Stãnule

Stãnuleț Anamaria
Anamaria Paula
Paula
Știin
tiințe Politi
Politice
ce An II

Manifestul partidului comunist 

Karl Marx şi Friedrich Engels
Burghezi şi proletari

Karl Marx
Marx şi Engels
Engels au ajuns
ajuns la concluzi
concluziaa cã “Istoria
“Istoria tuturor
tuturor societa
societaț ilor de pȃ nã azi este
este
istoria
istoria luptelor
luptelor de clasã.”
clasã.” Ei argumenteazã
argumenteazã aceastã
aceastã afirmaț ie prin faptul cã omul liber şi sclavul
duc o luptã
luptã neîntr
neîntreru
eruptã
ptã care de fiec
fiecare
are data
data se sf
sfȃ rseşe
rseşe printr
printr-o
-o revolu
revoluț ie a între
întregii
gii societ
societaaț i.
Din anticitate
anticitate gãsim aproape pretutinde
pretutindeni
ni o împartire
împartire completã a societaț ii în diferite stãri , o
variatã
variatã scarã de poziții sociale.
sociale. De exemplu
exemplu în Roma anticã
anticã gãsim patricieni,
patricieni, cavaleri,
cavaleri, plebei şi
sclavi, iar în evul mediu: feudali, vasali, breslaşi, calfe, iobagi iar în fiecare din acestea gãsim
trepte distincte.

Societatea burgheza sa fondat pe ceea ce rãmas din societatea feudalã şi a creat clase noi
ce reprezintã forme noi de clase socialã. Dar din epoca burgheziei se deosebeşte însã prin faptul
cã a simp
simpli
lific
ficat
at antago
antagonis
nismel
melee de clasã
clasã înc
încȃ t atunci
atunci sã
sã mai existed oar douã clase duşmane,
 burghezia
 burghezia şi proletariatu
proletariatul.l. Burghezia şi-a
şi-a întãrit forț ele prin descoperirea
descoperirea Americii,
Americii, colonizarea
colonizarea
acesteia,s
acesteia,schimbul
chimbul cu colonii
coloniile.
le. Îmbunatã
Îmbunatãț irea mãrfurilo
mãrfurilorr în general au dat nego
negoț ului, naviga
navigaț iei,
indust
industrie
rieii un avȃnt necu
necunosc
noscut
ut pȃ nã atun
atunci.
ci. Pieț iile
iile încep
începuse
userã
rã sã se îmul
îmulț eascã
eascã fãrã
fãrã înce
încetar
taree iar 
iar 
cererea
cererea creşte
creşte.. Cȃ nd metodel
metodelee clasice
clasice de manifest
manifestare
are începus
începuserã
erã sã nu mai facã faț ã atunci şi-a
şi-a
fãcut
fãcut apari
apariția şi industr
industria
ia modernã
modernã care
care a adus
adus anumiț i oameni
oameni la sefia
sefia “unei
“unei întregi
întregiarma
armate
te
industriale.”

Aceast
Aceastãã dezvoltar
dezvoltarea
ea a indust
industrie
rieii nu influen
influenț a doar comer
comerț ul, naviga
navigaț ia şi comunic
comunicaaț iile
iile pe
uscat
uscat ci dezvolta
dezvolta o datã
datã cu ea şi burghezia
burghezia împling
împlingȃ nd toate
toate clasel
claselee pe al doilea
doilea plan.
plan. Aceste
Aceste
nivele de dezvoltare a burcheziei au stimulat şi un progres politic corespunzator şi astfel
 burghezia cucerit puterea politicã exclusivã în statul reprezentativ modern. În acelaşi timp
 burghezia
 burghezia a rupt toate legãtur
legãturile
ile feudale
feudale cree
creeȃ nd din demnitar
demnitarea
ea personalã
personalã o valoare
valoare de schimb,
schimb,
o exploatare deschisã,
deschisã, nereuşitã,
nereuşitã, directã şi brutalã. Ea a desfinț at valuarea umanã şi transformat
transformat
omul cult şi citit
citit în muncitorul
muncitorul ei salariat şi a transformat
transformat familia
familia într-o simplã
simplã relație bãneascã.
bãneascã.
Lucrul care deosebeşte epoca burghezã de alte epoci anterioare este nesiguranț ã şi agitaț ia. În loc
sã satisfacã societatea pe plan local şi național, burghezia merge cãtre un schimb de produs
multilateral, lucru care nu este valabil doar pentru productia materialã ci şi pentru cea spiritual şi
din aceste schimburi de ajunge de la o literaturã naț ionalã la una universal. Prin preț urile
mãrfurilor foarte scãzute birghezia îşi creazã o armã de atac împotriva altor naț iuni şi îi sileşte sã
îşi creeze o lume identicã cu burghezia.

Burghezia a fãcut ca numãrul cetãț enilor din mediul urban sã creascã considerabil faț ã de
oraş. Prin dezvoltarea industrial burghezia a ajuns sã “rȃ dã” de epocile anterioare datoritã
realizãrilor ei în toate domeniile. Dar tot mai multe crize comerciale puneau sub semnul
întrebãrii existent întregii societați burgheze. În timp crizele distrusera nu numai o parte din
 producț ie create ci şi forț ele de producț ie existente iar aceasta duce la o epidemie neobişnuitã şi
neîntȃlnitã pȃnã acum, aşa numita epidemie de supraproducț ie. Burghezia învinge crizele prin
distrugerea forțatã a unui mase de forte de producț ie şi prin cucerirea de noi pieț e dar şi prin
exploatarea mai intense a pieț ei vechi. Prin aceste crize K.Marx şi Engel realizeazã cã burghezia
se va distruge cu aceliaş arme cu care tot ea a distrus feudalismul.

Problema epocii industrializãrii o reprezintã şi starea socialã a proletarilor,proletari care

sunt înlocuiți cu utilaje şi maşnarii iar ei devenind chiar un articol de comerț , neavȃ nd prea multe
şanse de angajare. Muncitorii din fabrici devin muncitori instruiț i militãresti iar cu cȃ t munca
manualã este mai uşoarã ca atȃ t munca bãrbatului poate fi înlocuitã de femei şi copii. Iar atunci
  proletarul începe lupta împotriva burgheziei cu scopul existenț ei sale. Proletarul distruge
mãrfurile strãine care le fac concurenț ã, sfãrȃ mã maşinile şi dau foc fabricilor ca sã recupereze
 pozi ția pierduta.

O data cu dezvoltarea industriei creşte şi puterea proletaului în numar şi forț ã.

Dezvoltarea industriei face viața proletarului tot mai grea şi mai nesigurã. Muncitirii încep sa
formeze coalitii împotriva burghiezilor şi se unesc pentru aş-i apãra salarul. Atunci ei înfiinteazã
asociații cu character permanent în vederea eventualelor rãzvrãtiri. Astfel burghezia duce o luptã
continuã pe mai multe fronturi: împotriva aristocraț iei, împotriva pãrț ilor burgheze însãşi,
întotdeauna împotriva burgheziei strãine şi se vede silitã sã facã apel la proletariat. Astfel aduc
 proletatiatului numeroase elemente de culturã, dar cȃ nd lupta de clase se apropie de sfȃ rşit, se
alãturã şi o mica parte din clasa dominant clasei revoluț ionare ştiind cã aceastã clasã aparț ine
viitorului.

Proletarii nu au nimic propriu de apãrat, ei au de nimicit tot ce pȃ nã acum ocrotea ş

asigura proprietatea private. Toate societãț ile de pȃ nã acum s-au bazat pe antagonismul dintre
clasele asupritoare şi asuprite.

Cu dezvoltarea marii industrii, burghezia pierde ceea ce a creat iar pierirea ei şi victoria
 proletariatului deopotrivã inevitabile.

Proletarii şi comuniştii

Comuniştii nu sunt foarte diferiți de clasa muncitoreascã, ei au interese asemãnãtoare cu

cele ale proletariatului şi nu proclamã principii diferite dupã care sã se modeleze miscarea
 proletarã.

Marx si Engels susțin cã, comuniştii au ca scop susț inerea şi scoaterea în evidenț ã a
intereselor cumune, independenț a de naț ionalitate ale întregului proletariat. Ei susț in întotdeauna
interesele mişcãrii în totalitatea ei şi ei sunt din punct de vedere practic “partea cea mai hotãrȃ tã
a partidelor muncitoreşti din toate țãrile.” Filosofii susț in cã faț ã de restul masei muncitoreşti,
comuniştii, au superioritatea de a întelege limpede condiț ile, mersul şi rezultatele mişcãrii
muncitoreşti. Comuniştii au ca scop imediat construirea proletariatului ca o clasã şi rãsturnarea
dominației burgheze prin cucerirea puterii politice de cãtre proletariat. Ei nu doresc desfinț area
totalã a proprietãții existente pentru cã ceea ce caracterizeazã comunismul este desfinț area
  proprietaț ii burgheze. Comuniştii doresc sã lase proletariatului proprietatea dobȃ nditã prin
munca grea, cȃ stigatã personal.

Capitalismul nu înseamnã o poziție pur personalã ci o poziț ie socialã iar capitalul este un
 produs colectiv care poate fi activat numai colectiv a numeroşi membri ai societaț ii. Munca
salarialã reprezintã totalul mijloacelor de trai necesare pentru menț inerea în viaț ã pe muncitor ca
muncitor, adicã ceea ce muncitorul salariat îşi însuşeşte prin activitatea sa, sã-i ajunga numai
 pentru a-şi reproduce viaț a ca atare.

Din momentul în care munca nu mai poate fi transformatã în capital personalitatea este
suprimatã. Comuniştii au primit “reclamații” cã dacã proprietatea privatã este distrusã atunci
lumea va fi dominate de o lene generalã, ei susț in cã dacã acest lucru ar fi fost adevãrat,
societatea burghezã ar fi dispãrut de mult.

În ceea ce priveşte cultura , care este deplansã de burghezie nu a facut altceva decȃ t sã
transforme omul într-o anexa a maşinii.

Marx si Engels susțin cã familia burghezului dispare odatã cu dispariț ia acestei

completãri a ei. Burghezul vede în femeia lui o simpla unealtã de producț ie, el aude cã ea va fi
exploatatã, nu poate decȃ t sa-şi inchipuie cã soarta comunizãrii va lovi si pe femei. Comunismul
doreşte sã desfințeze aceastã poziț ie a femeii de simpla unealtã de producț ie. Comuniştii doresc
sã scape de comunizarea fetelor şi a femeilor mãritate pe ascuns sã facã oficialã comunizarea lor,
adica prostituția oficialã şi neoficialã.

Delimitãrile naționale dispar din ce în ce mai mult cu dezvoltarea burgheziei iar pe

mãsurã ce va fi desfințatã exploatarea individului de cãtre un altul atunci va disãarea şi
exploatarea unei naț iuni faşã de alta. Odatã cu dispariț ia antagonismului dintre clase în sanul
națiunii va dispãrea şi duşmania dintre naț iuni.

În ceea ce priveste religia, Marx si Engels dau exemplu religile vechi din antichitate
învinse de religia creştina iar ideile iluminismului, înving ideile creştine.

Societatea feudalã dadea ultima ei lupta cu burghezia, pe atunci revolutionara. Aceste idei
nu exprimau decat domnia liberei concurente pe taramul constiintei. Comunismul desfinț eazã
însa adevarurile eterne, desfinteaza religia, morala, in loc sa le dea o forma noua astfel
contrazicand intreaga dezvoltare istorica de pana acum. Marx si Engels realizeaza ca acest cerc
vicios al subordonarii de clasa si al exploatarii unei clase de o alta se intampla de veacuri si
sustine ca acest cerc se va dizolva odata cu cu antagonismul de clasa. Revoluț ia comunistã
reprezintã o rupture radical de proprietaț ile moştenite în trecut şi se produce rupture radical cu
ideile tradiționale.

Primul pas al revoluției muncitoresti este ridicarea proletariatului la rangul de clasã

dominantã, este cucerirea democraț iei. Proletariatul va folosi dominaț ia politicã pentru a smulge
 burgheziei întregul capital, pentru a centraliza uneltele producț iei în mȃ inile statului adicã în
mȃinile proletariatului.
faţa lumii întregi, concepţia, scopurile, tendinţele şi să opună basmului despre stafia
comunismului un manifest al partidului însuşi.”