Drept administrativ II

Cursul 3- 20.12.2014

Clasificarea actelor administrative

Un prim criteriu de clasificare - intinderea efectelor pe care le produc:

a) acte individuale

b) acte normative

a) produc efecte pentru anumite subiecte de drept individualizate la modul concret

b) produc efecte generale, cu un caracter abstract; in baza lor sunt emise alte acte administrative
individuale

PROBLEMA

Un act administrativ normativ este apt sa lezeze drepturile cuiva, daca este general?

Legea contenciosului administrativ nu face o diferenta intre speciile de acte => ambele pot fi
contestate => si un act abstract (normativ) este capabil sa aduca un prejudiciu direct, personal, fie
unui drept, fie unui interes.

Cat priveste regimul lor juridic, momentul la care produc efecte:

a)actele individuale produc efecte de cand se comunica, cu unele exceptii - in Constitutie: decretele
presedintelui cu caracter individual, actele Guvernului trebuie publicate in MOR

b)actele normative produc efecte de la momentul publicarii, adica atunci cand sunt aduse la
cunostinta (prin MOR, prin afisare, prin ziare, prin MO al judetului)

Tot cat priveste regimul juridic, modul in care pot fi contestate:

a)actele individuale au termen de prescriptie in care se poate face o plangere prealabila

Exista termen de prescriptie sau de decadere pentru formularea actiunilor la instanta, dupa
ce s-a produs procesura prealabila, termen pe care il gasim in Legea contenciosului.

b)actele normative – aici, nu sunt instituite termene de prescriptie in privinta atacarii; atat plangerea
prealabila, cat si actiunea in fata instantei: imprescriptibile

*cazul ,,documentatiilor de urbanism”: plan urbanistic general, plan urbanistic zonal, plan urbanistic
de detaliu:
 Drept administrativ II

cel zonal nu poate sa fie contrariul celui general s.a.m.d.; pentru planul de detaliu si chiar pentru cel
zonal e o discutie: sunt acte individuale sau normative? Mixtura de norme abstracte si norme
individuale - e greu de calificat un astfel de act per ansamblu. ICCJ a venit cu o solutie de principiu:
daca avem un act administrativ, care combina dispozitiile generale cu norme de dispozitie
individuala, un asemenea act trebuie tratat UNITAR => actul e privit ca unul administrativ, chiar daca
contine si dispozitii individuale.

ICCJ apreciaza ca toate regulamentele de organizare interna au caracter individual.

Un al doilea mod de clasificare este:

a)acte administrative unilaterale (cele de autoritate)

b)contracte administrative

Actul administrativ individual se clasifica, la randul sau, in:

1. act individual care genereaza anumite drepturi subiective (privite punctual) si obligatii corelative

2. act individual care confera un statut anume, in conditiile legilor speciale

*diferenta dintre 1. si 2. : statutul este definit de lege: nu iti alegi drepturile si obligatiile (ele vin la
,,pachet”). Exemple: Statutul alesilor locali sau al functionarilor publici.

3. act individual sanctionatoriu: apare ca urmare a angajarii unei forme de raspundere

exemplu: procesele verbale prin care se aplica amenzi

4. act individual prin care se anuleaza sau se revoca un alt act administrativ

5. act administrativ jurisdictional

Discutie:

Un astfel de act e individual, doar ca are ceva special ca trasatura: da o solutie intr-un litigiu - def. in
Legea contenciosului-art.2 lit.d), e). Printr-un astfel de act, se solutioneaza litigii avand ca obiect alte
acte administrative ilegale. Pot fi emise doar in situatia in care ai o asemenea jurisdictie creata de
legiuitor. Fiind o specie de act administrativ, poate fi contestat => nu e imun (art.6, Legea
contenciosului).

Un al treilea mod de clasificare:

a)acte de autoritate-se impune sau se interzice ceva; este actul administrativ tipic

b)acte de gestiune-in perioada interbelica; sunt acte de natura contractuala, prin care statul sau
institutiile publice isi gestionau propriul patrimoniu

=> competenta diferita intre litigii privind a) si b)

Astazi, legea nu mai face diferenta, pentru ca nu mai exista acte de gestiune.
 Drept administrativ II

REGIMUL ACTULUI ADMINISTRATIV

Conditii de validitate:

1.Legalitatea

2.Oportunitatea

3.Conditiile de forma

1. Legalitatea este un principiu esential al dreptului administrativ, nu vizeaza numai actele, ci orice
activitate. Isi are originea in Constitutie: art.1 alin.(5), art.16 alin.(2) etc. Pe fond, inseamna ca acest
act trebuie sa fie in conformitate cu toate actele normative cu forta juridica superioara lui.

ADICA

cand emiti un act, trebuie avut in vedere tot sistemul si trebuie respectata competenta autoritatii
care emite acel act; totodata, trebuie sa se parcurga toate etapele prevazute de lege pentru emiterea
actului, adica respectarea cerintelor de forma.

Relatia legalitate-oportunitate

Exista situatii in care un act administrativ sa fie legal, dar sa nu fie oportun (adica nu este
necesar).

PROBLEMA:

Un asemenea act, care nu e ilegal, dar nu e oportun, poate fi anulat? Adica: este oportunitatea o
conditie de validitate? Trebuie sa existe niste sanctiuni?

REZOLVARE:

Exista doua teze in doctrina:

Prima este TEZA SCOLII DE LA BUCURESTI (prof.Iorgovan): oportunitatea este doar o

dimensiune a legalitatii => se poate anula actul.

Cea de-a doua este TEZA SCOLII DE LA CLUJ care desi recunoaste ca ambele chestiuni sunt
conditii de validitate, dar daca actul e ilegal (stricto sensu) atunci instanta se poate pronunta, daca e
doar inoportun, sanctiunea nu tine de judecator, caci nu pate face aprecieri de oportunitate =>
sanctiunea: obligatia administratiei de a revoca actul.
 Drept administrativ II

Acest control asupra oportunitati nu e reglementat nici de Legea contenciosului. Se pune problema
doar a legalitatii aici.

Simpla actiune pe oportunitate nu are sorti de izbanda pe contencios.

Astfel, oportunitatea este o conditie, doar ca sanctiunea nu tine de instanta de contencios.

!!!! Completarea se va face la cursul urmator !!!!

SUSPENDAREA, REVOCAREA, ANULAREA

Suspendarea

Este o masura provizorie. Duce la incetarea efectelor produse de respectivul act pentru o
perioada limitata in timp. Spre deosebire de situatia in care actul inceteaza cu titlu definitiv, masura
se poate dispune atunci cand exista dubii asupra legalitatii

Este o masura prin care se incearca sa se opreasca un eventual prejudiciu.

Poate fi considerat echivalentul arestarii preventive din penal.

Aici, nu se da un verdict, adica nu se spune daca actul este ilegal.

Tipuri de suspendare:

1.suspendarea executarii actului decisa chiar de administratie (de emitent)

2.suspendarea se face de catre organul superior emitentului (solutia ideala)

3.suspendarea se face de catre jurisdictiile special administrative OUG 34/2006

4.suspendarea se face de catre instante: cele mai multe se regasesc aici

Instanta trebuie sa aiba temeiuri, caci nu se poate constata legalitatea actului. Nu se face
diferentiere intre tipurile de act (individuale sau normative) in cazul suspendarii.

PROBLEMA:

art. 14 si art 15. din Legea contenciosului

art. 14 prevede posibilitatea persoanei pretins vatamate de a solicita suspendarea unui act
administrativ dupa ce a luat la cunostinta de existenta si continutul acestuia

Luam un caz concret:

Primarul da o dispozitie pe care o comunica persoanei vizate. Persoana vizata o considera ilegala.
Face o plangere prealabila, plangere pe care o depune la registratura primariei, dar aduce doua
 Drept administrativ II

exemplare, una pentru dovedirea ulterioara. Exista un termen de 30 de zile in care autoritatea
trebuie sa raspunda.

Ce se intampla in acest interval ? Actul produce efecte.

Persoana vatamata are interesul sa suspende actul. AICI, INTERVINE ART.14. care se refera la
acest interval de timp: dupa ce depui plangere prealabila, ai voie sa ceri suspendarea.

Se formeaza un dosar. Se verifica forma corecta a actiunii. Ajungi la termen de judecata,

termen care ar trebui sa fie scurt (aproximativ o saptamana, doua).

In ce conditie va suspenda instanta actul?

Regula: orice act administrativ este prezumat a fi legal. Deci suspendarea este o exceptie,
adica se aplica mai greu.

Astfel, sunt doua conditii cumulative:

Prima conditie: sa existe un caz bine justificat, adica sa se explice de ce ar fi buna suspendarea

*art.2 alin. (1) lit. t – cazurile bine justificare

A doua conditie: suspendarea sa fie necesara pentru a se preveni o paguba iminenta (chiar daca e
aparent ilegal actul, nu se suspenda daca nu exista o paguma iminenta).

*art.2 alin. (1) lit. ş: 2 ipoteze

-prima: prejudiciul material, viitor si previzibil -> protejeaza un interes privat: contenciosul
tipic

-a doua: perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau insititutii
publice -> protejeaza un interes public

Pana in 2007, nu era definiti cazul bine justificat.

PROBLEMA:

Daca instanta admite cererea de suspendare, pana cand se suspenda efectele?

Sentinta de suspendare dureaza pana cand se pronunta asupra actului privind anularea.

Dar pana cand? Pana la prima hotarare sau pana la recurs?

Pana cand spune Tribunalul daca il anuleaza, cu o exceptie: se poate extinde in baza legii, acoperind
si recursul in situatia in care actiunea principala a fost admisa de prima instanta; astfel, trebuie sa ne
raportam la art.15 care vine in prelungirea art.14 => doua cereri consecutive in suspendare trebuie
facute. Daca nu ceri si pierzi in prima instanta, pierzi suspendarea.

Cele doua articole sunt in prelungire.

 Drept administrativ II

Problema pe art. 14

Ce se intampla daca nu se suspenda un act administrativ, administratia il revoca si emite un nou act
cu acelasi continut?

E suspendat de drept (nu mai e obligatorie plangerea prealabila).

*vezi cazul Oprescu vs. Guvern

Calea de atac

Dupa ce se dispune suspendarea, hotararea este executorie, chiar daca e prima instanta si
chiar daca autoritatea face recurs => derogare de la contenciosul clasic.

NU SE POT FORMULA CERERI DE SUSPENDARE INVOCAND ACELEASI MOTIVE.

Problema pe art.15

Reclamantul poate cere suspendarea actului in secundar. Se poate depune actiune fie in cadrul
actiunii principale, fie dupa (daca apare ulterior paguba iminenta). Iar trebuie dovedite cele doua
conditii cumulative.

In faza recursului nu se mai poate cere suspendarea.

Revocarea

Este masura prin care actul administrativ este desfiintat (retras) pe cale adiministrativa.

Se folosesc doua concepte: retractare (retragerea de catre emitent) si revocare (de catre
superiorul emitentului).

Regula in cazul revocarii este revocabilitatea, adica orice act poate fi retras.

Spre deosebire de suspendare, produce efecte definitiv.

Problema:

Efectele opereaza doar pentru viitor sau si retroactiv?

Produce efecte retroactiv, in cazul in care e pe motive de nelegalitate. Produce efecte pentru viitor
daca e pe motive de neoportunitate.

Spre deosebire de suspendare, trebuie sa existe ceritutidine, adica sa fie evident ca nu este
legal actul.
 Drept administrativ II

EXCEPTII de la regula revocabilitatii

(aceste exceptii nu functioneaza pentru actele administrative normative, pentru ca pot fi oricand
pasibile de revocare)

vizeaza doar actele individuale

In doctrina, sunt irevocabile actele :

-prin care s-au aplicat sanctiuni administrative pentru care autoritatile si-au dat deja parerea

- administrative emise pentru a putea fi incheiate anumite contracte civile sau actele care au legatura
cu buna executare a unui contract civil deja incheiat

-actele care deja au fost executate material

-anumite drepturi care odata conferite de administratie sunt garantate prin stabilitate

-administrative jurisdictionale

Diferenta doctrina-lege: art.1 alin. (6) legea contenciosului: act contestat chiar de catre emitent