MIJLOACE PENTRU MASURAREA TIMPULUI

tehnica mecanica

Tehnica masurarilor reprezinta partea metrologiei care are ca obiect aspectele

practice ale masurarii unei anumite marimi sau a unei anumite grupe de marimi si
face parte din metrologia aplicata care se ocupa de aspectele teoretice si
practice privind masurarile unei anumite marimi sau cele dintr-un anumit
domeniu de activitate.

Esenta tehnicii masurarii este aceea de a crea si dezvolta metode si mijloace de

masurare care pot preleva, prelucra si transmite informatii cantitative cât mai
aproape de adevar asupra fenomenelor naturale

Savantul englez William Thomson, Lord Kelvin (1824-1907) a exprimat

importanta masurarilor ca putem referi despre un fenomen numai atunci când îl
putem masura, iar rezultatul masurarii se poate exprima în cifre. Daca acest lucru
nu este posibil, atunci cunoasterea este sumara si nesatisfacatoare". In timp
aceasta idee s-a concentrat în "A masura înseamna a cunoaste"

Originea metrologiei -stiinta masurarilor-se îndeparteaza tot mai mult de

momentul prezent daca tinem seama de faptul ca procesul de cunoastere a lumii
înconjuratoare are la baza experimentul, adica evaluarea calitativa si/sau
cantitativa, care este singurul capabil sa dea raspunsuri corecte la întrebarile pe
care omul si le-a pus si înca si le pune si, probabil si le va pune atât timp cât va
exista.

Daca consideram ca existenta unei stiinte presupune fundamentarea unor ipoteze

de lucru, a unor metode si mijloace de studiu, atunci putem considera metrologia
ca o stiinta datând de aproximativ doua sute de ani, de la prima tentativa de
unificare a unitatilor de masura într-un sistem general pe care o datoram lui
Talleirand (1799).

Puternica dezvoltare a tuturor ramurilor stiintei si tehnicii a impus necesitatea

crearii unor noi mijloace si metode de masurare.

Masurarea constituie, azi , o componenta esentiala a oricaror activitati

umane , deoarece furnizeaza informatiile cantitative necesare luarii deciziilor
asupra a ce trebuie facut, precum si informatiile asupra rezultatelor
activitatii.
 Într-o economie nationala moderna , masurarea este un moment de
mare raspundere si importanta, prezent în toate activitatile.

Astfel cercetarea stiintifica este de neconceput fara utilizarea unor

mijloace de masurare de înalta precizie, proiectarea si realizarea de noi
produse necesita încercarea acestora în conditii de exploatare si masurarea
performantelor realizate.

În activitatea industriala , asigurarea si controlul calitatii produselor

necesita permanente masurari , efectuate asupra materiilor prime, materialelor
si componentelor primite de la furnizori sau efectuate de muncitorii si
controlorii de calitate dupa fiecare opratie de executie a unor repere, dupa
montaj si asupra produselor finite .

În cadrul unor procese de productie cu grad înalt de mecanizare si

automatizare, mijloacele de mpsurare au un rol vital, asemanator rolului
sistemului nervos din organismul uman.

În exploatarea produselor complexe, pentru a controla mentinerea

performantelor acestora în timp, pentru a asigura securitatea instalatiilor si
protectia muncii, se efectueaza masurari periodice sau dupa reparatii.

Urmarirea consumurilor de materii prime si materiale, a consumurilor de

energie si combustibil si luarea masurilor de economisire necesita utilizarea
mijloacelor de masurare.Comertul catre populatie , tranzactiile comerciale între
firme si gestionarea unor stocuri nu pot fi realizate decât pe baza unor
masurari din ce în ce mai complexe.

Din motivele aratate mai sus, mijloacele de masurare sunt considerate ca

o categorie de produse de importanta deosebita pentru economia nationala , a
caror fabricare, imporrt, utilizare , verificare si reparare este reglementata prin
lege.

MIJLOACE PENTRU MASURAREA TIMPULUI

Timpul aste o mặrime fundamentalặ în Sistemul International.Unitatea de

masura pentru timp este secunda notata s.

La a 13 -pea Conferinta Benerala pentru masuri si Greutati a hotarât ca

secunda sa fie definita astfel: "Secunda este durata a 9.192.631,770 perioade ale
 radiatiei corespunzatoare tranzitiei între cele doua niveluri hierfine ale stari
fundamentale ale atomului Cesiul 133".

Multiplii secundei sunt:

` Minutul 1min=60 s

Ora 1 ora=60 min=3.600 s

Ziua 1 zi=24 ore

Anul 1 an=365 zile

Secolul 1 secol=100 ani

Mileniul 1mileniu= 10 secole

Submultiplii secundei sunt milisecunda (ms) si microsecunda (µs).

In constructia de masini, mijloacele pentru masurarea timpului intra

în componenta aparatelor si a instalatiilor si au rol de temporizare, de antrenare a
dispozitivelor de programare sau de deplasare a suportului de înregistrate.

Mijloacele pentru masurarea timpului se numesc ceasuri.Domeniul care se

ocupa cu proiectarea si constructia acestor dispozitive se numesc orologerie.

Din punct de vedere constructive, ceasurile se impart în:

mecanice,electromecanice, electronice.

Ceasurile mecanice folosesc pentru actionarea energiei cedate din un arc

spiral tensionat.

Ceasurile electromecanice folosesc pt actionarea energiei electrice, iar

miscarea este transmisa pe cale mecanica.

Ceasurile electronice sunt considerate ceasurile care au in constructia lor

atât dispozitive electronice pentru actionare cât si pentru indicatie.

Din punct de vedere al indicatiei, ceasurile pot fi digitale sau analoghice .

Ceasurile mecanice au în constructia lor traductoare de timp de tip

oscilatoriu, ce sau fara perioada proprie de oscilatie. Antrenarea ceasurilor
 mecanice se face folosind energia mecanica eliberata de un arc. Acest tip de
aparat prezinta dezavantajul ca perioada de oscilatie este dependenta de momentul
motor creat de dispozitivul mechanic de antrenare. Tipurile de traductoare de timp
cel mai des folosite în constructia ceasurilor mecanice sunt: traductoare de timp
cu pendul,traductoare de tipm cu system oscilatoriu arc-balans, traductoare de
timp cu masa oscilanta fara perioada proprie de oscilatie.

Traductorul de timpcu pendul are perioada de oscilatie dependenta de masa

pendulului, de lungimea pendulului, dar si de acceleratia gravitationala si de
momentul de inertie al pendulului.

Traductorul de timp cu system oscilatoriu arc-balans are perioada de

oscilatie dependenta de elementele geometrice ale arcului spiral (lungime, latime,
si grosime a sectiunii), de momentul de inertie al balansului, dar si de momentul
de elasticitate al arcului spiral.

Traductorul de timp cu masa oscilanta fara perioada proprie de

oscilatie dependenta de momentul de inertie al mesei oscilante si de amplitudinea
unghiulara a oscilatiei. Acest tip de traductor de timp are urmatoarele avantaje:
constructia este simpla, areposibilitatea reglarii perioadei de oscilatie si perioada
este independenta de pozitia în spatiu.

Ceasurile electromecanice se caracterizeaza prin faptul ca energia mecanica

înmagazineaza la ceasurile anterior prezentate în arcul motor a fost înlocuita cu
energia electrica înmagazinata într-o baterie sau obtinuta direct de la retea.

Cele mai raspândite ceasuri electromecanice sunt echipate cu motoare

sincrone, la care baza de timp este furnizata de frecventa retelei.

Ceasurile electromecanice au o parte mecanica, iar precizia lor depinde de

frecventa retelei electrice.

Folosirea ceasurilor electromecanice nu este posibila în cazul retelelor

electrice a caror frecventa nu este stabilizata. În aceasta situatie, se foloseste
actionarea electrica, dar se introduce un traductor mecanic de timp si un
mecanism pentru rezerva de timp. Un astfel de ceas are în componenta un ceas
mecanic cu arc motor tensionat de un motor elastic sincron, folosind o reductie
corespunzatoare.

Pentru a evita supratensionarea arcului motor , se introduce în

mecanism un limitator de cuplu, care începe sa patineze la atingerea cuplului
 maxim admis.Acest tip de ceas are avantajul ca va continua sa functioneze si în
cazul întreruperii alimentarii cu energie electrica, datorita faptului ca arcul ramâne
tensionat.

ceas electromecanic

Acest tip de ceas este folosit la contoarele electrice sau dublu tarif.

Ceasurile electronice au o larga raspândire,atât în industrie , cât si în viata

de toate zilele.Avantajele pe care le prezinta sunt:precizie de indicare ridicata ,
operatii de asamblare simple, cost de productie si de intretinere scazut.

Din punct de vedere al indicatiei, ceasurile electronice pot fi:

n      cu indicatie analogical;

n      cu indicatie numerica.

Din punc de vedere constructive, elementu principal al unui astfel de ceas

este micromotorul pas-cu-pas, care are rolul de transformare a impulsurilor
electrice într-o miscare mecanica. Acelasi sistem se foloseste si în cazul în
care,la iesire , este necesara o miscare mecanica pentru antrenarea
suporturilor înregistratoarelor sau programatoarelor.

La acest tip de ceasuri , indicatia numerica se poate face prin mai multe
metode. Dintre acestea , cea mai cunoscuta este cea cu cristale lichide.Ele se
caracterizeaza prin faptul ca nu genereaza lumina , ci disperseaza lumina din
mediul ambient.

Contrastul indicatiei nu variaza cu intensitatea luminoasa din

încaperea în care sunt folosite.
 Prezinta urmatoarele avantaje: consumul mic de putere si posibilitatea
utilizarii în conditiile unei iluminari puternice.

Traductoarele de timp folosite sunt de tipul oscilatoarelor mecanice cu

pendul , cu arc-balans si, cel mai frecvent , de tip diapason cu cuart. Oscilatoarele
de tip diapason cu cuart folosesc oscilatiile unei placute de cuart, care vibreaza
liber într-o capsula etansa, sub influenta curentului electric de întretinere.
Frecventa de oscilatie a traductorului are valori de la 32 kHz pâna la 4,194304
MHz. Functionarea acestor ceasuri este cu atât mai buna cu cât frecventa folosita
este mai mare. Daca, din punct de vedere constructive, este necesar un consum
mic de energie electrica, atunci frecventa aleasa va fi mai mica.

Cronometrele sunt mijloace folosite pentru masurarea intervalelor de

timp.Ele se utilizeaza în competitii sportive si în activitati de productie, atunci
când este necesara cronometrarea unor operatii tehnologice de prelucrare sau de
montaj. Au o precizie ridicata.

cronometru mecanic cronometru digital

Timpul este una dintre putinele marimi fizice fundamentale (sapte în

Sistemul International), care conform cunostintelor actuale nu se pot defini prin
intermediul altor marimi, la fel ca de exemplu lungimea si masa.

Dictionarul Oxford defineste timpul ca fiind "procesul indefinit si continuu

al existentei evenimentelor în trecut, prezent si viitor, privit ca o unitate". O alta
definitie de dictionar standard este "Un continuum nonspatial linear în care
evenimentele apar într-o ordine aparent ireversibila".

Durata de timp scursa între doua evenimente poate fi definita pe baza unei
miscari uniforme (de exemplu, deplasarea luminii între doua oglinzi paralele,
rotirea Pamântului) sau a unui fenomen repetitiv (oscilatia unui pendul
gravitational, a unui pendul elastic, a unui circuit LC, etc). Prin aceasta metoda se
poate defini doar timpul pentru punctul din spatiu în care este plasat instrumentul
de masura (ceasul). Pentru alte puncte din spatiu, este necesar sa se stabileasca
notiunea de simultaneitate la distanta - un criteriu dupa care sa se poata declara
 daca doua evenimente ce au loc în puncte diferite din spatiu sunt simultane sau
nu.

Unitatea de masura pentru timp în Sistemul International de Unitati de

Masura este secunda, având simbolul "s". Ea este definita pe baza proprietatilor
atomului de cesiu. Definitia mai veche era facuta pe baza divizarii zilei solare
medii în ore, minute si secunde; aceasta s-a utilizat pâna la aparitia ceasurilor
atomice, capabile sa puna în evidenta neuniformitatea rotatiei Pamântului.

Ca unitate de masura pentru timp, anul poate fi una din mai multe variante,
fiind necesar sa se precizeze care dintre ele este folosita daca este necesara
precizie mare:

·        anul iulian, egal cu 365,25 zile sau 31 557 600

secunde

·        anul gregorian, egal cu 365,2425 zile sau

31 556 952 secunde

·        anul "obisnuit", de 365 zile sau 31 536 000

secunde

·        anul tropic, cu precizarea suplimentara cu

privire la care an tropic se face referire

În perioada 1960-1967, anul tropic a fost luat ca baza pentru unitatile de

masura pentru timp. În acea perioada, secunda a fost definita ca fractiunea
1/31 556 925,9747 a anului tropic la 1900/01/0 la ora 12 timpul efemeridelor.

Anul calendaristic trebuie sa fie sincron cu ciclul anotimpurilor si prin

urmare trebuie sa fie o aproximare practica a anului tropic. Din ratiuni practice,
anul calendaristic are un numar întreg de zile. Unii ani au 365 de zile (anii
obisnuiti), altii au 366 de zile (ani bisecti), astfel încât durata medie a anului
calendaristic sa fie aproximativ egala cu durata anului tropic.

Conform calendarului introdus de Iulius Cezar în anul 45 î.Hr.., numit

calendarul iulian, fiecare al patrulea an este bisect. Anii bisecti sunt cei având ca
numarun multiplu de patru. Anul astfel definit are durata medie de 365,25 zile, cu
0,007809581 zile mai mult decât un an tropic. Calendarul iulian ramâne în urma
anotimpurilor cu aproximativ 7,8 zile în 1000 de ani. Modificarea adusa de papa
Grigore al XIII-lea în anul 1582, numita calendarul gregorian, face ca anii cu
numar multiplu de 100 dar nu si de 400 sa nu fie bisecti. Conform acestei reguli,
anul 1900 si 2100 nu sunt bisecti, însa 1600, 2000 si 2400 sunt bisecti. Anul
conform calendarului gregorian dureaza în medie 365,2425 zile, cu 0,000309581
mai mult decât anul tropic. Calendarul gregorian ramâne în urma anotimpurilor cu
aproximativ 3 zile la 10000 de ani.

În termeni comuni, ziua poate desemna:

 perioada de timp de la rasaritul la apusul soarelui - cât timp soarele este

deasupra orizontului, în opozitie cu noaptea care este perioada de la apusul
la rasaritul soarelui;
 perioada de timp de la un miezul (mijlocul) unei nopti la miezul noptii
urmatoare;
 unitatea de masura pentru timp egala cu durata de la un miezul unei nopti la
miezul noptii urmatoare.

Ziua, considerata ca durata medie între doua culminatii superioare ale

Soarelui, a servit ca unitate de masura pentru timp, împreuna cu subdiviziunile ei,
ora (1/24 zile), minutul (1/1440 zile) si secunda (1/86400 zile).

În prezent, datorita preciziei ridicate cu care se poate masura timpul (cu

ajutorul ceasurilor atomice), se poate pune în evidenta variatia duratei zilei solare
medii. Ca urmare, ziua solara medie nu mai poate fi utilizata ca unitate de masura.
Ca urmare, ziua ca unitate de masura pentru timp este definita ca 86400 secunde,
cu definitia secundei pe baza proprietatilor atomului de cesiu

Ceasul (din slavona časŭ, ora) este un instrument de masurare a timpului. În

mod normal, termenul ceas se refera la un dispozitiv ce indica ora exacta conform
unui standard de timp, iar termenul cronometru pentru un dispozitiv ce masoara
durate de timp. Prin extensie, termenl ceas se utilizeaza si pentru dispozitive ce
receptioneaza indica ora exacta transmisa de un dispozitiv aflat la distanta.

Dupa modul de functionare distingem:

·        ceasuri solare, care indica timpul solar

adevarat:

o       cadranul solar

 o       gnomonul

·        clepsidre cu nisip sau cu apa

·        lumânare gradata

·        ceasuri mecanice:

o       ceas cu pendul (ce utilizeaza un pendul

gravitational)

o       ceas cu pendul de torsiune

o       ceas cu balansier (ce utilizeaza un

pendul elastic)

·        ceas electromecanic

·        ceas electronic, care în ciuda numelui, masoara

timpul pe baza unui fenomen mecanic, vibratia
unui cristal de cuart

·        ceas atomic ce utilizeaza oscilatiile produse de

un dispozitiv de tip laser

Functiile ceasului

Pentru a determina o perioada exacta de timp se foloseste cronometrul,

(Cronos mitologia greaca), sau:

·        tahimetru scara de pe cadranul sau de pe luneta

unui cronograf, cu ajutorul careia se pot masura
vitezele

·        pulsometru folosit în medicina pentru

masurarea pulsului

·        altimetru folosit de alpinisti pentru

determinarea timpului si altitudinii

·        sau ceasuri prelucrate în calculatoare de

buzunar, telefon mobil etc.
 ·        Dupa utilizare si forma ceasurile pot fi:

·        Ceasuri de perete (cu pendula), sau ceasuri de

turn (orologii)

·        Ceasuri de buzunar, sau ceasuri de mâna

·        Ceasuri desteptatoare

·        Ceasuri atomice (de o precizie mare)

·        Ceasuri pentru scufundatori, pentru sah

·        Ceasuri pentru piloti

·        Ceasuri astronomice

·        În trecut au fost folosite ceasuri de meridian,

clepsidre, ceasuri cu nisip, cu apa, sau ceasuri
solare

istoric

Pe pamânt cadenta timpului este data de soare si de rotirea planetei noastre

în jurul propriei sale axe. Dar simpla împartire în zi si noapte nu avea cum sa-l
multumeasca pe omul cuceritor, creator al unei civilizatii tot mai complexe.
Paralel cu descoperirile astronomice, stradaniile pentru divizarea timpului terestru
s-au înmultit. Asa au aparut ceasul solar si clepsidra cu apa, ultima cunoscuta de
egipteni, babilonieni, evrei, chinezi, indieni, greci si români.
Cea mai sofisticata clepsidra din toate timpurile pare a fi fost cea daruita de califul
Harun al Rasid împaratului Carol cel Mare, în anul 809. Analele francilor
precizeaza ca era vorba despre o clepsidra cu apa, care lasa sa cada într-un vas,
din ora în ora, bile colorate, iar la ora amiezii 12 cavaleri se aratau la 12
ferestruici.

Celalalt stramos al orologiului, ceasul solar, este cunoscut de 5 500 ani,

fiind atestat tot în Egipt, în anul 3500 î.Hr. Pe o suprafata plana,în forma de cerc,
se înfigea în centru un stilum, a caui umbra indica miscarea soarelui.

În contextul fertil si creativ, inclusiv prin largirea orizontului vest-

european datorita cruciadelor apare, ca urmare a informatiei venite din Orient si a
 "curiozitatii stiintifice" a omului medieval, orologiul, fara de care activitatea
omului ar fi continuat sa fie nemetodica, chiar haotica. "Masina-cheie a epocii
industriale moderne nu este masina cu aburi, ci orologiul scrie istoricul american
Lewis Mumford, în cartea sa, azi clasica, Tehnici si civilizatia. În fiecare faza a
dezvoltarii sale, orologiul este realizarea pregnanta si simbolul masinii. Astazi
înca nici o alta masina nu e la fel de omniprezenta."Se pare ca primul orologiu
chinezesc a fost opera calugarului Yi Xing, în anul 725. Mecanismul reprezenta o
sfera celesta, pe care se învârteau soarele în 365 de zile si luna în 29 de zile. Orele
si sferturile de ora erau anuntate prin batai de clopot.În secolul XII în Europa se
foloseau deja roata dintata si ciocanul pentru clopot. Regulamentele Ordinului de
la Cluny, compilate prin 1120, mentioneaza automatele primitive de sunet.
Jacquemartul reprezinta de altfel cea mai spectaculoasa îmbunatatire adusa
orologiului de catre europeni. Prin aceasta denumire se întelege personajul facut
din fier sau fonta, reprezentat cel mai adesea ca un general, care, cu un ciocan în
mâna, iese la ore fixe pentru a bate clopotul.Europenii nu au reusit de la prima
încercare sa atinga nivelul tehnologic si perfectiunea de functionare ale
orologiului chinezesc. Practic, tot veacul XIII a fost necesar pentru încercarile,
reusite sau nu, de a pune la punct "ceasurile cele mari". În Franta au fost inventate
contragreutatile ca motor al orologiului. În Spania lui Alfons cel Intelept (1221-
1284) a fost inventat orologiul cu mercur. În Anglia, la 1270, a aparut asa-numita
"clepsidra de la Dover".

Primul orologiu mecanic din Europa este atestat în 1283, în turnul

manastirii Dunstable din Bedfordshire (Anglia). Asa se explica si aparitia în 1271
a unui text semnat Robert Englezul, care preciza: "Fabricantii de orologii încearca
sa faca o roata care sa execute o rotatie complecta pentru fiecare cerc echinoctial,
dar n-au reusit sa gaseasca solutia corecta". De altfel, specialistii considera ca
orologiul european a fost definitivat între 1277 si 1300, când i s-a adaugat un
regulator de batai mecanice, respectiv pendula.Din ce în ce mai bune, orologiile
începeau sa fie montate si în locuri publice: catedrala Saint-Paul din Londra
(1286), cea din Canterbury (1292) si Paris (1300).

Secolul XIII a adus, de asemenea, împartirea orei în 60 de minute si a minutului

în 60 de secunde, iar la sfârsitul aceluiasi veac, la Nürnberg, apareau primele
orologii mici. Ele puteau fi atârnate pe peretii camerei, puse pe o masa sau fixate
în trasura.

În secolele XIV si XV, toate marile orase europene s-au dotat cu orologii.
Faimoase sunt cele din Milano (1335), Padova (1344), Würzburg (1350) si
Salisbury (1386). Astazi, peste tot în centrele vechilor orase, înainte de ora 12, mii
 de localnici si straini, între care chinezi si japonezi, se strâng pentru a vedea
spectacolul oferit de vechi, frumoase si faimoase orologii, ce perinda prin fata
ochilor curiosi zeci de personaje viu colorate, miscându-se sacadat, ca Charlie
Chaplin. Sa notam pentru a evidentia calitatea orologiilor ca cel al catedralei din
Salisbury (Anglia), construit, cum aminteam, în 1386, era în functiune în 1929,
când a fost restaurat. Este cel mai vechi orologiu european înca "viu".

Inventarea (sau reinventarea) orologiului era necesara lumii noi ce

se nastea în veacurile XIII-XIV. O lume dinamica a oraselor, ce daduse
exploratori precum Marco Polo, o lume careia, operând cu sisteme de transport si
marfuri, dar si cu noi mijloace de finantare (cambii, polite), îi trebuiau orare si
programe tot mai precise. Pe de alta parte, instalarea orologiilor în orasele Europei
a contribuit la aparitia si consolidarea unei noi conceptii despre timp. Timpul
însemna bani si, deopotriva, o maniera occidentala de a gândi. Se eliminau
sisteme paralele de cronometrare a timpului, cum erau orele canoniale ale
manastirilor, 7 la numar, în loc de 24.

Astfel bataia regulata a orologiului (în Franta, regele Carol V a obligat

bisericile ca, la ora fixa, sa bata si ele clopotul, ca tot omul sa stie cât e ceasul)
aducea punctualitate si masura în activitatea mestesugarului sau negustorului. S-a
ajuns pâna acolo încât guvernatorul general din Artois îi autoriza în 1355 pe
locuitorii unui mic oras sa construiasca un turn, ale carui clopote sa sune pentru
tranzactiile comerciale si pentru munca în postavarii. "Cei mai multi dintre
muncitorii zilieri spunea decretul este bine sa vina la lucru si sa plece de aici la
ore fixe".

Triumfator în secolul XIII, orologiul a continuat sa organizeze existenta

societatii umane pâna în zilele noastre si nici pentru mileniul 3 nu se întrevad alte
unitati de masura pentru timp.

Cronograf este un ceas capabil sa indice ora exacta si sa functioneze ca un

cronometru simultan. Este un aparat automat de precizie, prevazut cu un
mecanism de ceasornic, care înregistreaza începutul si sfârsitul unei actiuni sau al
unui fenomen în desfasurare, folosit în fizica, în aviatie, în sport

Cronometru este un ceas special, care are functiuni specifice, de masurat cu

mare exactitate doar intervale de timp. Acest mecanism a devenit indispensabil în
întrecerile sportive si în stabilirea recordurilor pe o durata fixa de timp.