v e a d u s e colaboratorilor
lui, a a v u t g r i j a să n e m u l ţ u m e a s c ă şi personal, spu-
nînd că am fost „de t o a t e : arhitecţi, desenatori, puitori
în scenă, v ă t a i i de l u c r ă t o r i şi cînd a trebuit şi sala-
hori."
308
SOCIOLBUC
Ne-am ales desigur şi cu c î t e v a decoraţii, la c a r e
ii II a d ă u g a t apoi, cu p r i l e j u l vizitei f ă c u t e de Beneş
l,i muzeu şi altele.
Dar, m a i ales, p e n t r u m i n e Muzeul salului e a m ; ' i -
tlrea unei epoci a vieţii mele. De a t u n c i încoace nu
m(ii vizitez M u z e u l satului decît cu s t r î n g e r e de inimă.
Muzeul a crescut, s-a î m b o g ă ţ i t cu n o i achiziţii, dar
încetul cu încetul a c ă p ă t a t un c a r a c t e r „etnografic",
cure l-a şters pe cel de M u z e u „social". Nu mai t r e c
po acolo, aşa cum n u o fac nici prin s t r a d a u n d e am
* opilărit. Sînt c o n v i n s că bine s-a f ă c u t ca s - a u dărl-
mat case, că s-a construit a l t c e v a p e locul u n d e f u s e s e
locuinţa p ă r i n t e a s c ă , i n c e n d i a t ă în bombardamentul
din ultima zi de d i n a i n t e d e 23 a u g u s t 1944. Ştiu ca e
liresc ca blocuri să a p a r ă în p e i s a j u l citadin m o d e r n .
Dar m i e mi-a r ă m a s în m i n t e imaginea străzii de atunci,
< u c a s e mici, cu grădini, cu linie d e t r a m v a i cu cai,
< u pompa de a p ă d e u n d e se a p r o v i z i o n a u sacagiii,
.Irăbătînd apoi străzile în c ă u t a r e de clienţi, p e c a r e
ii v e s t e a cu strigătul de „ O ! " , să v i e să-şi u m p l e do-
niţele şi mai ales cu p l ă c i n t a r u l din colţ şi c i r c i u m e l e
şi g r ă d i n i l e de vară, aşa cum e r a u e l e p e vremuri, prin
toate mahalalele, dar din care azi n-au m a i r ă m a s decit
i e v a în amintirea bătrînilor.
Dealtfel nici în Vrancea, nu n u m a i în Muzeul sa-
tului, nu mai mă duc, p e n t i u acelaşi s e n t i m e n t pe c a r e
il am, de t r e c e r e a timpului şi deci a tinereţii.
Dar ceea ce mi-a r ă m a s în minte, ca î n v ă ţ ă t u r ă
d e s p r e psihologia m e ş t e r i l o r săteni, au fost cîteva sce-
ne pe c a r e le-am n o t a t în j u r n a l u l m e u . Constatam
astfel că oricît de mult aş fi colindat ţara, oricit de
băgător de s e a m ă aş fi fost, ba chiar oricît de î n d r ă -
gostit de treburile muncii lor m e ş t e ş u g ă r e ş t i , căutînd
să înţeleg rosturile fiecărui lucru în parte, tot n - a m a v u t
putinţa sa î n v ă ţ a t î t a cît am p u t u t pe ş a n t i e r u l muzeu-
lui. N u a fost echipă de m e ş t e r i ţ ă r a n i care să lucreze
la fel cu celelalte. Ci f i e c a r e îşi a v e a m e ş t e ş u g u r i l e ei.
Fel de fel de chipuri deosebite de a încheia lemnul, d e
<i bate vălătucii, de a aşeza stuful, şindrila şi draniţa,
c de a împleti nuielele. A fost un spectacol c a r e a
329
p ă r u t f e r m e c ă t o r s ă t e n i l o r înşişi. M a i m a r e dragul
ţ i - e r a să-i v e z i c u m d ă d e a u din cînd î n c î n d o r a i t ă
p e la v e c i n i , să v a d ă ei c e f a c ? Şi-apoi s t a u d e se
m i r a u , u n e o r i cu ciudă, a l t e o r i cu m î n d r i e , la c e fac
alţii. C e p o a t e fi m a i ciudat, d e fapt, d e c î t î n t î l n i r e a
m e ş t e r i l o r s t u f a r i din T u l c e a , c a r e îşi ridică g o s p o d ă r i a
f o a r t e f r u m o a s ă dealtfel, d o a r din chirpici, d i n c i a m u r
şi d i n stuf, cu m e ş t e r i i cioplitori din lemn, s a u a clă-
d i t o r i l o r din p i a t r ă ? D a r p î n ă la urmă, c u m e s ă t e a n u l
tradiţionalist, f i e c a r e s - a î m p ă c a t cu gîndul că o casă
„ a d e v ă r a t ă " , c e e a ce s e c h e a m ă o c a s ă d e g o s p o d a r ,
e s t e d o a r c e a a lui. C e l e l a l t e sînt c i u d ă ţ e n i i . „Bieţii
o a m e n i ! c l ă d e s c şi ei din p ă m î n t , d a c ă n - a u p ă d u r e "
s p u n e a u o a m e n i i din m u n t e . Şi : „Âştia îşi f a c b î r l o g
ca u r s u l din p ă d u r e " , r ă s p u n d e a u cei de la haltă.
A p o i , firesc, p e n t r u că a ş a e omul, că mai g l u m e ş t e
c î t e o d a t ă , au î n c e p u t v o r b e l e t ă i n u i t e s e a r a , la odihnă,
ca să se m a i şi î n ţ e p e . B a d e a G h e o r g h e Căilean, din
satul Ş a n ţ - N ă s ă u d , cu t o ţ i ortacii lui s e u i t a u la bîr-
n e l e late şi la s t r a i e l e atît de d e o s e b i t e , cu iţari largi,
în cute, f i e c a r e c r a c cît o f u s t ă d e femeie, ale oşenilor.
Şi s p u n e a : „ăştia sînt t o t la fel c r o i ţ i : ori ş i - a u f ă c u t
gacii d u p ă chipul bîrnelor, ori b î r n e l e şi le-or cioplit
d u p ă c h i p u l g a c i l o r " . Dar d e s u p ă r a t n u s - a s u p ă r a t
n i m e n i . Dimpotrivă, au f ă c u t unii cu alţii şcoală, a j u -
t î n d u - s e ca la clacă. Uneori, lucrul era şi cu p r i m e j d i e
p e n t r u c e v r o i a m să f a c e m , r e g u l a n o a s t r ă fiind a u t e n -
ticitatea, p ă s t r a r e a stilului şi t e h n i c i i locale. Ori, ei,
cînd li se p ă r e a că e c e v a f r u m o s la v e c i n i , s e
a p u c a u de s t r i c a u ce f ă c u s e r ă şi t r î n t e a u n i ş t e p e r e c h i
d e stîlpi ca la Gorj, în plină c a s ă t u l c e a n a . M a i ales că
m a t e r i a l l e m n o s li se da, la n e v o i e şi c ă r ă m i d ă a v e a u
la î n d e m î n ă . Cu t a r e m u l t ă j a l e se î n d u r a u să n u folo-
s e a s c ă a c e s t m a t e r i a l b u n şi nou, de d r a g u l a u t e n t i c i -
tăţii. D u p ă a lor s o c o t e a l ă , ori f ă c e a i c a s ă bună, a d i c ă
n o u ă , ori o lăsai î n c u r c a t ă . Dar pînă la sfirşit, m e r e u
p r i v e g h i a ţ i şi î n d e m n a ţ i s ă n u - ş i facă satul d e rîs F tot
au s c o s - o la b u n c a p ă t .
C î n d c a s e l e e r a u pe t e r m n i a t e , am a d u s p e ş a n t i e r
şi g o s p o d i n e din s a t e l e r e s p e c t i v e . P r i v e l i ş t e a a î n c e p u t

330
 s ă se s c h i m b e . Din şantier, s a t u l n o s t r u a a j u n s să f i e
c h i a r sat. O m î n ă d e l e m e i e şi p r i c e p e r e a bunei g o s -
p o d i n e î n s e a m n ă f o a r t e m a r e lucru, M a i întîi, femeia,
p u ţ i n cicălitoare, cum îi ş a d e ei bine, uneori, a î n c e p u t
a g r ă b i t r e a b a şi a s e a r ă t a n e m u l ţ u m i t ă : a s t a lipseşte,
a s t a n u - i b i n e făcut, aici n - a ţ i fost o a m e n i harnici.
„Că d a c ă e r a m e u d e la î n c e p u t , s p u n e a una, d o u ă p e -
r e c h i de c a s e ridicaţi pînă a c u m a " . Şi oamenii, m a i d e
voie, mai d e n e v o i e , s - a u p u s să f a c ă p e p l a c u l gos-
p o d i n e l o r , c ă a lor e de f a p t c a s a şi ele sînt s t ă p î n e
a c o l o . Şi e l e ştiu c î t e t r e b u i e la o casa, ce-i p r i e ş t e
găini! şi purceilor, u n d e t r e b u i e să s t e a l a d a d e z e s t r e
şi c e a u n u l şi u n d e e locul f i e c ă r u i l u c r u : război, r ă ş -
c h i t o a r e , b u d e i c ă , gîf, copcilet, podişor, lăicer, f e d e l e ş
şi f e d e l e c u ţ şi c î t e şi m a i cîte sînt în g o s p o d ă r i a o m u -
lui. Desigur, că în g r a b a m a r e , mai lipsea cîte c e v a ,
s p r e d e z n ă d e j d e a lor.
P e n t r u a d e s ă v î r ş i muzeul., p r o f e s o r u l Guşti a fost
de p ă r e r e că m ă c a r cît ţ i n e a „Luna B u c u r e ş i i l o r " , să
a d u c e din s a t e şi cîte o familie c a r e să locuiască
e f e c ; v în c a s e l e c o n s t r u i t e . In felul acesta, p u t e a m
reuş; a d a m a i m u l t ă a u t e n t i c i t a t e i n t e r i o a r e l o r n o a s -
tre. D u p ă cum n u e cu p u t i n ţ ă s ă imiţi p i a t r a v e -
c h e p e s t e c a r e au t r e c u t v e a c u r i l e şi nici n e t e z i m e a
l e m n u l u i din p o a r t a p e c a r e au d e s c h i s - o mi d e mîini,
tot aşa n u poţi da v i a ţ ă u n u i i n t e r i o r ţ ă r ă n e s c decît
dacă a t r ă i t a c o l o e f e c t i v v i a ţ ă d e om.
A m a v u t şi a l t e m u l t e surprize, p e ş a n t i e r . Astfel,
u n u l din oşeni, cel m a i b ă t r î n şi cel m a i m e ş t e r d i n t r e
ei, n u i e ş i s e din s a t u l lui decît a c u m , p r i m a oară,
p r i l e j u l m u z e u l u i . N u s-a simţit b i n e la Bucureşti. î n
special, cînd t r e c e a cîte u n a v i o n p e s t e c a p u l lui, s e
c h i r c e a la p ă m î n t , facîndu-şi cruce. într-o b u n ă z-
m o ş u l n u a mai fost d e găsit. F u g i s e . Bani nu a v e a la
el. A fost căutat, cu t o a t e m i j l o a c e l e p o s i b i l e şi a b i a
p e s t e c î t e v a l u n i a fost găsit la el a c a s ă . P o v e s t e a că
a m e r s p e jos, tot ţ i n î n d d r u m u l de-a lungul liniilor de
c a l e f e r a t ă şi p o v e s t e a că a t r e c u t „de t r e i ori p r i n
ţară s t r ă i n ă " p î n ă să a j u n g ă la b î r l o g u l lui. Dar sur-
prize a m a v u t şi din p a r t e a a u t o r i t ă ţ i l o r municipale.

331)

SOCIOLBUC
P r i m a r u l oraşului, vizitînd muzeul, s - a a r ă t a t d e z a m ă -
git v ă z î n d casa din Ţ a r a M o ţ i l o r . E o c a s ă cu un aco-
periş f o a r t e înalt, clădit din p a i e . P a r e o i m e n s ă ş u r ă
coploşind d o u ă odăi, Şi a l ă t u r i d e ea, c a u n g e a m ă n
mat mic, un celar tot Ia fel c o n s t r u i t .
Primarul a spus echipelor care pregăteau montarea
caselor :
— Bine m ă băieţi ! In Capitală ! Cu p a i e ? De c e
nu m i - a ţ i spus mie, că v ă d ă d e a m tablă s a u o l a n e cît
vă trebuia ?
A c e e a ş i „ î n ţ e l e g e r e " a u a r ă t a t - o o f i c i a l i t ă ţ i l e şi ul-
terior, c î n d au c r e z u t că pot da c a s e l e din m u z e u ca
l o c u i n ţ e u n o r a sau a l t o r a . Sau cînd au d ă r î m a t t o a t ă
p a r t e a d e a p u s a m u z e u l u i , tot şirul de m o r i şi c a s e l e
de lut, pe m o t i v că s t r i c a u p r i v e l i ş t e a u n u i p a l a t ală-
turat, r e ş e d i n ţ ă a u n o r m ă r i m i ale z i l e i !
Dar d e s p r e istoria a c e s t u i m u z e u şi d e s p r e t r i b u l a -
ţiile lui p î n ă a a j u n s să f i e c e e a ce e s t e astăzi, n u e
locul să p o v e s t e s c . Se c a d e totuşi să a r ă t că a e x i s t a t
şi u n alt tip de „ n e î n ţ e l e g e r i " a M u z e u l u i satului, ca
f r a g m e n t de „ M u z e u social", de d a t a a s t a v e n i t ă din
p a r t e a a doi „sociologi" foşti „ m o n o g r a f i ş t i " d a r care,
d e s p ă r ţ i n d u - s e de C u ş t i şi î n c a d r î n d u - s e în m i ş c a r e a
l e g i o n a r ă , î n ţ e l e g e a u să se d e s p a r t ă d e m o n s t r a t i v şi de
„sociologie", d e c l a r î n d u - s e deci „ e t n o g r a f i " cu o r i c e
preţ.
E v o r b a d e Ernest B e r n e a şi D. C. A m z ă r c a r e în
1937 au f ă c u t o a s p r ă c r i t i c ă a M u z e u l u i satului, Ber-
n e a s u s ţ i n î n d c ă m u z e u l nu e „social", ci t r e b u i e s ă
fie c o n s i d e r a t d o a r ca o a n e x ă a u n u i v i i t o r m u z e u
„etnografic", al c ă r u i p l a n îl şi schiţa î n t r - o b r o ş u r i c ă
d e c î t e v a pagini, Muzeu] românesc d e etnografie. Mai
c a t e g o r i e n e g a t i v a fost î n s ă articolul lui A m z ă r , pu-
blicat în r e v i s t a l e g i o n a r ă Ideea româneasca în c a r e
însăşi i d e e a „Muzeului s o c i a l " era t ă g ă d u i t ă . După p ă -
r e r e a a c e s t u i fost sociolog, e r a n e v o i e d e un c e n t r u
de c e r c e t a r e e t n o g r a f i c ă , n u d e un „Muzeu social".
I d e e a că M u z e u l s a t u l u i ar p u t e a fi o p r e l e g e r e la în-
demîna publicului vizitator i se părea aberantă, după
a lui p ă r e r e opiniile m a r e l u i p u b l i c în l e g ă t u r ă cu vii*

332
 torul satelor n o a s t r e nu a v e a u nici un fel de impor-
tantă, de fapt v ă d i n d u - s e aci a t i t u d i n e a a n t i d e m o c r a t i c ă
•i noii lui poziţii politice. Se î n t r e b a astfel : „are c i n e v a
n e v o i e de p ă r e r e a şi a p r o b a r e a «marelui public», pen-
tru a schimba v i a ţ a de lipsuri şi greutăţi, b o a l ă şi su-
ferinţă a satelor n o a s t r e ?... a t u n c i ce a m e s t e c a r e acest
p e r s o n a g i u anonim, dar totuşi f o a r t e i m p o r t a n t p e n t r u
unii oameni, în c h e s t i u n e a , c a r e nu-1 p r i v e ş t e cîtuşi de
puţin, a ridicării satelor ?", După c r e d i n ţ a lui, M u z e u l
satului nu ar fi fost decît u n mod al p r o f e s o r u l u i Guşti
de a-şi f a c e r e c l a m ă p e r s o n a l ă .
Ideea d e f o n d a acestor doi citici e r a clară şi, de-
altfel, destul d e manifest a r ă t a t ă : p r o b l e m a satelor
u r m a să fie soluţionată în „duh legionar", pe căi e x c l u -
siv politice, nefiind n e v o i e d e c e r c e t ă r i de m o n o g r a f i e
sociologică, de m u z e e sociale, sau de lămurirea opiniei
publice. G r a v şi d u r e r o s p e n t r u n o i - n u e r a fondul cri-
ticii ce ni se făcea, ci f a p t u l că v e n e a din partea a doi
foşti c o l a b o r a t o r i care, pînă la înscrierea lor în Le-
giune, s e a r ă t a s e r ă a fi f o a r t e de acord cu p u n c t u l nos-
tru de v e d e r e ştiinţific ; dar c a r e c r e d e a u a c u m că e
n e v o i e a n e g a î n t r e a g a „ştiinţă" sociologică, ca să f a c ă
astfel d o v a d a în grupa politică în care se înscriseseră,
că nu m a i au nimic de a f a c e cu m i ş c a r e a Guşti, de-
clarată, fantezist ori de rea-credinţă, „masonică" şi
„iudaizantă".
A v e m deci de a f a c e cu un caz clar d e n e o n e s t i t a t e
ş t i i n ţ i f i c ă ! A m t r e c u t p e s t e ea, nu cu inima u ş o a r ă ,
d u p ă c î t e v a răfuieli polemice f o a r t e dure.

SOCIOLBUC

RELUAREA CAMPANIILOR MONOGRAFICE
Mai strîns legată de propriile mele preocupări, a
fost iniţiativa profesorului Guşti de a relua seria de
campanii de cercetare monografică, realizate într-o
formulă mixtă, de îmbinare a unei echipe de acţiune,
a Fundaţiei, cu o alta, de cercetători ai Institutului,
Social Român şi ai Seminarului de sociologie.
Ceea ce aş fi dorit să fac în 1934, fără să reuşesc,
a fost deci realizat de prof. Guşti în 1935 şi 1936. în
campaniile din satul Şanţ, din Năsăud. Şanţul era lo-
cul de baştină al dr-ului Frederic Popu, unul din cei
mai harnici şi mai de totală bună-credinţă din corpul
administrativ al Fundaţiei.
Echipa studenţească de acţiune din acel sat a fost
pusă sub conducerea vechiului monografist Niculae N.
Popescu, care lucrase în campaniile din Runcu, Cor-
nova, Drăguş-Făgăraş şi ţinuse de atunci, constant,
legătura cu Seminarul de sociologie. Aveam deci cer-
titudinea că echipa de sub conducerea sa va fi sensibilă
la preocupările monografice. Cu atît mai mult cu cît
profesorul Guşti hotărîse că va conduce personal mo-
nografia Şanţului, chezăşie deci că lucrurile vor merge
bine, sub mîna sa fermă şi cu atît de abila sa tehnică
de mînuire a oamenilor.
Am plecat deci la Şanţ pentru a-mi da seama în ce
măsură acest sat prezenta probleme de natură să me-
rite a fi supuse unei cercetări monografice adîncite.
Şanţul făcea parte din seria satelor năsăudene, pe vre-
muri organizate grănicericeşte, formînd un centru de
308 334
SOCIOLBUC
cultură românească foarte puternic, de aci ieşind mari
scriitori precum Gh, Coşbuc şi Liviu Rebreanu, acade-
micieni ca Iulian Marţian şi mulţi alţii, cărturari de
cea mai bună calitate.
Atmosfera locală din acei ani era gata pregătită
pentru asemenea operaţii mixte, de cercetare şi acţiu-
ne, dat fiind că mai lucra în regiune echipa din Leşu,
de sub conducerea lui Anton Coşbuc, care, aşa cum
am spus, organizase şi un curs anume pentru toţi con-
ducătorii de cămine culturale din judeţ. Aveam deci
oarecum asigurate bunăvoinţele şi colaborările cu in-
telectualii locali, în special cu corpul profesoral al
liceului din Năsăud.
Mai mult încă, în Şanţ, preot era venerabilul bătrîn
Grapini care încercase şi el o monografie a satului, pe
care a şi tipărit-o. Se adăuga şi faptul că Frederic Popu
păstra legăturile de rudenie cu oamenii din sal, unde
aveam în plus şi clădirea unei biserici dezafectate care
putea servi perfect ca local de adunare şi organizare
de cursuri. Dealtfel, însăşi biserica nouă din sat era
un monument istoric valoros, dacă nu altfel, in tot
cazul prin faptul că toată pictura ei era opera marelui
artist Smighelschi. Am făcut în acest sens raportul
pentru alegerea acestui loc, ca fiind potrivit unei mo-
nografii.
Pentru formarea echipei de monografişti s-a făcut
apel la o serie de studenţi ai Seminarului, precum şi
la alţi vechi cercetători, Traian Herseni revenind să-şi
ia locul ce i se cuvenea, în rîndurile cercetătorilor
ştiinţifici. Au revenit „ia matcă" şi Constantin Brăiloiu,
cu Hary Brauner şi Ilarion Cocişiu, Ion Conea, Stanciu
Stoian, EI. Constante, venită cu un grup de asistente
sociale, dr-ul D. C. Georgescu, Ştefania Cristescu, Lena
Constante, Aurel Boia, Roman Cresin, Ion Ionică şi
alţii cărora li s-au adăugat trei cercetători maghiari,
Venczel, Banfi şi Bakk Petre, plus americanul Philip
Mosely, francezul Jacgues Lassaigne, germanul Helmut
Haufe şi austriaca Erna Piffl.
Campania a durat două veri, cu 47 de monografişti
în primul an, cu 50 în al doilea. S-a instalat acolo, în
plus, şi o t a b ă r ă d e c e r c e t a ş i , s u b c o n d u c e r e a lui Goia,
în c a r e d e a l t f e l a m î n c a d r a t şi pe f i u l m e u Paul, d e
10 ani, p e c a r e îl m a i l u a s e m î n c ă d e copil mic, în di-
v e r s e ieşiri la teren, p r e c u m c e a din Drăguş, f ă c u t ă cu
Brăiloiu, cînd Paul a luat p r i m u i c o n t a c t cu o m e s e r i e
în care, m u l t d u p ă a c e e a , v a d e v e n i m a e s t r u ,
P e r s o n a l m - a m i n s t a l a t în sat, în 1936, d u p ă termi-
n a r e a M u z e u l u i satului, î m p r e u n ă şi c u soţia şi am
c o n t i n u a t m u n c a m e a o b i ş n u i t ă de t e h n i c i a n al a n c h e -
t e l o r sociale, f ă r ă totuşi să a m p r i l e j u l d e a c e r c e t a o
p r o b l e m ă specială, c a r e să m ă i n t e r e s e z e în m o d di-
rect ; cu t o a t e că p r o b l e m a „ g r a n i ţ e i " şi a f o r m e l o r de
o r g a n i z a r e socială m i l i t ă r e a s c ă a r e g i u n i i m-a p r e o -
c u p a t , deşi n u am s t r î n s u n m a t e r i a l c a r e să p o a t ă fi
folosit In m o d util. î n schimb, m - a p a s i o n a t m u n c a de
f i l m a r e a vieţii satului, o p e r a t o r fiind tot T u d o r Pos-
m a n t i r cu c a r e l u c r a s e m şi la C o r n o v a . Gîndul m e u e r a
de a o b ţ i n e u n d o c u m e n t a r s i s t e m a t i c şi m a i a l e s n e -
pus în s c e n ă , d o c u m e n t v e r i d i c şi r i g u r o s ştiinţific,
a d i c ă r e s p e c t î n d a d e v ă r u l a ş a cum era, b u n sau rău.
C e e a c e n u e r a u ş o r d e realizat, dat fiind că n u toată
l u m e a e r a de p ă r e r e a m e a , M a i întîi ş ă n ţ e n i i se opu-
n e a u să filmez a n u m e l u c r u r i . Astfel, în ceremonia
nunţii, r i t u a l u l c e r e a ca ginerelui, v e n i t s ă - ş i ia mi-
r e a s a d e la c a s a socrilor mici să i s e prezinte, în glu-
mă, d r e p t mireasă, d o u ă f e t e î m b r ă c a t e cît m a i pocit
cu p u t i n ţ ă , s p r e h a z u l t u t u r o r a , Ş ă n ţ e n i i cei b ă t r î n i au
gonit însă a c e s t e d o u ă f a l s e mirese, g ă s i n d că f a c e m
d e rîs s a t u l cu a s e m e n e a privelişti. Tot c e am p u t u t
realiza a fost să f o t o g r a f i e z cele d o u ă pocitanii, ca să
r ă m î i e m ă c a r u n d o c u m e n t cu p r i v i r e la acest m o m e n t ,
c a r e era t o t u ş i o b l i g a t o r în n u n t a ş ă n ţ e a n ă . Ba nici
p r o f e s o r u l G u ş t i n u e r a p r e a î n c î n t a t d e i d e e a m e a de
a f o t o g r a f i a a ş e z ă r i l e d e ţ i g a n i şi de a î n r e g i s t r a gru-
p u r i l e a ş a cum e r a u ele, f ă r ă să î n d e p ă r t e z p e cei m a i
urît î m b r ă c a ţ i . A m a v u t chiar, pare-se, u n g e s t de p r o -
test c a m v i o l e n t f a ţ ă d e p r o f e s o r u l meu, g e s t de c a r e
m e r e u îmi a d u c e a a p o i a m i n t e , m i r î n d u - s e d e c e mi-a
v e n i t să-1 c o n t r a z i c pe u n t o n e n e r v a t .

336
S0
 C e e a c e am r e u ş i t s ă fac a fost să p u n 3a c a l e o
c e r e m o n i e a g r a r ă , c e a a „ c u n u n i i " p e c a r e am l ă s a t - o
să s e d e s f ă ş o a r e „pe a d e v ă r a t " , f ă r ă să mă a m e s t e c şi
f ă r ă ' s ă cer î n d r u m a r e a n i m ă n u i , lăsînd g r u p u l d e f e t e
să f a c ă c e ştiu ele, u i t î n d de f a p t u l c ă m ă a f l a m în
p r e a j m a lor, cît m a i d i s c r e t cu p u t i n ţ ă , cu a p a r a t u r a
c i n e m a t o g r a f i c ă şi f o t o g r a f i c a .
Am a l c ă t u i t şi o e c h i p ă m i x t a de c e r c e t ă t o r i , c a r e
însă nu au luat p a r t e la c e r e m o n i e , ci a u p r o c e d a t
doar la i n t e r o g a r e a u l t e r i o a r ă a f e t e l o r şi g a z d e l o r c a r e
l u a s e r ă p a r t e a c t i v ă la c e r e m o n i e , p r e z e n ţ a lor fiind
î n g ă d u i t ă d o a r în s e a r a d e ş e z ă t o a r e cu c a r e s e : L-
c h e i a c e r e m o n i a „ c u n u n i i " ; c e e a c e a a v u t d r e p t re-
z u l t a t n u n u m a i u n f r a g m e n t d e film d e b u n ă c a l i t a t e
ci şi un studiu, p e c a r e l-am r e d a c t a t şi p u b l i c a t în
Sociologia românească, folosind f i ş e l e e c h i p e i de c e r -
c e t a r e . G ă s i s e m d e a l t f e l în sat o g o s p o d ă r i e în cf.re
p u t e a m o r g a n i z a şezători, n e a v î n d a l t ă g r i j ă decît d e
a a n u n ţ a că a d u c b ă u t u r a n e c e s a r ă şi p l ă t e s c celo re-
b u i n c i o a s e p e n t r u a se f a c e colacii d e c u v i i n ţ ă . C u m
atît g a z d a cît şi f a t a ei e r a u e x c e l e n t e „ i n f o r m a t o a r e " ,
g o s p o d i n e b i n e v ă z u t e în sat, n i m i c n u era ma u ş o r
d e c î t să f a c ş e z ă t o r i „ e x p e r i m e n t a l e " adică î n d r u m i n d
c o n v o r b i r i l e celor din ş e z ă t o a r e s p r e o t e m ă o a r e c a r e ,
s u g e r a t ă şi l ă s a t ă a p o i să se d e s f ă ş o a r e în t o a t ă v o i a .
îmi r ă m î n e d e n e u i t a t ş e z ă t o a r e a , organizată
p r e u n a cu Brăiloiu, în c a r e am r e u ş i t ca toţi a s i s t e n ţ i i
să se p a s i o n e z e d e t e m a „ o m u l u i p ă d u r i i " p r i l e j în c a r e
rînd p e rînd cei p r e z e n ţ i au p o v e s t i t c e ştiau, ori c e
c r e d e a u d e s p r e a c e s t d u h s p ă i m î n t ă t o r , u n i i fiind dis-
puşi a c r e d e în el, alţii, d i m p o t r i v ă , negîndu-1. T e h n i c a
c o n v o r b i r i l o r în grup, c u c o n t r o v e r s e m e r g î n d p î n ă la
cearta, p r o v o c a t e , d a r o d a t ă p o r n i t e desfăşurîndu-se
f ă r ă alt. a m e s t e c decît cel ai s t e n o g r a f i e r i i vorbelor
spuse, sc a d e v e r e ş t e a fi s u r p r i n z ă t o r a e f e c u n d ă , cu
m u l t mai m u l t decît o r i c e i n t e r o g a r e sistematică a
u n o r i n f o r m a t o r i izolaţi.
îmi a d u c a m i n t e tot a s t f e l de ş e z ă t o a r e a pe c a r e
a m j r g a n i z a t - b în c i n s t e a lui J a c q u e s L a s s a i g n e c a r e
so î n t r e b a c e e s t e folclorul. A m a n u n ţ a t deci g a z d e l o r

C-da 3733 coala 22 337

SOCIOLBUC
 m e l e că v r e a u să cinstesc pe u n o a s p e t e f r a n c e z pe
c a r e îl c h e a m ă aşa şi a ş a şi c ă n e a v î n d casă în s îi
r o g să-1 primească ei.
Spr^ m a r e a s u r p r i z ă a lui Lassaigne, cînd ne-am
p r e z e n t a t seara, ne-a ieşit î n a i n t e gazda şi f a t a e , cu
t a v a cu pune, s a r e şi vin, p r i m i n d u - n e cu o o r a ţ i e în
v e r s u r i , în care era p o m e n i t şi n u m e l e lui, „Jac", rimat
cu foaie v e r d e de alac", cu aluzii la F r a n ţ a şi urări
de b u n a p e t r e c e r e în ţ a r a n o a s t r ă . Apoi, tinerii şi - n e -
rele a d u n a ţ i la masă, s - a u întrecut în a i m p r o v i z a ve
suri şi c î n l e c e în c i n s t e a străinului, astfel că Lassaigne
a r a m a s pur şi simplu uluit să v a d ă cît de vii sînt
creaţiile folclorului, roc' al capacităţii t u t u r o r sătenilor
de a c r e a t e x t e de c e r t ă f r u m u s e ţ e , în c a r e t e m e l e tra-
diţionale sînt m e r e u î n v i a t e şi a d u s e la zi, potrivit
împrejurărilor, m e r e u altele, credincioşi totuşi unui
r i t u a l statornic. Pe cî. puteam, îi t r a d u c e a m v e r s u r i l e
cîte nu le p u t e a î n ţ e l e g e el singur. P o a t e că această
d e m o n s t r a ţ i e de folclor v i u 1-a făcut pe Lassaigne să
s e î n d r ă g o s t e a s c ă de folclorul nostru, Ia rîndul Ju ; în-
cercînd să dea în t r a d u c e r e franceză, s p e n d i d e l e :exte
p u b l i c a t e de Brăiloiu ca fiind „ale mortului, din G o r j " .
Dar mai în f i e c a r e s e a r ă echipa organiza şi şezători
cu un public larg, adunîndu-1 în clădirea bisericii „ve
d u v e " adică dezafectate. Ideea iniţială f u s e s e de a
o r g a n i z a cursuri de i n f o r m a ţ i e ştiinţifică, pe diverse
t e m e „culturale". Dar p o t r i v i t vechii n o a s t r e deprinderi
s - a u organizat şi ş e z ă t o r i publice mai a t r ă g ă t o a r e , aşa
cum p r o c e d a s e m dealtfel încă de la Ruşeţu. Şezători le
din Şanţ au a j u n s astfel a fi un s p e c t a c o l la c a r e ve-
n e a u tineri şi bătrîni, umplînd sala p î n ă la r e f u z .
Era n e v o i e deci de a folosi o t e h n i c ă regizorală
mai b i n e pusă la punct, şezătorile luind c a r a c t e r u l unui
spectacol c a r e t r e b u i a să fie frumos, d i s t r a c t i v şi si-
m u l t a n instructiv, d e m o n s t r a ţ i e în ce p r i v e ş t e afirma-
rea că tehnica acţiunii c u l t u r a l e prin şezători, trebuie
să fie cea a „music-halP'-ului, „lecţiile" u r m î n d a fi
î n f ă ţ i ş a t e cît mai original şi mai d i s t r a c t i v cu putinţă.
338
SOCIOLBUC
421
Deseori, e u sau altul, luam rolul de „compere", p r e -
zentator al spectacolului şi improvizîndiu-1 în m ă s u r a
maximă cu putinţă.
Aurel Boia a a v u t atunci ideea de a p r e z e n t a lec-
ţiile în f o r m a comică a unui „pe d e - a - n d o a s e l e a " . îm-
brăcat în ţigan răpciugos, în zdrenţe, m u r d a r din cale
iifară, ţ i n e a o lecţie, de pildă d e s p r e c u m se cresc copiii
mici. Protesta î m p o t r i v a doctorului c a r e v i n e cu idei
năstruşnice, pe cînd normal era să legi copilul cît m a i
strîns în faşă, p î n ă îi iese sufletul, să-1 a d o r m i cu ţuică
si mac, să nu-1 speli n i c i o d a t ă etc., înşirînd adică t o a t e
ielele d e p r i n d e r i p r a c t i c a t e încă în sat, aşa cum le
i n v e n t a r i a s e echipa medicală. U r m a u apoi lecţii, tot de
aceeaşi calitate, pe t e m e l e a c t u a l e ale s a t u l u i : d e s p r e
cooperativă, d e s p r e alimentaţie, d e s p r e relaţiile dintre
generaţii etc,, etc., toate de u n h a z nespus, dar lăsînd
în mintea ascultătorilor î n v ă ţ ă m i n t e mult m a i t e m e i n i c e
decît ar fi p u t u t rezulta dintr-o e x p u n e r e e r u d i t ă spusă
pe un ton oficial şi sec.
Surpriza a fost să v e d e m că t e h n i c i l e n o a s t r e d e
„music-hall" au deosebită priză în sat. P r o v o c a m ast-
fel povestiri, c î n t e c e n e p r e g ă t i t e în prealabil, mici
c o n f e r i n ţ e s p u s e de s ă t e n i şi, m a i mult: încă, s c e n e t e
improvizate de c ă t r e cei din public, p e t e h n i c a Iui
Aurel Boia.
S-a n ă s c u t astfel „teatrul" p o p u l a r din Şanţ, g r a ţ i e
doi săteni, C o n s t a n t i n şi Tănase, r e a l m e n t e dotaţi în
tisemenea treburi. î n t r - o s e a r ă n e - a m p o m e n i t c ă j o a c ă
u r m ă t o a r e a s c e n ă : v e n i s e tocmai în sat u n fost şăn-
toan, c o m p l e t urbanizat, care f ă c u s e r e a impresie
printre foştii lui c o n c e t ă ţ e n i . T ă n a s e şi C o n s t a n t i n l-au
pus în scenă în felul u r m ă t o r : C o n s t a n t i n v e n e a a d u s
cu r o a b a (simulînd că e automobil) î m b r ă c a t d o m n e ş t e
e x t r a v a g a n t , cu o c u t i e de chibrituri la mînă, în chip
do ceas şi î n c e p e a a sta de v o r b ă c:u Tănase, c a r e juca
rolul tatălui. Ideea de bază era u r m ă t o a r e a : tatăl spu-
nea din d u r e r i l e lui, iar fiul înstrăinat, era complet
absent. C o n v o r b i r e a era spusă pe un t o n atît de firesc,
atît de plin de u m o r a m a r , încît s t î r n e a n u n u m a i rîsui
ci şi r e v o l t ă în s u f l e t u l a s c u l t ă t o r i l o r . î m i a m i n t e s c d e m i n c i u n i , c a r e a d u r a t c a m o j u m ă t a t e d e ceas, în ho-
următorul dialog: h o t e l e d e rîs ale sătenilor, b i e t u l M i i n c h h a u s e n rămînînd
— Şi biata M ă r i a mea, t a r e s e mai t r u d e ş t e cu de căruţă.
munca... După p l e c a r e a n o a s t r ă din sat, şezătorile acestea
— Care Mărie ? Ce Mărie ? au î n c e t a t . Dar a f o s t de a j u n s să se afle într-o zi că
a m v e n i t î n Şanţ, ca s e a r a s ă g ă s e s c sala arhiplină de
— Mă-ta, de ! o a m e n i d o r n i c i s ă r e t r ă i a s c ă f r u m o a s e l e seri ale şeză-
Apoi a c e ş t i doi a c t o r i a u f o r m a t o t r u p ă şi au p u s t o r i l o r n o a s t r e . D u p ă război, t r u p a lui Constantin (Tă-
în s c e n ă p i e s e cu m a i m u l t e acte. Cu u n a din eie am n a s e î n t r e t i m p m u r i s e ) şi-a r e l u a t activitatea, a j u n g î n d
m e r s în t u r n e u şi în s a t u l Leşu. E r a i m p r o v i z a t ă în stil să f i e c u n o s c u t ă d e mult m a i m u l t ă lume, pînă la urmă
de „ c o m m e d i a d e U ' a r t e " p e t e m a c o n f l i c t u l u i d i n t r e ind şi u n s p e c t a c o l la u n u l din c ă m i n e l e culturale din
f r a ţ i i şi soţiile lor, cu p r i v i r e la c i n e să a i b e g r i j ă de Bucureşti.
b ă t r î n u l v ă d u v şi c i n e să-1 m o ş t e n e a s c ă . B ă t r î n u l e r a
r e p r e z e n t a t m a i m u l t în c h i p d e s a c inert, t r a n s p o r t a t
de la u n i i la alţii, p e m ă s u r ă c e d r a m a s e d e s f ă ş u r a .
In altă piesă, t e m a e r a a c e e a a b e ţ i e i şi n e c i n s t e i ;
sau m e r e u altele, p o t r i v i t p r o b l e m e l o r r e a l m e n t e e x i s -
t e n t e în sat, V i c t o r I o n P o p a se a r ă t a î n c î n t a t d e a c e s t
g e n de t e a t r u , j u c a t f ă r ă t e x t scris, în c a r e replicile se
improvizau, d o a r t e m a şi m e r s u l a c ţ i u n i i fiind m a i
dinainte h o t ă r î t e . El î n s u ş i a î n c e r c a t un astfel de
spectacol, la Bucureşti, p u n î n d în s c e n ă u n „vicleim",
l ă s î n d actorilor s a r c i n a d e a i m p r o v i z a t e x t u l .
F a ţ ă de t e a t r u l p o p u l a r a ş a c u m v ă z u s e m p r a c t i c a t
în alte sate, în c ă m i n e c u l t u r a l e dispunînd de texte
scrise, cel din Ş a n ţ e r a v ă d i t s u p e r i o r , d î n d d r e p t a t e
ideii n o a s t r e că o r i c e c u l t u r ă populară trebuie să
c r e a s c ă din popor, iar n u s ă v i n ă d e sus, d e la inte-
lectuali, de cele mai m u l t e ori î n s t r ă i n a ţ i d e r e a l i t ă ţ i l e
v i e ţ i i celor din s a t e . Am a v u t d o v a d a şi în s e a r a in
c a r e a s i s t a la ş e z ă t o r i l e n o a s t r e p r o f e s o r u l Iuliu M o i s i l
d i n N ă s ă u d . Dînsul a c r e z u t d e c u v i i n ţ ă s ă ia c u v î n t u l
să a m u z e publicul, p o v e s t i n d c î t e v a din m i n c i u n i l e lui
M u n c h b a u s e n , Ascultindu-1, C o n s t a n t i n s - a u r c a t şi eî
p e s c e n ă şi a î n c e p u t a ş a : „ A p ă i d a c ă e v o r b a d e min-
ciună, să v ă t r î n t e s c e u una, să-i s a r ă s î m b u r i i " . Şi-a
t r i n t i t căciula d e p ă m î n t şi a î n c e p u t o c a s c a d ă d e

340)

SOCIOLBUC

EXPOZIŢIILE I N T E R N A Ţ I O N A L E
Un an mai tîrziu, î n 1937, p r o f e s o r u l G u ş t i a a v u t
î n s ă r c i n a r e a de a o r g a n i z a p r e z e n ţ a n o a s t r a la e x p o -
jitia internaţională din P a r i s . C o n f o r m p r o i e c t e l o r ar-
hitectului Duiliu M a r c u , s - a clădit u n p a v i l i o n r o m a -
nesc, a n u m e c o n c e p u t ca să p o a t ă a d ă p o s t i s e r i a d e
exponate, aşa c u m le g î n d e a p r o f e s o r u l Gusţi, c a o
înfăţişare sistematică a t u t u r o r a s p e c t e l o r ţarii, d e La
cele economice, la cele artistice, i n c l u s i v d e s i g u r şi
a c ţ i u n e a culturală a F u n d a ţ i e i . Din nou, a v e a m d o v a d a
unui paralelism î n t r e G u ş t i şi le Play, a m î n d o i f u n d
p ă r t a ş i ai ideii că, în c a d r u l u n e i e x p o z i ţ i i i n t e r n a ţ i o -
i de, se p o a t e u r m ă r i şi o e x p u n e r e s i s t e m a t i c socio-
logică a unei ţări.
La această expoziţie i n t e r n a ţ i o n a l ă , în afară de
pavilionul central, u r m a să m a i p a r t i c i p ă m şi Ia o
„anexă", construită la P o r t e Maillot, p e t e m a „L'habi-
t a t i o n rurale".
Echipa Popa-Stahl a i n t r a t d e c i din n o u în a c ţ i u n e ,
Victor Ion Popa a v î n d s a r c i n a de a m o n t a în p a v i l i o -
nul central s t a n d u r i l e d e p r e z e n t a r e a lumii noastre
rurale, stări de fapt şi a c ţ i u n i c u l t u r a l e , iar e u p e c e l e
de la a n e x a din Porte M a i l l o t . Din nou, a m l u c r a t îm-
p r e u n ă la proiectarea, f a b r i c a r e a în ţ a r ă a p a n o u r i l o r
şi la strîngerea obiectelor, V i c t o r Ion P o p a p l e c î n d
înaintea m e a la Paris, e u r ă m î n m d să r e z o l v singur
p r o b l e m e l e „locuinţelor r u r a l e " . A m lucrat, e v i d e n t ,
tot cu echipa lui V. 1. Popa, m a i a l e s că t r e b u i a să f a c
308
SOCIOLBUC
o s e r i e de m a c h e t e şi d i o r a m e d i n t r e c a r e u n e l e a v î n d
d i s p o z i t i v e e l e c t r i c e de i l u m i n a t şi p u s în m i ş c a r e .
A m reuşit astfel s ă o b ţ i n o m a c h e t ă a Muzeului
s a t u l u i p r e c u m şi u n n u m ă r d e c î t e v a zeci d e „locu-
i n ţ e " ţ ă r ă n e ş t i , c a r e u r m a u să fie c u p r i n s e î n t r - o m o -
bilă d e stil ţ ă r ă n e s c , e x e c u t a t e d e Şcoala d e A r t e şi
M e s e r i i din Bucureşti.
U n a din m o b i l e c u p r i n d e a o spirală, p u s ă în miş-
c a r e c o n t i n u ă , prin c a r e a r ă t a m e v o l u ţ i a locuinţelor
n o a s t r e rurale, de la c e l e p r e i s t o r i c e pînă la cele d e
azi. P e n t r u m a i b u n a î n ţ e l e g e r e a p r o b l e m e i , am alcă-
tuit şi u n film, cu t e h n i c a d e s e n e l o r a n i m a t e şi a foto-
grafiilor t e r e s t r e şi a e r i e n e , pe aceeaşi t e m ă a e v o l u ţ i e i
arhitecturii noastre.
M a t e r i a l u l n e c e s a r a sosit la Paris cu o a r e c a r e în-
tîrziere, a s t f e l că în m a r e g r a b ă am î n c e p u t a m o n t a
c e l e a d u s e d e acasă, a j u t a t fiind de m u n c i t o r u l Iliescu,
d e m e s e r i e tlmplar, d a r bun la o r i c e alt lucru ţinînd d e
„regie t e a t r a l ă " .
Expoziţia d e la P o r t e M a i l l o t o s o c o t e s c i m p o r t a n t ă ,
p e n t r u că aci am p u t u t înfăţişa ceva mai p e l a r g p r o -
iectul u n u i „ M u z e u s o c i a l " m a c h e t a M u z e u l u i satului
fiind d u b l a t ă d e m a c h e t e l e p r i v i n d „satul v i i t o r " . De
fapt, s i n g u r u l d o c u m e n t p r i n c a r e p u t e m lua d a t ă
c e r t ă cu p r i v i r e la „ M u z e u l social" a ş a c u m îl c o n c e -
p e a prof. Guşti, e s t e C a t a l o g u l Oficial p u b l i c a t de
„Exposition i n t e r n a ţ i o n a l e de Paris, 1 9 3 7 A n n e x e
M a i l l o t " , cu titlul Exposition Europdenne de l'Habita-
tion Rurale.
M u n c a de p r e g ă t i r e a s t a n d u r i l o r n o a s t r e , a fost
d e s t u l d e m i g ă l o a s ă . C u m a v e a m de gînd s ă p r e z i n t şi
m a t e r i a l e l e d e c o n s t r u c ţ i e şi uneltele f o l o s i t e de ţ ă r a n i
în c l ă d i r e a l o c u i n ţ e l o r lor, am p l e c a t cu Gheorghe
F o c ş a în j u d e ţ u l P r a h o v a î n satul Treisteni, d e u n d e
am putut aduce o serie de unelte dintre care unele
e r a u a d e v ă r a t e p i e s e de a r t ă . Iar cu V i c t o r I o n Popa,
d e d a t a a s t a însoţiţi de soţiile n o a s t r e , a m b ă t u t din
n o u d r u m u r i l e ţ ă r i i ca să g ă s i m c a s e d e o s e b i t d e f r u -
m o a s e , a c ă r o r m a c h e t e m e r i t a u a fi făcute, u n e l e din-
343
tre ele fiind a l e s e în c o m p l e t a r e a a ceea ce p u t u s e m
p r e z e n t a în M u z e u l satului.
Din nou, a m a v u t î n s ă a c e l a ş i regret, al p r i n d e r i i
m a t e r i a l e l o r e x p u s e în e x p o z i ţ i a din Paris, G r i j a p u s ă
la m o n t a r e a p a v i l i o a n e l o r n u a fost însoţită de o g r i j ă
a s e m e n e a şi la d e m o n t a r e a lor. Echipele î n s ă r c i n a t e cu
d e m o n t a r e a şi t r a n s p o r t a r e a lor la B u c u r e ş t i n u m a i
e r a u a l c ă t u i t e din specialişti, sau m ă c a r de o a m e n i
care să-şi dea seama de importanţa obiectelor expuse.
Din p a v i l i o n u l central, au f o s t d e s i g u r a d u s e p î n z e l e
marilor n o ş t r i pictori c a r e f i g u r a s e r ă în e x p o z i ţ i a d e
a r t ă plastică d e acolo, d a r c e l e l a l t e e x p o n a t e nu ştiu
pe u n d e s - o r m a i fi a f l î n d .
Au fost şi i n c i d e n t e d e s t u l d e pitoreşti p î n ă şi cu
a u t o r i t ă ţ i l e f r a n c e z e . Astfel, prof. Guşti a d u s e s e din
ţară o imensă coloană d i n t r - u n singur bloc d e sare,
d o v a d ă n u n u m a i a b o g ă ţ i i l o r ţării d a r şi artei sculp-
t u r a l e a p l i c a t e la acest soi de m a t e r i a l n e o b i ş n u i t . La
d e m o n t a r e , s - a socotit că e i n u t i l să s e p l ă t e a s c ă re-
t r a n s p o r t a r e a la B u c u r e ş t i a u n u i bloc d e s a r e . I n t e n ţ i a
p ă r ţ i i r o m â n e ş t i era de a-1 d o n a s t a t u l u i f r a n c e z ca
să-1 f o l o s e a s c ă dacă a v e a n e v o i e de el. P e n t r u a s t a
t r e b u i a u î n s ă p l ă t i t e t a x e d e v a m a , blocul n e m a i fiind
e x p o n a t de muzeu, ci m a r f ă i m p o r t a t ă c l a n d e s t i n . A m
p r o p u s s ă d o n ă m a c e a s t ă s a r e cui o a v e a t r e b u i n ţ ă d e
ea. De pildă spitalelor. Nici a c e a s t ă s o l u ţ i e n u a f o s t
p r i m i t ă a s t f e l că blocul d e s a r e a fost a r u n c a t în Sena,
u n d e s - a topit f ă r ă folos.
M a i i m p o r t a n t şi mai n e p l ă c u t a fost c ă d i n obiec-
tele d e i n t e r e s e t n o g r a f i c şi artistic n u s - a u p u t u t lăsa,
prin d o n a ţ i e , m u z e e l o r I r a n c e z e . Astfel, o i m e n s ă şi
s p l e n d i d ă p o a r t ă m a r a m u r e ş e a n ă , în loc să fie d ă r u i t ă
u n u i m u z e u , a fost r e a d u s ă în ţară, dar d e s p r e u r m a
ei nu se mai ştie nimic. Cît d e s p r e s t a n d u l de la P o r t e
Maillot, se l u a s e h o t ă r î r e a ca să fio t r a n s p o r t a t la Lon-
dra şi m o n t a t acolo î n t r - o n o u ă v e r s i u n e . D e m o n t a r e a
şi t r a n s p o r t a r e a la L o n d r a s - a f ă c u t de c ă t r e o casă d e
e x p e d i ţ i e f r a n c e z ă , în condiţii l a m e n t a b i l e , h a o t i c şi
cu o t r i e r e f ă c u t ă d e n e s p e c i a l i ş t i .
308 344
SOCIOLBUC
D u p ă î n c h i d e r e a a c e s t e i expoziţii, V i c t o r Ion Popa
şi cu m i n e n e - a m p o m e n i t din p a r t e a s t a t u l u i france'/
cu o n o a r e a d e a ni se fi a c o r d a t titlul d e „ c a v a l e r i " ai
„Legiunii d e o n o a r e " .
După î n t o a r c e r e a acasă, am primit, în 1938, s a r c i n a
de a m o n t a s t a n d u l F u n d a ţ i e i î n t r - o e x p o z i ţ i e la Lon-
dra. A m p l e c a t deci a c o l o din nou, î m p r e u n ă cu soţia,
traversînd A u s t r i a în zilele „ A n s c h l u s s u l u i " şi p r i n
G e r m a n i a nazistă, în plină criză p r e m e r g ă t o a r e c a t a s -
t r o f e i c a r e u r m a să vie.
Sosiţi în A n g l i a am întîlnit o a t m o s f e r ă î n c ă r c a t ă .
Cu o r i c i n e v o r b e a m , c i t e a m a c e e a ş i î n g r i j o r a r e f a ţ ă d e
c e e a c e p u t e a s r e z u l t e din a c ţ i u n i l e G e r m a n i e i n a -
ziste. P r i m e a m s t a t u r i i n s i s t e n t e să n u n e m a i î n t o a r -
ccin în R o m â n i a , u n d e nu n e p u t e a u a ş t e p t a decît z e
de g r o a z ă g e r m a n ă . N e - a m v ă z u t t o t u ş i d e treabă, lu-
crînd de c o m u n a c o r d cu A l e x a n d r u Bădăuţă, c a r e a v e a
s a r c i n a d e c o m i s a r g e n e r a l al expoziţiei, m o n t a t ă î n t r - u n
imobil din G r o s v e n o r S g u a r e , în lunile a p r i l i e şi m*i din
1938, eu a v î n d c a l i t a t e a de a fi u n u l din cei cinci „di-
r e c t o r i " ai expoziţiei.
V e n i s e m la Londra î m p r e u n ă cu m e ş t e r u l Iliescu cu
care l u c r a s e m şi la Bucureşti, u n u l din h a r n i c i i şi
f o a r t e dotaţii m e m b r i ai e c h i p e i r e g i z o r a l e cu c a r e
lucra V i c t o r Ion P o p a . P î n ă la s o s i r e a m a t e r i a l u l u i de
la P o r t e M a i l l o t din Paris, p r e c u m şi a a l t o r a din ţară,
a m p r o f i t a t p e n t r u a v e d e a m u z e e l e l o n d o n e z e , în spe-
cial A l b e r t s , i m p r e s i o n a n t p r i n t e h n i c a lui de p r e z e n -
t a r e a m e ş t e ş u g u r i l o r şi a r t e i d e c o r a t i v e . M a i puţin
British M u s e u m p e n t r u c a r e ar fi t r e b u i t s ă am cu m u l t
m a i mult timp, ca să-i p o t î n ţ e l e g e c o n c e p ţ i a m u z e o -
logică.
î n t r e timp, a m a n g a j a t o echipă d e m u n c i t o r i e n -
glezi, p r i n i n t e r m e d i u l arhitectului englez însărcinat
cu expoziţia, a l ă t u r i d e a r h i t e c t u l M a r c u s o n v e n i t din
R o m â n i a c a a n g a j a t al M i n i s t e r u l u i P r o p a g a n d e i . Po-
t r i v i t e x p e r i e n ţ e i mele din ţară, am c e r u : şi u n s a l a r i a t
c a r e să a i b ă g r i j ă de c u r ă ţ e n i a s t a n d u r i l o r . Ştiam, din
ţară, d a r şi d i n Paris, că m o n t a r e a u n o r s t a n d u r i se
s o l d e a z ă zilnic cu m a l d ă r e de deşeuri, hîrtii, bucăţi de

o muSîP 2 n e H C U C U i e r ă s P î n d i ^ pe jos, adică cu
4 e n e d r e s c n s , c e e a ce face n e c e s a r ca cl-
7 ? u  l h e n n S î T C T t CU g r i j a c 0 1 1 t i n u ă d e a l ă t u r a
si curaţa. Dupa cîteva zile de lucru, cel a n g a j a t la
Londra p e n t r u o astfel de treabă, a venit la m i n e si a
cerut să fie eliberat d s a r c i n a ' a c e a s t a . M m ? l am
întrebat ce îl n e m u l ţ u m e ş t e : Răspunsul a fost c ă nu
p o a t e primi salar pentru a nu f a c e nimic. Căci în-
r-adevar, muncitorii englezi l u c r a u atî de curat, încît
n u a v e a t ce c u r ă ţ a după ei. L u c r a u încet şi metodic
n cea m a i desăvîrşită tăcere. G r ă b i t fiind, m ă e n e r v a
Ja?e dună Ca mi9ală î n ă ?i d o s u l
«tandTrîlor
c a r e d u p a a m e a părere p u t e a u fi d a t e „rasol", de v r e
16
enalez ^ f . T ^ t ' A m s p u s a s t a ^ h i t e c t u ui
englez, c a r e f o a r t e serios, f ă r ă u m b r ă de u m o r în glas
mt-a spus ca insist zadarnic, p e n t r u că muncitorii a d u ş i
de: el sînt tîmplari de mobilă englezească şi nu Mpo
lucra decît p e r f e c t finisat.
Cînd a fost s ă ridicăm p o a r t a m a r a m u r e ş e a n ă , q r e a
de cîteva s u t e d e kg, au stat de a u chibzuit o zi în
treagă, c e r c e t î n d p a r c h c l u I ş i ta _ Dar cînd a u rid "
sfphmSre3 Stâtea
* ^ ecMlib
* f ă r â
, f™/'0™*™1} fa a
* unei c a s e ţărăneşti, ei m i r î n -
d u - s e de chzpul în c a r e Iliescu c o n s t r u i a spetezele le
P ă r S t e d C U , P Î n Z V e U n g e a C U I i p i c ' * 1 spoia c u v a r
Părţile d e lemn ale pridvorului au fost însă c o n s t r u i t e
de muncitorii englezi atît de perfect g e o m e t r i c încît
p ă r e a u m o a r t e . S-au uitat deci' f o a r t e mhaţT la Iliescu
c a r e dupa ce a fost totu gata, s-a a p u c a t cu d o c S
sa Ie s t r i c e geometria, d i n d u - l e viaţă, punînd pe lemn
case DÎnh?ptfhelăria n6CeSară Plasârii
m a c h e t e l o r de
6 9 PUIle m a i întîi Stativele
S a r e E T f s p u n e şi d e s p r e folclorul bulgăresc, cel puţin p e n t r u
picioare, a d i s t a n ţ e mici .mele de altele. Cu p l a n u r i l e
in mina lucrînd 1 milimetru, englezii au î n c e p u ? a l
aşeza. E singura d a t ă însă cînd i-am văzut glumind •
unul d m s t a t i v e căzînd, d e necaz, l u c r ă t o r u l cu p r i c i n a
a dat b r m c i î n t r e g şirului de stative, care au căzut
346
una a n t r e n î n d p e cealaltă, ca î n t r - u n castel de cărţi
de joc c a r e s e p r ă b u ş e ş t e . Ceilalţi l u c r ă t o r i s - a u oprit
din lucru, au surîs o clipă, d u p ă c a r e s - a u pus din nou,
tăcuţi, Ia lucru. Fără îndoială că muncitorii englezi
lucrau perfect, s i n g u r u l reproş ce Ii se p u t e a f a c e e că
lucrau p r e a perfect, aşa că Iliescu a v e a m e r e u grijă,
aşa r u m îl î n v ă ţ a s e Victor Ion Popa, să strice cu chib-
zuială c e v a din rigiditatea englezilor.
N u am stat însă la Londra atît cît aş fi vrut. Nici
m ă c a r pînă la d e s c h i d e r e a oficială a expoziţiei, profe-
sorul Guşti r e c h e m î n d u - m ă telegrafic, alte treburi, tot
urgente, r e c l a m î n d p r e z e n ţ a m e a Ia Bucureşti. Dar am
plecat din A n g l i a cu mult mai b u n ă p ă r e r e decît cea
pe care o a v u s e s e m d e s p r e muncitorii francezi, mai
fantezişti, m a i gălăgioşi, totuşi mai a s e m ă n ă t o r i cu noi,
deci mai simpatici, prin însăşi n e s e r i o z i t a t e a lor.
In acelaşi an, de data a c e a s t a din n o u în colaborare
cu Victor Ion Popa, am a v u t sarcina de a m o n t a şi la
Belgrad o expoziţie, avînd astfel p r i l e j u l de a c u n o a ş t e
pe muncitorii sirbi, s e m ă n î n d cu ai noştri, p î n ă aproa-
pe d e i d e n t i t a t e . în t e r e n u r i l e în c a r e se m o n t a u pavi-
lioanele şi u n d e e r a u i n s t a l a t e şi ospătarii populare,
™ dacă nu erai atent, a v e a i impresia ca te afli în ţară, pînă
şi m o d u l de a i n t o n a f r a z e l e fiind a s e m e n e a cu al
nostru.
î n t r - o seară, cei d e la Legaţia n o a s t r ă n e - a u dus
să luăm m a s a î n t r - u n r e s t a u r a n t u n d e cînta un taraf
de lăutari, ca să auzim muzică locală. A m ascultat, dar
în a f a r ă de cîntecele dalmate, restul mi se p ă r e a a fi
p r e a a s e m e n e a cu t a r a f u r i l e din ţară. La plecare, am
t r e c u t pe la t a r a f u l sîrbesc şi am î n t r e b a t î n t r - o d o a r ă :
„Voi de u n d e sînteţi" ? Răspunsul a fost „Din O r a d i a
c o n a ş u l e " . Pur şi s i m p l u ! M u z i c a d e la noi, puţin,
f o a r t e puţin schimbată, p u t e a fi socotită la Belgrad
drept a u t e n t i c s î r b e a s c ă . Dealtfel, a c e l a ş i l u c r u îl poţi
în
u r e c h e a u n u i simplu a m a t o r , dacă nu şi p e n t r u cei c a r e
ştiu să distingă a ş a - n u m i t u l „ritm bulgăresc" d e care
v o r b e s c folcloriştii muzicali, cărturari, p r e c u m Brăiloiu.
M u z e o l o g i e însă, la Belgrad n u a m făcut decît să r e -
347
SOCIOLBUC
 p e t ă m c e e a c e mai f ă c u s e m , folosind m a t e r i a l u l g a t a
strîns cu alte p r i l e j u r i ,
Totuşi, din a c e a s t ă e x p o z i ţ i e a m r ă m a s cu d o r i n ţ a
d e a c u n o a ş t e m a i a d î n c i t m a r e a p r o b l e m ă a u n u i po-
sibil s u b s t r a t c u l t u r a l comun, î n t r e t o a t e n e a m u r i l e din
C a r p a ţ i şi Balcani, c a r e ar p u t e a fi „trac", d u p ă p ă r e -
r e a lui N. I o r g a şi a altora şi c a r e f a c e ca, e t n o g r a f i c
fi folcloric, să e x i s t e atît d e m u l t e a s e m ă n ă r i î n t r e unii
şi alţii. Ş t i a m că de-a l u n g u l Dunării, pe o m a r g i n e şi
alta, p o p u l a ţ i a e s t e bilingvă, iar l e g ă t u r i l e p e s t e f l u v i u
s e fac c u r e n t , v a r a cu bărcile, i a r n a p e s t e podul de
ghiaţă, D u n ă r e a fiind mai m u l t u n d r u m d e legătură
intre m a l u r i l e sale, decît o g r a n i ţ ă . Ştiam că la sud
d e Dunăre, t r ă i e s c s a t e d e r o m â n i f u g i ţ i în v r e m u r i
g r e l e cînd e r a u siliţi „să d e a bir cu fugiţii", f ă r ă a m a i
socoti şi pe a r o m â n i . După cum, dealtfel, şi la n o r d d e
D u n ă r e e x i s t ă s a t e d e b u l g a r i şi d c sîrbi. I n j u r u l m a i
t u t u r o r o r a ş e l o r n o a s t r e , e x i s t ă cartiere, u n e o r i c h i a r
s a t e cu p o p u l a ţ i e b u l g ă r e a s c ă . Unii v e n i ţ i m a i de mult,
alţii mai r e c e n t , specializaţi î n „bulgării" adică g r ă d i n i
d e z a r z a v a t , atît d e b i n e p ă s t r a ţ i în c u l t u r a lor încît
la Podul d e Greci, d e pildă, din j u r u l T î r g o v i ş t e i n u am
p u t u t v o o i r o m â n e ş t e cu b a b e l e satului, ele n e ş t i i n d
decît limba lor d e b a ş t i n ă . î n m u l t e alte sate, a c e ş t i
b u l g a r i v o r b e s c r o m â n e ş t e , deşi n - a u u i t a t b u l g a r a ; şi
chiar d a c ă au uitat-o, mai li se p o a t e c u n o a ş t e origi-
nea prin d i f e r i t e detalii e t n o g r a f i c e , în port, u n e l t e sau
obiceiuri.
F a ţ ă d e p r o b l e m e l e p e c a r e le a t a c a m în c u r s u l
c a m p a n i i l o r m o n o g r a f i c e a c î t e u n u i s i n g u r sat sau cel
mult a u n e i r e g i u n i r e s t r î n s e , p r o b l e m a c a r e m ă f r ă -
m î n t a a c u m a e r a d e cu t o t u l altă a m p l o a r e , ea n e p u t î n d
fi s o l u ţ i o n a t ă d e c î t p r i n t r - o c a m p a n i e organizată pe
s u p r a f a ţ a n u n u m a i a ţării întregi, ci şi a întregii Pe-
n i n s u l e Balcanice, c a m p a n i e c a r e n u a r p u t e a fi r e a -
lizată decît p r i n e c h i p e mixte, f o r m a t e din români, bul-
gari şi sîrbi, c a r e să l u c r e z e p e u n p l a n comun, simul-
tan, p e î n t r e a g a z o n ă c a r p a t o - b a l c a n i c ă .
îmi d a u s e a m a cît d e g r e u s - a r p u t e a realiza o
a s t f e l de c e r c e t a r e , c a r e ar fi a v u t d e r e z o l v a t p r o b l e m e
185
 o r g a n i z a t o r i c e e x t r e m d e g r e l e şi mai ales de I n f r i n t
p r e j u d e c ă ţ i şoviniste, a j u n s e cu atît mai v i o l e n t e cu
cît ne a f l a m în p r e a j m a u n u i n o u război m o n d i a l , iar
poziţiile f i e c ă r e i a d i n p ă r ţ i n u e r a î n c ă clar fixată,
f i e c a r e s o c o t i n d posibil ca în v i i t o r u l conflict să se a f l e
î n t r - o t a b ă r ă d u ş m a n ă . Totuşi, d i n p u n c t d e v e d e r e
ştiinţific, o s t u d i e r e c o l e c t i v ă m u l t i n a ţ i o n a l ă , n u n u m a i
m u î t i d i s c i p l i n a r ă , a istoriei s o c i a l e şi a v i e ţ i i a c t u a l e
a p o p o a r e l o r t r ă i n d în a c e l e a ş i condiţii g r e o g r a f i c e şi.
istorice, a r p u t e a fi d e u n folos e x c e p ţ i o n a l d e mare,
din :.">ate p u n c t e l e d e v e d e r e , chiar c e l e ale politicii
de bună înţelegere între conlocuitorii unui aceluiaşi
f r a g m e n t d i n T e r r a . Dealtfel, în b u n ă parte, tot a ş a
v e d e m şi c h i p u l în c a r e ar t r e b u i s t u d i a t ă şi c u l t u r a
c o m p a r a t ă a n a ţ i o n a l i t ă ţ i l o r c o n l o c u i t o a r e cu noi, a t î t
m a g h i a r i cît şi saşi şi şvabi, f ă r ă a u i t a nici d e tătari,
ele ţigani şi alţii.
în c a d r u l F u n d a ţ i e i , dealtfel, prof. Guşti a î n c e r c a t
să stabilească r e l a ţ i i cu sociologii străini, a v î n d în
s p e c i a l cu m a g h i a r i i , a t î t din T r a n s i l v a n i a cît şi de la
Budapesta, r e l a ţ i i f o a r t e strînse, p r e c u m şi cu saşii,
problemă despre care voi mai vorbi.
D a r ce a p u t u t f a c e F u n d a ţ i a în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă e
prea puţin, a s t f e l c ă a m r ă m a s cu i d e a l u l u n e i m u n c i
ştiinţifice c a r e v a v e n i c î n d v a la o r d i n e a z i l e i ; cu atît
m a i inult, r e g r e t că v a fi p r e a tîrziu p e n t r u m i n e ca
să mai p o t fi de folos.

SOCIOLBUC
 COLABORATORII STRĂINI

D u c i n d u - s e v e s t e a d e s p r e l u c r ă r i l e şcolii r o m a n e ş t i
d e sociologie, au î n c e p u t a v e n i să c o l a b o r e z e cu noi
c e r c e t ă t o r i străini. A m p o m e n i t n u m e l e câtorva din cei
c a r e a u participat, la c a m p a n i a din s a t u l Şanţ, d a r şirul
lor e m a i l u n g şi d e s p r e ei sînt de p o v e s t i t cîteva
amintiri, c a r e îşi au tîlcul lor.
Astfel, p r i m u l „ s t u d e n t " v e n i t s ă î n v e ţ e la noi în
ţ a r a sociologie, a fost t î n ă r u l m a g h i a r G a v r i l Luko, din
B u d a p e s t a . N i m e r i n d la S e m i n a r u l d e sociologie, în
1932, a stat d e v o r b ă şi cu m i n e . N u ş t i a o b o a b ă ro-
m â n e a s c ă . Pe a t u n c i n u e x i s t a u c u r s u r i d e limbă a n u m e
o r g a n i z a t e p e n t r u s t u d e n ţ i i străini. Dar Luko se con-
s i d e r a „ e t n o g r a f " şi ca a t a r e n u s e î n c u r c a cu a s e m e -
n e a p r o b l e m e . M - a î n t r e b a t : „în ce r e g i u n e se v o r -
beşte cea mai curată limbă românească" ? Pe hartă,
i-am a r ă t a t o z o n ă din j u d e ţ u l A r g e ş . L u k o şi-a luat
r ă m a s b u n şi a plecat, d e u n u l singur, î n t r - u n s a t din
Argeş, d i s p ă r î n d lungi luni de zile.
Z v o n u r i l e a f i r m a u că n u se v a m a i î n t o a r c e , căci,
î n d r ă g o s t i n d u - s e de „fata popii a mai m a r e " , a h o t ă r î t
să s e t r a n s f o r m e In ţ ă r a n r o m â n şi să r ă m î i e d e f i n i t i v
în sat. De fapt, s-a î n t o r s a b i a d u p ă c e a î n v ă ţ a t des-
tul de b i n e r o m â n e ş t e . L-am luat a t u n c i cu noi, în di-
v e r s e c e r c e t ă r i . Cu Brăiloiu, de pildă, a m f ă c u t cu el
în s a t u l Drăguş, d i v e r s e c e r c e t ă r i de folclor, e t n o g r a -
fice şi sociologice, Luko a v î n d în s p e c i a l o p r e g ă t i r e
filologică. A v e a t e h n i c i l e lui d e a î n v ă ţ a limba : pu-
n e a d e g e t u l p e un o b i e c t şi î n t r e b a : „asta c u m s e

350
 chiarnă" ? Şi nota, în c a r n e t u l lui, c u r ă b d a r e , t o a t ă
n o m e n c l a t u r a d e rigoare. A î n v ă ţ a t d e la n o i c u m se
f a c f i ş e l e d e i n f o r m a t o r i , c u m se î n r e g i s t r e a z ă u n re-
p e r t o r i u folcloric, c a r e sînt t e h n i c i l e i n t e r o g ă r i l o r şi
c o n v o r b i r i l o r , a d i c ă lot m e ş t e ş u g u l a n c h e t a t o r u l u i de
t e r e n . F o a r t e s t ă r u i t o r , în c u r î n d şi-a însuşit cele n e c e -
s a r e o r i c ă r u i b u n folclorist. C î n d s - a simţit în s t a r e să
p r o c e d e z e la c e r c e t ă r i pe s e a m ă proprie, a p l e c a t în
s a t e l e de C i a n g ă i din j u d e ţ u l R o m a n , s l î n d a c o l o c î t e v a
luni de zile, s t r î n g î n d m a t e r i a l p e n t r u o c a r t e pe c a r e
a şi p u b l i c a t - o mai tîrziu.
E r a u a t u n c i însă v r e m u r i d e s t u i d e î n c o r d a t e , în
r e l a ţ i i l e n o a s t r e cu m i n o r i t ă ţ i l e m a g h i a r e . A s t f e l că a
p ă r u t d u b i o s o r g a n e l o r n o a s t r e poliţieneşti, c a r e l - a u
b ă n u i t d e intenţii r e v i z i o n i s t e ; a ş a că a fost a r e s t a t
şi e x p u l z a t f ă r ă să m a i a i b ă r ă g a z să r e i a c o n t a c t u l
cu noi. Dar n e - a scris. Păstrez şi a c u m c î t e v a din scri-
s o r i l e lui, din c a r e v o i e x t r a g e u n e l e p a s a j e , ca să s e
v a d ă cît d e m u l p o a t e p i e r d e ţara, prin m ă s u r i p r i p i t e
ş : n e c h i b z u i t e . Desigur, e x p u l z a r e a lui Luko n u a v e a
gravitatea expulzării unor savanţi, precum fuseseră
M. G a s t e r s a u Lazăr Ş ă i n e a n u ; t o t u ş i L u k o era u n o m
d e v a l o a r e şi d e b u n ă - c r e d i n ţ ă . Deşi e x p u l z a t din ţară,
a r ă m a s n e c l i n t i t în a t i t u d i n e a lui f a ţ ă d e noi. î m i co-
m u n i c a , d e pildă, că închis fiind î n t r - o o d a i e a j a n d a r -
meriei, a v ă z u t p e f e r e a s t r ă h o r a s a t u l u i . Dar s p u n e a
e l „din p ă c a t e n u a v e a m c r e i o n şi h î r t i e la m i n e aşa
că n - a m p u t u t î n r e g i s t r a r e p e r t o r i u l d a n s u r i l o r " , g r a v ă
a b a t e r e d e la ceea c e î n v ă ţ a s e el că e d a t o r i a c e r c e -
tătorului, o r i c a r e a r fi î m p r e j u r ă r i l e . Î n t o r s în ţ a r a sa,
s-a izbit d e o a t m o s f e r ă ş o v i n i s t ă c a r e l - a mîhnit, p ă -
r e r e a lui fiind că „ai n o ş t r i sînt tot atît de proşti ca
ş ai v o ş t r i " . D a c ă a s t a p o a t e fi o c o n s o l a r e !
De fapt, L u k o u r m ă r e a u n p l a n f o a r t e clar şi inte-
resant, de conlucrare culturală între naţionalităţile
t r ă i n d p e u n a c e l a ş i t e r i t o r i u . î n v ă ţ a s e liceul î n t r - o
l o c a l i t a t e u n d e e x i s t a u şi r o m â n i c ă r o r a însă nu li s e
da î n v a ţ ă m î n t pe limba lor decît la c u r s u r i l e de religie.
Ceea ce se părea o gravă greşeală, nu numai o ne-
d r e p t a t e . î m i scria ; „îmi p l a c e i d e e a p o p o a r e l o r d e

351)

SOCIOLBUC
d o u ă limbi, c u m sini r o m â n i i din G y u l a şi î m p r e j u r ,
ori c i a n g ă i i din M o l d o v a , ori s l o v a c i i din Csaba,
S z a r v a i etc., a p r o a p e de G y u l a . Politica c u l t u r a l ă tre-
buie să r e c u n o a s c ă s u p e r i o r i t a t e a c u l t u r a l ă a ţ ă r a n i l o r
c a r e ştiu d e a c a s ă d o u ă limbi. Dînşii f o r m e a z ă o legă-
t u r ă i n t r e noi, i n t r e p o p o a r e s t r ă i n e şi d a c ă le dăm
ocazia să c u n o a s c ă şi l u m e a c u l t ă din a m î n d o u ă ţările,
avem deja ceva siguranţă pentru buna înţelegere între
p o p o a r e , c a r e n u mai a s c u l t ă Ia o r i c e p r o s t i e a ş o v i -
niştilor n o ş t r i " .
Sau în altă s c r i s o a r e : „Este u n p r o g r a m n e g a t i v să
înveţi copiii de a n u m a i v o r b i altă limbă d e c î t c e a
u n g u r e a s c ă . A s t a e un Scandal, o r u ş i n e a cea m a i m a r e
p e n t r u un s t a t c u l t u r a l " .
O p i n i i l e lui m e r g e a u însă mai d e p a r t e , s p u n î n d că
„eu ştiu că p o p o r u l m a g h i a r n u p i e r d e nimic d a c ă n u
t r ă i e ş t e s u b c o n d u c e r e a b o i e r i l o r noştri, care, cu cul-
t u r a lor s e m i g e r m a n ă , se ţin s i n g u r i i buni şi ţ ă r a n u l
s t r ă i n de c u l t u r a a c e a s t a , îl s o c o t e ş t e p r o s t «paraszt»
şi spun că n u e nimic b u n d e f ă c u t p e n t r u poporul
acesta".
C i t ă v a v r e m e , Luko a c o n t i n u a t a ţine l e g ă t u r a cu
noi, în s p e c i a l cu G o l o p e n ţ i a , c a r e ştia u n g u r e ş t e , tri-
m i ţ i n d u - n e cărţi, d i n d u - n e i n f o r m a ţ i i d e s p r e s o c i o l o g i a
maghiară, cărţile apărute, revistele e x i s t e n t e şi cele
plănuite, p r i n t r e c a r e n e s e m n a l a cea a lui Laszlo N e -
moth, c a r e mai tîrziu va t r e c e şi el prin R o m â n i a , luînd
c o n t a c t cu s o c i o l o g i a r o m â n e a s c ă şi cu e c h i p e l e d e
teren, c e r î n d o r g a n i z a r e a d e schimburi, formarea de
biblioteci, p l ă n u i n d a d i c ă u n î n t r e g program, d e relaţii
c u l t u r a l e î n t r e sociologii m a g h i a r i şi români, t r a d u c î n d
chiar s t u d i u l lui Brăiloiu d e s p r e bocetul din Drăguş,
p r o p u n î n d s ă t r a d u c ă şi l u c r a r e a m e a Tehnico mono-
grafiei sociologice etc.
De Ia o v r e m e însă, s c h i m b u l d e scrisori a încetat,
fiind v i n a n o a s t r ă că i-am p i e r d u t urma, d e a t u n c i ne-
maiştiind c a r e i-a fost c a r i e r a .
F o a r t e b u n e relaţii a m a v u t şi cu b e l g i a n u l Guil-
lauiue J a c g u e m i n s , sociolog d e m a r e r e p u t a ţ i e , f o n d a -
torul în ţara lui a u n u i c e n t r u de s o n d a j a opiniei
352)
C-ria 5723 coala 23
SOCIOLBUC
publice, p r o f e s o r la U n i v e r s i t a t e a liberă din Bruxelles
şi la Institutul Solvay, a u t o r al unor studii p r i v i n d „la
i ie s o c i a l e d a n s le B o r i n a g e huiller", p r e c u m şi a c î t o r v a
p u b l i c a t e în Sociologia românească. îl i n t e r e s a u c e r c e -
t ă r i l e n o a s t r e , p r o b l e m e l e şi tehnicile n o a s t r e , partici-
pînd de a c e e a z e c e zile la c a m p a n i a d e s t u d i u a N e r e -
j u l u i din V r a n c e a , în. 1938.
în p r e a j m a războiului, r e î n t o r s în Belgia, a lucrat
la o v a s t ă m o n o g r a f i e a u n e i familii b u r g h e z e , p r i l e j
de a r e c o n s t i t u i istoria socială a ţării, l u c r a r e socotiă
fu n d a m e n t a l ă de :ătre colegii lui, care. d u p ă docesu!
său, i-au î n c h i n a t v o l u m e c o m e m o r a t i v e şi şedinţe
a c a d e m i c e de a n a l i z ă a vieţii şi o p e r e i lui.
Cu g e r m a n u l H e l m u t h Haufe, am a v u t p e r s o n a l mai
p u ţ i n e legături, Era u n u l din s t u d e n ţ i i v e n i ţ i în 1930
cu a s i s t e n u l Klocke,. la Runcu, d a r r e v e n i t în ţară pen-
tru a face studii d e sociologie. A r e l u a t a s t f e l mono-
g r a f i a s a t u l u i Ruşeţu d a r l - a u i n t e r e s a t în special
p r o b l e m e l e de d e m o g r a f i e , d î n s u l Jucrînd n u n u m a i
cu F u n d a ţ i a ci în special cu Institutul C e n t r a l de Sta-
tistică. La t e r e n nu a lucrat decît o s c u r t ă v r e m e în
c a m p a n i a din s a t u l Şanţ.
Din toţi străini] c a r e a u l u c r a t cu noi, cel m a i de
s e a m ă a f o s t f ă r ă î n d o i a l ă Philip M o s e l y . P r i n t r - o scri-
s o a r e din 20 i u n i e 1935, Kittredge, d i r e c t o r u l Oficiului
E u r o p e a n al F u n d a ţ i e i Rockefeller, m ă r u g a s ă p r i m e s c
şi s ă am g r i j ă d e b u r s i e r u l lor, Philip M o s e l y , c a r e voia
să s t u d i e z e „evoluţia e c o n o m i e i ţ ă r ă n e ş t i în E u r o p a de.
e s t " . M o s e l y se î n t o r c e a din U.R.S.S, u n d e î i l u a s e u n
d o c t o r a t în istorie. Stia deci r u s e ş t e şi era ]a c u r e n t
cu g m d i r e a m a r x i s t ă . A v î n d u n t a l e n t d e o s e b i t în în-
v ă ţ a r e a limbilor, se d e s c u r c a bine şi în sîrbă şi b u l -
gară. în plus, ştia c u r e n t f r a n c e z a şi g e r m a n a , iar
româneşte a învăţat d e s t u l de r e p e d e , cu profesori
buni.
De d a t a a c e a s t a a m a v u t de a f a c e cu un a d e v ă r a t
e r u r î i t ; istoric în p r i m u l rînd, d a r d o r n i c să s t u d i e z e
i s t o r i a s o c i a l ă a ţ ă r ă n i m i i cu m i j l o a c e l e sociologiei.
A v î n d deci c a m aceleaşi p r e o c u p ă r i şi f o r m a ţ i e inte-
l e c t u a l ă ca şi mine, n e - a m p u t u t î n ţ e l e g e lesne. Cu
353
 atît mai mult cu cît, încă d e la început, n e - a legat o
s i m p a t i e reciprocă, r e p e d e t r a n s f o r m a t ă î n r e a l ă prie-
tenie.
L-am p u s în c u r e n t cu b i b l i o g r a f i a p r o b l e m e i şi cu
î n t r e g planul d e l u c r u a] sociologiei n o a s t r e . Desigur
am stat îndelung de vorbă despre problema comunită-
ţilor s ă t e ş t i şi cu cele c e publicasem, d e s p r e V r a n c e a ,
i n d e m n î n d u - 1 ca în c e r c e t ă r i l e lui b a l c a n i c e , să c e r c e -
t e z e „zadrugile" şi f o r m e l e „tribale" d e o r g a n i z a r e
s o c i a l ă s u p r a v i e ţ u i t o a r e în A l b a n i a ,
D u p ă un scurt p o p a s în România, a p l e c a t în S e r b i a
de u n d e , în 4 iulie şi a p o i în 28 iulie îmi s c r i a că a
î n c e p u t să s t u d i e z e z a d r u g a a d ă u g i n d : „în f o n d f a c o
î n c e r c a r e d e a a p l i c a m e t o d a dv. g e n e a l o g i c ă p e n t r u
a s t u d i a d e z v o l t a r e a z a d r u g e i , p e t i m p d e 3—5 g e n e -
raţii, s t u d i i n d d o u ă s a t e în M a c e d o n i a şi p a t r u în Bos-
nia, t r e c î n d apoi în Serbia, S l a v o n i a şi C r o a ţ i a " .
A r e v e n i t apoi în ţară, şi-a luat u n s c u r t c o n c e d i u
la Balcic, plecînd a p o i d i n nou, p r i n V a m a , la Sofia,
s t u d i i n d d e a s e m e n i c î t e v a sate, d e s p r e c a r e îmi spu-
n e a că nici pe d e p a r t e n u l - a u m u l ţ u m i t ca cele din
A l b a n i a , u n d e a f i r m a că g ă s i s e m u l t e a s e m ă n ă r i cu
f o r m e l e de o r g a n i z a r e „de ocol" v r î n c e n e . Reluînd din
n o u m u n c a a l ă t u r i d c noi, a fost î n c a d r a t d e p r o f e s o r u l
Guşti în e c h i p a m o n o g r a f i c ă din s a t u l Şanţ, din 1935,
în c a r e a lucrat tot timpul, studiind n u n u m a i u n g r u p
de şănţeni „americani" de curind întorşi din emigraţie,
d a r i n t e r e s î n d u - s e d e t o a t e p r o b l e m e l e din sat şi d e
munca tuturor echipierilor.
Spunîndu-i că a r fi util să p u b l i c ă m cercetările
n o a s t r e î n limba e n g l e z ă , M o s e l y a v e n i t cu o „ s u g e s -
tie", p r o p u n î n d s ă p r e i a s a r c i n a de a da o r e d a c t a r e
sintetică a tuturor cercetărilor noastre despre satul
Şanţ, î n t r - o f o r m ă c a r e s ă p o a t ă fi a c c e p t a t ă d e un
editor, în A n g l i a s a u A m e r i c a . în a c e s t scop, a î n c e p u t
să s t r î n g ă d o c u m e n t a ţ i a n e c e s a r ă din d o s a r e l e n o a s t r e .
î n 2 n o e m b r i e 1935 îmi scria c ă a f ă c u t în semi-
n a r u l lui M a l i n o w c k i o c o m u n i c a r e d e s p r e cele v ă z u t e
de el la Ş a n ţ şi că p r e g ă t e ş t e c î t e v a a r t i c o l e despre
ş c o a l a r o m â n e a s c ă d e sociologie, pe c a r e d e a l t f e l ie-a
354)
SOCIOLBUC
şi p u b l i c a t . S-a r e î n t o r s în ţ a r ă în a n u l u r m ă t o r , stînd
a c u m m a i m u l t timp, p a r t i c i p î n d la d i v e r s e l e n o a s t r e
c a m p a n i i d e c e r c e t a r e , i n e r g î n d în Banat cu G o l o p e n -
ţia, t r e c î n d şi p e la N e r e j , c o n l u c r i n d cu e c h i p a pe
c a r e o c o n d u c e a m acolo, în 1938.
I n t r e timp, f u s e s e î n c a d r a t p r o f e s o r Ia C o r n e l Uni-
v e r s i t y p e s t e c î t v a timp a j u n g m d a fi r e c t o r u l a c e s t u i
i m p o r t a n t institut d e î n v ă ţ ă m î n t , folosit fiind în t i m p u l
r ă z b o i u l u i ca e x p e r t în p r o b l e m e l e sud-estului euro-
p e a n , i n t e r v e n ţ i i l e lui p r i n a r t i c o l e scrise în f a v o a r e a
R o m â n i e i d o v e d i n d cît de m u l t a j u n s e s e a c u n o a ş t e
v i a ţ a n o a s t r ă şi istoria ei şi a le a p ă r a cu t o a t ă p u t e -
r e a lui. Dealtfel, M o s e l y v a fi şi p e r s o n a j u l c a r e v a
a v e a s a r c i n a d e a-1 p r i m i pe p r o f e s o r u l G u ş t i cu pri-
l e j u l vizitei f ă c u t e acolo, la sfîrşitul celui de al d o i l e a
r ă z b o i m o n d i a l , cînd p r e z e n ţ a sa în f r u n t e a d e l e g a ţ i e i
a m e r i c a n e a fost d e m a r e utilitate, în t o a t e a c ţ i u n i l e
î n t r e p r i n s e d e p r o f e s o r u l Guşti.
De fapt, de la î n c e p e r e a r ă z b o i u l u i şi p î n ă tîrziu în
1965 nu a m m a i a v u t c o n t a c t cu M o s e l y . L-am r e î n -
tîlnit la P a r i s cu u n an î n a i n t e de d e c e s u l s ă u . I n t r e -
bîndu-î c e a f ă c u t cu m a t e r i a l u l „Şanţ", m i - a s p u s c ă
a ia a ş t e a p t ă s ă iasă la p e n s i e ca s ă . a i b e r ă g a z să-I
r e d a c t e z e ; c e e a c e din n e f e r i c i r e n u a m a i a p u c a t să
facă,
P i e r d e r e cu atît m a i d u r e r o a s ă cu cît şi m a t e r i a l u l
„Şanţ" din ţară s-a p i e r d u t î n t r e timp.
A
REVISTA „ S O C I O L O G I A ROMANEASCA
O alta e x p e r i e n ţ ă a F u n d a ţ i e i C u l t u r a l e , în s t r î n s ă
l e g ă t u r ă cu m u n c a e c h i p e l o r s t u d e n ţ e ş t i , a fost e d i -
t a r e a r e v i s t e i Sociologia romaneasco.
Institutul Social R o m â n dispunea de prestigioasa
revistă Arhiva pentru ştiinţa $i reforma socială, de la
un m o m e n t dat a j u n s ă a fi şi o r g a n oficial al A s o c i a -
ţiei I n t e r n a ţ i o n a l e a Sociologilor. Dar ea n u e r a des-
chisă c e r c e t ă t o r i l o r tineri, decît cu t o t u ! e x c e p ţ i o n a l .
Publicau a c o l o studii d o a r s a v a n ţ i r o m â n i şi străini, la
un nivel ştiinţific f o a r t e p r e t e n ţ i o s . Lipsea î n s ă o pu
blicaţie deschisă î n c e p ă t o r i l o r , c e l o r tineri, deseori
mai i n t e r e s a n ţ i decît „bătrînii".
P r o f e s o r u l Guşti a a v u t m u l t ă v r e m e r e t i c e n ţ e în
c e p r i v e ş t e p u b l i c a r e a r e z u l t a t e l o r o b ţ i n u t e prin cer-
c e t ă r i l e m o n o g r a f i c e , a ş t e p t î n d r e d a c t a r e a u n e i „mono-
grafii model", c a r e t o t u ş i întîrzia, G r u p u l G o l o p e n ţ i a ,
H e r s e n i , N e a m ţ u şi s u b s e m n a t u l a m s t ă r u i t d e c i să n e
î n g ă d u i e să s c o a t e m o r e v i s t ă a n u m e î n c h i n a t ă m u n c i i
celor tineri, în c a r e să se p o a t ă p u b l i c a f r a g m e n t e d e
m o n o g r a f i i , studii p e p r o b l e m e m ă r u n t e , opinii şi do-
r i n ţ e ale e c h i p i e r i l o r şi d i v e r ş i l o r m o n o g r a f i ş t i .
A fost pînă la u r m a , în 1936, de a c o r d cu s c o a t e r e a
r e v i s t e i Sociologia românească, p l ă n u i t ă a a v e a 12 n u
m e r e p e an, î n t r - u n f o r m a t c a r e s ă î n g ă d u i e p u b l i c a r e a
d e hărţi, f o t o g r a f i i şi t a b e l e statistice.
Revista, c o n s i d e r a t ă o r g a n al secţiei s o c i o l o g i c e a
I n s t i t u t u l u i Social Român, a v e a ca d i r e c t o r pe p r o f e -
sor. De fapt, r e d a c ţ i a ei e r a în F u n d a ţ i e şi c e e a c e o
3o6
SOCIOLBUC
c a r a c t e r i z a era că a î n c e p u t prin a n u fi o „ r e d a c ţ i e "
propriu-zisă, d e f i e c a r e n u m ă r o c u p î n d u - s e cînd u n u l
cînd altul d i n t r e noi, t o a t e a r t i c o l e l e n e f i i n d plătite,
m u n c a t u t u r o r c o l a b o r a t o r i l o r fiind b e n e v o l ă . In fie-
c a r e n u m ă r e r a c u p r i n s şi u n s t u d i u al d i r e c t o r u l u i ei,
dar lot restul m a t e r i a l u l u i a p a r ţ i n e a e x c l u s i v „şcolii"
Iui, adică celor tineri, c a r e a s i g u r a u şi cronica, r e c e n -
ziile ş1' c o m e n t a r i i l e . Tot în colectiv se f ă c e a şi m u n c a
de tipărire, r e u ş i n d u - s e în felul a c e s t a să se m e n ţ i n ă
r e v i s t a t i m p de p a t r u ani d e zile. Din a n u l 1937 G o l o -
penţia a luat n s a r c i n a sa s e c r e t a r i a t u l de r e d a c ţ i e ,
asigurîndu-se istfel o mai b u n ă c o e z i u n e fiecărui
n u m ă r şi o a x a r e din ce în c e m a i c l a r ă p e p r o b l e m e
de sociologie g e n e r a l ă .
C i n e u r m ă r e ş t e colecţia a c e s t e i reviste, nu se p o a t e
să nu r ă m î n ă s u r p r i n s de b o g ă ţ i a d e studii şi i n f o r m a ţ i i
c a r e se pot găsi acolo, m u l ţ u m i t ă u n e i m u n c i colec-
tive, a zeci şi zeci d e c e r c e t ă t o r i , c a r e îşi l u a s e r ă în
serios m e n i r e a d e o a m e n i d e ştiinţă, dornici să con-
stituie d a c ă nu o „sociologie a n a ţ i u n i i " , în tot cazul
0 „sociologie r o m â n e a s c ă " , a x a t ă pe m a r i l e p r o b l e m e
sociale ale R o m â n i e i din a c e a epocă.
De c e e a c e însă u n cititor a c t u a l al r e v i s t e i nu-şî
p o a t e da seama, e atmosfera de entuziasm po c a r e
a p a r i ţ i a r e v i s t e i a c r e a t - o în j u r u l celor tineri, nici de;
felul în c a r e se lucra la r e d a c t a r e a fiecărui număr,
cînd, in discuţii, u n e o r i aprinse, toţi p a r t i c i p a n ţ i i s e
t r u d e a u să c o n t r i b u i e cu c e v a la b u n a f a ţ ă a r e v i s t e i .
Şi „participanţi" e r a u toţi cei c a r e o d o r e a u , r e v i s t a
fiind p r i n e x c e l e n ţ ă colectivă, „ d e v ă l m a ş a " cum îi s p u -
n e a m eu, m e r e u p r i v e g h i n d să n u d e v i e s e c t a r ă neacl
miţînd decît p ă r e r i oficiale, s t a n d a r d i z a t e , ci d i m p o -
trivă să l a s e liberă e x p r e s i e o r i c ă r e i păreri, cu con
diţia s ă fie i n f o r m a t ă şi d e b u n ă - c r e d i n ţ ă , aşa cum,
dealtfel, d o r e a şi p r o f e s o r u l Guşti, d e la car cu toţii
î n v ă ţ a s e m a c e a s t a e t i c ă a m u n c i i în echipă.
Şi astăzi sînt c o n v i n s că o a s e m e n e a r e v i s t ă c o l e c -
1 vă d e s c h i s ă t i n e r e t u l u i e s t e o f o r m u l ă m a i e f i c i e n t ă
decît a :elor o r g a n i z a t e a d m i n i s t r a t i v , cu funcţionari,
r e d a c t o r i şi c o l a b o r a t o r i plătiţi. Un t e x t p r e z e n t a t d e
357
u n u l s a u altul e r a j u d e c a t în c o l e c t i v şi p e fată, cri-
t i c a t şi r e s p i n s d a c ă era cazul, în c o n d i ţ i i c a r e n u
p e r m i t e a u n a ş t e r e a d e intrigi şi d e t e n d i n ţ e d e a c a -
p a r a r e , d e c ă t r e u n i i cu v e l e i t ă ţ i p r e a „dominante".
O a s e m e n e a r e v i s t ă a reuşit astfel să fie o ş c o a l ă
d e m u n c ă ştiinţifică p e n t r u u n f o a r t e m a r e n u m ă r d e
tineri, c a r e au f o r m a t astfel r e a l m e n t e o „şcoală", a d i c ă
u n c u r e n t c u l t u r a l ştiinţific, c a r e şi-a p u s p e c e t e a p e O C O T I T U R A ÎN PLANUL N O S T R U DE M U N C A
a c e ş t i ani din i m e d i a t a p r e a j m ă a r ă z b o i u l u i .

In a n u l 1938 a fost d a t ă o n o u ă d i r e c ţ i e a m u n c i i
echipelor Fundaţiei, d a t o r i t ă s t ă r u i n ţ e l o r lui A n t o n
Golopenţia.
î n t o r s d i n G e r m a n i a cu u n d o c t o r a t luat în 1936
cu teza Die Iniormation cier S f a a f s f i i h r u n g und die
iiberliferte Soziologie, dînsul s-a a r ă t a t a fi în opoziţie
cu m a e s t r u l s ă u Guşti. A m stat î n d e l u n g d e v o r b ă c u
el şi m i - a m d a t s e a m a că în a d e v ă r c e e a c e g i n d e a
e r a temeinic, a v î n d la bază o c r i t i c ă j u s t ă a intregii
n o a s t r e m u n c i d e p î n ă a t u n c i şi o p r o p u n e r e d e a im-
p r i m a o n o u ă d i r e c ţ i e ca rezultat al însuşi f a p t u l u i că
„şcoala" se m a t u r i z a s e , l u i n d u - ş i din c e in ce m a i
s e r i o s m e n i r e a î m b i n ă r i i t e o r i e i cu p r a c t i c a .
G o l o p e n ţ i a a v e a b u n e t e m e i u r i să a f i r m e că p l a n u l
c o n c e p u t iniţial de c ă t r e p r o f e s o r u l G u ş t i e r a ireali-
zabil. î n r e p e t a t e r î n d u r i p r o f e s o r u l Guşti a f i r m a s e că
e s t e posibil ca p r i n m o n o g r a f i e r e a celor p e s t e 15 mii
de s a t e d i n ţ a r ă să se a j u n g ă la o c u n o a ş t e r e mai c o m -
pletă a t u t u r o r p r o b l e m e l o r sociale din ţară, c r e î n d u - s e
pe a c e a s t ă c a l e o „sociologie a n a ţ i u n i i " . în r e a l i t a t e ,
e r a cu n e p u t i n ţ ă s ă s e e l a b o r e z e u n n u m ă r atît d e
m a r e de m o n o g r a f i i . Şi c h i a r d e ar fi fost, n u e r a n e -
cesar, căci e x i s t a u şi alte m e t o d e d e c î t c e l e a l e „mo-
n o g r a f i i l o r " a l c ă t u i t e sat d e sat, p e n t r u a se a j u n g e la
r e z u l t a t e l e dorite. Dînsul p r o p u n e a f o l o s i r e a m a s i v ă a
m e t o d e l o r statistice, g r u p a r e a i n f o r m a ţ i i l o r pe s c h e m a
u n e i „tipologii" a s a t e l o r şi oraşelor, a v î n d ca u l t i m
s c o p a l c ă t u i r e a u n u i „atlas social".

359)

SOCIOLBUC
 I d e e a n u e r a î n s ă s t r ă i n ă d e g î n d u l m u l t o r a din noi.
T r a i a n H e r s e n i pleda şi el p e n t r u i d e e a u n u i „atlas
social" ; e u însumi î n c e r c a s e m s t u d i e r e a u n o r „zone",
nu n u m a i a u n o r s a t e i z o l a t e şi a p l i c a s e m şi eu m e t o d a
tipologiilor, m ă c a r în c e p r i v e ş t e s a t e l e d e v ă l m a ş e , tot
în d o r i n ţ a de a a j u n g e în f i n a l la o c a r t o g r a f i e r e a
a c e s t o r tipuri, u m b l ă t o a r e şi n e u m b l ă t o a r o , în d e v ă l -
măştii e g a l i t a r e , p l a f o n a t e , po c o t e - p ă r ţ i e g a l i t a r e şi
i n e g a l i t a r e etc. N u m a i că p e n t r u G o l o p e n ţ i a , înlocui-
rea m o n o g r a f i i l o r d e s a t e izolate prin alte m e t o d e d e
i n v e s t i g a r e a j u n s e s e a fi i d e e a d i r e c t o a r e a întregii lui
activităţi.
Dealtfel, însuşi f a p t u l că F u n d a ţ i a t r i m i t e a în ţară
un n u m ă r m a r e de echipe, în s a t e a l e s e „tipologic",
e r a o d o v a d ă că prin însăşi c r e ş t e r e a în a m p l o a r e a
m u n c i i echipelor, ideea s c h i m b ă r i i p l a n u l u i iniţial d e
m u n c ă se i m p u n e a d e la sine. A c e s t e e c h i p e n u pu-
t e a u a l c ă t u i „ m o n o g r a f i i " e x h a u s t i v e , d u p ă tipicul ce-
lor din v r e m e a î n c e p u t u r i l o r , cînd s c o p u l u r m ă r i t e r a
c o n s t i t u i r e a e x p e r i m e n t a l ă a u n e i teorii sociologice
era e v i d e n t că o a s e m e n e a s a r c i n ă n u p u t e a fi rostul
e c h i p e l o r s t u d e n ţ e ş t i . Ca atare, tot c e li se p u t e a cere,
era s ă a l c ă t u i a s c ă „ m o n o g r a f i i s u m a r e " a x a t e pe de ar
cîteva probleme i m p o r t a n t e . Şi în a c e a s t ă privinţă
a v e a m un a n t e c e d e n t p e c a r e ne p u t e a m bizui, d a i fiind
că I n s t i t u t u l Social Banat, în m o n o g r a f i i l e f ă c u t e în
s a t e l e Belint ii Sîrbova, a x a s e î n t r e a g a c e r c e t a r e pe
g r a v a p r o b l e m ă a „denatalităţii", f o a r t e a l a r m a n t ă în
această regiune.
G o l o p e n ţ i a p e un t o n c a m agresiv, ori d e cîte ori
era v o r b a d e d i s c u t a r e a u n o r idei capitale, în c i u d a
blîndeţii lui f u n d a m e n t a l e , a a v u t dărui să-I s u p e r e p e
p r o f e s o r u l Guşti, c a r e a î n c e p u t p r i n a-1 socoti ..apos-
tat" şi „rebel". N u n e - a fost însă g r e u s ă a p l a n ă m
e v e n t u a l u l conflict, cu atît mai mult cu cît p r o f e s o r u l
Gusli a v e a .un spirit a u t o c r i t i c f o a r t e viu, a ş a că f o a r t e
c u r î n d s - a c o n v i n s că c e e a ce p r o p u n e a G o l o p e n ţ i a n u
era d e c î t o d e z v o l t a r e a p r o p r i e i lui concepţii, p u t î n d
da r o a d e b u n e în ce p r i v e ş t e m u n c a e c h i p e l o r F u n d a ţ i e i ,
f ă r ă t o t u ş i a r e n u n ţ a la i d e e a m o n o g r a f i e i integrale.

360

SOC]
 A dat d e c i m î n ă liberă lui G o l o p e n ţ i a , iar m i e s a r c i n a
ca, in p a r a l e l cu m u n c a „ m o n o g r a f i i l o r s u m a r e " ţi „
p o l o g i c e " s t u d i a t e statistic, aşa c u m d o r e a Golopenţia,
să fac o m o n o g r a f i e „clasică" a s a t u l u i N e r e j , înglo-
bînd-o în p r o b î e m a întregii V r a n c e ; şi lui H e r s e n i ,
cea de a relua Drăguşul, ca f r a g m e n t din c o m p l e x u l
s a t e l o r din Ţ a r a Oltului. C e e a ce, dealtfel, v o m şi r e a -
liza în a c e l an 1938.
Dar g î n d u l lui G o l o p e n ţ i a m e r g e a m a i d e p a r t e d î n d
drept sarcină tuturor echipelor Fundaţiei realizarea
u n e i tematici c o m u n e , a x a t ă nu p e p r o b l e m e l e l o c a l e
ale f i e c ă r u i sat, ci p e cele a v î n d i m p o r t a n ţ ă p e n t r u
ţara întreagă.
Cum în 1938, F u n d a ţ i a t r i m i s e s e în GO de s a t e un
n u m ă r de 860 echipieri, d e c o m u n a c o r d c u p r o f e s o r u l
G u ş t i au fost a l e s e u r m ă t o a r e l e t e m e g e n e r a l e : „Popu-
laţia şi d e m o g r a f i a r u r a l ă " , „evoluţia şi starea e c o n o -
m i c ă a s a t e l o r " ; „starea s a n i t a r ă şi c u l t u r a l ă " , plus o
î n c e r c a r e de s t a b i l i r e a „tipologiei" localităţilor n o a s -
tre rurale.
P r o f e s o r u l Gusli, î m b r ă ţ i ş î n d i d e e a a c e a s t a , a i o r -
m u l a t - o cu c l a r i t a t e a Iui obişnuită, s p u n î n d că în 1938
e c h i p e l e „au a v u t î n s ă r c i n a r e a de a e x e c u t a un n u m ă r
d e a n c h e t e , ce d e p ă ş e a u cu mult c e r c e t ă r i l e î n t r e p r i n s e
obişnuit, în v e d e r e a stabilirii p r o g r a m u l u i de a c ţ i u n e
în sat". „Am v r u t să v e r i f i c ă m în a c e a s t ă c a m p a n i e
m ă s u r a în c a r e astfel do e c h i p e pot c o n t r i b u i îa o p e r a
d e l ă m u r i r e a situaţiei satelor, p a r t e atit de i m p o r t a n t ă
şi p u ţ i n c u n o s c u t ă a naţiunii. F i e c a r e e c h i p ă a p r i m i t
a t r i b u ţ i i de post de observaţie socială, c h e m a t să son-
deze a m ă n u n ţ i t s t a r e a e c o n o m i c ă , s a n i t a r ă şi c u l t u r a l a
a u n u i sat tipic, p e n t r u cîte u n a din atit de v a r i a t e l e
regiuni ale ţării". Fiind deci c o n v i n s ele s e r i o z i t a t e a
u n e i a s e m e n e a încercări, G u ş t i a d i s p u s r e d a c t a r e a 5
şapte formulare statistice, în c o l a b o r a r e lucrind cu
G o l o p e n ţ i a , H. H. Stahl, T r a i a n Herseni, Al. Bărbat şi
T. l o n e s c u .
P r e l u c r a r e a d o c u m e n t e l o r p r i m i t e de p e t e r e n de la
e c h i p e a fost a s i g u r a t ă de I n s t i t u t u l C e n t r a l de Sta-
tistică, sul) î n g r i j i r e a lui. A n t o n G o l o p e n ţ i a şi D. C.

361

:OLBUC
Georgescu, iar redactările finale, publicate abia in 1941
in seria 60 de sate româneşti, cercetate de echipele
studenţeşti in vara 1938 a fost făcută de Athanase
Georgescu şi I, Chibulcuteanu (Voi. I), I. Measnicof,
P. Stănculescu şi C. Ştefănescu (Voi. II), D. C. Geor-
gescu şi A. Golopenţia (Voi. III) şi pentru volumele
IV şi V, privind tipologia satelor, de un colectiv mai
mare, printre care semnalăm contribuţia lui Miron
Constantinescu.
Seria celor „60 de sate" poate fi considerată ca cel
mai temeinic document de care dispunem pentru cu-
noaşterea stărilor de fapt, alarmante, din preziua celui
de al doilea război mondial şi ca atare a fost, şi este
încă folosită de cercetători, în special numele lui Vir-
gil Madgearu şi Lucreţiu Pătrăşcanu cuvenindu-se a fi
subliniate. Dar gîndurile lui Golopenţia nu se opreau
nici aici, ci mergeau cu mult mai departe, în sensul
arătat încă în teza lui de doctorat, potrivit căreia ştiin-
ţele sociale au datoria de a se pune în slujba admi-
nistraţiei, în cadrul unei politici de stat Şi de data
aceasta, profesorul Guşti primind această idee, a for-
mulat-o astfel . „Intreprinzînd această anchetă (a celor
60 de sate ; n.n.) am socotit să facem şi operă de
creştere a tineretului în vederea unei acţiuni adminis-
trative. Nu credem că legile, oricît de bine chibzuite,
sînt de ajuns pentru a organiza temeinic o ţară". „Am
căutat întotdeauna să trasăm şi metoda pentru a forma
generaţia nouă de administratori", necesară pentru
„misiunea mare a României de acum şi din deceniile
următoare".
Golopenţia, mergînd de fapt tot în dezvoltarea pe
linia, mai accentuată şi mai precisă, a tradiţiei mono-
grafice, considera necesară o încadrare a problemelor
noastre, în istoria socială, nu numai a României, ci şi
a întreg sud-estului european. Cunoscător al limbilor
maghiară şi germană, a ţinut, întocmai dealtfel ca şi
Octavian Neamţu, strînse relaţii cu sociologii ţărilor
învecinate, redactînd în acest sens studii de sociologie
comparată, foarte utile susţinerii punctelor de vedere
a! intereselor noastre. Cu acest mod de a judeca al lui
362
SO
Golopenţia eram de acord, cu atît mai mult cu cît
accentul era pus pe „cercetare ştiinţifică", ca menire
a echipelor, contrapondere Ia tendinţa de a se acorda
întîietate problemelor vieţii de tabără şi de acţiune
directă, lipsite de o prealabilă viziune globală a pro-
blemelor vieţii sociale,
încercasem eu însumi în 1938 să repun în lumină
interesul „sociologic" al acţiunii echipelor, organizind
şcoala de şefi de echipă de la Făgăraş. Dar Golopenţia
a accentuat încă mai mult această acţiune, prevăzînd
ca în şcolile de pregătire a echipelor învăţămîntul so-
ciologic să figureze mult mai intens.
In cadrul Serviciului Social, de care ne vom ocupa
de îndată, Golopenţia a prevăzut o săptămînă de in-
structaj sociologic, în 1939 publicînd o broşură de 39
de pagini îndreptar pentru instrucţia sociologică în
şcolile de pregătire a Serviciului Social al tinerelului
Broşura a fost redactată exclusiv de către Golopenţia,
deşi fără să-i poarte semnătura, Totuşi ea îi aparţine
şi e drept să fie socotită ca operă a lui. Socotesc că
această broşura este de o importanţă capitală pentru
înţelegerea justă a Serviciului Social şi a modului cum
gîndeam pe atunci rosturile sociale ale sociologiei.
Ideile de bază ale acestei broşuri aui încă şi az ,
cred, un interes deosebit, căci ceea ce se urmărea era
educarea cetăţenească a tineretului, în sensul de a le
da informaţia trebuitoare pentru cunoaşterea proble-
melor reale ale ţării, în aspectele lor istorice, actuale
şi de perspectivă, deci de antrenarea lor conştienţi în
acţiune. In afară de o bibliografie selectivă a proble-
melor, generală, dar şi diferenţiată pe regiuni, bro-
şura cuprinde şi o schiţă sumară, totuşi clară şi suges-
tivă, a istoriei noastre sociale, aşa cum a. fost ea înţe-
leasă de la Bălcescu încoace, o analiză demografică şi
economică a ţării, a biologiei şi demografiei ei, a
structurii social-economice, a claselor ţii categoriilor
sociale, a mişcărilor de tranziţie de la sate în oraşe,
a proceselor de modernizare şi industrializare, toate
formînd laolaltă un tablou unitar, document atît de
valoros încît nu poate lipsi dintr-o istorie a vieţii
363
n o a s t r e c u l t u r a l e a ş a cum e r a ea v ă z u t ă în p r e a j m a
celu d e al doilea r ă z b o i mondial, d e ş c o a l a de socio-
logie r o m â n e a s c ă . B r o ş u r a m a i c u p r i n d e şi e l e m e n t e d e
m e t o d o l o g i e şi t e h n i c ă a c e r c e t ă r i i sociologice, d e s i g u r
f o l o s i n d t e r m i n o l o g i a , c h i a r şi u n e l e idei d i r e c t i v e ale
c o n c e p ţ i e i gustiene, d e p ă ş i n d - o t o t u ş i prin i n t e r p r e t ă r i
c a r e f a c c a p î n ă : „voinţa socială", p r e c o n i z a t ă de
Guşti, să p i a r d ă c a r a c t e r u l ei metafizic, d e v e n i n d m a i
c o n c r e t ă , in sensul c o n s i d e r ă r i i ei ca f e n o m e n politic.
Din a c e s t p u n c t de v e d e r e , cei c a r e u r m ă r e s c a n a -
liza critică a „ m o n o g r a f i e i " sînt d a t o r i să ţie s e a m ă
şi d e acest d o c u m e n t , deşi el e x p r i m ă u n p u n c t d e
v e d e r e c a r e e mai mult al „şcolii" g u s t i e n e decît al lui
Guşti însuşi.
 ENCICLOPEDIA R O M Â N I E I

în a c e l a ş i s e n s d e d e p ă ş i r e a „monograf ier ii socio-

l o g i c e " a u n o r sate răzleţe, se Înscrie şi l u c r a r e a p u -
b l i c a t a in p a t r u m a r i v o l u m e s u b titlul d e Enciclopedia
României.
P o v e s t e a ei e d e s t u l de î n c u r c a t ă . Iniţial, dr. L e o n t e
V i r g i l i u a v u s e s e i n t e n ţ i a d e a tipări o „ e n c i c l o p e d i e " ,
l u î n d în acest scop, încă din 1932, l e g ă t u r i cu d i v e r s e
p e r s o n a l i t ă ţ i c u l t u r a l e ale ţării. N u se p o a t e s p u n e că
dr. Leonte ar fi fost el însuşi a ş a c e v a , e r a în s c h i m b
u n b u n a d m i n i s t r a t o r şi u n abil s t r î n g ă t o r d e f o n d u r i .
A socotit p î n ă la u r m a că e mai bine să p u i e î n t r e a g a
l u c r a r e s u b e g i d a I n s t i t u t u l u i Social R o m â n ,
Pi j f e s o r u l Guşti a fost d e p ă r e r e că e r a p r u d e n t ,
fiind v o r b a d e o l u c r a r e implicînd f o a r t e importante
c h e l ţ u e l i , să-i d e a f o r m a u n e i „Asociaţii ştiinţifice
p e n t r u «Enciclopedia R o m â n i e i » " d o t a t ă cu p e r s o n a l i -
t a t e juridică, a v î n d un c o m i t e t d e direcţie, p r e z i d a t d e
el însuşi şi a l c ă t u i t din ing, Const. Orgihidan, M i r c e a
V u l c ă n e s c u şi Virgiliu Leonte, p l u s u n c o m i t e t d e re-
d a c t a r e , un c o m i t e t d e gestiune, u n c o n s i l i u de a d m i -
n i s t r a ţ i e şi u n altul de cenzori, p o t r i v i t legii p r i v i n d
personalităţile juridice.
A intrat astfel în l u c r u un g r u p de v e c h i „ m o n o g r a -
fişti" c r e s c u ţ i la şcoala s o c i o l o g i e i r o m â n e ş t i , p r e c u m
M i r c e a V u l c ă n e s c u , A . G o l o p e n ţ i a , dr. D, C. G e o r g e s r u ,
II. H. Stahl, ing. I. M e a s n i c o v , p r e c u m şi mulţi m e m b r i
ai I n s t i t u t u l u i Social Român.

365)

SOCIOLBUC
 Ideea nouă a acestei Enciclopedii era de a nu înfă- rie a dezbaterilor de păreri şi teze ivite în jurul aces-
ţişa documentaţia în ordine alfabetică, ci potrivit unui tor probleme, Desigur, asemenea lucrare se mai poate
plan corespunzător viitoarei lucrări de „sociologie a încă încerca; dar azi realităţile s-au schimbat atît de
na îunu". Enciclopedia urma deci să înfăţişeze situaţia mult, încît e mult mai greu să reconstitui unele situa-
sociala a ţării pe schema gustiană a „cadrelor şi ma- ţii, care în 1939 erau încă în plină viaţă, Şi n tot
nifestărilor" socotită ca mod de inventariere si clasare cazul, dacă am fi avut o consemnare a stărilor de fapt
a informaţiilor, uşor de mînuit. In acest sens, enciclo- şi de gînd de dinainte de al doilea război mondial, ar
pedia era considerată ca o lucrare de prealabilă docu- fi fost cît se poate de util
mentare pentru o viitoare analiză sociologică a ţării,
sinteză a tuturor informaţiilor privind geografia, demo- Dovadă e faptul că materialele cuprinse în cele
grafia, istoria, psihologia, manifestările economice, cul- patru volume apărute sînt astăzi încă un izvor de
turale, juridice şi administrativ-politice. informaţie de care nu se poate dispensa nici un cer-
cetător, studiile tipărite în Enciclopedie fiind toate
La început plănuită în 3 volume, a ajuns a cuprinde serioase, scrise de cei mai competenţi oameni de
mult mai multe, din care patru au fost tipărite, alte atunci, iar documentaţia strînsă e de cea mai bună
doua fund abia în lucrare. în afară de materialul ne- calitate. în plus, Enciclopedia prezintă o foarte bogată
cesar unei viziuni de ansamblu a problemelor privind ilustraţie folosind, din plin, colecţia de fotografii a
ţari întreagă, Enciclopedia a cuprins şi o serie le Institutului Social Român, astăzi în cea mai mare parte
„monografii" (tot pe schema cadrelor şi manifestărilor) pierdută, neputîndu-se salva din ea decît stocul care
ale judeţelor şi principalelor oraşe ale ţării. s-a depus la Muzeul satului.
Au fost tipărite, din 1938 pin in 1943, volumele „Sta- °n tot cazul, analiştii culturii noastre, care socotesc
tal Jara Românească" şi două volume privind „Eco- că vechea şcoală a monografiilor sociologice nu s-a
nom/o naţionalăPlănuite numai, dar duse pÎD la pre- ocupat decît exclusiv de lumea rurală, se pot convinge
cizarea amănunţită a studiilor şi a autorilor, volumele că părerea lor e greşită, luînd în considerare volumele
V ş VI trebuiau să cuprindă studii documentare asu- de Enciclopedie a României pe care „şcoala" le reven-
pra culturii noastre, atît populare cît şi „culte". dică, pe bună dreptate.
Păstrez încă ciorna plănuitei table de materii a
acestor două volume, cu însemnări manuscrise multi-
ple, multe din ele făcute la sugestia profesorului Guşti,
cu care problema a fost discutată în repetate rînduri
Regret în mod deosebit că nu s-au putut realiza in
special capitolele privind cultura noastră populară, la
care fusese antrenată toată grupa celor care, alături de
Brăiloiu, studiaseră la teren, în multe cazuri împreună
cu noi, folclorul şi etnografia ţării. Lipsa unei astfel
de lucrări o resimţim şi azi, căci nu dispunem încă
nici măcar de monografiile prealabile unei sinteze
finale, în afară de cîteva remarcabile monografii de
probleme parţiale şi unele bune bibliografii, ne lipseşte
un inventar complet al documentelor existente, cu
semnalarea golurilor de informaţie, precum şi o isto
363)

SOCIOLBUC

CONGRESUL I N T E R N A Ţ I O N A L DE SOCIOLOGIE
Am a r ă t a t că în a n u l 1938 v e n i s e în ţ a r ă R e n e
M a u n i e r , in p r e g ă t i r e a celui d e al Xl-lea C o n g r e s in-
t e r n a ţ i o n a l d e s o c i o l o g i e o r g a n i z a t d e „Institutul inter-
n a ţ i o n a l de sociologie", la Bucureşti, pe data p l ă n u i t a
d e 29 a u g u s t 1939.
Alegerea oraşului B u c u r e ş t i ca loc d e î n t î l n i r e a
sociologilor din t o a t ă l u m e a , nu f u s e s e f ă c u t ă Ia h a -
zard, dat fiind ca aci p u t e a u lua c u n o ş t i n ţ ă de o miş-
c a r e sociologică c a r e nu a v e a e c h i v a l e n t în altă ţară,
p r e c u m şi de o t e m a t i c ă originală, N u n e p r o p u n e a m
s ă o r g a n i z ă m d o a r o s e r i e de ş e d i n ţ e do „ c o m u n i c ă r i
şi dezbateri", ci u n p r i l e j de c u n o a ş t e r e şi a n a l i z a r e
critică a î n t r e g m o d u l u i c u m e r a u c o n c e p u t e şi o r g a -
n i z a t e — la noi — c e r c e t ă r i l e sociologice.
D i s p u n e a m în acest scop d e 5 „Institute S o c i a l e "
r e g i o n a l e , a c o p e r i n d î n t r e a g a s u p r a f a ţ ă a ţării, filiale
a l e I n s t i t u t u l u i c e n t r a l din Bucureşti, d e u n „ M u z e u
al satului", de o „Expoziţie a m e t o d e l o r şi t e h n i c i l o r
de l u c r u a m o n o g r a f i i l o r sociologice", d e filme d o c u -
m e n t a r e , d e o serie d e 5 e c h i p e d e c e r c e t a r e la t e r e n ,
o r g a n i z a t e a n u m e în s a t e l e Drăguş, N e r e j , Şanţ, R u n c u
şi Clopotiva, la c a r e c o n g r e s i ş t i i e r a u i n v i t a ţ i să p a r t i -
cipe, de o m o n o g r a f i e tipărită în limba franceză —
Nerej, un village cl'une region arcliique —, de revista
Archives pour la Science et la Reforme Sociale, organ
oficial al Institului I n t e r n a ţ i o n a l d e Sociologie, d e
r e v i s t a Sociologia românească, p r e c u m şi d e alte pu-
blicaţii, reviste, v o l u m e şi broşuri.
368
SOCIOLBUC
Apelul f ă c u t c ă t r e sociologii s t r ă i n i de a p a r t i c i p a ,
trimiţând din v r e m e t e x t e l e c o m u n i c ă r i l o r lor, a fost
a s c u l t a t , r ă s p u n z î n d la c h e m a r e a n o a s t r ă u n n u m ă r de
250 sociologi din 21 d e ţări. C o m u n i c ă r i l e sosite p î n ă
la 10 a u g u s t 1939, in ciuda a m î n ă r i i acestui congres,
a t i n g e a u cifra d e 82, t i p ă r i r e a lor c o n t i n u î n d totuşi a
fi f ă c u t ă p î n ă în a n u l 1940, s u b titlul Travaux du XlVe
Congres International de Sociologie cuprinzînd mai
m u l t e serii. Seria A Unităţi sociale, seria B Satul în
d o u ă volume, s e r i a C Oraşul. N u au m a i putut fi p u b l i -
c a t e seriile D Satul şi oraşul, seria E Metodele socio-
logice, seria F Institutele de cercetări sociale, se-
ria G învăţamintul sociologic şi s e r i a H de c o m u n i c ă r i
d i v e r s e . De a s e m e n i nu a u m a i p u t u t îi tipărite nici
cele G0 c o m u n i c ă r i ale sociologilor români.
E d e la sine î n ţ e l e s că p r e g ă t i r e a u n u i astfel d e
congres r e p r e z e n t a u n e f o r t de m u n c ă deosebit de
m a r e . atît ştiinţific cît şi a d m i n i s t r a t i v . A s u p r a lui sînt
m u l t e a m ă n u n t e c a r e m e r i t ă a fi r e m e m o r a t e , c o n s t i -
tuind o e x p e r i e n ţ ă d e c a r e pot ţine s e a m a toţi cei c a r e
astăzi încă au a s e m e n e a sarcini d e înlîlniri i n t e r n a ţ i o -
nale. De obicei s e dă o i m p o r t a n ţ ă de prim r a n g p r o -
b l e m e l o r a d m i n i s t r a t i v e , c a r e sînt desigur reale, t o t u ş i
n u c o p l e ş i t o a r e . îmi a d u c a m i n t e că p r o f e s o r u l Guşti
m - a luat cu d î n s u l în a u d i e n ţ ă la p r i m a r u l c a p i t a l e i ,
ca să-1 p u n e m în g a r d ă că vom a v e a vizita unui m a r e
n u m ă r de s t r ă i n i c a r e t r e b u i a u n e a p ă r a t să plece cu
impresii b u n e din ţară, Primarul, f o a r t e binevoitor, a u -
zind că p r o f e s o r u l Guşti s p u n e a c e g r e u t ă ţ i î n t i m p i n ă
în o r g a n i z a r e a d e z b a t e r i l o r ştiinţifice, 1-a î n c u r a j a t
s p u n î n d u - i „Dar nu v ă f a c e griji, d o m n u l e p r o f e s o r , c ă
le d a u eu o m a s ă , c u m n u s - a m a i v ă z u t " ! D u p ă a
lui p ă r e r e p r o p a g a n d a ştiinţifică se făcea cel m a i b i n e
prin o r g a n i z a r e a u n u i chef cu lăutari, d e - p r o p o r ţ i i
gigantice.
T o t u ş i p r o f e s o r u l Guşti era de a l t ă părere, a ş a că
a a c o r d a t î n t î i e t a t e pregătirii ştiinţifice a c o n g r e s u l u i .
Ca d e obicei, a organizat, din p u n c t d e v e d e r e a d m i -
n i s t r a t i v , s e r i a de p r o b l e m e c a r e u r m a u a li s o l u t i o n a t e .
Folosind d e o p o t r i v ă c o l a b o r a t o r i atît din Institutul So-
C-fla 57-Î3 coala 24 369
cial cît şi din F u n d a ţ i e , a a l c ă t u i t o e c h i p ă d e şoc, cu c î n d u - l e p î n ă la stadiul în c a r e p u t e a u fi î n f ă ţ i ş a t e
o d i s t r i b u ţ i e de s a r c i n i f o a r t e precise. Definitivarea unui congres mondial.
„ p r o g r a m u l u i t e m a t i c " al a c e s t u i c o n g r e s a fost d a t ă A m fost d e c i puşi în s i t u a ţ i a d e a r e f l e c t a din n o u ,
lui H e r s e n i şi mie, cu g r i j a d e a stabili lista c o n t r i b u - încă mai serios, a s u p r a v a l o r i i „ m o n o g r a f i i l o r " ca in-
ţiilor r o m â n e ş t i şi d i s p u n e r e a p e secţii a c o m u n i c ă r i l o r s t r u m e n t de a n a l i z ă sociologică a r e a l i t ă ţ i l o r s o c i a l e .
străine. Golopenţia a avut sarcina de a asigura redac- Cel p u ţ i n p e n t r u mine, m o n o g r a f i a p e c a r e a m î n c e r -
ţia şi t i p ă r i r e a t u t u r o r c o m u n i c ă r i l o r , iar N e a m ţ u , p e c a t - o la N e r e j a fost u n n o u p r i l e j d e a n a l i z ă a u t o -
cea d e a p u n e la p u n c t l u c r ă r i l e e c h i p e l o r a n u m e o r g a - critică, d e s c h i m b a r e a m u l t o r a din p u n c t e l e m e l e d e
nizate, d e m o n s t r a t i v , în c e l e cinci s a t e c a r e u r m a u să v e d e r e a n t e r i o a r e , d a r şi de r e v e n i r e Ia t o a t e g î n d u r i l e
p r i m e a s c ă vizita şi e v e n t u a l c o l a b o r a r e a străinilor c a r e p e c a r e le a v u s e s e m în N e r e j u l cel d i n 1927, p r i v i n d
ar fi dorit-o. De î n t r e g s e c r e t a r i a t u l u r m a a se o c u p a p r o b l e m a a c ţ i u n i l o r sociale. Din a m î n d o u ă p u n c t e l e d e
C h r i s t i n e Galitzi-Brătescu, c a r e îşi f ă c u s e studiile d e v e d e r e , al c e r c e t ă r i i şi al acţiunii, m - a m v ă z u t silit să
s o c i o l o g i e în A m e r i c a , e r a m e m b r ă a I n s t i t u t u l u i So- d e p ă ş e s c m a r g i n i l e c o n c e p ţ i i l o r f o l o s i t e de c ă t r e „şcoa-
cial R o m â n şi p r o f e s o a r ă la Ş c o a l a S u p e r i o a r ă de A s i s - lă" şi d e c ă t r e F u n d a ţ i e .
t e n ţ ă Socială. A s u p r a a c e s t e i c a m p a n i i m o n o g r a f i c e „ N e r e j 1938"
î n plus, mi-a r e v e n i t s a r c i n a d e a m o n t a o e x p o - v o i a v e a d e c i m a i m u l t e e x p l i c a ţ i i d e dat, ele a v î n d
ziţie d e m o n s t r a t i v ă a m e t o d o l o g i e i n o a s t r e de c e r c e t a r e p e n t r u m i n e î n s e m n ă t a t e a u n u i m o m e n t în c a r e t o a t ă
şi a t u t u r o r t e h n i c i l o r î n t r e b u i n ţ a t e în campaniile p r o b l e m a t i c a v e c h e u r m a s ă c a p e t e o altă d i r e c ţ i e şi
n o a s t r e , t r e a b ă la c a r e a m l u c r a t d e s t u l d e mult, sol- u n alt înţeles.
d a t ă cu n e p l ă c e r e a de a trebui s ă p r o c e d e z la d e m o n -
t a r e a ei, î n a i n t e ca e a s ă fi fost v ă z u t ă , nici m ă c a r d e
cei din ţ a r ă ; cu e x c e p ţ i a e c h i p e i d e t i n e r i cu c a r e
colaborasem.
Dar c e e a ce îl i n t e r e s a direct p e p r o f e s o r e r a să *
p o a t ă î n f ă ţ i ş a C o n g r e s u l u i l u c r ă r i d e mai m a r e a m -
ploare, în f o r m a u n o r „ m o n o g r a f i i " r e p r e z e n t a t i v e p e n -
tru m o d u l c u m c o n c e p e a dînsul e x e c u t a r e a l u c r ă r i l o r
s o c i o l o g i c e la t e r e n .
I n c e m ă p r i v e ş t e , am e z i t a t c î t ă v a vreme între
D r ă g u ş şi N e r e j , ca sat în c a r e p u t e a fi î n f ă ţ i ş a t ă cît
m a i credincios c o n c e p ţ i a sociologică a profesorului
Guşti, Pînă la u r m ă s - a h o t ă r î t ca e u să p r e g ă t e s c m o -
n o g r a f i a N e r e j u l u i , iar H e r s e n i p e c e a a D r ă g u ş u l u i ,
Golopenţia urmînd să prezinte experienţa metodologică
a celor „60 de sate", iar C o n e a s ă r e d a c t e z e p e n t r u
tipar „monografia satului Clopotiva" pe care o alcă-
tuise încă clin 1935.
F ă c e a m astfel un p a s m a i d e p a r t e în m u n c a n o a s -
tră, d a t fiind că n e a f l a m a c u m a in f a ţ a u n e i m i s i u n i
p r e c i s e ; cea de a î n c h e i a l u c r ă r i l e d e pînă acum, a d u -

370)

SOCIOLBUC

MONOGRAFIA SATULUI NEREJ (1938)
D i s p u n e a m d e o d o c u m e n t a r e mai v e c h e r e z u l t a t
al m o n o g r a f i e r i i din 1927, p l u s d e d o s a r e l e a ' t r e i c a m -
p a n n s u c c e s i v e f ă c u t e în N e r e j d e c ă t r e e c h i p e l e de
a c ţ i u n e a l e F u n d a ţ i e i . C î t e v a t e x t e se a f l a u c h i a r g a t a
p u b l i c a t e , aşa că n u a v e a m d e f ă c u t d e c î t o a d u c e r e
la zi 6 ci or d e j a ştiute, o c o n f r u n t a r e î n t r e s i t u a ţ i a
din 1927 şi c e a din 1938 şi mai ales o c o m p l e t a r e a
lipsurilor, a s t f e l ca sistemul „ c a d r e l o r şi m a n i f e s t ă r i l o r "
sa p o a t ă fi p r e z e n t a t complet, u r m ă r i n d cît mai c e -
d i n c i o s s c h e m a dorită de p r o f e s o r .
. Un lucrat în N e r e j timp d e d o u ă luni, î n t r e 15 iu-
lie şi 15 s e p t e m b r i e 1938 cu o e c h i p ă a F u n -
daţiei a l c ă t u i t ă din opt m e m b r i , unii foşti e l e v i ai mei
p r e c u m Gh. Serafim şi lor Gh. Filip, c ă r o r a l e - a m a ău-
g un g r u p r e l a t i v m a r e de o a m e n i d e ştiinţă de r e a l ă
v a l o a r e , p r e c u m C o n s t a n t i n Brăiloiu, v e n i t cu m u z i c o -
logul C. Bugeanu, astăzi r e p u t a t d i r i j o r de o r c h e s t r ă ,
v ictor T u f e s c u , e r u d i t u l p r o f e s o r de g e o g r a f i e, Ion
Butură, specialist în e t n o b o t a n i c ă , Petre Stănculescu
i n g i n e r a g r o n o m , dr. D. C. G e o r g e s c u , s e c u n d a n t ai
m e u fiind C o n s t a n t i n Ş t e f ă n e s c u .
î n a i n t e d e a d e s c i n d e în N e r e j , u r m ă r i i d e i d e e a că
fotografiile aeriene sînt o unealtă excelentă d e cerce-
t a r e sociologică, am r u g a t p e p r i e t e n u l Gh. Ţintă, c a r e
a v e a u n a v i o n personal, să f a c ă cu m i n e u n ' z b o r d e a -
supra întregii V r a n c e , ca să a m astfel o v i z i u n e g l o b a l ă
despre situaţia geografică a acestei „căldări" a Vran-
cei, a m o d u l u i de d i s t r i b u i r e a localităţilor în teritoriu,
372
421
SOCIOLBUC
ei stării pădurilor, islazurilor şi a p e t e c e l o r de agri-
cultură. Am zburat deci cîteva ceasuri deasupra Vran-
cei, r e g r e t î n d lipsa a p a r a t u r i i a e r o f o t o g r a m e t r i c e .
Dealtfel, n u e r a p r i m a o a r ă cînd z b u r a m în s c o p u r i
de d o c u m e n t a r e . Şi d e a s u p r a B ă r ă g a n u l u i am z b u r a t
cu u n a p a r a t al societăţii ARPA, ca să v ă d dacă p o t
identifica t u m u l u s u r i l e din stepă, c a r e potrivit unei
ipoteze în c a r e cred şi a c u m a , an şi o a l t ă s e m n i f i c a ţ i e
decît c e a pe c a r e le-o a c o r d ă arheologii,;,Pe Gh. Ţ i n t a
l-am luat. cu m i n e şi la N e r e j . Fiind m a t e m a t i c i a n l-am
rugat să v a d ă dacă poate scoate ceva din analiza ma-
tematicilor p o p u l a r e .
N e - a m i n s t a l a t în N e r e j destul d e bine, Victor Tu-
fescu, T. Simionescu, î n t o c m a i ca şi m i n e , v e n i ţ i îm-
p r e u n ă cu soţiile. A m î n c e p u t să l u c r ă m asiduu, d u p ă
o cît m a i s e v e r ă d i s t r i b u ţ i e a sarcinilor, d e d a t a a c e a s t a
p r o c e d î n d la r e d a c t ă r i f ă c u t e la teren, potrivit unui
p l a n d e t i p ă r i r e î n c ă d e la î n c e p u t p r e c i z a t , astfel ca
t e x t e l e v e c h i să p o a t ă fi c o m p l e t a t e şi i n t e r c a l a t e la
locul c u v e n i t in v o l u m u l fina!.
Pe G h e o r g h e S e r a f i m l-am r u g a i să p r o c e d e z e şi Ia
o analiză a dosarelor de constituire a obştilor existente
la i n s t a n ţ e l e j u d e c ă t o r e ş t i locale. S e r a f i m , care pre-
z e n t a s e ca t e m ă d e l i c e n ţ ă o l u c r a r e d e s p r e t r u p u r i l e
dc m o ş i e din satul s ă u natal, din j u d e ţ u l M e h e d i n ţ i , a
lucrat deci un şir de t a b e l e d e s t a t i s t i c ă judiciară,
î m p r e u n ă cu el a m r e d a c t a t apoi studiul O situaţie
intolerabilă: neorganizarea obştilor răzăşeşti clin
Vrancea, pe c a r e am p u b l i c a t - o în Sociologia româ-
nească şi a m i n t e r c a l a t - o a p o i în m o n o g r a f i a N e r e j u -
lui. Tot dînsul, î m p r e u n ă cu P e t r e S t ă n c u l e s c u , la ple-
c a r e a din V r a n c e a , au f ă c u t o a n a l i z ă a t î r g u l u i din
Vidra, d e a s e m e n e a p u b l i c a t ă în Sociologia românească.
A m i n t e s c în m o d d e o s e b i t p e Ion G h . Filip, ca pe
unul din • c o l a b o r a t o r i i c a r e m i - a u fost d i n t r e cei m a i
dragi, d a t o r i t ă atît c a l i t ă ţ i l o r lui i n t e l e c t u a l e , cît m a i
«iles celor morale, r a r i fiind cei c a r e s ă a i b e ca el atîta
sensibilitate faţă de problemele o n e s t i t ă ţ i i f a ţ ă de
p r o p r i a lui m u n c ă şi f a ţ ă d e m u n c a a l t o r a . Cu el, d e -
 altfel, voi mai a v e a de c o l a b o r a t deseori, pînă la pre-
p ivusesem
m a t u r u l său deces.
Din cele c e r c e t a t e la N e r e j , ţin să s e m n a l e z însem-
n ă t a t e a m e t o d o l o g i c ă a studiului f ă c u t pe p r o b l e m a
m o r t u şi ritualului înmormântării. M u r i s e în sat u n om
in virsta, aşa că de î n d a t ă am o r g a n i z a t o echipă spe-
ciala, n u m e r o a s ă , ai căror membri, potrivit u n u i orar
precis, se s u c c e d a u zi şi noapte, ca să v a d ă şi să n o -
n n V ° L C t Se întîmplă- Fot°3rafuI echipei, Stelian
Oode, de a s e m e n e a era p e r m a n e n t prezent, t o a t ă s na,
d a r şi Ia p r i v e g h i u l de noapte, ca să ia, dacă nu cine-
m a t o g r a f e , m ă c a r o serie de fotografii succesive, ale
d i v e r s e l o r e t a p e de î n d e p l i n i r e a ritualurilor f u n e b r e
Ritualuri e x t r e m de b o g a t e în detaliile lor culmînînd
n CtUm aCt rii eraU
tLnmaSîi ° * " ° ^ ^
Ştiam că priveghiul, ia un foc făcut în c u r t e cu
jocurile mascaţilor, e x i s t a la N e r e j , de v r e m e ce îl
a p u c a s e m în 1927 încă în plină vigoare. Dar în 1938
m a s c a ţ u şi priveghiul f u s e s e r ă p u s e sub interdicţie de
c ă t r e autorităţile r e l i g i o a s e şi civile, s u b >tiv că ar
ti s a l b a t i c e şi pagine. A m obţinut totuşi d e z l e g a r e a
n e c e s a r ă , astfel că nici p r e o t u l şi nici j a n d a r m i i nu
s - a u amestecat. Am dat atunci v e s t e în sat că sînt
l i b e r ! s a facă p r i v e g h i u l a ş a cum cred ei de cuviinţă
A t i t au aşteptat tinerii şi a u . ş i organizat un p r i v e g h i '
™ ™ S " a U d e z l ă n t u i t 0 a p t e î n t simplu
rea
prin costuma ie,
aifluZ f " 9 ă . Astăzi „măştile"
a u a j u n s Ia moda. A m a t o r i n e a v i z a ţ i d e s p r e ce e vorlw
au c ă u t a t în V r a n c e a „măşti", iar vrîncenii, n e g u s t o r o ş i
f u n d , d a c a au v ă z u t că s e caută, au î n c e p u t a le fa-
brica m serie. N u p e n t r u a le folosi în priveghiu, ci
p e n t r u a le v m d e , a c e s t e obiecte a j u n g î n d a fi arti-
z a n a t de cel mai prost gust, f a b r i c a t e în serie.
D u p ă t e r m i n a r e a înmormântării acelui om, c ă r u i a
satul 11 s p u n e a acum „Nea N i c u l a e mortul", echipierii
f r a j l o i u ?i cu mine, am p o r n i t la i n t e r o g a r e a
t u t u r o r actorilor c a r e participaseră la î n m o r m î n t a r e ,
stabilind astfel, cred eu, un model de c u m ar t r e b u i
studiate toate a s e m e n e a ritualuri, model pe c a r e îl
374
SOCIOLBUC
în v e d e r e şi la c e r c e t a r e a „cununii" din
Şanţ, dar d e d a t a a c e a s t a amplificat şi mult m a i bine
pus la punct.
R e d a c t a r e a finală am făcut-o c u Brăiloiu, c e v a m a i
tîrziu. A v e a u părinţii m e i o casă în Braşov, foarte
bine a ş e z a t ă în „După Inişti", în c a r e n e - a m instalat
u soţiile noastre, Iucrînd în tihnă. La Braşov f u n c ţ i o n a
pe acea v r e m e la Liceul M e ş o t a şi Victor Tufescu, cu
( a r e am a v u t deci p r i l e j u l unor d e s e c o n t a c t e pînă
cînd şi dînsui a dat g a t a r e d a c t a r e a „cadrului cosmo-
logic" în iarna a n u l u i 1938.
O altă e x p e r i e n ţ ă a v u t ă în a c e a s t ă c a m p a n i e a fost
„şcoala de bibliotecari" pe c a r e am .. o r g a n i z a t - o la
Bîrseşti, a cărui m o n o g r a f i e s u m a r ă a fost apoi alcă-
tuită de Yolanda N i c o a r ă şi p u b l i c a t ă în cele 60 de
sate.
U r m ă r e a m să c a p ă t informaţii d e s p r e î n t r e a g a Vrari-
:e, în special cu p r i v i r e la distribuţia pe s a t e a munţi-
lor V r a n c e i . F u n d a ţ i a m - a a j u t a t c u cele n e c e s a r e ca să
pot c o n v o c a în Bîrseşti o şcoală d e bibliotecari, la c a r e
am c h e m a t î n v ă ţ ă t o r i din t o a t e s a t e l e V r a n c e i . Şcoala
a ţinut o săptămînă, în c a r e am fost singurul profesor,
a j u t a t de C o n s t a n t i n Ş t e f ă n e s c u p e care îl luasem cu
mine. A.m m e r s călări din N e r e j la Bîrseşti şi cu spri-
jinul echipierei Yolanda N i c o a r ă , n e - a m p u t u t instala
în localul şcolii d e acolo şi să o r g a n i z ă m o „tabără-
ş c o a l ă " pe gustul meu, adică f ă r ă exerciţii fizice şi fă-
ră d e m o n s t r a ţ i i sportive, e x p u n î n d nu n u m a i tehnicile
bibliotecilor săteşti, dar şi î n t r e g planul de lucru al
F u n d a ţ i e i şi m a i ales scopul m o n o g r a f i e i N e r e j u l u i , în
cadrul g e n e r a l al V r a n c e i . O b u n ă p a r t e din timp a fost
î n c h i n a t ă şedinţelor în c a r e f i e c a r e cursant a fost ru-
gat sa scrie o „monografie s u m a r ă " a satului lor. A m
folosit tehnica „ e x t e m p o r a l e l o r " succesive, pe t e m e m a i
intîi e x p u s e şi d i s c u t a t e în comun, ca să se î n ţ e l e a g ă
hine d e toată lumea ce a n u m e căutăm, să obţinem, M e -
toda s-a dovedit a fi excelentă, ea fiind d e fapt o d u -
b l a r e a tehnicilor de i n t e r o g a r e colectivă, cu c e a a
dezbaterilor colective, u r m a t e de lucrări scrise „extem-
porale", adică f ă c u t e d e îndată, în clasă, citite şi co-
375
m e n t a l e în comun. M a t e r i a l u l s t r î n s a fost a p o i c a r t o -
g r a f i a t d e c ă t r e p r o f e s o r u l Victor Tufescu, în ceea c e
p r i v e ş t e h o t a r e l e munţilor, restul i n f o r m a ţ i i l o r de di-
vei e n a t u r i , fiind ţ i n u t e în s e a m ă în r e d a c t a r e a f i n a l ă .
Drept o d i h n ă m i - a m î n g ă d u i t să mai f a c loc şi zile-
lor de a l e r g a r e p r i n coclauri, în c ă u t a r e a d e o a m e n i cu
c a r e să pot sta de v o r b ă , a s c u l t î n d d e la ei povestiri,
m u l t e din ele a v î n d d a r u l să r e î n v i e i m a g i n e a u n e i
lumi şi a u n o r m e n t a l i t ă ţ i a r h a i c e . A j u n g î n d o d a t ă în
c ă t u n u l Săhastrului, am stat de v o r b ă cu o f e m e i e b ă -
trînă, d e s p r e t r e c u t e l e v r e m i ale tinereţii, La p l e c a r e
m-a î n t r e b a t :
— N u v r e i s-o v e z i şi p e b ă t r î n i c a ?
— Ce bătrînică ?
— A v e m în casă o băLrînică.
— Mama dumitale ?
— Da de u n d e ! Cînd am c u m p ă r a t casa asta, am
c u m p ă r a t - o cu b ă t r î n ă cu tot. A ş a ne-a fost î n v o i a l a cu
v î n z ă t o r u l : cît o trăi, s - o ţ i n e m pe b ă t r î n i c ă î n t r - o
o d a i e ; că şi el tot a ş a f ă c u s e .
Pe o r o g o j i n ă î n t i n s ă p e p ă m î n t u l u n e i odăi curate,
lîngă un f o c c a r e a r d e a , d e ş i e r a m în luna lui a u g u s t ,
a c o p e r i t ă t o a t ă cu u n c e a r c e a f , stătea, a ş e z a t ă turceşte,
o bătrînă.
C a z d a a tras c e a r c e a f u l , a pus m î n a pe u m ă r u ] ei
şi a trezit-o.
— M ă t u ş e , au v e n i t n i ş t e d o m n i să te v a z ă ,
B ă t r î n ă a deschis doi o c h i mari, verzi, s-a uitat
a d i n e la mine.
— C e faci mătuşe, a m î n t r e b a t - o .
Şi m ă t u ş a a î n c e p u t s ă - m i s p u n ă o p o v e s t e l u n g ă
şi c i u d a t ă , în c a r e a p ă r e a u şi n u m e p e c a r e le c u n o ş -
t e a m din r ă s f o i r e a a c t e l o r v e c h i v r î n e e n e , p r e c u m cel
al lui A s a n a c h e Pamfil, de la î n c e p u t u l v e a c u l u i t r e -
cut.
„— Sînt veselă, t o t d e a u n a , că mă d u c p e p i c i o a r e
p e s t e t o t ! Şi p e u n d e n - a m u m b l a t eu. A c u m stau, să
n u m ă d o a r ă c a r n e a . N u ! N i m i c ! D a c ă sînt de 150 d e
ani !"
203
 După c a r e u r m a o î n ş i r u i r e d e a m i n t i r i a unei p ă ţ a -
nii a ei, t î n ă r ă fiind încă, la O d o b e ş t i , cînd nu se ş t i e
c e a n u m e p ă c a t e f ă c u s e , s a u de c a r e f u s e s e î n v i n u i t ă ,
c a r e o c h i n u i a u şi acum, d e ş i p l ă t i s e t o a t e s l u j b e l e d e
d e z l e g a r e c u v e n i t e . Descria însă v r e m e a t i n e r e ţ i i sale,
Snfăţişînd o V r a n c e c a r e n u s e m ă n a cu coa d e azi ;
c e e a ce m ă i n t e r e s a . Reţin d e c i u r m ă t o r u l p a s a j din po-
v e s t i r e ( c a r e n u e locul să o t r a n s c r i u toată).
„A v e n i t v r e m e a d e a m u r i t şi m a m a m e a . Cînd a
murit m a m a mea, a v e a m t a t ă de al doilea (că ăla n e - a
c r e s c u t p e noi). Era u n u l Burlacu, a l d e Grofu, a ş a îi
zicea. Şi e r a u o a m e n i stătuţi, o a m e n i d e 70 de ani, a ş a
r i c e a . Şi e r a u plini d e a v e r e , d e vite. P e a t u n c i n u e r a u
g r e u t ă ţ i ca a c u m a . E r a u n e a m u r i m i l o a s e . Şi a v e a ta-
languri d e c a p r e şi de oi, d e capre, boi şi cai, t e l e g a r i
n e g r i ca corbii".
E r a u amintiri, d a c ă nu d e p e s t e o s u t a de ani, în tot
r a z u l d i n t r - o V r a n c e c a r e m a i era încă p a s t o r a l ă , o a m e -
nii trăind n u m a i din vite, n u din p ă d u r e şi f e r ă s t r a i e .
C e e a c e m ă f ă c e a să n u uit că în V r a n c e a nu t r e b u i a
i ai n u m a i p r e o c u p ă r i ştiinţifice, ci şi altele p r i v i t o a r e
la s o a r t a v i i t o a r e a Vrancei, deci a u n e i a c ţ i u n i sociale de
0 m a i l a r g ă p e r s p e c t i v ă decît c e a a p r a c t i c i s m u l u i ime-
diat, ca cel al e c h i p e l o r s t u d e n ţ e ş t i ale F u n d a ţ i e i .
A m c ă u t a t deci să î n ţ e l e g c a r e ar p u t e a fi soluţia ca
î n t r e a g a V r a n c e să iasă din s i t u a ţ i a g r e a în c a r e se afla.
Sâ f a c a d i c ă c e e a c e azi se n u m e ş t e „viitorologie", în
dublul s e n s al c u v î n t u l u i ; s ă v ă d a ş a d a r c e s - a r p u t e a în-
Lîmpla d a c ă l u c r u r i l e v o r c o n t i n u a p e f ă g a ş u l p e c a r e
se a f l a u p o r n i t e şi ce s-ar p u t e a f a c e ca acest f ă g a ş să
110 părăsit, a p u c î n d u - s e alt d r u m şi în acest caz, c a r e
iiuume. F a ţ ă de 1927, s i t u a ţ i a V r a n c e i s e î n r ă u t ă ţ i s e con-
iiderabil. E x c l u s i v a o c u p a ţ i e a s ă t e n i l o r a j u n s e s e a fi
e x p l o a t a r e a p ă d u r i l o r . F i e r ă s t r a i e l e şi c o m e r ţ u l cu scîn-
duri în p i a ţ a O d o b e ş t i l o r , a d u c e a u cu s i n e s e c ă t u i r e a p ă -
durilor şi o m i z e r i e g e n e r a l i z a t ă . P e de altă p a r t e islazu-
1 ile c o m u n e e r a u din c e în c e m a i a c a p a r a t e d e c h i a b u -
111 satelor, l u p t e l e s o c i a l e d i n t r e ei şi cei s ă r a c i d e v e n i n d
grave.

377)

SOCIOLBUC
 Am regăsit, p ă s t r a t In d o s a r e l e lui C o n s t a n t i n Ş t e f ă -
nescu, u n text din 1938, p e c a r e îl s t e n o g r a f i a s e m s t î n d
de v o r b ă cu Simion T e m ă t o r u d e 80 de ani, p e c a r e îl
r e p r o d u c (minus î n j u r ă t u r i l e ) ca fiind n u n u m a i s e m n i f i -
c a t i v ci şi cît se p o a t e d e pitoresc, î n t r e b a t c e e cu p ă -
d u r i l e şi cu islazul, t e r e n u r i a f l a t e în d e v ă l m ă ş i e a b s o -
lută, a d i c ă la l i b e r a f o l o s i n ţ ă a t u t u r o r a , d î n s u l mi-a
spus :
„Eh ! Tăia şi ei cîte u n copaciu. F ă c e a şi ei cîte c e v a .
Dar acuş, t a i e p ă d u r e a . A c u ş a închis şi p ă m î n t u l . A î n c h i s
islazul, f ă r ă n i c i - u n c a p ă t . A t u n c i n u s e t ă i a ! Să s e î n c h i -
dă, cînd m - a m trezit io p e p ă m î n t ; din c î t e e r a u , nici
o g r ă d i n ă n u se lăsa. Dar mai încoace, au închis isla-
zul. A u f ă c u t c a s e p e islaz, Io ştiu c e ar t r e b u i : islazul
s ă se m ă s o a r e şi c a r e a închis, să d e a acolo, să-i p u i e
la f o n c i e r ă , să p l ă t e a s c ă (...).
Primăria, e s t e v i n a lor, că ei t r e b u i e să oprească.
Că, c î n d m - a m t r e z i t io, a ş a e r e a p a r i i ( „ p a r u l " e sem-
nul prin c a r e u n c e t a ş a r ă t a d o r i n ţ a d e a folosi u n
a n u m e p e t e c de p ă m î n t n. n.) N u s u f e r e a p r i m a r u l s ă
p u i e g a r d u r i decît u n d e f u s e s e p a r u l . Islazul e r a gol.
N u suferea primarul închizături.
N u m a i d e l n i ţ e l e e r e a u închise, Islazul n u era închis,
M î n c a v i t e l e slobode, d e c a p u l lor. A c u ş , d a c ă a închis,
a f ă c u t şi uliţă.
T r e b u i e să s c o a t ă o c o m e s i e p e n t r u islazuri. A t u n c i
o b ş t e a s e a d u n a şi c u m f ă c e a ei, d u p ă c u m d r e g e a ei,
a ş a r ă m î n e a . O a m e n i a c e i a b ă t r î n i î n a i n t e de r ă z b o i
e r a a l t ă s o c o t e a l ă . U n d e e s t e cum a fost a t u n c i ! Va să
zică, a t u n c i e r e a o b ş t e . Ea e r e a cu p r i m ă r i a . Ei e r e a cu
islazurile, ori şi cu c e ; ei e r e a . Dar a c u m , m a i î n c o a -
c e ( . . . ) ! Că a c u m a închis a ş a .
Dacă s - a r s c o a t e o comesie, a t u n c i ar v e d e a c o m e s i a
c u m m e r g e cu î n c h i z ă t u r i l e . î n a i n t e u n d e e r e a b ă t u t pa-
rul, tot a c o l o t r e b u i a să-I bată, mai î n c o a c e a f ă c u t ca-
s e p e islaz ; şi blăni d e p o p u ş o i .
A s c u l t a ţ i ce v ă s p u n io ? De c e v ă s p u n io ? T r e b u i e
s c o a s ă o c o m e s i e p e n t r u t r e a b a asta. Dacă s e s c o a t e o
comesie, ar î n t r e b a : «cum stai t u p e islaz ?» «Şi ă s t a
tot pe islaz ( . . . . ) I»
378
SO
A c u m se c h e a m ă că e s t e f ă r ă s t ă p î n . Dar a c u m d a c ă
ne v i n e o stăpînire, a t u n c i se v e d e , «Tu • u c e p l a n ai
închis ?» „Dar t u cu ce p l a n " ? Şi atunci, le dă la t o ţ i
la cap ( ). S a u să fie c a la cîmp, să le î m p a r t ă p e
capete."
Dar în a f a r ă d e a c e s t a b u z al c h i a b u r i l o r din sat,
c a r e „ î n c h i d e a u " din islaz b u c ă ţ i d e t e r e n c u p r i n s e î n t r e
g a r d u r i şi cu c a s e p e ele, p e n t r u V r a n c e a era î n c ă m a i
mare primejdia exploatărilor făcute de societăţile ano-
n i m e f o r e s t i e r e , c a r e t ă i a u r a s p ă d u r e a , astfel ca V r a n -
cea se d e g r a d a p r i n a l u n e c ă r i d e t e r e n u r i , z o n e î n t r e g i
î n a i n t e p l i n e d e p ă d u r e , a j u n g î n d a fi rîuri de n o r o a i e
c u r g î n d de la deal s p r e vale.
î n g r i j o r a t d e a c e a s t ă situaţie, n u p r e a a v e a m cu c i n e
m ă sfătui. A ş a că m - a m d u s d i n n o u la N ă r u j a , s ă s t a u
de v o r b a cu p ă r i n t e l e Neculai, cu c a r e m - a m s f ă t u i t p e
îndelete, a s u p r a a c e era de f ă c u t . A m î n d o i v e d e a m p r o -
b l e m a în a c e l a ş i m o d : s i t u a ţ i a n u mai p u t e a fi t o l e r a t ă ,
e a d u c î n d la u n d e z a s t r u iminent. C e e a c e t r e b u i a f ă -
i it în V r a n c e a n u e r a u deci c o n s u l t a ţ i i m e d i c a l e şi
nici biblioteci p o p u l a r e . B u n e şi ele, d a r n e d u c î n d la re-
z o l v a r e a p r o b l e m e l o r d e fond. în V r a n c e a a r fi fost n e -
c e s a r ă o a c ţ i u n e d e stat, f o a r t e p u t e r n i c ă , f o a r t e n e c r u -
ţ ă t o a r e , p e n t r u a p u n e mai întîi c a p ă t d e v a s t ă r i l o r fo-
r e s t i e r e a s o c i e t ă ţ i l o r a n o m i n e şi a p o i şi a celor a l e
sătenilor.
Dar t r e b u i a u în p r e a l a b i l a s i g u r a t e alte s u r s e d e v e -
n i t u r i p e n t r u m o c a n i i v r î n c e n i , d e c î t c e l e ale p ă d u r i i .
La a g r i c u l t u r ă n u s e p u t e a r e c u r g e , t e r e n u l şi c l i m a fi-
ind cu t o t u l n e p o t r i v i t e . î n schimb, v e c h e a o c u p a ţ i e a
v r î n c e n i l o r , c r e ş t e r e a de vite, p u t e a fi r e l u a t ă : n u însă
la s c a r a t r a d i ţ i o n a l ă , ci în c h i p m o d e r n , adică cu t e h -
nici z o o t e h n i c e ştiinţifice şi m a i ales cu c o o p e r a t i v e d e
c r e ş t e r e a oilor şi vacilor, d e p r e l u c r a r e a p r o d u s e l o r
lactate. C e e a c e î n s e m n a c r e a r e a d e şcoli a n u m e , d e
f o r m a r e a c r e s c ă t o r i l o r de v i t e şi s p e c i a l i z a r e a lor în
p r e l u c r a r e a laptelui, în p l u s d e c r e a r e a de staţii-pilot
z o o t e h n i c e şi d e i n d u s t r i e a l i m e n t a r ă lactată, c o n d i ţ i i l e
n a t u r a l e î n g ă d u i n d t r a n s f o r m a r e a V r a n c e i î n t r - o Elve-
' t e a R o m â n i e i . T o a t e bune, dar la a c e a v r e m e n u e x i s t a
379

cine s ă realizeze u n astfel de plan social. Statul, aşa
cum e r a el în 1939, n u era nici p e d e p a r t e dispus să
o p r e a s c ă a c ţ i u n e a societăţilor f o r e s t i e r e şi nici să in-
v e s t e a s c ă fondurile şi p e r s o n a l u l n e c e s a r p e n t r u c o o p e -
r a t i v i z a r e a satelor şi t r a n s f o r m a r e a regiunii într-o V r a n -
ce zootehnică.
îmi î n t ă r e a m astfel c o n v i n g e r e a că stilul de a c ţ i u n e
al F u n d a ţ i e i era minor, fiind exclus ca pe această ale
să se rezolve .grave p r o b l e m e locale, de felul celei v r i n -
cene, consultaţiile şi acţiunile m ă r u n t e ale echipelor n u
p u t e a u fi decît paleative, f ă r ă c o n s e c i n ţ e substanţiale,
în c e e a c e priveşte diriguirea satelor spre un viitor al-
tul decît cel prezent. O a c ţ i u n e culturală de genul F u n -
daţiei nu îşi p o a t e a v e a deci rost decît în cadrul unui
vast plan de stat, pi 1 c a r e să se rezolve m a r i l e p r o b l e -
m e de fond, mai întii cele d e r i v î n d din luptele sociale
dintre ţărani şi capitalism şi apoi cele finind de lipsa de
o r g a n i z a r e a comunităţilor săteşti.
S p e r a m ca în V r a n c e a , mai exislînd încă o m e n t a l i -
tate devălmaşe, ar fi fost uşor să se t r e a c ă la forme d e
o r g a n i z a r e în c o o p e r a t i v e . însă totuşi n u m a i dacă mai
î n a i n t e s - a r fi o r g a n i z a t o acţiune p l a n i f i c a t ă la s c a r ă
statală. Nici o a c ţ i u n e culturală măruntă, nu putea fi
eficientă în lipsa unei a s e m e n e a politici de stat, nu d e
reformare, ci de r e v o l u ţ i o n a r e a stărilor de fapt, de
a n u l a r e a puterii de e x p l o a t a r e a pădurilor şi islazuri-
lor de c ă t r e societăţile a n o n i m e şi c h i a b u r i m e a din sat.
N u m a i în cadrul u n e i a s e m e n e a acţiuni, propaganda
c u l t u r a l ă m ă r u n t ă p u t e a fi de folos.
A r ă t a m a c e a s t ă p ă r e r e a m e a p ă r i n t e l u i Neculai. El
e r a însă sceptic, s p u n î n d u - m i : „să ştii că de acum în-
colo am intrat in v r e m u r i cînd o să t r ă i m cu lacătul
la g u r ă " . Speriat fiind d e a c ţ i u n e a legionarilor şi apoi
de cea a dictaturii regale, nu c r e d e a că am p u t e a con-
v i n g e o r g a n e l e de stat să se o c u p e de a s e m e n e a p r o -
bleme şi nici m ă c a r să ne lase să ne o c u p ă m noi de ele.
T r ă i a m în Vrancea, în acel an, o v r e m e în c a r e preoţi
şi intelectuali i n t r a s e r ă în rîndurile legionarilor, aşa c a
nu a v e a i cu cine sta de v o r b ă . Doar cu p ă r i n t e l e N e - •
380
SOCIOLBUC
culai m-am putut sfătui şi doar cu el m-am putut înţe-
lege, visînd la u n viitor al Vrancei,
A j u n s e s e m astfel Ia o c o n c e p ţ i e c a r e nu mai a v e a
nimic din felul m e u cel v e c h i d e a gîndi pe v r e m e a
cînd mai c r e d e a m încă într-un „ s ă m ă n ă t o r i s m " literar
şi un „narodnicism" politic. Nici m ă c a r cu felul de a
gindi al activismului cultural î n t e m e i a t sociologic, cum
îl o r g a n i z a s e Fundaţia, nu m a i e r a m acum de acord.
A j u n s e s e p e n t r u m i n e clar că a c ţ i u n e a F u n d a ţ i e i s e do-
v e d e a L V r a n c e a cu lotul zadarnică, n e p u t î n d a d u c e cu
sii ci o soluţie radicală. Nici m ă c a r r e î n t o a r c e r e a la
„oi>ştia" tradiţionala nu p u t e a fi t e m e i u l u n e i î n d r e p -
tări a situaţiilor. O b ş t e a aceasta, a f l a t ă în plină disolu-
ţie, a p a r ţ i n e a unui t r e c u t p e n t r u t o t d e a u n a dispărut,
p r o c e s u l de p ă t r u n d e r e a c a p i t a l i s m u l u i sub t o a t e for-
m e l e sale era în plină d e s f ă ş u r a r e şi n u p u t e a fi „oco-
it trebuia d e p ă ş i i prin depăşirea însăşi a orînduirii
capitaliste. Cel mult, v e d e a m cu p u t i n ţ ă o t r a n s f o r m a r e
a vechilor obştii in forme cooperalivizate, o folosire a
loi în e l a b o r a r e a u n o r cu totul alte f o r m e de v i a ţ ă so-
cială.
Mul m a i tîrziu, în v r e m i l e d e d u p ă 1944, profesorul
Miroii C o n s t a n t i n e s c u mi-a c e r u t un memoriu privitor
a w-ancea, în c a r e mi-am spus p ă r e r e a , cit am p u t u t
m a i c l a r ; dealtfel, aşa cum am f ă c u t - o şi faţă de Lu-
creţiu Pătrăşcanu, cînd m-a d e s e m n a t p r e ş e d i n t e al u n e i
Comisii de r e g l e m e n t a r e a situaţiei obştiilor forestie-
re.^ c a r e nu a dus la nici un rezultat, date fiind întâm-
plările ce se ştiu. Problema a c e a s t a a V r a n c e i a fost
apoi reluată, toi la sugestia lui M i r o n Constantinescu,
de c ă t r e o e c h i p ă c o n d u s ă de N. S. D u m i t r u c ă r u i a i-am
p r e d a t d o c u m e n t e l e ce-1 p u t e a u interesa, în a ş t e p t a r e a
timpului în c a r e p r o b l e m a zonelor n e c o o p e r a t i v i z a t e a
f< t în sfîrşit inclusă în planul de stat, principala piedi-
că in r e z o l v a r e a problemei, cea a situaţiei j u r i d i c e a
pădurilor, fiind r e z o l v a t ă o d a t ă cu s u p r i m a r e a acţiuni-
lor capitaliste d e stil colonial şi prin t r e c e r e a la siste-
mul socialist de o r g a n i z a r e a statului. î n a i n t e de a pleca
din Nerej, î n t r - o ultimă şedinţă, am e x p u s întregii echi-
pe î n t r e a g a p r o b l e m ă a viitorului V r a n c e i pe c a r e cole-
381

gul S i m i o n e s c u a a v u t b u n ă v o i n ţ a să o s t e n o g r a f i e z e ,
astfel că a m p u t u t da l u i N . S. D u m i t r u textul, c a r e p o a -
te s e r v i d r e p t l u a r e d e d a t ă c e r t ă d e s p r e felul în c a r e
vedeam necesară o soluţionare a Vrancei, dincolo de
programul Fundaţiei.
R e v e n i t la Bucureşti, a m î n c e p u t m u n c a , f o a r t e grea,
d e r e d a c t a r e a „ m o n o g r a f i e i " , p e o a r e am t e r m i n a t - o în
d e c u r s de trei luni d e zile, g r a ţ i e f a p t u l u i că mi s-a p u s
la dispoziţie u n b i r o u a n u m e o r g a n i z a t în a c e s t scop, cu
o secretară dactilografă putînd scrie sub dictare texte
franţuzeşti, într-o ortografie corectă. Am reluat deci toa-
te t e x t e l e , o r g a n i z î n d u - I e astfel încît să f o r m e z e u n v o -
lum cît d e cit coerent, p u ţ i n d fi citit ca o c a r t e iar n u ca
o a n t o l o g i e de t e x t e d i v e r s e . D i s p u n e a m şi d e u n a t e l i e r
de desen, de o a r h i v ă f o t o g r a f i c ă , de c a l c u l a t o r i statis-
tici şi, m a i ales, de s e r v i c i u l de t e h n o r e d a c ţ i e şi t i p ă r i r e
de s u b c o n d u c e r e a lui G o l o p e n ţ i a , T e x t e l e f r a n c e z e fi-
ind r e v i z u i t e d e c ă t r e specialişti f r a n c e z i , au r e z u l t a t
trei volume compacte, tipărite însă doar într-un număr
de 2 000 d e e x e m p l a r e , ieşite destul d e tîrziu ca să n u s e
m a i p o a t ă f a c e d i s t r i b u ţ i a lor r a ţ i o n a l ă . O b u n ă p a r t e
din ele au şi fost a r s e de legionari, a ş a că prea p u ţ i n e
au p u t u t a j u n g e u n d e t r e b u i a .
Am a f l a t r e c e n t că în a n t i c a r i a t e l e s t r ă i n e m o n o g r a -
fia N e r e j u l u i s e v i n d e cu 300 f r a n c i noi, s o c o t i t ă fiind o
r a r i t a t e , f i g u r î n d t o t u ş i în b i b l i o g r a f i a o b l i g a t o r i e a stu-
d e n ţ i l o r în sociologie a m u l t o r facultăţi, ca u n a din c e l e
dintîi şi m a i sociologic e l a b o r a t e l u c r ă r i d e a c e s t gen.
C e e a ce nu î n s e a m n ă că eu însumi a m fost m u l ţ u m i t d e
rezultatele obţinute.
R e s p e c t î n d d o r i n ţ a p r o f e s o r u l u i de a f a c e o d e m o n -
s t r a ţ i e a e f i c i e n ţ e i s i s t e m u l u i s ă u sociologic, am î n t î m -
p i n a t s e r i o a s e d i f i c u l t ă ţ i în d i s t r i b u i r e a materialului
,,pe c a d r e şi m a n i f e s t ă r i " , s c h e m ă c a r e s - a d o v e d i t ar-
b i t r a r ă , de n a t u r ă să interzică o v i z i u n e t e o r e t i c - s o c i o -
logică a p r o b l e m e l o r s t u d i a t e .
De a c e e a mi-am îngăduit, s p r e a - m i linişti conştiin-
ţa, să-mi fac a u t o c r i t i c a , s u b f o r m a u n e i recenzii, p u b l i -
382
SOCIOLBUC
421
c a t e în Sociologia românească d i n 1942, c e e a ce mai
întîi 1-a s u r p r i n s p e p r o f e s o r , d a r cu c a r e pînă la u r m ă
s-a î m p ă c a t .
A u t o c r i t i c a a c e a s t a a fost s o c o t i t ă destul de i m p o r -
t a n t ă p e n t r u c u n o a ş t e r e a c u r e n t e l o r din sînul „şcolii
Guşti", ca Pompiliu Caraion, el î n s u ş i u n e m i n e n t e l e v
al p r o f e s o r u l u i Guşti şi a u t o r al u n u i studiu d e s p r e
a c e a „ ş c o a l ă " (pe c a r e o s o c o t e s c a fi c e a m a i bună
din cîte s - a u p u b l i c a t p î n ă acum) să c r e a d ă util să o
reediteze, în v o l u m u l III din s e r i a „sociologia m i l i t a n s " .
S p u n e a m a t u n c i în a c e a r e c e n z i e că „idealul m e u ar fi
fost să a r ă t c u m a c e a s t ă p e r f e c t ă s o c i e t a t e în m i n i a t u -
ră, întîrziind p î n ă în v e a c u l n o s t r u , îşi s c h i m b ă s e n s u l
si d e c a d e în m i j l o c u l u n e i lumi d u ş m a n e : izolarea g e o -
g r a f i c ă a j u n g e a fi u n b l e s t e m ; tradiţia, o p o v a r ă m o a r -
tă, i n e r t ă ; a u t o n o m i a e c o n o m i c ă , o p r a d ă u ş o r ă p e n -
t r u c a p i t a l i s m u l t r i u m f ă t o r , m a i ales p e n t r u cel care,
lucrînd în i n d u s t r i a f o r e s t i e r ă , a t r a n s f o r m a t Vrancea
î n t r - u n a d e v ă r a t r a i al e x p l o a t ă r i i «coloniale» ; o b i c e i u l
p ă m î n t u l u i , o a r m ă a s a s i n ă în m î n a j u r i ş t i l o r m o d e r n i .
Şi o d a t ă cu d e s t r ă m a r e a î n t r e g u l u i sistem, u r m a s ă s e
v a d ă şi d e c ă d e r e a culturală, s l ă b i r e a f o r ţ e i psihice, co-
lective, m o a r t e a folclorului, b o a l a şi mizeria c r u n t ă c u -
prinzând o p o p u l a ţ i e p e v r e m u r i î n f l o r i t o a r e . "
Că a c e a s t ă s c h e m ă n u p u t e a fi r e a l i z a t ă î n t r - o lu-
c r a r e p r e g ă t i t ă p e n t r u a fi î n f ă ţ i ş a t ă străinilor, e l e s n e
de î n ţ e l e s . C î t e v a pagini p r e a s u p ă r ă t o a r e a u şi fost
d e a c e e a „ c e n z u r a t e " , Emanoil B u c u r ţ a s o c o t i n d u - l e ino-
portune.
F ă c e a m î n s ă şi o altă critică v o l u m e l o r mele, p e
c a r e le a c u z a m a fi d o a r d e s c r i p t i v e , i a r n u s o c i o l o g i c e .
S p u n e a m „ P ă r e r e a la c a r e a m a j u n s e s t e u r m ă t o a r e a :
o m o n o g r a f i e t r e b u i e s a fie şi u n a şi alta. In p r i m u l v o -
lum, se î n f ă ţ i ş e a z ă r e z u l t a t u l s o c i o l o g i c propriu-zis, o p e -
ra de sinteză, în c a r e e l e m e n t e l e d e f a p t să a p a r ă în o r -
d i n e a n e c e s i t ă ţ i i d e m o n s t r a ţ i e i , iar n u în a c e e a a c u l e -
gerii. î n altă s e r i e d e v o l u m e să p r e z i n t e , p e c a d r e şi m a -
nifestări, m a t e r i a l u l b r u t cu a j u t o r u l c ă r u i a s - a e l a b o r a t
sociologia respectivă."
 Socotesc şi azi ca o astfel de soluţie e r a ţ i o n a l ă . D a c a
ar fi să r e e d i t e z m o n o g r a f i a N e r e j u l u i , a ş a aş p r o c e d a :
aş r e d a c t a u n v o l u m în c a r e aş f a c e teoria p r o c e s e l o r
d e g e n e z ă şi d e z a g r e g a r e a c o m u n i t ă ţ i l o r d e v ă l m a ş e să-
teşti, a d ă u g î n d u - i o a n e x ă d o c u m e n t a r ă .
î m p r e j u r ă r i l e n u a u f ă c u t însă posibilă o astfel de.
r e e d i t a r e , a ş a că c e e a c e aş fi a v u t de spus în primul
v o l u m , am c ă u t a t a-1 înfăţişa în l u c r ă r i u l t e r i o a r e , p r e -
cum în volumul Sociologia satului devălmaş românesc
(1947) în cele tirei de Contribuţii Ja studiul satelor devăl-
maşe (1958—1965) şi în cel de s i n t e z ă Les anciennes com-
m u n a u t e s villageoises roumaines (1969) c a r e a a v u t p a r t e
d e o ediţie i t a l i a n ă (1976) şi d e o alta e n g l e z ă (1980),
In c e p r i v e ş t e î n s ă p r o b l e m a a n e x e l o r d o c u m e n t a r e
ale un i lucrări d e t e o r i e sociologică, d a c ă a d m i t e m cd
s c h e m a „cadrelor şi m a n i f e s t ă r i l o r " n u e s t e d e c î t u n
sistem c o m o d şi r a ţ i o n a l de c l a s a r e a m a t e r i a l u l u i , e o
î n t r e b a r e d a c ă n u s - a r p u t e a folosi şi alte s c h e m e , în
cazul cînd a c e s t e a s - a r d o v e d i m a i u ş o r de mînuit, fi-
ind m a i p o t r i v i t e cu ipoteza d e l u c r u p e c a r e o a r c în
v e d e r e sociologul c a r e f a c e s i n t e z a . Astfel, în 1946, re-
l u î n d m o n o g r a f i a satului R u n c u , a m socotit că e mai
bine să clasez d o c u m e n t a r e a pe o s c h e m ă m a i p o t r i -
vită unei i n t e r p r e t ă r i m a r x i s t e , r e d i s t r i b u i n d „ c a d r e l e "
şi „ m a n i f e s t ă r i l e " pe s c h e m a i m p u s ă de n e c e s i t a t e a d e
a s t u d i a mai întîi „ s t r u c t u r a e c o n o m i c ă d e b a z ă " şi a p o i
„suprastructura".
Am p u b l i c a t d e a l t f e l a c e a s t ă s c h e m ă în Buletinul Ad-
ministrativ al Consiliului Ştiinţific de s u b p r e z i d e n ţ i a
p r o f e s o r u l u i Guşti, pe a t u n c i p r e ş e d i n t e al A c a d e m i e i
Române, f ă r ă c a p r o f e s o r u l să r i d i c e v r e o obiecţie.
Nici în ce!e d o u ă v o l u m e r e d a c t a t e ele Ion C o n e a ,
Clopotiva, un sat din Haţeg, cu o d o c u m e n t a r e s t r î n s ă
în 1935 cu a j u t o r u l u n e i e c h i p e a F u n d a ţ i e i , d a r p u b l i -
c a t ă a b i a în 1940, n u e r e s p e c t a t ă s c h e m a „cadrelor şi
manifestărilor", volumele avînd mai mult caracterul
u n u i studiu d e a n t r o p o g e o g r a f i e , in c i u d a f a p t u l u i că se
i n t i t u l e a z ă a fi „sociologie". D a t ă fiind însă c a l i t a t e a
ştiinţifică cu lotul ieşită din c o m u n a lui Ion Conea, a
e r u d i ţ i e i sale, p r e c u m şi a multiplicităţii p r e o c u p ă r i l o r
364
SOCIOLBUC
lui, mergând pînă la s t u d i e r e a toponimiei, limbii, obi-
ceiurilor şi credinţelor, p r e c u m şi m a i a l e s a istoriei
sociale, a c e s t e d o u ă v o l u m e s e p o t citi cu m u l t folos
i m a i ales cu m u l t ă plăcere, stilul lui C o n e a , atît de
personal, a v î n d r e a l e calităţi l i t e r a r e . A c e a s t ă c u l e g e r e
de studii d i v e r s e , f ă r ă altă l e g ă t u r ă î n t r e ele d e c î t că
.iu fost f ă c u t e în a c e e a ş i localitate, a fost t o t u ş i soco-
Lită d e p r o f e s o r u l Guşti d r e p t o c o n t r i b u ţ i e utilă a d u s ă
ştiinţei r o m â n e ş t i , deci p r i m i t ă şi p u b l i c a t ă cu t o a t e că
n i : pe d e p a r t e n u e r a o d e m o n s t r a ţ i e d e m o n o g r a f i e
sociologică g u s t i a n ă .
Este din n o u p r i l e j u l de a s u b l i n i a l a r g a î n ţ e l e g e r e
a p r o f e s o r u l u i Guşti, c a r e n u c ă u t a să-şi i m p u n ă cu
o r i c e preţ sistemul, b u c u r o s fiind ori d e c î t e ori p u t e a
sprijini a c t i v i t a t e a ştiinţifică a c o l a b o r a t o r i l o r lui, c h i a r
dacă în p r i m u l m o m e n t a v e a o n e p l ă c u t ă surpriză cînd ve-
d e a că u n i i din elevii lui m e r g pe alte căi d e c î t c e l e
p r e c o n i z a t e d e el. O m u l ele ştiinţă din el c o p l e ş e a însă
o r i c e v e l e i t a t e egoist p e r s o n a l ă , r e p e d e d î n d u - ş î sea-
ma ca şi „rebelii" a p a r ţ i n „şcolii", c a r e se d i v e r s i f i c a
astfel, î n g l o b î n d pe toţi cei care, m a i m u l t s a u m a i pu-
ţin gustieni, l u c r a u totuşi s u b c o n d u c e r e a şi cu s p r i j i -
nul Său.
C o n s t a t a m astfel din c e în ce mai clar, c e e a ce mi
s-a p ă r u t a-1 c a r a c t e r i z a î n c ă din p r i m u l m e u c o n t a c t
cu dînsui, în 1926, a n u m e că m a r e a lui izbîndă c o n s t a
în izbînzile c o l a b o r a t o r i l o r săi, m î n d r i a lui fiind d e a
s t r i n g e în j u r u l unei m u n c i c o m u n e pe cei m a i b u n i din-
tre tinerii c a r e se d e d i c a u ş t i i n ţ e l o r sociale, m e r g î n d
u sprijinul p î n ă la o d i s c r e t ă c o l a b o r a r e cu f i e c a r e din
noi, ba chiar p î n ă la a r ă t a r e a u n o r s e n t i m e n t e d e p ă r i n -
tească d r a g o s t e . îmi a d u c a m i n t e , cînd Ifrim, i n s p e c t o r
al F u n d a ţ i e i , ridica obiecţii la u n e l e m ă s u r i l u a t e d e
Guşti cu p r i v i r e la o r g a n i z a r e a „ t i n e r e t u l u i " din c a d r u l
Fundaţiei, s p u n î n d u - î : „Dvs. n u p u t e ţ i p r i c e p e , p e n t r u
că nu a v e ţ i copii", Guşti, d r e p t r ă s p u n s , n e - a c u p r i n s
în b r a ţ e , pe m i n e şi p e N e a m ţ u , c a r e tocmai îi s t a m în
p r e a j m ă , s p u n î n d „dar a c e ş t i a n u sînt copiii m e i ? "
Dacă stai şi gîndeştî, e r a cu n e p u t i n ţ ă ca u n Ion Co-
n e a s ă fie a l t f e l decît a ş a c u m era, să g î n d e a s c ă a l t f e l
c-tia 513.1 coala 'ii 385
 •Tei, a e c o n o m i e i politice, a literaturii, a zoologiei, p r e -
decît c u m c r e d e a el, d u p ă cum nu ar fi fost cu p u t i n ţ ă > uni ; a t u t u r o r disciplinelor p r e v ă z u t e în î n v ă ţ ă m î n -
n i c i să r e f u z i m u n c a lui, pe m o t i v că j u d e c ă altfel decît lul liceal se p o a t e f a c e in l e g ă t u r ă d i r e c t ă cu c e r c e t ă -
j u d e c i tu. C o n e a a v e a d e s e o r i intuiţii surprinzătoare, rile d e t e r e n . în e x c u r s i i d i r i j a t e cu grijă, e l e v i i pot
v i z i u n i de o o r i g i n a l i t a t e u n e o r i stranie, în r ă s p ă r cu lua c o n t a c t cu u n e l e realităţi, ceea c e p e r m i t e p r o f e -
tot c e e a c e e r a s t a b i l i t „definitiv" d e c ă t r e o a m e n i i n o ş - sorului să a r a t e că d e z l e g a r e a p r o b l e m e l o r c o n c r e t e n u
tri de ştiinţă, î n d r ă z n i n d să a t a c e p r o b l e m e s o c o t i t e în- se p o a t e f a c e decît d e c ă t r e cei c a r e ştiu m î n u i discipli-
chise, p r e c u m sînt c e l e c u p r i n s e în s u g e s t i v e l e lui Co- nele ştiinţifice, î n v ă ţ î n d astfel p e e l e v i i tui, t r e c î n d n u
rectări geografice la istoria românilor (1938). M-am în- ele la î n v ă ţ a r e a teoriei la p u n e r e a ei în p r a c t i c ă , ci in-
ţeles p e r s o n a l cu dînsul cu atît m a i m u l t cu cît n e ase- v e r s de la p u n e r e a lor f a ţ ă în f a t ă cu a n u m i t e p r o b l e -
m ă n ă m o a r e c u m prin c î t e v a t r ă s ă t u r i t e m p e r a m e n t a l e , me reale, la r i d i c a r e a a p o i p î n ă la s t u d i e r e a s i s t e m a t i c ă
c a r e m - a u f ă c u t şi p e m i n e s ă a t a c p r o b l e m a d e „Con- <i disciplinelor c a r e permit î n ţ e l e g e r e a lor ştiinţifică,
t r o v e r s e de i s t o r i e s o c i a l ă r o m â n e a s c ă " c u m e înti- î n a c e a s t ă f o r m u l ă d i d a c t i c ă „ î n v ă ţ ă m î n t u l " , „prac-
t u l a t ă o l u c r a r e a m e a din 1969, tica " şi „ c e r c e t a r e a " n u f o r m e a z ă trei f a z e s u c c e s i v e ,
C o m e n t a r i i a s e m ă n ă t o a r e s e p o l f a c e şi cu p r i v i r e c o s i n g u r ă acţiune, d e d u - t e vino, d e la r e a l i t a t e la
Ia l u c r a r e a din 1939, Un sat dobrogean: Ezibei redacta- t e o r i e şi invers, i n t e r m e d i a t e n e c o n t e n t i t prin calea
t ă d e c ă t r e C. D. C o n s t a n t i n e s c u - M i r c e ş t i , v e c h i i n o o o - practicii.
g r a f i s t din g e n e r a ţ i a d e la 1925, care, p r o f e s o r fiind la De fapt, a c e a s t a e i d e e a d e b a z ă a lui Dimitrie Guşti,
liceul din Bazargic, a a v u t i n i ţ i a t i v a d e a a l c ă t u i studii T e 1-a f ă c u t să p r e ţ u i a s c ă l u c r a r e a lui C o n s t a n t i n e s c u -
m o n o g r a f i c e cu a j u t o r u l elevilor din u l t i m e l e c l a s e alo M i r c e ş t i ; d a r n u a m a v u t n o r o c u l ca c i n e v a să e l a b o r e z e
l i c e u l u i şi a c î t o r v a din i n t e l e c t u a l i i d o b r o g e n i . Nici amănunţit procedeele pedagogice necesare pentru a rea-
a c e s t v o l u m nu r e s p e c t ă s c h e m a c a d r e l o r şi m a n i f e s t ă - liza u n astfel de î n v ă ţ ă m î n t .
rilor, fiind tot o c u l e g e r e de studii f r a g m e n t a r e . C e e a c e
n u 1-a împiedicat pe p r o f e s o r u l Guşti ca, în p r e f a ţ a volu-
mului, să scrie : „ M o n o g r a f i a s a t u l u i Ezibei î n d e p l i n e ş t e
d o u ă c e r i n ţ e c a r e m e r i t ă a fi s u b l i n i a t e . Ea dă o i n f o r -
m a ţ i e ştiinţifică b o g a t a şi t e m e i n i c ă d e s p r e u n sat din-
tr-o r e g i u n e i n t e r e s a n t ă a ţării", fiind „cea dintîi c e r c e -
t a r e sociologică p e c a r e o p u b l i c ă u n p r o f e s o r cu elevii
săi d e liceu şi deci cea dintîi î m p l i n i r e a u n e i s e r i o a s e
m e t o d e de e d u c a ţ i e şi î n v ă ţ ă m î n t , c a r e c o n s t ă în apli-
c a r e a i n t u i t i v ă a celor î n v ă ţ a t e şi î m b i n a r e a lor în stu-
diul unei r e a l i t ă ţ i c o m p l e x e , p r e c u m şi în î n c b e g a r c a
unei s t r î n s e c o m u n i t ă ţ i d e m u n c ă î n t r e p r o f e s o r i şi
elevi, pe un t e r e n d e iniţiativă, i n t e l i g e n ţ ă şi p e r s e v e -
renţă".
Folosirea c e r c e t ă r i i s o c i o l o g i c e de t e r e n , ca m e t o d ă
de î n v ă ţ ă m î n t , este p e drept c u v î n t l ă u d a t ă în a c e a s t ă
prefaţă. Adoptînd acest punct de vedere, deseori expus
de p r o f e s o r u l Guşti, a m î n c e r c a t eu î n s u m i în m u l t e din
p r e l e g e r i l e mele, să a r ă t că î n v ă ţ a r e a g e o g r a f i e i , a isto-

386)

SOCIOLBUC

MONOGRAFIA DRÂGUŞULUI
Cît d e s p r e l u c r a r e a Iui T r a i a n Flerseni c a r e îşi luase
s a r c i n a să d u c ă la b u n c a p ă t m o n o g r a f i a D r ă g u ş u l u i , e a
a avut p a r t e de g r e u t ă ţ i mult m a i mari. dat fiind că
H e r s e n i d o r e a să p r o c e d e z e la o c e r c e t a r e a î n t r e g i i
Ţări a Oltului.
Lucrînd î n t r - u n sat, ai p o s i b i l i t a t e a să o r g a n i z e z i o
viaţă c o m u n ă a u n e i echipe, m e r e u p r e z e n t ă la f a ţ a to-
cului, s u b c o n d u c e r e a ta, a ş a c u m am a v u t n o r o c u l să
mi se î n t î m p l e la N e r e j . C î n d p u i î n s ă t e m a s t u d i e r i i
u n e i întregi zone, în m o d f i r e s c c o l a b o r a t o r i i tăi se îm-
prăştie, fiind cu n e p u t i n ţ ă s ă i e d e p l a s e z i cu î n t r e g g r u -
pul de c e r c e t ă t o r i , din sat în sat, pe u n p r o g r a m c a r e
să se p o t r i v e a s c ă cu n e v o i l e d e c e r c e t a r e ale f i e c ă r u i a
in parte. C e r c e t ă t o r i i de z o n e l u c r e a z ă d e c i individual,
d o a r la r ă s t i m p u r i p u ţ i n d fi a d u n a ţ i în şedinţe, c o m u n e ,
de c o n t r o l şi î n d r u m a r e .
C e e a c e f a c e ca din c e r c e t ă r i l e e l a b o r a t e in Ţ a r a Ol-
tului să nu s e fi p u t u t publica decît b r o ş u r i s e p a r a t e , pe
m ă s u r ă ce u n a s a u alta d i n t r e p r o b l e m e e r a r e d a c t a t ă
în f o r m ă finală. A u a p ă r u t astfel, f o a r t e tîrziu, î n t r e
1944 şi 1947, u n n u m ă r d e 6 v o l u m e t o a t e d e reala v a -
loare, t o t u ş i p r e a p u ţ i n e p e n t r u c a s c h e m a , r i g u r o s p ă s -
trată, a „cadrelor şi m a n i f e s t ă r i l o r " sa p o a t ă fi împlini-
tă. Cît d e s p r e studiul î n t r e g i i regiuni, deşi s-a l u c r a t
mult şi în a c e a s t ă d i r e c ţ i e nu a a p ă r u t d e c î t un singur
v o l u m a p a r ţ i n î n d ur-ei a n c h e t e p e i s o u a b m a i vechi,
p r e z e n t a t ă ca teză d e d o c t o r a t în s o c i o l o g i e în 1940, de
388
SOCIOLBUC
389
c ă t r e Ion Ionică şi t i p ă r i t în 1943 s u b titlul Dealul Mo-
hului, ceremonia agrară a cununii In Ţara Oltului.
Ion Ionică, d e c a r e am mai vorbit, c a fiind s i n g u r u l
pe c a r e îl p r e ţ u i a m din g r u p u l la c a r e din p ă c a t e a s f î r -
şit prin a se a l ă t u r a legionarilor, f u s e s e în 1931 ele-
vul, la Paris, al lui M a r c e l M a u s s . Fiind f o a r t e la cu-
r e n t cu c e r c e t ă r i l e de a n t r o p o l o g i e , f o a r t e i n t e l i g e n t şi
harnic, a r e u ş i t să s c r i e a c e a s t ă l u c r a r e p e c a r e o so-
c o t e s c un m o d e l al genului, m ă c a r că n u e s t e „sociolo-
g i c ă " ci p u r folcloristică. Totuşi, şi e a a p a r ţ i n e , d e d r e p t
şi d e fapt, „şcolii" g u s t i e n e .
D e s p r e m o n o g r a f i i l e a l c ă t u i t e de I n s t i t u t u l Social
din Banat, n u am a f a c e c o m e n t a r i i , d a t fiind că nu
am a v u t p r i l e j u l să lucrez cu a c e a h a r n i c ă echipa, de
sub c o n d u c e r e a lui C. G r o f ş o r e a n u , d e c a r e s - a u o c u -
pat în s p e c i a l G o l o p e n ţ i a şi cu N e a m ţ u .
M o n o g r a f i a N e r e j u l u i dă insă p r i l e j şi u n e i alte p r o -
b l e m e , în l e g ă t u r ă cu istoria c u r e n t e l o r d e g î n d i r e < are
f r ă m î n t a u „ ş c o a l a " de s o c i o l o g i e r o m â n e a s c ă în f a z e l e
ei finale.
P r o f e s o r u l Guşti a r e d a c t a t p e n t r u cele trei v o l u m e N e -
t e ; o „prefaţă" a n u m e a d r e s a t ă sociologilor străini, în c a r e
d e c i îşi e x p u n e teoria în u l t i m a ei formă, aşa cum a j u n -
s e s e a fi ea în 1940. T e x t u l e s t e d e a c e e a util p e n t r u
cei c a r e vor să u r m ă r e a s c ă g î n d i r e a lui Guşti, ţinînd
s e a m a că î n t r e 1910 şi 1940 t r e c u s e r ă 30 de ani a s t f e l
că n i m i c n u e r a m a i n o r m a l ca o e v o l u ţ i e să fi a v u t
loc. Este deci n e c e s a r să fie c o m p a r a t e t e x t e l e iniţiale
cu cele finale, p e n t r u a s e s u r p r i n d e a c e a s t ă e v o l u ţ i e .
Dar fiind v o r b a de o p r e f a ţ ă la o m o n o g r a f i e , e tot atît
de i n t e r e s a n t s ă so a n a l i z e z e d a c ă cele s p u s e în p r e f a -
ţa s î n t e f e c t i v r e a l i z a t e în v o l u m e l e p r e f a ţ a t e . Desigur,
teoria „ v o i n ţ e i s o c i a l e " e s t e în continuare susţinută.
C e e a c e e şi firesc, G u ş t i n e p u t î n d r e n u n ţ a la ea, dat
fiind f u n c ţ i u n e a de c a u z ă d e t e r m i n a n t ă p e c a r e i-o a c o r -
d a s e î n c ă din p r i m e l e s a l e t e x t e . Dar în a c e a s t ă prefa-
ţă, „ v o i n ţ a s o c i a l ă " n e e p r e z e n t a t ă m a i a l e s ca o ca-
p a c i t a t e p s i h o l o g i c ă a u n o r c o l e c t i v i t ă ţ i sociale, de a fi
mai m u l t s a u mai puţin d o t a t e cu spirit d e iniţiativă
c r e a t o a r e . în cele t r e i v o l u m e ale N e r e j u l u i i n s ă d e s p r e
 „voinţa socială" nu s e va găsi nimic, nici m ă c a r la ca-
pitolul c a d r u l u i psihologic. Ceea ce, bine înţeles, nu
e s t e lipsit de semnificaţie.
în p r e f a ţ a sa, p r o f e s o r u l Guşti a d m i t e teoria mea cu
privire la „arheologia socială", deşi e a nu a r e mai ni-
mic comun cu teoria „cadrului istoric". Guşti r e c u n o a ş -
te astfel că „DI StahI a creat o tehnică specială de ar-
heologie socială a cărui c u n o a ş t e r e va constitui pentru
cetitorul avizat, u n a din atracţiile p r e z e n t e i lucrări".
P r e f a ţ a mai i n t e g r e a z ă în sistem o s e r i e de teze c a r e
a c u m a f o r m a u ideea d i r e c t o a r e a întregii activităţi a
1/ lui Golopenţia, p r e c u m teza că studiul pe î n t r e a g a na-
ţiune t r e b u i e făcut „tipologic", în scopul final al unui
„atlas sociologic" (teză susţinută şi de Tr. Herseni) de ase-
n e n i şi aceea că participanţii Ia o m o n o g r a f i e socioolgică
t r e b u i e să fie specialişti în ştiinţele sociale particulare,
sinteza fiind a fi f ă c u t ă între tehnicile de lucru e l a b o -
r a t e d e diversele ştiinţe sociale p a r t i c u l a r e (cum susţi-
n e a m şi eu). Dar evident, ţ o a l e a c e s t e idei noi alcătuind
laolaltă o nouă „direcţie" de g î n d i r e şi de cercetare,
o d a t ă primite de Guşti, au fost ca de obiceiu e x p r i m a t e
d e dînsul cu o logică i n t e r n ă cu totul deosebită, astfel
că t e x t u l prefeţei s a l e p o a t e fi socotit ca r e p r e z e n t î n d
faza ultimă şi deplin m a t u r ă a „şcolii" gustiene.
Imensa muncă depusă p e n t r u o r g a n i z a r e a c o n g r e s u l u i
i n t e r n a ţ i o n a l de sociologie a fost însă zadarnică, con-
gresul trebuind să fie a m î n a t datorită războiului mon-
dial. între timp, în p a r a l e l cu p r e g ă t i r e a congresului,
a intervenit, în a c e a s t ă epocă, o altă problemă, cea a
Serviciului social care, dealtfel, era şi ea sortită unui
d e z a s t r u final, aşa cum v o i arăta.
SOCIOLBUC
SERVICIUL SOCIAL
211)
Cînd în 1938 profesorul ^Gusti a primit î n c u v i i n ţ a r e a
să o r g a n i z e z e „Serviciul social" am "avut î n s ă r c i n a r e a
de a redacta ciorna u n u F p r i m proiect al legii. Am ple-
cat deci, cu O c t a v i a n N e a m ţ u , p e n t r u a a v e a liniştea
n e c e s a r ă , la Buzău, în c a s a părinţilor soţiei mele. N e - a m
instalat, am discutat p e îndelete problema, am fixat
cîteva principii g e n e r a l e şi în t r e i - p a t r u zile am r e d a c -
tat o „ e x p u n e r e de m o t i v e " şi un t e x t cuprinzînd o se-
rie. de articole c a r e u r m e a u să i n t r e în legea Serviciu-
lui social.
Păstrez şi a c u m a originalul a c e s t e i ciorne, scris de
mîna lui O c t a v i a n Neamţu. P r e z e n t a t profesorului, re-
discutat şi ameliorat, proiectul a fost dat pe m î n a ju-
riştilor, care i-au dat r e d a c t a r e a finală şi au f ă c u t cele
n e c e s a r e ca, In o c t o m b r i e 1938, l e g e a să capete f o r m ă
legală. Ideea de bază a p r o f e s o r u l u i Guşti, cînd a gîndit
o r g a n i z a r e a Serviciului social, era complexă. Aşa cum
am înţeles din discuţiile p u r t a t e cu dînsul, gîndul lui
ora de a g e n e r a l i z a e x p e r i e n ţ e l e de pînă acum, pe dubla
linie a cercetării şflăctîTmti. Tn primul rînd, u r m ă r e a un
scop pedagtrgîc^ Era convins că practicienii noştri, me-
dici, u m a n i şi veterinari, economiştii, agrari şi indus-
triali, profesorii ieşiţi din facultăţile de litere şi filo-
zofie, ba chiar istoricii şi psihologii, a v e a o p r e g ă t i r e
livrescă ruptă de realităţile n o a s t r e sociale, n e a v î n d
informaţii d e s p r e situaţiile şi p r o b l e m e l e reale ale ţă-
rii. M u n c a lor p r o f e s i o n a l ă nu p u t e a da deci roade,
nici pe t ă r i m ştiinţific şi nici pe cel al practicii. P u n e -
 < A
(S) , în c o n t a c t direct cu v i a ţ a socială, p r i n ţ i - o pe-
Y ţictedă d e m u n c ă în m i j l o c u l satelor şi o r a ş e l o r , p u t e a
Ojî y\cleci constitui u n r e m e d i u la a c e a s t ă situaţie. Serviciul
V / V c i a l e r a astfel socotit c a un i n s t r u m e n t d e p e d a g o g i e
socială, potrivit c ă r u i a toţi intelectualii ieşiţi din uni-
v e r s i t ă ţ i l e n o a s t r e u r m a u a c ă p ă t a o f o r m a ţ i e de „ac-
tivişti sociali", o c o n ş t i i n ţ ă a î n d a t o r i r i l o r lor ca cetă-
ţ e n i ai ţării, la c u r e n t cu e x i s t e n ţ a u n e i serii d e p r o b l e -
m e s o c i a l e grave, c a r e t r e b u i a u s t u d i a t e şi s o l u ţ i o n a t e .
Plasarea tuturor pe o platformă comună de cunoaştere
a ţării şi a p r o b l e m e l o r ei, în l u m i n a t r i p l e i idei a „so-
ciologiei, eticii şi politicii" p u t e a u fi c h e z ă ş i a unei a c -
ţiuni realiste, d e f o r m a r e a u n e i n o i g e n e r a ţ i i d e căr-
turari, l e g a ţ i de „Ţara n o u ă " pe c a r e a v e a u să o con-
struiască.
In al doilea rînd, Serviciul social p u t e a fi folosit c i
i n s t r u m e n t d e c u n o a ş t e r e ştiinţifică a p r o b l e m e l o r ţă-
rii. R ă s p î n d i n d pe teritoriu „echipe" de c e r c e t a r e şi de
a c ţ i u n e , era posibil s ă se o r g a n i z e z e c a m p a n i i de cer-
c e t a r e m o n o g r a f i c ă , la s c a r ă n a ţ i o n a l ă . în a c e s t scop,
v e c h i u l Institut Social Român, cu filialele sale t r e b u i a
t r a n s f o r m a t î n t r - u n „Institut de c e r c e t ă r i s o c i a l e " or-
q a n de stat, cu î n s ă r c i n a r e p r e c i s ă de a p r o i e c t a şi r e a -
liza un v a s t sistem de d o c u m e n t a r e p e î n t r e g t e r i t o r i u l
ţării.
in al t r e i l e a rînd, a c ţ i u n e a d i r e c t ă a u n u i m a r e n u -
m ă r de e c h i p e r e p a r t i z a t e în d i v e r s e l e z o n e ale ţării, ar
fi a v u t m e n i r e a d e a e l a b o r a şi t e h n i c i l e n e c e s a r e p e n t r u
o r g a n i z a r e a u n o r „ c e n t r e model", în s a t e şi oraşe, a
c ă r o r a c ţ i u n e să p o a l ă f i ' E x t i n s a în z o n a î n c o n j u r ă t o a -
re, g r a ţ i e u n o r p r o c e d e e de a c ţ i u n e pe tipicul d e j a c r e a t
al e c h i p e l o r Fundaţiei, ale c ă m i n e l o r c u l t u r a l e şi şcoli-
lor ţ ă r ă n e ş t i s u p e r i o a r e .
Ca j u s t i f i c a r e a e f o r t u l u i c e r u t t i n e r e i g e n e r a ţ i i p r i n
S e r v i c i u l social, p r o f e s o r u l Guşti a d u c e a a r g u m e n t u l
u r m ă t o r : î n t o c m a i d u p ă cum toţi c e t ă ţ e n i i ţării, p r i n
însuşi f a p t u l că sînt „ c e t ă ţ e n i " au d a t o r i a s ă p r e s t e z e
s e r v i c i u l militar p e n t r u a p ă r a r e a ţării, tot a s t f e l toţi in-
t e l e c t u a l i i care, g r a ţ i e j e r t f e l o r întregii n a ţ i u n i , au pu-
tut să î n v e ţ e cele n e c e s a r e e x e r c i t ă r i i u n o r p r o f e s i u n i
392
SOCIOLBUC
de înalt n i v e l tehnic, r ă m î n d a t o r i f a ţ ă d e s o c i e t a t e cu
obligaţia de a-şi p u n e p r o f e s i a în s l u j b a unui efort co-
lectiv, a n u m e o r g a n i z a t în v e d e r e a e d i f i c ă r i i u n e i so-
cietăţi m a i b u n e .
în sfîrşit, S e r v i c i u l social ar fi a v u t m e n i r e a s ă c o o r -
d o n e z e î n t r - u n singur s i s t e m t o a t e institutele de c e r -
c e t ă r i s o c i a l e e x i s t e n t e , p r e c u m şi i o a t e instituţiile d e
a c ţ i u n e socială, u n e l e din ele a v î n d o l u n g ă ti-idiţie şi
experienţă care trebuia valorificată.
î n t r e a g a a c e a s t ă o r g a n i z a r e era m e n i t ă astfel să c a -
pete un c a r a c t e r statal, s e r v i c i i l e a d m i n i s t i u t i v e ale ţ ă -
rii a v î n d sarcini şi r ă s p u n d e r i în s p r i j i n i r e a şi d i r i g u i -
rea întregii mişcări. N u se p o a t e n e g a că idealul u r m ă -
rit d e G u ş t i nu ar fi fost înalt şi d e m n de a fi luat în
c o n s i d e r a r e . A s t ă z i însă, d u p ă p a t r u z e c i de ani, n e pu-
tem da s e a m a că era în m a r e m ă s u r ă utopic, atît s t r u c -
tura social-politică a ţării cît şi c i r c u m s t a n ţ e l e d e poli-
tică m o n d i a l ă d u c î n d la un e ş e c s i g u r al întregii a c -
ţiuni.
î n t o a m n a a n u l u i 1938 r ă z b o i u l m o n d i a l p u t e a ti
c o n s i d e r a i ca început, a v a l a n ş a lui n ă p r a z n i c ă fiind d e -
c l a n ş a t ă . In acei a n r e g e l e C a r o l II a instituit în ţ a r ă
Un regim de d i c t a t u r ă p e r s o n a l ă , d e s f i i n ţ î n d partidele
politice, a b r o g î n d r e g i m u T ' p a r l a m e n t a r , creînd p a r t i d u l
u n i c al F r o n t u l u i R e n a ş t e r i i N a ţ i o n a l e , r c o r g a n i z î n d te-
ritoriul a d m i n i s t r a t i v a] ţării p e . ţinuturi, c o n d u s e d e
rezidenţi r e g a l i . î n t r e timp, m i ş c a r e a l e g i o n a r ă lua o
d e z v o l t a r e din ce în c e m a i "amenmţafoare, a s a s i n a t e -
le, de o p a r t e şi d e alta s u c c e d î n d u - s e . I n 15 m a r t i e 1939
Germania hitleristă atacînd Cehoslovacia, România de-
clar t m o b i l i z a r e a g e n e r a l ă a ţării. U r m e a z ă apoi c o n -
f e r i n ţ a de la M i i n c h e n , c u c e r i r e a C e h o s l o v a c i e i , a Po-
loniei şi deci. d e c l a n ş a r e a r ă z b o i u l u i m o n d i a l . A p o r e -
g e l e C a r o l fiind izgonit din ţară, g u v e r n u l a fost p r e -
luat d e c ă t r e l e g i o n a r i şi de g e n e r a l u l A n t o n e s c u , d u p ă
c a r e în 1941 a u r m a t r e b e l i u n e a l e g i o n a r ă şi i n s t a l a r e a
la c î r m a ţării a d i c t a t u r i i lui A n t o n e s c u şi p î n ă la u r m ă
a n t r e n a r e a n o a s t r ă în război.
E lesne d e î n ţ e l e s d e ce în a s e m e n e a î m p r e j u r ă r i , e x -
t e r n e şi interne, r e a l i z a r e a u n u i S e r v i c i u social cu c a -
3 ',
 r a c t e r d e stat nu p u t e a fi decît iluzoriu. Cu atît mai
mult cu cît, chiar d a c ă a c e s t e e v e n i m e n t e e x t e r n e şi in-
t e r n e n u ar fi a v u t loc, însăşi s t r u c t u r a n o a s t r ă s o c i a -
lă c o n s t i t u i a o piedică c f t m H r e r u t penTrU orice „rc-
formă' 1 cupHnSăTTntr-uh p l a n He~stat. Se ş t i e c:ă orice
a c ţ i u n e o r g a n i z a t ă s t a t u l c a p ă t ă c a r a c t e r e l e înseşi ale
s t a t u l u i r e s p e c t i v . Ori, s t a t u l n o s t r u era la acea v r e m e
un stat „ b u r g h e z o - m o ş i e r e s c " , s t ă p î n i t o a r e fiind o c l a -
s ă s o c i a l ă c a r e n u a v e a nici pe d e p a r t e i n t e r e s u l d e a-i
s c h i m b a s t r u c t u r a s o c i a l - e c o n o m i c ă , ci d o a r d e a-şi asi-
g u r a p u t e r e a , în c o n t i n u a r e .
N m ă c a r , î n t r - o a c ţ i u n e d e simple „reforme",
s t a t u l b u r g h e z n u p u t e a d e p ă ş i a n u m e limite. A d m i t e a
cel mult o a c ţ i u n e s a n i t a r ă , mărunte îmbunătăţiri a
t e h n i c i l o r economice, d a r a t î t a tot. Nici m ă c a r p l a n u l
d e r e o r g a n i z a r e a î n v ă ţ ă m â n t u l u i propus d e Guşti, cît
f u s e s e ministru, n u p u t u s e fi realizat. Cu atît mai pu-
ţin nu p u t e a u fi t o l e r a t e studiile şi a c ţ i u n i l e în legă-
tură cu p r o b l e m a d e c a p i t a l ă i m p o r t a n ţ ă a s t r u c t u r i i
proprietăţilor n o a s t r e funciare, a l a t i f u n d i i l o r p r a c t i -
cînd î n c ă m o d u r i de e x p l o a t a r e d e c a r a c t e r n e o i o b a g ,
în f o n d d e c i p r o b l e m e în l e g ă t u r ă cu l u p t e l e do clasă
a cărora rezolvare cereau acţiuni r e v o l u ţ i o n a r e , iar
nu s i m p l e r e f o r m e c u l t u r a l e . N u a m nici o îndoială ca
p r o f e s o r u l Guşti e r a c o n ş t i e n t de t o a t e a c e s t e g r e u t ă ţ i .
Desigur, n u p u t e a u i t a felul în c a r e p r o i e c t u l s ă u de
reformă a învăţămîntului fusese sabotat de către toate
p a r t i d e l e politice, Era deci in s i t u a ţ i a de a şti că, a t î t a
v r e m e cît e x i s t ă p a r t i d e politice c a r e se l u p t ă p e n t r u
c u c e r i r e a puterii, f o l o s i n d m i j l o a c e d e m a g o g i c e p e n t r u
a c a p t a v o t u r i l e m a r i l o r mase, a m e s t e c u l u n o r acţiuni
de tipul celor o r g a n i z a t e de F u n d a ţ i e şi cu a t î t mai
m u l t cele ale u n u i „Serviciu social" statal, nu p u t e a
i c o n s i d e r a t decît ca i n o p o r t u n e , d a c ă nu c h i a r c o n t r a -
indicate, ca u n a m e s t e c în t r e b u r i s o c o t i t e a f o r m a
d o m e n i u l e x c l u s i v al l u p t e l o r politice. De a s e m e n i n u
p u t e a să n u - ş i d e a s e a m a că s u b un regim de d i c t a t u r ă
/ r e g a l ă , o F u n d a ţ i e , e a însăşi „regală", risca să d e v i e o
u n e a l t ă d e „politică" p e r s o n a l ă a d i c t a t o r u l u i regal.
De c e totuşi, p r o f e s o r u l Guşti a încercat, în a s e m e n e a
SOCIOLBUC
/ g r e l e condiţii, să î n f ă p t u i a s c ă u n S e r v i c i u social,
h menit, fatal să-i s c a p e din m î n ă ? Din convorbirile
a v u te cu el _în u c e a epocă, am r ă m a s cu impresia că
socotea* "ca, în c i u d a î m p r e j u r ă r i l o r L era cazul s ă c o n -
c r e t i z e z e c o n c e p ţ i a s a d e s p r e c u l t u r a poporului, a s t f e l
ca, o r i c e s - a r îiTfmxpla, t e n t a t i v a S e r v i c i u l u i social să
nu mai p o a t ă fi ş t e a r s ă din istoria ţării. In c e m ă s u r ă
a a v u t s a u nu d r e p t a t e r ă m î n e să o j u d e c e aite g e n e -
raţii, c a r e au altă e x p e r i e n ţ ă , t r ă i n d în alte c o n d i ţ i i
sociale, în c a r e s t a t u l a î n c e t a t să a i b e c a r a c t e r u l d e
clasă, a n t e b e l i c . Dar c h i a r a d m i ţ î n d că a c e a s t a a r fi
fost g î n d u l p r o f e s o r u l u i Guşti, e o î n t r e b a r e d a c ă f o r -
ma i n s t i t u ţ i o n a l ă de o r g a n i z a r e d a t ă u n e i a c ţ i u n i d e
c u l t u r ă a m a s e l o r era cea mai p o t r i v i t ă , d e n o t î n d d a c ă
nu o i g n o r a r e a r e a l i t ă ţ i l o r sociale, în tot cazul un
o p t i m i s m e x a g e r a t . Cei din „ v e c h e a g a r d ă " a „mono-
g r a f i c i l o r " , o b i ş n u i ţ i cu p r e s t a r e a u n o r m u n c i b e n e -
vole, se î n d o i a u că o b l i g a t i v i t a t e a v a p u t e a d u c e la
r e z u l t a t e bu'ne. Cu" u n t i n e r e ţ d e z o r i e n t a t , prins în fri-
g u r i l e e v e n i m e n t e l o r c a t a s t r o f a l e a l e vremii, e r a greu
s ă se f o r m e z e e c h i p e c a r e să n u a i b e alt scop decît
cel ai m u n c i i c u l t u r a l e .
F a p t u l că li se c e r e a să p r e s t e z e şi o m u n c ă „ştiin-
ţifica 1 , e r a de a s e m e n i o c r e d i n ţ ă iluzorie, ştiut fiind
că m u n c a ş t i i n ţ i f i c ă n u se p o a t e realiza decît p r i n oa-
m e n i de ştiinţă, p r e a p u ţ i n i fiind a c e i a c a r e a c c e p t ă
să-şi j e r t f e a s c ă zilele u n e i c e r c e t ă r i ştiinţifice. Daca
t i n e r e t u l u n i v e r s i t a r m a i p u t e a fi c o n s i d e r a t apt a f a c e
a s e m e n e a c e r c e t ă r i , m a s a celor c a r e a c t i v a u în c ă m i n e
c u l t u r a l e e r a e x c l u s să fie do p r e a m a r e folos în ase-
m e n e a treburi, „ m o n o g r a f i i l e " s ă t e ş t i î n c e r c a t e de lo-
calnici n e f î i n d d e c î t r a r e o r i v a l a b i l e , lipsite fiind de
c o l a b o r a r e a i n t e r d i s c i p l i n a r ă a u n o r o a m e n i de înalt
nivel p r o f e s i o n a l ,
A m a v u t p r i l e j u l ca în c a d r u l F u n d a ţ i e i , imediat
d u p ă a b r o g a r e a legii Serviciului social, să-i fac a n a -
liza critică din a c e s t punct d e v e d e r e , s o c o t i n d că an-
¥
t r e n a r e a în c e r c e t a r e a m a r i l o r m a s e implică o orga-
nizare de cu totul altă n a t u r ă d e c î t f u s e s e cea preco-
nizată d e Serviciul social. In tot cazul, e c h i p e l e cele
292
 vechi, in care un profesor lucra cu s t u d e n ţ i i săi, a u
fost înlocuite, prin Serviciul social, cu un î n t r e g mi-
nister, cu funcţionari şi s t a t e d e plată, i d e e a i n i ţ i a l ă
r a cercetării-actiune ajungînd a muri s u f o c a t ă >rin
^ - „ g i g a n t i s m 1 birocratic. Dacă în primii ani ai m u n c i i
/ n o a s t r e la Fundaţie aveam de luptat cu v e c h i i a c t i v i ş t i
c u l t u r a l i de „tip haretist", d e d a t a a c e a s t a g r u p u l
lor proveniţi din echipele m o n o g r a f i c e , a fost c o m p l e t
copleşit de năvala unei m a s e de f u n c ţ i o n a r i , cu totul
s t r ă i n i de orice preocupare c u l t u r a l ă . Cu excepţii, d e -
sigur. Astl ca subdirector al S e r v i c i u l u i s o c i a l ' a fost
n u m i t dr G, Banu, p r o f e s o r d e m e d i c i n ă "socială Ia
facultatea" din Bucureşti, v e c h i m e m b r u al I n s t i t u t u l u i
Social Român, permanent c o l a b o r a t o r al p r o f e s o r u l u i
Guşti, Dr-ul Banu, prin însăşi s p e c i a l i t a t e a sa, a v e a
m u l t e contingenţe cu „sociologia", p r e c u m şi cu a c ţ i u -
nile culturale, Revista dc igienă socială pe c a r e o t i p ă -
re< bucurindu-se de prestigiu i n t e r n a ţ i o n a l .
Cu dînsul am avut d e s e o r i p r i l e j u l de a c o l a b o r a ,
pînă Ia urmă legîndu-ne s e n t i m e n t e de r e c i p r o c ă sim-
patie. Cînd în 1940 a p u b l i c a t n u m ă r u l 1—6 din s e r i a
a } a a Revistei sale d e igienă socială, î n t r - u n v o l u m
de i 826 de pagini, pe t e m a Problemele sanitare a'e
populaţiei rara/e din România, dînsul a c e r u t c o l a b o -
rarea monograficilor, p r e c u m a lui A . G o l o p e n ţ i a ,
D. C. Georgescu şi a mea.
E interesant modul în c a r e lucra dr-ul Banu. Dis-
p u n e a de două apartamente a l ă t u r a t e . Unul îi s e r v e a
d r e p t locuinţă, al doilea fiind r e z e r v a t r e d a c ţ i e i re
v i s t e i sale, de fapt organizată ca un c e n t r u d e c e r c e -
tări de specialitate, în c a r e u n g r u p de m e d i c i l u c r a u
folosind un fişier foarte c o m p l e t şi b i n e ţinut fa zi,
c o n ţ i n î n d bibliografia p r o b l e m e l o r p e c a r e dr-ul Banu
şi-o putuse procura. Şedinţele lui de redacţie, r e a l i z a t e 1
prin apel la munca b e n e v o l ă a c o l a b o r a t o r i l o r Iui,
a v e a Joc in forma unor m e s e comune, la dînsul acasă!
p r o b l e m e l e discutîndu-se şi h o t ă r î r i l e redacţionale
fiind l u a t e cu acel prilej.
în Serviciul social, in a f a r ă de r o s t u r i l e lui a d m i -
n i s t r a t i v e , mlocuindu-1 p e p r o f e s o r u l Guşti cînd a c e s t a

300

S0
 lipsea din ţară, d r - u l Banu a a v u t m e r i t u l u n e i idei
valoroase, î m b r ă ţ i f d l a " d e T î n d a t ă d e G o l o p e n ţ i a şi de
m i n e . Ideea era u r m ă t o a r e a . M i n i s t e r u l S ă n ă t ă ţ i i î n c e r -
c a s e o r g a n i z a r e a u n o r „plăşi s a n i t a r e model", c e n t r e
„pilot" d e c e r c e t a r e şi a c ţ i u n e . A c e s t e p l ă ş i din „sani-
t a r e model", p u t e a u fi însă uşor t r a n s f o r m a t e în „plăşi
sociale model", lărgind preocupările s a n i t a r e cu cele
din p r o g r a m u l F u n d a ţ i e i , e c o n o m i c e şi d e î n v ă ţ ă m î n t .
Dr-ul Banu a o r g a n i z a t deci, în c a d r u l Serviciului
social, u n birou al plăşilor m o d e l , în c a r e a strîns sis-
t e m a t i c i n f o r m a ţ i i şi d o c u m e n t e p r i v i n d a c e a s t ă p r o -
blemei, Cnl^pnţirinWjl^^ p j ă s j „morlpl" d a t e în
s a r c i n a e c h i p e l o r F u n d a ţ i e i p e n t r u a le realiza. M - a m
a m e s t e c a t m a i p u ţ i n 111 a c e a s t ă t r e a b ă , d e ş i a m f ă c u t o
i n v e s t i g a ţ i e în M a r a m u r e ş p e v ă i l e Izei şi ale M a r i i ,
î n c e r c m d din n o u r e a l i z a r e a u n e i m o n o g r a f i i „zonale",
a ş a cum v o i s e m să f a c încă din 1927 c î n d am c e r c e t a t
„ r e g i u n e a a r h a i c ă " a Vrancei, u l t e r i o r î n V a l e a D o a m -
nei, apoi p e t o a t ă z o n a de n o r d a j u d e ţ u l u i G o r j şi în
î n t r e g j u d e ţ u l N ă s ă u d . Ce am l u c r a t î n M a r a m u r e ş a
f o s t de f a p t prima m e a l u a r e d e c o n t a c t cu p r o b l e m a
s i s t e m a t i z ă r i l o r t e r i t o r i a l e d e care, d u p ă război, u r m a
să mă ocup, p r o f e s i o n a l , c î ţ i v a ani d e zile.
Cu dr-ul Banu, am p ă s t r a t b u n e r e l a ţ i i pînă în a n u l
d e c e s u l u i său, în u l t i m a v r e m e l u c r î n d cu dînsul la o
istorie a e p i d e m i i l o r din ţara r o m â n e a s c a , pe m a t e -
rialul d o c u m e n t a r din a r h i v e l e n o a s t r e . îi păstrez o
credincioasă a m i n t i r e , a v î n d şi a c u m a în biblioteca
m e a c ă r ţ i l e p e c a r e m i le-a donat, în c l i p a cînd a ştiut
c a zilele îi sînt n u m ă r a t e , b o l n a v fiind de c a n c e r .
î n c a d r u l S e r v i c i u l u i social, î n t r e a g a g r i j ă a o r g a -
nizării e c h i p e l o r a fost l ă s a t ă în s e a m a lui O c t a v i a n
N e a m ţ u , ca d i r e c t o r al d i r e c ţ i e i S e r v i c i u l u i social al
- p ^ e ţ u ^ r f i i n d şi d e l e g a t s e c r e t a r g e n e r a l , dr-ul l a c o b
M i h ă i l ă , c o m a n d a n t al e c h i p e l o r S e r v i c i u l u i social al
t i n e r e t u l u i fiind d e s e m n a t a-1 î n l o c u i în lipsă. în c e
m ă p r i v e ş t e , a m a v u t s a r c i n a d i r e c ţ i e i d e s t u d i i s i do-
c u m e n t a r e , ia' G o l o p e n ţ i a pe cea a d i r e c ţ i e i p u b l i c a -
ţiilor. î r a i a n H e r s e n i a fost d e a s e m e n i î n c a d r a t ca
/
CIOLBLIC
 d i r e c t o r al d i r e c ţ i e i c e r c e t ă r i l o r sociologice, l u c r î n d de
f a p t î a I n s t i t u t u l de C e r c e t ă r i S o c i a l e a R o m â n i e i .
De d a t a aceasta, e c h i p a N e a m ţ u - M i h ă i l ă a p r o c e d a t
la o r g a n i z a r e a u n o r „şcoli de c o m a n d a n ţ i " la V a l e a
Vinului, Petriş şi Broşteni, la c a r e n u a m p a r t i c i p a i
ftîTcit' p r i n c î t e v a c o n f e r i n ţ e , fiind din c e în ce mai n e -
p l ă c u t i m p r e s i o n a t de c a r a c t e r u l p r e a m i l i t ă r e s c dat
e c h i p e l o r . Am c e r u t însă p r o f e s o r u l u i Guşti să mă
a u t o r i z e sa d e s c h i d la F ă g ă r a ş o ş c o a l ă a x a t ă în spe-
cial pe a s p e c t e l e ştiinfrFîce*~ale c e r c e t ă r i l o r m o n o g r a -
fice, f ă r ă să pot totuşi să d e t e r m i n o r e c o n s i d e r a r e a
c a r a c t e r u l u i dat e c h i p e l o r . A ş a că, m - a m mărginit, in
c o n t i n u a r e , sa o r g a n i z e z u n serviciu statistic şi să pu-
blic u n Buletin al Serviciului social c a r e a a p a r u l în
4 numere^ riin m a r t i e ly.iy p i n a m a u g u s t al a c e l u i an,
a j u t a t p e n t r u a e x p u n e î n t r - o sală s p e c i a l ă g r a f i c e l e
n e c e s a r e , d e c ă t r e C. Ş t e f ă n e s c u , d e t a ş a t şi el în Ser-
v i c i u l social.
C Buletinul Serviciului social c o n s t i t u i e un. d o c u m e n t
d e baza p e n t r u istoricul a c e s t e i i n s t i t u ţ i i ; d a r p e n t r u
m i n e a fost doar p r i l e j u l d e a intra mai a d i n e în l u c r ă -
rile d e e v i d e n ţ ă s t a t i s t i c ă cu a j u t o r u l u n e i a p a r a t u r i
J m o d e r n e , d e p ă s t r a r e a d o s a r e l o r şi de f i ş a r e a lor.
) c e e a c e îmi va s e r v i mai tîrziu, c î n d v o i fi î n c a d r a t în
•s I n s t i t u t u l d e Statistică, p e n t r u o r g a n i z a r e a s e r v i c i u l u i
e x t e r i o r . Dar m a j o r i t a t e a timpului a m folosit-o p e n t r u
a r e d a c t a cele trei v o l u m e ale m o n o g r a f i e i N e r e j u î u i ,
/ p r e c u m şi p e n t r u a publica o s c u r t ă b r o ş u r ă Cîteva
lămuriri despre Serviciul social, pentru tineretul uni-,
^ v e r s / t a r (1939).
Cum a v e a m în g r i j a m e a a t e l i e r u l de arhitectură
prin c a r e se p r e g ă t e a u p r o i e c t e l e tip, ale d i v e r s e l o r
clădiri n e c e s a r e în m o d e r n i z a r e a satelor, am u r m ă r i t
a c t i v c e se f ă c e a la Diosti, sat în c a r e s - a încercat
p r i m a o a r ă e d i f i c a r e a u n u i „centru civic" model, s u b
d i r i g u i r e a lui Gh. F o c ş a şi în c a r e în 1933 am p l a s a t
şi o echipă, de c a r e n u m - a m p u t u t o c u p a p e r s o n a l ,
l ă s î n d - o în g r i j a v e c h i l o r mei c o l a b o r a t o r i , P e t r e Stan-
c u l e s c u şi Ion Gh. Filip, cu c a r e l u c r a s e m la N e r e j , d a r
398
SOCIOLBUC
trimiţînd a c o l o şi p e fiul m e u Paul, cu g i n d u l d e a
c o n t i n u a astfel f o r m a r e a lui ca v i P o r „ m o n o g r a f i s l .
în a n u l 1940 a m fost apoi t i m p de a p r o a p e 6 luni
m o b i l i z a t şi trimis î n t r - u n sat d e p e m a l u l Dunării,
lingă Giurgiu, ca să p a r t i c i p a c o . o la c o n s t r u i r e a u n o r
fortificaţii, m u n c ă tot atît d e z a d a r n i c ă p e cit d e di-
colă De acolo, a m fost c h e m a t p e n t r u a - m i da d o c t o -
atul T r a i a n Herseni, f ă c î n d f ă r ă ştirea mea, t o a t e d e -
mersurile necesare, p r e z e n t î n d ca teză u n f r a g m e n t
din c e r c e t ă r i l e m e l e din N e r e j şi o b ţ m î n d din. p a r t e a
autorităţilor respective îngăduinţa unei absenţe e
c î t e v a zile din regimentul de pioneri în c a r e e r a m
mobilizat. D o c t o r a t u l l-am dat, c u m era o b i c e i u l p e
v r e m u r i , în f a ţ a unei comisii f o a r t e largi, în care p r e -
ş e d i n t e fiind p r o f e s o r u l Guşti, f i g u r a u şi Al Rosetti,
P p. P a n a i t e s c u , A l e x a n d r u C l a u d i a n , P e t r e C a n c e l şi
C a r t o j a n , o b ţ i n î n d m e n ţ i u n e a „ s u m m a cum l a u d e " ,
' A n u l 1940 se a r ă t a însă a fi din ce în ce m a i n e -
gru După d i c t a t u l de la V i e n a , g u v e r n u l f u n d p r e l u a t
dn C A r g e t o i a n u , a c e s t a a d i s p u s s u s p e n d a r e a S e r v i -
ciului" social. î n t r - o b u n ă d i m i n e a ţ ă , n e - a m p o m e n i t :u
localul F u n d a ţ i e i i n v a d a t d e a g e n ţ i de s i g u r a n ţ a , a t e n ţ i
ca n u c u m v a să se p r o v o a c e t u l b u r ă r i şi mai ales e n -
tru a preveni o eventuală reorganizare a echipelor m
c a d r u l F u n d a ţ i e i . Am a d m i r a t „ e l e g a n ţ a " cu c a r e oda
^ a r o l s - a d e s c o t o r o s i t de p r o p r i a lui F u n d a ţ i e , dezin-
v o l t u r a cu c a r e a f ă c u t d o v a d a că i d e a l u r i l e lui c u l t u r a l e
/ f u s e s e r ă totuşi politice, astfel că, a t u n c i cînd a socotit ca
/
n u îi mai e r a u d e folos, le-a a r u n c a t b r u t a l p e s t e bord,
f ă r ă p r e a l a b i l aviz, p r i n s u r p r i n d e r e .
P r o f e s o r u l G u ş t i şi-a dat a t u n c i d e m i s i a din n o s t u l
d e d i r e c t o r al F u n d a ţ i e i , c e d î n d locul lui O c t a v i a n
N e a m ţ u , care, în acele g r e l e î m p r e j u r ă r i a lucrat cu
un t a c t şi o c u m i n ţ e n i e d e o s e b i t ă , g r a ţ i e c ă r e i a F n
d a ţ i a a p u t u t c o n t i n u a , m o d e s t şi tăcut, r e l u î n d n u m e l e
de Fundaţia Regele Mihai" după abdicarea regelui
C a r o T K e a m ţ u a a v u t de f u r c a î n s ă cu u n u din m s p e c
torii Fundaţiei, p r e c u m Ifrim, c a r e s - a u d o v e d i t abia
a t u n c i a fi fost „legionari", g r ă b i n d u - s e să vina, d e a
d o u a zi, cu p o r t r e t e l e „ c ă p i t a n u l u i " , p e c a r e t o t u ş i n u
le-a p u t u t a g ă ţ a p e pereţii F u n d a ţ i e i , d a t a f u n d opo-
399
ziţia fermă a lui N e a m ţ u şi a altora dintre noi. F o a r t e
mulţi şi-au dat atunci demisia, Golopenţia, eu î n s u m i
C. Ştefănescu, I. Gh. Filip, G. Serafim, Pompiliu Ca-
raion, î n c a d r î n d u - n e în Institutul C e n t r a l de Statistică
u n d e C. D. Georgescu f u n c ţ i o n a încă mai de mult ca
director. M o m e n t u l de m a x i m ă criză a fost cel al fazei V
în c a r e legionarii au p u s efectiv m i n a pe putere, pro-
cedînd la a s a s i n a r e a lui N i c o l a e I o r g a şi a lui Virgil PERfOADA DE DUPĂ SUSPENDAREA
M a d g e a r u , Guşti fiind obligat să se ascundă, d o r m i n d SERVICIULUI SOCIAL
m e r e u pe la alte gazde, c ă u t a t fiind la domiciliu dc
poliţia legionară.
Am a v u t şi eu n e p l ă c e r i l e mele, M a i întîi am fost
dat a f a r ă de la Universitate, pe motiv că nu e r a m de-
cît asistent „onorific" şi în plus, nu e r a m bine văzut
d e legiune. A fost s u f i c i e n t ă o scurtă vizită a c î t o r v a
d i n t r e s t u d e n ţ i i mei, cei cu cămaşa verde, ca să mi se
p u i e în v e d e r e că, ţinînd f o a r t e mult la mine, mă sfă-
tuiesc să nu mai î n d r ă z n e s c a călca p e Ia facultate,
viaţa f u n d u - m i în pericol. Am. avut apoi dificultăţi şi
cu obligaţia de a f a c e d o v a d a că n u sînt e v r e u , ceea
ce m-a silit să port o î n t r e a g ă c o r e s p o n d e n ţ ă cu locu-
rile n a t a l e ale strămoşilor mei, în speţă cu Ingoldstadt
din Bavaria, pe linia s t r ă m o ş u l u i şi la C a e n şi A r g e n -
tan, din N o r m a n d i a , pe cea a b u n i c e i şi a mamei, pre-
c u m şi să obţin de la bisericile catolice din Bucureşti
dovezile n e c e s a r e d e s p r e căsătoria bunicilor, părinţilor
şi a botezului meu.
Şi cu a c e a s t a s-a terminat, în dezastru, întreaga
s t r ă d u i n ţ ă a şcolii r o m â n e ş t i de sociologie, cu p ă r e r e a
de rău că masa cea m a r e a tinerilor sociologi, care
a j u n s e s e r ă abia a se forma, au încetat a c t i v i t a t e a de
c e r c e t a r e sociologică, e x a c t la vîrsta de 30—40 de ani,
cînd abia puteau da r e z u l t a t e în a d e v ă r utile, în crea-
r e a unei sociologii româneşti, ca i n s t r u m e n t do cu-
n o a ş t e r e a vieţii n o a s t r e sociale. Ce a mai u r m a t dr
aci încolo nu au mai fost decît, pe ici p e acolo, încercări
de s a l v a r e a a ce se m a i putea, din p r e o c u p ă r i l e n o a s t r e
ştiinţifice.

too

SOCIOLBUC
 C O N T I N U A R E A CERCETĂRILOR SOCIOLOGICE
ÎN INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ

219)
Directorul G e n e r a l al Institutului de Statistică
dr-ul Sabin M a n u i l ă , cu c a r e c o l a b o r a s e m încă din
1929, atît în e c h i p e l e m o n o g r a f i c e cît şi în Şcoala de
A s i s t e n ţ ă Socială, era c o n v i n s d e u t i l i t a t e a c e r c e t ă r i l o r
sociologice, c ă r o r a le da însă un c a r a c t e r p r e d o m i n a n t
statistic.
Pe G o l o p e n ţ i a 1-a n u m i t in postul de d i r e c t o r al
Oficiului de studii, în c a r e c a l i t a t e d î n s u l a p u t u t d u c e
mai d e p a r t e î n t r e g gîndul de p u n e r e a ş t i i n ţ e l o r so-
ciale în s l u j b a u n e i politici de stat, d e f o a r t e m a r e
a n v e r g u r ă . E s u f i c i e n t a u r m ă r i lista celor p u b l i c a t e
de el p e n t r u a n e da s e a m a că u r m ă r e a î n t r - a d e v ă r o
linie d e a c ţ i u n e f o a r t e clară, c o n s t î n d în r e p u n e r e a p e
linia dc p l u t i r e a u n o r l u c r ă r i a p a r ţ i n î n d istoriei • sr-
cetărilor sociale, p r e c u m sini c e l e ale lui Leonida Co-
lescu p r i v i n d r e c e n s ă m î n t u l din 1899 şi 1910, a n t o l o g i e
de texte privind Românii din Timoc în trei v o l u m e
(1943), r e p u b l i c a r e a Notiţelor statistice asupra M o / d o r
v e i a lui N . Sutzu, d o c u m e n t e ale Iui I o n e s c u d e la
Brad şi D. P. M a r ţ i a n cu p r i v i r e la r e c e n s ă m î n t u l din
1859, De a s e m e n i a p a r t i c i p a t la e d i t a r e a u n e i r e v i s t e
Geopolitica şi istoria p e n t r u studiul s u d - e s t u l u i euro,.
p e a n . T o a f e a c e s t e l u c r ă r i e r a u o p e r a şi a unui c o l e c t i v
de t i n e r i c e r c e t ă t o r i , c o n d u s şi f o r m a t de G o l o p e n ţ i a ,
p r i n t r e care, ca a v î n d un d e o s e b i t merit, t r e b u i e s c ci-
taţi. T. A, Stoianovici, bun c e r c e t ă t o r al istoriei n o a s -
t r e sociale, din p ă c a t e m o r t de tînăr, M. T i r i u n g (şi
a c e s t a mort în război), G. R e t e g a n u şi mulţi alţii. în

SOCIOLBUC
p a r a l e l , dînsul a c o n t i n u a t a f a c e i n v e s t i g a ţ i i d e t e r e n ,
cu e c h i p e a l c ă t u i t e din c o l a b o r a t o r i i săi din d i r e c ţ i a
d e studii, d a r f o l o s i n d şi s p r i j i n u l F u n d a ţ i e i şi a u n o r
c o l a b o r a t o r i din a f a r a Institutului, v e c h i m e m b r i ai
e c h i p e l o r Guşti.
O r g a n i z a t e p o t r i v i t f e l u l u i lui d e a î n ţ e l e g e r o s t u l
m o n o g r a f i i l o r sociologice, c ă u t î n d a depăşi s i s t e m a t i c
f a z a m o n o g r a f i i l o r săteşti, a luat în c e r c e t a r e z o n e în-
tregi, c u „ m o n o g r a f i i s u m a r e " f ă c u t e sat de sat, d a r
şi cu studii d e a n s a m b l u , c o m p a r a t i v e d e la sat la sat,
în v e d e r e a f i x ă r i i u n o r tipologii sociale. Sînt de citat
în p r i m u l r î n d m o n o g r a f i a lui a s u p r a plăşii D î m b o v n i -
cului din jud. Argeş, c o n d u s ă în c o l a b o r a r e cu M i h a i
Pop, d a r a v î n d şi s p r i j i n u l u n o r i n v e s t i g a t o r i de talia
u n u i R o m a n M o l d o v e a n u ca şi a, p e a t u n c i t î n ă r u l u i
M i r o n C o n s t a n t i n e s c u , A r fi de a d ă u g a t a n c h e t e l e f ă -
c u t e în p l a s a H o d a c şi c î t e v a altele.
C u m î n s ă nu a m p a r t i c i p a t la a c e s t e c a m p a n i i or-
g a n i z a t e d e Golopenţia, n u am p r e a m u l t de s p u s d e s -
pre ele, decît că r e p r e z i n t ă f a z a f i n a l ă d e d e z v o l -
t a r e a m o n o g r a f i i l o r sociologice, m e r g î n d d e s i g u r p e
linia Guşti, d a r d e p ă ş i n d - o cu m u l t . Ele fac t o t u ş i p a r t e
din „şcoală", fiind o c o n t i n u a r e a ei în f o r m e n o i .
Personal, am fost î n s ă r c i n a t cu o r g a n i z a r e a s e r v i -
ciului e x t e r i o r al I n s t i t u t u l u i şi al statisticei a d m i n i s -
trative, p e c a r e M ă n u i l ă le c o n c e p e a ca un s i s t e m d e
documentare socială acoperind î n t r e g t e r i t o r i u l ţării.
Iniţial, în f i e c a r e j u d e ţ f u n c ţ i o n a un „ r e f e r e n t s t a t i s -
tic" î n s ă r c i n a t cu s t r î n g e r e a d a t e l o r s t a t i s t i c e din t o a t e
d o m e n i i l e în c a r e s e p u t e a u o b ţ i n e i n f o r m a ţ i i n u m e r i c e .
C e e a ce îmi r e v e n e a de făcut, e r a e x t i n d e r e a a c e s t u i
sistem, p r i n f o r m a r e a , în f i e c a r e plasă, a c î t e u n u i
„ c e n z o r statistic" şi în f i e c a r e c o m u n ă a u n u i , o f i c i a n t
statistic".
P r o g r a m u l era ispititor, căci ar fi permis o r g a n i z a -
r e a u n u i oficiu de d o c u m e n t a r e centrală, organizat
i e r a r h i c , în aşa fel încît d a t e l e de t e r e n o b ţ i n u t e să
fie de b u n ă calitate, iar a r h i v a r e a lor c e n t r a l ă să p o a t ă
d u c e la c e e a c e în l i m b a j u l d e azi l - a m p u t e a n u m i o
„ b a n c ă de d a t e " . Era d e f a p t v o r b a de o i n t e n ţ i e de a
421
SOCIOLBUC
o r g a n i z a a d m i n i s t r a t i v o r e ţ e a d e stat, g r a ţ i e c ă r e i a
t r e b u i a sa se o b ţ i n ă i n f o r m a ţ i e c o m p l e t ă şi la zi, a s u -
pra t u t u r o r statisticilor e x i s t e n t e .
Pentru aceasta, personalul necesar trebuia format
in aşa fel încît sa fie în m ă s u r ă să î n ţ e l e a g ă sociologic
fenomenele sociale asupra cărora purtau informaţiile
statistice. Ca a t a r e , am o r g a n i z a t o s e r i e d e „şcoli d e
c e n z o r i s t a t i s t i c i " în c a r e s - a u p r e d a t lecţii n u n u m a i
d e statistică, d a r şi de „sociologie" în s e n s u l d e cu-
n o a ş t e r e a istoriei s o c i a l e a ţării, a p r o b l e m e l o r ei u e
astăzi, în t o a t e a s p e c t e l e lor g e o g r a f i c e , d e m o g r a f i c e ,
e c o n o m i c e şi de s t a r e culturală, m e r g î n d p î n ă ia cu-
n o a ş t e r e a a c ţ i u n i l o r d e s i s t e m a t i z a r e , e c h i p a r e şi a m e -
n a j a r e a t e r i t o r i u l u i . Cu a c e ş t i c e n z o r i d e plasa a u fost
făcute: şi d e m o n s t r a ţ i i la teren, u n e l e din ele p u r t î n d
p e p r o b l e m e speciale, c u m d e pildă c e l e în l e g ă t u r ă
cu c o m a s ă r i l e şi c o n s t r u i r e a c e n t r e l o r civice.
Pînă la i n t r a r e a n o a s t r ă în război, a p u t u t fi astfel
format numărul de cenzori necesari pentru a acoperi
t o a t e plăşile din ţară ? în ce p r i v e ş t e p e s e c r e t a r i i sta-
tistici comunali, n u a m m a i a p u c a t a o r g a n i z a decit o
s i n g u r ă şcoală, i n s t a l a t ă la O c n a Sibiului, f ă r ă t o t u ş i
ca i m p l a n t a r e a lor la t e r e n să m a i fie posibilă. P e n t r u
a p u n e la p u n c t oficiul c e n z o r i l o r de plasă, a m f ă c u t
de u n u l singur, o c a m p a n i e d e l u c r u experimentală
î n t r - o plasă din j u d e ţ u l Argeş, elaborând la f a ( a locului
un s i s t e m de e v i d e n ţ ă şi o s c h e m ă d e a r h i v ă d o c u -
m e n t a r ă . Rezultatul a fost o r g a n i z a r e a u n o r birouri de
c e n z o r i d e p l a s ă s t a n d a r d , p e c a r e I n s t i t u t u l le-a p u t u t
d o t a cu e c h i p a m e n t u l n e c e s a r ; m a s ă de lucru, m a ş i n ă
d e scris şi d e calculat, m o b i l ă p e n t r u a r h i v ă şi p e n t r u
o b i b l i o t e c ă d o t a t ă cu t i p ă r i t u r i l e n e c e s a r e .
G r e u t a t e a cea m a r e a fost î n s ă d e a n o r m a î n t r e a g a
m u n c ă a cenzorilor, e l a b o r î n d m o d e l e tip d e e v i d e n ţ e
şi u n c a l e n d a r d e lucru, a s t f e l ca s ă s e o b ţ i n ă pe în-
t r e a g a ţ a r ă e x e c u t a r e a unei m u n c i u n i f o r m i z a t e pînă
la ultimul detaliu, p e d o s a r e şi p e g r a f i c e tip, c a r e tre-
b u i a u ţ i n u t e la zi şi a f i ş a t e în f i e c a r e b i r o u de plasă.
Sistemul e r a atît d e m i n u ţ i o s e l a b o r a t , încît f i e c a r e
l u c r a r e trebuia d e p u s ă în a n u m e dosar, aflat în a n u m e

serte- al mobilierului, p e principiul că „ f i e c a r e lucru
t r e b u i e să a i b e u n loc şi f i e c a r e l u c r u t r e b u i e s ă fie
Ia locul lui", în aşa fel încît u n i n s p e c t o r v e n i t de ta
c e n t r u să p o a t ă v e r i f i c a t o a t e l u c r ă r i l e c h i a r în lipsa
cenzorului, d a c ă a c e s t a se a f l a p l e c a t pe teren, d a t o r
fiind în a c e s t caz să lase în scris în a n u m e loc al
biroului, l o c a l i t a t e a u n d e se află şi în c e scop. O o r g a -
n i z a r e p a r a l e l ă a f o s t p u s ă la p u n c t şi în ce p r i v e ş t e
b i r o u l central, în c a d r u l secţiei d e s t a t i s t i c ă a d m i n i s -
trativă.
M a r e a p r o b l e m ă c a r e se mai c e r e a r e z o l v a t ă e r a
d e a f a c e a c c e s i b i l ă t o a t ă i n f o r m a ţ i a e x i s t e n t a cu pri-
v i r e la o c o m u n ă o a r e c a r e , f ă r ă să . e n e v o i e d e a
compulsa diversele d o c u m e n t e f i g u r î n d în m u l t i p l e
d o s a r e . T r e b u i a d e c i a l c ă t u i t ă o fişă de sinteză, în c a r e
să f i g u r e z e t o a t e d a t e l e p r i v i n d c o m u n a , cuprinzînd
i ai întîi situaţia ei a d m i n i s t r a t i v ă , c o m p o n e n ţ a ei în
sate, apoi t o a t e d a t e l e s t a t i s t i c e d i s p o n i b i l e , d e m o g r a -
fice, e c o n o m i c e , c u l t u r a l e etc.
C u m Institutul d i s p u n e a d e m a ş i n i Hollerith, a c e a s t ă
fişă s i n t e z ă t r e b u i a c o d i f i c a t ă a s t f e l încît să p o a t ă fi
t r a n s c r i s ă p e c a r t e l e p e r f o r a t e , fişa s e r v i n d d e c i şi ca
d o c u m e n t i n d i v i d u a l p e n t r u c u n o a ş t e r e a s i t u a ţ i e i locale
a o r i c ă r e i c o m u n e în p a r t e d a r şi ca i n s t r u m e n t d e p r e -
l u c r a r e globală, p e orice p r o b l e m ă a r f fost n e c e s a r .
Asemenea o p e r a ţ i i d e c o d i f i c a r e nu e r a u u ş o a r e . în
p r i m u l r î n d n e izbeam de g r e u t a t e a p r o v o c a t ă d e in-
s t a b i l i t a t e a c o m p o n e n ţ e i c o m u n e l o r . Deşi legile tării
p r e v e d e a u că orice s c h i m b a r e administrativă trebuia
f ă c u t ă p e b a z a unei legi, în f a p t a c e s t e s c h i m b ă r i e r a u
p e r m a n e n t e , f ă r ă nici u n p l a n precis. S a t e l e t r e c e a u
de la o c o m u n ă la alta, d i s p ă r e a u din n o m e n c l a t o r s a u
a p ă r e a u s u b n u m i r i diverse, oficiile d e s t a r e civilă m u -
t î n d u - s e d e la un c e n t r u la altul ; ceea c e p r o v o c a
g r e u t ă ţ i de n e t r e c u t în c o m p u l s a r e a d a t e l o r .
S i s t e m u l la c a r e s - a o p r i t I n s t i t u t u l do s t a t i s t i c ă a
fost d e a se înlocui n u m e l e c o m u n e l o r ş: s a t e l o r p r i n -
t r - u n cod, ca să se p e r m i t ă astfel ţ i n e r e a la zi a c o m -
p o n e n ţ e i c o m u n e l o r p r e c u m şi a s c h i m b ă r i l o r i n t e r v e -
nite. Ca p u n c t de p l e c a r e a fost l u a t r e c e n s ă m î n t u l din
421
SOCIOLBUC
194!, din p ă c a t o c u p r i n z î n d n u m a i t e r i t o r i u l „ciuntit",
aşa i uin r e z u l t a s e în u r m a d i c t a t u l u i d e la Viena,
Migălosul s t a t i s t i c i a n c a r e e r a T r a i a n Birăescu a
p r o c e d a t atunci la c o d i f i c a r e a t u t u r o r s a t e l o r î n r e g i s -
t r a t e prin acel r e c e n s ă m î n t , n u m e r e l e lor d e cod fiind
p u b l i c a t e într-un v o l u m aparte, c a r e c o n ţ i n e a şi o în-
c e r c a r e de r e s t a b i l i r e a c o r e s p o n d e n ţ e i d i n t r e s i t u a ţ i a
din !941 cu cea din 1930 şi a celor a n t e r i o a r e din 1910
p e n t r u M u n t e n i a şi M o l d o v a şi din 1912, p e n t r u cele
din T r a n s i l v a n i a . C o d i f i c a r e a t u t u r o r celorlalte date
statistice, fiind n u m e r i c e , a fost m a i u ş o a r ă . î n felul
acesta, fişa s i n t e z ă f i n a l ă p u t e a fi folosită ca d e p o z i t
de d a t e p e carLele p e r f o r a t e . De fapt, din cîte am l u c r a t
în c a d r u ] I n s t i t u t u l u i de statistică, a c e s t f o r m u l a r d e
sinteză e s t e cel c a r e m i - a dat cel m a i mult d e lucru,
î n l r - o v r e m e c î n d „ i n f o r m a t i c a " şi m a ş i n i l e e l e c t r o n i c e
d e calcul nu e r a u î n c ă a p ă r u t e . Totuşi, în f o r m ă î n c ă
r u d i m e n t a r ă , am u r m ă r i t a l c ă t u i r e a u n e i „bănci d e
d a t e " c e e a c e cred că e încă posibil d e r e l u a t şi p u s
la punct, s i s t e m d e d o c u m e n t a r e pe c a r e a m c ă u t a t să-1
j u s t i f i c în v o l u m u l al doilea din Teoriei şi practica in-
vestigaţiilor sociale, î n c h i n a t a n u m e p r o b l e m e i c e r c e t ă -
rilor iîiterdisciplinaro z o n a l e .
Cum în o r g a n i z a r e a r e c e n s ă m î n t u l u i din 1941 a m
a v u t şi s e c r e t a r i a t u l lucrărilor, a m p r o p u s să se i n t r o -
d u c ă un f o r m u l a r cu scop sociologic, s u b f o r m a u n u i
„ R e c e n s ă m î n t al s a t e l o r " prin c a r e se c e r e a u o s e r i e
de i n f o r m a ţ i i f ă r ă c a r a c t e r statistic, p e s c h e m a u n e i
m o n o g r a f i i s u m a r e , în a n e x ă c e r î n d şi s c h i ţ e l e topo-
g r a f i c e ale f i e c ă r u i sat în parte, în s c o p u l u n e i v i i t o a r e
lucrări de e l a b o r a r e a a t l a s u l u i social.
Lucram deci în a c o r d cu G o l o p e n ţ i a a s u p r a a c e s t o r
p r o b l e m e c a r e d e p ă ş e a u limitele stricte ale statisticei,
î n c o l a b o r a r e cu I. Gh. Filip şi Pompiliu C a r a i o a n a p u t u t
fi p u s ă la p u n c t şi tipărită, s e r i a c o m p l e c t ă a j u d e ţ e l o r
ţării cu p r e c i z a r e a limitelor d i n t r e t r u p u r i l e d e m o ş i e
ale f i e c ă r u i sat în parte, o b ţ i n î n d a s t f e l blanchete"
c a r e au p u t u t fi f o l o s i t e u l t e r i o r p e n t r u c a r t o g r a f i e r e a
m u l t o r serii d e date, n u n u m a i s t a t i s t i c e ci şi de a l t ă
n a t u r ă . î n a c e l a ş i s c o p am r e c o n s t i t u i t şi situaţiile a d m i -
 nistrative trecute, reprezentîndu-le cartografic, la da-
tele de 1910, 1930 care de asemeni au putut fi folosite
pentru a recalcula şi cartografia situaţii ulterioare,
precum, pe harta administrativă din 1910, datele ex-
trase din Statistica răzeşilor alcătuită de Petre Poni.
Regret că recensământul satelor din 1941 nu a fost
prelucrat şi că munca de cartografiere nu a fost dusa
mai departe, iar statistica administrativă, publicată re-
gulat, nu a fost continuată.
Ceea ce pot reţine ca concluzie din această ultimă
etapă a preocupărilor noastre sociologice, e că Insti-
tutul de Statistică reprezenta un alt tip decît cel al
Institutului de cercetări sociale, cu mult mai eficient,
dat fiind că dispunea de o reţea de teren formată din
tehnicieni şi tindea a fi un sistem de strîngere şi coor-
donare centrală de documente, statistice şi nestatistice,
putînd fi de folos pentru elaborarea atlasului social şi,
în final, al „sociologiei naţiunii".
Dar şi acest plan de lucru a eşuat, pentru că, ime-
diat după terminarea recensămîntului din 1941, ţara a
intrat în război, Institutul primind alte sarcini, legate
direct de evenimentele războiului, birourile şi arhiva
fiind trimise în dispersare, în diverse locuri, spre a fi
ferite de bombardamente, astfel că întreaga noastră
străduinţă a fost părăsită, spre marea noastră părere
de rău. Tot ce am putut face, a fost, în satul Copaciu,
din Vlaşca. unde fusesem trimis în dispersare, împreu-
nă cu I. Gh. Filip, să studiez sistemul „dijmei la iarla"
care funcţiona din plin, practicat nu numai de boierul
local, ci şi de chiaburii satului.
SOCIOLBUC
RELUAREA ACTIVITĂŢII CATEDREI
DE SOCIOLOGIE
Am putut reîncepe munca în catedra de sociologie,
abia în 1942 cînd am fost încadrat bugetar în postul
de asistent, în 1943 ocupînd prin concurs conferinţa
de Sociologie rurală. Am organizat acest curs în felul
următor: am stabilit un plan de lecţii pe o durată de
şase ani, în fiecare an expunînd pe larg un capitol, iar
pe celelalte doar în rezumat, astfel ca pînă la urmă sa
am posibilitatea de a redacta o „sociologie rurală'
cuprinzînd întreaga problematică a istoriei sociale i
ţărănimii şi a formelor ei actuale.
Rezultatele obţinute astfel, aveam de gînd a le pu-
blica într-o serie de volume, din care însă nu am reu-
şit a tipări decît un prim volum, intitulat Sociologia
satului devâlmaş românesc, cuprinzînd tema „Organi-
zarea economică şi juridică a trupurilor de moşie"
(1944). Aveam însă gata pregătit materialul şi parţial
şi redactarea volumelor următoare, care ar fi trebuit
să cuprindă: „Populaţia satului şi organizarea ei spi-
rituală", „Subunităţile sociale ale satului", „Viaţa psi-
hică şi spirituală", „Problemele actuale ale satelor
devălmaşe" urmat de un volum de „sinteză sociolo-
gică". De fapt, abia mult mai tîrziu am putut relua
acest plan, la îndemnul lui Miron Constantinescu, care
urmărise prelegerile mele pe cînd era student şi care
a socotit util să-mi dea un „concediu de creaţie" J I
timpul căruia am redactat cele trei volume de Contri-
buţii la cunoaşterea satelor devălmaşe româneşti, un
al patrulea fiind încă in manuscris.
401)
 C u l t i m ă î n c e r c a r e de a d e p r i n d e pe s t u d e n ţ i i m e i
cu t e h n i c i l e c e r c e t ă r i i d i r e c t e a f e n o m e n e l o r s o c i a l e
am p u t u t - o î n t r e p r i n d e abia în 1946, cînd a m r e l u a t
c e r c e t a r e a Runcului din G o r j . P r o f e s o r u l Guşti lipsea
din ţara, a ş a că n u m - a m p u t u t s f ă t u i cu dînsul. Dar
am a v u t sprijinul Fundaţiei, care, s u b d i r e c ţ i a lui
N e a m ţ u , mai d i s p u n e a î n c ă d e f o n d u r i l e n e c e s a r e p e n -
t r u î n t r e ţ i n e r e a unei e c h i p e d e c e r c e t a r e la t e r e n
A m a l c ă t u i t deci o g r u p ă d e s t u d e n ţ i în s o c i o l o g i e
c a r e i a i-am a d ă u g a t mai m u l ţ i c o l a b o r a t o r i externi
u m mai v e c h i p r e c u m P e t r e S t ă n c u l e s c u , Gh. C o j o -
caru, Ion Gb. Filip, alţii mai noi, p r e c u m Ion Donat,
id M i r c e a , E u g e n Biro, Paul P e t r e s c u şi alţi De lata
a c e a s t a l u c r ă r i l e de r e c e n s ă m î n t a s a t u l u i au asigu-
r a t e d e cenzorii d e plasă din j u d e ţ u l G o r j , o b ţ i n u t 5r i
b u n ă v i o n ţ a Institutului C e n t r a l de Statistică, veniţi
p r e u n a cu i n s p e c t o r u l lor statistic, D. P r e j b e a n u el
suşi din g r u p u l v e c h i l o r m o n o g r a f i ş t i .
Plănuisem executarea acestei m o n o g r a f i i în d o u ă
• t a p e : î n t r - u n prim an u r m a să s t u d i e z s t r u c t u r a < c<
u o m i c a de bază a satului, în t o a t e e l e m e n t e l e lui c o m -
p o n e n t e , a d i c ă n a t u r a , t e h n i c i l e de lucru, p r o c e s e l e si
relaţiile s o c i a l e de p r o d u c ţ i e , u r m i n d ca î n t r - u n al doi-
lea an sa reiau p r o b l e m e l e s u p r a s t r u c t u r a l e , a l e ~rea-
ţ n l o r folclorice, ale p s i h o l o g i e i şi filozofiei p o p u l a r e
a formelor de organizare administrativă.
N - a m reuşit a f a c e însă decît o primă c a m p a n i e , în
ca totuşi au fost s t r î n s e d o c u m e n t e l e n e c e s a r e în
c a n t i t a t e s u f i c i e n t ă p e n t r u o r e d a c t a r e f i n a l ă . Cu a c e s t
prilej, a m p u s a p u n c t şi c î t e v a t e h n i c i d e l u c r u n i
în special in l e g ă t u r ă cu m a r e a p r o b l e m ă a s ă r ă c i r i
s a t u l u i c a r e silea p l e c a r e a , din mai t o a t e casele, a u n o r
e m i g r a n ţ i s p r e oraşe, sau a u n o r a m b u l a n ţ i în c ă u t a r e
de lucru. S i t u a ţ i a c o n s t a t a t ă în 1930, cînd s a t u l era
ns m criza c o n v e r s i u n i i d a t o r i i l o r agricole, s e afla
a c u m p r i m e j d i o s de a g r a v a t ă , a s t f e l că" a n a l i z a p r o c e -
se! d e s ă r ă c i r e şi d e m i g r a ţ i e s - a d o v e d i t a fi ie
covirşitoare importanţă.
An;, a d ă u g a t însă a c e s t e i c a m p a n i i î n c ă o n o u ă t e h -
nică : d u p ă t e r m i n a r e a c a m p a n i e i „pilot" am stabilit
421
un >lan d e c e r c e t a r e a î n t r e g i i zone, t r i m i ţ î n d in f i e -
care localitate dimprejurul Runcului echipe restrînse
a cîte doi m o n o g r a f i ş t i , cu s a r c i n a de a r e d a c t a acolo,
po m o d e l u l î n v ă ţ a t în c e r c e t a r e a Runcului, cîte o m o -
n o g r a f i e s u m a r ă , c u p r i n z î n d d a t e l e statistice n e c e s a r e
u n e i u l t e r i o a r e c a r t o g r a f i e r i . Dar şi a c e a s t ă t e n t a t i v ă
a e ş u a t , în 1947, fiind d e s t u l d e g r e u b o l n a v , iar în
19J8 î n v ă ţ ă m î n t u l s o c i o l o g i c d e s f i i n ţ î n d u - s e .
C u m în p e r i o a d a 1946—1948 p r o f e s o r u l Guşti a lip-
sit din ţ a r ă m i - a r e v e n i t sarcina ca, In a f a r ă d e c u r s u l
d e s o c i o l o g i e r u r a l ă , să s u p l i n e s c şi p e cel d e socio-
logie g e n e r a l ă . C e e a c e am f ă c u t cu m a r e plăcere, în
s p e c i a l p e n t r u c ă a v e a m astfel p r i l e j u l de a e x p u n e
p u n c t u l meu d e v e d e r e cu p r i v i r e la l e g ă t u r i l e d i n t r e
s o c i o l o g i e şi istorie. A m ales ca t e m ă e x p u n e r e a u n e i
• istorii a d o c t r i n e l o r sociale, o i s t o r i e însă „sociologi-
c ă " în s e n s u l că n u u r m ă r e a m d o a r e x p u n e r e a t e o r i i l o r
sociologice, ci şi o a n a l i z a r e s o c i o l o g i c ă a lor, c ă u t î n d
a d i c ă a a r ă t a felul în c a r e f i e c a r e s o c i o l o g îşi e l a b o -
rează doctrina ţinînd seama de două condiţii: exis-
t e n ţ a u n o r p r o b l e m e sociale, m e r e u a l t e l e d e la o g e -
n e r a ţ i e la alta, f i e c a r e d o c t r i n ă a v î n d deci r ă d ă c i n i
s o c i a l e c a r e le explică ; şi în al doilea rînd fiecare
doctrinar c ă u t î n d s ă lege d o c t r i n a sa d e d o c t r i n e l e
t r e c u t e , pe u n fir d e logică i n t e r n ă , d e n a t u r ă d i a l e c -
tică, prin imitaţie, c o n t r a i m i t a ţ i e , a d e z i u n e s a u opoziţie
polemică.
î n t r - u n prim an am p a r c u r s în 1947 d o c t r i n a r i i cei
vechi, de la P l a t o n p î n ă Ia r e v o l u ţ i a f r a n c e z ă ; iar în
1948 p e cei d e la r e v o l u ţ i a f r a n c e z ă p î n ă la Manifestul
Partidului Comunist al c ă r u i c e n t e n a r t o c m a i se îm-
plinea. C u r s u l a fost de f a p t l u c r a t în grabă, p e c e ş t i a m
m a i d e mult, d a r şi pe ce m a i p u t e a m strînge, de la o
p r e l e g e r e la alta. Totuşi am c o n v i n g e r e a că i d e e a d e
a face o istorie sociologică a doctrinelor sociologice
e s t e utilă şi f e c u n d ă , astfel că în t o t cazul, t e x t e l e de
atunci, m u l t i p l i c a t e litografic, se p o t citi şi a c u m a cu
folos, fiind la c u n o ş t i n ţ a m e a u n a din cele mai v e c h i
încercări de „soriologie a sociologiei".
411
SOCIOLBUC
 Dar o d a t ă cu acest curs, s - a m a i î n c h e i a t încă o
e t a p ă din istoria sociologiei r o m â n e ş t i , dat fiind că,
a ş a cum se ştie, în t o a m n a a n u l u i 1948 a i n t e r v e n i t
legea de reformă a învăţămîntului, sociologia dispă-
rînd d i n t r e disciplinele u n i v e r s i t a r e , p e n t r u a nu fi
r e l u a t ă d e c î t în 1965, în cu t o t u l alte c o n d i ţ i i sociale,
p e a l t e b a z e i d e o l o g i c e şi a v î n d cu t o t u l alte s c o p u r i
şi r e z u l t a t e ; d e s p r e c a r e i n s ă n u v o i vorbi, a n a l i z a lor
m e r i t î n d a fi f ă c u t ă in aît c o n t e x t d e c î t cel p i n ă a c u m
a v u t în v e d e r e .
 Î N LOC DE ÎNCHEIERE

î n t r e r u p , cu a n u l 1948, şirul a m i n t i r i l o r mele, p e n -

t r u că, d e aci î n a i n t e am fost prins, cu r o s t u r i Incă
-actuale, î n t r - o l u m e cu t o t u l n o u ă , c a r e n u p o a t e fi
d e s c r i s ă prin „ a m i n t i r i " şi faţă d e c a r e nu pot a v e a
nici m ă c a r a t î t a o b i e c t i v i t a t e cît m - a m s t r ă d u i t s ă a m
l a t ă de e v e n i m e n t e l e de a c u m 50 d e ani. M ă î n t r e b
c h i a r d a c ă şi faţă d e a c e s t e a am r e u ş i t s ă fiu n e p ă r -
tinitor, f e r i n d u - m ă d e a c ă d e a v i c t i m ă p s i h o l o g i e i spe-
c i f i c e celor d e a n u m e v î r s t ă , c a r e a j u n g s ă c r e a d ă că
singura viaţă a d e v ă r a t ă a fost c e a trăită în v r e m e a
t i n e r e ţ i i lor. N u z a d a r n i c latinii v o r b e a u de „ l a u d a t o r
t e m p o r i s acti" !
C e e a ce îmi a d u c e a m i n t e d e o glumă, cu tîlc, a
p r o f e s o r u l u i C. D a i c o v i c i u : î n t r - o ş e d i n ţ ă în c a r e isto-
ricii noştri a n a l i z a u critic, f o a r t e aspru, p r o c e s u l d e
•destrămare a I m p e r i u l u i h a b s b u r g î c , d î n s u l a a f i r m a t
că, totuşi, a c e s t I m p e r i u a a v u t m e r i t e l e s a l e şi, ca
a t a r e , nu-1 p o a t e p o n e g r i . î n t r e b a t c e a r g u m e n t e are,
a r ă s p u n s : „ p e n t r u că în timpul i m p e r i u l u i a u s t r o - m a -
•ghiar e r a m t î n ă r " . C e e a ce, f ă r ă îndoială, era u n ar-
gument împotriva căruia nimeni n-a mai avut a obiecta.
T o t u ş i a c e a s t ă g l u m ă c u p r i n d e şi o l a t u r ă d r a m a t i c ă ,
mai de adînc, c a r e n u ţ i n e d e p s i h o l o g i a bătrîneţii, ci
c o n s t ă în f a p t u l că p r e g ă t i r e a p e c a r e ţi-ai f ă c u t - 0 în
tinereţe poate deveni caducă faţă de o problematică
s o c i a l ă s c h i m b a t ă brusc, în timpul vieţii tale.
î n t r e cele d o u ă r ă z b o a i e m o n d i a l e , p r o b l e m a c o p l e -
ş i t o a r e a vieţii n o a s t r e s o c i a l e f u s e s e c e a a p ă t r u n d e r i i

413)

SOCIOLBUC
 c a p i t a l i s m u l u i în a g r i c u l t u r a n o a s t r ă , î n t r e a g a mec: î n -
v ă ţ ă t u r ă , t o a t ă e x p e r i e n ţ a ele teren, t o t felul m e u d e
a j u d e c a le-am c e n t r a t d e c i pe a c e a s t ă p r o b l e m ă . Dar
d u p ă război, ea a dispărut, t o p i n d u - s e în f a ţ a o c h i l o r
mei, ca z ă p a d a cînd dă p r i m ă v a r a . în locul ei a a p ă r u t
o n o u ă s e r i e de alte p r o b l e m e , c o n s t î n d în „ i n d u s t r i a -
lizare", „ u r b a n i z a r e " , „cooperativizare a agriculturii"
etc. a d i c ă cele, atît d e c o m p l e x e , ale edificării u n e i
s o c i e t ă ţ i socialiste. Astfel, t o a t ă v e c h e a m e a p r e g ă t i r e
ştiinţifică nu m a i îmi e r a utilă p e n t r u s t u d i e r e a n o i l o r
f e n o m e n e sociale. Dacă v o i a m totuşi s ă continui m e s e -
ria d e „sociolog", t r e b u i a să o iau d e la c a p ă t , s t r î n g i n d
altă i n f o r m a ţ i e , a l t ă e x p e r i e n ţ ă , alt m o d d e a gîndi şi
alte t e h n i c i d e c e r c e t a r e şi a c ţ i u n e .
A s e m e n e a r ă s t u r n ă r i t o t a l e sunt g r e u d e realizat,
p e n t r u că, a ş a cum s p u n e a N i c o l a e I o r g a — şi n u n u -
mai el — t o a t e g î n d u r i l e c r e a t o a r e ale unui om d e
ştiinţă prind c h i p pînă Ia v î r s t a de 25 d e ani, în restul
vieţii el n e m a i p u t î n d f a c e decît s ă a d î n e e a s c ă c e a
gîndit pînă a t u n c i . î n ţ e l e g d e a c e e a p e p r o f e s o r i i c a r e
nu a c o r d ă d o c t o r a t e celor c a r e au d e p ă ş i t v î r s t a d e
25 d e ani. C e înveţi d u p ă aceea, nu m a i e s t e d e c î t
„ î n v ă ţ ă t u r ă " , iar nu „creaţie".
P r o b l e m a d e v i n e d r a m a t i c ă m a i ales p e n t r u o a m e -
n d e ştiinţă socială, d a c ă o e p o c ă r e v o l u ţ i o n a r ă îi
p r i n d e d u p ă ce au t r e c u t de v r e m e a tinereţii. Este ca
şi c u m ţi-ar f u g i t e r e n u l de s u b picioare, ca şi cum,
din. om cu puteri c r e a t o a r e , p e o i d e e a ta p e r s o n a l ă ,
ai fi fost t r a n s f o r m a t într-un s i m p l u „belfer", c a r e r e -
p e t ă c e au spus alţii, f ă r ă să mai p o a t ă s p u n e c e a v e a
el d e spus. P r e g ă t i t p e n t r u a p u r t a un „dialog" cu so-
c i e t a t e a ta, rămîi m u t f a ţ ă de cea u l t e r i o r ivită. E c a
şi c u m te-ai fi p r e g ă t i t cu a r c u r i şi săgeţi şi te trezeşti
în faţa a r m e l o r de foc. C e e a c e explică d e ce mulţi
sociologi în v î r s t ă au r e n u n ţ a t a fi „sociologi", r e f u -
g i i n d u - s e în „istorie s o c i a l ă " , s i n g u r u l c h i p de a Jega
totuşi g î n d u r i l e t a l e cu v i a ţ a s o c i a l ă în c a r e te-ai n ă s -
cut, ai c r e s c u t şi ţi-ai f ă u r i t g î n d u r i l e .
Dar s c h i m b a r e a v r e m u r i l o r e s t e însă şi un p r i l e j
de a n a l i z ă a u t o c r i t i c ă , căci, stînd a c u m p e o poziţie
421
SOCIOLBUC
alta d e c î t c e a v e c h e , îţi poţi p u n e î n t r e b a r e a d a c ă î n
t i n e r e ţ e ai f ă c u t lot c e t r e b u i a şi în c e m ă s u r ă ai r e u -
şit să realizezi c e e a ce îţi puseşi în gînd.
„Amintirile" s u n t în a c e s t s e n s o u n e a l t ă utilă, t.!o
fiind de f a p t r e z u l t a t u l u n u i p r o c e s d e s e d i m e n t a r e a
c e ţi s e mai p a r e a fi fost e s e n ţ i a l . A m i n t i r i l e selec-
ţ i o n e a z ă , din tot c e a fost, n u m a i ce ţi se mai p a r e a
fi d e i n t e r e s a c t u a l . De fapt, ar fi tot a l î l de s e m n i f i -
c a t i v să poţi r e c o n s t i t u i şi c e ai uitat, adică ce ţi-a
pierit din amintire, ca n e m a i a v î n d s e m n i f i c a ţ i e . Din
p ă c a t e , cele u i t a t e sînt uitate. C u m s p u n ţ ă r a n i i : ..fap-
tele ce s - a u făcut, s - a u dus t o a t e în p ă m î n t " !
Dacă a r u n c a c u m o p r i v i r e a s u p r a a ce s-a p ă s t r a t
în a m i n t i r e a mea, d e s p r e v i a ţ a d e a c u m 50 de ani şi
de m a i încoace, c o n s t a t cu p ă r e r e de r ă u că, din t o t
c mî-am p r o p u s s ă fac, cele mai m u l t e s - a u s o l d a t c u
e ş e c u r i . Eşecuri ale p l a n u r i l o r u r m ă r i t e d e „şcoala"
din c a r e am f ă c u t p a r t e şi e ş e c u r i ale p r o p r i i l o r m e l e
planuri.
Le-aş p u t e a i n v e n t a r i a astfel :
N e - a m p r o p u s s ă e l a b o r a m o „sociologic ştiinţifi-
c ă " originală, pe c a l e a e x p e r i m e n t ă r i i d i r e c t e a r e a l i -
tăţilor socialc. O astfel de s o c i o l o g i e n u s-a realizat,
p r o f e s o r u l Guşti r ă m î n î n d c r e d i n c i o s t e o r i i l o r pe c a r e
le f o r m u l a s e î n a i n t e de a î n c e p e e x p e r i e n ţ e l e sale
„ m o n o g r a f i c e " , teorii Ia c a r e nu a m a d ş ţ a t decît în
alt s e n s decît col v ă z u t de profesor, în c i u d a f a p t u l u i
că, pe ici p e colo, u n e l e m o d i f i c ă r i au p u t u t fi î n r e -
gistrate. N e - a m p r o p u s s ă a l c ă t u i m o „sociologie a
n a ţ i u n i i " r o m â n e ş t i , p r i n e l a b o r a r e a u n u i „Atlas s o c i a l
al R o m â n i e i " d a r n - a fost v o r b a decît de dorinţi n e -
realizabile. A m v r u t să p u n e m la p u n c t un „Institut
de c e r c e t ă r i sociale", c u p r i n z î n d î n t r e g teritoriu] tării,
m ă c a r s u b f o r m a u n e i „bănci d e d a t e " c o n s t i t u i t ă p r i n
r e ţ e a u a I n s t i t u t u l u i C e n t r a l d e Statistică ; ceea c e d e
a s e m e n i n u a d u s la nimic. Am v r u t să c r e ă m un „Mu-
zeu social" dar n - a m reuşit să f a c e m decît un „Muzeu
al s a t u l u i " . A m v r u t să f a c e m c u n o s c u t , î n t r - u n con-
g r e s i n t e r n a ţ i o n a l de sociologie, m o d u l de g î n d i r e şi
415
d e a c ţ i u n e a „sociologiei r o m â n e ş t i " ; d a r şi a c e a s t ă
s t r ă d u i n ţ ă a fost s t e a r p ă .
î n c e m ă p r i v e ş t e , a ş fi v r u t să a m p a r t e d e o
p e r i o a d ă d e î n v ă ţ ă t u r ă în u n i v e r s i t ă ţ i străine, s a p o t
cerceta pe îndelete bibliotecile marilor centre cultu-
r a l e ; ceea ce n u m i - a fost dat. A ş fi dorit să am spri-
jinul unor c o l a b o r a t o r i cu c a r e s ă p o t d u c e p î n ă la
c a p ă t studiul satelor devălmaşe, c a r t o g r a f i e r e a lor,
stabilirea teoriei g e n e r a l e a c o m u n i t ă ţ i l o r r u r a l e p r i n s e
în p r o c e s u l d e d e z a g r e g a r e s u b i m p a c t u l p ă t r u n d e r i i
c a p i t a l i s m u l u i . Dar e l e v i p a s i o n a ţ i d e a c e a s t ă p r o b l e -
mă, n u am a v u t d a r u l — s a u p o a t e d o a r p r i l e j u l — să
f o r m e z . A ş fi v r u t să e l a b o r e z m a i t e m e i n i c t e o r i a
m e a d e s p r e „ a r h e o l o g i a s o c i a l ă " , folosind şi t e h n i c i l e
a e r o f o t o g r a m e l r i c e . După cum şi t e o r i a d e s p r e „obştia
pe bază d e tradiţii d i f u z e " ,• d a r nici u n a nici alta n u
a u d e p ă ş i t stadiul p l a n u r i l o r de viitor, abia fiind schi-
ţ a t e în p r e a s u m a r e pagini. A ş fi v r u t să r e d a c t e z mă-
car o m o n o g r a f i e , a ş a c u m c r e d e a m eu ca t r e b u i e sa
fie o l u c r a r e de „ s o c i o l o g i e " ; d a r nu a m r e u ş i t decît
sa p u b l i c v o l u m e cu cave m - a m d e c l a r a t d e î n d a t ă a nu
fi c o m p l e t de acord.
î n s e a m n ă oare, cu alte cuvinte, că n - a m î n r e g i s t r a t
decît i n s u c c e s e ? Da şi ba. P e n t r u câ în t o a t e a c e s t e
d o r i n ţ e ale n o a s t r e , deşi n e d e p ă ş e a u puterile, noi am
c r e z u t cu p a s i u n e , d î n d m a x i m u m din ce p u t e a m da.
Efortul c o l e c t i v şi i n d i v i d u a l d e p u s în tot acest timp
a fost un f a p t de v i a ţ ă t r ă i t ă din plin, c a r e n e - a d a t
p e r m a n e n t s e n t i m e n t u l că n u am t r ă i t doar p e n t r u a
f a c e u m b r ă p ă m î n t u l u î . S p u n e a m deseori, celor cu c a r e
lucram, mai t i n e r i decît m' ie, că se c a d e a ne p u r t a
a.stfel încît să nu n e fie m a i tîrziu r u ş i n e d e n o i î n ş i n e .
S p u n e a m că nu e nimic mai d e p r e ţ u i t decît „ f r u m o a s a
n e b u n i e c u l t u r a l ă " , c h i a r a t u n c i cînd ai c o n ş t i i n ţ a că
u r m ă r e ş t i s c o p u r i u t o p i c e . Ce t r a g e in c u m p ă n ă n u sînt
r e z u l t a t e l e la c a r e a j u n g i , ci n o b l e ţ e a străduinţelor
tale p u s e in s l u j b a „ i d e a l u l u i " .
A m t i p ă r i t cîndva, î n t r - u n m a n u a l de t e h n i c ă a
investigaţiilor sociologice, u n a p o l o g d e s p r e steaua
polară, p e c a r e îmi p l a c e să-1 r e p e t : orice ideal social

416
 e ca s t e a u a p o l a r ă l u a t ă ca î n d r e p t a r ca să-ţi a r a t e
d i r e c ţ i a în c a r e t r e b u i e să mergi, m ă c a r că la s t e a u a
p o l a r ă n u v e i a j u n g e n i c i o d a t ă . N u să a j u n g i la s t e a u a
p o l a r ă e i m p o r t a n t / ci să d e p u i t o a t e s t ă r u i n ţ e l e tale
s p r e a m e r g e în d i r e c ţ i a ei.
Idealurile, c h i a r utopice, au în v i a ţ a omului ros-
turi m a i r e a l e decît s c o p u r i l e i m e d i a t realizabile. De
la P l a t o u î n c o a c e p î n ă la utopiştii m o d e r n i , c r e a t o r i i
de „cetăţi i d e a l e " sînt cei c a r e o f e r ă c e l e mai f e c u n d e
p r i l e j u r i d e g î n d i r e . C ă c i u t o p i i l e nu sînt decît e x t r a -
polări a l e realităţilor, cu care, n e f i i n d de acord, le
p r o i e c t e z i în viitor, î n t r - o lume m a i bună.
Orice utopie rămîne un document sociologic d e
m a r e utilitate p e n t r u a î n ţ e l e g e r e a l i t ă ţ i l e s o c i a l e c a r e
au dat n a ş t e r e u t o p i e i . î n t r e a g a g e n e r a ţ i e a „ n a r o d n i -
cilor", a „ s ă m ă n ă t o r i s m u l u i " , a „ p o p o r a n i s m u l u i " şi, în
ultima lor formă, a „ s o c i o l o g i s m u l u i " ca bază de ple-
care pentru o acţiune reformistă-culturală, constituie
d o c u m e n t e e x t r e m de i m p o r t a n t e p e n t r u r e c o n s t i t u i r e a
istorică a s o c i e t ă ţ i i c a r e le-a dat n a ş t e r e . Sînt inter-
p r e t ă r i greşite, f ă r ă îndoială, dar t o t u ş i interpretări
d ă t ă t o a r e de s e a m ă a l e u n o r „realităţi".
în acest sens, „şcoala r o m â n e a s c ă de sociologie"
r e p r e z i n t ă o i n t e r p r e t a r e a u n o r a n u m e situaţii s o c i a l e
c a r e ar fi m a i g r e u d e î n ţ e l e s d a c ă a r lipsi d o c u m e n t u l
a c e s t e i i n t e r p r e t ă r i c o n t e m p o r a n e , f ă u r i t ă de un g r u p
m a r e d e o a m e n i c a r e s - a u s t r ă d u i t să î n ţ e l e a g ă critic
p r o p r i a lor s o c i e t a t e , f o r m u l î n d şi soluţii, de a s e m e n i
s e m n i f i c a t i v e , prin m ă r g i n i r e a lor. Pe de altă parte,
în l u n g a a c e a s t ă p e r i o a d ă de s t r ă d u i n ţ e s p r e î n ţ e l e g e r e a
critică a realităţilor s o c i a l e şi do f ă u r i r e a u n o r soluţii
practice, au p u t u t fi r e a l i z a t e multe progrese certe.
Astfel, în d o m e n i u l disciplinei sociologice, e clar
. ă f o r m u l a c e r c e t ă r i l o r i n t e r d i s c i p l i n a r e , dorinţa de a
fundamenta e x p e r i m e n t a l o teorie sociologică sînt
a p o r t u r i cu c a r e ş t i i n ţ a r o m â n e a s c ă s e p o a t e mîndri.
Dc a s e m e n i f a p t u l că a u p u t u t fi a n t r e n a ţ i într-o m u n c ă
ştiinţifică s u t e şi s u t e de o a m e n i r ă m î n e un fapt pozi-

417)

SOCIOLBUC
t v, el însuşi s i m p t o m a t i c p e n t r u d i a g n o s t i c a r e a vieţii
INDICE DE NUME
n o a s t r e s o c i a l e din p e r i o a d a d i n t r e c e l e d o u ă r ă z b o a i e
mondiale.
Cred, In tot cazul, că „amintirile" m e l e vor p u t e a
fi de folos celor care, m a i tîrziu, v o r p r o c e d a la stu-
diul istoriei n o a s t r e s o c i a l e . Şi p o a t e că nu n u m a i lor,
căci am o v a g ă s p e r a n ţ ă că cei c a r e a u î n c ă şi v o r
a v e a în c o n t i n u a r e , m e r e u , d a t o r i a d e a munci, p e căile
ştiinţelor sociale, la f ă u r i r e a unei s o c i e t ă ţ i din ce în
ce m a i bune, v o r a v e a cîte c e v a d e î n v ă ţ a t din e x p e -
r i e n ţ a u n e i g e n e r a ţ i i t r e c u t e . T o t ce l e - a ş p u t e a dori
este ca n u c u m v a , în s t r ă d u i n ţ e l e lor, să se t e a m ă d e
a fi „utopişti", adică d e a se feri să v i s e z e r e a l i t ă ţ i l e A
d i n t r - u n punct d e v e d e r e e t i c idealist.
V i i t o r u l p r i n d e î n t o t d e a u n a chip mai întîi în gîndul Achelis, Theodor 118
nostru, ca u n ideal c a r e s e r e a l i z e a z ă apoi, de bine d e Addam, Jane 191
rău, c a m aşa c u m l-am v i s a t . Şi c h i a r în cazul unor Adorno Th. W. 311
i n f r î n g e r i personale, s i n g u r a j u s t i f i c a r e a s o c i o l o g u l u i Albu, Margareta 294
rămîne, în tot cazul, a c e e a ca a f ă c u t tot c e -a stat Albulescu (familia) 155
în putinţă, în s l u j b a „ u t o p i e i " sale. Amzăr Dumitru C. 144, 157,
212, 219, 220, 221, 222, 288,
332
Anastasiu, Oreste 98
Anestin, Victor 280
Andrei, Petre 98, 222, 223
Andreski, Stanislav 212
Antipa, Girigore 174
Arbagic, Măria 153, 227
Arbore, Zamfir 160
Argetoianu, Constantin 174,
399
Argintescu-Aniza, Nicolae 143
150
Aristofan 216
Aristot 99, 145, 217
Asanache, Pamfil 376
Aurelian, P S. 178
Averescu, Al. 239
SOCIOLBUC
B
Bădăuţă, Alexandru, 345
Bădulescu (generalul) 309
Bălcescu, Nicolae 3(53
Bănescu, Nicolae 73
Banii 335
Banu, George dr. 190, 396,
397
Bărbat, Alexandru 361
Barbelian, 1 150, 156
Barth, Paul 119
Bartork, Bela 229
Bakk, Petre 335
Bazilescu, N. 31
Berman, Iosif, 29, 46, 150, 157
Bernard, Claude 69
Bernea, Ernest 144, 162, 212,
219, 220, 221, 288, 332
Beza (neam în Nerej) 50
Bianchi (familie In Runcu) 155
Birăescu, Traian 407
Biro, Eugen 430
Bobeş, Iordan 203
Boeuve, Gaston (Şerban Voi-
nea) 18
Bogdan, Damian 84
Boia, Aurel 268, 335, 339
Biaga, Lucian 247, 282
419'
Rloch Marc 164
Crănişleanu, B, 20
Brauner, Hary 98, 133, 146,
1 *t, 148, 1G5, 299
Brătianu, Ion I. C. 15
Brătianu, Vintilă 174
Braudel Fernand 59
Brăiloiu, Constantin 53, 94, 95,
96, 97, 98, 106, 111, 118, 130,
132, 133 134, 135, 136, 137,
143, 145, 146, 147, 152, 153,
155, 157, 162, 175, 185, 201,
204, 226, 227, 228, 229, 230,
231, 233, 242, 246, 247, 275,
294, 315, 335, 336, 337, 340,
313 347, 350, 352, 372, 375
Brăiloiu, Lucie 95, 227. 228,
220
Breazu, George 92, 93
Bucher, Karl 35, 93, 145
Bucur, P. 32, 49
Bucuţn, Emanoil 41, 42, 93, 95,
190, 282, 285, 287, 305, 306
383
Buîandra (solii) 295
Buneriu (neam in Drăguş) 125
Butură, Valeriu 372
C 190, 335
Căilean, Gheorghe 330
Cancel, Petre 180, 399
C'antemir, Dimitrie 46, 58, 85
Caracostca. D. 185
Caragiale, Ion Luca 15
Caraion, PomplliU 206, 383,
400, 407
Carol I. 235
Cartojan, Nicolae 81, 399
C a r a m e l a , Va sile 120
420
Capsali, Floria 92 Cornaţeanu, Nicolae 90, 91. Dumitru, N. S. 381, 3.32
Cazacii (lăutar, Runcu) 113 106,' 115, 116. 175, 206 Durkheim, Emile 52, 1.31, 138
Cerna, Panait 233 Coşbuc, Gheorghe 339 f
Chclaru, Traian 110 Coşbuc, Anton 303, 308, 335
Chibulcuteami. I. 362 Costa-Foru, Xenia, 52, 54, 132, E
Ciaianov 30, 32, 92 143, 149, 162, 190, 206, 212,
Cilnişlea 35 219, 299 Ehrlich, Eugen 21, 30, 182
Ciobanu, Gheorghe 228 Cos tiu, Ion 22, 25, 29, 49, 212 Eliade, Mircea 215, 246
Ciolan, Ion 152 Cotaru, Rottiulus 47, 81 Emerit, Marcel 39
Ciorapciu (dr.) 50 Cotescu, Marica (arhitec) 160 Eminescu, Mihal 13'
Cirlogea 29 Crainic, Nichifor 282 Encscu, Geaige 229, 230
Ciurezu, D. 306, 307 Creangă, Ion 165, 242, 26'î Engels, I 45, 72
Claudian, Alexandru 98, J06, Cresin, Roman 206, 335 Eschil 216
175, 390 Cristescu, Ştelania 133. 199,
Claudian, Zoo 98 206, 335
Cocisiu, Ilarion 335 Culca, Apostol 282, 286, 306 V
Codru (neam în Drăguş) 125 Cuza, A. C. 15
codru-Draguşanu, Ion 125 Cuza, Alexandru I 235 Filip, Ion Gh. 300, 372, 373,
Cojocaru, Gheorghe 410 398, 400, 407, 408, 410
Colescu, Leonida 403 Fîscher, Mochi 57
Comarnescu, Petru M3, 206, I) 1-laherti 150
212 Moru, Constantin 215
Comişel, Emilia 228 Daicovici, Constantin 413 Focşa, Gheorghe 301, 325, 343,
Comtc, Auguste 138 DaTVi'in, Charles 160 398
Conachi, Costache 80 Dateş Paraschiva 201, 202, 203, Fogoroş (neam în Drâgvş) 125
Conea, Ion 158, 159, 335 370 204 Francisc din Assisi 111
384, 385, 380 Dej, Ana 200 Frazer, J. G. 138
Constante, Elena 105 , 200, 335 Densusianu, Ovid 48, 131, 222, Frîncu, Teofil 112, 113, 114,
Constante, Elizabeta 149, 165, 229 142, 275, 276
Freyer, H 292
Descartes 217
Constantin (îăran din Şan() 339, Ford 129
Diaconu, Inn 48, 53
340, 341
Dima, Alexandru 1 13 206
Constantinescu, Mac 92, 106,
Dlmboviceanu 20 G
179, 200, 318
Dissescu, Constantin 13
Constantinescu-Mircoşti, C. D.
Dode, Stelian 374 Garoflid, Constantin 22.
29, 32,'46, 49, 81, 82, 83, tS4,
Donat, Ion 159, 410 Galitzi-Brătescu, Christin'f 370
85, 386, 387 Drăguţ, V. 199 Gasler, Moses 351
Constantinescu Miron 302, 381, Duca, George 15 Gedalge, A, 97
404, 403 Dunvilrescu, Gheorghe 29 Georgescu, Athanasie 36i
Conţ, Nicolao 63 Georgescu, Constanta 19'.!
Dumltrescu, I torţa dr. 18, 88
421
SOCIOLBUC
 Georgescu, George 283
Georgescu, Dumitru C. 23 20,
29, 118, 132, 143, 140, 150,'
156, 160, 162, 206, 211, 335.
361, 362, 365, 372, 400
Georgescu, Elvira 234
Georgescu-Roegen, Nicolae 39
Gemier, Firmin 294
Gennep, A. van 138
Gheorghiu (Alin), Ion 202
Gherea-Dobrogeanu, Constan-
tin 18, 19, 22, 23, 24, 42, 44
Ghibericon, I. Al., 215
Giurescu, Constantin 22, 45
176
Giurescu, C. Constantin 83
Glia, Trifana 201
Goblot 217
Goga, Octavian 312
Goia 336
Golopenţia, Anton 59, 133, 149,
161, 162, 163, 165, 195, 197,
198, 288, 290, 291, 292,' 352,'
355, 356, 357, 359, 360, 361,
362, 363, 365, 370, 382, 389, 3E '
397, 400, 403, 404, 407
Graplni (preot Şanţ) 335
Grecu, Pa vel (zugrav) 204
Grigorovici, O. 21
Grigorovici, Tatiana 21
Grodel (fraţii baron) 55
Grofşoreanu Cornel 389
Grundtvig 23
Guşti, Dimitrie 22, 23, 25, 26,
27, 29, 30, 32, 33, 34, 35, 37,
38, 39, 40, 41, 42, 44, 50, 53,
•58, 59, 60, 61, 81, 86, 87, 93^
97, 98, 100, 102, 103, 104, 112,
113, 114, 115, 116, 117, 118,'
119, 132, 138, 139, 140, 142,
143, 148, 150, 151, 152, 151,
422
156, 157, 16!, 167, 174, 175, loncica, I. 304 Leonte, Virgilin, 365
180, 181, (83, 184, 185, 188, lfrlm, C. 286 Lupescu, Eugenia 303
195, 196, 197, 199 , 203 , 206, lliescu 343, 345, 346 Lupu, Petrache 111, 228
207, 209, 211, 212, 217, 221, Ionaşcu, Ion 48 Luko, Gavril 350, 351, 352
222, 223, 224, 225, 270, 274^ Ionescu de la Brad, Ion 90, 281
275, 276, 277, 281, 283, 284, Ionescu, Darzeu 286
286, 287, 289, 290, 291, 292, Ionescu, Nae 214, 215, 216, 217, M
293, 296, 301, 302, 303, 305,' 218
308, 309, 310, 311, 314. 316, Ionescu, Tache 64 Mach, Ernest 37
317, 319, 320, 323, 326, 328, Ionescu, Tiberiu dr. 361 Maeovei, Costică (Nerej) 50
331, 332, 333, 334, 336, 342, îordache, Ion 17 Madgearu, Virgil 30, 31, 174,
344, 347, 349, 354, 355, 356, Iorga, Mircea 15 362, 400
359, 360, 361, 362, 364, 366, Iorga, Nicolae 13, 14, 15, 22, Măgură (soţii) 20
369, 383, 384, 385, 389, 390, 40,45, 71,82,83, 174, 180, 182, Maiorescu, TItu 13, 215, 270
392, 398, 399, 400, 410, 41 f 205, 348, 400 Malinovschi, B. 138, 354
Gusty, Paul 184 Ibsen, H. 154 Manolescu, Mircea 144, 211,
Jacquemyns, Guillaume 352, 293, 294,
352 Manoilescu, Mihail 313
H Jecheanu, N, 66, 67 Manuilă, Sabin 148, 149, 156,
300, 403, 404
Handmann 196, 197, 198 Manuilă, Veturia 148, 149,
Haneş (neam din Drăguş) 125 K 190, 191
Haret, Spiru 8, 279 Maniu, Rodica 154
Hauffe, Helmuth 151, 335, 353 Kalinderu, loan 31 Marc, Paul 20
Haxthausen, A. 45, 160 Kant, Em. 59, 88 Marcu, Duiliu, 342
Herseni, Traian 52, 53, JOI, Kautsky, Karl, 19. 20 Marcuzon, G. 345
107, 118, 120, 126, 129, 138! Kiriac, Dimitrie 94. 95, 223 Marghiloman, Alex. 64, 174
140, 141, 157, 160, 162. 183, Kittredge 353 Marinescu-Nour, A. 287
181, 199, 212, 1219, 220. 221, Klocke, Helmut 154, 353 Marţian, Dionisie Pop 403
277, 292, 335, 356, 360, 361,' Marţian, Iulian 335
370, 388, 390, 397, 399 Martonne, Eminanuel 39
Holba», Maria, 227 L Mătase (preot) '->82
Horkheimer, M. 311 Maurer, Lud vig voit 45
Horn, Moritz 57, 04 Lăcustă-VodS 68 Mauss, Marcel !31 380
Hurmuzescu, Dngomlr 2S0 Laforgue, J. 74 Marx, Karl 21 >2, 210
Husserl, Edmund 128, 145 Lascarov-Moldovanu, Al. 237 Mehedinţi, Simion 13. 22, '74,
Lassaigne, Jacques 227, 335, 304, 305
337, 338 Meitzen, August 45
1 Lassale, Ferdfnand 21 Micescu, Istrate 293
Laur 91 Michelangelo, 205
lacobescu. Ştefan, 287 Michelet, Jules 15
laiicu Victor 143 l.conardo da Vinci 33
423
SOCIOLBUC
Mihăilă, lacob 300, 310, ?)4,
397
Milcu, Ştefan 88
Mircea ccl Bălrîn 132
Mircea, Radu 410
Mitrany, David 38, 39
Moga, Savu 139, 200, 201, 202,
203, 204
Mohor, Maria 294
Moisit, Constantin 81
Molsll, Iul iu 340
Moldovan, Roman 404
Morgan, Lewis 45
Moscoviţi, Ilie 20, 61, 175
Mosely, Philip 335. 053, 354,
355
Mugur, Gheorghe 281
Mulîer (pastor) 230
Muntzner 154
Mu (iu, Aurei di 305
N Platon 88, 411
Neamţu, Octavian 20(3, 288, 289,
290, 300, 301, 305, 306, 308,
309, 310, 356, 362, 370, 385
389, 39 i, 397
Necutai, Mihail 54, 55, 56, 57,
58, 63, 65, 82, 170, 379, 380
Nicolai (biologul) 117
Negrea, Adrian 129
Negreanu, Maria 54
Negreaţă (popa) 67
Ntimeth, Lâszlo 352
Nicoară, Yolanda 375
Nicoliciu, Maria 247, 262
Nistor, Iou 113
Noica, Constantin 215
424
0
Odobescu, Al, 178
Orghidan, Const. 3C5
Otto, Rudoif 217
1 R
P Setlacoc, Ion 188
Păcală, V. 282
Panaltescu, P, P, 399
Papahagi Tache 130
Pasteur, Louis 237
Paşcanu, Filip 144
Paşcanu, Mihai 141
Pătrâşcanu, Lucrefiu 20, 362,
381
Petrescu, I. C. 224
Petrescu, Nitoiac 184, 222
Piffl, Erna 335
Pi Hal, Ion 282
Pârvan, Vasile 13, 22, 216
Play, Frederic 30, 32, 51, 91,
277, 317, 342
Pogoneanu, Victor (Pichi) 211
Poenăreanu, Vică 300
Pop, Mihai 133, 105, 104
Pop (tipograf) 20
Pop (zugrav) 200
Popescu, Niculae 86, 285, 301
334
Popescu, Gheorghe-Talaghir
163, 165
Popescu-Spineni, Marin 98
Popu, Frcderic 286r 334, 335
Pompei, D. 13
Poni, Petre 44, 408
Popovici, George 21, 86, 182
Posmantir, Tudor 163, 336
Seueca 30
PreJbeaftUj Dumitru 25, 20, 29,
Serafim, Gheorghe 372, 373,
115,'212, 410
41)0
Şerban (po,)î) 09, 82, 181
Serbănescu 69, 82, 83
•Klu, Gheorghe 303 Silber, Hurbert 20
kudulescu, Andrei 38 Simionescu, Ion 223
Rădulescn-Moti u, Constant iu Si in ion eseu, T. 373
224, 247 SLi\ ici, NataUa 192
Smighelsclii, Octavian 335
Kiiiner, prancisc dr. 47, 53, 68,
Sofonea (neam in Drăguţ) 125
88, 89, 90, 106, 148, 150
Sombart, Wernei 31
Ralea, Mihai 282
Spencer, Herbert 1613
Kacu (neam în Drăguş) 125
Spigiei 20
Kcbreanu, Liviu 336
Itcteganu, Gheorghe 403 Spulber-Vrancea 70, 78
Hithard, Gaston, 3)1 Socor, Matei 133, 140
Şp'canu (lăutar) 135
Uilke, Rainer Maria 09
Stahl Henri 14, 15
Rocltefeiler (Fundaţia) 148, 353
Stahl Henri, H. 14, 52, 73, IBl,
Roman, Ion 31
Unsei li, Alexandru 74, 175, 115, 180, 196, 201, 206, 215,
170, 399 224, 228, 310, 342, 361, 365,
Rosotti, Radu 22 390
Hozjiovanu, lordache Rusct 69 Stahl Henrif-Me Yvonne 14, 10,
72, 80, 82
17
Stahl, losif 1
Sfâhl Paul 1 336, 398
O Stamatc 50
SISnculoscu Petre 305, 302. 372,
(Jiiioi-t, Edgar 13 372, 398, 410
Slavri, Artur 110
Ştefan cel Mare 68, 239
S •"itefănescu, Constantin 80, 310,
362, 372, 378, 398, 400
, ,L 11, I, i'utor (a lui Mi hai din Ştetanelli, T. V. 82, 83
I unei) 202 Ştefulescu, Alexandru 152, 282
'.aliinimî, Lazăr 351 Stere, Constantin 19, 20
i irlneanu, L. 144, 219, 221 Sterian, Paul 150
Ulitirlovlci, Henri 98 Ştirbei Vodă 235
un, Aurel 04, 83, 85 Sloia, Achim 133, 146
1, islinn. Mihail 215 Stoian, Slanciu 53, 335
425
Stoianoviel, Tudor 403
Şutzu, N. 403
T 23, 25, 29, 184, 188, 200, 212,
Taftă (popa) 69
Ttiganyi, C. 4ri
Tănase (Şauţ) 339
Tănase, Maria 148
Tăiam (neam in Drăguş) 125,
126
Tcodoroiu, Ecalerida 227
Teodorescu, G. Dem 135
Temătoru, Simion-Norej 378
Tereza, Măria 124, 126
Tiriung, Mircea 403
Tîmlorea (zugrav) 200, 202
Ţinta, George 372
Titulescu, Nicolae, 13
Ţirdea (popa) 69
Ţiţeica, Gheorghe 13
Tudor (popa) 112
Tudor. Gheorghe 242
Tucîor, Sandu 181, 182
Toma drACC|uiilo 90
Tomoniu, Florea 21?—262
Torouţiu, I. il. 301
Top;), Leon 181
TuEescu, Victor 372, 375, 37G
Tylor, E. B„ 138
T/igara-Samurcaş, Mcx. 179
Venczel, Josef 335
Veniamin, Virgii 29
Verne, Jules 116
Vianu, Tudor 23, 143, 175
Popa Viclor Ion 221, 287, 293,
294, 295, 318, 319, 323, 324,
325, 32G, 327, 342, 345
Viforeanu, Petre 29, 75
Vlădoscu-Răcoasa, Gheorghe
311
Voica, Iordache 17
Voiculescu, V. 281
Volnea, Şerban 18, 19, 10, 174
Voitec, Ştefan 20
Vrihcioaia Baba 68, 72
Vuia, Romulus 283, 322
Vulcanescu, Mircea 92, 98, 99,
100, 101, 111, 112, 132, 138,
144, 145, 149, 158, 175, 181,
182, 183, 184, 190, 206, 208,
211, 212, 214, 215, 218, 277,
292, 365
Vulpescu, Traian, 230
W
Weber, Max 99
Wlese, Leopokl von 154, 31]
Wundt, Wilhelm 35
X
Xenopol, A. D. 41
7
Zarafi (popa) 112, 163, 165, 166,
167, 168, 169, 170
Zamtirescu, Jon 143, 206, 211
Zamfir, Gheorghe 242
Zapan, Gheorghe 102
Zelelin, Ştefan 19, 31, 98
Zlătaru, Ioana 153, 155, 157
SOCIOLBUC