Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TESTE GRILA Chirurgie Pediatrica 5 PDF
TESTE GRILA Chirurgie Pediatrica 5 PDF
ELENA ŢARCĂ
CARTE 2013
REFLUXUL GASTRO-ESOFAGIAN
11. Este considerat episod de reflux gastro-esofagian o scădere a refluxului sub: d138
a. 5,5
!2
b. 7,0
c. 8,5
d. 4,0
e. 7,4
17. Cel mai frecvent folosit tip de fundoplicatură gastrică la copil este: e142
a. Thal
b. Toupet
!3
c. Boerema
d. Boix-Ochoa
e. Nissen
22. Despre atrezia de căi biliare următoarea afirmaţie este falsă: a228
a. este un proces static, cu distrucţie completă şi absenţa căilor biliare
b. este rezultatul unui proces distructiv cu caracter inflamator
c. etiologia este neprecizată
d. gradul extinderii procesului obliterativ este variabil
!4
e. uneori, există un grad de permeabilitate a canalului hepatic comun
24. Dintre teoriile implicate în etiologia atreziei de căi biliare nu face parte: b230
a. teoria vascular-ischemică
b. teoria infecţioasă
c. teoria metabolică
d. factori genetici
e. teoria virală
25. Una dintre teoriile următoare nu este implicată în etiologia atreziei de căi biliare: e230
a. teoria virală
b. factori genetici
c. anomalie congenitală
d. teoria metabolică
e. teoria refluxului bilio-pancreatic
26. Dintre semnele clinice ale unui icter de cauză medicală la nou-născut nu face parte:
d232
a. scaune decolorate şi urini hipercrome de la naştere
b. hepatosplenomegalie
c. facies suferind
d. nou-născut eutrofic, care se alimentează normal
e. copil cu greutate mică la naştere
27. Dintre investigaţiile paraclinice necesare pentru diagnosticul de atrezie de căi biliare
nu face parte: a232
a. radiografia toraco-abdominală
b. echografia abdominală
c. colangio-RMN
d. ERCP
e. scintigrafia hepato-biliară
28. În atrezia de căi biliare, intraoperator este necesară una dintre următoarele investigaţii:
b233
a. ecografie
b. colangiografie
c. splenoportomanometrie
d. puncţie-biopsie hepatică
!5
e. ERCP
30. Cea mai frecventă complicaţie postoperatorie în atrezia de căi biliare este: c234
a. hipertensiunea arterială
b. malnutriţia protein-calorică
c. colangita
d. deficit de vitamine hidrosolubile
e. refluxul duodeno-gastric
31. Dintre teoriile implicate în etiologia dilataţiei congenitale a căilor biliare face parte:
d238
a. teoria virală
b. factori metabolici
c. factori endocrinologici
d. teoria canalului bilio-pancreatic comun lung
e. factori alimentari şi de mediu
32. Una dintre următoarele teorii este implicată în etiologia dilataţiei congenitale a căilor
biliare: e238
a. factori alimentari şi de mediu
b. teoria ischemică
c. teoria infecţioasă
d. afecţiune iatrogenă
e. obstrucţie în calea fluxului biliar
34. Dintre manifestările clinice al chistului congenital de coledoc la copilul mare nu face
parte: e240
a. palparea unei mase tumorale în hipocondrul drept
b. durere
c. icter
!6
d. febră
e. oprirea tranzitului intestinal
38. Hipertensiune portală la copil înseamnă o creştere a gradientului porto-cav peste: b242
a. 5 cm H2O
b. 5 mm Hg
c. 15 mm Hg
d. 9 mm Hg
e. 12 cm H2O
39. Bifaţi afirmaţia falsă cu privire la hipertensiunea portală prin hiperaflux: b243
a. apare în unele sindroame splenomegalice
b. mai este denumită „backward pressure”
c. este fără obstacol hepatic decelabil
d. este mai rară
e. poate fi cauzată de o mărire patologică a anastomozelor arterio-venoase endosplenice
44. Pentru diagnosticul clinic de hipertensiune portală prin baraj prehepatic nu pledează:
c247
a. asocierea cu alte anomalii congenitale
b. antecedente de omfalită
c. debutul la adolescenţă
d. infecţii neonatale
e. cateterism ombilical
45. Dintre căile venoase colaterale care se dezvoltă cu ocazia hipertensiunii portale la
copil, numai două pot fi evidenţiate clinic: c247
a. plexul venos hemoroidal şi cel gastro-esofagian
b. sistemul venos Retzius şi plexul gastro-esofagian
c. plexul hemoroidal şi circulaţia la nivelul peretelui abdominal
d. sistemul venos Retzius şi circulaţia la nivelul peretelui abdominal
e. plexul gastro-esofagian şi circulaţia la nivelul peretelui abdominal
46. Dintre semnele clinice ale hipertensiunii portale la copil nu face parte: d247
a. splenomegalia
b. hematemeza
c. melena
d. meteorismul abdominal
e. întârziere în dezvoltarea fizică şi psihică
!8
47. Cel mai frecvent semn al unei hipertensiuni portale la copil este: a247
a. splenomegalia cu hipersplenism
b. hematemeza şi melena
c. ascita
d. icterul
e. prezenţa hemoroizilor
52. Tratamentul chirurgical al hipertensiunii portale la copil este cel mai bine indicat în
jurul vârstei de: d251
a. 2-3 luni
b. 1-2 ani
c. 5-6 ani
!9
d. 10-12 ani
e. 3-4 ani
54. Din tratamentul chirurgical al hipertensiunii portale la copil nu face parte: b251
a. transpoziţia toracică a splinei
b. operaţia Kimura
c. reducerea aportului arterial
d. operaţia Warren
e. operaţia Sugiura
55. Hipertensiunea portală prin cavernom portal beneficiază cel mai bine de următoarea
intervenţie chirurgicală: a252
a. şuntul Rex
b. transplant hepatic
c. anastomoza cavo-mezenterică Valdoni
d. anastomoza splenorenală terminolaterală centrală Clatworthy-Boles
e. deconexiune azygo-portală
INVAGINAŢIA INTESTINALĂ
63. La toate cazurile suspectate de invaginaţie intestinală trebuie efectuat sistematic: c255
a. palparea abdominală în plină criză dureroasă, pentru a descoperi tumora de invaginaţie
b. tranzit eso-gastric cu substanţă de contrast
c. tuşeul rectal
d. consultul ORL pentru a pune în evidenţă o viroză respiratorie ca şi factor declanşator
e. scintigrafie pentru depistarea unui diverticul Meckel
64. Despre simptomatologia invaginaţiei intestinale, următoarea afirmaţie este falsă: d255
a. 40% dintre copii nu au crize dureroase manifestate cu ţipăt şi agitaţie
b. 40% dintre copii nu prezintă vărsături
c. 40% dintre copii nu elimină sânge prin anus
d. 40% dintre copii nu au febră
e. 40% dintre copii nu au masă abdominală palpabilă
66. Afirmaţia „in unele situaţii diagnosticul poate fi pus prin telefon iar în altele poate fi
chiar omis” este caracteristică afecţiunii: e256
a. megacolon congenital
b. chist congenital de coledoc
c. atrezie intestinală
d. nefroblastom
e. invaginaţie intestinală
69. Cu privire la tratamentul invaginaţiei intestinale, următoarea afirmaţie este falsă: b256
a. copilul necesită preoperator sondă nazo-gastrică şi antibiotice
b. vârsta sub 2 ani a pacientului contraindică dezinvaginarea pneumatică
c. debutul afecţiunii de peste 24 ore contraindică dezinvaginarea pneumatică
d. reducerea pneumatică se face sub control radiologic
e. clisma baritată se poate efectua sub control radiologic sau ecografic
71. Bifaţi afirmaţia falsă cu privire la stenoza hipertrofică de pilor (SHP): a258
a. este cea mai frecventă cauză chirurgicală de vărsătură la adolescent
b. incidenţa afecţiunii este în creştere
c. afecţiunea este de 4 ori mai frecventă la băieţi
d. există o predispoziţie genetică
e. rudele unui pacient cu SHP au risc de 15 ori mai mare de a dezvolta boala
72. Bifaţi afirmaţia falsă cu privire la fiziopatologia stenozei hipertrofice de pilor (SHP):
c258
a. SHP este caracterizată prin hipertrofia, dar fără hiperplazie a musculaturii pilorice
b. canalul piloric este alungit şi îngustat
c. afecţiunea este secundară unui ulcer antro-piloric
d. rata mortalităţii este aproape zero
e. obstacolul este de tip mecanic
73. În etiologia stenozei hipertrofice de pilor sunt implicate următoarele teorii, mai puţin:
e258
a. redundanţa congenitală a mucoasei pilorice
b. nivel crescut al gastrinei serice
!13
c. anomalii ale plexurilor mienterice
d. niveluri scăzute ale neuropeptidelor inhibitorii
e. nivel crescut al citokinelor proinflamatorii
74. Dintre teoriile etiopatogene ale stenozei hipertrofice de pilor nu face parte: b258
a. anomalii ale matricei proteice extracelulare
b. nivel crescut al enzimei nitric oxid sintetaza
c. anomalii ale celulelor interstiţiale Cajal
d. expunerea la Eritromicină prenatal sau în primele săptămâni de viaţă
e. redundanţa congenitală a mucoasei pilorice
75. Din punct de vedere anatomopatologic, oliva pilorică în stenoza hipertrofică de pilor
nu îndeplineşte următoarea condiţie: e259
a. este netedă şi dură la palpare
b. este albicioasă, cu o zonă avasculară longitudinală
c. pe secţiune, musculatura are grosime mai mare de 1-2 mm (normal)
d. canalul piloric este alungit şi filiform
e. canalul piloric are terminare abruptă spre stomac (fund de sac) şi treptată spre duoden,
ceea ce predispune la accidente intraoperatorii
76. Cea mai frecventă formă clinică de prezentare a stenozei hipertrofice de pilor este:
d259
a. forma precoce, cu vărsături de la naştere
b. forma hemoragică a prematurului
c. sindromul freno-piloric Roviralta
d. la vârsta de 2-6 săptămâni
e. la vârsta de 3-6 luni
79. Manevra de palpare a olivei pilorice în stenoza hipertrofică de pilor se numeşte: d259
a. manevra Giordano
!14
b. manevra Kussmaul
c. manevra Lasegue
d. manevra Benson
e. manevra Roviralta
80. Dintre dezechilibrele hidroelectrolitice din stenoza hipertrofică de pilor nu face parte:
a259
a. acidoză metabolică
b. hipocloremie
c. hipopotasemie
d. hemoconcentraţie
e. acidurie paradoxală
82. Diagnosticul de stenoză hipertrofică de pilor poate fi pus doar pe baza istoricului şi a
examenului clinic în: e260
a. 10% din cazuri
b. 20% din cazuri
c. 40% din cazuri
d. 60% din cazuri
e. 90% din cazuri
85. Cu privire la tratamentul stenozei hipertrofice de pilor, bifaţi afirmaţia falsă: d261
!15
a. tratamentul nonoperator rareori dă rezultate satisfăcătoare
b. tratamentul nonoperator constă în administrare de spasmolitice şi nutriţie parenterală
c. pentru corecţia dezechilibrelor hidro-electrolitice se vor administra soluţii saline 0,45% şi
dextroză 5%
d. intervenţia chirurgicală se va efectua în urgenţă
e. preoperator se va trece o sondă nazo-gastrică pentru decomprimarea stomacului
86. Cu privire la tratamentul chirurgical al stenozei hipertrofice de pilor, bifaţi afirmaţia falsă:
c261
a. intervenţia chirurgicală nu este o urgenţă şi nu trebuie efectuată înainte de corectarea
dezechilibrelor electrolitice
b. administrarea preoperatorie de antibiotice este controversată, fiind indicată doar în cazul
abordului ombilical
c. la copilul mare, intervenţia chirurgicală poate fi efectuată pe cale endoscopică
d. intervenţia pe cale laparoscopică nu aduce avantaje semnificative faţă de abordul clasic
e. la capătul duodenal al inciziei există riscul lezării mucoasei
ENTEROCOLITA ULCERO-NECROTICĂ
91. Ischemia intestinală din cadrul enterocolitei ulcero-necrotice se datorează unui mecanism
vasoconstrictor mediat de: b266
a. renină
b. angiotensină
c. receptori alfa adrenergici
d. receptori beta adrenergici
e. prostaglandine
!18
101. Dintre principiile de tratament medical al enterocolitei ulcero-necrotice nu face parte:
a271
a. nutriţia enterală cu preparate de lapte izo-osmolare
b. administrare sistematică de antibiotice
c. administrare intravenoasă de fluide, coloizi şi sânge
d. asigurarea unui debit urinar de 1,5-2 ml/kg/oră
e. intubaţie oro-traheală şi ventilaţie asistată în caz de sepsis
103. Dintre cele mai importante criterii pentru indicaţia de tratament chirurgical în
enterocolita ulcero-necrotică, după Kosloske, nu face parte: e271
a. pneumoperitoneul
b. eritemul peretelui abdominal
c. ansă abdominală fixă, la examenul clinic
d. anse dilatate fixe, la examenul radiologic seriat
e. prezenţa gazului portal liber
104. Dintre cele mai importante criterii pentru indicaţia de tratament chirurgical în
enterocolita ulcero-necrotică, după Kosloske, nu face parte: b271
a. anse dilatate fixe, la examenul radiologic seriat
b. prezenţa pneumatozei intestinale
c. paracenteza cu extragere de lichid şi examen direct pozitiv pentru bacterii
d. eritemul peretelui abdominal
e. pneumoperitoneul
105. Ricketts consideră că unica indicaţie absolută pentru chirurgie în enterocolita ulcero-
necrotică este: d272
a. şocul septic
b. pneumatoza intestinală
c. prezenţa gazului portal liber
d. pneumoperitoneul
e. eritemul peretelui abdominal
106. Unica indicaţie absolută pentru chirurgie în enterocolita ulcero-necrotică este, conform
lui Ricketts: e272
a. eritemul peretelui abdominal
b. anse dilatate fixe, la examenul radiologic seriat
c. şocul septic
!19
d. prezenţa gazului portal liber
e. pneumoperitoneul
108. Cea mai de temut sechelă pe termen lung după tratamentul chirurgical al enterocolitei
ulcero-necrotice este: c272
a. sindromul de malabsorbţie
b. cicatricile abdominale
c. sindromul de intestin scurt
d. dumping sindrom
e. constipaţia
109. Cea mai de temut sechelă pe termen lung după enterocolita ulcero-necrotică este: d272
a. falimentul creşterii
b. malnutriţia protein-calorică
c. refluxul gastro-esofagian
d. sindromul de intestin scurt
e. intoleranţa la lactoză
110. Mortalitatea în enterocolita ulcero-necrotică variază între: a272
a. 26 – 63%
b. 5 – 10%
c. 16 – 45%
d. 80 – 90%
e. 1 - 3%
113. Bifaţi afirmaţia falsă cu privire la embriologia herniei diafragmatice congenitale: e118
a. cea mai cunoscută teorie este insuficienţa de fuziune a membranelor pleuro-peritoneale
b. hipoplazia pulmonară este datorată compresiunii anselor intestinale asupra pulmonului
c. pulmonul afectat are un număr scăzut de ramificaţii bronşice
d. afecţiunea nu are un caracter genetic
e. rezistenţa vasculară în pulmonul afectat este scăzută
121. Despre polihidramniosul din cadrul herniei diafragmatice congenitale nu este adevărat:
d120
a. este întâlnit în 80% din cazuri
b. prezenţa sa este un semn de rău pronostic
c. cauza este neclară
d. poate provoca eclampsie
e. este datorat dificultăţilor de înghiţire a lichidului amniotic
123. Cu privire la manifestările clinice ale herniei diafragmatice congenitale, nu este adevărat:
c121
a. debutul şi severitatea simptomelor depind de volumul viscerelor herniate
b. debutul şi severitatea simptomelor depind de gradul hipoplaziei pulmonare
c. formele cu manifestare imediat după naştere sunt rare
d. murmurul vezicular este absent pe partea afectată
e. abdomenul este excavat
125. Dintre manifestările clinice ale herniei diafragmatice congenitale, nu face parte: e121
a. detresă respiratorie
b. tahipnee
c. cianoză
d. depresiunea sternului
e. abdomen meteorizat
126. Dintre criteriile prognostice în hernia diafragmatică congenitală, nu face parte: a126
a. oligohidramniosul
b. malformaţii congenitale asociate
c. sediul defectului
d. manifestarea neonatală
e. gazele sanguine
127. Dintre obiectivele ventilaţiei asistate în hernia diafragmatică congenitală, nu face parte:
d123
a. menţinerea pO2 postductal peste 60 mmHg
b. menţinerea pCO2 sub 30 mmHg
c. menţinerea pH-ului peste 7,5
d. menţinerea SaO2 peste 80%
e. menţinerea unui maxim de vasodilataţie pulmonară
128. Când apare brusc o deteriorare a oxigenării unui pacient cu hernie diafragmatică
congenitală, cea mai probabilă complicaţie este: b123
a. apariţia unui sepsis
b. pneumotoraxul
c. apariţia hipertensiunii pulmonare
d. apariţia hipertensiunii arteriale
e. perforaţia anselor intestinale herniate
134. Rata mortalităţii în cadrul herniei diafragmatice congenitale cu simptome din primele 6
ore de viaţă este: d125
a. 10%
b. 30%
c. 90%
d. 50%
e. 70%
!24
135. Rata mortalităţii în cadrul herniei diafragmatice congenitale cu simptome după 24 ore de
viaţă este de aproximativ: e126
a. 20%
b. 30%
c. 50%
d. 70%
e. 100%
CARTE 2010
!25
b. Anomaliile cromozomiale sunt mai frecvent asociate cu laparoschizisul decât
cu omfalocelul
c. În patologia fetală, 6% din anomaliile asociate omfalocelului sunt
cromozomiale
d. Omfalocelul este componentă a pentalogiei Cantrell
e. Omfalocelul este o malformaţie congenitală a peretelui abdominal posterior
!29
158.Clasificarea atreziilor colice nu include: PG 105 e.
a. Tipul I, atrezie membranoasă
b. Tipul II, atrezie tip cordonal
c. Tipul II, atrezie cu capete oarbe, fără cordon fibros
d. Tipul III, atrezie cu capete separate şi cu defect mezenteric
e. Tipul IV, „apple-peal syndrome”
165.Cele mai frecvente anomalii congenitale asociate malformaţiilor ano-rectale sunt cele:
PG 111 b.
a. Cardiace
b. Urinare
c. Scheletale
d. Cromozomiale
e. Oftalmologice
!31
b. La nivelul segmentului afectat există un tonus crescut al stratului muscular
circular
c. Boala poate afecta întreg colonul
d. Există o relaţie strânsă între lungimea segmentului afectat şi intensitatea
manifestărilor clinice
e. Segmentul cel mai frecvent afectat este cel recto-sigmoidian
184.Dintre semnele generale ale apendicitei acute la copil nu face parte: PG 125 c.
a. Paloarea
b. Anorexia
c. Scăderea ponderală
d. Vărsăturile
e. Greţuri
202.Cea mai frecventă formă de prezentare a stenozei hipertrofice de pilor este la vârsta
de: PG 142 c.
a. 1-2 săptămâni, la prematur
b. 3-6 luni
c. 2-6 săptămâni
d. 2-4 ani
e. 8-10 ani
203.La copilul cu stenoză hipertrofică de pilor pot apare dezechilibre metabolice de tipul:
PG 142 d.
a. Alcaloză metabolică hipercloremică
b. Acidoză metabolică hipocloremică
c. Acidoză metabolică hipercloremică
d. Alcaloză metabolică hipocloremică
e. Alcaloză metabolică hiponatremică
204.Dintre semnele clinice ale stenozei hipertrofice de pilor nu face parte: PG 142 c.
a. Sugarul este deshidratat, distrofic
b. La examenul clinic se pot observa undele peristaltice gastrice
c. Prin manevra Benson se poate percepe clapotajul gastric
d. Prin palpare se poate simţi oliva pilorică, în 80% din cazuri
e. Sugarul este în permanenţă înfometat
!38
211.Pentru depistarea malformaţiilor congenitale, în lichidul amniotic pot fi dozaţi
următorii markeri, mai puţin: PG 8 a.
a. Estradiolul neconjugat
b. Alfa-fetoproteina
c. Acetilcolinesteraza
d. Raportul lecitină/sfingomielină
e. Compoziţia fosfolipidică
ANOMALII VASCULARE
PATOLOGIE TORACICĂ
229.Cele mai frecvente cauze de detresă respiratorie acută la nou născut sunt următoarele,
cu excepţia: PG 30 d
a. Hernia diafragmatică congenitală
b. Pneumotoraxul
c. Atrezia esofagiană
d. Atrezia duodenală
e. traheomalacia
!43
239.Atrezia esofagiană: PG 38 a
a. Presupune absenţa congenitală a unui segment esofagian asociată de cele mai
multe ori de o comunicare cu tractul respirator
b. Se manifestă prin sindrom ocluziv neonatal înalt
c. Se manifestă prin sindrom ocluziv neonatal mediu
d. Presupune absenţa dobândită a unui segment esofagian asociată de cele mai
multe ori de o comunicare cu tractul respirator
e. Apare după ingestie de substanţe caustice
!45
250.Alegerea tehnicii chirurgicale în cazul pacienţilor cu atrezie esofagiană depinde de :
PG 49 e
a. Distanţa dintre cele 2 capete esofagiene
b. Absenţa sau prezenţa fistulei
c. Greutatea pacientului
d. Asocierea unor alte malformaţii majore
e. Toate cele de mai sus
!48
TUMORI
267.Nefroblastomul : PG 223 a
a. Este cea mai frecventă tumoare renală malignă a copilului
b. Provine din celulele crestei neurale
c. Apare rar la vârsta de 1-5 ani
d. Este mai frecventă la adolescent şi adultul tânăr
e. Este radiorezistentă
275.Prezenţa unor noduli subcutanaţi la un sugar poate sugera, cel mai frecvent
diagnosticul de: PG 237 c
a. Teratom sacro-coccigian
b. Nefroblastom
c. Neuroblastom
d. Valvă de uretră posterioară
e. Hepatoblastomul
276.Diagnosticul unui neuroblastom poate fi sugerat clinic, cel mai frecvent de : PG 237 a
a. Prezenţa unor echimoze pe pleoapa superioară
b. Prezenţa unor echimoze pe pleoapa inferioară
c. Prezenţa unor echimoze periombilicale
d. Dureri abdominale violente, vărsături bilioase
e. Niciuna dintre leziunile de mai sus nu poate fi întâlnită într-un neuroblastom
!50
279.Diagnosticul diferenţial al neuroblastomului poate fi făcut cu următoarele afecţiuni,
cu excepţia : PG 239 d
a. Osteomielita acută
b. Diareia nespecifică
c. Diverse afecţiuni neurologice
d. Teratomul sacrococcigian
e. Hematom subdural
PATOLOGIE UROGENITALĂ
!52
289.Modalităţile de tratament chirurgical al hidronefrozei congenitale includ: PG 179 e
a. Pieloplastia Hynes Anderson
b. Pieloplastia endoscopică
c. Endopielotomia
d. Secţiunea zonei de stenoză pe cale nefroscopică
e. Toate cele de mai sus
!55
306.Următoarele afirmaţii referitoare la diagnosticul hidrocelului comunicant sunt
adevărate cu excepţia : PG 188 c
a. Volumul de lichid scrotal variază în funcţie de poziţia copilului
b. Testiculul ipsilateral nu se palpează
c. In poziţie de clinostatism tumefacţia inghinoscrotală va apărea de sus în jos
d. In poziţie de ortostatism tumefacţia inghinoscrotală va apărea de jos în sus
e. Poate fi pus cu ajutorul transiluminării
313.Orhidopexia efectuată în timp util, pentru testicul necoborât congenital, are drept
consecinţă : PG 193 a
a. O creştere a ratei fertilităţii
b. O scădere a ratei fertilităţii
c. O scădere a incidenţei malignizării testiculare
d. O crestere a incidenţei malignizării testiculare.
e. Azoosperima
315.Hipospadiasul : PG 201 a
a. Este o malformaţie urinară ce constă în deschiderea anormală a uretrei pe faţă
ventrală a penisului
b. Este o malformaţie urinară ce constă în deschiderea anormală a uretrei pe faţa
dorsală a penisului
c. Este o uropatie obstructivă
d. Se manifestă frecvent cu retenţie acută de urină la nou-născut
e. Poate fi asociat cu extrofie de vezică
319.Epispadiasul: PG 204 e
a. Este o malformaţie congenitală ce afectează exclusiv sexul masculin
b. Este cauzat de un defect de migrare a celulelor neuronale
c. Nu asociază niciodată incontinenţă
d. Poate fi tratat medicamentos, cu evoluţie favorabilă
e. Nici una dintre afirmaţiile de mai sus nu este adevărată
322.In faţa unui pacient cu stare de intersexualitate medicul practician trebuie să ia drept
primă măsură : PG 206 b
a. Declararea de urgenţă a sexului feminin, cel mai uşor de reconstituit chirurgical
b. Nedeclararea juridică a sexului
c. Recoltarea în sala de naştere a cariotipului
d. Realizarea unei biosii de gonadă
e. Plasarea unei sonde uretro-vezicale
!59