Sunteți pe pagina 1din 105

NORME PRIVIND REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢILOR DE

SCUFUNDARE ÎN ROMÂNIA

CUPRINS
CAPITOLUL I Dispoziţii generale......................................................................................................4
CAPITOLUL II Consideraţii privind activităţile de scufundare..........................................................5
SECŢIUNEA 1 Termeni şi definţii....................................................................................................5
SECŢIUNEA a 2-a Tipurile de activităţi de scufundare..................................................................8
SECŢIUNEA a 3-a Factorii care influenţează activităţile de scufundare.....................................10
CAPITOLUL III Clasificarea, pregătirea, antrenarea şi formarea profesională a scafandrilor.........11
SECŢIUNEA 1 Clasificarea scafandrilor......................................................................................11
SECŢIUNEA a 2-a Admiterea la cursurile de formare profesională a scafandrilor.....................13
SECŢIUNEA a 3-a Formarea profesională a scafandrilor...........................................................14
SECŢIUNEA a 4-a Menţinerea dreptului de exercitarea a profesiei............................................14
SECŢIUNEA a 5-a Suspendarea / Încetarea dreptului de exercitarea a profesiei........................15
CAPITOLUL IV Examinarea medicală şi testele de aptitudini.........................................................16
SECŢIUNEA 1-a Examenele medicale pentru admiterea la cursurile de formare profesională. .16
SECŢIUNEA a 2-a Examenele medicale periodice.......................................................................16
SECŢIUNEA a 3-a Controlul medical înainte de scufundare........................................................16
SECŢIUNEA a 4-a Testul de barofuncţie.......................................................................................17
SECŢIUNEA a 5-a Testul de toleranţă la oxigen...........................................................................17
SECŢIUNEA a 6-a Testul de narcoză............................................................................................18
SECŢIUNEA a 7-a Testul pentru scufundări profunde..................................................................19
CAPITOLUL V Planificarea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea activităţilor de scufundare. 20
SECŢIUNEA 1 Cerinţe de planificare şi organizare.....................................................................20
SECŢIUNEA a 2-a Desfăşurarea şi conducerea activităţilor de scufundare................................29
CAPITOLUL VI Proceduri de scufundare, de decompresie şi de acţiune în diferite situaţii............29
SECŢIUNEA 1 Scufundarea unitară în mediu uscat......................................................................29
SECŢIUNEA a 2-a Scufundarea unitară în mediu umed...............................................................31
SECŢIUNEA a 3-a Scufundarea în saturaţie.................................................................................33
SECŢIUNEA a 4-a Decompresia...................................................................................................35
SECŢIUNEA a 5-a Pierderea comunicaţiilor în cazul scufundărilor cu alimentare de la
suprafaţă.........................................................................................................................................35
SECŢIUNEA a 6-a Pierderea comunicaţiilor în cazul scufundărilor cu turela deschisă..............36
SECŢIUNEA a 7-a Pierderea alimentării cu apă caldă................................................................36
SECŢIUNEA a 8-a Pierderea alimentării cu amestec respirator la scufundările cu alimentare de
la suprafaţă.....................................................................................................................................36
SECŢIUNEA a 9-a Pierderea alimentării cu amestec respirator la scufundările cu turela
deschisă..........................................................................................................................................37
1 din 105
SECŢIUNEA a 10-a Încurcarea ombilicalului..............................................................................37
SECŢIUNEA a 11-a Recuperarea scafandrului pentru scufundările cu alimentare de la suprafaţă
........................................................................................................................................................37
SECŢIUNEA a 12-a Recuperarea scafandrului pentru scufundările cu turela deschisă..............37
CAPITOLUL VII Răspunderile şi atribuţiunile personalului cu funcţii în activitatea de scufundare
............................................................................................................................................................38
SECŢIUNEA 1 Răspunderile şi atribuţiile conducătorilor............................................................38
SECŢIUNEA a 2-a Şeful de şantier................................................................................................39
SECŢIUNEA a 3-a Şeful de scufundare.........................................................................................40
SECŢIUNEA a 4-aScafandrul........................................................................................................42
SECŢIUNEA a 5-a Scafandrul de securitate.................................................................................43
SECŢIUNEA a 6-a Tenderul..........................................................................................................43
SECŢIUNEA a 7-a Şeful de turelă.................................................................................................44
SECŢIUNEA a 8-a Operatorul de barocameră.............................................................................44
SECŢIUNEA a 9-a Tehnicianul de scufundare..............................................................................45
SECŢIUNEA a 10-a Medicul sau asistentul medical.....................................................................46
CAPITOLUL VIII Cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă specifice activităţilor de
scufundare..........................................................................................................................................47
SECŢIUNEA 1 Cerinţe generale....................................................................................................47
SECŢIUNEA a 2-aEchipamentul individual de scufundare...........................................................47
SECŢIUNEA a 3-a Echipamentul colectiv de scufundare.............................................................49
SECŢIUNEA a 4-a Pregătirea barocamerelor pentru scufundări profunde sau de lungă durată 56
SECŢIUNEA a 5-a Procedee de lucru cu instalaţiile din barocamerele de decompresie.............57
SECŢIUNEA a 6-a Lucrări mecanice............................................................................................59
SECŢIUNEA a 7-a Lucrări de distrugere prin explozii sub apă...................................................60
SECŢIUNEA a 8-a Lucrări de sudare şi tăiere oxi-arc sub apă....................................................63
SECŢIUNEA a 9-a Aerul şi amestecurile respiratorii sintetice.....................................................65
SECŢIUNEA a 10-a Manipularea gazelor la presiune ridicată....................................................68
SECŢIUNEA a 11-a Manipularea gazelor la presiune joasă........................................................69
SECŢIUNEA a 12-a Depozitarea gazelor......................................................................................69
SECŢIUNEA a 13-a Manipularea oxigenului................................................................................70
SECŢIUNEA a 14-a Manipularea gazelor inerte..........................................................................71
SECŢIUNEA a 15-a Analiza gazelor.............................................................................................72
SECŢIUNEA a 16-a Curăţarea conductelor de lucru şi a fitingurilor..........................................72
SECŢIUNEA a 17-a Condiţii de utilizare a scafandrilor...............................................................72
CAPITOLUL IX Raportarea accidentelor şi a incidentelor...............................................................75
CAPITOLUL X Tabele de decompresie şi tratament terapeutic.......................................................76
CAPITOLUL XI Documentele utilizate în activitatea de scufundare...............................................76
CAPITOLUL XII Scufundări recreaţionale.......................................................................................77
CAPITOLUL XIII Autorizarea unităţilor care execută activităţi cu scafandri..................................79
2 din 105
CAPITOLUL XIV Inspectarea modului de organizare şi desfăşurare a activităţilor de scufundare. 81
SECŢIUNEA 1 Organizarea şi desfăşurarea inspecţiilor şi controalelor.....................................81
SECŢIUNEA a 2-a Sancţiuni.........................................................................................................83
CAPITOLUL XV Recunoaşterea pe teritoriul României a calificărilor profesionale pentru profesiile
din grupa „Scafandri şi alţi lucrători subacvatici”..............................................................................84
SECŢIUNEA 1 Metodologia recunoaşterii calificărilor pentru profesiile din grupa „Scafandri şi
alţi lucrători subacvatici”..............................................................................................................84
SECŢIUNEA a 2-a Criteriile de evaluare pentru recunoaşterea calificărilor profesionale.........87
CAPITOLUL XVI Registrului Unic al Scafandrilor din România....................................................88
CAPITOLUL XVII Dispoziţii finale.................................................................................................91
Anexa nr. 1.....................................................................................................................................92
Anexa nr.2......................................................................................................................................93
Anexa nr.3......................................................................................................................................94
Anexa nr.4......................................................................................................................................95
Anexa nr.5......................................................................................................................................96
Anexa nr. 6.....................................................................................................................................97
Anexa nr. 7.....................................................................................................................................98
Anexa nr. 8...................................................................................................................................100
Anexa nr. 9...................................................................................................................................101
Anexa nr. 10.................................................................................................................................102
Anexa nr. 11.................................................................................................................................103

3 din 105
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1.- Normele privind reglementarea activităţilor de scufundare în România, elaborate


în baza Legii nr. 167/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2006 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, stabilesc modul de desfăşurare şi
organizare a activităţilor de scufundare, de formare, pregătire şi clasificare a scafandrilor, de
autorizare şi inspectare a tuturor activităţilor subacvatice cu scafandri, normele generale şi specifice
de securitate şi sănătate in muncă şi modul de recunoaştere a calificărilor profesionale obţinute de
către cetăţenii români şi străini în alte state, în vederea exercitării acestor profesii pe teritoriul
României.
Art. 2.- În realizarea atribuţiilor, Centrul de Scafandri cooperează pe bază de protocoale
cu instituţii similare, publice şi private.
Art. 3.- În activitatea de proiectare, construcţie, exploatare, întreţinere şi reparare a
instalaţiilor mecanice sub presiune şi instalaţiilor de ridicat din compunerea echipamentului colectiv
şi individual de scufundare, se aplică prevederile prescripţiilor tehnice ale Inspecţiei de Stat pentru
Cazane, Recipienţi sub Presiune şi Instalaţii de Ridicat ( I.S.C.I.R.), în vigoare.
Art. 4.- Centrul de Scafandri asigură pe teritoriul României:
a) pregătirea, antrenarea, perfecţionarea pregătirii şi brevetarea scafandrilor, formarea şi
atestarea personalului tehnic de asigurare a scufundărilor şi lucrărilor în imersiune;
b) autorizarea şi inspectarea unităţilor care execută activităţi subacvatice cu scafandri;
c) cercetarea ştiinţifică, de inginerie tehnologică şi medicală pentru realizarea mijloacelor
tehnice şi perfecţionarea procedeelor de scufundare şi de lucru sub apă;
d) verificarea periodică a scafandrilor brevetaţi în vederea reconfirmării aptitudinilor,
deprinderilor şi cunoştinţelor;
e) formarea şi atestarea personalului medical de specialitate, potrivit legii;
f) recunoaşterea calificărilor profesionale pentru profesiile din Grupa „Scafandri şi alţi
lucrători subacvatici”, obţinute de către cetăţenii români şi străini în ţările membre ale Uniunii
Europene, Spaţiului Economic European sau în alte state, în vederea exercitării acestor profesii pe
teritoriul României.
Art. 5.- Accesul la exercitarea profesiilor din Grupa „Scafandri şi alţi lucrători
subacvatici” îl au numai persoanele care au urmat un program de formare profesională, în urma
căruia au obţinut atestarea specifică, sunt apte din punct de vedere medical pentru scufundări şi
îndeplinesc condiţiile stabilite în prezentele norme.

4 din 105
Art. 6.- De drepturile specificate în legislaţia în vigoare, corespunzătoare profesiilor din
Grupa „Scafandri şi alţi lucrători subacvatici”, beneficiază numai personalul care a urmat un
program de formare profesională, în urma căruia a obţinut atestarea specifică, este apt din punct de
vedere medical pentru scufundări şi încadrează, temporar sau permanent, locuri de muncă în care
desfăşoară activităţi de scufundare.
Art. 7.- Conducerea activităţilor de scufundare se execută de către persoane care au
efectuat o pregătire profesională corespunzătoare şi au fost atestate pentru îndeplinirea acestor
funcţii în cadrul organizărilor de scufundare.
Art. 8.- Recunoaşterea calificărilor pentru profesiile din grupa „Scafandri şi alţi lucrători
subacvatici” are ca scop stabilirea modului de analiză, examinare şi evaluare în vederea verificării
calificărilor profesionale sau titlurilor de calificare obţinute de către cetăţenii români şi străini în
ţările membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în alte state, pentru
acordarea accesului la exercitarea acestor profesii pe teritoriul României.
Art. 9.- Registrul Unic al Scafandrilor din România reprezintă baza de date care cuprinde
evidenţa persoanelor care au obţinut şi deţin atestarea pentru profesiile din Grupa „Scafandri şi alţi
lucrători subacvatici”, cu drept de exercitare a acestor profesii pe teritoriul României, precum şi
detalii privind nivelul de pregătire profesională, specializările şi activitatea profesională a acestora.
Art. 10.- În sensul prezentelor norme, prin „unităţi" se înţeleg agenţii economici,
autorităţile şi instituţiile publice, organizaţiile şi orice alte persoane juridice sau fizice din sectorul
public sau privat, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi de scufundare sau în mediul
hiperbar pe teritoriul României.

CAPITOLUL II
Consideraţii privind activităţile de scufundare

SECŢIUNEA 1-a
Termeni şi definţii

Art. 11.- (1) Scufundarea reală reprezintă acţiunea de pătrundere a omului sub apă.
(2) În funcţie de adâncimea de lucru, scopul urmărit, mediul de evoluţie, echipamentul
folosit, s-au dezvoltat mai multe metode de scufundare: în incinte rezistente la presiune, autonome,
cu alimentare de la suprafaţă, cu echipament tip scafandru greu, cu turela deschisă sau închisă, în
chesoane uscate submerse, de la bordul submersibilelor, în saturaţie, simulată.

5 din 105
Art. 12.- Scafandrul este persoana instruită şi atestată să acţioneze sub apă cu ajutorul
unui echipament adecvat pătrunderii în mediul hiperbar.
Art. 13.- Scufundarea autonomă (SCUBA) este procedeul de scufundare prin care
scafandrul execută o activitate sub apă cu un aparat de respirat portabil, cu sau fără comunicaţii cu
suprafaţa.
Art. 14.- Scufundarea cu alimentare de la suprafaţă este procedeul de pătrundere sub apă,
în care scafandrul este alimentat cu amestec respirator de la suprafaţă printr-un furtun ombilical.
Art. 15.- Scufundarea unitară cu turela deschisă este procedeul de pătrundere sub apă, în
care scafandrii sunt transportaţi spre şantierul subacvatic, cu ajutorul unei platforme, care la partea
superioară este prevăzută cu o semisferă (clopot), în care se formează o bulă de gaz.
Art. 16.- Scufundarea unitară cu turela închisă este procedeul de pătrundere sub apă în
care scafandrii sunt transportaţi la adâncimea de intervenţie la presiune atmosferică apoi sunt
presurizaţi la presiunea corespunzătoare adâncimii, iar după efectuarea lucrărilor sunt readuşi sub
presiune la suprafaţă şi transferaţi într-o barocameră pentru efectuarea decompresiei.
Art. 17.- (1) Adâncimea scufundării este adâncimea maximă atinsă în timpul scufundării.
(2) Atunci când se planifică profilul scufundării, pentru determinarea timpilor
caracteristici palierelor de decompresie, valoarea adâncimii reale (dacă nu corespunde valorilor din
tabelă), înainte de a fi introdusă în tabela de decompresie este rotunjită la valoarea imediat
superioară corespunzătoare din tabela utilizată.
Art. 18.- (1) Durata scufundării (timpul de fund) este timpul scurs între începutul
imersiunii şi începutul urcării spre suprafaţă (revenirii la presiunea atmosferică), după încheierea
activităţilor.
(2) Durata ridicării la suprafaţă este timpul scurs între momentul începerii urcării la
suprafaţă şi momentul revenirii la presiunea atmosferică, incluzând timpul de staţionare la palierele
de decompresie.
(3) Timpul total al scufundării se obţine adăugând durata ridicării la suprafaţă la durata
scufundării.
Art. 19.- Scufundarea unitară este scufundarea în care scafandrul pătrunde sub apă,
execută o anumită activitate şi apoi revine la suprafaţă (presiunea atmosferică), respectând un
anumit procedeu de decompresie. În această tehnologie, ciclul lucru sub apă – decompresie este
unitar, fazele decurgând una după alta.
Art. 20.- Scufundarea succesivă este scufundarea efectuată după o altă scufundare, într-un
interval de timp mai mic decât cel specificat în tabelele de decompresie utilizate.
Art. 21.- Scufundarea de mare adâncime este scufundarea executată la adâncimi mai mari
de 50 metri.

6 din 105
Art. 22.- (1) Scufundarea în saturaţie este scufundarea în care scafandrii sunt presurizaţi
în barocamere până la presiunea corespunzătoare nivelului de viaţă (timp în care ţesuturile acestora
se saturează cu gazul inert din amestecul respirator), apoi sunt transportaţi la adâncimea de lucru, de
cel mult două ori în 24 ore, până la terminarea lucrării, cu revenire la nivelul de viaţă, după care se
execută decompresia după un procedeu bine stabilit.
(2) Scufundarea în saturaţie se execută real sau simulat.
(3) Scufundarea în saturaţie simulată se execută în scopul antrenării scafandrilor, testării de noi
tehnologii de scufundare şi cercetării ştiinţifice.
Art. 23.- (1) Scufundarea în mediu uscat este operaţiunea de presurizare în barocamere a
scafandrilor, a cursanţilor sau a persoanelor participante la teste de aptitudini specifice.
(2) Scufundarea în mediu umed se execută în simulatoare, crearea condiţiilor reale
făcându-se prin presurizarea ambianţei de deasupra apei din simulator, sau real.
Art. 24.- Scufundarea de noapte reprezintă scufundarea în care scafandrul intră/iese în/din
apă în intervalul de timp cuprins între apusul și răsăritul soarelui.
Art. 25.- Scufundarea la altitudine este scufundarea care se execută în ape situate la
altitudine mai mare de 700 metri față de nivelul mării.
Art. 26.- Adâncimea (nivelul) de lucru este o noţiune caracteristică, în special,
scufundării în saturaţie şi reprezintă adâncimea la care se efectuează lucrul efectiv sub apă.
Art. 27.- (1) Nivelul de viaţă este o noţiune caracteristică scufundărilor în saturaţie şi
reprezintă nivelul presiunii din barocamerele de odihnă a scafandrilor între două scufundări pentru
lucru sub apă.
(2) La această adâncime, ei îşi petrec o mare parte din timp, se hrănesc şi se odihnesc.
Presiunea parţială de oxigen trebuie menţinută la 400 mbar ± 20 mbar.
(3) Diferenţa dintre nivelul de lucru şi nivelul de viaţă este stabilită de tehnologia de
scufundare și tabelele de decompresie utilizate.
Art. 28.- (1) Intervalul de suprafaţă este timpul scurs între două scufundări succesive,
respectiv între ieşirea din apă după prima scufundare şi intrarea în apă pentru efectuarea celei de-a
doua.
(2) Intervalul de scufundare este timpul scurs între ieşirea după o scufundare şi începutul
imersiei într-o nouă scufundare.
Art. 29.- Sistemul de scufundare este o un ansamblu complex de instalaţii, conceput
pentru efectuarea în siguranţă a scufundărilor la mare adâncime, montat la bordul navelor, pe
platforme petroliere, etc.
Art. 30.- Tabela de decompresie este un program conform căruia scafandrii execută
urcarea la suprafaţă (revenirea la presiunea atmosferică), staţionând la anumite adâncimi în scopul
desaturării ţesuturilor pentru evitarea accidentelor de decompresie.

7 din 105
Art. 31.- (1) Palierul de decompresie este staționarea scafandrilor la o anumită adâncime,
prevăzută în tabelele de decompresie.
(2) Palierele de decompresie sunt caracterizate de timpul de staţionare, de adâncimea şi
gazul necesar a fi respirat.
Art. 32.- Tabela terapeutică pentru tratarea accidentelor de scufundare este un program de
efectuare a recompresiei şi decompresiei, în funcţie de tipul accidentului şi de modul în care
evoluează starea clinică a scafandrului în urma tratamentului aplicat.
Art. 33.- (1) Barocamera este o incintă rezistentă la presiune special construită pentru
activităţi în hiperbarism.
(2) În funcţie de scop, barocamerele se împart în:
a) barocamere de decompresie pentru scafandri, destinate asigurării diferitelor tehnologii
de scufundare, scufundărilor simulate, testelor, antrenamentelor, tratamentelor accidentelor de
scufundare, cercetării științifice, testării de tehnică, tehnologii şi echipamente de scufundare, etc.
b) barocamere medicale, destinate tratamentelor medicale ale diferitelor afecţiuni, prin
administrarea oxigenului pur sau a amestecului terapeutic la o presiune mai mare decât cea
atmosferică, conform indicaţiilor medicale, inclusiv pentru tratarea accidentelor de scufundare.
Art. 34.- Turela de scufundare este o instalaţie destinată să transporte scafandrii la
adâncimea de lucru şi să-i readucă la suprafaţă.

SECŢIUNEA a 2-a
Tipurile de activităţi de scufundare

Art. 35.- Tipul activităţii de scufundare este determinat de scopul şi obiectivul


scufundării, de tipul de echipament folosit de către scafandri, de amestecul respirator utilizat şi de
tipul de lucrări subacvatice.
Art. 36.- În funcţie de scop, activităţile de scufundare sunt împărţite în următoarele
categorii:
a) scufundări pentru executarea de lucrări subacvatice;
b) scufundări pentru activităţi ştiinţifice, de cercetare sau arheologice;
c) scufundări pentru pescuit subacvatic sau culegere / recoltare floră/faună subacvatică;
d) scufundări recreaţionale;
e) scufundări pentru operaţiuni militare;
f) scufundări pentru antrenament, reale sau simulate (în simulatoare şi barocamere).
Art. 37.- (1) În funcţie de echipamentul folosit de scafandru, scufundările pot fi clasificate
după cum urmează:
a) scufundări autonome;
8 din 105
b) scufundări cu alimentare de la suprafaţă;
c) scufundări cu turela deschisă sau închisă;
d) scufundări în saturaţie.
(2) Scufundările autonome, în funcție de tipul aparatului de respirat, se împart în:
a) scufundări cu circuit deschis;
b) scufundări cu circuit semiînchis;
c) scufundări cu circuit închis.
Art. 38.- În funcţie de amestecul respirator utilizat de către scafandri, activităţile de
scufundare sunt împărţite în:
a) scufundări cu aer;
b) scufundări cu oxigen pur;
c) scufundări cu amestecuri respiratorii sintetice.
Art. 39.- În funcţie de tipul de lucrări subacvatice, activităţile de scufundare sunt
împărţite, în general, în următoarele categorii:
a) căutarea şi recuperarea de materiale, obiecte sau persoane în/din mediul acvatic;
b) executarea de lucrări mecanice, manual sau cu scule acţionate hidraulic, pneumatic sau
electric;
c) culegerea şi înregistrarea de informaţii legate de obiective subacvatice (construcţii,
instalaţii, ecosisteme, fundul apei, etc.);
d) inspecţia corpurilor navelor sau a structurilor imerse;
e) curăţarea structurilor imerse;
f) verificarea tehnică a construcţiilor imersate, echipamentelor si instalaţiilor
hidromecanice şi hidrotehnice;
g) verificarea, controlul şi decolmatarea structurilor imerse;
h) executarea de lucrări subacvatice de construcţii şi montaje;
i) executarea de înlocuiri şi amplasări de cabluri, şine şi conducte cu trasee subacvatice;
j) înlăturarea unor obstacole, cu punere sau nu la uscat;
k) sudarea şi tăierea subacvatică;
l) controlul nedistructiv al structurilor imerse;
m)ranfluare;
n) salvarea personalului din submarine, nave, aeronave avariate şi scufundate parţial sau
total;
o) demolări sau distrugeri cu explozivi;
p) etanşare, izolare grupuri hidroenergetice, baraje, ecluze, etc.;
q) operaţiuni în scopuri militare.

9 din 105
SECŢIUNEA a 3-a
Factorii care influenţează activităţile de scufundare

Art. 40.- Activităţile de scufundare se pot desfăşura în diferite locaţii ale căror
caracteristici au o influenţă deosebită asupra modului de planificare, organizare şi desfăşurare a
acestora: ape cu vizibilitate şi temperaturi normale, ape cu vizibilitate redusă, ape cu temperaturi
extreme (reci), ape poluate/contaminate, pătrundere în epave sau spaţii închise, mediu uscat
(barocamere, simulatoare), sisteme de ecluzare, lacuri sau baraje situate la altitudine, etc..
Art. 41.- Adâncimea apei, timpul, resursele disponibile şi factorii de mediu au impact
direct asupra tehnicii şi echipamentului de scufundare care este folosit.
Art. 42.- (1) Principalele pericole atmosferice care pot influenţa activităţile scafandrilor
sunt:
a) expunerea personalului la condiţii extreme hidrometeorologice;
b) expunerea echipamentelor de scufundare la condiţii meteo peste limitele admise de
producători;
(2) Principalele pericole de la suprafaţa apei care pot influenţa activităţile scafandrilor sunt:
a) rău de mare;
b) valuri ce pătrund pe punte;
c) manipularea echipamentelor grele pe mare agitată;
d) menţinerea poziţiei navei la curenţi puternici;
e) gheaţă, obiecte plutitoare în derivă, alge, reziduuri petroliere în apă.
(3) Principalele pericole subacvatice care pot influenţa activităţile scafandrilor sunt:
a) adâncimi ce depăşesc limitele de scufundare ale scafandrului sau ale echipamentului;
b) expunerea la temperaturi scăzute;
c) mamifere marine periculoase;
d) curenţi puternici;
e) vizibilitate redusă;
f) obstacole subacvatice;
g) obturarea căilor de acces la suprafaţă în cazul scufundărilor sub gheaţă;
h) sol periculos – mâl, izvoare sulfuroase, etc.

10 din 105
Art. 43.- Pericolele care pot apărea pe şantierul de intervenţie şi care influenţează
activităţile scafandrilor sunt:
a) trafic naval accentuat;
b) operaţiuni comerciale navale;
c) propulsoare submerse în funcţiune, sonar;
d) contaminare radioactivă sau de altă natură.
Art. 44.- Principalele pericole datorate activităţilor de scufundare sunt:
a) accidente de scufundare (mecanice, chimice, de decompresie);
b) probleme de comunicaţii;
c) defecţiuni ale echipamentelor folosite;
d) înec;
e) răni.

CAPITOLUL III
Clasificarea, pregătirea, antrenarea şi formarea profesională a scafandrilor

SECŢIUNEA 1
Clasificarea scafandrilor

Art. 45.- Scafandrii sunt persoane instruite şi atestate pentru a se deplasa şi desfăşura
diferite activităţi sub apă, cu ajutorul unui echipament adecvat pentru respirat.
Art. 46.- (1) În funcţie de adâncimea maximă de scufundare pentru care sunt atestaţi,
scafandrii se clasifică după cum urmează:
a) categoria a III-a;
b) categoria a II-a;
c) scafandru categoria I.
(2) Din categoria a III-a fac parte scafandrii care sunt atestaţi, pregătiţi şi antrenaţi pentru a
executa scufundări până la adâncimea de 30 metri. Din această categorie fac parte scafandri
autonomi, scafandrii de bord care sunt atestaţi pentru scufundări până la 15 metri şi scafandrii grei
(cu alimentare de la suprafaţă).
(3) Din categoria a II-a fac parte scafandrii care sunt atestaţi, pregătiţi şi antrenaţi pentru a
executa scufundări până la adâncimea de 50 metri. Aceştia sunt scafandri autonomi şi scafandri
lucrători subacvatici.
(4) Din categoria I fac parte scafandrii care sunt atestaţi, pregătiţi şi antrenaţi pentru a
executa scufundări la adâncimi mai mari de 50 metri. Aceştia se numesc scafandri salvatori (de
11 din 105
mare adâncime).
Art. 47.- În funcţie de competenţele dobândite, scafandrii se clasifică în:
a) scafandru de bord;
b) scafandru (autonom);
c) scafandru greu (cu alimentare de la suprafaţă);
d) scafandru lucrător subacvatic;
e) scafandru salvator (de mare adâncime).
Art. 48.- În funcţie de responsabilităţi şi atribuţiuni, personalul tehnic de asigurare a
activităţilor de scufundare cuprinde:
a) şef de şantier;
b) şef de scufundare;
c) scafandru de securitate;
d) operator barocameră;
d) tehnician de scufundare;
e) tender;
f) şef de turelă.
Art. 49.- (1) Scafandrul de bord este atestat să execute scufundări autonome cu aer, până
la adâncimea de 15 metri.
(2) Scafandrul (autonom) este atestat să execute scufundări autonome cu aer sau cu
amestecuri respiratorii, până la o adâncime maximă de 30 metri.
(3) Scafandrul greu (cu alimentare de la suprafaţă) este atestat să execute scufundări, până
la o adâncime maximă de 30 metri, fiind alimentat cu aer sau cu amestec respirator de la suprafaţă
printr-un furtun ombilical.
(4) Scafandrul lucrător subacvatic este atestat să execute scufundări autonome sau cu
alimentare de la suprafaţă, cu aer sau amestecuri respiratorii, până la adâncimea de 50 metri.
(5) Scafandrul salvator (de mare adâncime) este atestat să execute scufundări cu alimentare
de la suprafaţă, cu amestecuri respiratorii, unitare sau în saturaţie, la adâncimi mai mari de 50 metri.
Art. 50.- În cadrul fiecărei categorii, în funcţie de vechime şi de numărul de ore de
scufundare reale efectuate, scafandrii pot obţine următoarele clase:
a) în cadrul categoriei a III-a:
Numărul minim de ore de
Vechime în
Clasa scufundare la adâncimi
categorie
0-20 metri 21-30 metri
III Cel puţin un an 40 10
II Cel puţin doi ani 80 20
I Cel puţin trei ani 120 30
b) în cadrul categoriei a II-a:
12 din 105
Numărul minim de ore de
Vechime în
Clasa scufundare la adâncimi
categorie
21-30 metri 31-50 metri
III Cel puţin un an 20 10
II Cel puţin doi ani 40 20
I Cel puţin trei ani 60 30

c) în cadrul categoriei a I-a:


Numărul minim de ore de
Vechime în
Clasa scufundare la adâncimi
categorie
31-50 metri Peste 50 metri
III Cel puţin un an 20 10
II Cel puţin doi ani 40 20
I Cel puţin trei ani 60 30
Art. 51.- (1) Clasele, în cadrul categoriilor de scufundare, se acordă anual de către Centrul
de Scafandri.
(2) Conducătorii structurilor care au în compunere scafandri au obligaţia de a înainta
propuneri cu personalul care îndeplineşte criteriile de la art. 50 în vederea acordării claselor de
scufundare.
Art. 52.- Pentru inaptitudine de scufundare, temporară sau definitivă, ca urmare a unei
boli profesionale sau ca urmare a unui eveniment petrecut pe timpul desfăşurării activităţilor de
scufundare, scafandrul îşi păstrează clasa şi categoria pentru o perioada de 2 ani de la data
dobândirii inaptitudinii.

SECŢIUNEA a 2-a
Admiterea la cursurile de formare profesională a scafandrilor

Art. 53.- Centrul de Scafandri întocmeşte metodologia de organizare şi desfăşurare a


selecţiei pentru admiterea la cursurile de formare profesională.
Art. 54.- (1) Pentru admiterea la cursul de formare profesională scafandru /scafandru greu
(scafandru cu alimentare de la suprafaţă), candidaţii sunt supuşi la următoarele probe: examen
medical, test de aptitudini fizice şi test de barofuncţie şi toleranţă la oxigen.
Art. 55.- Pe baza rezultatelor examenelor medicale şi a testelor se stabileşte pentru fiecare
candidat admiterea sau respingerea participării la curs. Toate probele sunt eliminatorii.
Art. 56.- La cursul de formare profesională scafandru lucrător subacvatic, este admis
candidatul care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este calificat scafandru /scafandru greu/ scafandru cu alimentare de la suprafaţă şi a
exercitat această profesie cel puţin un an;
b) deţine competenţe profesionale la suprafaţă specifice tipurilor de lucrări pentru care

13 din 105
urmează să obţină calificarea ca lucrător subacvatic;
c) este declarat apt în urma examenului medical;
d) este declarat apt în urma testului de narcoză.
Art. 57.- Cursul de formare profesională scafandru salvator poate fi urmat de scafandrul
care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este calificat scafandru lucrător subacvatic şi a exercitat această profesie cel puţin doi
ani;
b) este atestat pentru executarea a cel puţin două categorii de lucrări sub apă;
c) este declarat apt în urma examenului medical;
d) este declarat apt în urma testului de scufundări profunde.

SECŢIUNEA a 3-a
Formarea profesională a scafandrilor

Art. 58.- (1) Pregătirea, perfecţionarea pregătirii, specializarea şi calificarea scafandrilor


pentru diferite categorii de scufundare şi lucrări sub apă se face prin cursuri şi antrenamente
organizate şi conduse de Centrul de Scafandri, din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, în
conformitate cu prevederile naţionale în vigoare în domeniul formării profesionale.
(2) Cursurile se desfăşoară pe bază de programe, durata acestora fiind în funcţie de
categoria de scufundare sau de complexitatea lucrărilor sub apă pentru care se pregătesc scafandrii.
Art. 59.- Competenţele generale şi specifice pe care le obţin scafandrii la sfârşitul
programelor de formare profesionale sunt conforme cu Standardul Ocupaţional Scafandru, aprobat
în condiţiile legislaţiei naţionale in vigoare.

SECŢIUNEA a 4-a
Menţinerea dreptului de exercitarea a profesiei

Art. 60.- (1) Accesul la exercitarea profesiei se menţine anual pentru scafandrii care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt atestaţi sau au obţinut recunoaşterea calificării pentru exercitarea profesiei pe
teritoriul României;
b) au aptitudine medicală specifică valabilă conform prevederilor legale;
c) au executat numărul minim de ore de scufundare reală, prevăzut la alin. 2 al prezentului
articol.
(2) Numărul minim de ore de scufundare reală pentru menţinerea dreptului de exercitare a profesiei
este:
a) 50 ore scufundare pentru scafandrii categoria a III-a;

14 din 105
b) 50 ore scufundare pentru scafandrii categoria a II-a, din care cel puţin 10 ore la
adâncimi cuprinse între 31 - 50 m;
c) 40 ore scufundare pentru scafandrii categoria I, la adâncimi cuprinse între 31 - 50 m şi
cel puţin o scufundare la adâncimi de peste 51m.
Art. 61.- (1) În cazul în care scafandrul nu a executat numărul de ore de scufundare pentru
categoria în care este atestat, acesta este declarat apt pentru o categorie inferioară dacă îndeplineşte
condiţiile de la art. 60 sau i se interzice accesul la scufundări.
(2) Pentru redobândirea competenţelor şi a accesului la exercitarea profesiei în gama de
adâncimi pentru care a fost atestat, scafandrul trebuie să urmeze un curs de reatestare /
perfecţionare.
Art. 62.- (1) Scafandrii atestaţi pentru lucrări subacvatice îşi menţin calificările dacă
execută cel puţin o lucrare subacvatică din gama celor pentru care deţin calificare într-un an
calendaristic.
(2) Scafandrii care îşi pierd calificarea pentru lucrări subacvatice o redobândesc în urma
unui curs de perfecţionare (reatestare).
Art. 63.- Conducătorii (şefii) de unităţi care au în subordine scafandri sunt obligaţi să
asigure menţinerea categoriei de scufundare şi a deprinderilor de a executa lucrări sub apă pentru
care scafandrii care au fost calificaţi (atestaţi).

SECŢIUNEA a 5-a
Suspendarea / Încetarea dreptului de exercitarea a profesiei

Art. 64.- (1) Accesul la exercitarea profesiei de scafandru şi acordarea drepturilor legale
implicite se suspendă pentru scafandri care care se află în cel puţin una dintre următoarele situaţii:
a) nu au aptitudine medicală specifică valabilă conform prevederilor legale sau sunt
declaraţi „inapt temporar” pentru activităţilor specifice de hiperbarism;
b) se află în imposibilitatea de îndeplinire a obiectivelor de performanţă stabilite prin fişa
postului, privind activitatea de scufundare.
(2) Accesul la exercitarea profesiei de scafandru şi acordarea drepturilor legale implicite
încetează pentru personalul care:
a) este declarat inapt medical definitiv pentru executarea activităţilor specifice de
hiperbarism;
b) produce evenimente în activitatea de scufundare cu consecinţe grave ale căror efecte
demonstrează un nivel profesional scăzut, incompatibil cu obiectivele de performanţă stabilite prin
fişa postului.

15 din 105
Art. 65.- (3) Suspendarea sau încetarea dreptului de exercitarea a profesiei de scafandru se
face de către angajator la propunerea conducătorului locului de muncă, în termen de 30 de zile
calendaristice de la constatarea intrării sub incidenţa prevederilor art. 64 din prezentele norme.

CAPITOLUL IV
Examinarea medicală şi testele de aptitudini

SECŢIUNEA 1-a
Examenele medicale pentru admiterea la cursurile de formare profesională

Art. 66.- Aptitudinea medicală pentru admiterea la cursurile de formare profesională


pentru profesiile din Grupa “Scafandri şi alţi lucrători subacvatici” se stabileşte de către structura
desemnată de către Ministerul Apărării Naţionale conform normelor metodologice şi baremelor
medicale privind expertiza medicală a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în mediul hiperbar
în vigoare.
Art. 67.- Testele de aptitudini specifice admiterii pentru exercitarea profesiilor din Grupa
“Scafandri şi alţi lucrători subacvatici” se execută de către Centrul de Scafandri.

SECŢIUNEA a 2-a
Examenele medicale periodice

Art. 68.- (1) Examinarea medicală a scafandrilor atestaţi în una din categoriile de
scufundare se execută anual la centre medicale recunoscute de către Centrul de Scafandri.
(2) Procedura elaborată de către Centrul de Scafandri privind recunoaşterea centrelor
medicale se avizează de către Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Sănătăţii.
(3) În urma rezultatelor obţinute la examinările medicale, Comisia de expertiză medicală a
Centrului de Medicină Navală stabileşte aptitudinea medicală pentru activităţi în hiperbarism,
inaptitudinea temporară sau inaptitudinea definitivă.
Art. 69.- Aptitudinea medicală pentru activităţi în hiperbarism este valabilă 12 luni de la
data acordării şi se consemnează în carnetul fiecărui scafandru.
Art. 70.- În cazul producerii unui accident de scufundare sau a îmbolnăvirii scafandrului,
şeful cabinetului de medicină hiperbară din Centrul de Scafandri poate dispune reluarea activităţii
16 din 105
sau efectuarea examinării medicale şi acordarea avizului de către comisia de expertiză medicală a
Centrului de Medicină Navală.

SECŢIUNEA a 3-a
Controlul medical înainte de scufundare

Art. 71.- Înainte de executarea oricărei scufundări unitare, scafandrii sunt supuşi unui
control medical sumar constând în verificarea stării generale de sănătate, a pulsului şi tensiunii
arteriale de către un cadru medical de specialitate, primind calificativul recomandat sau
nerecomandat.
Art. 72.- În cazul scufundărilor cu aer până la adâncimea de 12 metri, nu este obligatoriu
controlul medical sumar înainte de fiecare scufundare, menţionat la art. 71.
Art. 73.- Înainte de executarea oricărei scufundări în saturaţie, scafandrii sunt supuşi
controlului medical prevăzut la art. 71, la care se mai adaugă analizele de sânge şi urină, control
ORL şi stomatologic prin examen de specialitate.

SECŢIUNEA a 4-a
Testul de barofuncţie

Art. 74.- Testul de barofuncţie se execută în Laboratorul Hiperbar în scopul determinării


permeabilităţii tubare şi sinusale a căilor respiratorii.
Art. 75.- Personalul necesar pentru asigurarea executării testului de barofuncţie este
format din: un şef de scufundare, un operator barocameră, un scafandru însoţitor şi un medic.
Art. 76.- Testul propriu-zis se execută cu 1-4 candidaţi, însoţiţi de 1-2 scafandri brevetaţi.
Candidaţii sunt presurizaţi lent până la maximum 20 metri adâncime, fiind periodic întrebaţi asupra
capacităţii de echilibrare. Ajunşi la adâncimea maximă, se staţionează 3-5 minute după care se
revine la presiunea atmosferică.
Art. 77.- În cazul în care unul sau mai mulţi candidaţi nu reuşesc să se echilibreze, sunt
scoşi din barocameră după decompresie, iar testul se continuă cu ceilalţi. Candidaţii care nu au reu-
şit manevra vor fi reprogramaţi sau nu, în funcţie de rezultatul controlului O.R.L.
Art. 78.- Aptitudinea sau inaptitudinea în urma testului este dată de medicul şef al
Centrului de Scafandri.

SECŢIUNEA a 5-a
Testul de toleranţă la oxigen

17 din 105
Art. 79.- Testul de toleranţă la oxigen se execută în scopul determinării toleranţei
organismului la oxigenul pur respirat la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică.
Art. 80.- Personalul necesar pentru asigurarea executării testului de toleranţă la oxigen
este format din: un şef de scufundare, un operator barocameră, 1-2 scafandri însoţitori, un medic.
Art. 81.- Înainte de executarea testului, şeful de scufundare instruieşte candidaţii privind
unele măsuri de securitate şi sănătate în muncă referitoare la echipamentul din barocameră şi modul
de utilizare a acestuia în caz de avarie, precum şi asupra fixării măştii oro-nazale şi a modului de
respiraţie cu aceasta, pentru a nu se scăpa oxigen pur în ambianţa barocamerei.
Art. 82.- Testul propriu-zis se execută cu 1-4 candidaţi şi 1-2 însoţitori scafandri, astfel
încât unui însoţitor să-i revină supravegherea a maximum 2 candidaţi. Echipa este presurizată cu aer
până la 18 metri. Ajunşi la adâncimea testului (18 metri) candidaţilor, în poziţie de repaus întinşi pe
spate, li se ia pulsul de către însoţitori şi se comunică asistenţei la suprafaţă. Pentru operativitate se
ia pulsul pe sfert de minut. Candidaţii cu pulsul pe sfert de minut mai mare de 25 nu execută testul,
urmând să fie reprogramaţi sau calificaţi inapţi.
Art. 83.- Se comandă de la suprafaţă fixarea măştii oro-nazale şi începerea respiraţiei
oxigenului pur. Timpul de respirare a oxigenului este de 25 minute. Pe timpul respiraţiei, scafandrii
însoţitori urmăresc alternativ pulsul candidaţilor şi comunică valoarea acestuia la suprafaţă. În cazul
creşterii pulsului peste 24 bătăi pe sfert de minut, candidatului respectiv i se ia masca de pe figură şi
se consideră că nu a trecut testul de oxigen.
Art. 84.- După expirarea celor 25 de minute, se scoate masca oro-nazală de pe figura
candidaţilor şi întreaga echipă este readusă la suprafaţă cu viteza de 15 m/min.

SECŢIUNEA a 6-a
Testul de narcoză

Art. 85.- Testul de narcoză se execută în Laboratorul Hiperbar, în scopul determinării


sensibilităţii scafandrilor la efectul narcotic al azotului din aerul comprimat.
Art. 86.- Personalul minim necesar pentru asigurarea executării testului de narcoză este
format din: un şef de scufundare, un operator barocameră, un scafandru însoţitor şi un medic.
Art. 87.- Înainte de executarea testului scafandrii sunt instruiţi de către şeful de
scufundare asupra măsurilor de securitate şi sănătate în muncă referitoare la echipamentul din
barocameră, modul de utilizare în caz de avarie, precum şi asupra modului de desfăşurare a testului
şi recunoaşterii primelor simptome ce apar în intoxicaţia cu azot.

18 din 105
Art. 88.- Testul propriu-zis se execută cu 1-4 scafandri însoţiţi de 1-2 scafandri atestaţi
pentru scufundări cel puţin până la adâcimea de 60 metri. Înainte de presurizare, scafandrii sunt
supuşi la două teste, un test de memorie şi un test matematic.
Art. 89.- Testul de memorie se desfăşoară după cum urmează: se citesc rar, într-un
interval de maxim 30 secunde, 10 cuvinte diferite (substantive comune), iar după o pauză de 30
secunde se cere candidatului să reproducă cuvintele. Se notează numărul de cuvinte reproduse
corect. Timpul maxim acordat unui candidat este de un minut. Pentru 4 candidaţi, durata testului
este de 6 minute, fiecăre candidat primind grupe de cuvinte diferite.
Art. 90.- Testul matematic are durata de 3 minute şi constă în opraţii matematice, realizate
in scris: adunarea a două numere cu câte 4 cifre, scăderea a 2 numere cu câte 4 cifre, înmulţirea
unui număr cu 4 cifre cu un număr de 3 cifre şi împărţirea unui număr cu 4 cifre la un număr cu 3
cifre.
Art. 91.- Testul matematic se execută simultan cu toţi candidaţii. Se notează numărul de
operaţii greşite şi omise.
Art. 92.- După efectuarea testelor la presiunea atmosferică, scafandrii sunt presurizaţi la
72 metri adâncime, într-un timp maxim de 6 minute. Se trece imediat la executarea testului de
memorie şi matematic.
Art. 93.- Durata totală a compresiei şi a testelor nu trebuie să depăşească 15 minute. După
15 minute de la începutul presurizării se începe decompresia, cu următoarele viteze :
a) de la 72 m la 12 m, cu 15 m/min. ;
b) paliere : 12 m — 1 min, 9 m — 3 min, 6 m — 5 min, 3 m — 23 min;
c) viteza decompresiei între paliere : 1 m/min.
Art. 94.- În cazul în care testul de narcoză depăşeşte cele 15 minute alocate, decompresia
nu se va mai executa conform art. 93, ci se va consulta o tabelă de scufundare cu aer adecvată.
Art. 95.- Şeful de scufundare, cu avizul medicului, poate stabili administrarea de oxigen
la mască în timpul palierelor de decompresie.
Art. 96.- Pentru stabilirea aptitudinii în urma testului de narcoză se compară rezultatele de
la presiunea atmosferică cu cele de la 72 metri adâncime. Dacă erorile efectuate sub presiune
depăşesc cu 30% erorile de la presiunea atmosferică, candidatul se consideră inapt pentru
scufundări la adâncimi mai mari de 40 metri.
Art. 97.- Rezultatele testului şi decizia finală privind aptitudinea sau inaptitudinea sunt
date de către medicul Laboratorului Hiperbar.

SECŢIUNEA a 7-a
Testul pentru scufundări profunde

19 din 105
Art. 98.- Testul pentru scufundări profunde se execută în simulatorul Laboratorului
Hiperbar, în scopul determinării aptitudinii de scufundare la adâncimi de peste 150 metri a
candidaţilor.
Art. 99.- Personalul minim necesar pentru asigurarea executării testului pentru scufundări
profunde este format din: un şef de scufundare, 3 şefi de tură, 3 operatori barocameră, 3 tehnicieni
de scufundare, un medic specialist neurolog, un medic pentru asistenţa medicală a scufundării.
Art. 100.- Înainte de executarea testului, scafandrii sunt instruiţi de către şeful de
scufundare asupra măsurilor speciale de securitate şi sănătate în muncă privind procedeele de lucru
cu instalaţiile din incintele hiperbare, procedeele pentru transferul unei părţi dintr-o echipă de
scufundare, procedeele de lucru în caz de defectare a instalaţiilor de regenerare şi procedeele de
întreţinere a instalaţiilor din interiorul barocamerei. Scafandrii mai trebuie instruiţi asupra modului
de lucru cu instalaţia de prelevare a parametrilor fiziologici (EEG şi tremur postural), precum şi
asupra modului de menţinere şi scoatere a electrozilor EEG.
Art. 101.- Testul propriu-zis se execută cu minimum 2 şi maximum 4 scafandri, fără a
fi nevoie de scafandrii însoţitori. Înainte de începerea presurizării, scafandrilor li se înregistrează
electroencefalograma în poziţia culcat pe spate, cu sau fără stimuli luminoşi şi li se înregistrează
tremurul postural. Accelerometrul pentru măsurarea tremurului postural se fixează pe degetul me-
dian al mâinii drepte şi se înregistrează tremurul pe un înregistrator EKG, timp de 20 secunde cu
mâna întinsă la orizontală, urmat de un repaus de 20 secunde cu mâna atârnând. Se fac două astfel
de înregistrări.
Art. 102.- După terminarea testelor la presiunea atmosferică scafandrii sunt presurizaţi
până la 180 metri adâncime cu amestec HELIOX cu viteza de 18 m/min. După 10 minute de repaus
la adâncimea de 180 metri, se execută aceleaşi înregistrări EEG şi tremur postural ca la presiunea
atmosferică. Durata totală a lucrului la 180 metri nu trebuie să depăşească 60-70 minute.
Art. 103.- Decompresia începe imediat după terminarea înregistrărilor şi se execută
conform tabelelor de scufundare profundă cu amestecuri heliox corespunzătoare duratei scufundării.
Art. 104.- Pentru stabilirea aptitudinii de scufundare la mare adâncime se compară
rezultatele obţinute la 180 metri cu cele de la presiunea atmosferică. Creşterea amplitudinii
tremurului postural peste 150%, precum şi a undelor EEG de 1-4 Hz cu peste 35% pot fi
considerate criterii de inaptitudine pentru scufundări profunde cu viteze mari de compresie.
Art. 105.- Rezultatele testului sunt prelucrate de medicul specialist neurolog şi medicul
Laboratorului Hiperbar, care decid asupra aptitudinii sau inaptitudinii scafandrului.

CAPITOLUL V

20 din 105
Planificarea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea activităţilor de scufundare

SECŢIUNEA 1
Cerinţe de planificare şi organizare

Art. 106.- Planificarea, organizarea şi coordonarea activităţilor de scufundare se


execută avându-se în vedere următoarele:
a) obiectivele specifice pentru fiecare scufundare în parte;
b) desemnarea personalului cu atribuţii în activitatea de scufundare;
c) adâncimea de lucru;
d) stocul de amestec respirabil, inclusiv o rezervă pentru situaţii de urgenţă;
e) activităţi în zona şantierului de scufundare;
f) reducerea timpului de fund printr-o planificare simplă, riguroasă.
Art. 107.- Planificarea şi organizarea scufundărilor se execută atât pentru antrena-
mente, cât şi pentru lucrări sub apă şi operaţiuni militare de către conducătorii (şefii) unităţilor şi
grupelor de scafandri, care sunt obligaţi să stabilească cu exactitate obiectivele scufundării.
Art. 108.- (1) În cadrul unui şantier de lucru, operaţiunile de scufundare sunt conduse
de către unitatea unde sunt angajaţi scafandrii.
(2) Unitatea care are angajaţi scafandri trebuie să se asigure că:
a) sunt respectate toate reglementările relevante;
b) a fost realizată evaluarea riscurilor;
c) locul unde se execută activităţile de scufundare este adecvat;
d) în echipa de scufundare este personal suficient, în funcţiile necesare;
e) personalul este calificat şi competent;
f) instalaţiile şi echipamentele utilizate sunt disponibile, certificate şi în stare de
funcţionare;
g) este pregătit un plan al activităţii, datat şi semnat de către persoana care l-a întocmit,
care include proceduri de urgenţă, proceduri operaţionale pentru lucrările executate, alte date
importante;
h) sunt realizate instruiri specifice operaţiunilor şi locului de desfăşurare a activităţilor,
pentru toţi membrii echipei de scufundare;
i) sunt asigurate facilităţi pentru acordarea primului ajutor şi tratamentul medical al
personalului.
Art. 109.- Planul activităţii de scufundare trebuie întocmit de către şeful de scufundare,
înainte de începerea activităţilor şi cuprinde:

21 din 105
a) date specifice (tipul lucrărilor, adâncime, gaze utilizate, echipamente, specificul locului,
temperatură apă, curent, vizibilitate, etc.);
b) pericolele de la locul de lucru;
c) reguli şi proceduri standard bazate pe sarcinile specifice şi evaluările riscurilor;
d) proceduri de urgenţă;
e) comunicaţiile, atât cu scafandrii, cât şi cu doctorul, conducerea unităţii, Centrul de
Scafandri.
Art. 110.- (1) Dimensiunile şi structura echipei de scufundare se stabilesc de către
şeful de şantier sau şeful de scufundare şi trebuie realizate astfel încât operaţiunile să poată fi
realizate eficient şi în siguranţă. Factorii care trebuie luaţi în considerare sunt:
a) sarcinile care trebuie îndeplinite;
b) modalităţile de scufundare (cu aer, amestec, clopot, turelă deschisă, saturaţie);
c) locul de desfăşurare a operaţiunilor;
d) adâncimea apei;
e) condiţii speciale (curenţi puternici, vizibilitate redusă, spaţii închise, etc.);
f) perioada operaţională.
(2) Pentru fiecare operaţiune, dimensiunile echipei şi competenţele trebuie stabilite după
realizarea unei evaluări a riscurilor. Este responsabilitatea expresă a şefului de scufundare să
realizeze o echipă competentă, cu suficienţi oameni, astfel încât să asigure siguranţă în orice
moment.
Art. 111.- (1) Echipele pot să includă, pe lângă titularii numiţi, şi cursanţi, cum ar fi
şef de scufundare cursant sau tehnician de scufundare cursant.
(2) Şeful de scufundare cursant poate conduce o activitate de scufundare numai în prezenţa
unui şef de scufundare calificat/atestat. Nu are dreptul de a conduce de unul singur scufundările şi
nu poate fi folosit ca înlocuitor în nicio situaţie.
Art. 112.- (1) Mărimea echipei de scufundare se stabileşte în funcţie de operaţiune, de
tipul de echipament folosit, de numărul de scafandri necesari pentru a îndeplini sarcina şi de
adâncimea de lucru.
(2) Personalul minim necesar pentru executarea unei scufundări unitare autonome este:
a) un scafandru;
b) un şef de scufundare;
c) un scafandru de securitate;
d) un un medic sau asistent medical.
(3) Personalul minim necesar pentru executarea unei scufundări de antrenament cu aparat
de respirat cu circuit închis/semiînchis:

22 din 105
a) un scafandru;
b) un şef de scufundare;
c) un scafandru de securitate;
d) un scafandru însoţitor echipat cu aparat de respirat cu circuit deschis;
e) un medic sau asistent medical.
(4) Personalul necesar pentru executarea unei scufundări unitare cu alimentare de la
suprafaţă este :
a) un scafandru;
b) un şef de scufundare;
c) un scafandru de securitate, care poate interveni autonom sau cu furtun ombilical;
d) un tehnician;
e) un medic sau asistent medical.
(5) Personalul necesar pentru executarea unei scufundări unitare cu turela deschisă este :
a) doi scafandri, dintre care unul şef de turelă;
b) un şef de şantier;
c) un şef de scufundare;
d) un scafandru de securitate;
e) un medic sau asistent medical;
f) un tehnician.
(6) Personalul minim necesar pentru executarea unei scufundări unitare cu turela închisă
până la adâncimea de 120 m este:
a) trei scafandri, dintre care unul şef de turelă;
b) un şef de şantier;
c) un şef de scufundare;
d) un scafandru de securitate;
e) doi tehnicieni;
f) un operator barocameră;
g) un medic.
(7) Personalul minim necesar pentru asigurarea unei scufundări unitare cu turela închisă la
adâncimi mai mari de 120 m este:
a) trei scafandri, dintre care unul şef de turelă;
b) un şef de şantier ;
c) un şef de scufundare ;
d) un scafandru de securitate ;
e) trei operatori barocameră ;

23 din 105
f) trei tehnicieni care să fie şi ajutori pentru operatorii de barocameră ;
g) un medic.
(8) Personalul minim necesar pentru asigurarea unei scufundări simulate unitare:
a) un scafandru;
b) un şef de scufundare;
c) un însoţitor pentru scafandri;
d) un operator barocameră;
e) un tehnician;
f) un medic / asistent medical.
(9) Personalul minim necesar pentru asigurarea unei scufundări simulate în saturaţie:
a) doi scafandri;
b) un şef de şantier;
c) trei şefi de scufundare;
d) trei operatori barocameră;
e) trei ajutori operatori barocameră;
f) trei tehnicieni;
g) un medic;
h) 1-3 asistenţi medicali.
(10) Personalul minim necesar pentru asigurarea unei scufundări reale în saturaţie:
a) un şef de şantier;
b) trei şefi de scufundare;
c) trei operatori barocameră;
d) trei ajutori operatori barocameră;
e) trei tehnicieni;
f) un medic;
g) 1-3 asistenţi medicali.
Art. 113.- Planificarea şi organizarea unei activităţi de scufundare reprezintă un factor
foarte important în managementul riscurilor de scufundare şi trebuie avut în vedere următoarele
aspecte:
a) alocarea timpului suficient pentru pregătirea echipamentelor, transportul până în locul
scufundării, stabilirea legăturilor cu autorităţile sau beneficiarii lucrărilor subacvatice, ancorarea în
condiţii de siguranţă la obiectiv;
b) calcularea timpului de fund este esenţială şi trebuie luaţi în calcul toţi factorii ce pot
influenţa acest aspect: adâncimea, timpul de decompresie, numărul de scafandri avuţi la dispoziţie,
mărimea navei suport, condiţiile hidrometeorologice subacvatice şi de la suprafaţă;

24 din 105
c) desfăşurarea scufundării atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte, ţinându-se cont de
oboseala personalului;
d) în planificarea scufundărilor, personalul echipelor de suprafaţă trebuie selecţionat cu
mare atenţie, mai ales dacă nu sunt din rândul scafandrilor;
e) orice organizare de scufundare trebuie să fie flexibilă, să ia în considerare acţiunile
neprevăzute ce pot apărea, întârzierile, schimbările de condiţii meteo;
f) şeful de şantier/şeful de scufundare trebuie să anticipeze dificultăţile ce pot apărea şi să
fie pregătit să le depăşească, să găsească soluţii alternative de rezolvare.
Art. 114.- Organizarea activităţii de scufundare se consemnează în Registrul de
scufundare.
Art. 115.- Când se planifică activităţi de scufundare, se ţine cont de calificarea şi
experienţa personalului, de cerinţele specifice operaţiunii de executat, de înţelegerea exactă a
îndatoririlor, responsabilităţilor şi relaţiile interne dintre membrii echipei de scufundare, lucruri care
sunt esenţiale în elaborarea planificării.
Art. 116.- Selectarea scafandrilor şi a echipei de suprafaţă în vederea executării
activităţilor de scufundare se va face având în vedere:
a) echipa de scufundare să fie calificată pentru executarea activităţii;
b) fiecare scafandru să fie apt pentru scufundare;
c) stresul şi disponibilitatea pentru scufundare a scafandrilor.
Art. 117.- În procesul de planificare şi de intervenţie, şeful de şantier/şeful de
scufundare stabileşte proceduri de urgenţă, astfel:
a) pentru fiecare potenţială urgenţă, stabileşte sarcini concrete pentru fiecare membru al
echipei de scufundare;
b) verifică ca setul de tabele de decompresie să fie complet;
c) verifică ca întreg personalul participant la activitate să cunoască semnele şi semnalele
date de scafandri;
d) stabileşte semnalele de pericol şi de chemare înapoi;
e) antrenează riguros personalul în aplicarea procedurilor de urgenţă.
Art. 118.- Toate activităţile de scufundare şi de lucru sub apă ale scafandrilor se
organizează şi se desfăşoară având în vedere, pentru fiecare situaţie concretă în parte, posibilităţile
tehnice ale echipamentelor şi instalaţiilor din dotare, nivelul de pregătire a personalului, condiţiile
hidrometeorologice, adâncimea scufundării, obiectivele la care se intervine cu specificul fiecăruia,
caracteristicile vegetale şi animale din zona de intervenţie, formele şi mijloacele asistenţei în caz de
accidente.

25 din 105
Art. 119.- Strângerea şi analiza informaţiilor care definesc sau sunt în legătură cu
activitatea de scufundare trebuie să asigure: alegerea procedeelor şi a echipamentului pentru
scufundare, identificarea riscurilor probabile, determinarea măsurilor de asigurare pentru înlăturarea
unor accidente de scufundare specifice.
Art. 120.- Informaţiile care stau la baza organizării şi desfăşurării unei activităţi
subacvatice provin de la surse exterioare sau din observaţii făcute la suprafaţa apei, din faza
pregătitoare. Când timpul şi condiţiile o permit, se execută o scufundare preliminară de către un
scafandru cu experienţă, pentru a expertiza locul şi condiţiile de lucru sub apă.
Art. 121.- Numărul de scufundări pe care le poate executa un scafandru, într-un timp
dat este limitat, în conformitate cu tabelele de decompresie.
Art. 122.- Înainte de fiecare scufundare, se vor prelucra scafandrilor normele specifice
de securitate şi sănătate în muncă aplicabile în lucrări la presiuni mai mari decât presiunea
atmosferică, în funcţie de activitatea ce trebuie îndeplinită.
Art. 123.- În cazul în care unii scafandri nu au mai fost folosiţi de mult timp şi
condiţiile permit, şeful de scufundare poate decide ca aceştia să fie folosiţi pentru executarea
progresivă a lucrărilor, începând de la adâncimi mai mici.
Art. 124.- Pentru membrii echipajelor navelor de intervenţie cu scafandri, comandanţii
acestor nave vor prevedea, în roluri, atribuţiuni şi responsabilităţi pe timpul activităţilor de
scufundare.
Art. 125.- (1) Asigurarea scufundărilor se face cu o navă sau cu barcă cu motor.
(2) Atunci când activităţile de scufundare se execută de pe nave cu lungime mai mare de
25 metri este obligatorie utilizarea unei bărci cu motor.
(3) În funcţie de locul şi condiţiile desfăşurării activităţii de scufundare, şeful de
scufundare poate dispune obligativitatea prezenţei unei bărci cu motor pentru asigurarea
activităţilor.
Art. 126.- Pentru scufundări ce se execută în porturi, pe fluvii şi canale de navigaţie cu
circulaţie intensă de nave şi ambarcaţiuni, se delimitează zonele de lucru cu balize şi indicatoare şi
se cer organelor competente restricţii cu privire la traficul de navigaţie.
Art. 127.- Lucrul scafandrilor în apă este semnalat prin pavilioane ale Codului
Internaţional de Semnale, prin lumini şi semnale acustice, precum şi prin comunicaţii directe (radio,
megafon, sirenă)
Art. 128.- (1) Activităţile de scufundare nu se desfăşoară în condiţii
hidrometeorologice care pot pune în pericol siguranţa scafandrilor.
(2) Şeful de scufundare stabileşte dacă siguranţa scafandrilor este pusă în pericol de
condiţiile hidrometeorologice şi ia decizia întreruperii activităţilor de scufundare.

26 din 105
Art. 129.- Când se execută scufundări autonome în ape cu viteza curentului mai mare
de 0,5 m/s, se iau măsuri speciale pentru a se putea recupera scafandrul.
Art. 130.- Obligaţia şi răspunderea pentru realizarea măsurilor de securitate a
scafandrilor o au, potrivit atribuţiilor ce le revin, cei ce organizează şi conduc nemijlocit
scufundările.
Art. 131.- Conducătorii (şefii) care organizează şi conduc nemijlocit activităţi de
scufundare şi lucru sub apă, sunt obligaţi să cunoască metodele, procedeele şi echipamentul de
scufundare, normele specifice de securitate şi sănătate în muncă, tratamentul accidentelor de
scufundare şi lucrările ce trebuie executate sub apă.
Art. 132.- În organizarea şi desfăşurarea activităţilor de scufundare se vor asigura
condiţii ca scafandrii să fie protejaţi de riscuri şi accidente de scufundare, temperaturi extreme şi
ape cu un grad de poluare periculos. Din aceste motive, echipamentul individual de scufundare
trebuie să fie specific, adecvat misiunii scafandrilor şi să asigure protecţia acestora.
Art. 133.- Se interzice folosirea echipamentului şi materialelor pentru executarea
activităţilor de scufundare dacă acestea nu au fost autorizate, omologate, cu excepţia situaţiilor când
utilizarea lor este făcută de către scafandri bine pregătiţi, în scopul experimentării şi omologării
echipamentelor.
Art. 134.- Echipamentul standard pentru un scafandru care execută o scufundare
autonomă este:
a) vizor;
b) vestă de salvare;
c) costum de neopren;
d) profundimetru, opţional la scufundări până în 12 metri;
e) ceas etanş, opţional la scufundări până în 12 metri;
f) lanternă pentru scufundările pe timp de noapte;
g) centură de lestare cu lesturi;
h) pumnal cu teacă;
i) labe;
j) butelie sau aparat de respirat;
k) detentor;
l) detentor de rezervă, pentru activităţile de scufundare la peste 30 metri;
m)saulă de legătură cu suprafaţa;
n) tub de respirat;
o) tabele de decompresie, pentru activităţile de scufundare la peste 12 metri;
p) manometru de control a presiunii.

27 din 105
Art. 135.- (1) Echipamentul standard pentru un scafandru care execută o scufundare
cu alimentare de la suprafaţă este:
a) mască facială;
b) harnaşament de securitate;
c) costum din neopren sau cu volum constant;
d) carabiniere;
e) lest de piept;
f) subveşmânt, pentru costumele uscate;
g) centură de lestare cu lesturi;
h) pumnal;
i) labe;
j) butelie de securitate cu detentor;
k) furtun ombilical;
l) furtun presurizare costum, pentru costumele uscate;
m)profundimetru.
(2) Furtunul ombilical pentru alimentarea scafandrului are în componenţă, minimum
următoarele repere :
a) un furtun pentru gaz;
b) un cablu de comunicaţii;
c) saulă de siguranţă.
Opţional, în funcţie de nevoile operaţionale, în furtunul ombilical mai pot fi înglobate:
d) un furtun pentru alimentare cu apă caldă a costumelor;
e) un cablu video;
f) un cablu pentru proiector;
g) o sondă (tub de plastic) pentru indicarea la suprafaţă a adâncimii de scufundare.
(3) Furtunul ombilical pentru alimentarea scafandrului trebuie să reziste la o presiune de
verificare interioară de 50 barri.
Art. 136.- (1) Echipamentul standard pentru un scafandru care execută o scufundare
unitară cu turela deschisă este:
a) mască facială;
b) harnaşament de securitate;
c) costum umed sau uscat;
d) carabiniere;
e) lest de piept;
f) subveşmânt, pentru costumele uscate;

28 din 105
g) centură de lestare cu lesturi;
h) pumnal;
i) labe;
j) butelie de securitate cu detentor;
k) furtun ombilical;
l) furtun presurizare costum, pentru costumele uscate;
m)profundimetru.
(2) Echipamentul standard pentru şeful de turelă:
a) mască facială;
b) harnaşament de securitate;
c) costum umed sau uscat;
d) cască de comunicaţii;
e) butelie de securitate cu detentor;
f) lest de piept;
g) subveşmânt, pentru costumele uscate;
h) centură de lestare cu lesturi;
i) pumnal;
j) labe;
k) ceas etanş.
(3) Ieşirea din turela deschisă se realizează cu furtunuri ombilicale lungi de 25-30 metri, a
căror componenţă este identică cu cea indicată în Art. 135, alin. 2 pentru scufundări cu alimentare
de la suprafaţă.
Art. 137.- Amestecurile respiratorii admise pentru scufundarea cu turela închisă sunt
prezentate în tabelul nr. 5.1.1:
Amestec
Adâncimea maximă
respirator
Aer 50 m
He-N2-O2 120 m
He-O2 180 m
Tabelul nr. 5.1.1. Amestecuri respiratorii turela
închisă
Art. 138.- Echipamentul standard pentru scafandrul şi şeful de turelă care execută
scufundări cu turela închisă este cel prezentat la art. 136.

SECŢIUNEA a 2-a
Desfăşurarea şi conducerea activităţilor de scufundare

29 din 105
Art. 139.- (1) În timpul activităţilor de scufundare, şeful de scufundare monitorizează
stadiile scufundării, asigură instruirea echipelor următoare şi se asigură că aceştia sunt la curent cu
stadiul lucrărilor şi cu orice schimbare apărută faţă de planul original.
(2) Când activităţile au fost finalizate, şeful de scufundare analizează rezultatele
operaţiunilor de scufundare şi întocmeşte raportul activităţii.
Art. 140.- (1) Pe timp de război, în cazul operaţiunilor militare de scufundare,
executate izolat, nu se aplică prevederile prezentelor norme privind organizarea şi desfăşurarea
activităţii de scufundare.
(2) Unul din membrii echipei de scafandri este numit şef de scufundare şi are dreptul de a
modifica planul scufundării, funcţie de factorii variabili ai acesteia.

CAPITOLUL VI
Proceduri de scufundare, de decompresie şi de acţiune în diferite situaţii

SECŢIUNEA 1
Scufundarea unitară în mediu uscat

Art. 141.- Scufundarea unitară în mediu uscat este scufundarea care se execută în
barocamere special amenajate, unde adâncimea scufundării este dată de nivelul presiunii realizate în
incintă, cu aer sau amestec respirator sintetic.
Art. 142.- Scufundarea unitară în mediu uscat se execută în scopul efectuării testelor
de aptitudine a scafandrilor, testării unor noi tehnologii de scufundare, antrenamentului scafandrilor,
verificării funcţionale a unor aparate de respirat sau de altă natură, reglării unor aparate ce
funcţionează în hiperbarism, executării de diferite lucrări de reparaţii şi verificări, omologării de
aparatură pentru lucru sub apă şi cercetare ştiinţifică.
Art. 143.- Scufundări unitare în mediu uscat execută candidaţii pentru cursurile de
scafandri, scafandrii brevetaţi, inginerii şi tehnicienii ce deservesc aparatura de scufundare sau
aparatura de verificat, medicii şi asistenţii medicali ce asigură aceste activităţi.
Art. 144.- Amestecurile respiratorii folosite sunt:
a) aer, până la adâncimea de 50 metri, excepţie făcând testul de narcoză unde se foloseşte
aer până la adâncimea de 72 metri;
b) He-N2-O2, în gama 48 – 120 metri;
c) He-O2, în gama 48 – 300 metri.
Art. 145.- Amestecurile respiratorii se folosesc numai în conformitate cu tabela de
scufundare adecvată şi instrucţiunile de utilizare respective.
30 din 105
Art. 146.- Scufundările unitare în mediu uscat se execută numai în barocamere care
permit, în timpul activităţii sub presiune, transferul parţial de personal din barocameră spre exterior
sau invers.
Art. 147.- Pentru scufundări cu durate mai mari de 12 ore, barocamerele trebuie
prevăzute cu instalaţia de regenerare şi control al ambianţei.
Art. 148.- Pentru pregătirea barocamerei în vederea scufundărilor cu aer se verifică
instalaţiile aferente, conform instrucţiunilor de exploatare, iar pentru scufundări cu amestecuri
sintetice se mai execută fabricarea amestecurilor conform tabelei de scufundare şi, dacă durata
scufundării depăşeşte 12 ore, se execută dezinfectarea camerei, se verifică, etalonează şi se pune în
funcţiune instalaţia de control al ambianţei, se verifică şi se pregăteşte conform instrucţiunilor
tehnice, instalaţia de regenerare a ambianţei, se verifică şi se pregăteşte instalaţia de recuperare a
gazelor.
Art. 149.- Scufundarea propriu-zisă se execută cu minimum 2 scafandri, din care unul
poate fi scafandru însoţitor, în funcţie de activitatea ce urmează să se desfăşoare în hiperbarism.
Barocamera se presurizează cu aer sau amestec respirator corespunzător, până la adâncimea de
lucru. După terminarea activităţilor se începe decompresia, conform tabelei de scufundare cores-
punzătoare adâncimii atinse şi amestecului respirator folosit.
Art. 150.- Aparatura minimă necesară pentru executarea în siguranţă a scufundărilor
unitare în mediu uscat este prezentată în tabelul nr. 6.1.1.

Amestecuri respiratorii
He-O2 sau He-N2-O2
Aparatura
Aer Durata maximă Durata mai mare de
12 ore 12 ore
Barocameră completă echipată cu sas de
da da da
transfer
Sursă de alimentare cu aer sau amestec
da da da
respirator
Instalaţie de control al ambianţei (O2,
Opţional da da
CO2, HR-umiditate relativă)
Instalaţie de regenerare interioară Opţional da da
Instalaţie de climatizare şi regenerare
- - da
externă
Tabelul nr. 6.1.1. Aparatura minimă pentru scufundare în mediul uscat
Art. 151.- În cazul scufundărilor cu amestecuri sintetice se interzice introducerea în
barocameră a mai multor persoane decât numărul măştilor oro-nazale de palier din dotarea acesteia.
Art. 152.- Asigurarea tehnico-medicală se face continuu, pe toată durata scufundării.

31 din 105
Art. 153.- La scufundări la adâncimi mai mari de 12 metri adâncime, după revenirea la
presiunea atmosferică, timp de 4 ore, scafandrii trebuie să se afle la o distanţă de timp de cel mult o
oră de barocameră, pentru a se putea interveni rapid în caz de accident de decompresie.

SECŢIUNEA a 2-a
Scufundarea unitară în mediu umed

Art. 154.- Scufundarea unitară în mediu umed se execută în simulatoare sau real.
Art. 155.- Scufundarea unitară în mediu umed în simulator se execută în scopul
antrenării scafandrilor, testării de noi tehnologii de scufundare, verificării funcţionalităţii unor
aparate de respirat sau de altă natură, omologării de aparatură pentru lucrul sub apă, cercetării
ştiinţifice.
Art. 156.- Scufundarea unitară în mediu umed în simulator se organizează după
aceleaşi reguli ca şi în cazul scufundării unitare în mediu uscat, cu deosebirea că, în plus, se
pregătesc pentru scufundare simulatorul, o barocameră verticală sau orizontală umplută parţial cu
apă, în care scafandrii se pot scufunda la diferite adâncimi simulate prin presurizarea ambianţei de
deasupra nivelului apei.
Art. 157.- Scufundări unitare în mediu umed în simulator execută scafandrii brevetaţi.
Art. 158.- În cazul scufundării unitare în mediu umed, în simulatoare se pot folosi şi
alte tipuri de amestecuri, decât cele de la scufundarea unitară în mediu uscat.
Art. 159.- Scufundarea unitară în mediu umed în simulatoare cu aer, se execută cu 2-4
scafandri, din care unul este însoţitor. Scafandrii intră în simulator complet echipaţi, exceptând
însoţitorul. Simulatorul se presurizează până la adâncimea de lucru, minus înălţimea coloanei de
apă. Însoţitorul fixează pe rând vizorul pe masca scafandrilor şi scafandrii intră în apă pentru
executarea antrenamentului sau a lucrărilor. După terminarea acestora revin în partea uscată şi se
începe decompresia după tabela adecvată. Dacă durata decompresiei este mai mare de o oră, şeful
de scufundare poate decide presurizarea barocamerei şi transferul scafandrilor în aceasta.
Art. 160.- Scufundarea unitară în mediu umed, în simulatoare cu amestecuri sintetice
HELIOX, până la începerea decompresiei, se execută ca la scufundarea cu aer. În cazul acestei
scufundări, barocamera se presurizează până la primul palier de decompresie sau până la nivelul
indicat de tabela de scufundare, moment în care se execută trecerea scafandrilor din simulator în
barocameră.
Art. 161.- După terminarea lucrului sub apă, scafandrii ies în partea uscată a
simulatorului şi încep decompresia care se conduce până la primul palier sau nivelul indicat de
tabela de scufundare. Odată ajunşi la acest nivel, echipa se transferă cât mai repede posibil în
barocameră. Se continuă decompresia în barocameră după tabela de scufundare corespunzătoare.
32 din 105
Art. 162.- La scufundări la adâncimi mai mari de 12 metri adâncime, după revenirea la
presiunea atmosferică, timp de 4 ore, scafandrii trebuie să se afle la o distanţă de timp de cel mult o
oră de barocameră, pentru a se putea interveni rapid în caz de accident de decompresie.
Art. 163.- Personalul necesar pentru asigurarea scufundării unitare în mediu umed, în
simulatoare, este acelaşi ca şi în cazul scufundării unitare în mediu uscat.
Art. 164.- Scufundarea unitară în mediu umed reală se execută autonom, cu alimentare
de la suprafaţă, cu turela deschisă sau cu turela închisă.
Art. 165.- Gazele şi amestecurile respiratorii admise în scufundări autonome sunt
utilizate conform precizărilor din tabelul nr. 6.2.1.
Adâncimea max. de Durata max.a scufundării,
Gazul respirator
utilizare inclusiv decompresia
3m 240 min.
4,5 m 150 min.
Oxigen
6m 110 min.
7m 75 min.
Aer 50 m 3 ore
Amestecuri supraoxigenate
54 m 2 ore
azot-oxigen
Amestecuri
75 m 3 ore
He— N2—O2 sau He-O2
Tabelul nr. 6.2.1. Amestecuri respiratorii pentru scufundări autonome
Art. 166.- Amestecurile respiratorii admise pentru scufundarea cu alimentare de la
suprafaţă sunt aceleaşi ca şi pentru scufundarea autonomă, prezentate la art. 165.
Art. 167.- Amestecurile respiratorii admise pentru scufundarea cu turela deschisă, sunt
aceleaşi ca şi pentru scufundarea autonomă. Deosebirea constă în faptul că adâncimea maximă de
lucru cu amestecuri heliu-oxigen poate fi extinsă până la 90 metri.
Art. 168.- Amestecurile respiratorii folosite în scufundarea cu turela închisă sunt :
a) aer, până la adâncimea de 50 metri;
b) He-N-O2, până la adâncimea de 120 metri;
c) He-O2, până la adâncimea de 180 metri.

SECŢIUNEA a 3-a
Scufundarea în saturaţie

Art. 169.- Scufundările în saturaţie simulate se execută în laboratoare hiperbare, dotate


cu barocamere şi simulatoare care reproduc condiţiile de lucru sub apă.
Art. 170.- Amestecurile respiratorii utilizate în scufundări în saturaţie sunt:

33 din 105
a) aer, până la adâncimea de 12 metri;
b) N2-O2, până la adâncimea de 70 metri;
c) He-O2, până la adâncimea de 500 metri;
d) He-N2-O2, până la adâncimea de 500 metri.
Art. 171.- Amestecurile respiratorii se pregătesc şi se folosesc în conformitate cu
instrucţiunile tabelelor de scufundare în saturaţie.
Art. 172.- Scufundarea în saturaţie reală se execută în scopul: antrenării scafandrilor,
executării unor lucrări de lungă durată sau la adâncime mare, cercetării ştiinţifice, etc.
Art. 173.- Scufundarea în saturaţie reală se execută de pe navele dotate cu barocamere
şi mijloace de transport al scafandrilor la adâncimea de intervenţie (turelă de scufundare,
minisubmarin).
Art. 174.- Pentru ansamblurile de scufundare care nu au prevăzute instalaţii de
climatizare, regenerare şi control al ambianţei, trebuie luate toate măsurile să nu se depăşească
timpii maximi admişi de tabelele de scufundare unitară.
Art. 175.- Dacă din motive obiective, legate de funcţionarea tehnicii, trebuie să se
treacă dintr-o scufundare unitară într-o scufundare în saturaţie se vor respecta următoarele reguli:
a) se aduce turela la suprafaţă şi se cuplează la barocameră;
b) se stabileşte nivelul de presurizare a barocamerei (nivelul de viaţă) cu ajutorul tabelelor
de scufundare în saturaţie corespunzătoare;
c) se decomprimă turela până la nivelul de viaţă cu viteza de 1 m/min şi se transferă
scafandrii în barocameră;
d) dacă scufundarea s-a executat până la 120 m adâncime şi ansamblul de scufundare nu
are instalaţii de climatizare şi regenerare, turela se decomprimă până la 50 m, conform tabelei de
scufundare în saturaţie, după care se face transferul scafandrilor în barocamera presurizată cu aer şi
continuă decompresia după tabela de scufundare cu amestecuri azot-oxigen. Stabilirea în baro-
cameră a presiunii parţiale a oxigenului la 600 mb se face prin simpla consumare a acestuia de către
scafandri.
Art. 176.- În cazul în care pe timpul decompresiei executate în cadrul unei scufundări
unitare se produc accidente şi în urma tratamentului se depăşesc timpii maximi prevăzuţi în tabelele
de decompresie pentru scufundările unitare, decompresia se va executa după tabelele de scufundare
în saturaţie corespunzătoare.
Art. 177.- În cazul în care din motive operaţionale este necesară prelungirea duratei
activităţilor subacvatice şi ansamblul de scufundare este prevăzut cu instalaţii adecvate, iar
asigurarea tehnico-materială permite, şeful de şantier poate lua decizia de a se trece din scufundare
unitară în scufundare de saturaţie.

34 din 105
Art. 178.- În cazul scufundărilor unitare la adâncimi cuprinse între 50 şi 120 metri, se
vor respecta următoarele reguli :
a) se continuă lucrul sub apă până la terminarea lucrărilor sau până la limita maximă de
timp admisibilă;
b) se aduce turela la suprafaţă şi se cuplează la barocamera presurizată la nivelul de viaţă
corespunzător tabelei de scufundare în saturaţie, în funcţie de adâncimea de lucru;
c) dacă lucrarea nu s-a terminat, se presurizează în barocameră un al treilea scafandru;
d) se decomprimă turela cu viteza de 1 m/min până la nivelul de viaţă şi scafandrii sunt
transferaţi in barocameră;
e) în continuare se procedează ca la scufundarea în saturaţie reală;
f) în cazul în care decizia pentru trecerea într-o scufundare în saturaţie se ia pe timpul
decompresiei, după scufundarea unitară se foloseşte recompresia numai dacă durata decompresiei în
curs până la presiunea atmosferică este mai mare de 4 ore şi se introduce al treilea scafandru. Dacă
durata decompresiei după scufundarea unitară în curs este mai mică de 4 ore, se continuă
decompresia şi se pregăteşte o altă echipă pentru scufundare în metoda corespunzătoare noilor date.
Art. 179.- În cazul scufundărilor unitare cuprinse între 120 şi 180 metri, pentru
trecerea dintr-o scufundare unitară într-o scufundare în saturaţie, se vor respecta următoarele reguli :
a) se continuă lucrul sub apă până la terminarea lucrărilor sau până la limita maximă de
timp admisibilă;
b) se aduce turela la suprafaţă şi se cuplează la barocameră;
c) se presurizează barocameră până la adâncimea corespunzătoare nivelului de viaţă
stabilit, conform instrucţiunilor tabelei de scufundare;
d) se decomprimă turela până la egalizarea presiunii cu barocamera;
e) se efectuează transferul scafandrilor din turelă;
f) în continuare se procedează ca la scufundarea în saturaţie reală.

SECŢIUNEA a 4-a
Decompresia

Art. 180.- Durata scufundării depinde de tipul decompresiei şi de posibilităţile


operaţionale ale navei suport. Scafandrul trebuie să înceapă urcarea la ora stabilită de şeful de
scufundare, chiar dacă mai are doar foarte puţin de lucru până la încheierea sarcinii.
Art. 181.- În timpul opririlor de decompresie, scafandrul nu trebuie să efectueze nicio
activitate suplimentară, orice efort fizic după decompresie putând genera accidente de decompresie.
Art. 182.- Decompresia este condusă de către şeful de scufundare, utilizând tabele de
decompresie autorizate de către Centrul de Scafandri, respectându-se instrucţiunile lor de utilizare.
35 din 105
Art. 183.- În tratarea accidentelor de scufundare se utilizează tabele specifice, avizate
de Centrul de Scafandri.
Art. 184.- Dacă decompresia este planificată în apă, trebuie să existe un plan de
acţiune în cazul stopării decompresiei în situaţii de urgenţă sau datorită deteriorării vremii.
Art. 185.- Planul de acţiune trebuie să includă, de asemenea, o procedură pentru
recuperarea în siguranţă a scafandrului întârziat accidental, pentru un timp de fund care depăşeşte
pe cel indicat în tabele.
Art. 186.- Dacă este programată decompresia la suprafaţă, echipa de suprafaţă trebuie
instruită asupra îndatoririlor şi procedurilor pentru a asigura intrarea cât mai rapidă a scafandrilor în
barocamera de decompresie. E indicat ca barocamera principală să fie deja presurizată, iar
scafandrii sunt presurizaţi în sasul exterior. După transferul scafandrilor în barocamera principală,
sasul exterior poate fi readus la presiunea atmosferică, în caz că este necesar pentru situaţii de
urgenţă.

SECŢIUNEA a 5-a
Pierderea comunicaţiilor în cazul scufundărilor cu alimentare de la suprafaţă

Art. 187.- Dacă se pierde comunicarea audio cu scafandrul, se restabileşte contactul


prin semnale cu frânghia sau prin flashuri ale luminii scafandrului sau ale luminilor video sau ale
ROV-ului şi scafandrul trebuie adus la suprafaţă.
Art. 188.- (1) Scafandrul poate răspunde prin semnale cu frânghia sau semnale cu
mâna spre camera video. Trebuie să revină la suprafaţă şi să se pregătească de decompresia la
suprafaţă, dacă este cazul.
(2) Dacă nu se poate restabili contactul sau există îndoieli asupra stării scafandrului,
scafandrul securitate trebuie trimis în apă imediat.
(3) Dacă decompresia la suprafaţă nu este posibilă intervine scafandrul de securitate şi
decompresia se execută în apă, şeful de scufundare conducând decompresia comunicând cu
scafandrul de securitate.

SECŢIUNEA a 6-a
Pierderea comunicaţiilor în cazul scufundărilor cu turela deschisă

Art. 189.- Dacă se pierde comunicarea audio cu scafandrul, şeful de scufundare poate
restabili comunicarea prin flashuri ale luminilor, sau şeful turelei stabileşte contactul prin semnale
cu franghia. Dacă nu se poate restabili contactul sau există îndoieli asupra stării scafandrului, şeful
de turelă trebuie să recupereze scafandrul.

36 din 105
Art. 190.- Dacă se pierde comunicaţia audio cu şeful turelei, scafandrului trebuie să i
se ceară să revină la turelă.
Art. 191.- Dacă se pierde complet comunicaţia audio cu turela, contactul se restabileşte
după o procedură şi metodă de semnalizare prestabilite. Şeful de scufundare semnalizează către
turelă folosind luminile acesteia, iar scafandrii vor semnaliza prin operarea valvei de presurizare.

SECŢIUNEA a 7-a
Pierderea alimentării cu apă caldă

Art. 192.- Dacă alimentarea cu apă caldă a scafandrului se defectează, situaţia trebuie
evaluată, iar dacă problema nu se poate rezolva imediat, scufundarea trebuie stopată. Nu trebuie să
existe nicio întârziere în stoparea scufundării în cazul utilizării heliox-ului, iar sistemul de încălzire
de rezervă trebuie pus în funcţiune imediat.

SECŢIUNEA a 8-a
Pierderea alimentării cu amestec respirator la scufundările cu alimentare de la suprafaţă

Art. 193.- Dacă se defectează alimentarea cu amestec respirator de la suprafaţă, şeful


de scufundare trebuie să treacă pe alimentarea de urgenţă şi să informeze scafandrul. Dacă
alimentarea de urgenţă poate fi menţinută, scafandrul trebuie adus la suprafaţă conform procedurii
de decompresie adecvate. Dacă alimentarea nu poate fi menţinută, trebuit adus imediat la suprafaţă,
pentru decompresie la suprafaţă.
Art. 194.- (1) Dacă alimentarea cu amestec respirator se defectează la scafandru,
acesta trebuie să treacă pe butelia bail-out şi să informeze şeful de scufundare. Apoi trebuie să urce
controlat la suprafaţă şi să treacă la decompresia la suprafaţă, dacă este cazul.
(2) Şeful de scufundare poate să pornească gazul la pneumo, ca alimentare secundară.

SECŢIUNEA a 9-a
Pierderea alimentării cu amestec respirator la scufundările cu turela deschisă

Art. 195.- Scafandrul trebuie să utilizeze rezerva bail-out pentru a se întoarce la turelă.
Operatorul de turela deschide rezerva on-board. Scufundarea trebuie stopată.

SECŢIUNEA a 10-a
Încurcarea ombilicalului

Art. 196.- (1) Un ombilical înnodat sau încurcat poate fi foarte periculos pentru
scafandru, iar acesta trebuie să înceteze orice activitate şi să rezolve situaţia imediat.
37 din 105
(2) Dacă este necesar, şeful de scufundare dispune ca scafandrul de securitate să îi acorde asistenţă.

SECŢIUNEA a 11-a
Recuperarea scafandrului pentru scufundările cu alimentare de la suprafaţă

Art. 197.- Dacă scafandrul este inconştient sau aparent inconştient, şeful de scufundare
trebuie să treacă imediat la rezerva de gaz de urgenţă şi să trimită scafandrul de securitate. În cazul
în care se poate face în siguranţă, tenderul poate începe aducerea la suprafaţă a scafandrului pe
ombilical.
Art. 198.- Scafandrul de securitate trebuie să îl informeze în permanenţă pe şeful de
scufundare asupra acţiunilor sale; el trebuie să recupereze scafandrul la suprafaţă sau în nacelă.
Odată ce capul scafandrului este afară din apa, trebuie să-şi scoată casca proprie şi pe cea a
scafandrului, să-i verifice respiraţia şi să înceapă resuscitarea dacă este necesară.
Art. 199.- La suprafaţă, asigurarea medicală trebuie alertată; poate fi necesară
barocamera pentru decompresie, tratamentul emboliei gazoase arteriale sau numai pentru a furniza
oxigen hiperbaric.

SECŢIUNEA a 12-a
Recuperarea scafandrului pentru scufundările cu turela deschisă

Art. 200.- Procedurile sunt similare celor pentru scufundările cu alimentare de la


suprafaţă, dar operatorul turelei recuperează scafandrul în turelă şi încearcă să efectueze
resuscitarea în interiorul turelei.
Art. 201.- Este obligatorie strângerea ombilicalelor atât al scafandrului cât şi al
operatorului de turelă, înainte de începerea ridicării turelei spre suprafaţă.

CAPITOLUL VII
Răspunderile şi atribuţiunile personalului cu funcţii în activitatea de scufundare

SECŢIUNEA 1
Răspunderile şi atribuţiile conducătorilor
Art. 202.- Persoanele cu funcţii în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de
scufundare sunt: şeful de şantier, şeful de scufundare, scafandrul de securitate, şeful de turelă,
operatorul barocameră, tehnicianul de scufundare, medicul şi asistentul medical.
Art. 203.- Personalul cu funcţii în organizarea şi desfăşurarea activităţii de scufundare
este obligat să cunoască şi să aplice întocmai prezentele norme, precum şi instrucţiunile de
exploatare a tehnicii din dotare.

38 din 105
Art. 204.- Personalul cu funcţii în organizarea şi desfăşurarea activităţii de scufundare
este obligat să respecte disciplina la locul de muncă sau la oricare alt loc de muncă unde s-ar
deplasa ocazional, să folosească echipamentele conform normelor şi instrucţiunilor în vigoare, să
cunoască şi să aplice măsurile de prim ajutor şi de tratament al accidentelor de scufundare, să
raporteze accidentele de scufundare conform instrucţiunilor în vigoare.
Art. 205.- Înaintea planificării precum şi înaintea începerii unei activităţi, şeful de
şantier/şeful de scufundare va verifica echipamentele de scufundare, astfel:
a) echipamentul de scufundare să fie adecvat activităţii de scufundare care urmează a se
desfăşura;
b) echipamentul de scufundare să fie potrivit adâncimii de atins;
c) echipamentele de care depinde viaţa scafandrului să aibă revizia la zi;
d) echipamentele şi sculele auxiliare finalizării cu succes a lucrării subacvatice să fie în
stare bună de funcţionare;
e) vinciurile, ambarcaţiunile, macaralele, flotoarele, etc. să fie operaţionale şi deservite de
personal calificat;
f) echipamentul de scufundare să fie bine întreţinut.

SECŢIUNEA a 2-a
Şeful de şantier

Art. 206.- Şefii de şantier sunt numiţi conducătorii grupurilor de scafandri, inginerii
sau tehnicienii scafandri brevetaţi, care prin natura funcţiei şi gradul de pregătire în domeniul
activităţilor subacvatice sunt admişi prin examen să organizeze o activitate de scufundare.
Art. 207.- Şeful de şantier organizează toate scufundările şi stabileşte în funcţie de
complexitatea acestora adâncimea de scufundare şi natura lucrărilor de efectuat, echipa de scafandri
şi echipa de asigurare tehnico-materială necesară desfăşurării în deplină securitate a activităţilor.
Art. 208.- Şeful de şantier numeşte din rândul scafandrilor neantrenaţi în scufundarea
propriu-zisă, precum şi al personalului de întreţinere a instalaţiilor de scufundare, pe tehnicienii
pentru asigurarea scufundărilor. Numărul acestora precum şi funcţiile lor se stabilesc astfel încât
scufundările să se desfăşoare în securitate şi toate instalaţiile în funcţiune să fie asigurate de
persoane calificate.

39 din 105
Art. 209.- Şeful de şantier trebuie să instruiască personalul care participă la activităţi
asupra atribuţiunilor pe timpul scufundărilor şi în funcţie de complexitatea activităţilor, să
întocmească instrucţiunile speciale şi regulile ce trebuie respectate pentru asigurarea activităţii
subacvatice.
Art. 210.- Şeful de şantier răspunde de organizarea şi desfăşurarea întregii activităţi de
scufundare în deplină securitate şi este obligat :
a) să cunoască în detaliu conţinutul prezentelor norme, modul de folosire a tabelelor de
decompresie, modul de acordare a primului ajutor şi de tratare a accidentelor de decompresie;
b) să se informeze asupra condiţiilor de lucru: adâncime, natura fundului, activitatea de
desfăşurat, condiţii de temperatură, vizibilitate, curenţi, depuneri vegetale şi animale pentru a stabili
natura lucrărilor posibile de executat în deplină securitate;
c) să prelucreze cu scafandrii şi personalul de asigurare a scufundărilor misiunile de
îndeplinit precum şi îndatoririle şi responsabilităţile fiecăruia;
d) să cunoască posibilităţile de lucru, aptitudinile de scufundare ale scafandrilor şi
calificarea acestora;
e) să prelucreze cu întregul personal din subordine normele de securitate şi sănătate în
muncă pentru lucrările ce urmează a se efectua, să verifice şi să urmărească însuşirea şi respectarea
acestora ;
f) să se asigure că aparatura, dispozitivele şi echipamentul de scufundare sunt în bună stare
de funcţionare; rezerva de amestec respirator este suficientă; materialele consumabile (cărbune
activ, var sodat, etc.) sunt în cantităţi suficiente; există tabele de decompresie şi tratament
terapeutic;
g) să se asigure că toate mijloacele necesare pentru acţionare în caz de urgenţă pot fi puse
imediat în folosinţă ;
h) să conducă pregătirea instalaţiilor şi a întregului echipament de scufundare, antrenând
pentru aceasta scafandri şi personalul din compunerea echipei de asigurare tehnică precum şi alte
persoane, în funcţie de nevoile ce le impune scufundarea ce trebuie pregătită ;
i) să urmărească executarea corectă a pregătirii turelei şi ansamblului de barocamere
pentru începerea scufundării, în conformitate cu instrucţiunile de exploatare;
j) să verifice periodic buna funcţionare a dispozitivelor de securitate prevăzute pe turela de
scufundare şi pentru recuperarea acesteia în caz de avarie;
k) să conducă periodic antrenamente cu scafandrii în procedeele de salvare pentru diferite
cazuri de avarie la tehnică sau dificultăţi de readucere a scafandrului în turela de scufundare;
l) înainte de începerea scufundărilor să se asigure că toate semnalele de avertizare privind
lucrul cu scafandrii au fost ridicate la navă :

40 din 105
m)să urmărească activitatea scafandrilor pe timpul lucrului sub apă (când este posibil), prin
semnale sau mijloace de transmisiuni şi să conducă intervenţiile în caz de accident ;
n) să raporteze comandantului navei despre momentul începerii şi terminării activităţilor
de scufundare ;
o) să urmărească completarea corectă a documentelor de scufundare, în conformitate cu
prezentele norme ;
p) să conducă şi să controleze activitatea de întreţinere şi de depozitare a echipamentelor şi
materialelor folosite la terminarea scufundărilor;
q) să dispună refacerea plinurilor de gaze şi amestecuri respiratorii, în funcţie de
perspectiva activităţilor subacvatice;
r) să raporteze accidentele şi incidentele, în conformitate cu precizările din prezentele
norme.

SECŢIUNEA a 3-a
Şeful de scufundare

Art. 211.- (1) Şeful de scufundare poate fi oricare scafandru brevetat cu experienţă în
activitatea de scufundare şi care a fost atestat prin curs sau admis printr-un examen anual să
planifice, să organizeze şi să conducă activităţi de scufundare. Se subordonează şefului de şantier.
(2) Cursurile de atestare a şefilor de scufundare şi examenele anuale sunt organizate de
către Centrul de Scafandri Constanţa.
Art. 212.- Şeful de scufundare răspunde direct de executarea scufundării şi lucrului
sub apă al scafandrilor.
Art. 213.- Şeful de scufundare are următoarele îndatoriri:
a) să menţină legătura cu şeful de şantier;
b) să se asigure de sănătatea şi siguranţa echipei de scufundare;
c) să verifice aparatura, dispozitivele şi echipamentul individual al fiecărui scafandru,
înainte de scufundare şi să nu permită intrarea în apă a acestora cu echipament incomplet sau defect;
d) să se asigure că scafandrii sunt apţi din punct de vedere medical şi competenţi pentru
îndeplinirea sarcinilor;
e) să se asigure că echipa de scufundare cunoaşte planul scufundării şi planurile de
urgenţă;
f) să pregătească barocamera înainte de începerea scufundării pentru a fi în măsură să
execute un tratament;
g) să verifice existenţa materialelor necesare executării în deplină securitate a scufundării

41 din 105
şi lucrului sub apă (saulă de ghidare, marcatori, saule de legătură, etc);
h) să pregătească ambarcaţiunile de intervenţie şi de asigurare a scufundării;
i) să ţină legătura cu scafandrii, audio sau prin semnale date pe saulă, în funcţie de
necesităţile ce le impun activităţile subacvatice;
j) să completeze registrele de scufundare înainte şi după scufundare, conform
instrucţiunilor prezentelor norme;
k) să raporteze şefului de şantier despre stadiul lucrărilor sub apă;
l) să raporteze şefului de şantier orice defecţiuni ale echipamentelor, potenţialele pericole,
incidentele, inclusiv cele fără urmări şi accidentele;
m) să controleze întreţinerea echipamentului individual al scafandrilor, după scufundare.
n) să analizeze amestecul respirator înainte de începerea scufundării;
o) să cunoască tabela de decompresie corespunzătoare adâncimii scufundării în curs de
executare;
p) să conducă compresia scafandrului pe timpul revenirii la presiunea atmosferică;
q) îndeplinirea îndatoririlor şefului de şantier, dacă organizarea de scufundare nu prevede
funcţia de şef de şantier.
Art. 214.- Pentru scufundările cu turela, şeful de scufundare are aceleaşi obligaţii şi în
plus:
a) să execute, împreună cu şeful de turelă, pregătirea turelei pentru scufundare;
b) să ţină legătura telefonică cu şeful de turelă pe timpul decompresiei şi compresiei şi cu
scafandrii pe timpul efectiv în apă, informându-se asupra stadiului lucrării şi condiţiilor zonei;
c) să urmărească aplicarea corectă a tabelei de decompresie;
d) să conducă lucrările de întreţinere a turelei după scufundare.
Art. 215.- În cazul scufundărilor în saturaţie, şeful de scufundare este şi şef de turelă,
având atribuţiuni pentru menţinerea şi urmărirea parametrilor fizici şi a ambianţei în barocamere,
conform instrucţiunilor din tabelele de scufundare în saturaţie.

SECŢIUNEA a 4-a
Scafandrul

Art. 216.- Scafandrul este stabilit de şeful de şantier şi se subordonează şefului de


scufundare.
Art. 217.- Scafandrul răspunde pentru executarea lucrărilor sub apă, conform
instrucţiunilor primite de la şeful de şantier sau şeful de scufundare şi este obligat:
a) să execute scufundarea şi alte îndatoriri cerute de către şeful de scufundare;

42 din 105
b) să informeze şeful de scufundare despre orice motiv medical pentru care nu poate
executa scufundări;
c) să cunoască echipamentul cu care se scufundă, să-l verifice înainte de scufundare şi să
se asigure că acesta funcţionează corespunzător;
d) să cunoască în totalitate planul de scufundare şi să fie competent pentru realizarea
sarcinilor;
e) să cunoască procedurile de rutină şi de urgenţă;
f) să cunoască echipamentele, sculele, aparatele cu care lucrează în apă şi instrucţiunile
specifice de securitate şi sănătate în muncă ;
g) să cunoască bine scopul şi obiectivele scufundării;
h) să respecte planificarea scufundării;
i) să respecte tabelele de decompresie la revenirea la suprafaţă;
j) să-şi ajute coechipierul aflat în dificultate;
k) să nu consume alcool sau medicamente înainte de scufundare;
l) să raporteze şefului de scufundare orice probleme medicale sau simptome avute în
timpul sau după scufundare;
m)să raporteze şefului de scufundare orice defecţiuni ale echipamentelor, potenţialele
pericole, incidentele, inclusiv cele fără urmări şi accidentele;
n) să-şi întreţină echipamentul individual de scufundare, executând lucrările periodice şi
după fiecare scufundare;
o) să deţină la locul de desfăşurare a activităţii carnetul de scafandru, în original.

SECŢIUNEA a 5-a
Scafandrul de securitate

Art. 218.- Scafandrul de securitate se numeşte din rândul scafandrilor experimentaţi şi


este subordonat şefului de scufundare.
Art. 219.- Scafandrul de securitate participă la briefingul echipei de scafandri şi este
pregătit pentru intervenţie, la ordinul şefului de scufundare.
Art. 220.- Obligaţiile scafandrului de securitate sunt:
a) să cunoască metodele şi procedeele de salvare şi de acordare a ajutorului unui scafandru
în dificultate;
b) să cunoască scopul şi obiectivele scufundării;

43 din 105
c) să monitorizeze desfăşurarea activităţii de scufundare;
d) să fie complet echipat şi gata de intervenţie înainte de începerea activităţii de
scufundare.
Art. 221.- (1) Scafandrul de securitate poate interveni autonom sau cu alimentare de la
suprafaţă, funcţie de decizia şefului de scufundare.
(2) Dacă scafandrul de securitate este echipat pentru scufundare autonomă, acesta va avea
obligatoriu un detentor de rezervă montat pe butelie.

SECŢIUNEA a 6-a
Tenderul

Art. 222.- Tenderul se numeşte din rândul scafandrilor experimentaţi şi este


subordonat şefului de scufundare.
Art. 223.- Tenderul este un membru al echipei de suprafaţă care are următoarele
responsabilităţi şi obligaţii:
a) ajută la echiparea scafandrului cu alimentare de la suprafaţă şi verifică echipamentul
acestuia înainte de intrarea în apă;
b) monitorizează permanent lungimea ombilicalului scafandrului pe timpul când acesta se
află sub apă, în scopul eliminării excesului de ombilical sau tensionării acestuia;
c) menţine legătura prin semne şi semnale cu scafandrul aflat sub apă;
d) raportează şefului de scufundare semnalele transmise de către scafandru.
Art. 224.- Tenderul beneficiază de aceleaşi drepturi financiare ca şi tehnicianul de
scufundare.

SECŢIUNEA a 7-a
Şeful de turelă

Art. 225.- (1) Şeful de turelă este numit dintre scafandrii cu cea mai bună pregătire şi
experienţă de scufundare, atestaţi prin examen anual că sunt în măsură să conducă activităţile din
turela de scufundare.
(2) Examenul anual este organizat de către Centrul de Scafandri Constanţa.
Art. 226.- Şeful de turelă se subordonează nemijlocit şefului de scufundare şi este
obligat:
a) să cunoască în detaliu aparatura din dotarea turelei de scufundare şi modul de deservire

44 din 105
a acesteia, în condiţii de funcţionare normală şi de avarie;
b) să cunoască misiunea şi lucrările ce urmează a se executa, adâncimea scufundării,
condiţiile hidrologice şi caracteristicile locului unde se desfăşoară activităţile subacvatice;
c) să execute pregătirea şi controlul turelei înainte de scufundare, conform instrucţiunilor
specifice;
d) să echipeze şi să verifice echipamentul scafandrului pentru intervenţie, înainte de
părăsirea turelei;
e) să urmărească prin sistemul de comunicaţii modul de desfăşurare a lucrărilor sub apă;
f) să raporteze sistematic şefului de scufundare indicaţiile aparatelor de măsură şi control,
observaţiile asupra scufundării şi lucrărilor sub apă, precum şi informaţiile cerute de şeful
scufundării;
g) să fie în măsură să părăsească în cel mai scurt timp turela, la comanda şefului de
scufundare, pentru a acorda primul ajutor scafandrului din afara turelei;
h) să cunoască tabelele de decompresie, pentru scufundarea în curs şi să fie în măsură să
execute decompresia din interiorul turelei.

SECŢIUNEA a 8-a
Operatorul de barocameră

Art. 227.- (1) Operatorul barocameră este persoana instruită şi atestată sau admisă prin
examen anual să conducă activităţile de lucru cu barocamera şi răspunde de buna funcţionare a
instalaţiilor interioare şi exterioare ale acesteia.
(2) Cursul de atestare şi examenul anual sunt organizate de către Centrul de Scafandri
Constanţa.
Art. 228.- Operatorul barocameră este subordonat şefului de scufundare şi este obligat:
a) să cunoască barocamera şi instalaţiile aferente la interior şi exterior;
b) să cunoască aparatura de analiză şi control al ambianţei, modul de etalonare şi de
funcţionare;
c) să cunoască în detaliu procedeul de scufundare ce urmează a fi executat şi care trebuie
să fie gradul de pregătire al barocamerei pentru scufundarea în curs;
d) să menţină parametrii fizici ai ambianţei din barocameră, în funcţie de instrucţiunile
tabelelor de scufundare;
e) să menţină barocamera gata de intervenţie încă 2-4 ore după terminarea
decompresiilor sau a activităţilor de scufundare;
f) să completeze corect documentele de scufundare, conform prezentelor norme;

45 din 105
g) să fie în măsură să remedieze orice defecţiune apărută pe timpul lucrului cu scafandri
în barocameră şi să cunoască procedeele de securitate prevăzute în prezentele norme;
h) după terminarea activităţilor execută întreţinerea barocamerei, conform instrucţiunilor
de exploatare ale acesteia.

SECŢIUNEA a 9-a
Tehnicianul de scufundare

Art. 229.- (1) Tehnicianul de scufundare este persoana instruită şi atestată sau admisă
prin examen să exploateze şi să întreţină tablourile de distribuţie a gazelor, tablourile de comunicaţii
cu scafandri şi instalaţiile din compunerea ansamblului de scufundare (turele deschise sau închise,
compresoare, surpresoare, grup diesel-generator, caldarine, instalaţii de răcire, regenerare amestec
respirator, stocare gaze, etc).
(2) Cursul de atestare şi examenul anual sunt organizate de către Centrul de Scafandri
Constanţa.
Art. 230.- Tehnicianul de scufundare este subordonat şefului de scufundare şi este
obligat:
a) să cunoască modul de exploatare al instalaţiilor pe care le deserveşte;
b) să execute manevrele de alimentare cu gaze respiratorii;
c) să menţină în stare de funcţionare sistemul de comunicaţii cu scafandri;
d) să asigure înregistrarea activităţii subacvatice, când este cazul;
e) să execute manevrele de recuperare a amestecurilor respiratorii pe timpul decompresiei;
f) să execute pornirea grupului diesel-generator şi cuplarea acestuia în situaţia întreruperii
sistemului de alimentare cu energie electrică;
g) să execute schimbarea periodică a calcei sodată şi a cărbunelui activ din instalaţia de
regenerare;
h) să participe la remedierea defecţiunilor constatate;
i) să menţină în stare de operativitate compresoarele de gaze pentru scafandri;
j) să execute mentenanţa de bază la echipamentele de scufundare;
k) să participe la întreţinerea incintelor hiperbare după scufundare şi pregătirea
ansamblului de scufundare pentru o nouă scufundare.

SECŢIUNEA a 10-a
Medicul sau asistentul medical

46 din 105
Art. 231.- (1) Medicul sau asistentul medical care execută controlul medical al
scafandrilor înainte de scufundare, precum şi asigurarea medicală pe timpul şi după scufundare,
trebuie atestat anual, printr-un examen, că este în măsură să acorde asistenţa medicală unui
accidentat în urma unei decompresii normale sau forţate. Se subordonează şefului de şantier.
(2) Atestarea medicului / asistentului medical se execută de către Centrul de Scafandri
Constanţa.
Art. 232.- Medicul sau asistentul medical, după executarea controlului prevăzut în
prezentele norme, dă avizul pentru scufundare. Recomandarea dată de medic nu trebuie încălcată de
cei care conduc scufundarea.
Art. 233.- Medicul sau asistentul medical care asigură scufundările trebuie să cunoască
prevederile prezentelor norme, metodele de acordare a primului ajutor şi de tratament terapeutic
pentru scafandrii accidentaţi în urma unei decompresii normale sau forţate şi este obligat:
a) să conducă procedeul de tratament terapeutic şi să consulte, după caz, scafandrii reveniţi
la suprafaţă;
b) să completeze documentele specifice prevăzute de prezentele norme;
c) să raporteze ierarhic despre producerea accidentelor de scufundare, în conformitate cu
legile în vigoare.
Art. 234.- Medicii şi asistenţii medicali, alţii decât cei cu supraspecializare în medicină
hiperbară, sunt admişi la lucru în hiperbarism în mediul uscat pentru afectuarea intervenţiei de
specialitate, dacă au fost declaraţi apţi în urma testelor de aptitudini în hiperbarism.
(2) Aceştia pot interveni până la adâncimea de 30 metri dacă au fost declaraţi apţi la testul
de barofuncţie şi testul de oxigen şi până la 50 metri dacă au fost declaraţi apţi în urma testului de
narcoză.
Art. 235.- (3) Aptitudinea finală pentru lucru în hiperbarism este dată de comisia de
expertiză medicală a Centrului de Medicină Navală.

CAPITOLUL VIII
Cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă specifice activităţilor de scufundare

SECŢIUNEA 1
Cerinţe generale

Art. 236.- (1) Conducătorii unităţilor şi grupurilor de scafandri sunt obligaţi să


stabilească sarcini concrete în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de scufundare şi cele mai
47 din 105
eficiente măsuri de securitate şi sănătate în muncă, care să ducă la îmbunătăţirea continuă a
condiţiilor de muncă, la prevenirea accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale.
(2) Măsurile de securitate şi sănătate in muncă fac parte integrantă din activitatea de
scufundare şi de lucru sub apă.
Art. 237.- (1) Obligaţia şi răspunderea stabilirii şi realizării depline a măsurilor de
securitate şi sănătate în muncă revine angajatorului.
(2) Angajatorul stabileşte măsurile de securitate şi sănătate în muncă în unitate prin
instrucţiuni proprii.
(3) Conducătorii de la toate nivelele, precum şi celelalte persoane care au atribuţii de
organizare, conducere, dotare şi control al activităţii de scufundare şi de lucru sub apă din unitate
răspund disciplinar pentru abateri de la instrucţiunile proprii.
Art. 238.- În scopul îmbunătăţirii continue a activităţii de securitate şi sănătate în
muncă, personalul cu funcţii în activitatea de scufundare este obligat să sesizeze despre pericolul de
accidente de muncă şi boli profesionale, să sesizeze conducerea unităţii despre abaterile de la
prezentele norme care ar putea provoca accidente de muncă.

SECŢIUNEA a 2-a
Echipamentul individual de scufundare

Art. 239.- Echipamentul de scufundare se alege în funcţie de natura lucrărilor


subacvatice de efectuat şi condiţiile de lucru. Echipamentul se stabileşte de către şeful de
şantier/şeful de scufundare ţinând cont de restricţiile date de prezentele norme şi de confortul termic
necesar.
Art. 240.- (1) Echipamentul de scufundare se verifică personal de către scafandri. Este
interzis a se face simplificări sau modificări în echipamentul stabilit, decât numai cu aprobarea
şefului de şantier/şefului de scufundare.
(2) Se interzice efectuarea de modificări neautorizate la echipamentele de scufundare,
oricât de logice şi necesare ar părea la un moment dat.
Art. 241.- (1) Aparatele de respirat subacvatice trebuie să furnizeze în mod automat,
fără o rezistenţă respiratorie mare, pentru a evita oboseala şi gâfâiala, gaze sau amestecuri de gaze
la o presiune egală cu presiunea hidrostatică la care se află scafandrul.
(2) Tipurile de aparate de respirat subacvatice care pot fi folosite de către scafandri sunt:
a) aparate de respirat în circuit deschis cu debit la cerere;
b) aparate de respirat cu circuit semiînchis;
c) aparate de respirat cu circuit închis.

48 din 105
(3) În folosirea aparatelor de respirat este obligatoriu să se respecte instrucţiunile de
utilizare a acestora.
Art. 242.- Utilizarea aparatelor de respirat în circuit deschis cu debit continuu este
permisă numai în cazul scufundărilor demonstrative, cu valoare istorică, până la adâncimi de
maximum 4 metri şi avându-se în vedere ca debitul de aer sau de amestec respirator să fie suficient
pentru a menţine presurizat costumul şi a elimina, prin ventilaţie, bioxidul de carbon expirat de
scafandru.
Art. 243.- În cazul utilizării aparatelor de respirat în circuit deschis cu debit la cerere
(autonom sau cu alimentare de la suprafaţă) aerul sau amestecul respirator este livrat de un detentor
care asigură instantaneu debitul necesar fără efort la inspiraţie (debit de 250 1/min. la aplicarea unei
presiuni de 4 mb).
Art. 244.- Buteliile trebuie să fie prevăzute cu rezervă de gaz sau cu manometru de
control al presiunii.
Art. 245.- Se interzice presurizarea buteliilor de aer cu oxigen pur sau amestecuri de
gaze ce conţin mai mult de 23% oxigen, dacă nu au fost degresate de către un atelier autorizat de
verificat aparate de scufundare.
Art. 246.- Se interzice utilizarea manometrelor şi a profundimetrelor cu termen de
verificare metrologică expirat, a detentoarelor defecte, a buteliilor a căror verificare ISCIR a
expirat, precum şi a oricărui element al echipamentului care nu prezintă garanţie în scufundare.
Art. 247.- Alimentarea de la suprafaţă se face dintr-un tablou de distribuţie pentru aer,
amestecuri sintetice şi oxigen pur. Tabloul trebuie să satisfacă necesităţile alimentării simultane a 2-
3 scafandri.
Art. 248.- Butelia de securitate folosită în scufundarea cu alimentare de la suprafaţă se
încarcă cu amestec respirator identic cu amestecul furnizat de la suprafaţă.
Art. 249.- (1) Dacă scafandrul lucrează cu alimentare de la suprafaţă, furtunul
ombilical trebuie detensionat pe o saulă de securitate, astfel încât să nu exercite nici o tracţiune
asupra măştii faciale sau detentorului.
(2) Furtunul de alimentare a scafandrului nu poate fi utilizat decât la presiuni relative cel
mult egale cu presiunea de probă.
(3) Racordurile trebuie să fie realizate astfel încât să nu se poată decupla când furtunul este
sub presiune.
(4) Ansamblul furtun-racorduri trebuie să posede o rezistenţă la tracţiune cel puţin egală cu
cea a furtunului însuşi.
Art. 250.- Pentru scufundări autonome sau cu alimentare de la suprafaţă, la adâncimi
mai mari de 12 metri, computerul de scufundare sau ceasul şi profundimetrul sunt obligatorii.

49 din 105
Art. 251.- Profundimetrele, detentoarele, manometrele se verifică anual de către
laboratoare specializate şi autorizate.
Art. 252.- Toate buteliile necesită testare şi certificare conform cu reglementările în
vigoare, la fiecare 2 ani pentru buteliile care fac parte din aparatele de scufundare şi la fiecare 5 ani
pentru buteliile care asigură aer, oxigen sau amestec respirator de la suprafaţă.

SECŢIUNEA a 3-a
Echipamentul colectiv de scufundare

Art. 253.- (1) În funcţie de natura lucrărilor şi adâncimea scufundării, şeful de


şantier/şeful de scufundare stabileşte echipamentul colectiv destinat executării lucrării. Acesta se
compune din navă sau platformă de scufundare, ambarcaţiune, autospecială, compresoare,
surpresoare, pompe de transfer, rezervoare de gaz comprimat, reductoare, tablouri pneumatice şi
hidraulice, tubulaturi şi armături, barocameră, turelă de scufundare, instalaţii de manevrare etc.
(2) În cazul în care nu se poate asigura echipamentul minim necesar se interzice
executarea scufundării.
Art. 254.- (1) Compresoarele de aer trebuie să fie autorizate pentru aer respirabil şi să
aibă filtrele de epurare schimbate, conform instrucţiunilor de exploatare.
(2) La încărcarea buteliilor, aspiraţia compresorului trebuie să fie într-o zonă nepoluată.
(3) Aerul respirabil trebuie să satisfacă condiţiile impuse în tabelul nr. 8.3.1.
Denumire Unitate de măsură Valori admise
Miros - Fără mirosuri
-3
Apă mg.m 35
Monoxid de carbon ppm (v) 10
Dioxid de carbon ppm (v) 500
Ulei mg.m-3 0,5
Total substanţe volatile
(gaz metan sau ppm (v) 30
echivalent)
Clorofluorocarburi şi
ppm (v) 2,0
hidrocarburi halogenate
Oxigen % 21±1,0
Azot % restul
Tabelul 8.3.1. Valori admise aer respirabil
Art. 255.- Când se folosesc amestecuri respiratorii sintetice, acestea trebuie analizate şi
confirmate ca bune înainte de a fi încărcate buteliile aparatelor de respirat.
Art. 256.- Compresoarele, surpresoarele şi pompele de transfer trebuie să fie lubrifiate
cu produse, astfel încât gazele comprimate ce trec prin acestea să satisfacă condiţiile impuse pentru
calitatea aerului şi amestecurilor respiratorii sintetice.

50 din 105
Art. 257.- Anual, compresoarele se verifică din punct de vedere a calităţii aerului
refulat. Asemenea verificări se fac şi după efectuarea unor reparaţii importante, precum şi ori de
câte ori este acuzată calitatea aerului respirat.
Art. 258.- (1) Rezervoarele fixe sau mobile pentru gaze trebuie să corespundă
prescripţiilor ISCIR şi să fie inscripţionate în mod vizibil cu gazul sau amestecul respirator pe care
îl conţin.
(2) Rezervoarele pentru gaze utilizate la suprafaţă se verifică la fiecare 5 ani.
Art. 259.- Manodetentoarele destinate reducerii presiunii gazului la presiunea de
utilizare convenabilă, trebuie menţinute în stare de funcţionare şi verificate anual la ateliere
autorizate.
Art. 260.- (1) Toate scufundările trebuie asigurate cu o rezervă de gaz, amestec
respirator şi piese de schimb, pentru a se putea interveni eficient în caz de defectare a instalaţiilor.
(2) Rezerva de gaz trebuie stabilită funcţie de tehnologia de scufundare utilizată.
(3) Alimentările de rezervă trebuie să fie disponibile imediat.
(4) Gazul sau amestecul respirator la o presiune mai mică de 30 bari nu poate fi considerat
ca făcând parte din rezervă.
(5) Este obligatorie existenţa unei cantităţi suficiente de amestec terapeutic pentru
tratamentul la orice adâncime.
(6) În cazul scufundărilor în saturaţie, este obligatorie existenţa unei cantităţi suficiente de
gaz pentru a alimenta toţi ocupanţii camerei la BIBS pentru o durată de 4 ore, în cazul în care
atmosfera camerei este contaminată.
Art. 261.- În cazul utilizării costumelor încălzite cu apă caldă se pot utiliza încălzitoare
de apă cu schimbătoare de căldură electrice, cu aburi sau tip caldarină. Temperatura apei calde la
nivelul scafandrului nu trebuie să depăşească 34-37 grade C.
Art. 262.- Turela deschisă trebuie să asigure următoarele funcţiuni: presurizarea şi
ventilarea bulei până la adâncimea de lucru, comunicaţii cu suprafaţa, iluminatul interior,
executarea palierelor de decompresie cu oxigen la mască. Să dispună de furtun ombilical, instalaţie
de lansare şi ridicare a turelei prevăzută cu sistem de ridicare în caz de avarie, tablou de alimentare
cu amestecuri respiratorii.
Art. 263.- (1) Lansarea la apă a turelei se face pe cabluri-ghid.
(2) Lucrul sub apă se execută cu 2 scafandri, din care unul este şef de turelă. Şeful de turelă
părăseşte turela numai în caz de necesitate, având misiunea de a supraveghea scafandrul pe timpul
lucrului.
Art. 264.- Se interzice scufundarea turelei cu instalaţiile defecte sau fără rezerva de
gaz completă.

51 din 105
Art. 265.- (1) Pe timpul imersiunii, şeful de turelă execută ventilarea turelei, conform
instrucţiunilor de exploatare.
(2) Revenirea la presiunea atmosferică se face sub conducerea echipei de la suprafaţă,
respectându-se instrucţiunile tabelei de scufundare corespunzătoare.
Art. 266.- În cazul întreruperii sistemului de comunicaţii prin fir, scafandrul se
întoarce în turelă, în timpul cel mai scurt, iar şeful de turelă lansează pe cablul de ghidare un flotor.
Art. 267.- În momentul în care flotorul a ajuns la suprafaţă, echipa de asigurare tehnică
începe executarea decompresiei. La primul palier este trimis scafandrul de securitate pentru control
şi coordonare.
Art. 268.- Pentru scufundări cu turela închisă echipamentul colectiv minim necesar
este format din barocameră, turela de scufundare cu instalaţiile de manevrare şi instalaţiile aferente
pentru menţinerea unor condiţii igienice şi de ambianţă în limitele impuse de procedeele de
scufundare.
Art. 269.- Pregătirea ansamblului de scufundare pentru intervenţie sub apă se face în
conformitate cu instrucţiunile de exploatare a acestuia.
Art. 270.- În afara echipamentului din construcţie, pe timpul scufundării turela trebuie
să fie prevăzută cu pompă calorimetrică cu tuburi pentru analiza ambianţei, trusă medicală, tabele
de decompresie corespunzătoare adâncimii de scufundare, trusă de scule, garnituri de schimb pentru
porţile etanşe, lanterne cu baterii, respiratoare individuale cu var sodat, un analizor pentru
măsurarea presiunii parţiale a oxigenului.
Art. 271.- Furtunurile ombilicale folosite pentru ieşirea din turela închisă au lungimi
de 25-30 m. Ombilicalul şefului de turelă trebuie să fie cu cel puţin 2 m mai lung decât cel al
scafandrului.
Art. 272.- La scufundarea unitară cu turela închisă se aplică următoarele reguli:
a) scufundarea unitară cu turela închisă până la 120 m adâncime se execută cu 2 scafandri,
dintre care unul este şef de turelă;
b) scufundarea unitară cu turela închisă la adâncimi de peste 120 m se execută, obligatoriu,
cu 3 scafandri, dintre care unul este şef de turelă;
c) pentru scufundare, scafandrii complet echipaţi, exceptând montarea vizorului măştii
faciale, intră în turelă şi sunt transportaţi la adâncimea de lucru, la presiunea atmosferică; după
reverificarea echipamentului scafandrilor, şeful de turelă presurizează turela la adâncimea de lucru,
până la deschiderea porţii inferioare;
d) scafandrii ies şi execută lucrarea după care revin în turelă. Se închide poarta şi turela este
readusă la suprafaţă presurizată. Barocamera ansamblului de scufundare este presurizată la nivelul
primului palier sau în funcţie de indicaţiile şefului de şantier. După cuplarea turelei la barocameră,

52 din 105
şeful de turelă execută decompresia până la primul palier sau până la nivelul indicat de şeful de
scufundare, care corespunde nivelului de presurizare a barocamerei. Echilibrându-se presiunile între
cele două incinte, scafandrii trec în barocameră şi izolează turela prin închiderea porţii.
Decompresia se execută în barocameră, fiind condusă de echipa de asigurare tehnico-medicală;
e) şeful de turelă părăseşte turela numai în caz de necesitate, având misiunea de a
supraveghea scafandrul în timpul lucrului;
f) pe timpul lucrului în imersiune scafandrii trebuie să respecte normele de securitate şi
sănătate în muncă pentru activitatea şi utilajele care le mânuiesc;
g) se interzice orice iniţiativă a şefului de turelă fără aprobarea şefului de şantier;
h) în cazul întreruperii sistemului de comunicaţii prin fir, scafandrii revin în turelă şi la
indicaţia şefului de turelă, unul din scafandri lansează pe cablul de ghidare un flotor de semnalizare,
revine în turelă şi se închide poarta inferioară;
i) după aproximativ 15 minute de la apariţia flotorului la suprafaţă, şeful de şantier ordonă
ridicarea turelei până la 50-60 de metri şi trimite scafandrul de securitate pentru inspecţie; după ce
se convinge de închiderea corectă a porţii inferioare a turelei, şeful de şantier comandă aducerea
turelei la suprafaţă şi executarea normală a decompresiei.
Art. 273.- Barocamerele de decompresie pentru scafandri trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
a) construcția poate fi realizată numai după un proiect avizat de o firmă/societate de
certificare specializată, conform standardelor de calitate și reglementărilor de bună practică
acceptate în domeniu;
b) documentația tehnică a barocamerelor de decompresie va cuprinde destinația,
caracteristicile, performanțele și limitările tehnice, andosate de către societatea de certificare
abilitată;
c) trebuie prevăzute cu un compartiment (sas) care să permită transferul de personal.
Incinta principală trebuie să permită staţionarea a cel puţin doi oameni și echipamentul necesar
pentru acordarea ajutorului unui accidentat;
d) compartimentul principal al barocamerei de decompresie trebuie să permită
acomodarea confortabilă a cel puțin 2 ocupanți, pe paturi, în poziție orizontală, întins;
trecerile (penetrațiile) prin pereţii barocamerei trebuie clar marcate pentru identificarea ușoară a
destinației acestora;
e) penetrațiile pentru circuitele (liniile) de gaze şi de lichide trebuie prevăzute cu vane de
acţionare, atât la interior cât şi la exterior astfel concepute pentru a preveni decomprimarea
accidentală;
f) toate penetrațiile în corpul barocamerei de decompresie prin care se poate realiza

53 din 105
accesul (sasul medical), refularea sau deversarea la exterior, trebuie prevăzute cu sisteme de
siguranță care să nu permită absorbția echipamentului, hainelor sau părți ale corpului ocupanților;
g) trebuie prevăzută cu circuite de presurizare şi decompresie suplimentare;
porţile de acces să fie de tip autoclavă, prevăzute cu dispozitive de securitate sau valve de egalizare,
pentru a evita deschiderea acestora înainte de egalizarea presiunilor;
h) porțile trebuie să poată fi operate cu ușurință, garniturile de etanșare trebuie să fie în
bună condiție, iar suprafețele de etanșare trebuie să fie nevopsite și lipsite de coroziune;
i) fiecare incintă a barocamerei trebuie prevăzută cu supapă de siguranţă certificată,
pentru evitarea suprapresurizării accidentale a acesteia;
j) supapele trebuie montate la exteriorul incintei, iar între barocamera şi supapă trebuie
plasată o vană de închidere rapidă;
k) toate vanele trebuie să fie clar marcate cu privire la destinație și să poată fi acționate cu
ușurință;
l) vanele (robineții) utilizați în circuitele/instalațiile care utilizează O2 la presiuni ≥ de 15
bar, nu trebuie să fie de tip ,, ¼ tură ”;
m) rezervoarele de aer comprimat sau alte amestecuri respiratorii trebuie să fie separate
astfel încât în cazul unei comunicaţii accidentale, volumul total să nu conducă la o creştere a pre-
siunii mai mare de 20% faţă de presiunea de serviciu;
n) liniile de evacuare a gazelor folosite, trebuie să deverseze în exterior sau spații
deschise, bine ventilate. Este interzisă deversarea gazelor în spații închise.
o) circuitele de alimentare cu aer sau amestecuri respiratorii ale barocamerei trebuie, să
fie prevăzute cu două vane de secţionare dispuse în serie;
p) toate incintele care au legătură cu exteriorul (medical lock, sanitary facility) trebuie
prevăzute constructiv cu dispozitive de blocare (tip ,,interlock”) care să nu permită deschiderea
căilor de acces fără egalizarea presiunilor și izolarea incintelor;
q) instalațiile sanitare și sasurile medicale trebuie verificate din punct de vedere funcțional
cel puțin odată la 6 luni, iar rezultatele verificării consemnate;
r) rezerva de aer sau de amestecuri respiratorii trebuie să fie suficientă pentru a asigura
desfăşurarea unei decompresii conform tehnologiei de scufundare sau tratament utilizate, în caz de
defectare a compresoarelor ;
s) interiorul barocamerei de decompresie trebuie să fie acoperit cu vopsea ignifugă
neutră la acțiunea gazelor utilizate în incintă;
t) trebuie prevăzută cu sistem video de supraveghere – CCTV;
u) trebuie prevăzute cu sistem de comunicații cu exteriorul și între ocupanți, bidirecțional,
în fiecare compartiment. Obligatoriu va exista și un sistem de rezervă independent;

54 din 105
v) trebuie prevăzute la interior cu sistem de iluminare în ambele compartimente.
Obligatoriu va exista și un sistem de rezervă/de avarie;
w) sistemul de respirație la mască trebuie să fie asigurat de o linie separată care să poată
furniza tuturor ocupanților și un alt gaz de cât cel ambiental. Obligatoriu trebuie asigurată o mască
de rezervă. Deversarea gazului expirat se realizează obligatoriu în afara barocamerei;
x) trebuie să fie prevăzută cu sistem de stingere al incendiilor automat sau stingător
manual destinat pentru incinte hiperbare, cu apă sau spumă. Stingătoarele cu CO2 sau alte produse
toxice sunt interzise;
y) tensiunea de alimentare a instalaţiei electrice din barocamera de decompresie nu trebuie
să fie mai mare de 24 V. Întrerupătoarele se amplasează la exteriorul barocamerei;
z) atmosfera din barocamera se regenerează de regulă in circuit închis. Circuitul de
regenerare este completat cu un circuit de climatizare, aparatură pentru controlul temperaturii,
umidităţii, concentraţiei de oxigen şi CO2. În absenţa instalaţiei de regenerare, regenerarea
ambianţei se face prin ventilaţie. Ventilaţia, automata sau manuală, nu trebuie să modifice valoarea
presiunii din barocamera. Ventilarea trebuie să fie suficientă pentru a menţine in interiorul
barocamerei o presiune parţială de CO2 mai mică de 0,02 bar;
aa) toate echipamentele, vanele, conductele (liniile), hublourile, analizoarele,
instalațiile electrice trebuie examinate vizual înainte de folosire și testate funcțional cel puțin o dată
la 6 luni. Verificările, constatările și acțiunile întreprinse trebuie consemnate și înregistrate în
registrele de evidență a funcționării instalațiilor (technical log book);
bb) panoul de comandă şi monitorizare trebuie să permită citirea facilă a
instrumentelor de măsură (presiune, temperatură, umiditate) și analiză gaze, pentru fiecare
compartiment al barocamerei;
cc) în zona de lucru cu barocamere de decompresie trebuie asigurată o iluminare
suficientă, care să permită vizualizarea cu ușurință a indicațiilor echipamentelor de comandă, control
și analiză;
Art. 274.- Este interzisă presurizarea barocamerei cu oxigen pur. Concentraţia
oxigenului din ambianţa barocamerei nu trebuie să depăşească 25%.
Art. 275.- Presurizarea barocamerelor, a turelei şi a simulatoarelor trebuie făcută cu
amestecuri direct respirabile de către scafandri.
Art. 276.- (1) Utilizarea în mod curent pentru asigurarea activităților cu scafandri a
barocamerei de decompresie tip monoloc este interzisă. Utilizarea barocamerei monoloc nu este
indicată decât în situaţii limită, pentru transportul accidentatului.
(2) Se interzice folosirea barocamerei monoloc pentru scufundări simulate.

55 din 105
Art. 277.- Pentru operatorii barocamerelor de decompresie este obligatorie asigurarea
de aparate de respirat în atmosferă cu fum, prevăzute cu comunicații.
Art. 278.- (1) Folosirea barocamerei pentru diferite tipuri de activităţi se face
respectându-se instrucţiunile de exploatare. Din instrucţiunile de exploatare a barocamerei nu
trebuie să lipsească pregătirea barocamerei pentru diferite tipuri de scufundări, procedeele de lucru
pe timpul desfăşurării activităţilor, modul de intervenţie în cazul apariţiei unor defecte în instalaţie,
răspunderile şi obligaţiile ce revin echipei de supraveghere din exterior şi scafandrilor care execută
activitatea.
(2) Instrucţiunile de exploatare ale barocamerelor de decompresie pentru scafandri vor
cuprinde în mod obligatoriu informații clare cu privire la: arhitectura și performanțele/limitările
sistemului, locația și modul de acționare a echipamentelor și instalațiilor în varianta de bază și de
rezervă, referințe la periodicitatea verificărilor și testelor obligatorii, operațiunile de pregătire și
verificare ale barocamerei înaintea utilizării specifice diferitelor tipuri de lucrări.
(3) La locul de folosință, pe lângă instrucțiunile de exploatare, trebuie să existe formalizate
și: organizarea echipei de lucru, obligaţiile care revin fiecărui membru al echipei de suprafață cât şi
scafandrilor din interiorul barocamerei, procedurile de lucru pe timpul desfăşurării activităţilor,
modul de intervenţie în cazul apariţiei unor defecțiuni la instalaţii, proceduri de urgență.
Art. 279.- Instrumentele de măsură folosite pentru operarea barocamerelor de
decompresie vor fi verificate din punct de vedere metrologic, anual.
Art. 280.- Rezistența la presiunea maximă de lucru a corpului, ale hublourilor, ale
penetrațiilor, etanșeitatea barocamerelor de decompresie precum și supapele de siguranță se verifică
o dată la 2 ani.
Art. 281.- Barocamerele de decompresie trebuie supuse testelor de suprapresiune o
dată la 5 ani.
Art. 282.- Hublourile barocamerelor de decompresie trebuie înlocuite, conform
standardelor recunoscute, la epuizarea numărului de cicluri de funcționare sau la 10 ani dacă
producătorul nu recomandă altfel. Acestea vor fi verificate vizual înainte de utilizarea barocamerei,
urmărindu-se existența zgârieturilor profunde, crăpăturilor sau modificări semnificative ale gradului
de transparență.
Art. 283.- Analizoarele de gaze vor fi calibrate și verificate din punct de vedere
funcțional cel puțin o dată la 6 luni, dacă nu au funcția de autocalibrare automată.
Art. 284.- Barocamerele de decompresie pentru scafandri și turelele de scufundare,
indiferent de provenienţă, sunt autorizate pentru introducere în exploatare, numai de către
CENTRUL DE SCAFANDRI CONSTANŢA. Atestarea funcțională a barocamerelor trebuie făcută

56 din 105
obligatoriu o dată la 2 ani, precum şi după fiecare reparaţie importantă. Autorizarea acestor
dispozitive se realizează conform metodologiei întocmite de Centrul de Scafandri.

SECŢIUNEA a 4-a
Pregătirea barocamerelor pentru scufundări profunde sau de lungă durată

Art. 285.- Pregătirea barocamerei se execută de către operatorii de barocameră, sub


conducerea şefului de scufundare.
Art. 286.- Testul de etanşare cu aer, care confirmă că barocamera de decompresie
pentru scafandri este etanşă, se execută astfel:
a) se presurizează la 10 metri;
b) se lasă barocamera presurizată timp de o oră şi se controlează manometrele;
c) dacă presiunea scade cu un metru, se controlează pierderea de gaz şi se verifică;
d) după remedierea pierderilor de gaz, se reface proba;
e) la decompresie se face un palier la 0,5 metri şi se verifică porţile etanşe; nu trebuie să se
deschidă singure.
Art. 287.- Controlul echipamentului de bază al barocamerei se execută verificându-se
existenţa şi buna funcţionare a următoarelor:
a) instalaţia de regenerare separată pentru scufundări la peste 120 metri adâncime;
b) transferul de persoană în / din barocameră, pe timpul lucrului sub presiune;
c) instalaţiile sanitare corespunzătoare (WC, chiuvetă, duş cu apă caldă şi rece);
d) sas-urile medicale, la incintele locuibile, pentru transfer de medicamente, alimente sau
materiale mărunte, la scufundările care depăşesc durata de 3 ore;
e) instalaţia de încălzire sau climatizare pentru menţinerea temperaturii sau umidităţii în
limitele indicate de tehnologia de scufundare.
Art. 288.- Controlul echipamentului prevăzut pentru fiecare incintă hiperbară se
execută verificându-se existenţa şi buna funcţionare a următoarelor elemente:
a) epuratorul de CO2;
b) fiecare scafandru să aibă mască de palier (BIBS) cu deversor;
c) să existe posibilitatea analizei gazelor din punct de vedere al concentraţiei oxigenului,
fie cu un detector plasat în interiorul incintei cu afişaj în staţia de control a scufundării, fie o priză
de gaz destins până la analizor cu funcţionare continuă în staţia de control a scufundării;
d) să existe posibilitatea analizei gazelor din punct de vedere al concentraţiei CO 2, fie o
priză de gaz destins până la un analizor aflat în staţia de control a scufundării, fie cu citire directă pe
un tub colorimetric la interiorul incintei, în cazul turelei;

57 din 105
e) să existe posibilitatea măsurării temperaturii din interiorul incintei, fie printr-un detector
termic plasat la interior cu afişaj în staţia de control a scufundării, fie printr-un termometru plasat la
interior cu afişaj în staţia de control a scufundării, fie cu un higrometru plasat la interior cu citire
prin hublou;
f) funcţionarea instalaţiei de comunicaţii;
g) existenţa manometrului de control a presiunii interioare;
h) existenţa trusei de prim ajutor, în conformitate cu instrucţiunile de tratare a accidentelor
de decompresie;
i) existenţa lenjeriei de pat pentru fiecare scafandru, dacă scufundarea durează mai mult
de 12 ore;
j) existenţa stingătorului sau a instalaţiei de stins incendiu.
Art. 289.- Controlul poziţiei vanelor de la interiorul şi exteriorul barocamereise face
după o listă de control stabilită conform instrucţiunilor de exploatare a fiecărei barocamere în parte.

SECŢIUNEA a 5-a
Procedee de lucru cu instalaţiile din barocamerele de decompresie

1. Procedeu pentru închiderea şi deschiderea porţilor

Art. 290.- Pe timpul zilei, porţile între incintele hiperbare utilizate de câte o echipă de
scafandri trebuie să fie deschise, dar într-o asemenea poziţie încât să se poată închide rapid, în caz
de scăpări de gaz.
Art. 291.- În funcţie de ordinul şefului de şantier sau a şefului de scufundare,
scafandrii pot, fie să treacă dintr-o incintă în alta, în cazul unei pierderi masive de gaz, fie să încerce
să oprească scurgerea din propria incintă, dacă este vorba de o pierdere mai mică de gaz.
Art. 292.- Pe timpul nopţii, incinta în care dorm scafandrii trebuie să aibă porţile
interioare închise şi porţile exterioare ce dau în alte incinte presurizate deschise.

2. Procedeu pentru închiderea şi deschiderea vanelor

Art. 293.- În caz de pierdere a gazului, la ordinul şefului de scufundare, scafandri


trebuie să închidă imediat toate vanele de ieşire. Singura vană care trebuie să stea deschisă este cea
de control presiune.
Art. 294.- (1) Înainte de folosirea WC-ului, scafandrul trebuie să ceară aprobare de la
echipa de asistenţă tehnică de la suprafaţă.

58 din 105
(2) După confirmare şi folosirea WC-ului, scafandrul trebuie să procedeze la golirea şi
spălarea acestuia în următoarea ordine:
a) deschide prima vană a colectorului interior;
b) închide prima vană a colectorului interior;
c) deschide a doua vană a colectorului interior;
d) închide a doua vană a colectorului interior.
(3) Operaţiunea se repetă până la golirea completă a scaunului WC, după care comunică la
suprafaţă că a terminat folosirea WC-ului.
(4) Pe timpul manevrelor, oepratorul barocameră urmăreşte presiunea din incintă şi
completează gazul pierdut.
(5) În final se închide vana exterioară de evacuare.
Art. 295.- (1) Înainte de utilizarea apei calde sau reci, scafandrul cere aprobarea
echipei de asigurare tehnică de la suprafaţă.
(2) Se deschid vanele corespunzătoare şi se confirmă posibilitatea folosirii duşului sau
chiuvetei.
(3) După terminarea duşului, scafandrul închide vanele corespunzătoare la interior şi
comunică despre aceasta la suprafaţă.
(4) Se închid şi vanele corespunzătoare de la exterior.
Art. 296.- (1) Înainte de utilizarea sasului medical, fie de la interior, fie de la exterior,
se cere aprobare „Pot manevra sasul?”.
(2) Odată manevra aprobată, fie din interior, fie din exterior, se deschide vana de
echilibrare a presiunilor, se deschide poarta sasului şi se introduce sau se scoate materialul de
transmis.
(3) Se închide poarta şi vana de echilibrare a presiunilor şi se anunţă despre terminarea
manevrei cu sasul.

3. Procedeu pentru transferul de personal

Art. 297.- Un scafandru care are nevoie de asistenţă medicală trebuie să fie comprimat
în acelaşi timp cu un alt scafandru care să aibă suficiente cunoştinţe pentru acordarea tratamentului
medical sau cadru medical atestat pentru pătrunderea în mediul hiperbar.
Art. 298.- Un scafandru poate fi comprimat singur dacă această compresie se face ca o
scufundare unitară, până la maxim 180 metri adâncime.
Art. 299.- Compresia pentru o scufundare în saturaţie trebuie făcută cu cel puţin doi
scafandri.

59 din 105
4. Procedeu de lucru în cazul defectării instalaţiilor de regenerare

Art. 300.- În caz de defectare a instalaţiilor de regenerare, pentru controlul ambianţei


din incintele hiperbare, conform tabelelor de scufundare, se procedează astfel:
a) se întrerupe curentul de alimentare a instalaţiei de regenerare;
b) se închide toate vanele de intrare şi ieşire ale instalaţiei de regenerare;
c) se controlează funcţionarea instalaţiei de încălzire cu apă caldă;
d) se pun în funcţiune epuratoarele de CO2 din incinte;
e) se injectează oxigen, direct în cameră, în partea de jos a sistemului de epurare a CO 2,
dar nu direct pe motorul epuratorului;
f) se controlează presiunea parţială a CO2 şi se schimbă varul sodat ori de câte ori este
nevoie;
g) se controlează presiunea parţială a oxigenului şi se face injecţia regulată a oxigenului,
conform tabelei de scufundare;
h) se reduce la minim spălatul şi se interzice duşul;
i) se închid compartimentele umede (turelă, simulator).

SECŢIUNEA a 6-a
Lucrări mecanice

Art. 301.- Lucrările mecanice sub apă, de orice natură şi cu orice fel de scule, cu
legătură cu suprafaţa sau nu, sunt considerate activităţi de scufundare cu risc deosebit.
Art. 302.- Când se foloseşte un singur scafandru în activităţi sub apă, este obligatorie
folosirea unui mijloc de comunicare audio cu asistenţă tehnică de la suprafaţă, excepţie făcând
activităţile de scufundare din cadrul operaţiunilor militare.
Art. 303.- Se interzice executarea de lucrări mecanice sub apă, dacă înainte de
scufundare nu au fost prelucrate cu toţi scafandrii normele de securitate a muncii, specifice
activităţii ce urmează a fi desfăşurate.
Art. 304.- (1) Se interzice utilizarea sculelor sau dispozitivelor mecanice a căror
termeni de verificare metrologică a expirat.
(2) Se interzice utilizarea sculelor sau dispozitivelor mecanice neautorizate la lucrul sub
apă.
Art. 305.- Pentru executarea de lucrări mecanice de salvare-avarii sau pentru
ranfluarea navelor, se impune studierea activităţii şi instruirea scafandrilor înainte de intervenţia
propriu-zisă, pentru:
a) cunoaşterea compartimentajului;
60 din 105
b) cunoaşterea punctelor de legare;
c) stabilirea celei mai sigure metode de salvare sau ranfluare, cu un minimum de
activităţi subacvatice;
d) alegerea unor trasee de intervenţie care să evite pe cât posibil zonele periculoase, cu
echilibru instabil, ce pot pune cu uşurinţa în pericol viaţa scafandrului.
Art. 306.- Sunt interzise improvizaţiile în folosirea mijloacelor din dotare la coborârea
sau recuperarea în şi din apă a unor materiale, scule sau dispozitive.
Art. 307.- (1) În cazul lucrărilor pentru recuperarea de materiale din epave, scafandrii
trebuie instruiţi asupra:
a) caracterului încărcăturii;
b) posibilităţii de legare;
c) măsurilor speciale de securitate.
(2) Când se impune pătrunderea scafandrului în epave, acesta trebuie asigurat cu o saulă de
siguranţă.
(3)În interiorul epavelor, trebuie evitată atingerea obiectelor care ar putea provoca
accidente sau blocarea uşilor, porţilor şi tambuchiurilor.
Art. 308.- Pe timpul lucrărilor la opera vie a anvelor, se interzice orice activitate la
bordul navei care ar putea periclita securitatea şi siguranţa scafandrului.
Art. 309.- (1) Lucrările subacvatice cu instalaţii mecanice pentru decolmatare, curăţare
cu jet şi alte scule pneumatice sau hidraulice sunt permise numai dacă scafandrul este autorizat să
lucreze cu astfel de scule.

SECŢIUNEA a 7-a
Lucrări de distrugere prin explozii sub apă

Art. 310.- Înainte de începerea lucrărilor de distrugere sub apă, se determină limitele
zonelor periculoase, atât la mal, cât şi în acvatoriul respectiv şi se iau măsuri pentru securitatea
personalului, a mijloacelor plutitoare şi a construcţiilor de la mal, aflate în limitele acestor zone.
Art. 311.- Lucrările de distrugere pe timp de noapte sunt admise numai în cazuri
excepţionale.
Art. 312.- Lucrările de distrugere trebuie conduse de către specialişti în domeniu sau
scafandri pregătiţi şi autorizaţi în a efectua lucrări de distrugeri.
Art. 313.- Scafandrii care iau parte la lucrări de distrugere vor trebui să fie bine
instruiţi în probleme de tehnica securităţii şi de executare a lucrărilor cu explozivi şi să cunoască
bine explozivii şi accesoriile acestora.

61 din 105
Art. 314.- Explozivii trebuie manipulaţi numai de către personalul instruit în acest
sens, respectându-se urmatoarele reguli generale:
a) detonatoarele se ţin întotdeauna separate de explozivi;
b) fumatul lângă explozivi sau detonatoare este interzis;
c) se interzice atingerea explozibilului care pare umed sau din care curge lichid;
d) explozivii trebuie feriţi de îngheţ;
e) se interzice lucrul cu explozibili în timpul furtunilor cu tunete şi fulgere sau în
apropierea cablurilor electrice sau în apropierea surselor radio de frecvenţă înaltă sau radar;
f) când se întind fitile sau cabluri de aprindere spre suprafaţă, se lasă suficient surplus
pentru valurile de suprafaţă;
g) întotdeauna se asigură fitilele la detonator pentru a se evita smulgerea accidentală;
h) se verifică cablurile electrice şi detonatoarele cu un ohmmetru de siguranţă înainte de
conectare;
i) explozivii trebuie plasaţi sub apă numai sub stricta supraveghere a şefului de scufundare
atestat în lucrul cu explozibili;
Art. 315.- Transportul încărcăturilor de explozivi la locul distrugerii se face cu o barcă
de asigurare. Încărcătura se transportă în barcă pe braţe, în stive de maximum 25 kg, pe tărgi
speciale cu borduri înalte de cel puţin 15 cm. Prezenţa în barcă a altor persoane şi transportarea în
acelaşi timp a altor materiale sunt strict interzise.
Art. 316.- Se interzice conducerea lucrărilor de distrugere de pe nava de intervenţie în
acelaşi scop, activitatea de distrugere se conduce din barca de asigurare, dându-se toate semnalele
necesare.
Art. 317.- Pentru depozitarea substanţelor explozive barca trebuie să fie prevăzută cu
lăzi căptuşite în interior cu pâslă şi încuiate. Cheile de la lăzi se vor afla la şeful lucrărilor de
distrugeri.
Art. 318.- Nava de intervenţie cu scafandri nu trebuie să fie în zona exploziei.
Art. 319.- Transportul încărcăturii în apă se execută cu scafandri sau cu ajutorul unui
coş special (cazul unor încărcături mai mari) cu locaşuri de forma încărcăturii.
Art. 320.- Scufundarea scafandrului cu încărcătura de exploziv se face pe parâma de
coborâre prinsă la locul de fixare a încărcăturii.
Art. 321.- Se interzice transportul încărcăturilor explozive pe saula de ghidare sau de
siguranţă.
Art. 322.- Conectarea conductorilor de la electrodetonator cu conductorii care vin de la
sursa de curent (explozor, acumulator etc.) se face numai când conductorii de la sursa de curent sunt
deconectaţi de la bornele sursei de curent.

62 din 105
Art. 323.- Conductorii electrici de la capsa de aprindere trebuie astfel fixată încât să fie
exclusă scoaterea lor accidentală din capsă.
Art. 324.- În cazul lucrărilor de distrugere a epavelor, scafandrii trebuie să cunoască
bine locul unde se află tancurile de combustibil şi, eventual, compartimentele cu muniţii sau alte
substanţe explozive.
Art. 325.- Încărcăturile de explozivi se pun în locurile indicate de specialist sau de
şeful de scufundare. Trebuie avut grijă să nu existe posibilitatea deplasării încărcăturii pe timpul
întinderii firelor şi pregătirii detonării.
Art. 326.- Locul unde se pune încărcătura trebuie pregătit prin îndepărtarea corpurilor
străine care ar împiedica aderenţa încărcăturii la obiectul de distrus (scoici, alge, obiecte metalice
mărunte etc).
Art. 327.- După ce încărcătura a fost pusă şi fixată la locul respectiv, scafandrii au ieşit
din apă, iar nava de intervenţie şi barca de salvare sunt la o distanţă sigură, se execută pregătirea
pentru explozie. Explozia se execută numai de şeful lucrării de distrugere.
Art. 328.- (1) Încărcăturile care nu au făcut explozie se distrug cu ajutorul altei
încărcături.
(2) Ridicarea la suprafaţă a încărcăturilor neexplodate este interzisă. În caz de rateu,
coborârea scafandrului sub apă este permisă, astfel :
a) după 5 minute de la decuplarea conductoarelor, în cazul folosirii detonatoarelor
electrice cu acţiune instantanee;
b) după 15 minute de la decuplarea conductoarelor, în cazul folosirii detonatoarelor
electrice cu acţiune lentă;
c) după 15 minute din momentul în care ar fi trebuit să se producă explozia, în cazul dării
focului pe cale pirotehnică.
Art. 329.- Pe timp de ploaie, furtună sau când starea mării depăşeşte gradul 2, lucrările
de distrugeri se intrerup, materialele se strâng, iar ambarcaţiunea intră în port sau se adăposteşte.
Art. 330.- Când lucrările de explodare se fac în apropierea locului unde se execută şi
alte lucrări, se va avea grijă ca în momentul exploziei toţi scafandrii din zona periculoasă să fie
ridicaţi la suprafaţă. Nava de intervenţie şi barca de asigurare din care se conduc lucrările de
explodare anunţă explozia ce va urma prin ridicarea pavilionului — D — cu 15 minute înainte de
explozie şi nu comandă explozia până când celelalte nave cu scafandri nu vor răspunde prin
coborârea pavilionului, ceea ce înseamnă că toţi scafandrii au fost recuperaţi din apă.
Art. 331.- În situaţia executării lucrărilor de distrugeri de pe mal sau de pe gheaţă,
alimentarea, transportul şi fixarea încărcăturilor explozive se fac după aceleaşi reguli ca în cazul
lansărilor de pe mijloace plutitoare.

63 din 105
Art. 332.- Pentru executarea lucrărilor legate de distrugerea minelor sau torpilelor,
scafandrii vor fi pregătiţi conform instrucţiunilor speciale privind astfel de distrugeri.
Art. 333.- Instrucţiunile de mai sus vor fi prelucrate cu întregul personal care execută
sau participă la lucrări de distrugere, sub semnătură, cu menţiunea „toate articolele prezentelor
norme au fost explicate şi înţelese”.

SECŢIUNEA a 8-a
Lucrări de sudare şi tăiere oxi-arc sub apă

Art. 334.- Lucrările de sudare şi tăiere oxi-arc sub apă, de orice natură şi cu orice fel
de ansamblu, cu legătură cu suprafaţa sau nu, sunt considerate activităţi de scufundare cu risc
deosebit.
Art. 335.- Respectarea prezentelor norme este obligatorie pentru întregul personal
care, prin natura funcţiei, organizează şi desfăşoară activităţi de sudură şi tăiere oxi-arc sub apă.
Art. 336.- Lucrările de sudare şi tăiere oxi-arc sub apă sau în mediul hiperbaric uscat
se execută numai de scafandri instruiţi şi calificaţi pentru aceste operaţiuni.
Art. 337.- Când se lucrează în spaţii închise, trebuie avut în vedere că pot să apară
acumulări de gaze explozive. Înainte de începerea operaţiunilor de tăiere şi sudare sub apă, trebuie
verificate toate locurile unde s-ar putea acumula gaze şi practicate orificii corespunzătoare pentru
ventilaţie.
Art. 338.- Personalul care organizează şi execută lucrări de sudare şi tăiere oxi-arc sub
apă sau în incinte hiperbare uscate trebuie să ţină cont că pericolul de explozie există:
a) din apa însăşi, prin electroliză (hidrogenul şi oxigenul ce se degajă pot, în anumite
situaţii, să provoace explozii);
b) din produsele petroliere dizolvate şi pitura construcţiilor metalice;
c) din biogazul degajat prin descompunerea substanţelor minerale, vegetale sau animale
din mal.
Art. 339.- (1) Normele de securitate ce trebuie respectate de echipa de asistenţă tehnică
de la suprafaţă, privind utilizarea tehnologiilor de sudare şi tăiere oxi-arc sunt :
a) sursa de alimentare trebuie să fie fixată pentru a împiedica deplasarea ei datorită
vibraţiilor;
b) înainte de executarea operaţiunilor de sudare sau tăiere sub apă, se verifică întreaga
instalaţie electrică pentru prevenirea vreunui scurt-circuit;
c) se verifică împământarea şi rezistenţa de izolaţie a instalaţiei electrice, care trebuie să
fie în limitele instrucţiunilor de exploatare;

64 din 105
d) personalul de deservire a sursei electrice precum şi a cablurilor, trebuie să poarte
mănuşi şi cizme din cauciuc electroizolante;
e) comutatorul sursei electrice trebuie să permită cuplarea şi decuplarea rapidă;
f) întrerupatorul trebuie montat astfel încât să nu poată aluneca sau împins în poziţia
pornit;
g) cablurile electrice trebuie să aibă izolaţia bună şi să fie construite pentru lucrul sub apă;
h) cablurile care alimentează port electrodul trebuie să fie suficient de lungi pentru a
permite lucrul lejer, să fie flexibile;
i) conectorii subacvatici trebuie să fie bine prinşi şi să aibă o bună izolaţie;
j) cablurile electrice trebuie ferite de şocuri mecanice şi să fie etichetate pentru a preveni
utilizarea lor în alte scopuri;
k) legăturile de la secundarul sursei trebuie făcute în conformitate cu instrucţiunile de
exploatare ale acesteia, de regulă: polul negativ la portelectrod şi polul pozitiv la masă. Înainte de
începerea operaţiunilor de sudare sau tăiere se verifică polaritatea la suprafaţă, într-un vas cu apă de
mare, în care s-a introdus o piesă metalică la masa sursei;
l) sursa de sudare-tăiere trebuie să fie de curent continuu şi să asigure un curent maxim de
500 A;
m)instalaţia de alimentare cu oxigen trebuie verificată prin: controlul funcţionării
reductorului de presiune şi a capacităţii buteliilor;
n) echipamentele trebuie conectate şi folosite conform instrucţiunilor producatorului şi
procedurilor din planul de scufundare.
(2) Se vor respecta normele de securitate şi sănătate în muncă în vigoare, privind
manevrarea oxigenului sub presiune.
Art. 340.- (1) Înainte de începerea activităţilor de tăiere sub apă, trebuie luate
următoarele măsuri de precauţie:
a) lungimea de cablu în exces trebuie desfăşurată şi întinsă pe punte;
b) suprafaţa de metal trebuie curăţată pentru a facilita un contact electric bun la
conectarea cleştelui de masă; cleştele trebuie fixat cât mai aproape posibil de tăietura planificată;
c) scafandrul trebuie să poarte întotdeauna mănuşi de cauciuc în timpul tăierii;
d) torţa trebuie trimisă scafandrului sub apă cu alimentarea cu energie oprită;
e) nu se alimentează cu energie electrică decât dacă scafandrul o cere şi este gata să
înceapă tăierea imediat;
f) se asigură că scafandrul nu are energia electrică pornită atunci când schimbă electrozii,
când pleacă de la punctul de lucru, se întoarce la clopot sau la suprafaţă;

65 din 105
g) nu se permite niciodată scafandrului să îndrepte torţa spre cineva, indiferent dacă este
sau nu alimentată cu energie;
h) se asigură că scafandrul este amplasat în siguranţă şi că nu se află între torţă şi cleştele
de masă sau într-o buclă de cablu;
i) se asigură că scafandrul verifică deasupra lui pentru a vedea dacă nu există pungi unde
se pot strânge şi eventual aprinde gazele; gazele se pot colecta de asemenea şi în nămol, iar în
anumite condiţii namolul poate conţine metan, un alt gaz inflamabil; scafandrul trebuie să verifice
sub el pentru a se asigura că zgura topită nu cade pe el, pe ombilical sau pe orice alt echipament;
j) se asigură că scafandrul nu taie ţevi sau alte containere închise decât dacă ştie ce se
află la interior.; chiar şi o ţeavă goală poate conţine cantităţi reziduale de gaze explozive.
(2) La sudarea sub apă trebuie luate următoarele măsuri, în plus faţă de cele enumerate la
tăierea sub apă:
a) se folosesc numai portelectrozi special concepuţi şi aprobaţi pentru sudură sub apă;
b) se interzice repararea portelectrodului sub apă; această operaţiune se execută la
suprafaţă de către asistenţa tehnică;
c) în timpul lucrului sub apă, scafandrul trebuie să evite atingerea oricărei părţi metalice
a echipamentului de scufundare de electrod sau piesă;
d) se asigură că scafandrii folosesc un vizor de sudură pentru a-şi proteja ochii;
e) nu se permite niciodată folosirea electrozilor defecţi;
f) se asigură că electrozii sunt păstraţi uscaţi până la utilizare.
Art. 341.- Se interzice cu desăvârşire folosirea vizorului şi a aparatului de scufundare
autonomă în activitatea de sudare şi tăiere sub apă. Alimentarea cu amestec respirator a scafandrului
se face prin furtun ombilical. Furtunul ombilical va juca şi rol de comunicaţii, prin tracţiuni între
scafandru şi suprafaţă, în caz de defectare a comunicaţiilor prin fir.
Art. 342.- În locurile cu vizibilitate redusă, scafandrul trebuie să aibă asupra lui un
sistem de iluminat sub apă.
Art. 343.- Poziţia de lucru a scafandrului în apă trebuie să fie astfel încât să se evite
accidentarea în urma căderii pieselor degajate prin tăiere.

SECŢIUNEA a 9-a
Aerul şi amestecurile respiratorii sintetice

Art. 344.- Pentru executarea activităţilor de scufundare, în funcţie de amestecurile


respiratorii, se pot utiliza următoarele metode :
a) scufundarea cu aer;

66 din 105
b) scufundarea cu amestecuri respiratorii supraoxigenate azot-oxigen;
c) scufundarea cu amestecuri respiratorii heliu-azot-oxigen;
d) scufundarea cu amestecuri respiratorii heliu-oxigen ;
e) scufundarea cu alte amestecuri respiratorii elaborate şi testate de CENTRUL DE
SCAFANDRI.
Art. 345.- Metoda de scufundare cu aparat în circuit închis cu oxigen pur este interzisă
pentru executarea de lucrări în domeniul industrial; aceasta este acceptată numai în operaţiuni mi-
litare, în limitele de adâncime prescrise de prezentele norme.
Art. 346.- Metoda de scufundare cu aer se interzice pentru executarea de lucrări la
adâncimi mai mari de 50 metri.
Art. 347.- Metoda de scufundare cu amestecuri supraoxigenate azot-oxigen este
interzisă pentru executarea de scufundări la adâncimi mai mari de 54 de metri.
Art. 348.- Metoda de scufundare cu amestecuri heliu-azot-oxigen sau heliu-oxigen se
foloseşte pentru adâncimi peste 50 metri. În cazuri excepţionale poate fi folosită de la adâncimea de
18 metri.
Art. 349.- Aerul sau amestecurile respiratorii sintetice trebuie să satisfacă următoarele
cerinţe:
a) la adâncimea de utilizare, presiunea parţială a CO2 , să fie mai mica de 0,01 barri, iar
presiunea parţială de CO2 mai mică de 0,05 mbarri;
b) să fie epurat de vapori de apă, praf, oxizi sau particule metalice, vapori de ulei sau
hidrocarburi;
c) aerul furnizat de către compresoare, destinat aparatelor de respirat, trebuie să fie analizat
cel puţin o dată pe an, după fiecare reparaţie mai importantă a compresoarelor, precum şi ori de câte
ori sunt semnalate anomalii de către scafandri. Pe timpul umplerii buteliilor aparatelor de respirat
aspiraţia compresorului trebuie amplasată în aşa fel încât să nu existe riscuri de poluare, în special
datorită gazelor de eşapament, vaporilor de ulei sau hidrocarburi, a CO2 sau CO.
Art. 350.- Amestecurile supraoxigenate azot-oxigen nu trebuie folosite la adâncimi la
care presiunea parţială a oxigenului în amestecul efectiv respirat este mai mare de 1,8 barri. În
aceste amestecuri procentajul oxigenului în amestec trebuie garantat cu +/- l%. Şeful de scufundare
răspunde de calitatea amestecului, iar scafandrul este obligat să controleze acest lucru. Şeful de scu-
fundare şi scafandrul sunt absolviţi de această obligaţie când amestecul respirator este fabricat în
altă parte şi este garantat de fabricant.
Art. 351.- (1) Amestecurile respiratorii utilizate în scufundări unitare profunde sau în
scufundări în saturaţie, nu trebuie în nici un caz să aibă o densitate mai mare decât a aerului la
presiunea relativă de 6 barri, iar presiunea parţială a oxigenului şi azotului nu trebuie să fie mai

67 din 105
mare de 1,8 şi respectiv 5 barri. În aceste amestecuri procentajele gazelor inerte azot şi heliu,
trebuie să fie garantate la +/- 1%, iar procentajele de oxigen astfel :
a) pentru concentraţia oxigenului peste 10% în amestecuri: +/- 1%
b) pentru concentraţia oxigenului cuprinsă între 5 şi 10% în amestecuri de +/- 0,5% ;
c) pentru concentraţia oxigenului sub 5% în amestec de + /- 0,1%;
(2) Înainte de fiecare scufundare, şeful de scufundare este obligat să se asigure de calitatea
amestecului respirator prin analiză directă.
Art. 352.- Respirarea oxigenului pur sau amestecurilor supra-oxigenate poate fi
utilizată la palierele de decompresie şi la tratamentele accidentelor de scufundare.
Art. 353.- Pentru utilizarea în barocameră, scafandrii fiind în repaus, presiunea parţială
a oxigenului nu trebuie să depăşească 2,5 barri la decompresie şi 2,8 barri pe timpul tratamentelor
efectuate în absenţa medicului. Valorile presiunilor parţiale ale oxigenului (PpO2) pentru diferite
tipuri de amestecuri respiratorii, în funcţie de adâncime, sunt date în tabelul nr. 8.9.1.

PpO2 Utilizare Observaţii


Utilizare limitată max. 25 min. în mod
2,8 barri La testul de oxigen
continuu
1,6 barri Amestec de fund în scufundarea l,6 barri O2 pur max. admis la palier
1,8 barri unitară în apa pentru scufundarea unitară
0,5 barri Pentru decompresie după
1,6 barri scufundarea în saturaţie
0,25-0,40 Pentru nivelul de viaţă la Poate fi tolerat indiferent de timpul de
barri scufundări în saturaţie expunere
Limita inferioară a presiunii
0,17 barri
parţiale a O2
Tabelul nr. 8.9.1. Valori PpO2 pentru diferite tipuri de amestecuri respiratorii
Art. 354.- În conducerea scufundărilor cu turela şi în ansamblul de barocameră nu
trebuie depăşite limitele de expunere la presiuni parţiale de CO2 (PpCO2) indicate în tabelul nr.
8.9.2.

PpCO2 TIMP DE EXPUNERE Observaţii


50 mbarri max. 30 minute Poate fi tolerată în caz de urgenţă, în turelă

40 mbarri max. 2 ore


Tolerabilă, în turelă, când expunerile sunt de
scurtă durată si accidentale
30 mbarri 2—8 ore

20 mbarri 8—24 ore Max. autorizată în activităţi de scufundare


10 mbarri nelimitat Expunere maximă şi igienică în barocamere

68 din 105
PpCO2 TIMP DE EXPUNERE Observaţii
6 mbarri nelimitat Expunere optimă
Tabelul nr. 8.9.2. Limite de expunere la presiuni parţiale de CO2
Art. 355.- În funcţie de metoda de scufundare, nava de intervenţie cu scafandri sau
laboratorul hiperbar, trebuie să dispună de aparatura minimă de analiză a gazelor indicate în tabelul
nr. 8.9.3.
Parametrii controlaţi nr. analizoare
Tipul scufundării
O2 CO2 HR T
Autonomă 1
Cu alimentare de la suprafaţă 1
Scufundare unitară cu turela
1
deschisă
Scufundare unitară cu turela
1-2 1 1 1
închisă la 120 m adâncime
Scufundare unitară cu turela închisă 2 din care
1 1 1
până la 180 m adâncime unul ptr turelă
2 din care 1 / incintă 1 / incintă
Scufundare în saturaţie până la 5 zile 1
unul ptr turelă hiperbară hiperbară
Scufundare în saturaţie pentru mai 2 din care 1 / incintă 1 / incintă
1
mult de 5 zile unul ptr turelă hiperbară hiperbară
Tabelul nr. 8.9.3. Aparatura minimă de analiză a gazelor

SECŢIUNEA a 10-a
Manipularea gazelor la presiune ridicată

Art. 356.- (1) Numai personalul nominalizat de către şeful de scufundare va manipula
gazele şi procedurile trebuie corect conduse şi urmate întotdeauna.
(2) Responsabilitatea manipulării gazelor poate fi delegată unui responsabil cu asigurarea
gazelor, dar Şeful de Scufundare va face verificările uzuale ale sistemului.
Art. 357.- Întreg personalul care manipulează gaze trebuie să respecte următoarele
măsuri de precauţie:
a) niciodată nu se conectează alimentarea cu gaz fără analizarea prealabilă a gazului din
rack. Când au loc activităţi de scufundare cu amestecuri de gaze şi aer, gazul alimentat din rack-
urile de aer la presiune ridicată (HP), trebuie analizat înainte de conectarea alimentării;
b) niciodată nu se conectează o linie de gaz la scafandri fără a avea conectat în linie un
analizor de oxigen cu alarmă audio tip hi-lo (înaltă-joasă);
c) se utilizează întotdeauna fitingurile corecte;
d) întotdeauna se verifică dacă furtunele sunt de calibru corect pentru operaţiunea
respectivă, de lungime corespunzătoare şi curăţate de murdărie şi rugină;

69 din 105
e) se verifică starea tuturor furtunelor şi fitingurilor înainte de utilizare. Furtunele care au
fisuri datorate oboselii trebuie înlocuite;
f) se strâng furtunele şi fitingurile până la un punct suficient de tare pentru a preveni
smulgerea acestora în eventualitatea cedării unui fiting;
g) se ghidează furtunele pe un traseu sigur;
h) se deschid toate vanele uşor cu toată lungimea braţului, privind către vană. Când vana
este complet deschisă, se închide jumătate de tură. Aceasta lasă vana liberă să se mişte, indicând
clar că este deschisă;
i) niciodată nu se strâng vanele prea mult în poziţia închis. Acest lucru va deteriora
scaunele
j) când se ventilează gaz, se poartă apărători pentru urechi pentru a preveni afectarea
auzului pe termen lung.

SECŢIUNEA a 11-a
Manipularea gazelor la presiune joasă

Art. 358.- Gazele la presiune joasă se manipulează conform aceloraşi proceduri ca şi la


manipularea gazelor la presiune ridicată.
Art. 359.- Este obligatoriu să se asigure că orice incintă sub presiune, inclusiv SAS-ul
medical şi corpul barocamerelor, este complet ventilată înainte de orice încercare de deschidere.
Art. 360.- Dacă există vreo dificultate la deschiderea sistemului de clampare, acesta
este un indiciu că mai este încă presiune în incinta respectivă, indiferent de indicaţiile manometrelor
sau de interblocări. Situaţia trebuie evaluată corect înainte de a acţiona.
Art. 361.- SAS-urile medicale trebuie să aibă opritoare la gurile interioare de ventilare
pentru a preveni aspirarea oricărui obiect şi blocarea liniei de evacuare.
Art. 362.- Scafandrii dintr-o barocameră sunt expuşi riscului unor vătămări datorate
absorbţiei prin gurile de evacuare. Acest risc este evitat prin montarea pieselor în formă de T sau a
unor bucăţi de ţeavă găurite la aceste guri.

SECŢIUNEA a 12-a
Depozitarea gazelor

Art. 363.- Gazul poate fi stocat în butelii independente, în rack-uri, butelii de rezervă
(bail-out), butelii ataşate unui coş de scufundare, turelă sau habitat sau într-un rezervor de aer al
unui compresor.

70 din 105
Art. 364.- Toate buteliile trebuie corect marcate. Codul de culoare nu este suficient şi
trebuie utilizat un sistem de etichetare care să indice cu precizie care este conţinutul fiecărui
recipient. Acesta trebuie să indice tipul şi procentajele gazelor pe care le conţine, cu procentul de
oxigen dat primul. Indiferent de codul de culoare şi de etichetă, toate gazele trebuie analizate înainte
de a se face conectarea.
Art. 365.- Rack-urile de aer şi de amestecuri gazoase vor fi stocate în zone separate
pentru a reduce riscul de conectări greşite.
Art. 366.- Buteliile independente sunt utilizate în mod obişnuit pentru alimentarea cu
gaz la calibrarea echipamentului de analiză. Ele trebuie fixate foarte sigur, atât în poziţie verticală
cât şi orizontală. Dacă o singură butelie scapă gaz, ştuţul vanei poate fi rupt eliberând gaz cu înaltă
presiune şi propulsând butelia ca pe o rachetă. Forţa este suficient de mare ca să poată penetra un
perete de oţel.
Art. 367.- Rack-urile pot fi depozitate sub punte, eventual fixate într-un suport sau
stocate pe punte. Zona de depozitare trebuie protejată în mod corespunzător de sisteme anti-
incendiu sau de protecţii împotriva obiectelor în cădere. Nu se va fuma în spaţiile de depozitare.
Oxigenul nu se va stoca niciodată în spaţii închise neventilate.
Art. 368.- Vanele şi fitingurile expuse la deteriorări în timpul manevrelor de ridicare şi
transportului vor fi protejate de deteriorări prin montarea unei protecţii adecvate care să permită
accesul la vane.
Art. 369.- Toate rack-urile trebuie asigurate preventiv pentru a evita deplasări ale
acestora în condiţii de mare rea.

SECŢIUNEA a 13-a
Manipularea oxigenului

Art. 370.- Oxigenul pur sub presiune, sau orice amestec gazos care conţine oxigen
peste 25%, are potenţialul de a genera un incendiu sau explozie.
Art. 371.- Orice amestec gazos care conţine oxigen peste 25% volum va fi manipulat
ca şi oxigenul pur.
Art. 372.- Tuburile flexibile vor fi utilizate la minim în sistemele cu oxigen şi vor fi
utilizate cât de mult posibil conductele de lucru rigide.
Art. 373.- (1) Vanele cu sfert de tură nu se utilizează. Ele pot fi deschise repede,
permiţând un flux rapid de gaz care poate genera suficientă căldură de compresie care să producă
aprinderea. Trebuie utilizate vanele cu ac care nu pot fi deschise decât încet.

71 din 105
(2) Vanele cu sfert de tură pot fi utilizate pe linii ca vane de închidere rapidă în caz de
urgenţă. Ele trebuie etichetate ca atare şi fixate (legate) uşor deschise pentru a preveni utilizarea de
rutină.
Art. 374.- Toate conductele de lucru, furtunurile, vanele şi alte fitinguri utilizate în
sistemele cu oxigen trebuie să fie curăţate pentru lucrul cu oxigen. După fiecare curăţare trebuie
luate măsuri de precauţie pentru a se asigura că fluidele de curăţare nu au rămas în sistem.
Art. 375.- Echipamentul primit direct de la firmele furnizoare nu pot fi considerate
curate pentru lucrul cu oxigen şi trebuie curăţate în conformitate cu procedurile specifice.
Art. 376.- Oxigenul sau orice amestec gazos care conţine oxigen peste 25% oxigen nu
trebuie să fie stocat niciodată într-un spaţiu închis neventilat. Există un risc de creştere a scurgerilor
de oxigen în acel spaţiu şi consecinţele unei explozii într-un spaţiu închis pot fi extrem de
periculoase.
Art. 377.- În plus faţă de procedurile obişnuite de manipulare a gazelor, trebuie luate
următoarele măsuri de precauţie când se lucrează cu oxigen:
a) se interzice fumatul şi lucrul cu flacără deschisă în apropierea locului de stocaj a
oxigenului;
b) se asigură că toate fitingurile, conductele şi furtunurile sunt curăţate corespunzător
pentru oxigen;
c) se deschid toate vanele uşor;
d) oxigenul utilizat pentru amestecuri gazoase se transvazează la cea mai joasă presiune
posibilă;
e) nu se fumează şi nu se apropie de o persoană care fumează sau de o flacără deschisă cel
puţin 15 minute după ce s-a manipulat oxigen pentru a permite oxigenului să se elimine din
îmbrăcăminte.

SECŢIUNEA a 14-a
Manipularea gazelor inerte

Art. 378.- Alimentarea accidentală a scafandrilor cu gaz inert pur duce la diverse
accidente mortale. Inhalarea gazului inert pur duce la eliminarea oxigenului din ţesuturi
determinând colapsul imediat urmat rapid de moarte.
Art. 379.- Gazul inert pur nu trebuie transportat la locul de muncă. El trebuie înlocuit
la locul de muncă cu un amestec care să conţină oxigen.
Art. 380.- Gazul inert pur poate fi necesar în circumstanţe excepţionale, pentru
presurizări la scufundări în saturaţie foarte adânci. În acest caz, se stabilesc proceduri foarte stricte
pentru transport, analiză, conectare şi utilizare a gazului inert pur.
72 din 105
SECŢIUNEA a 15-a
Analiza gazelor

Art. 381.- Analiza gazelor este fundamentală pentru securitatea operaţiunilor de


scufundare. Şeful de scufundare trebuie să facă verificări regulate ale purităţii gazului.
Art. 382.- Analizoarele trebuie calibrate la fiecare şase luni sau în funcţie de
instrucţiunile producătorului.

SECŢIUNEA a 16-a
Curăţarea conductelor de lucru şi a fitingurilor

Art. 383.- Toate operaţiunile de curăţare a conductelor de lucru, furtunurilor şi


fitingurilor trebuie efectuate în conformitate cu procedurile şi înregistrate corespunzător.
Înregistrarea trebuie să includă data, personalul implicat, părţile sistemului sau utilajele supuse
curăţării, fluidele de curăţare şi procedurile utilizate şi trebuie semnată de o persoană competentă.
Art. 384.- Suflarea cu gaz a sistemului nu este adecvată şi numai porţiuni scurte de
conducte sau părţi mici ale sistemului vor putea fi curăţate odată. Soluţiile apoase tind să se
deplaseze către părţile joase ale sistemului şi de aceea trebuie montate puncte de drenare.
Art. 385.- Orice echipament livrat la punctele de lucru marcate „curăţate pentru lucrul
cu oxigen” trebuie verificat de contaminare cu solvenţi înainte de utilizare. Odată ce ansamblurile
sau fitingurile sunt curăţate pentru lucrul cu oxigen, acestea trebuie protejate de contaminare prin
montarea de dopuri, capace sau etanşate în pungi de plastic corespunzătoare. Ele trebuie etichetate
„curăţate pentru lucrul cu oxigen” împreună cu data curăţării.

SECŢIUNEA a 17-a
Condiţii de utilizare a scafandrilor

Art. 386.- Este interzisă folosirea scafandrilor în activităţi sub apă daca nu sunt
atestaţi, nu au controlul medical anual, nu sunt verificaţi înainte de scufundare, nu cunosc

73 din 105
prezentele norme în părţile ce-i privesc şi dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de lucru prevăzute de
norme.
Art. 387.- După o scufundare unitară autonomă la adâncimi mai mari de 12 metri, se
permite o singură scufundare succesivă cu aer sau amestecuri supraoxigenate. După această
scufundare succesivă, intervalul pentru o altă scufundare trebuie să fie de minimum 8 ore.
Scufundarea succesivă după o scufundare la peste 60 m adâncime este interzisă. Timpul total
petrecut în apă (inclusiv decompresia) nu trebuie să depăşească 6 ore de lucru, într-un interval de 24
ore.
Art. 388.- Pentru lucrări de salvare a echipajelor submarinelor avariate, scafandrii
trebuie instruiţi în ceea ce priveşte cunoaşterea echipamentelor individuale de salvare a
submariniştilor, cunoaşterea submarinului şi a procedeelor de salvare a echipajului, precum şi a
modului de asigurare a acestei salvări.
Art. 389.- În cazul lucrărilor pentru recuperarea de materiale din epave, scafandrii
trebuie instruiţi asupra caracterului încărcăturii, posibilităţilor de legare, amarare şi măsurilor
speciale de securitate.
Art. 390.- (1) Când se impune pătrunderea scafandrului în epave, acesta trebuie
asigurat cu o saulă de siguranţă.
(2) La intrarea scafandrului într-o epavă sau structură închisă, e obligatoriu ca acesta să fie
asistat la punctul de intrare de un al doilea scafandru.
Art. 391.- În interiorul epavelor, trebuie evitată atingerea obiectelor care ar putea
provoca accidente sau blocarea uşilor, porţilor sau a tambuchiurilor. Pe timpul ridicării unor
materiale, scafandrul trebuie să părăsească raza de acţiune a instalaţiilor de ridicat.
Art. 392.- După o scufundare unitară cu turela până la 120 metri adâncime, intervalul
petrecut la suprafaţă de către scafandru trebuie să fie de minimum 12 ore înaintea unei scufundări
de cel mult o oră, oricare ar fi caracteristicile acesteia.
Art. 393.- Pentru scufundări unitare cu turela la adâncimi între 40-120 metri cu
amestecuri HELIOX, timpul maxim de staţionare a scafandrului pe şantierul subacvatic, inclusiv
compresia, nu trebuie să depăşească 60 minute. Dacă din cauza de forţă majoră se depăşeşte acest
timp, se va nota în raportul de scufundare, indicându-se şi motivele care au determinat acest lucru.
Art. 394.- După o scufundare unitară cu turela la adâncimi de peste 120 metri,
intervalul petrecut la suprafaţă trebuie să fie de minimum 24 ore.
Art. 395.- Pentru scufundări unitare cu turela la adâncimi între 120-180 metri, timpul
maxim de lucru a scafandrului pe şantierul subacvatic, inclusiv durata compresiei, este de 120
minute.

74 din 105
Art. 396.- După orice scufundare urmată de o decompresie la suprafaţă, conform
tabelelor HELIOX, intervalul petrecut la suprafaţă trebuie să fie de minimum 12 ore.
Art. 397.- (1) La scufundarea în saturaţie, durata totală a lucrului efectiv sub apă, în 24
ore, este de 6 ore.
(2) Intervalul între 2 scufundări în saturaţie, conduse de aceeaşi echipă de asigurare
tehnico-medicală, trebuie să fie de minimum 24 ore, din care 12 ore de odihnă a personalului.
(3) Intervalul între 2 scufundări în saturaţie pentru acelaşi scafandru va fi de:
a) 7 zile dacă scufundarea precedentă nu a durat mai mult de 5 zile;
b) 14 zile dacă scufundarea precedentă a avut o durată cuprinsă între 5—15 zile;
c) 21 zile dacă scufundarea precedentă a avut o durată mai mare de 15 zile.
(4) În mod normal, durata unei scufundări în saturaţie nu trebuie să depăşească 21 zile.
Art. 398.- Se recomandă ca imediat după o scufundare în saturaţie să se acorde
scafandrilor recuperare sau concediu suplimentar de odihnă, în funcţie de numărul orelor de
scufundare.
Art. 399.- (1) Durata lucrului sub apă trebuie să fie limitată la 90 minute, când se
utilizează scule pneumatice cu percuţie cu greutate mai mare de 30 kg.
(2) Această durată trebuie redusă şi mai mult in cazul lucrărilor efectuate, fie pe hulă
puternică sau curent, fie în mediul contaminat, dacă nu sunt prevăzute protecţii adecvate, speciale.
Art. 400.- Pentru scufundări efectuate în apă la temperaturi sub 10 grade Celsius,
trebuie să se utilizeze fie costume etanşe cu sau fără sisteme de încălzire, fie costume umede
prevăzute cu sistem de încălzire.
(2) Când temperaturile sunt sub 5 grade Celsius, durata lucrului sub apă trebuie limitată la
maximum 2 ore, dacă subveşmântele utilizate nu sunt încălzite, iar costumele de scufundare sunt
din neopren şi etanşe. Pentru scufundări de intervenţie, a căror durată nu depăşeşte 30 minute şi la
adâncimi sub 25 m se pot utiliza costume umede fără sisteme de încălzire.
Art. 401.- În cazul scufundărilor cu casca sau masca facială, cu costum la volum
constant, este obligatorie existenţa unui sistem de comunicaţii cu fir. Aceste tipuri de costume nu
pot fi utilizate în scufundarea autonomă.
Art. 402.- Pentru scufundări cu circuit deschis până la 12 m, la aprecierea şefului de
şantier / şefului de scufundare şi în funcţie de componenţa echipei de scafandri, nu este obligatorie
asigurarea medicală cu un cadru de specialitate. Totuşi, se impune obligatoriu, condiţia ca cel puţin
doi membri ai echipei de scafandri să fie atestaţi şi în măsură să dea primul ajutor în caz de accident
de scufundare şi cel puţin unul dintre aceşti scafandri să fie disponibil la suprafaţă. Această condiţie
este valabilă când activitatea subacvatică se execută la o distanţă de maximum 10 ore transport de
Centrul de Scafandri Constanţa.

75 din 105
Art. 403.- Pentru scufundări unitare, autonome şi cu alimentare de la suprafaţă, până la
30 m adâncime, asigurarea medicală poate fi executată de un asistent medical care posedă
cunoştinţele necesare şi care a fost atestat printr-un examen.
Art. 404.- Pentru scufundări autonome şi cu alimentare de la suprafaţă peste 30 metri
adâncime şi pentru orice scufundare în saturaţie, asigurarea medicală trebuie executată de un medic
de medicină hiperbară.
Art. 405.- Acordarea primului ajutor şi conducerea unui tratament terapeutic în urma
unui accident de scufundare, se execută în conformitate cu instrucţiunile specifice de tratament.
Art. 406.- (1) Pentru scufundări la adâncimi mai mari de 12 metri este obligatorie
existenţa unei barocamere de decompresie pentru scafandri, pregătită pentru tratament la adâncimea
la care se execută activităţile de scufundare.
(2) Pe timpul cât barocamera este ocupată cu un tratament sau o decompresie la suprafaţă,
se interzice continuarea activităţilor de scufundare la adâncimi mai mari de 12 metri.
(3) Pentru scufundări până la adâncimea de 30 metri, barocamera de decompresie pentru
scafandri trebuie să fie disponibilă la o distanţă de cel mult o oră de locul de desfăşurare a activităţii
de scufundare.
(4) Pentru scufundări la adâncime mai mare de 30 metri, barocamera de decompresie
pentru scafandri trebuie să fie disponibilă la locul de desfăşurare a activităţii de scufundare.
Art. 407.- Restricţiile de zbor după o activitate de scufundare sunt prezentate în tabelul
8.17.1.
Durată până la zborul la o altitudine a cabinei de zbor de
Tip activitate
600 metri Mai mare de 600 metri
Scufundări cu aer, cu durata
2 ore 4 ore
mai mică de 60 minute

Scufundări cu aer cu durata mai


12 ore 12 ore
mică de 4 ore

Saturaţie cu nitrox sau aer


24 ore 48 ore
(durata mai mare de 4 ore)

Orice scufundare cu amestecuri


12 ore 12 ore
sintetice

După tratarea cu succes a bolii


24 ore 28 ore
de decompresie

După tratarea bolii de


decompresie cu simptome Cereţi sfatul unui medic specialist
reziduale
Tabelul nr. 8.17.1 Restricţii de zbor

76 din 105
CAPITOLUL IX
Raportarea accidentelor şi a incidentelor

Art. 408.- Întregul personal care participă la activităţile subacvatice cu scafandri


trebuie să raporteze pericolele potenţiale, incidentele şi incidentele fără urmări şefului de
scufundare.
Art. 409.- (1) Conducerea unităţii unde sunt încadraţi scafandrii e obligată să raporteze
la Centrul de Scafandri toate accidentele şi incidentele, precum şi lecţiile identificate în activităţile
desfăşurate în vederea implementării unor măsuri care să conducă la împiedicarea reapariţiei
incidentelor respective şi prevenirii accidentelor.
Art. 410.- Raportarea la Centrul de Scafandri se face telefonic în cel mult 4 ore de la
producerea acestora şi prin transmiterea raportului de la Anexa nr. 1 în cel mult 48 de ore.

CAPITOLUL X
Tabele de decompresie şi tratament terapeutic

Art. 411.- Centrul de Scafandri este autoritatea care testează şi autorizează tabelele de
decompresie care pot fi folosite pe teritoriul României, pentru toate tipurile de activităţi de
scufundare.
Art. 412.- În desfăşurarea activităţilor de scufundare, se folosesc tabele de
decompresie autorizate de Centrul de Scafandri, respectându-se instrucţiunile lor de utilizare.
Art. 413.- În tratarea accidentelor de scufundare se utilizează tabele specifice de
tratament terapeutic, avizate de Centrul de Scafandri.
Art. 414.- Centrul de Scafandri publică anual lista tabelelor de decompresie şi de
tratament terapeutic autorizate pentru a fi folosite pe teritoriul României.

CAPITOLUL XI
Documentele utilizate în activitatea de scufundare

Art. 415.- (1) Toate scufundările executate, indiferent de tip se înscriu nominal în
„REGISTRUL PENTRU EVIDENŢA SCUFUNDĂRILOR REALE ŞI SIMULATE”, al cărui
model este prezentat în Anexa nr. 2.

77 din 105
(2) Înainte de înscrierea nominală a scafandrilor, se notează activitatea, raionul în care
aceasta se desfăşoară şi personalul cu funcţii în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de
scufundare.
Art. 416.- Toate scufundările unitare cu turela deschisă sau închisă se înscriu în
„REGISTRUL DE SCUFUNDARE CU TURELA”, al cărui model este prezentat în Anexa nr. nr.3.
Art. 417.- Pentru scufundările în saturaţie se completează următoarele registre :
a) pe timpul compresiei, staţionării la nivelul de viaţă şi pe timpul decompresiei
„REGISTRUL CU RAPOARTE ALE OPERATORULUI BAROCAMERĂ” (Anexa nr. 4);
b) pe timpul lucrului sub apă „REGISTRUL RAPOARTE DE SCUFUNDARE ÎN
SATURAŢIE” (Anexa nr. 5).
Art. 418.- Accidentele de decompresie se înscriu în „REGISTRUL DE EVIDENŢĂ A
ACCIDENTELOR DE DECOMPRESIE”, al cărui model este prezentat în Anexa nr. 6.
Art. 419.- Unităţile care execută lucrări subacvatice cu scafandri sunt obligate să
întocmească aceste registre şi să le păstreze cel puţin 2 ani după completarea lor.
Art. 420.- (1) Carnetul de scafandru este documentul oficial care atestă calificările
fiecărui scafandru, istoricul activităţii acestuia, funcţiile deţinute în activitatea de scufundare şi
aptitudinea medicală specifică.
(2) Carnetul de scafandru se păstrează la titularul acestuia şi trebuie prezentat autorităţilor
competente care efectuează controlul oficial, la cererea acestora.
(3) Autorităţile competente care pot solicita carnetul de scafandru sunt:
a) Centrul de Scafandri Constanţa;
b) Inspectoratul teritorial de muncă;
c) Autorităţi naţionale care eliberează autorizaţii de lucru, permise de lucru.
(4) Scafandrul este obligat să aibă asupra sa, la locul desfăşurării activităţii de scufundare,
carnetul de scafandru şi actul de identitate. Copii ale acestor documente nu vor fi luate în
considerare.
Art. 421.- (1) Completarea carnetului de scufundare se face numai de către Centrul de
Scafandri sau unitatea autorizată pentru desfăşurare de activităţi cu scafandri unde este angajat
titularul carnetului.
(2) Datele trecute în carnetul de scufundare trebuie certificate de către conducerea unităţii
şi valabilitatea acestora trebuie să poată fi dovedită prin documente oficiale.
Art. 422.- Unitatea unde este încadrat scafandrul trebuie să deţină, la dosarul personal
al scafandrului, următoarele documente sau copii ale acestora, actualizate permanent:
a) carte de identitate / paşaport;
b) carnet de scafandru;

78 din 105
c) fişa postului;
d) dovada aptitudinii medicale;
e) diplome, atestate, certificate de competenţă.

CAPITOLUL XII
Scufundări recreaţionale

Art. 423.- Scufundarea recreaţională este scufundarea care se execută în scop sportiv
sau de agrement. Ea nu poate avea nici un caracter comercial.
Art. 424.- În cadrul scufundărilor recreaţionale sunt incluse scufundările autonome, cu
circuit deschis, semi-închis sau închis, care folosesc ca amestec respirator aerul, amestecurile de
nitrox, trimix sau HeOx. Şi includ atât scufundările fără decompresie cât şi cele cu decompresie în
apă.
Art. 425.- Scafandru recreaţional este persoana care deţine un brevet de scafandru
emis de un instructor de scufundări, sub egida unei organizaţii/agenţii de certificare a scafandrilor
sportivi sau de agrement, aşa cum sunt ele delimitate şi definite în prezentele norme.
Art. 426.- Scafandrul recreaţional poate executa scufundări numai în gama de
adâncimi pentru care este certificat.
Art. 427.- Organizaţiile de certificare pentru scufundări recreaţionale/sportive sunt
acele organisme recunoscute internaţional care, pe lângă alte activităţi în sprijinul scufundărilor, în
baza unei curicule educaţionale şi prin intermediul personalului atestat şcolarizează şi emite brevete
pentru scufundări recreaţionale.
Art. 428.- Agenţiile de certificare a scafandrilor recreaţionali recunoscute pe teritoriul
României sunt prezentate în Anexa. nr. 7.
Art. 429.- (1) Centrul de scufundări recreaţionale este prestatorul de servicii de
scufundări de agrement, care pune la dispoziţia scafandrilor recreaţionali o gamă de servicii în
strânsă legătură cu activitatea de scufundare.
(2) Fără să se limiteze la acestea, aceste servicii pot cuprinde:
a) închiriere de echipamente de scufundare;
b) organizare de cursuri de scufundări în cadrul şcolilor de scafandri recreaţionali;
c) organizare de scufundări recreaţionale din gama celor pe care este autorizat să le
organizeze, în conformitate cu certificările obţinute de la organizaţiile de certificare a scufundărilor
sportive sub egida cărora funcţionează.

79 din 105
Art. 430.- (1) Şcoala de scafandri recreaţionali este entitatea economică care certifică,
prin intermediul instructorilor angajaţi, scafandri recreaţionali în conformitate cu standardele
organizaţiei de scufundări sportive sub egida căreia funcţionează.
(2) În conformitate cu standardele organizaţiei sub egida căreia funcţionează, scoala de
scafandri poate exista independent sau ca parte a unui Centru de scufundări recreaţionale.
Art. 431.- (1) Instructorul de scafandri recreaţionali este scafandrul care deţine un
brevet valabil emis de o organizaţie de brevetare a scafandrilor sportivi în baza căruia este autorizat
de către aceasta să breveteze scafandri recreaţionali, conform specialităţii obţinute şi în
conformitate cu standardele orzanizaţiei.
(2) Activitatea prestată de instructor are întotdeauna un scop comercial.
Art. 432.- (1) Divemaster este scafandrul recreaţional care are o pregătire superioară în
domeniul scufundărilor şi are atribuţii în organizarea, conducerea scufundărilor recreaţionale
precum şi rol de ghid subacvatic.
(2) Activitatea prestată de divemaster are întotdeauna un scop comercial.
Art. 433.- Centrele şi şcolile de scufundări recreaţionale sunt obligate să respecte
standardele de siguranţă impuse de organizaţiile internaţionale sub egida cărora funcţionează.
Art. 434.- (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme,
Centrul de Scafandri elaborează metodologia de autorizare a Centrelor de Scufundări şi ale Şcolilor
de scafandri recreaţionali.
(2) Metodologia de autorizare va fi elaborată în conformitate cu prevederile standardului
SR EN ISO 24803, Servicii referitoare la scufundările de agrement. Cerinţe pentru prestatorii de
servicii de scufundări de agrement şi prevederile din prezentele norme aplicabile acestui domeniu
de activitate şi va cuprinde procedura de autorizare, drepturi şi obligaţii ale centrelor de scufundare
recreaţională, condiţii privind organizarea acestui tip de activitate, periodicitatea verificărilor în
vederea autorizării.

CAPITOLUL XIII
Autorizarea unităţilor care execută activităţi cu scafandri

Art. 435.- Pe teritoriul României, este interzisă desfăşurarea activităţilor cu scafandri


sau în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice neautorizate de către Centrul
de Scafandri.
Art. 436.- (1) Conducerea unităţii care execută pe teritoriul României activităţi cu
scafandri sau în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice este obligată să

80 din 105
solicite Centrului de Scafandri autorizaţia de funcţionare, să menţină condiţiile de lucru şi dotarea
pentru care s-a obţinut autorizarea şi să ceară revizuirea acesteia, în cazul modificării condiţiilor
iniţiale în care a fost emisă.
(2) Prevederile aliniatului (1) se aplică atât unităţilor care au sediul pe teritoriul României,
cât şi unităţilor care sunt înregistrate în alt stat.
(3) Prin activităţi cu scafandri, în sensul prezentelor norme, se înţelege:
a) cercetarea mediului subacvatic;
b) operaţiuni de căutare şi recuperare de obiecte şi persoane aflate în mediul subacvatic;
c) culegerea şi înregistrarea de informaţii legate de diverse obiective subacvatice:
construcţii, instalaţii, ecosisteme, fundul apei, etc.;
d) inspecţii tehnice la corpul navei;
e) lucrări subacvatice cu scule acţionate hidraulic / pneumatic;
f) verificarea, controlul şi decolmatarea structurilor imerse;
g) sudură / tăiere subacvatică;
h) control nedistructiv structuri imerse;
i) lucrări subacvatice de construcţii şi montaj;
j) verificarea tehnică a construcţiilor imersate, echipamentelor si instalaţiilor
hidromecanice şi hidrotehnice;
k) înlăturarea unor obstacole subacvatice;
l) înlocuiri şi amplasări de cabluri, şine şi conducte cu trasee subacvatice;
m) testare echipamente / obiecte în mediul hiperbar;
n) pescuit subacvatic cu scafandri, culegerea de floră şi faună marină;
o) scufundări în scop recreaţional / sportiv;
p) alte activităţi subacvatice sau care se desfăşoară în incinte în care presiunea este
superioară presiunii atmosferice.
Art. 437.- În autorizaţie se specifică activităţile care pot fi desfăşurate, în funcţie de
dotarea unităţii şi atestările scafandrilor, în condiţiile respectării prezentelor norme.
Art. 438.- Unitatea autorizată are următoarele obligaţii:
a) să execute numai tipurile de lucrări subacvatice înscrise în autorizaţia de funcţionare;
b) să utilizeze numai scafandrii sau persoanele cu atribuţii în organizarea şi desfăşurarea
activităţilor de scufundare care au fost înscrişi în autorizaţia de funcţionare;
c) să utilizeze numai echipamentele şi instalaţiile de scufundare care au fost avizate în
urma procesului de autorizare.

81 din 105
Art. 439.- În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme, Centrul
de Scafandri elaborează Metodologia de autorizare a unităţilor care execută activităţi cu scafandri şi
în mediul hiperbar.
(2) Metodologia de autorizare a unităţilor care execută activităţi cu scafandri şi în mediul
hiperbar va conţine:
a) modul de solicitare a autorizaţiei;
b) condiţii ce trebuie îndeplinite pentru a fi autorizat;
c) modul de desfăşurare a procedurii de autorizare;
d) modul de stabilire a tarifului;
e) valabilitatea autorizaţiei;
f) drepturi, obligaţii şi îndatoriri ale unităţii autorizate.

CAPITOLUL XIV
Inspectarea modului de organizare şi desfăşurare a activităţilor de scufundare

SECŢIUNEA 1
Organizarea şi desfăşurarea inspecţiilor şi controalelor

Art. 440.- Centrul de Scafandri este structura care exercită controlul în domeniul
activităţilor subacvatice cu scafandri sau în mediul hiperbar şi acţionează în scopul asigurării
securităţii şi protecţiei personalului din domeniul scufundărilor.
Art. 441.- Pentru organizarea activităţii specifice de inspecţie şi control, comandantul
Centrului de Scafandri emite decizii şi aprobă metodologii şi proceduri.
Art. 442.- Conducerea unităţii care execută lucrări subacvatice cu scafandri este
obligată să informeze Centrul de Scafandri înainte de începerea activităţilor cu scafandri,
comunicând următoarele date:
a) perioada estimată a activităţilor;
b) locul de desfăşurare a activităţilor.
Art. 443.- Inspectorii Centrului de Scafandri au următoarele drepturi:
a) să aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă în sediul oricărei unităţi care
desfăşoară activităţi cu scafandri sau la orice alt loc de muncă organizat de aceasta;
b) să solicite conducerii unităţii sau reprezentantului legal al acesteia, documentele şi
informaţiile necesare pentru realizarea controlului;

82 din 105
c) să li se pună la dispoziţie de către unitatea controlată copii de pe documentele care au
legătură cu controlul efectuat;
d) să ia declaraţii scrise, singuri sau în prezenţa martorilor, angajaţilor, conducerii unităţii
sau reprezentanţilor legali ai acestora, precum şi altor persoane care pot da informaţii cu privire la
obiectul controlului efectuat;
e) să dispună conducerii unităţii măsuri, în vederea remedierii într-un timp determinat a
neconformităţilor constatate;
f) să dispună interzicerea, restricţionarea sau retragere din funcţionare a echipamentelor,
aparatelor, instalaţiilor, tehnicii, cu precizarea motivelor care stau la baza acestei decizii;
g) să dispună sistarea activităţii, în cazul în care se constată o stare de pericol grav şi
iminent de accidentare şi să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală;
h) să dispună suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare;
i) să aplice semne distinctive cu valoare de sigiliu, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu;
j) să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni prevăzute de legislaţia în vigoare;
k) să solicite şi să primească necondiţionat sprijin de la autorităţile şi instituţiile de ordine
publică şi protecţie, după caz, în desfăşurarea controlului.
Art. 444.- (1) Inspectorii Centrului de Scafandri sunt obligaţi:
a) în timpul acţiunilor de control, să aibă asupra lor actul de identitate şi delegaţia care
atestă calitatea lor de inspectori;
b) să nu aibă vreun interes, direct sau indirect, de orice natură ar fi acesta, în unităţile care
se află sub incidenţa controlului lor;
c) să păstreze confidenţialitatea asupra identităţii persoanei care semnalează nerespectarea
prevederilor legale în domeniul reglementat de prezentele norme şi să nu dezvăluie angajatorului,
prepuşilor săi sau altor persoane faptul că efectuează controlul ca urmare a unei sesizări.
(2) Delegaţia este semnată de comandantul Centrului de Scafandri şi conţine datele de
identificare ale inspectorului şi valabilitatea acesteia.
(3) Modelul delegaţiei de control este prevăzut în Anexa nr. 8.
Art. 445.- (1) Centrul de Scafandri poate să realizeze două tipuri de control:
a) control planificat, care are ca obiectiv verificarea modului în care unitatea aplică sau
nu prevederile legale în vigoare din domeniul scafandreriei;
b) control inopinat, care are ca obiectiv verificarea unui aspect sau a unui număr limitat
de aspecte reglementate de legislaţia în domeniu.
(2) Controlul planificat se anunţă cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte.

83 din 105
Art. 446.- (1) Constatările rezultate în urma controalelor, măsurile şi sancţiunile
dispuse de inspectorii Centrului de Scafandri sunt consemnate de aceştia în procese verbale.
(2) Procesele verbale întocmite sunt, după caz:
a) procese verbale de control;
b) procese verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;
c) procese verbale de sistare parţială sau totală a activităţii;
d) procese verbale de oprire din funcţionare a echipamentelor sau instalaţiilor, când se
constată o stare de pericol.
(3) Contestaţiile formulate împotriva actelor cu caracter administrativ încheiate de
inspectorii Centrului de Scafandri sunt soluţionate potrivit prevederilor Legii contenciosului
administrativ nr. 554 / 2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Contestaţiile formulate împotriva proceselor verbale de constatare şi sancţionare a
contravenţilor încheiate de inspectorii Centrului de Scafandri sunt soluţionate potrivit prevederilor
Ordonanţei Guvernului nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180 / 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 447.- Conducerea unităţii este obligată să îndeplinească măsurile dispuse prin
procesele verbale de control şi să informeze, într-o formă scrisă, Centrul de Scafandri cu privire la
modalitatea în care sunt îndeplinite măsurile stabilite, în termenul prevăzut în procesul verbal.
Art. 448.- Realizarea măsurilor stabilite prin procese verbale de control se asigură prin
verificarea punctuală a îndeplinirii măsurilor dispuse, prin controale ulterioare efectuate de către
inspectorii Centrului de Scafandri.

SECŢIUNEA a 2-a
Sancţiuni

Art. 449.- (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la


10.000 lei:
a) împiedicarea în orice mod a inspectorilor Centrului de Scafandri să exercite, total sau
parţial, controlul prin orice acţiune sau inacţiune a conducătorului unităţii, a reprezentantului legal,
a unui angajat, prepus sau a altei persoane aflate în locaţiile supuse controlului;
b) desfăşurarea de activităţi cu scafandri fără autorizaţie emisă de către Centrul de
Scafandri;
c) nerespectarea condiţiilor care au stat la baza emiterii autorizaţiei;
d) neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială de către unitatea controlată a măsurilor dispuse
de inspectori, la termenele stabilite de aceştia;

84 din 105
e) nerespectarea de către conducătorul unităţii, reprezentantul legal al acestuia, angajaţi,
prepuşi sau alte persoane aflate în locaţiile supuse controlului a obligaţiei de a pune la dispoziţia
inspectorilor, în termenul stabilit de aceştia, documentele şi informaţiile solicitate, necesare
controlului.
(2) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se fac de către
inspectorii Centrului de Scafandri.
Art. 450.- (1) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 ore de
la data încheierii procesului verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din
minimul amenzii prevăzute la art. 435 alin. (1), inspectorul făcând menţiune despre această
posibilitate în procesul verbal.
(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 435 alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180 / 2002, cu modificările şi completările ulterioare
Art. 451.- (1) Pentru abateri de la prezentele norme sau de la prevederile legislaţiei
muncii, care nu constituie contravenţii, inspectorii Centrului de Scafandri pot dispune următoarele:
a) sancţionarea cu AVERTISMENT public a unităţii care a încălcat prevederile legale şi
publicarea sancţiunii pe site-ul Centrului de Scafandri;
b) retragerea temporară a autorizaţiei de funcţionare;
c) retragerea definitivă a autorizaţiei de funcţionare.
(2) Restituirea autorizaţiei se face numai în condiţiile remedierii deficienţelor care au stat
la baza retragerii acesteia.
Art. 452.- În cazul săvârşirii repetate de către conducerea unităţii a unor abateri grave
de la prevederile legislaţiei muncii sau de la prezentele norme, Centrul de Scafandri poate cere
radierea persoanei juridice din registrul comerţului.

CAPITOLUL XV
Recunoaşterea pe teritoriul României a calificărilor profesionale pentru profesiile din grupa
„Scafandri şi alţi lucrători subacvatici”

SECŢIUNEA 1
Metodologia recunoaşterii calificărilor pentru profesiile din grupa „Scafandri şi alţi
lucrători subacvatici”

Art. 453.- (1) Metodologia de recunoaştere a calificărilor pentru profesiile din grupa
„Scafandri şi alţi lucrători subacvatici” are ca scop stabilirea modului de analiză, examinare şi

85 din 105
evaluare în vederea recunoaşterii calificărilor profesionale sau titlurilor de calificare obţinute de
către cetăţenii români sau străini în alt stat, în vederea exercitării acestor profesii pe teritoriul
României.
(2) Recunoaşterea calificărilor profesionale se realizează prin analiza şi evaluarea
competenţelor profesionale deţinute de către solicitant, raportate la reglementările naţionale pentru
aceste profesii.
Art. 454.- Cetăţenii români sau străini, posesori ai unui titlu/document de calificare,
obţinut în alt stat decât România, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire permanent sau cu
caracter temporar/ocazional, accesul la profesiile din grupa ocupaţională „Scafandri şi alţi lucrători
subacvatici” în România, după recunoaşterea acestor documente de către Centrul de Scafandri.
Art. 455.- (1) Recunoaşterea calificării profesionale poate fi solicitată de către orice
persoană care deţine un titlu de calificare eliberat de către o autoritate dintr-un alt stat şi care
doreşte să exercite profesia pe teritoriul României.
(2) Recunoaşterea calificării profesionale poate fi solicitată şi în situaţia în care profesia şi
cursurile de formare nu sunt reglementate în ţara de origine a solicitantului, dacă acesta poate face
dovada experienţei profesionale în domeniu, exercitând profesia cu normă întreagă timp de un an de
zile sau având durata globală echivalentă cu normă redusă în cei zece ani anteriori, cu condiţia să
deţină unul sau mai multe atestate de competenţă sau unul sau mai multe titluri de calificare.
(3) Titlul de calificare sau atestatul de competenţă trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a) să fie eliberate de o autoritate a unui stat, desemnată în conformitate cu actele cu putere
de lege şi actele administrative ale respectivului stat;
b) să ateste pregătirea titularului pentru exercitarea profesiilor din grupa ocupaţională
”Scafandri şi alţi lucrători subacvatici”.
Art. 456.- (1) Solicitarea de recunoaştere a calificării pentru profesiile din grupa
„Scafandri şi alţi lucrători subacvatici”, însoţită de documentele prevăzute la art. 473 din Secţiunea
a 2-a, se transmite Centrului de Scafandri personal sau printr-un mandatar, prin curier sau poşta
electronică.
(2) Modelul cererii de recunoaştere este prevăzut în Anexa nr. 9.
Art. 457.- Cererile de eliberare a atestatelor de recunoaştere a calificării, însoţite de
documentaţia completă, se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora.
Art. 458.- (1) Documentele de recunoaştere a calificării profesionale sunt analizate din
punct de vedere al autenticităţii şi al conţinutului de către o comisie a Centrului de Scafandri în
vederea recunoaşterii calificării profesionale.

86 din 105
(2) Centrul de Scafandri poate solicita autorităţii competente din statul emitent al
documentelor confirmarea autenticităţii acestora, direct sau prin Sistemul de Informare al Pieţei
Unice IMI PQ NET, dacă statul este membru al Uniunii Europene.
Art. 459.- În cazul în care în urma analizei dosarului se constată neregularităţi, Centrul
de Scafandri va notifica acest lucru solicitantului, cu cel puţin 10 zile înainte de expirarea
termenului prevăzut la art. 458, indicând modul în care pot fi remediate acestea. În acest caz,
termenul prevăzut la art. 458 se prelungeşte în mod corespunzător cu 10 zile.
Art. 460.- În baza analizei documentelor depuse şi a informaţiilor obţinute din alte
surse oficiale, Centrul de Scafandri:
a) recunoaşte titlul de calificare;
b) refuză motivat recunoaşterea titlului de calificare.
Art. 461.- Tarifele pentru procedura de recunoaştere a calificării profesionale se
stabilesc de către Centrul de Scafandri, respectând prevederile legale în vigoare.
Art. 462.- Centrul de Scafandri recunoaşte automat calificarea profesională a
solicitantului, dacă în urma analizei documentelor depuse la dosar, se constată că sunt îndeplinite
simultan următoarele condiţii:
a) acesta deţine un titlu de calificare, eliberat de o autoritate competentă dintr-un stat
membru al Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau din Confederaţia Elveţiană;
b) există corespondenţă între competenţele deţinute şi cele prevăzute în legislaţia naţională.
Art. 463.- (1) Pentru situaţia în care nu există corespondenţă între competenţele
înscrise în documente şi competenţele specifice din România sau formarea profesională a
solicitantului acoperă discipline semnificativ diferite de cele incluse de titlul de calificare necesar în
România, Centrul de Scafandri impune acestuia măsuri compensatorii, care constau în probă de
aptitudini sau stagiu de adaptare.
(2) Solicitantul are dreptul de a alege între proba de aptitudini şi stagiul de adaptare.
(3) Cheltuielile suplimentare pentru participarea la proba de aptitudini vor fi suportate de
către solicitant.
(4) Proba de aptitudini presupune susţinerea unui examen teroretic şi a unui examen
practic.
Art. 464.- (1) În vederea susţinerii probei de aptitudini, Centrul de Scafandri pune la
dispoziţia solicitantului lista cu disciplinele teoretice şi practice a căror cunoaştere este esenţială
pentru accesul şi exercitarea profesiei în România.
(2) Disciplinele de examen sunt stabilite pentru fiecare caz în parte, prin alegerea de pe
această listă a materiilor care nu figurează în documentul deţinut de solicitant, pe baza unei
comparaţii între formarea profesională din România şi cea de care a beneficiat solicitantul.

87 din 105
Art. 465.- Stagiul de adaptare, cu o durată de trei săptămâni, se desfăşoară în cadrul
unei unităţi de pe teritoriul României, aleasă de solicitant şi autorizată pentru desfăşurare de
activităţi cu scafandri, sub supravegherea specialiştilor din cadrul Centrului de Scafandri şi se va
finaliza cu teste de evaluare teoretice şi practice.
Art. 466.- (1) În funcţie de rezultatele obţinute la proba de aptitudini sau evaluările
stagiului de adaptare, comisia de recunoaştere propune acordarea/neacordarea recunoaşterii
profesionale, printr-un proces-verbal de acordare/neacordare a recunoaşterii, aprobat de
comandantul Centrului de Scafandri.
(2) În cazul neacordării recunoaşterii profesionale, Centrul de Scafandri transmite
solicitantului decizia adoptată, însoţită de motivarea scrisă a comisiei.
Art. 467.- În cazul în care probele compensatorii nu sunt suficiente pentru acordarea
accesului total la exercitarea profesiei, Centrul de Scafandri acordă accesul parţial la profesie,
stabilind în mod transparent şi obiectiv, competenţele profesionale pe care beneficiarul recunoaşterii
are dreptul să le exercite pe teritoriul României.
Art. 468.- În termen de 5 zile calendaristice de la data aprobării procesului-verbal de
recunoaştere, Centrul de Scafandri emite un Atestat de recunoaştere a calificării profesionale, însoţit
de un supliment descriptiv în care sunt specificate competenţele pe care beneficiarul recunoaşterii
profesionale le posedă şi pe care are dreptul să le exercite pe teritoriul României, în cadru organizat
şi cu respectarea legislaţiei naţionale în vigoare.
Art. 469.- (1) Atestatul de recunoaştere a calificării profesionale emis va fi înscris într-
un registru de evidenţă specific al Centrului de Scafandri şi va conţine serie, număr şi data
eliberării.
(2) În cazul pierderii, sustragerii sau deteriorării acestuia, titularul poate solicita eliberarea
unui duplicat, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(3) Modelul atestatului de recunoaştere este prevăzut în Anexa nr. 10.
Art. 470.- Beneficiarul recunoaşterii profesionale este obligat sa respecte prevederile
legale specifice în vigoare pe teritoriul României.
Art. 471.- (1) Decizia de refuzare a recunoaşterii calificării profesionale poate fi
contestată în termen de 10 de zile calendaristice de la comunicare.
a) Contestaţia se depune la sediul Centrului de Scafandri.
Art. 472.- (1) Pentru soluţionarea contestaţiei, comandantul Centrului de Scafandri
numeşte o comisie formată din specialişti, alţii decât cei care au efectuat analizarea dosarului, în
vederea reanalizării solicitării de recunoaştere a calificării profesionale.
(2) Comisia de recunoaştere pune la dispoziţia specialiştilor însărcinaţi cu soluţionarea
contestaţiei toate datele solicitate de aceştia, în vederea analizei.

88 din 105
(3) Hotărârea de respingere/admitere este materializată în Raportul comisiei de
soluţionare a contestaţiei, în termen de 15 zile calendaristice de la data înregistrării contestaţiei,
raport aprobat de Comandantul Centrului de Scafandri.
(4) Hotărârea de respingere a contestaţiei este comunicată solicitantului, aceasta putând fi
atacată conform prevederilor legale în vigoare.
(5) Hotărârea de admitere a contestaţiei va fi comunicată solicitantului şi în termen de 5
zile calendaristice de la data aprobării raportului, Centrul de Scafandri va emite Atestatul de
recunoaştere a calificării profesionale, însoţit de un supliment descriptiv.

SECŢIUNEA a 2-a
Criteriile de evaluare pentru recunoaşterea calificărilor profesionale

Art. 473.- Criteriile de evaluare pentru recunoaşterea calificărilor profesionale sunt:


a) caracterul complet şi autenticitatea documentaţiei depuse;
b) corespondenţa dintre competenţele profesionale ale solicitantului şi competenţele
profesionale specifice profesiei, conform legislaţiei din România;
c) caracterul onorabil şi moral al solicitantului.
Art. 474.- (1) Dosarul de recunoaştere a calificării profesionale trebuie să conţină
următoarele documente:
a) cerere tip;
b) copie a actului de identitate (carte de identitate, paşaport);
c) copie după titlul de calificare care conferă acces la profesie;
d) documente privind durata totală a studiilor, disciplinele studiate şi proporţia fiecăreia şi
dacă este cazul, raportul dintre teorie şi practică;
e) acte care atestă dezvoltarea profesională continuă a solicitantului, participarea la cursuri
efectuate în scopul perfecţionării competenţelor dobândite, pentru a diminua măsurile
compensatorii (dacă este cazul);
f) dovada experienţei profesionale (în cazul în care profesia nu este reglementată în statul
de origine);
g) adeverinţă eliberată de către autoritatea competentă a statului de origine prin care se
certifică existenţa sau absenţa unei situaţii care suspendă sau interzice exercitarea unei profesii în
caz de eroare profesională gravă sau infracţiune penală, după caz, cazier judiciar.
Art. 475.- Centrul de Scafandri poate solicita ca documentele depuse la dosar să fie
însoţite de traduceri autorizate şi legalizate în limba română.

89 din 105
CAPITOLUL XVI
Registrului Unic al Scafandrilor din România

Art. 476.- Registrul Unic al Scafandrilor din România reprezintă baza de date care
cuprinde evidenţa persoanelor care au obţinut şi deţin atestarea pentru profesiile din Grupa
„Scafandri şi alţi lucrători subacvatici”, cu drept de exercitare a acestor profesii pe teritoriul
României, precum şi detalii privind nivelul de pregătire profesională, specializările şi activitatea
profesională a acestora.
Art. 477.- În Registrul Unic al Scafandrilor din Romania se înscriu cetăţenii, români
sau străini, posesori ai unui titlu de calificare în România pentru profesiile Grupa „Scafandri şi alţi
lucrători subacvatici” sau care au obţinut recunoaşterea calificărilor profesionale similare obţinute
în alt stat.
Art. 478.- (1) Înscrierea în Registrul Unic al Scafandrilor din România se face de către
Centrul de Scafandri, la cerere, având la bază titlul/documentul de calificare obţinut pentru
profesiile din Grupa „Scafandri şi alţi lucrători subacvatici” sau Atestatul de recunoaştere a
calificărilor profesionale.
(2) Inscrierea în secţiunea membrilor activi din Registrul Unic al Scafandrilor din
România asigură si dovedeşte exercitarea profesiilor din grupa „Scafandri şi alţi lucrători
subacvatici”, în condiţiile legislaţiei in vigoare.
(3) Cererea de înscriere în Registrul Unic al Scafandrilor se completează conform
modelului din Anexa nr. 11 şi se depune la sediul Centrului de Scafandri, însoţită de copiile
documentelor de atestare.
(4) Datele care se înscriu în Registrul Unic al Scafandrilor din România sunt următoarele:
a) numele si prenumele;
b) sexul;
c) data si locul naşterii;
d) cetăţenia;
e) adresa;
f) telefon;
g) email;
h) codul numeric personal;
i) seria şi numărul actului de identitate;
j) fotografie tip paşaport;
k) locul de muncă (daca este cazul);
l) calificarea/ocupaţia pentru care există atestare;

90 din 105
m)denumirea formelor de pregătire şi data absolvirii;
n) specializările;
o) competenţele;
p) adâncimea maximă pentru care are drept de scufundare;
q) numărul de ore de scufundare executate, pe game de adâncimi;
r) data expirării vizitei medicale;
s) accidente de scufundare;
t) abateri disciplinare şi erori profesionale;
u) statusul (activ/inactiv);
v) autoritatea naţională sau instanţa care a adoptat hotărârea privind restricţia sau
interdicţia de executare a profesiei;
w) sfera de aplicare a restricţiei sau interdicţiei;
x) perioada pentru care se aplică restricţia sau interdicţia.
(5) Pe site-ul oficial al Centrului de Scafandri se vor publica următoarele date din
Registrul Unic al Scafandrilor din România:
a) numele si prenumele;
b) calificările profesionale sau titlurile de calificare deţinute;
c) adâncimea maximă pentru care are drept de scufundare;
d) statusul.
Art. 479.- (1) Datele înscrise în Registrul Unic al Scafandrilor din Romania se
actualizează ori de câte ori intervin modificări.
(2) Inaptitudinea medicală, dobândirea de competenţe sau specializări noi sau orice alte
modificări impun obligativitatea comunicării acestora la Centrul de Scafandri de către persoanele
înscrise în Registrul Unic al Scafandrilor din Romania, în termen de 30 zile calendaristice.
(3) În vederea actualizării permanente a Registrului Unic al Scafandrilor din România, în
luna ianuarie a fiecărui an calendaristic, persoanele fizice sau juridice care execută activităţi
subacvatice cu scafandri sunt obligate să transmită Centrului de Scafandri următoarele date
referitoare la activitatea profesională a acestora: numărul de ore de scufundare executate în anul
precedent pe game de adâncimi, aptitudinea de scufundare, accidentele de scufundare, abaterile
disciplinare şi erorile profesionale.
Art. 480.- (1) Pentru activităţile şi operaţiunile desfăşurate pentru gestionarea
Registrului Unic al Scafandrilor din Romania, Centrul de Scafandri percepe o taxă de înscriere şi o
cotizaţie anuală a membrilor activi.

91 din 105
(2) Valoarea acestor taxe se stabileşte periodic de către Centrul de Scafandri, conform
reglementărilor Ministerului Apărării Naţionale în vigoare pentru executarea prestărilor de servicii
pentru terţi.
(3) Fondurile obţinute reprezintă sursă de venituri proprii pentru Centrul de Scafandri şi
vor fi folosite în scopul gestionării în bune condiţii a Registrului Unic al Scafandrilor din România,
pentru procurarea de mijloace fixe, materiale gospodăreşti şi finanţarea cheltuielilor oganizatorice.
Art. 481.- (1) Este interzisă exercitarea pe teritoriul României a profesiilor din Grupa
„Scafandri şi alţi lucrători subacvatici” de către persoanele care nu sunt înscrise în Registrul Unic al
Scafandrilor din România şi care nu îndeplinesc condiţiile pentru statusul activ.
(2) Membrii al căror status este activ trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele
condiţii:
a) sunt atestaţi sau au obţinut recunoaşterea calificării pentru exercitarea profesiei pe
teritoriul României;
b) au aptitudinea medicală specifică, conform prevederilor legale;
c) au îndeplinit în anul calendaristic anterior condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare
pentru menţinerea calificării.
d) sunt membri cotizanţi.
Art. 482.- Modificările de status în Registrul Unic al Scafandrilor din România se fac
la cerere sau din oficiu, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru statusul activ.
Art. 483.- Persoanele care desfăşoară în prezent pe teritoriul României activităţi
specifice ocupaţiilor din Grupa „Scafandri şi alţi lucrători subacvatici” sunt obligate ca în termen de
90 zile calendaristice de la intrarea în vigoare a prezentelor norme să solicite înscrierea în Registrul
Unic al Scafandrilor din România.

CAPITOLUL XVII

Dispoziţii finale

Art. 484.- (1) Aceste norme se aplică pe întreg teritoriul României pentru toate tipurile
de activităţi de scufundare, inclusiv pentru lucrările sau activităţile efectuate în incinte în care
presiunea este superioară presiunii atmosferice.
(2) Unităţile care desfășoară operațiuni offshore cu scafandri sunt obligate să aplice
prezentele norme în orice zonă de lucru în care statul român are jurisdicție.
(3) Orice regulamente/reglementări internaționale specifice domeniului, aplicabile conform
bunelor practici pentru creșterea siguranței activităților cu scafandri, pot fi aplicate fără a intra în
conflict cu prezentele norme.
92 din 105
Art. 485.- Anexele nr. 1 – 11 fac parte integrantă din prezentele norme.
Art. 486.- Prezentele norme abrogă Normele privind pregătirea, organizarea şi
protecţia muncii în activitatea de scufundare, aprobate prin Ordinul comun al ministerului apărării
naţionale nr. M 29/1995 şi al ministerului muncii şi protecţiei sociale nr. M 363 / 1995, publicat în
M.Of. nr. 272 / 1995.

Anexa nr. 1

RAPORT PRIVIND
ACCIDENTELE DE DECOMPRESIE

Data:
Numele accidentatului:
Unitatea:

1. Locul:
2. SIPMTOMUL PRINCIPAL SAU LEZIUNEA PRINCIPALĂ:
3. Tipul scufundării:
4. Adâncimea:
5. Ora accidentului:
6. Ora ieşirii:
7. Timp de staţionare la fund:
8. Timp de urcare:
9. Gaz / Amestec utilizat:
10. Decompresie scurtată: DA/NU
11. Durata decompresiei scurtată:
12. Urcare în balon: DA/NU
13. Tabela terapeutică utilizată:
14. Adâncimea de scufundare precedentă:
15. Data şi ora scufundării precedente:
93 din 105
16. PRIMELE SEMNE:
17. DURERI, în articulaţii, în muşchi, sau în oase: DA/NU
18. OBOSEALA, mai mult sau mai putin accentuată: DA/NU
19. TULBURĂRI DE AUZ, surditate: DA/NU
20. PIERDEREA ECHILIBRULUI, imposibilitatea de a-şi menţine echilibrul cu ochii închişi:
DA/NU
21. AMEŢELI, GREŢURI, VĂRSĂTURI:
22. DURERI, în regiunea lombară iradiind în jurul mijlocului: DA/NU
23. TULBURĂRI DE VEDERE:
24. ŞOC, paluare, slăbiciune, teamă:
25. SOMNOLENŢĂ:
26. STATUL ÎN PICIOARE, imposibil sau deficitar:
27. PARALIZIE, muşchi fără forţă: DA/NU
28. TULBURĂRI DE URINARE: DA/NU
29. PIERDEREA CUNOŞTINŢEI: DA/NU
30. RESPIRAŢIE DIFICILĂ SAU DUREROASĂ: DA/NU
31. TULBURĂRI RESPIRATORII, agravate cu decompresia: DA/NU
32. CIANOZA (învineţirea feţei, buzelor, extremităţilor) total sau parţial: DA/NU
33. STARE ACTUALĂ:
34. TRATAMENTUL MEDICAL APLICAT:
35. FORMULARUL COMPLETAT DE:
36. DATA:
37. ORA:
38. ALTE SIMPTOME, DETALII:

Anexa nr.2

EVIDENŢA NOMINALĂ A SCUFUNDĂRILOR REALE ŞI SIMULATE


adâncimea de lucruTimpul de staţionare la
Nr. crt.

pentru verificarea personală

Felul Condiţii de
Timpul total de scufundare
Avizul tehnic al aparaturii

Semnătura scafandrului
Adâncimea de lucru (m)

scufun- scufundare
Ora ieşirii la suprafaţă

dării
Avizul medicului
Data scufundării

Ora scufundării
Curentul apei (m/s)

Observaţii
Vizibilitatea (m)
Temp apei (°C)

Numele şi
prenumele
Simulat
Real

a echipamentului

94 din 105
Anexa nr.3

REGISTRUL DE SCUFUNDARE CU TURELA

RAPORT
Data…..…… Locul ………. Curent ……….. m / s
DE SCUFUNDARE
Vizibilitate ……. m Temp. apei …… oC Adâncime …… m
NR.:
Comandant grupă ORA
Ora sosirii
Paliere

Durata

scafandri : începerea pregătirii:....................


Obs.
Gaz

………………… începerea coborârii:....................


Şef scufundare : atingerea fundului: ....................
………………… începerea presurizării: ............... 78
Şef turelă: deschiderea porţii inferioare: ...... 75
………………… ieşirea scafandrului 1: ................
Scafandru 1 : ieşirea scafandrului 2: ................ 72
………………… întoarcerea scafandrului 1: ......... 69
Scafandru 2 : întoarcerea scafandrului 2:..........
………………… închiderea porţii inferioare: ........ 66
Scafandru securitate: începerea urcării: ...................... 63
………………… începerea decompresiei: ............
Operator manevre turelă: primul palier: ........................... 60
57

95 din 105
………………… transfer în barocameră: ............. 54
Operator barocameră: REZULTATUL ANALIZEI
GAZELOR 51
…………………
Amestec de fund: ............................... 48
Tipul scufundării: Amestec de decompresie: ..................
45
Aer: DA/NU LUCRARE DE EXECUTAT:
N2-O2: DA/NU ............................................................... 42
He- O2: DA/NU ...............................................................
39
Autonom: DA/NU .......................................
Deco la suprafaţă: RAPORT ŞI OBSERVAŢII: 36
DA/NU 33
Turela deschisă: DA/NU ……………………………………… 30
Turela închisă: DA/NU 27
……...............................
ECHIPAMENTUL 24
Tabela utilizată:
SCAFANDRULUI: 21
................................... .....................................................
18
.....................................................
15
.....................................................
12
9
6
3
ACCIDENT: DA/NU (dacă DA, se completează raportul prevazut în Anexa nr. 1)

Anexa nr.4

REGISTRUL CU RAPOARTE ALE OPERATORULUI BAROCAMERĂ

Locul: ……………. Şef scufundare ............……....... Nr. Scufundări: ……….


Operator barocamere: Tipul barocamerei sau chesonului Data : .............................
……………………. de decompresie: ...........................

Schimbarea
Ora Adâncime O2 Co2 CO Temp. Umid. filtrelor de
regenerare
Observaţii
(h. min.)

(ppm)

(ppm)
(mb)

(mb)

(mb)

C - calciu sodat
(%)

(%)
(m)

(C)

S - silicagel

96 din 105
Anexa nr.5

REGISTRUL RAPOARTE DE SCUFUNDARE ÎN SATURAŢIE

Locul: Nava: Data: Scufundarea nr.


Comandantul grupei de scafandri: Şeful de scufundare:
Şef turelă: Echipament:
Scafandru 1: Echipament:
Scafandru 2: Echipament:
Scafandru siguranţă: Echipament:
Operator barocamere: Temperatura apei:

Nivel de viaţă
Începerea verific. conf. listelor
Decompresia manşetei
Decuplarea turelei
Coborârea turelei
Deschiderea porţii inferioare
Adâncimea de lucru
Închiderea porţii inferioare
Începerea urcării
Turela la suprafaţă
Cuplarea turelei la barocameră
Echilibrarea manşetei
97 din 105
Durata scufundării

Ora
Presiune amestec nr. 1
Presiune amestec nr. 2
Presiune amestec nr. 3
Pres. amestec securit. turelă
PpCO2 (mb)
PpO2 (mb)
Temp. apei calde de la ieşire
Debitul apei calde (l/min.)
Temperatura scafandrului
Temperatura scafandrului
Temperatura în turelă
Ritm respiraţie scafandru

Scafandr Afară Înăuntru Afară Înăuntru Afară Înăuntru Afară Înăuntru


u

Lucrare de executat:
Lucrare executată:

Observaţii:

Semnătura şef de
scufundare:
Anexa nr. 6

REGISTRUL DE EVIDENŢĂ A ACCIDENTELOR DE DECOMPRESIE

Nr. Nume, prenume Nume, Data Ora


Nume, prenume Tipul de
Crt şef de prenume producerii producerii
accidentat accident
. scufundare medic accidentului accidentului

98 din 105
Anexa nr. 7

AGENŢIILE DE CERTIFICARE A SCAFANDRILOR RECREAŢIONALI


RECUNOSCUTE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

a) AAI Aquanaut Academy International


b) ACUC American and Canadian Underwater Certifications
c) AED Associated European Divers
d) ANDI American Nitrox Divers International
e) ANMP Association nationale (Française) des moniteurs de plongée
f) ATEC Association of Technical and Recreational Scuba Diving Instructors AG
g) AUSI Associated Underwater Scuba Instructors
h) BSAC British Sub Aqua Club
i) CEDIP European Committee of Professional Diving Instructors
j) CMAS Confédération Mondiale des Activités Subaquatiques
k) FIAS Federazione Italiana Attività Subacquee
l) FFESSM Fédération Française d'Etudes et de Sports Sous-Marins
99 din 105
m) GUE Global Underwater Explorers
n) HSA Handicap Scuba Association
o) IADS International Association of Diving Schools
p) IAHD International Association for Handicapped Divers
q) IANTD International Association of Nitrox and Technical Divers
r) IDEA International Diving Educators Association
s) KPDR (КПДР) Russian Confederation of Underwater Activities
t) Los Angeles County Underwater Instructor Association
u) NACD National Association for Cave Diving
v) NAUI National Association of Underwater Instructors
w) NOB Nederlandse Onderwatersport Bond
x) PDIC Professional Diving Instructors Corporation International
y) PADI Padi.com Professional Association of Diving Instructors
z) PDA Professional Diving Association
aa) SAA The Sub-Aqua Association
bb) SEI Scuba Educators International
cc) SRS Sea Research Society
dd) SSAC The Scottish Sub Aqua Club
ee) SSI Scuba Schools International
ff) TDI Technical Diving International
gg) UEF Underwater Explorers' Federation
hh) UDT Universal Diver Training
ii) WOSD World Organisation of Scuba Diving
jj) YMCA YMCA SCUBA

100 din 105


Anexa nr. 8

DELEGAŢIA DE CONTROL

Faţă delegaţie
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
CENTRUL DE SCAFANDRI
CONSTANŢA
DELEGAŢIE DE CONTROL
NUME:
PRENUME:
CNP: FOTO
INSPECTOR

Valabilă
de la: ________
până la _______

101 din 105


Verso delegaţie

Conform L 167 / 2017 şi Normelor privind


reglementarea activităţilor de scufundare în România

Deţinătorul prezentei legitimaţii este


reprezentantul Centrului de Scafandri Constanţa şi
are acces permanent pentru îndeplinirea
atribuţiilor oficiale legate de controlul activităţilor
subacvatice cu scafandri la agenţi economici,
autorităţi şi instituţii publice, organizaţii şi orice
alte persoane juridice sau fizice din sectorul
public sau privat, inclusiv cu capital străin, care
desfăşoară activităţi de scufundare sau în mediul
hiperbar pe teritoriul României.

Anexa nr. 9

Cererea de recunoaştere a califăcării profesionale

COMANDANTULUI CENTRULUI DE SCAFANDRI

Subsemnatul __________________________________________, născut/ă în anul ______,


luna ______, ziua ______, domiciliat/ă în ţara _______________________, localitatea
_________________________, strada ________________________________, nr. ______, bloc
______, scara ______ , ap. ______, judeţul/sectorul _______________, telefon _______________,
e-mail _______________________________, de nationalitate ______________________, cetăţean
al statului ______________________, legitimat cu _______________, seria _____, nr.
_________________, cod numeric personal _____________________________, solicit
recunoaşterea pe teritoriul României a calificării profesionale obţinută în
________________________ pentru profesia _______________________________ .

102 din 105


Am luat la cunoştinţă de prevederile metodologiei de recunoaştere pe teritoriul
României a calificărilor profesionale obţinute în ţările membre ale Uniunii
Europene şi Spaţiului Economic European pentru profesiile din grupa „Scafandrii
şi alţi lucrători subacvatici şi anexez următoarele documente:
 copia certificată a actului de identitate (carte de identitate,
paşaport);
 copie certificată după atestatele de competenţă profesională sau după titlul de
calificare care conferă acces la profesie, astfel cum sunt definite la art. 3 şi art. 11 din
Directiva 2005/36/CE adoptată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2007
privind serviciile în cadrul pieţei interne;
 documente privind durata totală a studiilor, disciplinele studiate şi proporţia fiecăreia
şi dacă este cazul, raportul dintre teorie şi practică;
 acte care atestă dezvoltarea profesională continuă a solicitantului participarea la
cursuri, efectuate în scopul perfecţionării competenţelor dobândite, pentru a diminua
măsurile compensatorii;
 dovada experienţei profesionale din punct de vedere practic (dacă este cazul);
 adeverinţă eliberată de către autoritatea competentă a statului de origine prin care se
certifică existenţa sau absenţa unei situaţii care suspendă sau interzice exercitarea
unei profesii în caz de eroare profesională gravă sau infracţiune penală, după caz,
cazier judiciar.

Data Semnătura

Anexa nr. 10

ROMÂNIA
Ministerul Apărării Naţionale
Centrul de Scafandri Constanţa
_____________________________________________________
Seria CSR Nr. 0005

ATESTAT
DE RECUNOAŞTERE A CALIFICĂRII PROFESIONALE

103 din 105


În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 350 / 21.07.1993, privind
pregătirea, antrenarea, perfecţionarea şi brevetarea scafandrilor, se atestă că domnul Smith Jhon,
cetăţean american, născut la data de 26 aprilie 1986 în Florida, S.U.A. are calificarea „şef de
scufundare categoria a II-a” şi îşi poate exercita, pe teritoriul României, competenţele deţinute în
conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.

Comandantul Preşedinte
Centrului de Scafandri Constanţa Comisie de recunoaştere
Comandor Comandor

Data eliberării: anul 2017, luna Decembrie, ziua 05


Centrul de Scafandri Constanţa se exonerează de orice responsabilitate în cazul utilizării abuzive a prezentului document, întreaga
răspundere revenind titularului.
Orice copie a prezentului atestat are valabilitate numai prin dovedirea existenţei originalului având timbrul sec al Centrului de
Scafandri.

Anexa nr. 11

CERERE DE ÎNSCRIERE
ÎN REGISTRULUI UNIC AL SCAFANDRILOR DIN ROMÂNIA

Subsemnatul __________________________________________, născut/ă în anul ______,


luna ______, ziua ______, domiciliat/ă în ţara _______________________, localitatea
_________________________, strada ________________________________, nr. ______, bloc
______, scara ______ , ap. ______, judeţul/sectorul _______________, telefon _______________,
e-mail _______________________________, de naţionalitate ______________________, cetăţean
al statului ______________________, legitimat cu _______________, seria _____, nr.
_________________, cod numeric personal _____________________________, solicit inscrierea,
ca membru activ, în Registrul Unic al Scafandrilor din România.
Prezentei cereri anexez următoarele documente:

104 din 105


    copie act de identitate;
 o fotografie 3 / 4;
 copie după documentele de calificare;
    copie după carnetul de scafandru;
    copie vizita medicală;
    adeverinţă de la locul de muncă privind activitatea profesională.

Data Semnătura

105 din 105