CONSTANTIN CEL MARE

• Născut la Naissus, în provincia romană Moesia Superior (astăzi,

oraşul Niš din Serbia), ca fiu al generalului Constantinus Chlorus (viitor
împărat Constanţiu I) şi al Helenei.
• 271-272, sub împăratul Aurelian, a fost membru al protectores (militari
superiori în slujba împăratului) în estul Imperiului Roman
• 284-285 a fost praeses (guvernator de provincie subordonat
unui consularis) al Dalmaţiei. A fost prefectul pretorian al
împăratului Maximian în 288-293.
• La 1 martie 293 a fost promovat la rangul de caesar.
• În 305, după abdicarea lui Diocleţian şi Maximian, se alătură tatălui său, în
Apus.
• La 25 iulie 306 este proclamat împărat de către armată.
• Constantin ocupă Spania (310), apoi pătrunde cu armata în Italia, înfrânge
forţele lui Maxentius la Turin, Verona şi în bătălia decisivă de la Podul
Milvius de lîngă Roma, în care Maxentius îşi găseşte moartea (312). Astfel,
toate provinciile occidentale ale imperiului sunt reunite sub autoritatea sa.

• Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capăt persecuţiilor creştinilor

în teritoriile sale, impunând nu numai toleranţă, ci şi restituirea bunurilor
creştinilor.
• La scurt timp după cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului
de Cartagina şi proconsulului Africii nişte scrisori din care reieşea faptul că
el susţinea religia creştină, subvenţiona Biserica creştină din fonduri
publice, scutea clerul de obligaţii publice şi se considera slujitorul lui
Dumnezeu.
• În 312, Constantin "a trecut la credinţa creştină" şi a continuat să deţină
funcţia Pontifex Maximus funcţie care permitea conducerea religioasă, pe
care o avuseseră toţi cei cărora li se atribuise titlul de "Caesar", adică
 conducător al statului roman şi al religiei,- bineînţeles păgâne -, funcţie
deţinuta de toţi Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Christos
• În urma întrevederii dintre Constantin şi Licinius de
la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la
Milano”. De fapt, este o scrisoare adresată de Licinius guvernatorilor
provinciilor controlate de el, prin care le cerea să înceteze orice persecuţie
asupra creştinilor, iar proprietăţile confiscate de la aceştia să fie imediat
returnate. Scrisoarea nu consfinţea creştinismul ca religie de stat şi nici nu-l
angaja personal pe Licinius în credinţa creştină.
• Constantin era la cârma Imperiului Roman de Apus, iar Licinius şi Maximinus, la cârma Imperiului
Roman de Răsărit.

Arcul lui Constantin, ridicat pentru a comemora victoria împăratului

Bătălia de la Podul Milvius, între Constantin și Maxențiu

Statuia lui Constantin cel Mare, la York, oraș unde a fost proclamat împărat, în iulie 306.
Piese din statuia uriașă a lui Constantin cel Mare, la Musei Capitolini, din Roma (în italiană: Colosso di
Costantino).

Follis emis sub Constantin cel Mare, la monetăria din Constantinopol, în anul 337:

avers: CONSTANTINVS MAX AVG, cap laureat

revers: SPES PVBLICA, labarum imperial, cu trei medalioane

Monedă de 1 1/2 Solidus, emisă sub Constantin cel Mare; 6,83 g de aur;

avers: Cap, spre dreapta, poartă drept diademă trei benzi de perle, ochii ridicați la cer;

revers: circular, inscripția GLORIA CONSTANTINI AVG;

în centru, spre dreapta, în picioare, Constantin ține transversal o lance, în mâna dreaptă și un trofeu
peste umărul stâng, iar doi captivi la picioarele lui;

jos, în exergă, inscripția SMTS, marcă a monetăriei din Salonic, anul 327

Multiplu de solidus, de 39,79 g de aur, emis sub Constantin cel Mare, la monetăria Ticinum (azi Pavia), în
313; avers: INVICTVSCONSTANTINVSMA + AVG,

bust spre stânga Constantin I, armură, scut în mâna stângă, spadă în mâna dreaptă, cap laureat

Sol Invictus, în dreapta sa