Drept administrativ II

Cursul 8 – 21.11.2104

4.CONCESIUNEA
Concesiunea este o forma traditionala de conlucrare intre stat si operatorii economici.
Persoanele de drept privat sunt autorizate sa gestioneze bunuri ale statului, sa presteze anumite
servicii pentru colectivitate, sa realizeze lucrari.

Se apeleaza atunci cand solutia utilizarii unui bun in regie proprie de catre administratie sau
prestarea unui anumit serviciu pentru colectivitate sau realizarea de lucrari presupun:

-costuri ridicate pentru stat sau pentru autoritatile locale

-resurse umane de care administratia nu beneficiaza

-un grad de specialitate de care administratia nu beneficiaza

Este o forma de parteneriat public-privat (in legislatie, contractul de concesiune este tratat
autonom fata de parteneriatele clasice). Diferentele intre cele doua pot fi: modul in care se
finanteaza proiectul respectiv, modul in care se distribuie riscurile contractuale intre parti.

In dreptul nostru, exista trei tipuri de concesiuni:

I. CONCESIUNEA DE BUNURI

II. CONCESIUNEA DE LUCRARI PUBLICE

III. CONCESIUNEA DE SERVICII

Acestea sunt reglementate prin OUG 34/2006 si OUG 54/2006 – reglementari cadru. Exista si
legi speciale pentru diverse domenii, adica pentru tipuri mai diferite ca reglementare in materia
concesiunii: concesiuni speciale – legislatie in materie miniera: Legea minelor nr.85/2003; Legea
petrolului nr.238/2004; Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr.123/2012 etc.

In aceste reglementari speciale, intalnim specii si proceduri de concesionare pentru bogatiile

solulului si bogatiile subsolului, reglementari derogatorii de la cele doua OUG, pentru ca sunt
activitati de interes absolut strategic.

OG 21/2006 priveste concesionarea monumentelor istorice si este tot o lege speciala (vizeaza
obiectivul concesiunii, modalitatile de conlucrare cu particularii pentru intretinere, punerea in
valoare a monumentelor istorice etc).
 Drept administrativ II

I. Concesiunea de bunuri proprietate publica

Reglementarea cadru: OUG 54/2006

Inainte de aparitia celor doua OUG, reglementarea tuturor concesiunilor era prevazuta de
Legea 219/1998 care avea o viziune comerciala asupra naturii juridice a acestui gen de contract,
inclusiv litigiile erau date in competenta instantelor comerciale.

In 2004, s-a modificat Legea 219. A aparut si Legea contenciosului-administrativ care califica
concesiunile ca fiind contracte administrative => competenta instantei de contencios.

In 2006, au aparut cele doua OUG.

Spre deosebire de OUG 34/2006, care a fost modificata de foarte multe ori, OUG 54/2006,
dupa ce a fost aprobata, a ramas la fel.

Obiectul de reglementare al OUG 54/2006 nu acopera, insa, toate bunurile statului sau ale
unitatilor administrativ-teritoriale, ci doar pe cele din domeniul public.

PROBLEMA:

Regimul aplicabil unor eventuale concesiunii avand ca obiect bunuri private ale statului/
unitatii administrativ-teritoriale. Aici, ce reguli se aplica?

O reglementare cadru, ca Legea 219/1998, nu mai exista. Nu inseamna ca legiuitorul interzice

incheierea contractului de concesiune pentru bunuri private, inseamna doar ca nu gasim in OUG
54/2006, ci in legi speciale. Spre exemplu: Legea 50/1991. De asemenea, OG 21/2006 care se refera
si la monumentele din domeniul privat al statului. Pentru alte categorii, insa, nu avem o lege-cadru
=> ii revine Guvernului/CL/CJ sa stabileasca modul in care se vor concesiona bunuri private din
perspectiva procedurii de urmat.

OUG 54/2006 se ocupa in detaliu de concesiunea bunurilor, iar in HG 168/2007 avem

normele de aplicare.

Definitie
Contractul de concesiune de bunuri publice este unul incheiat in forma scrisa, prin care
concedentul, adica o autoritate publica, transmite concesionarului, adica o persoana fizica sau
juridica, pentru o perioada determinata, drepturi si obligatii de a exploata un bun proprietate
publica, pe riscul si pe raspunderea sa, in schimbul unei redevente.

Este definitorie durata acestuia, care poate fi foarte mare. OUG: durata nu va depasi 49 ani,
cu posibilitatea prelungirii cu cel mult jumatate din durata stabilita initial printr-un singur acord de
vointa al partilor.
 Drept administrativ II

Prin acest contract se ofera concesionarului asa-numitul drept de concesiune (denumire

generica), care este un drept real, de natura administrativa.

Gasim norme si in Codul civil. Spre exemplu:

- art.871 reia teza conform careia exista drepturi si obligatii de exploatare a bunurilor de catre
concesionar

- art.872 ingaduie concesionarului sa efectueaze orice acte materiale sau juridice necesare pentru
exploatarea bunurilor, dar adauga cateva interdictii: nu poate fi instrainat; nu poate fi grevat nici
bunul concesionat si nu pot fi grevate nici eventualele bunuri care rezulta din contract si nici bunurile
destinate realizarii concesiunii, unele apartinand chiar concesionarului

Procedura de concesionare
O regasim in OUG 54/2006.

Prima etapa vizeaza declansarea concesiunii, adica initiativa concesiunii unui bun proprietate
publica. Initiativa poate apartine fie administratiei (concedentului), fie investitorului particular
interesat. Indiferent cine vine cu initiativa, trebuie intocmit un studiu de oportunitate.

Acest studiu lamureste daca este cazul sa se declanseze o procedura de concesionare a unui
bun sau nu. Trebuie sa fie insusit de concedent. Daca este oportuna concesionarea, se intocmeste
caietul de sarcini, care stabileste limitele de baza ale viitoarei concesiuni, adica acesta este
obiectivul concesiunii, adica trebuie sa fie de interes public.

Dupa ce se intocmeste caietul de sarcini, adica are loc decizia de declansare, se aproba de
Guvern/CL/CJ, dupa caz, prin hotarare.

Proceduri de atribuire

1. Licitatia

2. Negocierea directa – in mod exceptional

3. Atribuirea directa – in mod exceptional

1.LICITATIA

Reprezinta regula. Pentru a se realiza o transparenta decizionala, pentru a se realiza libera

concurenta, anuntul de declansare a procedurii trebuie publicat (Partea a VI-a MOR + ziar de
circularie nationala + ziar de circulatie locala). Operatorii economici interesati pot obtine
documentatia de atribuire, pot solicita calificari din partea concedentului, concedent care trebuie sa
raspunda in termen. Pentru a fi procedura valabila, trebuie sa fie depuse cel putin trei oferte
valabile.
 Drept administrativ II

Criteriile de atribuire (cum se desemneaza castigatorul):

-principalul criteriu: REDEVENTA MAI MARE -> criteriu de baza

-capacitatea economico-financiara a concesionarul (adica daca este in stare sa ,,duca” contractul, sa

nu fie riscul de a da faliment)

-protectia mediului

-alte conditii impuse de natura bunurilor

Mergand pe aceste criterii , se desemneaza castigatorul; contractul de

concesiune va putea fi incheiat dupa un termen de asteptare, nu imediat, pentru ca trebuie sa fie
instiintati in privinta rezultatelor toti participantii (3 zile), dupa se asteapta alte 20 zile si se
semneaza. In cele 20 zile se pot face contestatii.

2. NEGOCIERE DIRECTA

OUG: daca dupa ce se repeta procedura de licitatie publica, nu se depun trei oferte valabile,
se apeleaza la procedura de negociere directa (adica nu se alege daca se merge pe licitatie sau se
merge pe negociere directa)

Presupune o procedura transparenta (sunt termene mai scurte). Concedentul va purta o

negociere concreta si directa cu fiecare ofertant valabil <=> se stabileste care este cea mai buna
oferta.

3. ATRIBUIRE DIRECTA

Poate fi utilizata atunci cand avem de-a face cu diverse intreprinderi publice (companii
nationale, societati nationale sau alte societati comerciale, aflate in subordinea sau coordonarea
autoritatilor publice si care s-au format din reorganizarea regiilor autonome). Aceasta atribuire
directa este doar pentru ele, pentru ca au obiectul de activitate exploatarea bunurilor care li se
concesioneaza.

Contractul de concesionare
Forma trebuie sa fie scrisa, nu exista concesiuni consensuale, este ceruta forma ad
validitatem. Trebuie sa fie in limba romana, iar legea aplicabila este intotdeauna cea romana.

In legatura cu forma, sunt si norme mai permisive daca concesionarul este strain, adica poti
incheia in 4 exemplare – doua dintre ele in lb. romana, cu mentiunea ca in caz de litigiu are prioritate
exemplarul in limba romana.

Structura contractului este duala, adica are clauze care formeaza partea reglementara –
cuprinde clauze impuse de caietul de sarcini si clauze care au putut fi negociate, nu impuse, si
reprezinta partea conventionala. In anexe, gasim repere.
 Drept administrativ II

Principiile care stau la baza concesionarii bunurilor proprietate publica

Transparenta, nediscriminare, proportionalitate, tratament egal, libera concurenta -> toate
tin de economia de piata.

Contestatiile
Nu avem o jurisdictie administrativa, nu avem o competenta a Consiliului National de
Solutionare a Contestatiilor (CNSC).

Partile contractului
Concedentul (autoritatea publica) si cesionarul.

Au calitatea de concedent in numele proprietarului: ministerele sau alte organe de

specialitate sau, la nivel local, CJ/CL/institutiile publice de interes local din subordine. Concesionarul
poate fi orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina, se poate si o intreprindere publica, dar,
in principiu, este o calitate a particularilor.

Obiectul contractului de concesiune

Obiectul (derivat) al contractului il reprezinta bunurile care sunt proprietate publica a statului sau a
unitatilor adminitrativ-teritoriale.

Din perspectiva concedentului: redeventa (care se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale)
+ realizarea obiectivelor fixate prin caietul de sarcini

Din perspectiva concesionarului: bunurile care ii sunt date in exploatare, adica dreptul pe care il
obtine

=> contracte sinalagmatice cu titlu oneros, nu exista cu titlu gratuit

Clauze specifice
Sunt prevazute de OUG 54/2006 si sunt:

- contractul va cuprinde clauzele negociate, in completarea celor din caietul de sarcini, fara sa poata
contraveni obiectivelor concesiunii si clauzele prevazute in caietul de sarcini

- interdictia concesionarului de a subconcesiona (pentru ca e intuitu personae), cu exceptia cazurilor

prevazute expres de OUG

- sa fie inserate in contract clauze contractuale referitoare la impartirea responsabilitatilor de mediu

intre parti

- trebuie precizate, in mod distinct, categoriile de bunuri ce vor fi utilizate de concesionar in

derularea concesiunii, respectiv clauzele privind regimul bunurilor utilizate, bunuri care sunt de doua
feluri: de retur (pe care le returneaza dupa finalizarea contractului: sunt chiar cele date in
concesiune, adica cele care au facut obiectul concesiunii – revin de plin drept, gratuit si libere de
 Drept administrativ II

orice sarcini concedentului la incetarea contractului) si proprii ale concesionarului (spre exemplu,
utilajele; nu pot fi grevate pentru ca afecteaza concesiunea).

Subconcesionarea
Este interzisa ca regula, dar exista o exceptie pentru intreprinderile publice care pot primi
bunuri in concesiune in atribuire directa (=> pot subconcesiona); se face studiu de oportunitate,
concesionarea trebuie aprobata de Guvern/CL/CJ. Aceasta posibilitate poate fi prevazuta si din start
(sa fie inserata o mentiune de la inceput).

Modificarea contractului de concesiune

Se face o distinctie in functie de clauzele modificate: modificarea clauzelor reglementare sau
modificarea clauzelor negociate.

Cele negociate, conventionale urmeaza regimul dreptului comun, nu se pot schimba unilateral de
vreo parte.

Cele reglementare – aici modificarea este operata de concedent, fara acordul celuilalt, dar nu poate
fi arbitrara sau abuziva decizia; concesionarul va primi despagubiri -> principiul de baza: ECHILIBRUL
FINANCIAR AL CONTRAPRESTATIILOR – nu poate fi obligat concesionarul sa suporte o crestere a
obligatiei sale, in urma deciziei autoritatii publice sau daca rezulta dintr-un caz de forta majora sau
caz fortuit, dar concesionarul nu are posibilitatea sa intrerupa exploatarea bunului respectiv, pentru
ca dreptul de concesiune este in egala masura si o obligatie.

Incetarea contractului de concesiune

Contractul de concesiune inceteaza:

1. Cand expira durata contractului

2. Inainte de termen:

a) cand una dintre parti, in mod culpabil, nu isi executa obligatia (reziliere, despagubiri,
posibilitatea denuntarii unilaterale de catre concedent pe motive de interes public, cu o justa
despagubire si prealabila – acest ,,prealabil” e discutabil)

b) atunci cand dispare bunul concesionat dintr-o cauza de forta majora sau cand exista un caz
obiectiv care il impiedica pe concesionar sa mai exploateze bunul respectiv

Daca castigatorul refuza sa semneze contractul => despagubiri.

*Legea contenciosului-administrativ prevede o situatie speciala: prevede posibilitatea in

contencios, prin care sa fie obligat acel operator economic sa semneze contractul – este doar teorie,
nu are fundament in practica, pentru ca un operatorul economic nu are niciun interes sa nu execute
contractul.

In cazul in care castigatorul nu vrea sa semneze => nu va fi desemnat al doilea de pe lista, ci

se reia procedura de la capat.
 Drept administrativ II

Garantii – masuri asiguratorii

Trebuie dispuse de concesionar: o suma fixa raportata la valoarea contractului, care
reprezinta o cota-parte din suma obligatiei de plata catre concedent. Pot fi puse in garantie si titluri
de credit, asupra carora se va institui garantie reala mobliara, cu acordul concedentului.

Dreptul de control
Acest contract, fata de cele civile, chiar daca se atribuie folosinta, in niciun moment
autoritatea nu isi pierde dreptul de control asupra a tot ce inseamna derularea sau verificarea
contractului.

Persoana care considera ca un contract a fost calificat drept contract de concesiune de

bunuri proprietate publica, cu nerespectarea prevederilor, poate solicita punctul de vedere al
Autoritatii Nationale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice.

Publicitatea contractului de concesiune

Contractele, daca au ca obiect terenuri, trebuie sa fie inregistrate in Cartea Funciara (e drept
real, de natura administrativa). Concedentul are obligatia intocmirii unui dosar al fiecarei concesiuni
atribuite, cu caracter de document public.

Solutionarea litigiilor
Dincolo de dispozitiile generale din Legea contenciosului-administrativ, gasim norme exprese
in OUG 54/2006: orice litigiu este de competenta instantei de contencios. Prima instanta este
tribunalul in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante. Impotriva hotararii
tribunalului, se poate declara recurs la sectia de contencios-administrativ a Curtii de apel.

OBSERVATIE !

HG 168/2007 – norme de aplicare: gasim o anexa privind modelul de contract de concesiune si intr-o
clauza finala a acestui contract se prevede posibilitatea de a recurge la arbitrajul de drept privat –
ILEGAL (opinie prof.)

ANALIZA DISPOZITIILOR NCPC REFERITOARE LA ARBITRAJ – pentru seminar

 Drept administrativ II

II, III. Concesiunea de lucrari si servicii

Reglementarea cadru: OUG 34/2006

Reglementare la nivel european (Directiva nr.23/2014 privind regimul acestor concesiuni de

lucrari si de servicii) – trebuie sa fie transpusa in dreptul intern, nu este operabila la acest moment,
va fi la anul adoptat <=> va fi abrogata OUG 34/2006

OUG 34/2006 accentueaza regimul achizitiilor si aloca pentru concesiune o parte destul de
restransa – Capitolul VI – contractul de concesiune

Concesiunea de lucrari publice si de servicii

Contractul de concesiune de lucrari publice: contract cu aceleasi caractere ca si cel de achizitii
publice de lucrari, cu deosebirea ca in contrapartida lucrarii realizate, concesionarul va primi din
partea concedentului dreptul de a exploata aceste lucrari pe o perioada determinata sau va primi
acest drept insotit de plata unei sume de bani, suma pe care o da tot concedentul (art.3 OUG
34/2006).

Contractul de concesiune de servicii: are aceleasi caracteristici ca si contractul de servicii, cu

deosebirea ca in contrapartida serviciilor prestate contractantul, in calitate de concesionar, primeste
din partea autoritatii contractante, in calitate de concedent, dreptul de a exploata serviciile pe o
perioada determinata sau acest drept insotit de plata unei sume de bani prestabilite.

OBSERVATIE !

Se urmareste sa se faca o distinctie intre concesiune si achizitie publica, distinctie care se

realizeaza pe criteriul distributiei riscurilor.

OUG: achizitia este un fel de contract de vanzare-cumparare; echivaleaza cu un act prin care
autoritatea publica cumpara ceva pentru care trebuie achitat pretul din bugetul public. Nu se mai
pune problema riscului vanzatorului, riscul ramane la autoritate.

Modul in care sunt asumate riscurile – acest criteriu nu se gaseste in OUG, ci in HG 71/2007.
Textul spune ca daca avem de-a face cu un contract in cadrul caruia contractantul (particularul)
primeste dreptul de a exploata lucrarile pe care le realizeaza, dar preia si cea mai mare parte din
riscurile afarente acestui demers, un asemenea contract este calificat ca fiind de concesiune.

La concesiunea de servicii este la fel.

 Drept administrativ II

Partile
1. Concedent (sau autoritate contractanta)

2. Concesionar

1. Orice organism al statului, in sens larg. Astfel, art. 8 din OUG 34/2006:

Este autoritate contractantă în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă:

a) oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie publică - care acţionează la nivel
central ori la nivel regional sau local;

b) oricare organism, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a
fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial şi care
se află cel puţin în una dintre următoarele situaţii:

- este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau
de către un alt organism de drept public;

- se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este
definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public;

- în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de

jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o autoritate contractantă, astfel cum
este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;

b1) orice regie autonomă sau companie naţională/societate comercială cu capital integral ori
majoritar deţinut de o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt
organism de drept public;

c) oricare asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit.
a), b), d) sau e);

d) oricare întreprindere publică ce desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la cap.
VIII secţiunea 1, atunci când aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru
destinate efectuării respectivelor activităţi – este vorba de cele care desfasoara activiti in materia
apei,energiei, transportului, postei;

e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevăzute la lit. a)-d), care desfăşoară una sau mai multe
dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea 1, în baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum
este acesta definit la art. 3 lit. k), acordat de o autoritate competentă, atunci când acesta atribuie
contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi.

2. Orice persoana (=operator economic) de drept public sau de drept privat. Definitia operatorului
economic – art.3 OUG: operator economic - oricare furnizor de produse, prestator de servicii ori
executant de lucrări - persoană fizică/juridică, de drept public sau privat, ori grup de astfel de
persoane cu activitate în domeniul care oferă în mod licit pe piaţă produse, servicii şi/sau execuţie de
lucrări.
 Drept administrativ II

Procedura de atribuire a contractului de concesiune de lucrari/servicii

Se intocmeste un studiu de fundamentare. *daca este un contract de concesiune de lucrari,

se mai realizeaza un studiu de fezabilitate*

Aceste doua studii trebuie sa demonstreze ca se impune concesionarea lucrarii/serviciului.

Astfel, studiul de fundamentare trebuie sa:

-identifice si riscurile si modul in care trebuie asumat acest risc de concesionar

-fie aprobat de autoritatea contractanta

Dupa aprobare studiului de fundamentare, autoritatea contractanta are obligatia sa asigure

intocmirea documentatiei de atribuire (dosarul concesiunii). Elementul central il reprezinta caietul de
sarcini, care va cuprinde obiectivele concesiunii, investitiile pe care trebuie sa le faca concesionarul,
propunerea autoritatii privind riscurile etc.

Dupa, in cadrul anuntului de participare, se anunta si criteriile de selectie/atribuire. Este o

diferenta intre candidat si ofertant. Candidatul reprezinta orice operator care isi depune o
candidatura, iar prin selectie, ei devin ofertanti.

Criteriile de selectie:

-situatia personala a candidatului sau a ofertantului

-capacitatea de exercitare a activitatii profesionale

-situatia economica si financiara

-standarde de asigurare a calitatii

-standarde de protectie a mediului

Criteriile de atribuire:

-nivelul tarifelor de utilizare platibile de catre beneficiarii finali

-nivelul redeventei

-gradul de preluare a riscului de catre concesionar

-planurile de finantare si dezvoltare prezentate

-nivelul calitativ, tehnic si functional al solutiilor tehnice propuse

-modul de asigurare a protectiei mediului

-modul de rezolvare a unor probleme sociale

 Drept administrativ II

Criteriile de atribuire trebuie sa fie precizate. O diferenta fata de concesionarea bunurilor

este faptul ca aici nu mai conteaza foarte tare nivelul redeventei (asta daca exista).

*orice lucrare/serviciu este desinat cetateanului => conteaza ce tarife se cer de la cetatean;
daca autoritatea contractanta negociaza si o redeventa (cota-parte din incasari), conteaza si ea*

**conteaza si gradul de risc, durata concesionarii, nivelul calitativ etc**

Ponderea fiecarui criteriu nu trebuie sa duca la distorsionarea rezultatului procedurii de

atribuire. In plus, se prevede obligatia depunerii de ofertanti a unei garantii de participare, al carei
cuantum nu poate depasi 2% din valoarea estimata a contractului (art.41-44 HG 71/2007).

Principii

Sunt cele de la bunuri: transparenta, nediscriminare, proportionalitate, tratament egal, libera

concurenta -> toate tin de economia de piata.

Procedurile de atribuire propriu-zise

1. Licitatia, cu cele doua specii ale sale:

a) Licitatia deschisa (=procedura la care orice operator economic interesat are dreptul de a
depune oferta)

b) Licitatia restransa (=procedura la care orice operator economic are dreptul de a-si depune
candidatura, urmand ca numai candidatii selectati sa aiba dreptul de a depune oferta)

2. Dialogul competitiv, care urmeaza doua etape:

a) orice operator economic isi poate depune o candidatura

b) urmeaza o selectie, adica se poarta discutii cu fiecare, urmand, ca pe baza solutiilor

candidatilor, cei selectati sa elaboreze oferta finala

PROBLEMA:

Cand se apeleaza la licitatie si cand la dialog competitiv?

La licitatie se apeleaza atunci cand autoritatea contractanta are deja solutia, stie ce vrea,
adica poate defini clar specificatiile tehnice. Daca autoritatea contractanta nu este constienta de
solutie, apeleaza la dialogul competitiv.

In mod exceptional, daca licitatia sau dialogul competitiv esueaza, se poate apela la o alta
procedura: negocierea, cu publicarea prealabila a unui anunt de participare.
 Drept administrativ II

Solutionarea contestatiilor privind procedura de atribuire

Orice persoana care se considera vatamata poate solicita, prin contestatie, anularea actului,
obligarea autoritatii de a emite un act etc, contestatie care se face prin sesizarea Consiliului de
Solutionare a Contestatiilor (CNSC) – art.9 OUG. Potrivit art.21 din Constitutie, aceasta procedura
este facultativa si gratuita, deoarece reprezinta o ,,jurisdictie administrativa speciala”. ADICA:
persoana vatamana se poate adresa instantei de contencios, nu este obligata sa sesizeze CNSC.

Deciziile pot fi atacate pe calea plangerii la curtea de apel, sectia de contencios-adinistrativ in

a carei raze se afla sediul autoritatii contractante. Pe cale de exceptie, pentru procedurile de atribuire
de servicii si/sau lucrari aferente infrastructurii de transport de interes national, instanta competenta
este intotdeauna Curtea de Apel Bucuresti, Sectia de contencios-administrativ.

Cat priveste despagubirile, acordarea lor este de competenta exclusiva a instantei, neintrand
in atributiile CNSC.

Aceste litigii se vor solutiona de urgenta si cu precadere, ceea ce inseamna termene (relativ)
scurte.

Regimul contractului de concesiune de servicii/lucrari publice

Incheierea sa este etapa finala a procedurii de atribuire (rezultatul procedurii se va
comunica tuturor participantilor, iar ofertantului declarat castigator i se va remite invitatia pentru
semnarea contractului) si presupune termene de asteptare.

Termenele de asteptare sunt de 11 zile sau de 6 zile:

a) 11 zile – in cazul in care valoarea estimata este egala sau mai mare decat pragurile valorice
prevazute la art. 55 alin. (2) OUG 34/2006

b) 6 zile – in cazul in care valoarea estimata este mai mica decat pragurile valorice prevazute la art.
55 alin. (2) OUG 34/2006

Pragurile valorice sunt:

-130.000 euro pentru contractul de concesiune de servicii, daca autoritatea se incadreaza in una din
categoriile prevazute la art.8 lit.a)-c)

-400.000 euro pentru contractul de concesiune de servicii, daca autoritatea se incadreaza in una din
categoriile prevazute la art.8 lit.d) sau e)

-5.000.000 euro, pentru contractul de concesiune de lucrari

In mod exceptional, procedura de atribuire se va anula atunci cand:

- au fost depuse doar oferte neconforme si/sau inacceptabile

- nu a fost depusa nicio oferta

- au fost depuse doar oferte ecleptice (=nu pot fi comparate, au solutii total diferite, sunt haotice)
 Drept administrativ II

- daca exista abateri grave de la prevederile legislative care afecteaza procedura de atribuire

- daca este imposibila incheierea contractului

Partile contractului
1. Concedent

2. Concesionar

Asumarea riscurilor
In mod obligatoriu, concesionarul preia cea mai mare parte a riscurilor: riscul de
disponibilitate si riscul de piata.

Risc de disponibilitate = nerespectarea unor parametri de performanta sau a calitatii

constructiei/serviciului pe intreaga durata de viata a proiectului. ADICA: ai clienti, dar nu faci fata.

Risc de piata = neintrebuintarea de utilizatorii finali (uzageri) a rezultatului, desi lucrarile

respecta toti parametrii. ADICA: nu ai clienti.

Se gasesc in caietul de sarcini si in clauzele din contractul final.

Daca riscurile sunt asumate integral de catre concesionar, concedentul nu poate fi obligat la
plata vreunei sume de bani. Riscul poate fi negociat, dar regula este ca majoritatea este suportat de
concesionar.

Drepturi si obligatii
Gasim detalii in normele de aplicare. Sunt precizate generic, pornind de la dreptul de a
exploata lucrari/servicii si de a culege fructele. Concesionarul poate incheia cu tertii contracte, daca
sunt necesare pentru derularea concesiunii. Concesionarul are obligatia de a asigura exploatarea in
regim de continuitate (nu se poate opri) si in regim de eficacitate (sa pastreze parametrii). Are
obligatia de a plati o redeventa cate concedent, daca exista o astfel de clauza in contract.

Modificarea contractului de concesiune

Apare daca interesul public o cere. In ceea ce priveste partea conventionala, modificarea se
desfasoara la fel ca la bunuri.
 Drept administrativ II

Incetarea contractului de concesiune

Aproape identic ca in OUG 54/2006.

- la expirarea duratei stabilite conform angajamentelor din oferta prezentată de concesionar şi a

clauzelor contractuale specifice;
- în cazul constatării unor abateri grave ale concesionarului de la îndeplinirea obligaţiilor
contractuale, prin rezilierea unilaterală de către concedent şi cu plata unei despăgubiri în sarcina
concesionarului;
- în cazul constatării unor abateri grave ale concedentului de la îndeplinirea obligaţiilor contractuale,
prin rezilierea unilaterală de către concesionar şi cu plata unei despăgubiri în sarcina concedentului;
- în cazul în care interesul naţional sau local o impune, prin denunţarea unilaterală de către
concedent, dar numai cu plata de despăgubiri juste şi prealabile în sarcina concedentului;
- în cazuri de forţă majoră sau caz fortuit, când concesionarul se află în imposibilitatea de a continua
contractul, prin renunţare fără plata unei despăgubiri.

Solutionarea litigiilor
Este contract administrativ => competenta revine instantei de contencios. Prima instanta:
tribunalul.

Mentiune: in cuprinsul OUG se prevede ca partile pot insera clauza de arbitraj.