Mostenirea arhitecturala a lui Constantin cel Mare in Constantinopol: monumente civile si

religioase.

Domnia lui Constantin ca imparat, muta polul de putere de la Roma la Constantinopol si

transforma imperiul pagan intr-unul crestin, acest lucru inseamna si marcheaza inceputul istorie
bizantine.

Constantin a luat hotararea de a restaura Bizantul si de a face din el capitala imperiului. In

noiembrie 324, a stabilit in mod oficial hotarele noului sau oras, mutandu-le cu circa 4 km in
afara si marind cam de 4 ori suprafata sa. Noul oras a devenit un centru al crestinismului,
resedinta unui patriarh, comparabil ca dimensiuni cu Roma, Alexandria sau Ierusalimul. „Noua
Roma” a mostenit institutiile politice ale vechii Rome, dar si traditii culturale ale Rasaritului grec.

Prin crearea unei noi monede de aur (solidus-ul) este abandonata politica economica a
principatului - care era bazata pe argint-, in favoarea aurului, care devine baza sistemului monetar
imperial roman. Constantin va emite si o moneda noua de argint (siliqua) si una de bronz (follis),
care vor reprezenta banii obisnuiti folositi in afacerile curente.

Primul solidus, emis in timpul domniei lui Constantin cel Mare, avea pe avers reprezentarea
efigiei acestuia, iar pe revers o alegorie romana pagana. Dupa legalizarea crestinismului in
Imperiul Roman (313), pe reversul monedelor au fost reprezentate o cruce greceasca sau un
inger.

Moneda denumita siliqua corespundea unei greutati in aur a unei siliqua (unitate de masura de
greutate), care ii da numele, iar valoarea sa era de 1/24 dintr-un solidus

De mentionat alte doua statui ale lui Constantin ambele datate in circa 320, in care imparatul
apare in vesminte militare. La moartea lui Constantin au fost batute patru tipuri diferite de
monede omagiale.

Tot lui Constantin cel Mare i se atribuie si infiintarea intre anii 318-326 a prefecturilor praetorio,
adica unitati administrative mai mari decat diocezele.

Din initiativa lui Constantin este inaugurat in 328, intre Sucidava si Oescus, un pod peste Dunare,
care reflecta importanta dobandita de regiunile nord-dunarene pentru imperiu. Podul lui
Constantin cel Mare avea o lungime de aproximativ 2.434 m fata de 1.600 m cat masura cel de la
Drobeta si a fost considerat unul dintre cele mai lungi poduri din antichitate. Tot la Sucidava a
fost construita strategic o fantana secreta, monument unic in arhitectura romano-bizantina numita
si izvorul iubirii in legatura cu care exista si o legenda foarte frumoasa. Este unul din punctele
forte ale sitului arheologic pentru turisti.

Politica activa reluata la Dunarea de Jos, ratiunile strategice, dar si veleitatile personale, in raport
cu Traian, l‐au determinat pe imparatul Constantin cel Mare sa initieze edificarea unui pod
transdanubian, inaugurat in anul 328,  si sa refaca  din temelii cetatea situata in imediata
proximitate a acestuia

Pe plan religios, in 325 Constantin a convocat la Niceea primul conciliu ecumenic al bisericii
crestine, care a pus bazele dogmatice si canonice ale acestei religii, definind mai precis dogmele
crestine drept raspuns la provocarea reprezentata de erezia arianista.

In perimetrul ocupat acum de Moscheea Sultanului Ahmet (Moscheea Albastra), Constantin a

construit palatul imperial. Hipodromul a fost marit la o capacitate de 50.000 de locuri. Constantin
a inceput si constructia a doua mari biserici, Hagia Sophia (Sfanta Intelepciune) si Hagia Eirene
(Sfanta Pace).

Hagia Irene a fost construita in secolul al IV-lea de catre imparatul Constantin cel Mare. Ea a
gazduit Primul conciliu de la Constantinopol din anul 381, si a fost catedrala Patriarhiei de
Constantinopol pana la construirea uriasei Hagia Sofia din secolul al VI-lea.

Aceasta biserica a fost una dintre cele trei biserici din Imperiul Bizantin ce erau inchinate
atributelor lui Dumnezeu: Hagia Sofia (Sfanta Intelepciune), Hagia Irene (Sfanta Pace) si Hagia
Dynamis (Sfanta Putere). Ea a ars in timpul Rascoalei Nika din anul 532, fiind restaurata in anul
548 de catre imparatul Iustinian I. In secolul al VIII-lea, in timpul Crizei Iconoclaste din Imperiul
Bizantin, icoanele si frescele bisericii au fost distruse, ramanand cu nimic altceva decat cu o
cruce pictata in ulei pe peretele estic.

Hagia Sophia a fost catedrala Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, astazi muzeu in
Istanbul, Turcia.
Prima biserica de pe acest loc a fost construita de Constantin cel Mare in anul 325, dar a ars intr-
un incendiu in anul 404. Reconstruita de Teodosiu al II-lea in 415, biserica a fost din nou arsa, in
timpul Rascoalei Nika din 532. Cladirea si-a primit forma finala in 537 sub imparatul Iustinian I.
Era foarte importanta pentru ortodoxia timpurie si pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu
de arhitectura bizantina. Interiorul sau decorat cu mozaicuri, coloanele de marmura si acoperisul
sunt de o mare importanta artistica.

Constantin cel Mare a murit in 337, fiind singurul dintre toti imparatii Romei care l-a preaslavit
pe Dumnezeu, Imparatul a toate.