Biserica in timpul lui Constantin Cel Mare

Imparatul Constantin cel Mare (337-377) este una din personalitatile de seama din istoria universala. Pana la el, Biserica a indurat grele persecutii din partea imparatilor romani. Convertirea lui la crestinism a insemnat o mare cotitura in istoria acestuia, caci, prin publicarea edictului de toleranta religioasa, de la Milan din ianuarie 313, Constantin a asigurat Bisericii deplina libertate in tot Imperiul roman. Biserica intra, de acum inainte, intr-o perioada de in lorire si propasire, in !secolul ei de aur!. Inaintea lui Constantin cel Mare, "aleriu, grav bolnav, a dat la 3# aprilie 311, la $ardica, un edict de toleranta pentru crestini, de acord cu Constantin si %iciniu, care cuprinde permisiunea e&istentei crestinilor - !ut denuo sint cristiani et conventicula eorum! ' !sa e&iste din nou crestini si sa tina adunarile lor! (%actantius, (e mort. pers., 3)* +usebiu, Ist. bis., ,III, 17). "aleriu a murit curand, la - mai 311, incat edictul sau s-a aplicat doar partial. + greu de cunoscut in intimitatea ei evolutia religioasa a imparatului Constantin, dar, o data declarat pentru crestinism, el a progresat continuu pe aceasta cale, incepand cu lupta dintre el si Ma&entiu de la Pons Milvius (Podul ,ulturului), langa .oma, din /0 octombrie 31/, pana la bote1ul lui din mai 337. (upa istoricii crestini, +usebiu si %actantiu, in a2unul luptei cu Ma&entiu, Constantin a va1ut pe cer 1iua, in amia1a mare, o Cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia3 in 4oc signo vinces ' prin acest semn vei invinge (%actantius, (e mortibus persecutorum,

)0, -). 5oaptea, in timpul somnului, i s-a aratat Iisus 6ristos cu semnul crucii, pe care-l va1use 1iua pe cer, cerandu-i sa-l puna pe steagurile soldatilor, spre a-i servi drept semn protector in lupte. 7cesta este monogramul lui 6ristos 6P pe care l-a pus pe un steag numit labarum. Ca imparatul Constantin a ost convins de aparitia minunata a $ intei Cruci, ne-o con irma aptul ca pe arcul de trium al lui Constantin, care se pastrea1a pana a1i la .oma, el a irma ca a castigat victoria asupra lui Ma&entiu3 !instinctu divinitatis! ' !prin inspiratie divina!. %a cateva luni de la victoria asupra lui Ma&entiu, Constantin, impreuna cu %iciniu, devenit prin casatoria cu una din surorile sale, cumnatul sau, au publicat edictul de la Milan din ianuarie 313, prin care se acorda libertate religioasa deplina crestinismului, care devine religio licita ' religie permisa in Imperiu. 8otodata, se anulau toate 4otararile anterioare luate contra crestinilor si se retrocedau Bisericii locasurile de cult si averile con iscate de imparatii precedenti. +dictul de la Milan are o importanta epocala prin 4otararile si urmarile lui. (in religie nepermisa si persecutata, crestinismul devine relige permisa, ba c4iar avori1ata, cum arata actele ulterioare ale imparatului Constantin. (in ne ericire, ,aleriu %iciniu (3#0-3/)), la inceput pe deplin asociat la politica religioasa a imparatului Constantin, s-a departat de aceasta, devenind din 319 repre1entantul declarat al paganismului in :rient, unde erau multi crestini si a inceput persecutarea lor intre 3/#-3/3. In urma in rangerii su erite de %iciniu in lupta cu Constantin in 10 septembrie 3/), la C4r;sopolis, a1i $cutari - langa Calcedon, pe coasta apuseana a 7siei Mici, in ata Constantinopolului, si a unor uneltiri contra lui Constantin, %iciniu a ost condamnat la moarte si e&ecutat la 8esalonic in 3/). (e aceasta data, Constantin a ramas singurul imparat al vastului Imperiu roman pana la moartea sa in // mai 337. .amas singurul stapanitor, Constantin lua ata de crestinism o atitudine binevoitoare, ara a 2igni, insa, paganismul greco-roman, care avea numeroase si puternice radacini. Imparatul insusi pastra aproape tot timpul domniei demnitatea suprema pagana de

ponti e& ma&imus si nu se lepada de paganism decat prin Bote1ul savarsit cu cateva 1ile inainte de moarte, in mai 337. 8rebuie sa recunoastem, insa, ca pastrarea titlului pagan de ponti e& ma&imus ii da dreptul si posibilitatea de a supraveg4ea si tine in rau paganismul, in interesul crestinismului insusi. (aca imparatul ar i renuntat atunci la el, isi ridica un rival periculos, care ar i putut sa restabileasca situatia de mai inainte a paganismului, inca puternic prin numarul credinciosilor lui, prin in luenta si situatia inalta a senatorilor a aristocratilor si unctionarilor superiori. In luarea de masuri avorabile Bisericii, Constantin proceda treptat si cu mult tact. Politica lui religioasa este caracteri1ata mai ales prin cateva apte de importanta ma2ora3 actul de libertate religioasa de la Milan, din ianuarie 313, alegerea unei noi resedinte imperiale si convocarea $inodului I ecumenic de la 5iceea din 3/-. Imediat dupa edictul din 313, imparatul scuteste pe clericii crestini de obligatia grea si costisitoare a unctiunilor municipale. $cuteste Biserica de dari, drept de care nu se bucurau templele pagane, si-i inapoie tot ceea ce ii usese con iscat, acordandu-i si dreptul de a primi legate si donatiuni. 8otodata, el acorda ca a2utor episcopilor sume importante din te1aurul statului, pentru ridicarea de biserici si intretinerea clerului. +l acorda Bisericii dreptul de eliberare a sclavilor si dadu episcopilor dreptul sa 2udece pe cei ce n-ar voi sa ie 2udecati dupa legile statului. Constantin cel Mare a intervenit si in dreptul penal, pe care a incercat sa-l umani1e1e, inlaturand din legile penale dispo1itii si pedepse contrare spiritului crestinismului, ca3 rastignirea, 1drobirea picioarelor, stigmati1area (arderea cu ierul rosu). $-a imbunatatit tratamentul din inc4isori. $-au adus restrictii luptelor de gladiatori si s-au trimis condamnatii la mine, in loc de lupte. $-a modi icat, in spirit crestin, legislatia re eritoare la casatorie, la parintii ara copii, s-a ingreunat divortul, s-a pedepsit adulterul si siluirea, sau violul, s-a inter1is aruncarea copiilor si vinderea lor, prin a2utoare date parintilor saraci. $-au luat masuri de protectie si a2utor pentru saraci, or ani, vaduve si bolnavi. Prin legea din 3/1, Constantin cel Mare a generali1at duminica ca 1i de repaus in Imperiu.

Inca din 317, imparatul a inceput sa bata si monede cu monogramul crestin. In unctiile inalte, el numea de pre erinta crestini, dar a pastrat si pagani. <unctionarilor pagani li s-a inter1is sa aduca sacri icii. Cultul imparatului a pierdut sensul lui religios, pastrand mai mult semni icatia lui politica3 cinstirea autoritatii imparatului ca e&ponent al puterii Imperiului roman* templele dedicate lui devin localuri publice, ara statui si ara sacri icii. In unele locuri, unde crestinii erau in ma2oritate, ei au luat templele pagane si le-au trans ormat in biserici, sau le-au inc4is. Imparatul si membrii amiliei sale - mama sa, +lena, sotia sa, <austa, sora sa, 7nastasia, iica sa, Constantina, au daruit episcopilor a2utoare pentru a repara bisericile sau pentru a construi altele noi. %a Ierusalim, la 7ntio4ia, 8;r, 5icomidia, .oma si Constantinopol sau ridicat biserici marete. %a Constantinopol, a ridicat catedrala $ intii 7postoli, care a devenit necropola imparatilor bi1antini. In cadrul unor estivitati marete, s-a s intit, la 1) septembrie 33-, catedrala $ antului Mormant - 7nastasis - Invierea, ridicata prin ravna si c4eltuiala lui Constantin. Cultul crestin si pelerina2ul la %ocurile $ inte au luat o mare de1voltare. Mama imparatului, $ anta +lena, a descoperit la Ierusalim lemnul $ intei Cruci pe care a ost rastignit Mantuitorul. %a .oma, imparatul a cedat episcopului ostul palat imperial %ateranul. ,ointa lui Constantin cel Mare de a sustine crestinismul s-a va1ut si in alegerea unei noi capitale pe tarmurile incintatoare ale Bos orului. Inca din timpul lui (iocletian (/0)-3#-), .oma nu mai era capitala unica a Imperiului roman, caci acesta o mutase la 5icomidia, in 7sia Mica. .oma ramasese inca un oras pagan, in care templele, monumentele, senatul roman, aristocratia aminteau si pastrau vec4ea religie pagana. Constantin s-a 4otarat sa paraseasca .oma pagana, spre marea nemultumire a episcopilor .omei, si sa intemeie1e un nou oras ca resedinta imperiala. 7cesta a ost Bi1antul, pe Bos or, care a primit numele de Constantinopol ' orasul lui Constantin, inceput in 3/) si inaugurat la 11 mai 33#. Constantin a acut din Bi1ant capitala unui Imperiu crestin, care trebuia sa arate aceasta prin bisericile, monumentele si atmos era sa. )

Mutarea capitalei la Constantinopol a avut consecinte importante in istoria Impeiului roman si a Bisericii. Prin aceasta mutare s-au pus temeliile Imperiului roman de .asarit care a durat pana la /= mai 1)-3, cand Constantinopolul a ost cucerit de turci, sub conducerea lui Ma4omed al II-lea Cuceritorul (1)-1-1)01). In Constantinopol, numit !.oma cea noua!, se ridica un oras cu mare viitor politic si bisericesc. +piscopii de Constantinopol devin egali in rang de cinste cu episcopii .omei, prin canonul al 3-lea al $inodului al II-lea ecumenic de la Constantinopol, din 301, si canonul /0 al $inodului I, ecumenic de la Calcedon din )-1. Convocarea $inodului I ecumenic de la 5iceea din 3/- constituie unul din meritele deosebite ale imparatului Constantin. ,a1ind tulburarea crescinda provocata de ere1ia lui 7rie din 7le&andria, Constantin s-a decis sa convoace pe episcopii Imperiului intr-un sinod general sau ecumenic spre a de ini impreuna adevarurile de credinta si a asigura unitatea crestinismului. Ca om de stat e&perimentat, Constantin si-a dat seama ca unitatea crestinismului si pacea si linistea Bisericii constituie elementul de viata si de re1istenta al Impeiului roman universal. In locul pluralitatii 1eilor pagani, era de pre erat e&istenta unei singure credinte in Imperiu, cea crestina, caci ea asigura si unitatea lui politica. +ste interesant de constatat ca Constantin insusi, desi nu primise inca bote1ul, a desc4is $inodul I ecumenic printr-o cuvintare adresata episcopilor, asigurindu-i ca el se considera !impreuna slu2itor cu ei! (+usebiu, ,iata ericitului imparat Constantin, III, 13). Cu alt prile2, dupa marturia lui +usebiu, el a spus ca se considra episcop pus de (umne1eu pentru treburile din a ara (ale Bisericii) (+usebiu, ibidem, I,, /)). +ste adevarat ca politica religioasa inaugurata de Constantin cel Mare a avut si unele urmari de avorabile. Biserica a avut in persoana imparatului un ocrotitor, dar, in acelasi timp, si un stapan. Imparatii s-au amestecat in c4estiunile religioase, impunandu-si vointa. >nii au sustinut arianismul, mono i1ismul, monotelismul, au persecutat pe ierar4ii ortodocsi, au inlaturat din scaune, e&ilindu-i, ierar4i merituosi. (esigur, ca om de stat, Constantin a acut si unele greseli, pe care istoria nu i le trece cu vederea. In unele din actele sale de suveran, el a pedepsit sangeros pentru motive de in idelitate politica si acte de tradare de stat. 7st el, iul sau, Crispus, mostenitorul de drept al tronului imperial, pe care Constantin si-l asociase la domnie in 317, cu titlul de -

!Ce1ar!, iind implicat intr-un complot de stat, a ost ucis in 3/-* la putin timp, sotia sa cea de a doua, <austa, a ost ucisa in baia sa la .oma. In materie de politica bisericeasca, dupa $inodul I ecumenic de la 5iceea din 3/- s-a lasat in luentat de curte1ani lingusitori si de arieni, ceea ce a provocat con u1ie in su letele credinciosilor. Cu toate aceste scaderi, este in general admis ca Constantin cel Mare a ost bine intentionat in actele sale si el a acut crestinismului, ca primul imparat crestin, cel mai mare serviciu dintre imparatii romani, asigurindu-i libertatea prin edictul de la Milan din 313. Convertirea sa la crestinism a dat un nou curs istoriei universale, prin incercarea sa de a armoni1a interesele superioare ale Imperiului roman cu interesele Bisericii. Imbolnavindu-se grav, Constantin a ost bote1at in vila sa de la 7nc;rona, la marginea 5icomidiei, de episcopul semiarian +usebiu de 5icomidia si alti clerici, cu cateva 1ile inainte de .usalii, in luna mai 337. +l a murit curand dupa aceea, la // mai 337, in (uminica .usaliilor si a ost ingropat cu mare ast in biserica $ intii 7postoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meritele sale deosebite si mai ales pentru marile servicii aduse crestinismului, dupa lunga perioada de persecutii, Biserica l-a cinstit in c4ip deosebit, trecandu-l in randul $ intilor si numindu-l Cel intocmai cu 7postolii. Politica lui religioasa, in general, a ost urmata de iii si succesorii lui, cu e&ceptia imparatului Iulian 7postatul (391-393), nepotul sau, care a reintrodus pentru scurt timp paginismul in situatia lui de religie avori1ata in Imperiul roman, persecutand crestinsmul. $pre s arsitul secolui al I,-lea, sub imparatul 8eodosie cel Mare (37=-3=-), crestinismul a a2uns din religie tolerata - religio licita, religie de stat, iar :rtodo&ia devine con esiunea o iciala a Imperiului. (in timpul lui 8eodosie cel Mare, Imperiul roman devine imperiu crestin.