Constantin cel Mare

Moldovean Daniela-Ștefania
Clasa aV-a A
 BIOGRAFIE
• Gaius Flavius Valerius Aurelius
Constantinus (n. 27 februarie 272
d.Hr., Naissus, Imperiul Roman – d. 22 mai 337
d.Hr., Nicomedia, Imperiul Roman), cunoscut sub
numele Constantin cel Mare sau Constantin I, a
fost Împărat Roman între 306 și 337. Din 324, el
a condus ca împărat unic.
Împăratul Constantin I a dus o politică militară,
religioasă și economică profund reformatoare, care i-a
permis să reunească sub unica sa autoritate
un Imperiu Roman slăbit și divizat. S-a debarasat de
împărații Maxentius în 312 (Bătălia de la Podul
Milvius) și Licinius în 324 (bătălia de la Adrianopole).
Domnia sa a văzut stabilirea libertății
religioase individuale, care a pus capăt persecuțiilor
creștinilor (Edictul de la Milano, 313).
 ARTĂ
• Follis emis sub Constantin cel Mare,
la monetăria din Constantinopol, în anul
337: avers: CONSTANTI-NVS MAX
AVG, cap laureat spre dreapta;
revers: SPES
PVBLICA, labarum imperial, cu trei
medalioane, surmontat de Monograma lui
Isus Hristos, înfipt în șarpe. În
exergă: CONS. (2,97 grame)
Monedă de 1 1/2 Solidus, emisă sub Constantin
cel Mare; 6,83 g de aur; avers: Cap, spre dreapta,
poartă drept diademă trei benzi de perle, ochii
ridicați la cer; revers: circular,
inscripția GLORIA CONSTANTINI AVG; în
centru, spre dreapta, în picioare, Constantin ține
transversal o lance, în mâna dreaptă și un trofeu
peste umărul stâng, iar doi captivi la picioarele
lui; jos, în exergă, inscripția SMTS, marcă
a monetăriei din Salonic, anul 327
• Începând cu anul 324 se observă pe monedele
lui Constantin o noua imagine a chipului său.
Privirea lui este acum îndreptată în sus și în
depărtare; aceasta reflectă pretenția lui nu la
divinitate, ci la misiunea și inspirația sa divină.
De asemenea, el renunță să mai poarte coroana
de lauri și adoptă diadema.
 BĂTĂLII

• 312 (Bătălia de la Podul Milvius)

și Licinius
• 324 (bătălia de la Adrianopole).