Urgențe în endodonție

Vasilescu Andreea-Mihaela

grupa 37, seria 3, an VI

●Introducere

Cea mai comuna urgență endodontică în cabinetul dentar este reprezentată de durere. Pacienții
se prezintă la cabinetul dentar acuzând durere, însă este de datoria noastra sa ne asigurăm in ce
categorie se încadrează urgența lui întrucat aceasta poate avea o rezolvare endodontica sau chiar si
chirurgicală.

Pentru a ne asigura că durerea este de natura endodontică, trebuie sa urmăm anumiți pași utili în
diagnosticare. Pentru început, trebuie să aflăm istoricul pacientului. Ne interesează in mod deosebit
durata, locația, caracterul si intensitatea durerii, la ce anume exacerbează durerea și când aceasta scade
în intensitate. Totodată, ne interează dacă durerea a cedat sau nu la antialgice și dacă s-au efectuat
tratamente stomatologice la nivelul dintelui unde pacientul acuză durere.

După ce am aflat istoricul pacientului, este util să efectuam și teste de vitalitate ale dintelui,
percuție și palpare precum și inspecția dintelui pentru a verifica semne legate de vitalitatea pulpara și
teste pentru apecierea mobilității dentare. În final, pentru un diagnostic de certitudine, se recomandă
examinarea radiologică.

Particularitățile urgențelor endodontice și tratamentul acestora

1. Pulpitele ireversibile- sunt o inflamare ireversibila a tesutului pulpar. În istoric, pacientul acuză
durere intensă, lancinantă sau pulsatilă, declanșată la stimuli fizici și chimici sau spontană. Cea acută,
în stadiile incipiente prezintă durere la rece care persista mai mult decat durerea din hiperemie. În
stadiile ulterioare, dintele prezintă durere la cald și se calmează la rece.

Deoarece la nivel pulpar nu există fibre proprioceptive pentru transmiterea durerii, pacientul nu
poate identifica corect dintele care îi cauzează probleme așa că este de datoria noastră să diagnosticăm
corect și să identificăm dintele cauzal. Pentru a pune un diagnostic corect, trebuie să testăm dintele la
rece și la cald. La rece, îl putem testa cu sprayul de apă-aer, iar la cald, putem încălzi gutapercă pe care
să o aplicăm la nivel cervical unde smalțul este mai subțire. De reținut este faptul că trebuie să
începem de fiecare data cu dintele pe care îl suspectăm cel mai puțin. În acest fel, pacientul poate
compara senzația resimțită în cazul unui dinte cu pulpa sănătoasă, față de dintele afectat pulpar.
 La inspecția dinților afectați pulpar, putem observa prezența unui proces carios sau a unei obturații
coronare mari sau fracturate. La percuție și palpare, dintele răspunde normal. Doar în cazurile de
afectare severă, în care inflamația se extinde și la ligamentul periodontal, dintele este sensibil și la
percuție. Acesta este un semn al parodontitei apicale.

Pe radiografie, putem observa carii interproximale care nu pot fi observate clinic sau prezența
unor carii secundare sub obturațiile coronare vechi care ajung foarte aproape de camera pulpară.

Tratamentul în acest caz constă în pulpectomia totală. Deoarece diagnosticarea în cazul pulpitei
poate dura destul de mult, este posibil să nu avem timp să extirpăm și să obturăm dintele în aceeași
ședință. În cazul în care nu avem timp să obturăm, se va face pulpectomia, irigări cu soluție de
hipoclorit, uscarea canalului și aplicată o buletă îmbibată în vapori de soluție antiseptică,
antiinflamatoare cu acțiune antibacteriană și antifungică la nivelul camerei pulpare urmat de
închiderea dintelui cu un CIS.

2. Parodontită apicală acută- Parodontita apicala acuta reprezinta infectia acuta, seroasa sau
purulenta a spatiului periapical, datorita invaziei microbiene de la nivelul pulpei dentare. Dintele este
dureros la percuție și pacientul poate spune că simte dintele mai lung din cauza extruziei care se
produce prin acumularea de exudat la nivel apical. Pacientul se poate prezenta cu stare generală
alterată.

La inspecție se observă o carie profundă, obturații vechi sau noi, semne de necroză sau gangrenă.
Percuția în ax este pozitivă și testele de vitalitate sunt negative

Radiologic putem observa o mica radiotransparență,ace rupte pe canal ,obturatie cu depasire,tratament

de canal incomplete.

Tratamentul constă în trepanarea dintelui cu asigurarea drenajului endodontic. Drenajul endodontic

este o interventie de urgenta in cazul parodontitei apicale acute si reprezinta eliminarea secretiilor
purulente, a resturilor pulpare si a dentinei alterate din canalele radiculare, cu ajutorul acelor de
endodontie.

Drenajul endodontic este indicat atunci cand se doreste conservarea dintelui, iar canalele sunt
permeabile. In momentul in care infectia a depasit apexul si a aparul inflamatia periosoasa, drenajul nu
mai poate fi realizat pe cale endodontica.

Alternativele drenajului endodontic sunt osteotomia transmaxilara si extractia dintelui. Prima

varianta este o interventie chirurgicala prin care se creeaza o deschidere prin gingie si os, la nivelul
apexului, pentru a evacua colectia purulenta periapicala.

Atat drenajul endodontic, cat si osteotomia transmaxilara, sunt masuri de urgenta, ceea ce inseamna ca
au caracter temporar. Aceste proceduri trebuie sa fie urmate fie de tratamentul mecanic de canal, fie
de extractia dintelui.

Nu este recomandata lasarea dintelui deschis. Dupa realizarea drenajului endodontic si controlarea
sursei de infectie, se recomanda medicatia antimicrobiana intracanalara (hidroxid de calciu) si
inchiderea dintelui cu obturatie coronara cu CIS.

3. Parodontita apicală acută reacutizată- o reacție inflamatorie acută. Simptomele sunt acelea ale
unui abces alveolar acut. O leziune cronica nedureroasa poate exacerba spontan sau în urma unui
tratament endodontic. Tratamentul constă în trepanarea dintelui cu asigurarea drenajului endodontic și
prescripție de analgezic pe cale orală, urmat de tratament endodontic de canal.

4. Abcesul alveolar - În istoric, pacientul acuză durere și o poate localiza. Poate să prezinte febră în
trecut asociată cu durerea. La examinare, observăm o boselare a mucoasei vestibulare în dreptul
dintelui cauzal, care este fluctuentă și dureroasă la palpare posibil asociată cu febră și adenopatie
regională. Pe radiografie este prezentă o radiotransparență. Percuția în ax este pozitivă și poate apărea
mobilitatea dentară.

Se indică tratamentul cu antibiotic pe cale orala și trepanarea dintelui cu asigurarea drenajului

endodontic urmat de tratament endodontic de canal cu hipoclorit de sodiu ca irigant și aplicare de
hidroxid de calciu. Daca dintele nu poate fi deschis, se efectuează incizie și drenaj extern la nivelul
mucoasei vestibulare.

În situația în care abcesul este sever, se ia in considerare extracția ca metodă de tratament.

5. Fracturile dentare

Una dintre cele mai întâlnite situații în care pacientul se prezintă cu durere dentară este cea în care acel
dinte prezintă o fractură incompletă. În funcție de afectarea pulpară, se alege și tipul de tratament:

- Pot fi tratate doar fracturile incomplete, în cazul celor complete fiind necesară extracția.

- În cazul fisurilor fără simptomatologie, nu se recomandă tratament.

-În cazul fracturilor coronare în smalț, la nivelul unui cuspid, este suficient să se înlăture cuspidul
fracturat și apoi dintele poate fi restaurat ca și cum fractura nu ar fi existat niciodată acolo.

-Pentru fracturile incomplete în smalț și dentină, dar fără afectare pulpară, dintele se imobilizează
ortodontic și este scos din ocluzie, urmând sa fie restaurat după ce nu mai prezintă simptomatologie.
Se recomandă restaurările parțiale din ceramică cimentate cu ciment pe bază de rășină sau acoperirea
cu coroane.

-În cazul în care pulpa este afectată, se efectuează tratamentul endodontic, se scoate dintele din ocluzie
și este imobilizat ortodontic sau este acoperit cu o coroana temporară. Pacientul este chemat la 15 zile.
Daca simptomatologia a disparut, dintele poate fi restaurat. Daca simptomatologia persistă in
continuare, iar dintele nu are un prognostic bun, se recomandă extracția.

-În cazul în care fractura este vericală totala cu interesarea pulpei dentare, se recomandă extracția.

Bibliografie:

1. CASTELLUCCI A, Endodontics , Il Tridente Ed., Firenze, 2005, vol. I, pp. 136-153, pp 163-201

2. INGLE J, Endodontics, 5th Edition, B.C. Decker Ed., London, 2002, pp 160-274

3. http://www.dentistrytoday.com/endodontics/10293-managing-endodontic-emergencies, Manor
Haas, 04.11.2017

4. COHEN S, Pathways to the pulp, Seventh Edition, Mosby Ed., St. Louis, 1998, p. 706