UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ISTORIE

Constandache Andreea
Student an I, Departamentul de RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE

SEMINAR- EXPANSIUNE ȘI DIPLOMAȚIE ÎN EPOCA

ROMANĂ

GRUPUL DE PORFIR ȘI ARCUL LUI CONSTANTIN

 Imperiul Roman a cunoscut mai multe forme de guvernare, printre care și o tetrarhie (un
grup de patru conducători), instituită de împăratul Dioclețian. Tetrarhia se baza pe doi auguști
(împărați mai în vârstă reprezentând înțelepciunea și echilibrul) și doi cezari (împărați mai
tineri). Imperiul a fost divizat teritorial în două părți: una de apus și una de răsărit, cu un
împărat senior și un împărat tânăr în fiecare jumătate. După ce Dioclețian și aliatul lui,
Maximian , s-au retras în 305, au izbucnit lupte interne între tetrarhi. Sistemul nu a funcționat
conform viziunii lui Dioclețian și s-a destrămat în 313.

Monumentul celor patru tetrarhi simbolizează mai degrabă conceptul de tetrarhie decât
patru portrete personale. Fiecare tetrarh arată la fel, fără caracteristici individualizate, cu
excepția celor doi mai în vârstă, probabil reprezentându-i pe auguști, care au bărbi, iar ceilalți
doi nu. Grupul este împărțit în perechi, fiecare îmbrățișându-se unul cu celălalt, ceea ce arată
uniunea dintre cezari și auguști . Ansamblul statuar sugerează unitate și stabilitate. Materialul
ales, porfirul (care provenea din Egipt), simbolizează o permanență în genul sculpturilor
egiptene. Porfirul era un material foarte rar, însă era adesea folosit pentru sculpturile
împăraților.

Va urma perioada împăratului Constantin cel Mare, considerat unul dintre cei mai
importanți împărați romani recunoscut în special pentru înțelepciunea sa infinită. Foarte
apreciat pentru toleranța sa religioasă, dar și pentru talentul său militar, Constantin cel Mare
reprezintă portretul conducătorului echilibrat, care își iubește supușii. Asemenea marilor
împărați, el a avut închinat înaintea sa un monument care să rezume toate succesele sale
politice și militare, anume Arcul lui Constantin.

Situat chiar între Colosseum şi cea mai centrală colină din Roma, anume, Colina Palatină,
precum şi în apropiere de Forul Roman, Arcul lui Constantin este unul dintre cele mai
renumite monumente de origine antică din capitală.

Arcul, care a fost construit între anii 312 și 315 d.Hr., a fost dedicat de către Senat pentru a
comemora zece ani (decennalia) de domnie a lui Constantin cel Mare (306-337) și victoria sa
asupra Împăratului Maxentius (306-312), care conducea Roma, în Bătălia de la Podul Milvian
la 28 octombrie 312, așa cum este descrisă pe inscripția sa de la mansardă și deschisă oficial
la 25 iulie 315. Senatul roman, pe lângă ridicarea Arcului în cinstea victoriei lui Constantin, și
celebrării deceniului de domnie, a organizat o serie de jocuri.

Campania împotriva lui Maxentius, începută la Milano și continuată la Verona și Roma,

constituie subiectul unora dintre sculpturile amplasate pe diverse fațade ale Arcului. Dar, pe
lângă imaginile strict legate de evenimentele din 312, Arcul de Triumf este decorat cu
reliefuri ce au aparținut – potrivit analizelor făcute de specialiști în istoria artei antice – altor
monumente din vremea unor împărați anteriori: Traian, Hadrian, Marc Aureliu.

BIBLIOGRAFIE:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Diocle%C8%9Bian

https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_cel_Mare