Drept administrativ II

CURSUL 1- 06.10.2014

Examen: 2 variante maximum de raspuns

8 prezente la seminar

1. Activitatea administratiei publice

2. Regimul proprietatii publice (regimul domeniului public)

3. Raspunderea in dreptul administrativ

4. Controlul asupra administratiei publice (contenciosul administrativ)

ACTIVITATEA PUTERII EXECUTIVE

Exista o controversa terminologica asupra conceptului ,,putere”. Porneste de la principiul

separatiei puterilor in stat (in linii mari inseamna separarea TOTALA a puterilor).

Astazi, se utilizeaza notiunea de ,,functie”.

In Constitutia Romaniei, apare o circumstantiere-art.1alin.(4)-se consacra principiul separatiei

puterilor in stat, dar nu mai e versiunea traditionala, rigida.

Acum, se permite unor autoritati din sfera executivului sa intervina si in domenii care nu tin
in mod traditional de executiv, pot interveni si in domenii de legiferare (delegarea legislativa), in
domeniul justitiei (numirea judecatorilor si procurorilor de catre presedinte; gratierea).

Avem separatie, dar si ECHILIBRU (pentru ca niciuna din clasicele puteri sa devina
independenta).

La noi, executivul are prevalenta, prin rolul multiplu pe care il joaca. Activitatea executivului
nu mai e una de subordonare. A crescut foarte mult rolul politic al executivului (ex. : adoptarea OUG).

In general, dreptul administrativ reprezinta ansamblul de reguli in baza carora se exercita

activitatea puterii executive sau actiunea puterii executive.

Aceasta activitate are urmatoarele trasaturi:

1. Trebuie ca actiunea excecutiva sa fie SPONTANA (sa nu accepte o invitatie de la cetatean, de

exemplu, adica sa nu fie solicitata)
2. Trebuie sa fie CONTINUA (nu poate fi un executiv cu intermitente)
3. Trebuie sa fie PROMTA (pentru ca interesele generale reclama un timp util)
4. Trebuie sa fie ENERGICA (monopolul executiunii pe care il detine statul prin intermediul
puterii executive si care se intemeiaza pe forta publica – punerea in executare a legilor sau a
unui act adiministrativ, daca destinatarul se impotriveste, intervine forta publica)
 Drept administrativ II

5. Activitatea executiva NU poate fi perceputa DOAR IN SENS NEGATIV (administratia trebuie sa

aiba si un rol ACTIV => sa se implice prin intermediul serviciilor publice)
6. Actiunile executivului se pot concretiza in esenta prin DOUA CATEGORII DE ACTE, in sens de
actiune:
a)acte juridice
b)acte materiale

Actiunile se pot imparti in:

1.actiuni de natura politica

2.actiuni de natura administrativa

adica

1.asa-numita activitate de guvernare la nivel executiv

2.activitatea administratiei publice, cu valente tehnice prin excelenta si subordonata celei politice in
sensul in care obiectivele pe care trebuie sa le atinga administratia publica. sunt stabilite de forul
politic

adica

1.guvernare

2.administrare

Este foarte greu sa stabilesti o delimitare clara intre ele (de exemplu: ministrul e un om politic, dar
conduce un organ administrativ care se ocupa de serviciile publice).

1. GUVERNAREA

Isi are originea in dreptul francez. Autorii francezi definesc notiunea de ,,a guverna” astfel:
sa veghezi la trebuintele societatii politice, sa veghezi la respectarea Constitutiei, sa veghezi la
functionarea puterilor in stat, totodata, se refera la raporturile statului cu puterile straine si chiar la
ceea ce inseamna siguranta interna si externa.

In dreptul nostru, regasim elemente ce tin de sfera guvernarii:

-toate activitatile prin care sunt luate masuri relative de aparare si conservare a natiunii

-acele acte prin care se enunta anumite directii de politica generala la nivel national

-se reglementeaza si se dirijeaza, la nivel general, activitatea intregii administratii de stat, toate
acestea intr-un singur scop: satisfacerea intereselor superioare ale statului si natiunii

Ele sunt rezervate pentru anumite componente ale executivului (nu orice autoritate a executivului
poate sa dea un astfel de act-ne referim la organele executive supreme considerate organe politice).
 Drept administrativ II

Actul de guvernamant

-aceasta notiune a fost utilizata de constitutiile romane (1923, 1938) si in legile mai vechi

Controversa: Pentru care tip de act executiv e imun ?

Raspuns: Pentru cele politice.

Constitutia din 1923-art.107: puterea judecatoreasca nu are cadere de a judeca actele de

guvernamant, precum si acele cu un caracter militar (=Constitutia din 1938).

Constitutia actuala-art.126, teza finala: nu se pot contesta actele oricaror autoritati in raport cu
Parlamentul si nici cele cu un caracter militar.

=>in toate constitutiile romane s-au exceptat actele cu consecinte politice

Apar doua tendinte (contradictorii) in privinta tipului de act:

1. Executivul are tendinta sa transforme totul in act de guvernamant (pentru a nu putea fi

contestat) -> IMUNIZARE
2. Cetateanul are tendinta de a contesta tot -> CONTESTARE
Solutia este la mijloc.

In perioada interbelica, s-a incercat sa se defineasca prin continut ,,actul de guvernamant”. In

1925, s-a incercat sa se dea o sfera mai precisa notiunii, dar nu s-a reusit, nici ICCJ nu a vrut sa aplice
textul de lege. ICCJ a acceptat tezele profesorilor de drept administrativ (care spuneau ca actul de
guvernamant este unul eminamente politic).

2.ADMINISTRAREA

In perioada interbelica, autorii au apreciat ca activitatile de natura administrativa ale

executivului se contopesc in ceea ce inseamna servicii publice, au pus semnul egalitatii intre
administratie si servicii publice (administratia publica este un ansamblu de servicii publice)

dar

activitatea executiva de natura administrativa NU se rezuma doar la activitati de prestare, prin

administratie publica intelegem prestarea de servicii publice, dar si activitati cu un anumit specific
care tin de asigurarea ordinii si linistii publice, partea de siguranta a cetateanului, salubrizare etc.

In perioada actuala, aceste activitati sunt impartite intre ministere.

Activitatea executiva NU se rezuma numai la servicii publice.

Se apreciaza ca exista trei mari tipuri de activitate, in sfera administrativa:

 Drept administrativ II

1. actiune – avem o administratie activa atunci cand executivul pune in executare legea
2. consultare- avem o administratie deliberativa atunci cand autoritatile din sfera executivului
emit anumite AVIZE (puncte de vedere)
3. deliberare – avem o administratie deliberativa atunci cand nu avem de-a face cu o executare
in concret a textului de lege, ci cu o functie normativa a executivului, a administratiei –
organele emit INSTRUCTIUNI.

Se mai adauga un tip de activitate: se vorbeste despre o activitate de natura jurisdictionala

-organele executivului solutioneaza anumite litigii, avand posibilitatea sa anuleze acte
administrative emise de alte autoritati si sa reaminteasca, pe cale administrativa, drepturile
pentru o persoana - JURISDICTIILE ADMINISTRATIVE – art.21 din Constitutie (ex. CNSC).

Functiunea administrativa a executivului presupune de multe ori emiterea unor acte juridice,
de regula sunt acte de autoritate. De asemenea, actul juridic nu inseamna numai actul de
autoritate - se regasesc ca acte juridice ale administratiei si contractele, care sunt de doua tipuri
in legislatia noastra: contracte civile (se poate angaja o autoritate administrativa, chiar si statul) si
contracte administrative (sau contracte de drept public).

Nu se rezuma activitatea administratiei publice la emiterea de acte. Finalitatea legii este: sa

se ajunga la ceva material, concret, palpabil. Urmeaza executarea materiala (in concret). Aici,
intervin cele mai multe activitati (fapte si operatiuni administrative) - tot ceea ce nu este act
juridic.

Cand se taie actele juridice din activitatea administratiei, ramanem cu operatiuni sau fapte
administrative.

Operatiunile administrative sunt mai importante decat faptele materiale. Exemplu de fapte
materiale: multiplicarea unui document.