Drept administrativ II

Cursul 7 – 19.11.2014

Modalitati de punere in valoare a domeniului public

Sunt instrumente juridice prin care dependintele domeniului public pot fi integrate in
circuitul economic civil, fara ca prin ele sa se aduca atingere regimului special de protectie.

Sediul materiei

Constitutie: art.136 alin. (4): Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice,
ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori
închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

– stabileste principiul de baza al regimului domenial: inalienabilitatea, insa avem un amendament:

bunurile proprietate publica pot fi concesionate, inchiriate, date in folosinta gratuita, date in
administrare; nu trebuie izolate.

Norme generale: Codul Civil Capitolul II Titlul VI, Legea 213/1998, OUG 34/2006, OUG 54/2006,
Legea administratiei publice locale Capitolul XIII

Legi speciale:

in materie de concesiune (cele doua ordonante - OUG 34/2006, OUG 54/2006) si pe anumite tipuri
de concesiuni (exemple: Legea minelor, Legea energiei electrice si a gazelor 223/2013, Legea
petrolului 238/2004 – toate acestea au regim aparte)

1. DREPTUL DE ADMINISTRARE

Este oferit in urma operatiunii numite ,,dare in administrare”, se constituie cu titlu gratuit.
Natura juridica este de drept real, insa nu civil, ci de natura administrativa, adica este supus dreptului
public.

=> dreptul real din administrativ ≠ dreptul real din civil

Se confera cu titlu gratuit.

a) Constitutia: implica o anumita categorie de beneficiari (entitati din sectorul public, nu

persoane private): regii autonome si institutii publice (sintagma foarte larga).

b) Codul civil: preia o formulare mai veche si extinde sfera beneficiarilor. Astfel, art. 868
prevede:

(1) Dreptul de administrare aparţine regiilor autonome sau, după caz, autorităţilor administraţiei
publice centrale sau locale şi altor instituţii publice de interes naţional, judeţean ori local.
 Drept administrativ II

Exista o diferenta intre cele doua (Constitutie, Cod Civil)? Nu, prin faptul ca sintagma
,,institutii publice”, din Constituie, este foarte larga, cele doua devin compatibile.

c) Legea 213: dispozitiile sale au fost criticate, caci se face o confuzie intre autoritate (=cea
care se afla in varful ierarhiei, are putere decizionala, numeste conducatorii institutiilor) si institutie
(serviciu public).

Prof. Iorgovan: veritabilele autoritati (spre exemplu Curtea Constitutionala) nu pot fi incluse
in sfera institutiilor.

Cine confera acest drept? Guvernul sau, dupa caz, consiliile.

Exista, de fapt, doua drepturi de administrare:

1. Un drept de administrare general, care este conferit direct de Constitutie si de legile organice
Guvernului si consiliilor.

2. Un drept de administrare subsecvent, care se constituie in baza celui general (li se confera regiilor
autonome si altora).

Cum se constituie dreptul de administrare?

Este o procedura administrativa, nu se incheie un contract, pentru ca partile sunt entitati

publice. Daca este bun din domeniul public al statului, prin hotarare de Guvern. Daca este bun din
domeniul local sau judetean, prin hotararea CL sau CJ.

Prerogativele conferite

art.868 alin.(2) Codul Civil: Titularul dreptului de administrare poate folosi şi dispune de
bunul dat în administrare în condiţiile stabilite de lege şi, dacă este cazul, de actul de constituire =>
folosinta si dispozitie.

Dispozitia se refera la distrugere, deformare (in sens material) si la incheierea actelor juridice
– drepturile si bunurile parasesc patrimoniul, constituirea unor drepturi reale, instituirea de sarcini
(in sens juridic). Aici, avem doua opinii:

*Civilistii: spun ca dispozitia se refera doar la sensul material, nu este posibila in sens juridic,
pentru ca sunt bunuri inalienabile.

*Administrativistii: invers, admit doar in sensul juridic; nu poate fi admisa ideea de

distrugere; in opinia lor, interventiile (spre exemplu: decuparea unei parti dintr-un perete) inseamna
doar o gestiune, nu acte de dispozitie – tin de folosinta.

dar

asta nu inseamna ca se pot face tot felul de interventii, adica sa ii modifici natura/destinatia, dar
daca, prin absurd, se accepta sa ii schimbi destinatia, atunci este o dispozitie in sens material – putin
probabil.
 Drept administrativ II

Se pot constitui drepturi reale corespunzatoare celor de proprietate publica. Institutiile, si

autoritatile in general, care au primit in administrare bunuri publice, pot avea calitate de concedent,
adica pot incheia contracte de concesiune cu diversi privati (OUG din 2006 - ambele).

Efect: dreptul de concesiune – atribuit concesionarului.

OUG 54/2006 art.5 – explica cine este concedent

Nu se confunda cu dezmembramintele!

Incetarea sau stingerea dreptului de administrare

Avem doua ipoteze:

1. Cand inceteaza chiar dreptul de proprietate publica, din care deriva dreptul de administrare

*dreptul de proprietate publica inceteaza prin declasare sau cand bunul a pierit

2. Conform principiului simetriei acteor juridice, cine a conferit acest drept il poate revoca (prin
hotarare, Guvernul sau consiliile). Dar aceasta decizie nu este una discretionara – trebuie sa o
impuna interesul public (conditie).

Cum se apara dreptul de administrare

drept real => Legea permite actiuni confesorii

art. 870 Cod Civil face trimitere la art.696 alin.(1) Cod Civil : acţiunea confesorie de superficie poate fi
intentată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului, chiar şi a proprietarului
terenului.

In instanta, va sta sa apere dreptul chiar beneficiarul, nu va sta chiar proprietarul, caci nu se
pune in discutie dreptul de proprietate, ci dreptul de administrare. Daca se pun in discutie dreptul de
proprietate si dreptul de administrare, se va apara in instanta fie doar proprietarul, fie amandoi, de la
caz la caz.

Regiile autonome

Sunt componente ale sistemului administratiei publice, dar s-au desprins pentru ca
gestioneaza serviciul public de natura economica, au activitati prestatoare/economice, care se
soldeaza cu incasari => dupa 1989, fostele unitati economice de stat au fost supuse unui proces de
tranformare: statul inainte se ocupa de tot, dar in prezent unitatile au fost transformate. Legea
15/1990 prevedea ca se transforma in regii autonome (deci, se mentine totusi sectorul public, dar au
o anumita autonomie) sau societati comerciale (control exercitat de stat).

*La regii autonome, se aplica dreptul administrativ. Ele se autogestioneaza, isi organizeaza
singure activitatile, prioritatile. Pastreaza o buna parte din incasari, nu depind de stat.

*La societatile comerciale, influenta statului nu se mai realizeaza prin acte de autoritate, se
aplica legislatia comerciala. Decid actionarii (statul este actionar).
 Drept administrativ II

Dupa 1990, conceptia s-a schimbat: s-a urmarit transformarea in regii autonome, s-a marit
numarul de societati comerciale si de companii nationale.

Exemple: la nivel central – R.A.Monitorul Oficial (trebuie sa fie strict monitorizata, de aceea
nu se poate privatiza); la nivel local – R.A.T.C.

2. DREPTUL DE FOLOSINTA GRATUITA

Apare in Constitutie la art.136 alin.(4). Textul acesta, privind dreptul de folosinta gratuita, a
fost introdus in 2003, la revizuirea Constitutiei, pentru ca pana atunci erau doar trei modalitati de
punere in valoare a domeniului public: administrarea, concesionarea, inchirierea.

Chiar si asa, era reglementat prin legi organice (Legea 215 – art.124 si Legea 213 – art.17.
abrogat de Codul Civil).

Sunt beneficiare institutiile de utilitate publica art.874 alin.(1) Cod Civil, articol care preia
sintagma din Constitutie. Legea administratiei publice locale are o abordare diferita in privinta
beneficiarului:

art. 124 – persoana juridica fara scop lucrativ care desfasoara activitati de binefacere sau de utilitate
publica si serviciile publice

PROBLEMA:

institutii de utilitate publica = persoana juridica fara scop lucrativ care desfasoara activitati de
binefacere sau de utilitate publica si serviciile publice?

Adica : este notiunea de ,,servicii publice” (=institutii publice) compatibila cu Constitutia ?

Nu, nu este compatibila, daca o privim din acest punct de vedere, adica din prisma institutiei
publice.

Prerogativele dreptului de folosinta gratuita

Este drept real de natura administrativa. Prerogativa de baza: folosinta. Mod de constituire:
prin act administrativ (HG, HCL, HCJ). Nici aici nu se incheie contract. Nu se mai reia prerogativa de
dispozitie (pentru ca este intuitu personae).

art.874 alin.(2) Cod Civil: beneficiarul nu va dobandi si fructele civile – aceasta este regula, dar se
poate deroga prin actul de constituire (HG/HCL/HCJ).

Incetarea sau stingerea dreptului de folosinta gratuita

Cand inceteaza dreptul de proprietate sau cand este revocat (la fel ca la dreptul de
administrare).
 Drept administrativ II

DIFERENTA : Dreptul de administrare nu este acordat pe vecie, dar nu se precizeaza o durata, un

termen, in schimb, dreptul de folosinta gratuita trebuie sa aiba un termen.

Apararea dreptului de folosinta gratuita

- la fel ca la dreptul de administrare

3. INCHIRIEREA

In Codul Civil, doar se mentioneaza in art.861 alin.(3), dar nu se detaliaza. E mentionat si in

Constitutie. Legea 213/1998 prevede texte speciale privind inchirierea la art.14, 15, 16. Inchirierea
este un drept conferit printr-un contract, nu act administrativ, precum este la dreptul de
administrare sau la dreptul de folosinta gratuita.

Procedura administrativa:

art.14 : pentru a se inchiria un bun din domeniul public, trebuie sa existe o decizie in acest sens <-> se
face in prealabil un studiu de oportunitate, adica de ce este mai bine sa inchiriezi; daca studiul da de
inteles ca inchirierea este utila pentru colectivitate, urmeaza o HG/HCL/HCJ => se declanseaza
procedura.

Dupa se trece la procedura de atribuire => art.15 : licitatie publica [gasim si in Legea
administratiei publice locale in art.123 alin.(2)].

Se depun oferte. Legea nu detaliaza aceasta procedura foarte clar => fiecare localitate, prin
CL, isi adopta un regulament de organizare a licitatiilor publice <-> regulamentul tine cont de
principii.

Contractul de inchiriere, fata de cel de locatiune din civil, este din administrativ (Legea
contenciosului-administrativ art.2) => este un contract administrativ => merge in contencios, in caz
de litigiu.

Legea 213 prevede niste clauze care trebuie inserate in contract, clauze de natura sa asigure
destinatia interesului public. Tot aceasta lege spune de modul in care se percepe si se partajeaza
chiria, adica depinde daca a fost inchiriat direct de proprietar (Guvern sau consilii) sau de institutiile
care il administreaza. In cazul in care il administreaza, legea prevede ca se va imparti chiria astfel:
insitutia care il administreaza 20-50%, iar restul merge in bugetul proprietarului. Procentul (20-50%)
se stabileste prin actul de infiintare.

PROBLEMA:

Exista in civil contract de locatiune. Dispozitiile codului civil sunt aplicabile pentru domeniul
public?

In general, nu, contractul de inchiriere este intuitu personae. Spre exemplu, subinchirierea nu
merge.