Mărturiri ale vieții din trecut

Dinozaurii sunt un grup divers de reptile a cladei Dinosauria.

Au apărut pentru prima dată în perioada Triasică, cu 243-
233,23 milioane de ani în urmă, deși originea exactă și
calendarul evoluției dinozaurilor este subiectul cercetării
active. Ei au devenit vertebratele terestre dominante
după Extincția din Triasic-Jurasic de acum 201 milioane de
ani; dominația lor a continuat în  Jurasic și Cretacic. 
Ingineria genetică inversă și
înregistrarea fosilă demonstrează că păsările sunt dinozauri
moderni cu pene care au evoluat de la teropodele primare în
timpul Jurasicului Târziu. Ca atare, păsările reprezintă
singura linie de dinozauri care a supravie țuit  Extincției
Cretacic-Paleogen de acum 66 milioane de ani. Astfel, dinozaurii pot fi împăr ți ți în  dinozauri aviari sau
păsări; și dinozauri non-aviari. Acest articol se ocupă în principal de dinozauri non-aviari.

Mamuții

  Fac parte din ordinul Proboscidea al clasei Mammalia. Originea mamuților, care au dat

naștere elefanților actuali, este în Africa, procesul având loc în urmă cu circa 60 de milioane de ani.

Primele specii de mamuți au apărut în  Asia, după o migrare

din Africa. S-au obișnuit la condițiile de trai destul de grele, fiind
situați într-o perioadă glaciară acum 80 000 de ani. Pentru a putea
supraviețui, mamuții migrau în  Europa pe timp de iarnă, unde
condițiile erau ceva mai bune. Mamu ții au ajuns chiar și în  America
de Nord prin istmul Bering, format acum 3 milioane de ani, pe
parcursul celorlalte ere glaciare. Istmul unea America de
Nord cu Asia.

Imaginea mamutului apare frecvent în picturile rupestre doarece acesta, prin enorma sa cantitate
de carne și grăsime, constituia o importantă sursă de hrană pentru omul primitiv. Pentru vânătoare, oamenii
peșterilor se adunau în grupuri mari și atrăgeau mamutul într-o capcană pregătită anterior și anume o groapă
mascată de crengi.
Rinocerul lânos este o specie dispărută de rinocer, care a fost comună pentru toată Europa și Asia de Nord în
epoca Pleistocenului și a ultimei ere glaciare. Numele genului Coelodonta înseamnă „dinte cavitate”.

Un exemplar adult măsura în medie 3,7 m, se crede însă că

existau și animale care puteau ajunge până la 4,4 m în lungime,
iar înălțimea medie era de 3,3 m. Cele două  cornuri de pe frunte
erau compuse din keratină, cel anterior ajungând până la 1 m.
lungime; celălalt, poziționat între ochi, era mai
mic. Blana animalului era densă, lungă; membrele scurte și
corpul îndesat. Picturile rupestre din peșteri sugerează că între
membrele anterioare și cele posterioare exita o fâ șie lată de
culoare închisă, însă această caracteristică nu era una universală
și este foarte greu de probat veridicitatea acestei ipoteze.
Cornurile dure de pe creștet erau folosite atât ca instrumente de
săpat, căutat hrană, cât și ca arme defensive sau de atac în
fața prădătorilor[1].

El a dispărut în timpul ultimei perioade glaciaare, în urmă cu 12.000 – 10.000 de ani.

Leul de peșteră eurasiatic este o subspecie dispărută de leu, originară

din Eurasia și America de Nord. Aceștia au fost descoperiți datorită fosilelor și
datorită artei preistorice. Această subspecie a leului era una din cele mai mari.Un
mascul adult care a fost găsit în 1985 lângă Germania, avea o înălțime de 1,2
metri și o lungime de 2,1 metri fără coadă, aceste dimensiuni pot fi regăsite și în
zilele noastre la un leu foarte mare. Acest mascul a fost întrecut la dimensiuni de
alte specimene din subspecia sa. Prin urmare această felină putea să fie cu 5 -
10% mai mare decât leii din zilele noastre.Aparent, subspecia a dispărut acum
10.000 de ani, în perioadă glaciațiunii Würm, deși exista indicii că această specie
există și acum 2.000 de ani în Balcani.

Pasărea Dodo a trăit de-a lungul mileniilor pe

insulele Réunion și Mauritius din Oceanul Indian. La numai două sute de ani de
la venirea omului în această regiune, păsările au dispărut. Pasărea Dodo, cu
aspectul său neobișnuit, este una din cele mai cunoscute specii dispărute.
Engleza uzuală a preluat numele acestui animal în expresia: "mort, ca o pasăre
Dodo".

Deși pasărea Dodo este ruda îndepărtată a porumbelului  de astăzi, primii
oameni ce au pășit pe insulele Réunion și Mauritius nu mai văzuseră nimic
asemănător. Au denumit-o lebădă cu moț sau curcan sălbatic. Deoarece nu
aveau inamici se apropiau fără teamă de a șezările umane, devenind astfel prăzi u șoare.  Păsarile au fost ucise
cu miile, mai ales pentru carnea lor. Deși descrierile din vremea respectivă relatau că pasărea Dodo avea
o carne fibroasă și puțin gustoasă, marinarii sosi ți după călătorii lungi o consumau cu plăcere. Dar pasărea
Dodo nu a dispărut doar datorită vânatului excesiv. Colonialii au adus cu ei pe insulă: porci, șobolani, căini și
pisici pentru care ouăle păsării Dodo erau o pradă ușoară. În anul  1680, deci la aproximativ 170 de ani de la
sosirea primului om pe insule, a dispărut și ultima pasăre Dodo.

Bour
Bourul era simbolul Principatului Moldovei, acum făcând parte din
stema națională a României și din stema de stat a Republicii Moldova.

În Caucazul de sud și Mesopotamia de

nord, domesticirea bourilor a început în jurul anului 5000 Î.Ch.

Într-o săpătură arheologică din Peterborough, Anglia a fost

descoperit un craniu de bour în care partea din fa ță a fost scoasă,
dar coarnele au rămas atașate. Se presupune că uciderea bourului a
fost un act de sacrificiu cu semnifica ție religioasă.

Ultimul bour sălbatic în viață înregistrat a fost vânat de

braconieri în 1627 în pădurea Jaktorów, Polonia.