Deși malaria este problema majoră de sănătate în Africa, există puține
cercetări cu privire la impactul său economic. Acest studiu adaptează un cadru pentru evaluarea costurilor economice ale bolilor la datele disponibile privind malaria. Costurile directe ale bolii sunt costurile activităților de tratament și control, iar costurile indirecte sunt valoarea timpului pierdut din cauza predispozitiei la imbolnavire și a mortalității premature.. Deoarece nu sunt disponibile date pentru a evalua impactul economic al malariei în Africa în ansamblu, au fost efectuate patru studii de caz asupra țărilor sau regiunilor pentru care s- au putut găsi date necesare. Cele patru locuri (Rwanda, districtul medical Solenzo din Burkina Faso, districtul Mayo-Kebbi, Ciad și Brazzaville, Congo) au fost alese pentru a ilustra diversitatea tipurilor de date care pot fi utilizate. Estimările pentru toate Africa Subsahariană au fost ajustate din mediile acestor situri. În 1987, un caz de malarie costa 9.84 dolari (în 1987 dolari SUA)--$ 1.83 în costuri directe și 8.01 dolari în costuri indirecte. Ca valoarea medie a bunurilor și serviciilor produse pe zi în Africa a fost de 0.82 dolari, acest cost este echivalent cu 12 zile de ieșire. Saracia din africa Opinia conform căreia ajustarea macroeconomica îi rănește în mod disproporționat pe cei săraci din Africa a devenit un lucru obișnuit. Mass-media populară și comunitatea de ajutor neguvernamental exprimă frecvent acest punct de vedere în criticile finanțate de bănci programe de reformă economică. Cu toate acestea, dovezile pe care s- a bazat cererea sunt slabe și anecdotice. Apariția unor date mai convingătoare, din anchete detaliate de uz casnic în Africa, oferă o oportunitate de a stabili recordul drept. Dovezile din șase țări africane analizate în acest articol demonstrează că sărăcia a fost mai probabil să scadă în cele care și-au îmbunătățit echilibrele macroeconomice decât în cele care nu au făcut-o. Factorul critic este creșterea economică: economia a crescut mai rapid, iar sărăcia a scăzut mai rapid în țările care au îmbunătățit echilibrele macroeconomice, depreciând rata de schimb reală și efectivă. Modificările cursului de schimb real au afectat imediat și favorabil veniturile rurale, beneficiind de săraci, atât direct, cât și indirect. Însă constatările au evidențiat, de asemenea, trei cauze de îngrijorare politică. În primul rând, multe guverne africane nu au arătat încă un angajament real față de reforma macroeconomică; în al doilea rând, cei mai săraci dintre săraci nu au beneficiat de o creștere recentă în unele țări; și, în al treilea rând, perspectivele pentru cei săraci nu sunt roz excepția cazului în care există mai multe investiții în capitalul uman și o mai bună direcționare a cheltuielilor sociale.