Utilizarea examenelor imagistice în determinarea

poziției caninilor inclusi

Cum îți dai seama că ai un dinte inclus
Un astfel de dinte inclus poate să fie descoperit întâmplător de către
medicul dentist, în urma unor investigaţii, pentru că sunt destule cazuri în
care nu dă niciun simptom, aşa că nici măcar nu îţi dai seama că el este
acolo. Însă la alte persoane pot apărea simptome neplăcute, mai ales dacă
măseaua încearcă să erupă. Gingia devine inflamată, dureroasă, se
înroşeşte. Pacientul poate chiar să simtă durere la dinţii din apropiere sau îl
poate durea urechea situată pe partea cu măseaua problemă. Un molar
inlus poate să provoace o infecţie, numită pericoronarită, care se manifestă
prin tumefacţia şi înroşirea gingiei, formarea unei pungi cu puroi, respiraţie
urât mirositoare.

În cazul în care este lăsată netratată, această infecție se poate răspândi la

gât. Infecţiile severe necesită  spitalizare și intervenții chirurgicale.

Investigaţii recomandate
Medicul stomatolog poate recomanda mai multe investigaţii medicale, care
vor oferi informaţii clare despre poziţia dintelui. Astfel, se va face un plan de
tratament. O investigaţie foarte utilă este radiografia  retroalveolară. În urma
acestei investigaţii, medicul primeşte informaţii despre cât de adânc este
dintele situat în interiorul maxilarului, dacă există înclinări sau cât de
mineralizat este. Radiografia panoramic este, de asemenea, foarte utilă
pentru stabilirea diagnosticului. Ea oferă date despre coroana şi rădăcina
dintelui, despre cât este de dezvoltat, cât şi informaţii despre cauzele care
au dus la blocarea erupţiei. O astfel de radiografie mai poate depista o
tumoare benign redusă ca volum.

Medicul mai poate recomanda o tomografie computerizată tridimensională,

care oferă informaţii foarte precise asupra dintelui , dar şi teleoradiografie.
Teleradiografia este folosită destul de des în ortodonţie, pentru că îi ajută
pe medici să găsească soluţii de corectare a poziţiei dinţilor.

Tratamentul recomandat
Persoanele care suferă de inlcuzie dentară sunt supuse unui tratament de
descoperire şi de ancorare a dintelui afectat.

Acest tratament  poate fi ales în cazul în care dintele îngropat este într-o
poziție care nu îi permite alinierea ortodontică. Tratamentul se face în mai
multe etape.
În primă fază, medicul va monta un aparat dentar fix, care are drept scop
alinierea, pentru ca dintele inclus să poată să aibă loc să erupă şi să se
alinieze corect.
Descoperirea  dintelui implică o intervenţie minoră, care se poate face sub
anestezie locală. Medicul elimină o parte de gingie şi osul care acoperă
dintele, pentru a realiza un tunel osos, dând şansa dintelui să erupă.

Unii pacienţi pot avea nevoie şi de ancorare, procedură care poate fi de mai
multe feluri. Astfel, ortodontul poate să recurgă la ancorare. Se poate face o
cavitate retentivă în coroană, apoi se cimentează un cârlig. Ancorarea mai
poate fi făcută şi prin aplicarea unui braket pe suprafaţa dintelui care
urmează să erupă. Acest braket este apoi conectat la un aparat dentar care
a fost montat în prealabil. După ancorare, medicul ortodont poate să
înceapă o procedură de
În urma intervenţiei, pacientul poate să aibă mici dureri, însă la
recomandarea medicului poate să ia un analgezic. Timp de o săptămână
de la prcocedura chirurgicală este important ca pacientul să nu consume
alimente tari, fiind recomandate cele moi. Fumatul nu este recomandat o zi
de la intervenţia chirurgicală.