Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EVALUARE CLINICA IN
TULBURARILE
SEXUALE
1
CAP. 1. PSIHODIAGNOSTIC SI
APLICATII PRACTICE
dr. Oana Maria Popescu
I INTRODUCERE
IV AVERSIUNEA SEXUALA
IX EJACULAREA PRECOCE
X DISPAREUNIA SI VAGINISMUL
XI PARAFILIILE
2
I. INTRODUCERE
Parafiliile sunt caracterizate prin comportamente, fantezii sau dorinţe sexuale intense,
recurente, care implică obiecte, activităţi sau situaţii insolite şi cauzează detresă sau
deteriorare semnificativă în domeniul social, profesional sau în alte domenii importante
de funcţionare.
Parafiliile includ:
- exhibiţionismul,
- fetişismul,
- frotteurismul,
- pedofilia,
- masochismul sexual,
- sadismul sexual,
- fetişismul transvestic,
- voyeurismul;
- parafilia fără altă specificaţie.
3
presiunea sangvină. Ca urmare a stimulării directe şi indirecte apare erecţia
mameloanelor la femei şi la aproximativ 60% din bărbaţi. La 50-75% din femei şi 25%
din bărbaţi apare vasocongestia la nivelul pielii. Se pare că vasocongestia de la nivelul
pielii este un predictor al intensităţii orgasmului care va urma. Datorită vasogongestiei,
clitorisul şi pereţii vaginului se închid la culoare în faza de excitaţie sexuală. De obicei
vasocongestia la femei începe sub forma unor pete de culoare roz care apare sub sâni,
apoi se extind la nivelul sânilor, toracelui, feţei mâinilor, picioarelor. La bărbaţi
vasocongestia debutează în partea superioară a abdomenului şi se răspândeşte spre
piept, apoi gât, faţă frunte, spate, şi uneori umeri şi antebraţe. Vasocongestia dispare de
obicei la scurt timp după apariţia orgasmului, dar poate dura şi până la 2 ore.
În faza de excitaţie, la ambele sexe, apare şi o creştere a tonusului muscular (miotonie)
a anumitor grupe musculare.
La bărbat începutul fazei de excitaţie este marcat de erecţia parţială a penisului, adesea
doar după câteva secunde de stimulare erotică. Erecţia poate fi parţial pierdută şi
recâştigată repetat în timpul unei faze de excitaţie extinse. Ambele testicule se ridică
înspre perineu, mai ales la bărbaţii circumscrişi, la care există mai puţină piele
disponibilă pentru alungirea penisului în erecţie. Scrotul se poate tensiona şi îngropa în
timpul erecţiei.
La femei în timpul fazei de excitaţie sânii cresc puţin ca volum, labia majoră devine
aplatizată, mai subţire şi ridicata spre în afară la femeile nulipare (care nu au născut).
La femeile pare (care au născut) labiile mai pot creşte în dimensiuni de două trei ori.
Labiile mici pot creşte în dimensiuni, depăşind labiile mari, funcţie de dimensiunea pe
care o au în stare de repaus. Clitorisul devine tumescent sau umflat, ca şi glandul
penisului. După stimulare, lubrefierea vaginului se produce prin vasocongestia pereţilor
vaginali. Uterul se verticalizează şi cele două treimi inferioare ale vaginului se destind,
de obicei 7-10 cm.
Faza de platou este perioada de excitaţie sexuală premergătoare orgasmului, fiind a
doua fază a ciclului sexual. La ambele sexe creşte în continuare frecvenţa cardiacă,
fluxul circulant şi tensiunea musculară, iar plăcerea sexuală creşte odată cu stimularea.
În timpul acestei faze, vezica urinară a bărbatului se închide, pentru a împiedica
amestecarea spermei cu urina, iar muşchii de la baza penisului încep să se contracte
ritmic. Începe secreţia fluidului seminal, iar testiculele se ridică şi mai mult. La femei,
continuă secreţia glandelor Bartholin, ţesuturile din treimea externă a vaginului se
tumefiază considerabil, muşchii pubo-coccigieni se contractă, reducând diametrul
vaginal şi producând ceea ce Masters şi Johnson numesc platforma orgasmică. La
femeile cu anorgasmie acesta este punctul culminant al excitaţiei sexuale. Dacă faza
de platou durează prea mult atunci pot apărea frustrări.
Faza de orgasm este punctul culminant al fazei de platou, şi este trăită atât de bărbaţi
cât şi de femei. Această fază este însoţită de contracţii musculare rapide ale muşchilor
pelvieni, iar la femei apar contracţii ale vaginului şi uterului. Orgasmul este frecvent
asociat cu spasme musculare în diferite zone ale corpului, vocalizare şi o senzaţie
generală de euforie. La bărbat orgasmul este de obicei acompaniat de ejaculare, fiecare
jet fiind însoţit de plăcere sexuală, mai ales la nivelul penisului şi pelvisului. De obicei
prima şi a doua convulsie produc cea mai intensă senzaţie şi cea mai mare cantitate de
spermă, astfel că, cu fiecare contracţie, diminuă volumul de spermă, iar valul de plăcere
diminuează. La femei orgasmul are un rol semnificativ în fertilizare, datorită faptului că
spasmele musculare par să ajute progresiei spermatozoizilor din vagin spre uter.
Faza de rezoluţie apare după fiecare orgasm, şi în timpul ei muşchii se relaxează,
presiunea sangvină scade, ca şi starea de excitaţie. Atât la bărbat, cât şi la femeie poate
apare o perioadă refractară, şi pentru unele persoane stimularea continuă poate fi
4
dureroasă după faza de excitaţie. Perioada refractară diferă de la o persoană la alta,
de la lipsa completă a perioadei refractare până la 12 sau chiar 24 de ore!
APLICATII PRACTICE:
1. Zonele erogene ale corpului (art-terapie)
2. Chestionarul de cunostinte sexuale
3. Modul in care ne vedem in cadrul relatiilor (NLP)
1. BĂRBAŢI
5
9. Abstinenţa este nesănatoasă.
10. Pilozitatea toracală (pieptul păros) este un semn al fertilităţii.
11. Bărbaţii capabili de contact sexual sunt şi fertili.
12. Femeile nu elimină urină prin vagin.
13. Orgasmul simultan este o condiţie necesară a contactului sexual satisfăcător.
14. Clitorisul este un organ mic şi sensibil care se găseşte în colţul labiilor
interioare (labiilor mici).
15. Labiile (buzele) mari sunt identice la toate femeile.
16. Femeia are nevoie atât de stimularea clitorisului cât şi de contact sexual pentru a
ajunge la orgasm.
17. Este recomandabil ca sportivii sa se abtina de la contactul sexual inaintea
competitiilor sportive.
18. Contactul sexual practicat in perioada ciclului sexual nu dauneaza nici uneia din
parti.
19. Femeile aflate dupa menopauza nu prezinta un interes deosebit fata de
activitatea sexuala.
20. Este imposibil sa exciti o femeie “frigida”.
2. ACTIVITATEA SEXUALA
2. Cat de des te masturbezi? a) 4-6 ori pe saptamana; b) o data pe saptamana sau mai
rar; c) de 2-3 ori pe saptamana
3. Cand ai avut primul contact sexual? a) mai repede decat majoritatea prietenilor mei;
b) aproximativ odata cu prietenii mei, c) mai tarziu decat prietenii mei
4. Simti excitatie sexuala chiar daca nu te gandesti la sex? a) 1-2 ori pe saptamana;
b) aproape zilnic; c) rar sau niciodata
6. Ai fantezii sexuale in alte situatii decat cele in care faci dragoste sau te masturbezi?
a) da, frecvent; b) uneori; c) rar sau niciodata
7. Iti aduci aminte de placerea sexuala? a) zilnic de mai multe ori; b) aproape zilnic; c)
rar sau niciodata
8. Ai intretinut relatii sexuale cu mai multe partenere/ mai multi parteneri in aceeasi
perioada? a) uneori; b) de mai multe ori; c) niciodata
6
3. ECHILIBRUL EMOTIONAL
Se raspunde prin da sau nu.
1. Consideri ca viata ta sexuala este de imortanta secundara, respectiv ca rolul pe care il
joci in cadrul acesteia este neinsemnat?
2. Esti egoist, iti vine greu sa stabilesti relatii intrepersonale, poti chiar sa faci
abstractie de ele?
3. Esti gelos?
4. Apreciezi ca daca nu te-ai controla, instinctul sexual ti-ar pune stapanire pe viata
intreaga?
5. Crezi ca placerea sexuala este un lucru rusinos? Te scarbesc vederea sau atingerea
spermei sau a secretiei vaginale? Te simti prost daca nu poti face un dus sau baie
imediat dupa ce ai facut dragoste?
6. Te jenezi sa-ti recunosti placerea sexuala?
7. Esti sigur pe tine in privinta performantei sexuale?
8. Esti sigur ca te atrag persoanele de sex opus si nu persoanele de acelasi sex cu tine?
9. Te simti deseori impovarat de gandul ca se asteapta din partea ta sa fi barbat sau sa
te comporti ca un barbat?
10. Te excita mai mult fanteziile legate de situatiile sexuale neobisnuite (care includ
violenta sau contactul sexual cu minori, etc.) decat sa te gandesti la satisfactiile
sexuale obisnuite?
4. SATISFACTIA SEXUALA
Se raspunde cu da sau nu.
1. Obtii atatea satisfactii sexuale cate iti doresti?
2. Sunt aceste bucurii asa cum ti le-ai dorit, adica poti face in majoritatea cazurilor ceea
ce ti-ai dorit mai mult?
3. Te excita partenera?
4. Crezi ca altii se bucura in mai mare masura de viata lor sexuala decat tine?
5. Ai asteptari mari fata de contactul sexual?
6. De obicei contactul sexual corespunde asteptarilor tale?
7. Sau de mai multe ori (eventual intotdeauna ) ramai deceptionat?
8. Esti multumit si fericit cand faci dragoste?
9. Apreciezi ca atunci cand faceti dragoste partenera ta este la fel de satisfacuta ca si
tine?
10. Partenera ta pretinde prea mult din partea ta?
5. SENZUALITATEA
Se raspunde prin da sau nu.
1. Cunosti zonele erogene ale propriului corp (adica acele portiuni ale propriului corp a
caror atingere este deosebit de excitanta)?
2. Devii incordat si inchis in tine daca dupa ce ai avut orgasm partenera te atinge sau te
mangaie?
3. Ai curajul sa apari dezbracat in fata celei pe care o iubesti?
4. Crezi ca nuditatea este incompatibila cu barbatia?
5. Cand nu poti sa adormi sau te simti prost iti face placere sa imbratisezi pe cineva sau
sa fii imbratisat?
6. Iti imbratisezi partenera si din pura tandrete, nu numai atunci cand vrei sa faci
dragoste cu ea?
7. Iti place sa te plimbi cu partenera tinand-o de mana sau imbratisand-o?
7
8. Preferi sa faci dragoste complet dezbracat?
9. Dupa ce ai facut dragoste iti faci placere sa-ti mangai partenera?
10. Iti face placere sa dormi cu partenera chiar daca ati facut dragoste sau nu?
6. COMUNICAREA
Se raspunde prin da sau nu.
1. Discuti uneori cu partenera ce-i cade bine si ce nu fiecaruia dintre voi?
2. S-a intamplat sa relatezi partenerei despre fanteziile tale sexuale?
3. Daca partenera ar dori sa faca dragoste atunci cand tu nu ai chef ai putea sa-i
comunici acest lucru fara sa se supere?
4. Daca momentan ai o problema sexuala (de exemplu legata de erectie) ai putea
discuta acest lucru cu partenera?
5. Consideri ca relatia voaastra poate fi afectata daca iti exprimi mania/ furia?
6. Dupa ce v-ati certat iti vine greu sa va impacati?
7. Ii spui partenerei ca o iubesti?
8. Preferi sa te preocupi de satisfactia partenerei decat sa-i spui ce ti-ar face tie placere?
9. Daca partenera este furioasa si manioasa te infurii si tu?
10. Discuti intotdeauna problemele legate de contraceptie cu noile partenere?
7. INCREDEREA IN SINE
Se raspunde cu da sau nu.
1. Iti e teama sa-i soliciti unei fete o intalnire de teama ca ai putea fi refuzat?
2. Crezi ca penisul tau este mai mic decat al altor barbati?
3. Te jenezi daca stai dezbracat in fata partenerei?
4. Renunti uneori la contactul sexual neavand incredere in reusita?
5. Esti convins ca esti un partener la fel de bun ca si majoritatea barbatilor?
6. Crezi ca este mai important sa-i faci partenerei pe plac decat sa te preocupi de
propria satisfactie?
7. Daca partenera ti-ar propune sa va modificati ritualurile sexuale te-ai simti jignit in
calitatea ta de partener?
8. Crezi ca daca i-ai propune partenerei sa va modificati ritualurile sexuale s-ar putea
simti jignita?
9. De regula te invinuiesti ori de cate ori relatia ta se afla in impas?
10. Ti se intampla rar sa fii gelos?
8. TEHNICA SEXUALITATII
Se raspunde prin da sau nu.
1. Poti sa-ti intarzii ejacularea pentru a prelungi contactul sexual?
2. Te deranjeaza daca partenera ta are initiativa contactului sexual?
3. Ai probleme legate de obtinerea si pastrarea erectiei?
4. Ti-ai modificat in ultimele sase luni deprinderile sexuale (de exemplu ai
experimentat vreo noua pozitie, un loc diferit sau un moment diferit al zilei pentru a
face dragoste)?
5. Te convingi intotdeauna inainte de penetratie ca partenera ta sa fie suficient de
excitata?
6. Consideri ca preludiul prelungit este o pierdere de vreme?
7. Dupa ce ati facut dragoste, ramai intotdeauna imbaratisat cu partenera?
8. Iti plac femeile si te simti bine in compania lor?
9. Daca ejacularea se produce inainte de satisfacerea partenerei, incerci sa o multumesti
pe alte cai?
8
10. In general ai grija sa creezi ambianta si atmosfera propice pentru a face
dragoste?
11. TOLERANTA
Se raspunde prin da sau nu.
1. Preferi sa faci dragoste pe lumina?
2. Indiferent cat este de fericita o relatie apreciezi ca infidelitatea unuia dintre parteneri
este suficienta pentru destramarea relatiei?
3. Consideri normala doar pozitia “barbatul deasupra”?
4. Ti-ai aprecia mai putin un prieten daca ai afla despre el ca este homosexual?
5. Te-ai observat vreodata in oglinda in timp ce faceai dragoste?
6. Iti face placere sa practici sexul oral?
7. Te deranjeaza scenele erotice din reviste, carti sau filme?
8. Ai incercat deja contactul oral?
9. Ai participat vreodata la activitati sexuale de grup?
10. Ti-ai pus vreodata in practica cu cineva fanteziile sexuale?
10. INCLINATIILE
Se alege o singura varianta:
A. Doar femeile ma excita din punct de vedere sexual si fac dragoste doar cu
femei.
B. Nu ma excita din punct de vedere sexual decat femeile dar am avut si fantezii erotice
legate de barbati.
C. Prefer sa fac dragoste doar cu femei, dar uneori am contact sexual si cu barbati.
D. Atat barbatii cat si femeile ma excita din punct de vedere sexual si atat barbatii
cat si femeile imi produc placere sexuala.
E. Am facut dragoste si cu barbati si cu femei, dar de visat visez insa la barbati.
F. Prefer barbatii, femeile ca amante nu ma intereseaza.
G. Doar barbatii ma pot excita din punct de vedere sexual si fac dragoste doar cu
barbati.
2. FEMEI
1. Cel care recurge la masturbare isi pierde interesul fata de sexul opus.
2. Pe durata menstruatiei contactul sexual nu este daunator, el poate chiar diminua
(atenua) crampele menstruale.
3. Menopauza nu duce la diminuarea dorintei sexuale a femeilor.
4. Bolile venerice (cu transmitere sexuala) pot fi contactate de pe colacurile WC-urilor.
5. Majoritatea femeilor pot ajunge prin masturbare la orgasm.
6. Odata cu inaintarea in varsta barbatii se pot satisface mai lent.
7. Orgasmul simultan este o conditie necesara a contactului sexual satisfacator.
8. Glandul este partea cea mai sensibila a penisului.
9. Erectia matinala este semnul dorintei sexuale.
9
10. Poate fi suficient ca barbatul sa se gandeasca la contactul sexual pentru a se
excita.
11. Excitarea sexuala a barbatului care nu este urmata de satisfacere genereaza
durere fizica.
12. Femeia poate avea mai multe orgasme succesive.
13. Majoritatea homosexualilor se imbraca cu placere in haine de femei.
14. Femeia care alapteaza nu poate ramane insarcinata.
15. Barbatii capabili de contact sexual sunt si fertili.
16. O femeie sterilizata prin intreventie chirurgicala poate oricand redeveni fertila
printr-o noua intreventie chirurgicala.
17. Fecundarea este mai probabila la mijlocul lunii calendaristice.
18. Irigarea vaginala nu este o metoda contraceptiva sigura.
19. Circumcizarea are drept cnsecinta diminuarea sensibilitatii penisului.
20. Diminuarea sau absenta erectiei dovedeste ca barbatul nu doreste partenera cu
care este.
2. ACTIVITATEA SEXUALA
2. Cand ati avut primul contact sexual? a) mai repede decat majoritatea prietenelor
mele; b) aproximativ odata cu prietenele mele; c) mai tarziu decat prietenele mele
3. Cat de des te masturbezi? a) 1-2 ori pe saptamana; b) mai frecvent; c) rar sau
niciodata
4. Cum ajungi la orgasm? a) repede si usor; b) destul de usor; c) in urma unei stimulari
indelungate
5. De cat timp ai nevoie pentru a ajunge la orgasm socotind din momentul inceperii
stimularii? a) 5 minute; b) 15 minute; c) ajung greu sau deloc la orgasm
6. Cat de des te gandesti la placerea sexuala? a) zilnic de mai multe ori; b) rar sau
niciodata; c) aproape zilnic
10. Atunci cand partenerul tau are initiativa: a) sunt aproape intotdeauna dispusa;
b) sunt dispusa mai rar; c) accept mai degraba din tact
3. ECHILIBRUL EMOTIONAL
10
Se raspunde prin da sau nu.
1. Consideri ca viata ta sexuala este de imortanta secundara, respectiv ca rolul pe care il
joci in cadrul acesteia este neinsemnat?
2. Esti egoista, iti vine greu sa stabilesti relatii intrepersonale, poti chiar sa faci
abstractie de ele?
3. Te ingrijoreaza ideea ca eventual nu-ti satisfaci partenerul?
4. Teama de a nu ramane insarcinata iti saboteaza placerea chiar daca ai luat toate
masurile de precautie?
5. Ai fost astfel educata incat sa crezi ca placerea sexuala este un lucru rusinos?
6. Iti este teama de contactul sexual crezand ca ar putea fi dureros sau chiar daunator?
7. Crezi ca placerea sexuala este un lucru rusinos? Te scarbesc vederea sau atingerea
spermei sau a secretiei vaginale? Trebuie sa te speli imediat dupa ce ai facut
dragoste?
8. Iti vine greu sa-ti dai drumul/ sa lasi la o parte controlul atunci cand faci dragoste?
9. Te simti vulnerabila in relatiile sexuale? Te ingrijoreaza gandul ca ai putea fi
parasita de partener?
10. Esti absolut sigura ca preferi relatiile heterosexuale celor homosexuale sau
invers?
4. SATISFACTIA SEXUALA
Se raspunde cu da sau nu.
1. Obtii atatea satisfactii sexuale cate iti doresti?
2. Sunt aceste bucurii asa cum ti le-ai dorit, adica poti face in majoritatea cazurilor ceea
ce ti-ai dorit mai mult?
3. Te mai atrage partenerul?
4. Apreciezi ca satisfactia sexuala este supraapreciata?
5. Ai asteptari mari fata de contactul sexual?
6. De obicei contactul sexual corespunde asteptarilor tale?
7. Sau de mai multe ori (eventual intotdeauna) ramai deceptionata ?
8. Esti multumita si fericita cand faci dragoste?
9. Apreciezi ca partenerul tau este la fel de tandru cu tine cum pretinde din partea ta sa
fii?
10. Partenerul tau pretinde prea mult din partea ta?
5. SENZUALITATEA
Se raspunde prin da sau nu.
1. Iti face placere sa fii managiata pe corp de catre partener?
2. Iti face placere sa-ti poti mangaia partenerul?
3. Te simti prost daca trebuie sa apari sumar imbarcata in fata celor la care tii?
4. In timpul discutiei esti inclinata sa-l atingi pe interlocutor?
5. Daca ai putea alege ai prefera sa dormi de una singura sau in pat separat?
6. Cand nu poti sa adormi sau te simti prost iti face placere sa poti imbratisa pe cineva
sau sa fii imbratisata?
7. Preludiul prelungit dinaintea contactului sexual te irita sau te inhiba?
8. Ai frecvent initiativa de dragul bucuriei produse de contactul fizic?
9. Iti imbratisezi partenerul din pura tandrete chiar daca nu doresti sa faci dragoste?
10. Dupa ce ai facut dragoste este important sa fii mangaiata?
6. COMUNICAREA
Se raspunde prin da sau nu.
11
1. Iti intrebi partenerul dupa ce ati facut dragoste ce i-a facut placere si ce nu?
2. Iti vine greu sa spui in timp ce faceti dragoste daca ceva te bucura foarte mult sau iti
displace foarte mult?
3. Ii poti comunica partenerului fara sa-l superi ca acuma n-ai nici un chef?
4. Daca te-ai abtine de la a face dragoste pentru ca partenerul te-a suparat i-ai explica
ca in astfel de situatii pur si simplu nu ai chef?
5. Preferi sa mimezi placerea decat sa-i spui partenerului ca stimularea care vine din
partea lui este nesatisfacatoare?
6. Iti place sa ai initiativa atunci cand ai dori sa faci dragoste?
7. Daca ai avut un vis erotic cu partenerul poti sa-i relatezi aceasta fara a fi stanjenita?
8. Te simti stanjenita daca trebuie sa-i comunici partenerului ca esti la ciclu?
9. Daca ti-ar scapa vreun cuvant nechibzuit sau vreo observatie critica iti este teama ca
acest lucru ar putea fi fatal din punctul de vedere al relatiei?
10. Daca te infurii si va certati indelung ramai in continuare cu “un spin” (pastrezi
in continuare aceasta chestiune)?
7. INCREDEREA IN SINE
Se raspunde cu da sau nu.
1. In societate ai obiceiul sa ramai in cadrul grupului de femei, simtindu-te stinghera
(timida) intre barbati?
2. Te imbraci dinadins astfel incat sa nu atragi atentia barbatilor?
3. Fiind singura ai cautat sa cunosti pe cineva sau ai solicita o intalnire cuiva care-ti
palce?
4. Daca cineva pe care abia il cunosti sau care nu te intereseaza incearca sa te abordeze,
poti fara emotii, suparare sau jena sa-l refuzi?
5. Crezi ca esti atragatoare?
6. Crezi ca este mai important sa-i faci partenerului pe plac decat sa te preocupi de
propria placere?
7. Pretinzi permanent dovezi de afectiune din partea partenerului?
8. Crezi ca nimeni nu se poate indragosti de tine?
9. Esti inclinata spre gelozie sau neliniste atunci cand partenerul se bucura de compania
altora?
10. Te deranjeaza daca partenerul te vede dezbracata?
8. TEHNICA SEXUALITATII
Se raspunde prin da sau nu.
1. Stii care sunt partile erogene ale partenerului tau (acele portiuni de pe suprafata pileii
a caror atingere ii provoaca o placere deosebita)?
2. Iti mangai partenerul?
3. Iti poti contracta musculatura vaginala in jurul penisului partenerului?
4. Iti poti excita partenerul atunci cand acesta este obosit sau lipsit de chef?
5. Se intampla des sa mimezi doar placerea?
6. Se intampla frecvent sa initiezi si sa conduci actul sexual?
7. Ai invatat sa-ti satisfaci partenerul, la nevoie folosindu-te chiar de mana?
8. Stimulezi penisul partenerului cu limba sau buzele satisfacandu-l chiar uneori pe
aceasta cale?
9. Te irita, te infurie chiar dificultatile intampinate de partener, manifestate prin
incapacitatea de a obtine erectia sau prin pierderea acesteia?
10. Simti ca poti transmite prin iradiere propria ta placere sexuala asupra
partenerului?
12
9. TOLERANTA
Se raspunde prin da sau nu.
1. Faceti dragoste intotdeauna pe intuneric?
2. Ai face dragoste si cu gura?
3. Incerci cu placere pozitii noi atunci cand faci dragoste?
4. I-ai propus vreodata partenerului practici sexuale despre care ai auzit doar sau ai
citit?
5. Ti s-a intamplat vreodata sa recurgi la masturbare doar pentru ca iti face placere si
nu ca la un surogat al placerii in doi?
6. Te-au deranjat vreodata scene erotice vazute in filme sau citite in carti?
7. Te dezgusta ideea de a face dragoste in perioada ciclului?
8. Ti-ai aprecia in mai mica masura o prietena daca ai afla despre ea ca se simte atrasa
de femei?
9. Ai spune da daca partenerul ti-ar solicita contact anal?
10. Ai fi de acord cu schimbarea partenerilor daca ai fi invitata sa o faci?
10. INCLINATIILE
Se alege o singura varianta:
A. Doar barbatii ma excita din punct de vedere sexual si fac dragoste doar cu
barbati.
B. Nu ma excita din punct de vedere sexual decat barbatii, dar am avut si fantezii
erotice legate de femei.
C. Prefer sa fac dragoste doar cu barbati, dar uneori am contact sexual si cu femei.
D. Atat barbatii cat si femeile ma excita din punct de vedere sexual, si atat barbatii
cat si femeile imi produc placere sexuala.
E. Am facut dragoste si cu barbati si cu femei, dar de visat visez insa la femei.
F. Prefer femeile, barbatii ca amanti nu ma intereseaza.
G. Doar femeile ma pot excita din punct de vedere sexual si fac dragoste doar cu
femei.
I.
Se acorda cate 1 punct pentru raspunsurile:
FEMEI BARBATI
Da 2, 3, 5, 6, 8, 10, 12, 18 Da 4, 7, 12, 14, 18
Nu 1, 4, 7, 9, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 19, 20 Nu 1, 2, 3, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 13,
15, 16, 17, 19, 20
punctaj superior 16-20 p.
punctaj mediu 9-15 p.
punctaj jos (slab) 0-8 p.
II.
FEMEI BARBATI
sub 55 ani peste 55 ani sub 55 ani peste 55 ani
1) a-2; b-1, c-0a-2; b-0; c-1 a-2; b-1; c-0 a-2; b-0; c-1
2) a-2; b-1; c-0 2) a-2; b-0; c-1
3) a-1; b-2; c-0 3) a-2; b-1; c-0
4) a-2; b-1; c-0 4) a-1; b-2; c-0
13
5) a-2; b-1; c-0 5) a-1; b-2; c-0
6) a-2; b-0; c-1 6) a-2; b-1; c-0
7) a-2; b-1; c-0 7) a-2; b-1; c-0
8) a-1; b-2; c-0 8) a-2; b-1; c-0
9) a-2; b-1; c-0 9) a-2; b-0; c-1
10) a-2; b-1; c-0 10) a-2; b-1; c-0
Punctaj superior: peste 16p. Pofta crescuta de contact sexual (daca totusi apar conflicte
in cuplu trebuie cautate la nivelul relatiei de cuplu; ex. lipsa apetitului comparativ cu o
nevoie crescuta).
Punctaj mediu: 9-15 p. Se va urmari daca nu exista cumva decalaj intre apetitele
sexuale ale celor din cuplu (mai evident pentru scoruri apropiate de 0).
Punctaj slab: sub 9 p. Se cauta sursa problemei. Se recomanda atentie si la alti factori,
nu doar sexul, ca de exemplu temperamentul, inhibitia.
III.
FEMEI BARBATI
Punctaj superior 8-10p. Comportament sexual firesc, dezghetat (se vor analiza acele
raspunsuri care au primit 0).
Punctaj mediu 5-7 p. Teama sau sentimentul de culpa il pot impiedica pe individ sa
gaseasca satisfactia deplina in activitatile sexuale. Se intervine asupra acelor atitudini
care poarta amprenta anxietatii sau sentimentul de culpa.
Punctaj inferior 0-4 p. Interesul si capacitatea personala de a se bucura de relatiile
sexuale sunt serios limitate. Se urmaresc si scale complementare: absenta interesului,
conflicte intre hetero- si homosexualitate, repulsia complexului de inferioritate.
IV.
COMUN
Da 1,2,3,5,6,8,9 (1 p)
Nu 4,7,10 (1 p)
Punctaj superior 8-10 p. Persoana e multumita de importanta atribuita si de calitatea
vietii sexuale.
Punctaj mediu 5-7 p. Nemultumirea are sursa in calitatea relatiei de cuplu sau in
imaginea eronata despre ce inseamna satisfactie sau bucuria sexuala.
Punctaj inferior 0-4 p. Se va aborda: masura potrivirii cuplului. Exista si o scala
complementara pentru asteptari neamplinite. Se va accentua pe imbogatirea vietii
sexuale respectiv pe invatarea unor modalitati de a raspunde eficient.
V.
FEMEI BARBATI
Se acorda cate 1 punct pentru raspunsurile:
Da 1,2,4,6,8,9,10 Da 1,2,3,5,6,7,8,9,10
Nu 3, 5, 7 Nu 4
Punctaj superior 8-10 p. Exista acceptare fizica. Relatia sexuala e satisfacatoare.
14
Punctaj mediu 5-7 p. Savurarea contactului fizic este insuficient dezvoltata. Se
recomanda exercitii care cultiva raspunsul la apropierea fizica a partenerului.
Punctaj slab sub 5p. Sondarea temerilor generate de intimitate (analiza unei scale pentru
repulsie)
VI.
FEMEI BARBATI
Da 1,3,4,6,7 Da 1,2,3,4,7,10
Nu 2,5,8,9,10 Nu 5,6,8,9
Punctaj superior 8-10 p. Se inteleg foarte bine; isi pot comunica reciproc doleantele,
nemultumirile fara retineri.
Punctaj mediu 5-7 p. Exista dificultati legate de discutarea fara inhibitii a subiectelor
legate de viata sexuala, ceea ce geenreaza tendinta spre mascarea problemelor existente.
Se recomanda interventii care sa ajute persoana sa-si dezvolte abilitatea de a comunica.
Punctaj slab sub 4p.
VII.
FEMEI BARBATI
Da 3,4,5 Da 5,10
Nu 1,2,6,7,8,9,10 Nu 1,2,3,4,6,7,8,9
Punctaj superior 8-10 p. Siguranta in relatiile sexuale. Problema care se poate ivi poate
avea la baza o asimetrie a increderii in sine: daca avantajul este de partea femeii,
conflictul va fi cu atat mai mare cu cat partenera considera importanta pozitia de
dominare a barbatului; mai evident cand relatiile persoanei de obicei sunt de scurta
durata.
Punctaj mediu 5-7 p. Se recomanda aplicarea unei scale complementare care vizeaza
scaderea/ absenta increderii in sine. Uneori trebuie investigate si dificultatile legate de
stabilirea relatiilor sexuale sau cele legate de gelozie.
Punctaj slab sub 4 puncte.
VIII.
FEMEI BARBATI
Da 1,2,3,4,6,7,8,10 Da 1,4,5,7,8,9,10
Nu 5,9 Nu 2,3,6
Punctaj superior 8- 10 p. Tehnica indiscutabila. Posedarea acestor elemente de tehnica
este totusi insuficienta, mai ales cand la un punctaj superior la tehnica se asociaza cu un
punctaj foarte scazut la senzualitate, comunicare. E necesara si satisfacerea emotionala
a partenerului/ei.
Punctaj mediu 5-7 p. Daca nu exista elemente de repulsie, respingere, este necesara
gasirea unor tehnici care ar putea contribui la o sexualitate mai potrivita.
Punctaj slab sub 4 puncte. Tulburari de erectie, ejaculare precoce. Se recomanda
extinderea asupra instruirii pacientului, utilizarea unor elemente de ordin tehnic (pozitii,
utilizarea scenariului adecvat).
IX.
FEMEI BARBATI
Da 2,3,4,5,9,10 Da 1,5,6,8,9,10
Nu 1,6,7,8 Nu 2,3,4,7
Punctaj superior 8-10 p. Deosebit de rabdator fata de forme alternative ale
comportamentului sexual (Daca nu e vorba de monotonie a vietii sexuale asociate cu un
15
punctaj scazut la scala satisfactiilor sexuale) Se recurge la scala asteptarii neimplinite
care poate contribui la depistarea cauzelor nemultumirii.
Punctaj mediu 5-7 p. Poate indica scaderea in timp a interesului pe care persoana l-a
manifestat odinioara ( se urmareste si scala “ lipsa interesului”).
Punctaj slab sub 4 p. Folisirea scalei repulsiilor este recomandata. Persoana este foarte
pudica sau considera sexualitatea ca pe ceva rusinos.
X.
Heterosexualul exclusiv 1 2 3 4 5 6 7 Homosexualul exclusiv
Pasul 3. Cum este identitatea dvs.? Este vijelioasă? Este ca un animal de casă afectuos?
Un Don Juan ?
“În relaţii, eu sunt ca…deoarece…”
Ce altceva trebuie să mai fie adevărat ca metafora să aibă sens?
Pasul 4. Gândiţi-vă la o metaforă legată de ceea ce v-aţi dori să fiţi: “În relaţii, mi-ar
plăcea să fiu… deoarece…
Pasul 6. După ce v-aţi scris concepţia despre sine, gândiţi-vă puţin la modul în care
conştiinţa acestui fapt v-a influenţat în trecut relaţiile. Poate fi una dintre cauzele
succesului dvs. Poate reprezenta un factor care v-a limitat sau a determinat repetarea în
relaţiile dvs. a unor modele. De exemplu, cineva pe care îl cunoşteam avea o identitate
definită prin “Sunt un singuratic”. Îşi trăia integral acea identitate – chiar şi în mijlocul
altora.
16
Conform cu DSM IV-TR criteriile de diagnostic pentru dorinta sexuala diminuata
sunt:
A. Fantezii sexuale şi dorinţa de activitate sexuală persistent sau recurent deficitare (sau
absente). Judecata de deficienţă sau de absenţă este făcută de clinician, luând în
consideraţie factorii care afectează funcţionarea sexuală, cum ar fi etatea şi contextul
vieţii persoanei.
B. Perturbarea cauzează detresă sau dificultate interpersonală marcată .
C. Disfuncţia sexuală nu este explicată mai bine de altă tulburare de pe axa I (cu
excepţia altei disfuncţii sexuale) şi nu se datorează exclusiv efectelor fiziologice directe
ale unei substanţe (de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiţii
medicale generale.
De specificat tipul: Tip primar / Tip căpătat
De specificat tipul: Tip generalizat / Tip situaţional
De specificat: Datorată factorilor psihologici / Datorată factorilor combinaţi
Conform cu DSM-IV-TR dorinta sexuala inhibata poate fi:
- pe durata întregii vieţi (prezentă de la debutul activităţii sexuale) sau dobândită
(cu apariţia după o peroadă normală);
- respectiv generalizată (pierderea sau absenţa dorinţei sexuale în toate situaţiile
şi cu toţi partenerii) sau situaţională (dorinţa sexuală hipoactivă este limitaată la
anumite tipuri de stimulare, situaţii sau parteneri).
Kaplan (1979) spunea că dorinţa sexuală diminuata are drept cauză anxietatea
intrapsihică, la două nivele :
- nivelul 1: vina legată de plăcerea sexuală
- nivelul 2: teama de intimitate, sau anxietatea profundă de teama lezării.
Rosen şi Leiblum (1995) susţineau că traumele sexuale contribuie la apariţia
tulburării hiposexuale. Pe de altă parte, bărbaţii cu tulburare hiposexuală au o
frecvenţă mai crescută a masturbării comparativ cu grupul de control (Nutter şi
Condron, 1985).
Psihologia priveşte tulburarea hiposexuală şi din perspectiva relaţiilor, la dezvoltarea
tulburării contribuind teama de intimitate, teama de apropiere, teama de implicare şi
teama de abandon (La Piccolo şi Friedman, 1988). Controlul direcţionat asupra
sinelui sau partenerului, incapacitatea de a fuziona dragostea cu dorinţa sexuală,
sentimente de mânie, ură, şi resentimentele joacă un rol cucial în crearea şi menţinerea
tulburării sexuale hipoactive.
Trudel (1995) discută câteva carcteristici care ar contribui la tulburarea hiposexuală,
incluzând: distorsiuni cognitive legate de dorinţa sexuală hipoactivă, cum sunt
credinţele rigide şi iraţionale, expectanţele nerezonabile legate de sexualitate,
negativismul rezultat din traume anterioare sau ca efect al unei educaţii stricte morale
sau religioase.
Beck (1995) enumera de asemenea o serie de factori care joacă un rol major în
tulburarea hiposexuală incluzând lipsa de încredere şi intimitate, conflictele de
putere, dorinţa de control şi lipsa de atracţie fizică, depresia, suferinţa, durerea
cronică, deprivarea de somn, problemele de imagine corporală, stima de sine
scăzută, abuzul de alcool sau diverse substanţe, boala cronică fizică sau mentală şi
anumite medicamente.
Atunci când evaluăm clienţii cu dorinta sexuala diminuata trebuie să luăm în
considerare trei aspecte importante (Heiman, Epps şi Ellis, 1995):
-Tiparele individuale: curente şi anamnestice, starea sănătăţii fizice, intervenţii
chirurgicale şi medicaţie; funcţionareaa psihologică, masturbarea, fanteziile sexuale,
identitatea de gen, orientarea sexuală.
17
- Tiparele interpersonale: relaţiile actuale şi cele din antecedente, tiparele familiale,
relaţiile sexuale;
- Tiparele socioculturale: credinţele actuale şi din antecedente legate de sex, gen,
orientare sexuală, importanţa religiei.
APLICATII PRACTICE:
4. Tehnica blazonului sexual (Andre Deperetti, Jean-Andre Legrand, Jean Boniface,
2001);
5. Tehnica propozitiilor (Walen, Wolfe, 2005).
Clientul are sarcina de a realiza propriul blazon sexual, sau propria „stemă”, care îl
reprezintă in calitate de partener sexual. Apoi clientul îşi prezintă şi argumentează
stema/ blazonul. Se analizează imaginea despre sine ca partener sexual, proiectele în ce
priveşte propria viaţă şi propriile relaţii, disonanţele stereotipale, posibilităţile de
recunoaştere de sine sau a celuilalt:
Pacientul trebuie să spună cuvintele sau frazele care-i trec prin minte pentru fiecare din
următoarele situaţii:
a) femeia activă din punct de vedere sexual
b) femeia care preferă să nu fie sexual activă
c) bărbat activ din punct de vedere sexual
d) bărbat care preferă să nu fie sexual activ
e) femeie asertivă
f) bărbat asertiv
Este util pentru conştientizarea problemelor sexuale.
18
În cartea lui Carnes, „Anorexia sexuală: depăşirea urii sexuale faţă de sine”, sunt
enumerate antecedentele clientului care sufera de aversiune sexuala:
-un istoric probabil de exploatare sexuală sau rejectare sexuală sever traumatizantă;
-tipare extreme de gândire sau comportament în familia persoanei cu aversiune sexuala;
-influenţa profundă a unui grup cultural, social sau religios care priveşte sexul ca pe
ceva negativ şi sprijină oprimarea şi reprimarea sexului.
19
- lipsa de dorinţă spre a discuta sentimentele proprii cu partenerul, respectiv evitarea
intimităţii emoţionale;
- ocuparea cu alte activităţi, astfel încât să aibă puţin timp la dispoziţie pentru a-l
petrece cu partenerul. Persoana cu aversiune sexuala iniţiază foarte rar perioade de timp
mai lungi în care să fie singur cu partenerul, cum ar fi weekend-urile romantice sau
vacanţele petrecute fără prieteni sau alţi membri ai familiei.
- orice problemă apărută în relaţia cu partenerul este transformată într-o problemă a
partenerului. Învinovăţirea partenerului este o caracteristică constantă a anorexiei
sexuale. O motivaţie centrală a anorexicului sexual este păstrarea unei imagini perfecte.
APLICATII PRACTICE
6. Studiu de caz
7. Scala intimităţii (după Waltker şi Thompson,1983)
Studiu de caz
Clienta in varsta de 28 de ani, casatorita cu un preot, vine la terapie pentru aversiune
sexuala, cu intindere de la senzatii neplacute la atingerea de catre sot a sanilor, si pana
la teama completa de a avea relatii sexuale.
Indicaţi care este percepţia dvs asupra relaţiei pe care o aveţi în prezent cu partenerul
/partenera , răspunzând cu „da” sau „nu” la următoarele afirmaţii:
1. Vrem să petrecem timp împreună
2. El/ea îmi arată că mă iubeşte
3. Suntem oneşti unul cu celălalt
4. Putem accepta criticile rciproc referitor la defectele sau greşelile noastre.
5. Ne place unul de celălalt
6. Ne respectăm reciproc
7. Vieţile noastre sunt mai bune datorită celeilalte
8. Ne bucurăm de relaţie
9. Lui /ei îi pasă cum mă simt
10. Simţim că suntem o echipă
11. Există multă lipsă de egoism în relaţia noastră
12. El/ea se gândeşteîntotdeauna la binele meu
13. Sunt norocos /norocoasă să o am pe ea / să îl am pe el în viaţa mea
14. El /ea mă face întotdeauna să mă simt mai bine
15. El / ea este importnt(ă) pntru mine
16. Ne iubim unul pe celălalt
17. Sunt sigur(ă) de această relaţie
20
A. Incapacitatea persistentă sau recurentă de a atinge sau de a menţine până !a
realizarea activităţii sexuale, un răspuns adecvat de lubrifiere-turgescenţă la excitaţia
sexuală.
B. Perturbarea cauzează detresă sau dificultate interpersonală marcată.
C. Disfuncţia sexuală nu este explicată mai bine de altă tulburare de pe axa I (cu
excepţia altei disfuncţii sexuale) şi nu se datorează exclusiv efectelor fiziologice directe
ale unei substanţe (de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiţii
medicale generale.
De specificat tipul: Tip primar / Tip căpătat
De specificat tipul: Tip generalizat / Tip situaţional
De specificat: Datorată factorilor psihologici / Datorată factorilor combinaţi
In cazurile in care tulburarea de excitatie sexuala a femeii are cauze psihogene, acestea
sunt de obicei legate de conflicte intrapsihice privitoare la actul sexual sau tehnici
sexuale deficitare, care nu stimuleaza suficient femeia. Cele mai multe femei cu
tulburare de excitatie sexuala sunt ambivalente in ce priveste actul sexual, datorita
unor conflicte intrapsihice legate de sexualitate sau problemelor maritale. Aceste
aspecte trebuie obligatoriu investigate in cursul evaluarii, in mod special istoricul
psihosexual, istoricul familiei de origine si analiza relatiei de cuplu.
Pe de alta parte, sunt investigati factorii care motiveaza femeia in a rezista excitatie
sexuale:
- evitarea amintirii unui abuz sexual in antecedente;
- pentru a-si exprima sentimentele negative fata de partener;
- pentru a nu pierde controlul asupra situatiei (pierderea controlului fiind
asociata cu abandonul sexual).
APLICATII PRACTICE
1. Studiu de caz
2. Intrebari de evaluare a tulburarii de excitatie sexuala la femeie
3. Eco-harta sexualitatii
21
Studiu de caz
Eco-harta sexualitatii
Partenerul
Relatia noastra Eu
Religia mea
22
- ce spunea tata despre sex
- familia mea de origine si sexualitatea
- eu
- partenerul meu
- religia mea
- convingerile mele
- etc
In fiecare cerc se trec simboluri sau cuvinte-cheie importante.
Prevalenţa disfuncţiei erectile este de peste 500 milioane de bărbaţi în 1999. Dintre
ţările est europene România are cea mai mare prevalenţă a disfuncţiei erectile, ajungând
la 25% din populaţia generala, adică unul din patru bărbaţi are probleme de acest gen.
Disfuncţia erectilă este mai frecventă la bărbaţii de peste 50 de ani la care prevalenţa
este de peste 50%
Disfuncţia erectilă poate apare numai cu anumite partenere sexuale şi poate să preceadă
sau să succeadă penetrarea.
În multe cazuri disfuncţia erectilă indică prezenţa unei alte patologii, fiind unul din
primele simptome, asfel încât sunt necesare investigaţiile medicale pentru a identifica şi
trata patologia concomitentă – de exemplu diabetul zaharat, disfuncţiile hormonale,
bolile cardiace sau degenerative. Cercetările arată că disfuncţia erectilă precede
ischemia miocardică cu 2-3 ani şi că severitatea disfuncţiei erectile este corelată cu
boala coronaniană (Montosi şi colab, 2006).
Analiza comportamentala
23
In cele mai multe situatii, cauza disfunctiei erectile la barbat este anxietatea de
performanta. De obicei apare un mecanism de genul: „Ma intreb daca va merge”, sau
„Ma tem ca nu voi putea avea erectie”, sau „Nu cred ca imi voi putea mentine erectia”,
etc. Datorita gandurilor obsesive legat de erectie, probabil vor apare dificultati.
Persoana se centreaza pe performanta si nu pe placere. Avand in vedere ca raspunsul
erectil este foarte sensibil la emotii, anxietatea de performanta va declansa reflexe care
duc la scaderea cantitatii de sange care ajunge la nivelul penisului, facand astfel erectia
dificila.
APLICATII PRACTICE
1. Roluri in cuplu (NLP)
Roluri in cuplu
24
Ce fel de activităţi gospodăreşti realizaţi?
Cine aduce banii în casă?
Cine administrează banii?
Ce alte responsabilităţi credeţi că aveţi?
Alcătuiţi o listă cu responsabilităţile dvs.
Acum, din perspectiva partenerului ce responsabilităţi se aşteaptă de la dvs?
Faceţi acum ocomparaţie între liste (cea de-a treia poziţie). Pot constitui o lectură foarte
interesantă. Verificaţi-le cu sinceritate împreună cu partenerul dvs. de viaţă şi vedeţi
dacă prezintă vreo discrepanţă însemnată.
Anorgasmia este:
- primară: femeia nu a avut niciodată orgasm, indiferent de tipul de stimulare
- secundară: femeia are anorgasmie după o perioadă în care a avut orgasm:
o situaţională: femeia poate avea orgasm în unele situaţii (de exemplu prin
masturbare, dar nu şi cu partenerul)
o generalizată
Orgasmul feminin depinde de mai mulţi factori, printre care: distresul marital şi
interpersonal, distresul psihologic, tulburările psihiatrice, utilizarea antidepresivelor,
mai ales a inhibitorilor selectivi ai receptării serotomiei, vârsta, educaţia, clasa socială
şi religia.
Conform cu Laumann şi colab. 87 % din femeile care sunt absolvente de facultate au
orgasm în timpul masturbării, comparativ cu 42 % din femeile cu studii liceale. Nu
pare să existe vreo legătură între nivelul de educaţie şi capacitatea de a ajunge la
orgasm cu partenerul. Între orgasm şi religiozitatea crescută există o relaţie negativă,
respectiv 79 % din femeile religioase nu ajung sau ajung greu la orgasm.
25
Atunci când se realizează interviul clinic în anorgasmie sunt adresate următoarele
întrebări:
- Simţiţi plăcere şi satisfacţie în lipsa orgasmului? Faptul că nu aveţi orgasm vă
preocupă intens?
- Niciodată nu aveţi orgasm? Cu nici un partener? Sunt situaţii sau parteneri cu
care aveţi orgasm?
- Aţi observat treptat că nu mai aveţi orgasm sau n-aţi mai avut orgasm dintr-o
dată?
- Ce produce dificultăţile de orgasm după părerea dumneavoastră?
- Există o reducere a plăcerii şi sensibilităţii dvs. clitoridiene sau este redusă în
special plăcerea coitală?
- Senzaţiile coitale sunt reduse?
- Simţiţi durere în timpul actului sexual?
- Aţi schimbat poziţia în timpul actului sexual astfel încât să nu fie stimulat
peretele vaginal anterior (punctul Grafenberg sau G) ?
Analiza comportamentala
De cele mai multe ori este util sa investigam care este comportamentul sexual al
clientei: Cum se masturbeaza? Cu ajutorul degetelor? Cu un vibrator? Are fantezii
sexuale atunci cand se masturbeaza, fantezii pe care nu le are atunci cand este cu
partenerul? Ii place modul in care o atinge partenerul? Are o senzatie diferita atunci
cand se atinge singura? Este stimulata suficient in timpul actului sexual? Ii poate spune
partenerului ce i-ar face placere? Este atrasa de partener? Are o dorinta foarte mare de
a-i face pe plac partenerului? Este anxioasa atunci cand este cu partenerul? Are
incredere in partener? Se gandeste ca alte femei simt o placere sexuala mai mare? Are
senzatia ca actul sexual dureaza prea mult? Ii este teama ca partenerul o va respinge? Se
poate abandona propriilor sentimente? Ce fel de ganduri ii vin in minte atunci cand face
dragoste? Are fantezii sexuale? Cum suna o astfel de fantezie sexuala?
Cel mai frecvent cauza anorgasmiei este auto-observarea obsesiva in timpul actului
sexual. O alta cauza este stimularea insuficienta a clitorisului, si nu in ultimul rand o
cauza comuna este incapacitatea de a avea fantezii sexuale.
26
Analiza dinamicii de cuplu
Unele femei cu anorgasmie intra in competitie la diverse niveluri cu partenerii lor, sau
apare teama fata de partener, ambivalenta, lipsa de incredere, furia.
APLICATII PRACTICE
1. Descrieti orgasmul
2. Fantezia sexuala
Analiza comportamentala
Ca si in anorgasmia feminina, in ejacularea tardiva la barbat principala cauza
psihologica este auto-observarea obsesiva.
Perspectiva integrativa
Conform cu Apfelbaum (2007), in cazul ejacularii tardive apare o functionare automata
in lipsa unei adevarate excitatii sexuale. Conform acestei ipoteze barbatul este privit ca
un fel de “cal de curse” care incearca din toate puterile sa faca placere partenerei, fara a
fi el insusi excitat sexual in adevaratul sens al cuvantului.
Studiile recente arata ca ejacularea tardiva este rezultatul mai multor factori combinati:
27
- credintele religioase;
- orientarea sexuala puternica catre sine;
- dorinta sexuala scazuta’
- excitatia sexuala inadecvata;
- anxietatea de performanta.
Masturbarea poate fi preferata in locul actului sexual cu partenera. Cei mai multi barbati
cu ejaculare tardiva, spre deosebire de media barbatilor, spun ca au erectie mai
puternica in timpul masturbarii decat in timpul actului sexual cu partenera.
De cele mai multe ori barbatii cu ejaculare tardiva au dificultati in a comunica
partenerei care sunt preferintele lor sexuale, datorita sentimentelor de jena, rusine sau
vina.
O alta cauza potentiala a ejacularii tardive este neconcordanta dintre fanteziile sexuale
si realitatea actului sexual cu partenera: atractivitatea partenerei, genul de activitate
sexuala preferata, orientarea sexuala, etc. In multe cazuri excitatia sexuala vis-a-vis de
partenera este mult mai mica comparativ cu excitatia sexuala auto-satisfacerii,
fanteziilor sexuale sau pornografiei.
In alte situatii intervine anxietatea legata de imposibilitatea de a ejacula, ceea ce face ca
gandurile barbatului sa fie distrase de la actul sexual, inspre propria anxietate si
propriile ganduri obsesive.
Etiologia ejaculării precoce nu este încă pe deplin clarificată, deşi de-a lungul anilor a
fost o tulburare cu succes terapeutic ridicat (60-70%) prin psihoterapia de scurtă durată
(Semans, 1956).
28
comportament
dimensiuni psihologice
APLICATII PRACTICE:
Povestea vietii (psihoterapie narativa)
X. DISPAREUNIA
VAGINISMUL
29
A. Spasm involuntar, persistent sau recurent, al musculaturii treimii externe a vaginului,
care interferează cu actul sexual.
B. Perturbarea cauzează detresă sau dificultate interpersonală marcată .
C. Perturbarea nu este explicată mai bine de altă tulburare de pe axa I (de ex., tulburarea
de somatizare) şi nu este datorată exclusiv efectelor fiziologice directe ale unei condiţii
medicale generale.
De specificat tipul: Tip primar / Tip căpătat
De specificat tipul: Tip generalizat / Tip situaţional
De specificat: Datorat factorilor psihoiogici / Datorat unor factori combinaţi
Cauze psihologice:
- teama de durere
- stari emotionale negative
- “hipervigilenta” privitor la durere
- auto-observare excesiva
- somatizare
- anxietatea
- depresia
- timiditatea
- stima de sine sexuala scazuta
- fobia de penetrare
- atitudine sexuala negativa
- abuz sexual in antecedente
- nivel scazut al cunostintelor sexuale
- credinte negative privitoare la sex.
DE RETINUT!
Cele mai multe cazuri de disfunctii sexuale sunt datorate unei combinatii de factori
psihologici, culturali si organici.
30
2. Conflictele de valori
3. Fricile si traumele
4. Anxietatea de performanta
5. Conflictele inconstiente
6. Interdictiile parentale
7. Scrupulele religioase
Factori organici
Atentie! In evaluare nu trebuie neglijati factorii organici: medicatia si afectiunile
medicale.
Afectiuni medicale frecvent asociate disfunctiilor sexuale: hipospadias, fimoza,
spina bifida, prostatita, uretrita, cistita, oreionul, boala Peyronie, tumorile pituitare,
boala Parkinson, neuropatiile periferice, sifilisul tertiar, ciroza hepatica, insuficienta
hepatica, insuficienta renala, diabetul zaharat, boala Addison, disfunctiile tiroidiene,
acromegalia, ateroscleroza, sindromul Leriche, shuntul penian aretrio-venos, leziunile
uretrale, leziunile medulare, fractura pelviana, terapia prin iradiere, simpatectomia,
interventii chirurgicale la nivelul prostatei sau vezicii urinare.
Medicatia frecvent asociata cu disfunctiile sexuale: medicatia antihipertensiva
(metildopa, clonidina, hidroclorotiazida, propranololul), medicatia anticolinergica
(antiparkinsoniene, antihistaminice, atropina), medicatia psihotropa (antidepresive,
antipsihotice, benzodiazepine), abuzul de alcool, amfetamine, opiacee (heroina,
morfina), cocaina, alte medicamente cum sunt cimetidina, digoxinul, indometacinul,
disulfiramul, estrogenii.
XI. PARAFILIILE
31
Testele psihometrice sunt de obicei administrate înainte de stabilirea unui program de
tratament şi cuprind evaluarea intereselor sexuale şi istoricul psihosexual, proceselor
cognitive incluzând distorsiunile cognitive şi capacitatea de empatie, funcţionarea
socială, utilizarea de diverse substanţe şi aspectele privitoare la recăderi.
În conformitate cu a patra ediţie a DSM trăsăturile clinice esenţiale ale parafiliei sunt:
-fantezii recurente şi intense excitante sexual, dorinţe sexuale şi comportamente care în
general includ
o obiecte non – umane
o suferinţa sau umilirea partenerului
o copii sau persoane care nu consimt la actul sexual
-durata simptomelor de cel puţin 6 luni.
32
ajungând la anxietate inconştientă de castrare. Băiatul alege un obiect fetiş pentru că
hainele sau pantofii femeilor sunt ultimul lucru pe care l-a observat în momentul
cristalizat în care băiatul a văzut organele genitale ale mamei. Un fetiş de genul blană se
bazează pe simbolismul blănii ca şi păr pubian, iar un fetiş de genul ciorap de nylon
reprezintă simbolic picioarele epilate ale mamei.
Explicaţiile mai recente ale parafiliior din punct de vedere psihanalitic se centrează mai
mult pe relaţiile obiectuale şi ataşamentul potenţial problematic în copilărie ca
precursor devolopmental al parafiliei (Mc Comalk, Hudson şi Ward, 2002).
Presupunerea populară că cineva cu parafilie a trecut printr-un abuz sau traumă în
copilărie se bazează pe perspectiva relaţiilor obiectuale. În esenţă explicaţia este că un
abuz în relaţiile timpurii cu părinţii se va manifesta prin probleme de stabilire şi
menţinere a relaţiilor intime sănătoase. Astfel, persoana ajunge să îşi satisfacă nevoile
sexuale prin mijloace ne-relaţionale (de exemplu un obiect fetiş), pseudo- relaţii (de ex.
exhibiţionismul, voyeurismul, etc.) sau relaţii bazate pe o putere disproporţionată (de
ex. sado-masochismul).
Teoriile cognitiv – comportamentale se bazează tot pe experienţele sexuale timpurii,
dar din perspectiva gândurilor şi comportamentelor rezultate. De exemplu,
condiţionarea clasică explică parafilia prin faptul că orice stimul prezent în timpul
experienţelor iniţiale devine ataşat excitării sexuale şi orgasmului. Dacă copilul sau
adolescentul se întâmplă să priveaască pe fereastră o persoană dezbrăcată atunci poate
fi excitat sexual şi se poate masturba, iar mai târziu această experienţă poate conduce la
voyeurism. Teoria explică faptul că doar unele persoane devin parafiliaci pe baze
biologice, respectiv că unele persoane sunt mai predispuse decât altele să îşi asume
riscuri (Janssen, Vorst, Finn şi Bancroft, 2002). Pe de altă parte, persoana poate evalua
o asemenea experienţă în sens negativ sau pozitiv.
Explicaţia prin condiţionare clasică a parafiliei pare a fi cea mai larg acceptată
(Hall,2000). Teoria se potriveşte cu experienţa multor parafiliaci, care îşi pot aminti un
episod sau o serie de episoade care au dat naştere asociaţiilor prezente legate de sex
(Kaplan,1991).
Mai recent a fost propus un fenomen cognitiv clasic, efectul Zeigarnik, pentru a
explica motivaţia continuă in parafilii (Munroe şi Gauvain,2001). Efectul Zeigarnik se
referă la tendinţa oamenilor de a-şi aminti şi a rumina sarcinile întrerupte în proporţie
mult mai mare comparativ cu sarcinile îndeplinite. Astfel, un scop sau o nevoie sexuală
neîndeplinită duce la încercarea de întoarcere la sarcină pentru a obţine satisfacţie. Cu o
frustrare continuă, persoana ajunge la maturitate, experienţele excitaţiei sexuale rămân
în trecut, unde pot fi satisfăcute şi devin o parte din repertoriul continuu al persoanei
(Munroe şi Gaivn, 2001). Această explicaţie se potriveşte cu observaţia că parafilia pare
să fi apărut exclusiv în ţările vestice începând cu secolul 19, odată cu abundenţa
stimulilor sexuali expliciţi, în combinaţie cu interdicţia comportamentului sexual
deviant (Steel,1996).
Teoriile existente sunt însă speculative şi pentru a putea explica parafiliile este nevoie
de date suplimentare.
APLICATII PRACTICE
Studiu de caz- Zoofilie
33
La băieţi, identificarea cu sexul opus se manifestă printr-o preocupare marcata pentru
activităţi tradiţional feminine. Ei pot avea preferinţa pentru îmbrăcarea cu articole de
vestimentaţie feminină, sau îşi pot improviza astfel de articole din materiale disponibile
când articolele originale nu sunt accesibile. Prosoape, şorturi, fulare sunt utilizate
adesea pentru a reprezenta părul lung sau fustele. Există o atracţie puternică pentru
jocurile şi distracţiile fetelor. Lor le place în special să se joace „de-a casa", să deseneze
tablouri de fete şi prinţese frumoase şi să privească la televizor sau la video personajele
lor feminine favorite. Păpuşile de serie de tip feminin, ca Barbie, sunt adesea jucăriile
lor favorite, iar fetele, partenerii lor de joc preferaţi. Când se joacă „de-a casa", aceşti
băieţi joacă rolul personajelor feminine, cel mai frecvent „roluri de mamă" şi adesea
sunt foarte preocupaţi de personaje feminine imaginare. Ei evită jocurile cu
învălmăşeală şi sporturile competitive şi sunt puţin interesaţi de autoturisme şi de
camioane sau de alte jucării nonagresive, dar tipic băieţeşti. Işi pot exprima dorinţa de a
fi fată şi afirmă că atunci când vor creşte mari, vor fi femeie. Pot insista să se aşeze spre
a urina şi pretind că nu au penis, prin presarea acestuia între picioare. Mai rar, băieţii cu
tulburare de identitate sexuală pot afirma că ei îşi găsesc penisul sau testicolele
dezgustătoare, că ei doresc să le înlăture ori că ei au, sau că doresc să aibă vagin.
34
La adolescenţi, elementele clinice pot aminti, fie pe cele ale copiilor, fie pe cele ale
adulţilor, în funcţie de nivelul de dezvoltare al individului, iar criteriile trebuie să fie
aplicate corespunzător. La un adolescent mai tânăr, poate fi mai dificil să se ajungă la
un diagnostic corect din cauza prudenţei subiectului. Aceasta poate fi crescută, dacă
adolescentul se simte ambivalent în legătură cu identificarea cu sexul opus sau simte că
aceasta este inacceptabilă pentru familie. Adolescentul poate fi adus la medic pentru că
părinţii sau profesorii sunt preocupaţi de izolarea socială sau de tachinarea şi rejecţia
colegilor. In astfel de cazuri, diagnosticul trebuie să fie rezervat pentru acei adolescenţi
care par a fi perfect identificaţi cu sexul opus în vestimentaţia lor şi care se angajează în
comportamente care sugerează o identificare semnificativă cu sexul opus (de ex., rasul
pe picioare la bărbaţi). Clarificarea diagnosticului la copii şi la adolescenţi poate
necesita monitorizare o lungă perioadă de timp.
Bibliografie:
*** DSM-IV-TR
Balon, R. (2008). Sexual Dysfunction. The Brain-Body Connection. Basel. Karger AG.
35
De Shazer, S. (1999). Investigating Solutions is Brief Therapy. London. W.W. Norton
& Company.
Goldstein. I., Meston, C., Davis, S., Traish, A. (2006). Women’s Sexual Function and
Dysfunction. London. Taylor & Francis
Prior, R., O’ Connor, J. (2006). N.L.P. şi relaţiile de cuplu. Curtea Veche, Bucureşti.
Rowland, D., Incrocci, L. (2008). Handbook of Sexual and Gender Identity Disorders.
London. John Wiley & Sons.
Vasile, D.L. (2007). Introducere în psihologia familiei şi psihosexologie. ed.a III-a. ed.
Fundaţiei România de Mâine.
36
I FUNDAMENTE TEORETICE
BIBLIOGRAFIE
FUNDAMENTE TEORETICE
Definitie si clasificare
Studierea disfunctiilor sexuale a fost îngreunata de absenta unui set comun acceptat de
definitii operationale. Conform DSM-IV, disfunctia sexuala este caracterizata de o
tulburare la nivelul ciclului raspunsului sexual sau de durere asociata contactului
sexual. Criteriile de diagnostic constau în :
37
a. simptome persistente sau recurente care apar la nivelul uneia din cele patru etape ale
ciclului raspunsului sexual (dorinta sexuala, excitatie, orgasm si rezolutie ).
b. acestea produc o detresa pronuntata.
c. aceste simptome nu pot fi mai bine explicate de o alta tulburare de pe Axa 1 sau de
consumul excesiv de substante sau de o conditie medicala generala.
DSM-IV atesta subtipuri bazate pe debutul tulburarii (permanente sau dobândite), pe
contextul aparitiei (generalizata sau situationala ) si pe factorii etiologici (psihologici
sau combinati) .ICD-10 (Organizatia Mondiala a Sanatatii, 1992) sustine ca disfunctia
sexuala acopera diversele moduri prin care un individ nu reuseste sa participle într-o
relatie sexuala în modul în care acesta îsi doreste. Contrar DSM-ului, ICD-10 nu
mentioneaza distresul în definirea disfunctiei sexuale. DSM-IV clasifica tulburarile
sexuale în functie de primele trei faze ale ciclului raspunsului sexual. Disfunctiile
sexuale care afecteaza faza de dorinta sexuala sunt:dorinta sexual diminuata si
aversiunea sexuala; cele care afecteaza faza de excitatie sunt: tulburarea de excitatie
sexuala a femeii si tulburarea de erectie a barbatului; iar pentru faza de orgasm,
tulburarile sunt: tulburarea de orgasm a femeii, tulburarea de orgasm a barbatului si
ejacularea prematura.
Dispareunia si vaginismul se încadreaza în rândul tulburarilor algice sexual.
Aceste disfunctii sexuale principale sunt diagnosticate atunci când sunt relationate
semnificativ cu factorii psihologici. Acestea trebuie diferentiate de disfunctiile sexuale
determinate de consumul de substante sau de cele determinate de o conditie medicala
generala.
Definitiile pentru tulburarile sexuale oferite de DSM-IV au fost criticate din mai multe
motive. Datorita faptului ca criteriile de diagnostic nu specifica frecventa, severitatea
sau durata pentru stabilirea unui diagnostic, diferentierea între tulburarile sexuale
minore si cele grave este dificil de realizat. Unele acuze sexuale sunt aproape
universale, de cele mai multe ori relationate cu stresul si cu problemele de comunicare
din cadrul relatiilor, sunt de obicei tranzitorii si intra în remisie fara interventie
medicala. Disfunctiile sexuale, pe de alta parte, sunt mai severe si mai persistente si
necesita interventie de specialitate. Graham si Bancroft (2007) sustin idea unei
diferentieri clare între acuzele sexuale si disfunctiile sexuale. Datorita faptului ca DSM-
IV nu mentioneaza nimic despre cât trebuie sa persiste simptomele pentru a putea fi
diagnosticata o tulburare, acuzele sexuale datorate stresului tranzitoriu pot fi grupate, în
mod eronat, cu tulburari mai severe si de lunga durata.
Mai mult, DSM-IV nu specifica conotatia termenilor ‘persistent’ si ‘recurent’, lasând
interpretarea acestora la latitudinea clinicianului, facând astfel ca procesul de
diagnosticare sa fie unul arbitrar. De exemplu, pentru tulburarea de orgasm a femeii,
criteriile DSM-IV includ ‘întârzieri persistente sau recurente în, sau absenta orgasmului
în urma unei faze de excitare sexuala normal. Daca o femeie are contacte sexuale
satisfacatoare dar ajunge la orgasm doar în 30% din cazuri, asta înseamna ca are aceasta
tulburare? Cât timp trebuie sa persiste aceasta problema pentru a putea fi diagnosticata
drept disfunctie sexuala?
Criteriile de diagnostic oferite de DSM-IV pentru disfunctiile sexuale au fost criticate
ca fiind imprecise, acest lucru având implicatii epidemiologice. De exemplu, definitia
ejacularii premature nu specifica parametrii de timp necesari în diagnosticare si
specifica doar ca ejacularea apare în urma unei stimulari minime si înainte ca persoana
sa-si doreasca acest lucru. De asemenea, lipsa specificarii frecventei si gradului de
severitate printre criteriile DSM-IV poate conduce la diagnosticari eronate. Cercetarile
lui Laumann (1994) , de exemplu, au scos la iveala faptul ca 43% dintre femeile din
SUA prezinta disfunctii sexuale. În realitate, acest procentaj includea si femeile care se
38
confruntau cu dificultati sexuale ocazionale si periodice. Cercetatorii au criticat totodata
si asumptia de paralelism între disfunctiile sexuale la femei si cele care apar la barbati,
multe modificari în acest sens urmând sa fie explicate în DSM-V.
39
dorinta sexuala si cele legate de erectie au fost relationate cu vârsta la barbati, în timp
ce în cazul femeilor, doar dificultatile de lubrifiere au fost corelate cu vârsta.
Studiile longitudinale pot fi utilizate pentru a masura efectele diferite pe care vârsta le
are asupra probelemelor sexuale, în opozitie cu cele cauzate de starea de sanatate
asociata unei anumite vârste. Proiectul Melbourne (Guthrie et al, 2004) pentru
evaluarea starii de sanatate a femeilor aflate la vârsta de mijloc este un studiu
longitudinal efectuat pe femei cu vârste cuprinse între 45-55 de ani din Australia.
Rezultatele au indicat faptul ca atât vârsta cât si calitatea relatiei de cuplu au fost
asociate cu un declin în functionarea sexuala la femei. Totusi, menopauza a fost
asociata cu o deteriorare a functionarii sexuale, ca urmare a scaderii nivelelor de
estradiol. Factorii principali care au influentat functionarea sexuala curenta a
persoanelor au fost nivelul anterior de functionare sexuala si sentimentele fata de
partenerul sexual (Dennerstein, 2005). La barbati, studiile longitudinale au aratat ca
exista asociatii clare între aparitia disfunctiilor erectile si factori precum obezitatea,
lipsa exercitiului fizic, tutunul, etc (Rosen, 2005). Corelatii directe pozitive s-au
înregistrat si între disfunctiile erectile si depresie, consumul de medicamente si bolile
cardiovasculare . La femei, studiile au aratat ca un istoric de abuz sexual poate fi
relationat cu o prevalenta ridicata a disfunctiilor sexuale (Fugl-Meyer, 2006).
40
Un numar mai mic de studii au evaluat frecventa problemelor sexuale la pacientii
diagnosticati cu tulburari de anxietate, inclusiv tulburarea de stres posttraumatic, atacul
de panica, fobia sociala si tulburarea obsesiv-compulsiva. Acestea au aratat însa faptul
ca prevalenta disfunctiilor sexuale este destul de mare în rândul pacientilor diagnosticati
cu tulburari de anxietate. Kotler et al (2000) a aratat faptul ca acestia întâmpina
dificultati la nivel de dorinta sexuala, arousal, orgasm si satisfactie. Un studiu efectuat
pe femei diagnosticate cu atacuri de panica sau tulburare obsesiv-compulsiva a aratat
existenta unei prevalente mari a tulburarii de excitatie a femeii si a tulburarii de
aversiune sexuala în rândul acestora.
Aksaray et al. (2001) au descoperit faptul ca evitarea contactelor sexuale si anorgasmia
sunt mai comune la femeile cu tulburare obsesiv-compulsiva decât la cele
diagnosticate cu anxietate generalizata. Studiul lui Fontenelle et al. (2007) a aratat
faptul ca pacientii diagnosticati cu tulburare obsesiv-compulsiva se confrunta mai des
cu disfunctii erectile si cu dificultati de atingere a orgasmului decât cei diagnosticati cu
fobie sociala, care prezinta mai des probleme de ejaculare prematura. În general,
pacientii de ambele sexe diagnosticati cu fobie sociala au prezentat o dorinta sexuala
redusa si o rata mai scazuta a activitatii sexuale ( Bodinger et al, 2002).
În ceea ce priveste tulburarile de alimentatie, studiile au aratat ca femeile diagnosticate
cu anorexie nervoasa sunt mai putin active sexual, prezinta o dorinta sexuala scazuta si
se confrunta cu dificultati în a avea orgasm.
Un numar de studii au aratat ca pacientii diagnosticati cu schizofrenie prezinta
dificultati sexuale precum: libido foarte scazut, insatisfactie sexuala si dificultati de a
ajunge la orgasm (Kockott si Pfeiffer, 1996). Aizenberg et al. (1995) a comparat trei
grupe de pacienti si anume: pacienti diagnosticati cu schizofrenie care primeau
tratament medicamentos (antipsihotice), pacienti diagnosticati cu schizofrenie care nu
primeau tratament medicamentos si un grup de control alcatuit din indivizi sanatosi din
punct de vedere psihiatric. Disfunctiile sexuale au fost prezente la ambele grupe de
pacienti. O descoperire interesanta este aceea ca pacientii aflati sub tratament
medicamentos au prezentat un libido mai ridicat decât cei care nu urmau un tratament
medicamentos, dar întâmpinau mau multe dificultati la nivelul erectiei si ejacularii.
41
implica în procesul de vindecare. Al treilea pas este reprezentat de limitarile
(limitations) procesului de evaluare a disfunctiei sexuale, precum lipsa cunostintelor sau
disconfortul în a discuta problemele de natura sexuala. A patra etapa este cea de
discutie centrata pe problema (opening up to discussion ) si evaluare, iar ultima etapa
este reprezentata de stabilirea scopurilor pe care le urmareste procesul de terapie
precum si elaborarea de comun acord a planului de interventie.
42
Da Nu
Primul pas în evaluarea unui pacient care prezinta o tulburare sexuala îl reprezinta
obtinerea unui istoric sexual detaliat. O atentie deosebita trebuie acordata
constrângerilor personale, sociale sau culturale ale pacientului. Nu totii pacienti se vor
simti confortabil în a discuta despre dificultatile sexuale pe care le întâmpina .
Examinarea ar trebui sa se faca fata în fata, iar mediul în care are loc interviul trebuie sa
fie unul care sa denote confidentialitate si intimitate. Examinatorul trebuie sa dea
dovada de empatie si sa construiasca o atmosfera de confort , siguranta si încredere
pentru a facilita deschiderea pacientului în discutarea problemelor sexuale întâmpinate.
Istoricul sexual al pacientului este cel în urma caruia se face constatarea severitatii,
debutului si duratei disfunctiei sexuale, precum si a prezentei unor factori psihosociali
sau medicali cu durata constanta. Este important de stabilit daca problema actuala cu
care se confrunta pacientul (disfunctie erectila, anorgasmie ) reprezinta problema
sexuala majora, principala, sau daca mai este implicat si un alt aspect al ciclului
raspunsului sexual (dorinta, ejacularea, orgasmul ). Unele probleme sexuale se pot
prezenta ca si tulburari comorbide (dorinta sexuala hipoactiva ) sau ca si tulburari
secundare disfunctiei principale. Astfel, istoricul medical si cel sexual al pacientului
reprezinta factorul principal în procesul de evaluare a disfunctiilor sexuale. Mai
mult, acestea sunt esentiale în confirmarea diagnosticului pacientului, precum si în
evaluarea întregii functionari sexuale a acestuia.
În continuare, vom prezenta exemple de itemi care sunt utilizati în evaluarea istoricului
sexual al pacientului.
1. Arousal si performanta
a. Cronologie
- Când a fost ultima data când ati avut o erectie satisfacatoare?
- Debutul problemei dvs a fost unul gradual sau unul brusc?
- Când ati avut ultima erectie normala?
b. Cuantificare
- Aveti erectii matinale sau nocturne?
- Pe o scala de la 1 la 10, notati gradul dvs de rigiditate în timpul contactului sexual.
- Aveti erectie în urma stimularii sexuale?
- Puteti mentine erectia cu ajutorul stimularii sexuale?
c. Calificare
43
- Disfunctia dvs erectila este specifica unei anumite situatii sau unui anumit partener?
- Erectia dispare înainte de penetrare sau înainte de climax?
- Trebuie sa va concentrati pentru a mentine o erectie?
- Penisul dvs are o arcuire semnificativa ?
- Este erectia dvs dureroasa?
- Gasiti unele pozitii sexuale mai dificile pentru dvs?
2. Libido si interesul pentru activitatea sexuala
- Aveti dorinte sexuale?
- Va face înca placere sa va angajati în activitati sexuale?
- Aveti fantezii legate de sex?
- Aveti vise cu continut sexual?
- Cât de repede va excitati?
- Cât de puternic este instinctul dvs sexual?
3. Ejaculare, orgasm si satisfacere
- Puteti sa ejaculati dupa contactul sexual?
- Puteti sa ejaculati dupa ce va masturbati?
- Problema dvs în ceea ce priveste ejacularea este:
o Ejaculati mai repede decât v-ati dori;
o Ejaculati mai repede decât si-ar dori partenerul dvs;
o Va ia mult timp pâna sa ejaculati?
- Aveti dureri atunci când ejaculati?
- Aveti sângerari la ejaculare?
- Aveti dificultati în a ajunge la orgasm?
- Este orgasmul dvs satisfacator?
- Ce procent din contactele sexuale initiate au fost satisfacatoare pentru partenerul dvs?
44
disfunctii sexuale. În aceste cazuri, clinicianul trebuie sa evalueze rolul independent si
cel interactiv al factorilor organici si a celor psihogeni.
Istoricul psihosocial
O evaluare psihosociala detaliata este esentiala în toate cazurile de disfunctii sexuale.
Având în vedere contextul interpersonal al problemelor de natura sexuala, atât în cazul
barbatilor cât si în cazul femeilor, clinicianul trebuie sa evalueze relatiile trecute si
prezente ale pacientului. Disfunctiile sexuale pot afecta stima de sine a persoanei si
modalitatile sale de coping, precum si relatiile sale sociale si performanta ocupationala.
Aceste aspecte trebuie la rândul lor evaluate. Clinicianul nu trebuie sa presupuna
faptul ca fiecare pacient este implicat într-o relatie monogama heterosexuala.
Astfel, interviul clinic trebuie sa înceapa cu întrebari precum: ’ Sunteti
activ sexual în prezent?’ sau ’ Aveti un partener sexual stabil în prezent? ’, continuând
cu o întrebare de follow-up pentru verificarea orientarii sexuale a pacientului: Relatia în
care sunteti implicat în prezent este una cu o persoana de acelasi sex sau de sex diferit?
’
Primele stadii în dezvoltarea unei tulburari sunt de importanta cruciala în procesul de
evaluare si apoi în cel de interventie. Au existat schimbari în relatia sexuala de-a lungul
timpului? Daca da, atunci ce evenimente din viata pacientului au produs acele
schimbari? În completarea istoricului psihosocial, se mai cer informatii despre alte
aspecte relevante din viata pacientului precum: relatiile interpersonale, statusul
ocupational, statutul socio-economic, familia si suportul social.
a. Examenul fizic
Examenul fizic este o parte esentiala a evaluarii unei disfunctii sexuale în fiecare caz. În
cele mai multe din cazuri, examinarea fizica nu va contribui la identificarea etiologiei
disfunctiei sexuale, însa este important de efectuat. Aceasta include un screening
general pentru identificarea factorilor medicali de risc sau a comorbiditatilor asociate cu
disfunctiile sexuale, precum caracteristicile sexuale secundare (body habitus), evaluari
ale sistemelor neurologic, cardiovascular si genital, insistând pe aparatul genital.
Examinarea fizica poate scoate la iveala în unele cazuri disfunctii precum atrofie
vaginala, testicule atrofiate, etc.
45
7. Ati mai consultat vreodata un psihiatru sau consilier pentru a va ajuta într-o problema
emotionala sau interpersonala?
Da Nu
Testele de laborator
Testele de laborator pentru persoanele care se confrunta cu disfunctii sexuale includ
testarea colesterolului, glucozei, lipidelor si a profilului hormonal. Acestea se realizeaza
înaintea identificarii sau confirmarii unor etiologii specifice (ex hipogonadism), precum
si a unor comorbiditati medicale precum diabetul si hiperglicemia. Alte teste de
laborator, precum testarea functionarii glandei tiroide pot fi de asemenea efectuate,
avându-se în vedere anamneza pacientului.
Rezultatele evaluarii initiale trebuie discutate cu pacientul înainte de stabilirea
interventiei recomandate. Acest lucru contribuie la educarea pacientului asupra
anatomiei si fiziologiei functiei sale sexuale, precum si la o întelegere corecta a
patologiei cu care se confrunta. Factori de risc precum fumatul sau abuzul de alcool
trebuie de asemenea mentionati. Pacientii care prezinta deficiente endocrine specifice
precum hipogonadism trebuie sa urmeze un program terapeutic de înlocuire a
hormonilor înainte de începerea terapiei pentru disfunctia sexuala. Problemele sexuale
cu care se poate confrunta partenerul pacientului precum lipsa lubrifierii, libido scazut
sau dispareunia trebuiesc de asemenea mentionate.
46
În cazul în care tulburarile psihologice sunt evidente, pacientul trebuie îndrumat sa
consulte un terapeut cu formare în domeniul disfunctiilor sexuale sau un psihiatru. Atât
pacientul cât si partenerul acestuia trebuie informati asupra tuturor optiunilor viabile de
tratament, precum si a riscurilor si beneficiilor asociate cu acestea.
Îndrumarea pacientilor pentru un control specializat este necesara atunci când: pacientul
doreste o evaluare mai detaliata, în cazul unei disfunctii sexuale anterioare, datorita
prezentei unor factori anatomici si endocrini specifici sau în cazul existentei unor
tulburari psihiatrice complicate sau dificultati grave la nivelul relatiilor interpersonale.
Un diagnostic specializat este indicat în special în cazul în care programul de terapie
propus initial nu are rezultatele asteptate.
Atunci când se face o sesizare pentru un control de specialitate, pacientul trebuie sa fie
complet informat despre motivul unei consultatii mai amanuntite, precum si despre
posibilele implicatii ale tratamentului urmat. Conform principiului medicinei centrate
pe pacient, acestia si parterul de viata trebuie inclusi în procesul decizional în vederea
evaluarii nevoii de teste aditionale si de un nou proces de diagnosticare.
Pacientul trebuie sa fie corect informat asupra riscurilor si avantajelor pe care le implica
aceste proceduri.
47
d. Poate fi distresul o cauza a disfuncției?
e. Care este frecvența disfuncției (permanenta, ocazionala, relaționata cu perioadele de
stres)?
f. Funcționarea sexuala a întâmpinat modificari în timp?
g. Pacientul se masturbeaza? Prezinta dificultați ți atunci când se masturbeaza?
4. Fantezii și vise cu conșinut sexual
a. Are pacientul fantezii sexuale? Daca da, care este obiectul acestor fantezii?
b. Are pacientul vise cu conținut sexual? Daca da, care este conținutul acestora si
obiectul lor?
c. Prezinta pacientul ejaculari nocturne?
d. Prezinta pacientul vise sexuale cu conținut tematic prevalent?
e. Are pacientul fantezii cu privire la masturbare?
f. Utilizeaza pacientul carți , reviste sau pagini de internet pentru masturbare sau auto-
stimulare?
5. Domeniul relatiilor interpersonale
a. Actul sexual se realizeaza în cadrul unei relații de dragoste, de rutina sau de
obisnuința?
b. Cine inițiaza actul sexual? Cum este acesta inițiat?
c. Cum se realizeaza preludiul si care este calitatea si durata acestuia?
d. Care sunt preferințele pacientului si a partenerului acestuia în materie de tipul de act
sexual (oral, vaginal, anal), de poziții, tehnici (stimulare sexuala, masturbare mutuala)
si frecvența a acestora, precum si care sunt discrepanțele între expectanțe si realitate?
e. Este durata actului sexual o problema (ejaculare precoce sau întârziata, atingerea
orgasmului în acelasi timp)?
f. Este implicat unul din parteneri sau ambii în practici sexuale masochiste sau
sadistice?
g. Ce se întâmpla dupa consumarea actului sexual (petrecerea timpului în cuplu, un alt
act sexual imediat)?
h. Cum este relația de cuplu în general: sunt prezente certuri, dispute ?
i. Actul sexual serveste ca o modalitate de control în cadrul problemelor interpersonale?
j. Prezinta unul din parteneri aversiune pentru sex?
k. A avut pacientul una (repetitiva) sau mai multe relații în afara celei de cuplu?
l. Disfuncția sexuala apare doar în cadrul relației de cuplu? (Daca nu, atunci pacientul
nu se confrunta cu o disfuncție sexuala, ci cu o problema interpersonala).
m. Partenerul stie despre aventurile sexuale? Daca da, care sunt reacțiile lui cu privire
la acestea?
6. Dificultati developmentale
a. La ce vârsta si-a început pacientul viața sexuala?
b. Care a fost tipul primei experiențe sexuale (sex oral, masturbare reciproca, sex
vaginal, sex anal )?
c. Prima experiența sexuala a fost voluntara sau impusa?
d. La ce vârsta a debutat pubertatea?
e. La ce vârsta si prin ce modalitate a dobândit pacientul primele informații despre
sexualitate?
f. A avut parte pacientul de experiențe sexuale neobisnuite?
g. Care a fost cursul de dezvoltare al orientarii si identitații sexuale?
7. Informatii despre starea generala de sanatate fizica și psihica
Prezinta pacientul:
a. Tulburari psihiatrice (depresie, anxietate, psihoza)
b. Stres (probleme de relaționare cu copii, în cuplu, probleme financiare)
48
c. Boli fizice (diabetul sau alte boli endoricrine, boli cardiovasculare, boli cu
transmitere sexuala) ale pacientului, dar si ale partenerului
d. Dispareunie în timpul actului sexual?
e. Urmeaza pacientul în prezent un tratament medicamentos?
f. Abuz de substanțe (ce substanțe, cantitate, frecvența, ce impact are asupra
funcționarii sexuale ?
g. Consum de cofeina, tutun sau alcool
Pentru barbați: are pacientul erecții matinale?
Pentru femei:
- când a debutat pubertatea si care este frecvența ciclului menstrual?
- prezinta pacienta dureri, crampe sau tulburari de dispoziție în timpul ciclului
menstrual?
- prezinta simptome specifice menopauzei?
Pentru ambii membri: care este metoda de contracepție folosita?
8. Valori culturale, morale, religioase și sociale
a. Care este impactul culturii sau etniei din care face parte pacientul asupra sexualitații
sale?
b. Care este impactul religiei asupra sexualitații (procreere sau placere)?
c. Care sunt atitudinele asupra contracepției din punct de vedere al religiei de care
aparține pacientul?
d. Atitudinea pacientului asupra masturbarii este influențata de viziunile sale culturale
si religioase?
e. Exista diferențe la nivelul valorilor culturale, morale, religioase si sociale între cei
doi parteneri?
9. Intervievarea partenerului
a. Care este atitudinea partenerului asupra relației si asupra disfuncției sexuale cu care
se confrunta celalalt?
b. Exista diferențe între atitudinile celor doi în materie de sexualitate si funcționare
sexuala?
c. Prezinta acesta dificultați (fizice, mentale, sexuale) pe care pacientul nu le-a
menționat?
d. Exista diferențe culturale între cei doi membri ai cuplului?
e. Îsi accepta cei doi sexualitatea?
49
b. Va gânditi mult la sex?
c. Au aparut recent modificari la nivelul dorintei dvs sexuale?
d. Ati simtit recent ca partenerul dvs va preseaza sa întretineti relatii sexuale?
e. În ce situatii sau ce lucruri va cresc dorinta de a avea contact sexual?
3. Întrebari despre arousal si erectie
Pentru ambii parteneri:
a. Va excitati usor în preajma partenerului dvs?
b. Va excitati în preajma partenerului dvs si fara a simti nevoia de a avea contact
sexual?
c. Ati simtit în ultima vreme schimbari în ceea ce priveste nivelul dvs de excitatie?
Pentru femei:
a. Va excitati repede?
b. Ati avut recent dificultati în ceea ce priveste lubrifierea?
c. Ati simtit în ultima vreme ca aveti nevoie de mai multa stimulare sexuala?
d. Credeti ca va lubrifiati suficient în timpul contactului sexual?
Pentru barbati:
a. Ati observat în ultima vreme modificari la nivelul excitatiei sau erectiei?
b. Va excitati suficient de mult în timpul contactului sexual?
c. Aveti erectii matinale?
d. Va masturbati? Daca da, erectiile sunt mai puternice decât în timpul contactului
sexual?
4. Întrebari privind orgasmul
a. Întâmpinati dificultati în atingerea orgasmului?
b. Aveti orgasm în timpul contactului sexual?
c. Aveti orgasm la fiecare contact sexual?
d. Aveti nevoie de stimulare suplimentara pentru a avea orgasm sau pentru a ejacula?
e. În ultima vreme dureaza mai mult timp sa ajungeti la orgasm?
f. Întâmpinati dureri atunci când aveti orgasm sau când ejaculati?
g. Partenerului dvs îi ia mai mult timp sa ajunga la orgasm?
Pentru femei:
- Parterul dvs ajunge prea repede la orgasm?
5. Întrebari aditionale
a. V-ati masturbat vreodata?
b. Va masturbati în prezent desi aveti contact sexual cu partenerul dvs?
c. La ce sau la cine va gânditi atunci când va masturbati?
d. Folositi împreuna si alte instrumente precum vibratorul în timpul actului sexual?
e. Aveti contact sexual si cu altcineva decât partenerul dvs? Daca da, va simtiti mai bine
decât atunci când aveti contact sexual cu partenerul dvs?
f. Ati avut vreodata contact sexual cu persoane de acelasi sex? Daca da, va considerati
heterosexual, homosexual sau bisexual? Partenerul dvs stie despre acest lucru?
g. Ati fost vreodata victima unui abuz sexual?
50
- Traume
- Fimoze
- Penis scurt, penis contractat
• Traume pelvine ți perineale
• Endocrinopatii
• Tulburari psihiatrice sau psihosexuale
• Probleme de relaționare
• Probleme vasculare complexe
• Probleme neurologice complexe
Planificarea interventiei
Dupa încheierea procesului de diagnosticare, pacientul si partenerul de viata al acestuia
trebuie sa primeasca o descriere amanuntita si corecta a optiunilor de tratament
existente. Desi unele optiuni sunt preferate de majoritatea pacientilor cu disfunctii
erectile (ex tratamentul cu inhibitori PDE5), toti pacientii trebuie informatii si despre
solutii alternative de tratament si interventie, precum supozitoarele intra-uretrale,
injectiile intracorporale sau tratamentele psihologice. Clinicianul nu trebuie sa adopte o
atitudine autoritara si sa impuna pacientului sau sa-i refuze un anumit tip de tratament ,
ci este obligat sa educe pacientul în vederea luarii cele mai bune si avantajoase decizii
în concordanta cu problema cu care se confrunta.
51
tratamentului, pentru identificarea posibilelor modificari ale functionarii sexuale si
pentru oferirea suportului ambilor parteneri pentru continuarea interventiei.
Stimularea sexuala
Tratamentele medicale curente, precum inhibitorii PDE5, declanseaza raspunsuri
fiziologice; de aceea, stimularea sexuala este necesara. Astfel, trebuie luata în
considerare educarea partenerilor în privinta celor mai eficiente metode de stimulare.
Evaluarea psihofiziologica
Erectia din timpul somnului ( sleep-related erection ) este reprezentata de un ciclu
recurent de erectii asociate cu miscarile rapide ale ochilor în timpului somnului REM.
Reglarea spinala este critica pentru activitatea erectila nocturna. Principalul avantaj al
testarii erectiei din timpul somnului este acela ca ofera informatii clare în stabilirea
cauzelor organice sau psihice care stau la baza disfunctiei sexuale. Prezenta erectiei
indica faptul ca axul neurovascular este intact din punct de vedere functional si ca
factorii cauzali ai disfunctiei erectile sunt cel mai probabil de natura psihogena. Printre
dezavantajele acestui tip de testare se numara faptul ca este dependenta de vârsta
pacientului, este costisitoare si se poate efectua doar într-un centru special care implica
internare si supraveghere pe timpul noptii.
În prezent, acest tip de evaluare se utilizeaza foarte rar. Erectia aparuta în urma
stimularii sexuale vizuale si auditive, în absenta unui tratament medicamentos cu
vasoactive, conduce la ideea conform careia disfunctia sexuala este cauzata cel mai
probabil de factori psihogeni si inhibitori. Cea mai importanta aplicabilitate a testarii
raspunsului la stimulare sexuala vizuala si auditiva este investigarea efectului erectogen
sau antierectogen al agentilor farmacologici în studiile farmacologice clinice.
Evaluarea neurologica
Testarea neurologica este recomandata doar în cazul protocoalelor de cercetare sau
investigatiilor medico-legale, incluzând traumele sau complicatiile chirugicale si are
validitate scazuta pentru un diagnostic clinic de rutina.
Erectia este determinata de doua mecanisme neurofiziologice diferite si mediata de cai
somatice si autonome. Erectiile psihogene sunt initiate în centrii supraspinali ca raspuns
la stimuli vizuali, auditivi, olfactivi sau imaginativi. Erectiile reflexogenice sunt
determinate de stimularea tactila la nivel genital; acestea sunt mediate de un arc reflex
spinal alcatuit din fibre nervoase aferente somatice si eferente parasimpatice. O
evaluare neurofiziologica corecta implica investigarea obiectiva si cantitativa a tuturor
componentelor retelei neurologice, care implica o serie de teste diferite.
În ultimele doua decenii au fost dezvoltate o serie de teste, fiecare dintre acestea
evaluând câte o componenta specifica a retelei neuronale. Si aici, istoricul medical si
examinarea fizica reprezinta baza pentru diagnosticarea disfunctiei sexuale. Testele se
52
clasifica în functie de ceea ce evalueaza: teste pentru detectarea cailor somatice eferente
(motric), a celor aferente (senzorial), a raspunsurilor reflexe si autonome. Nervii
somatici sunt evaluati prin testarea mițcarilor conductiei nervoase si a potentialelor
evocate. Aceste teste prezinta o buna validitate si reproductibilitate.
Testele care evalueaza functia autonoma sunt mai putin fiabile, deoarece masoara în
mod simultan un sir de reactii si evenimente care implica receptori, fibre si organe tinta.
Factori confundati precum medicatia, cofeina, temperatura, hipo sau hipervolemia,
starea de dispozitie sau o disfunctie a receptorilor sau organului tinta pot influenta
ficare componenta individuala. Mai mult, interactiunea complexa dintre sistemele
nervoase simpatice si parasimpatice centrale si periferice, precum plexul pelvic, fac
dificila testarea autonoma.
Totodata, testele care evalueaza functia autonoma eferenta implica si evaluarea fibrelor
vasomotoare si sudomotoare si a organelor tinta, care ar putea fi afectate în mod diferit
de neuropatie. Astfel, testarea autonoma este dificila si trebuie adresata unor organe
tinta specifice, iar factorii confundati trebuie eliminati. Daca aceste conditii sunt
îndeplinite, un rezultat bun la acest test va elimina neuropatia ca si cauza a disfunctiei
sexuale.
Evaluare neurofiziologica
MOTOR
• EMG- reflex bulbocavernos
• Stimulare magnetica (MS)
• Evaluarea timpului de latența a reflexului sacral
SENSORIAL
• Mițcarea conducției nervoase
• Potențialele evocate
• Biotesiometrie
• Evaluarea pragurilor termice
• Evaluarea timpului latența a reflexului sacral
AUTONOM
• Evaluarea reflexelor cardiovasculare
• CcEMG
• Raspuns dermal simpatic
Un test foarte des utilizat este EMG –ul reflexului bulbocavernosus, utilizat pentru
identificarea deteriorarilor la nivelul radacinilor motorii sacrale si a eferentilor
pudendal.
Se preiau mostre de fibre mari mielinizate. Este relevant pentru evaluarea disfunctiilor
erectile asociate cu leziuni la nivelul regiunii lombare, cu deteriorari ale radacinii
nervilor. Printre indicatiile clinice se numara disfunctiile lombare de disc, leziunile
anatomice pelviene, etc. Testarea miscarii conductiei nervilor dorsali este utila pentru
evaluarea neuropatiei, în special la pacientii cu diabet. Masuratorile pragului termic
(thermal threshold measurements) aduc date despre conductia fibrelor nervose
senzoriale, putând astfel reflecta în mod indirect functia fibrelor nervoase (motrice) ale
penisului. Deficite la nivelul senzatiilor termice pot indica deficite similare la nivelul
inervatiilor motrice autonome ale corpului cavernos. Pragurile termice testeaza leziunile
la nivelul fibrelor nervoase , care pot reflecta în mod indirect tulburari autonome, în
special în contextul unei neuropatii difuze, precum în cazul polineuropatiei diabetice.
Testarea senzatiilor termice la nivelul penisului este strâns corelata cu evaluarea clinica
53
a functionarii erectile si reprezinta un instrument nou si promitator pentru
diagnosticarea impotentei neurogene.
Testele care vizeaza reflexele cardiovasculare testeaza variatiile ritmului cardiac si
presiunii sanguine ca raspuns la diversi stimuli precum : respiratie fortata, ridicatul în
picioare sau înclinarea corpului, sarcini mentale aritmice, etc. Variatiile ritmului cardiac
reflecta functionarea parasimpatica, în timp ce variatiile presiunii sanguine reflecta
functioanrea simpatica. Lipsa variatiei este un semn indicativ pentru neuropatia
autonoma, presupunând absenta unor factori confundati precum aritmie cardiaca,
consum de cofeina sau nicotina înainte de testare, medicatie, etc.
Evaluarea hormonala
Hipogonadismul era considerat a fi o cauza rara disfunctiilor erectile. Data recente însa
sustin ca odata cu vârsta creste prevalenta hipogonadismului, iar acesta reprezinta
mai degraba o tulburare comorbida asociata disfunctiilor sexuale la barbati. Totodata, se
recunoaste relatia dintre hipogonadism, depresie si tulburarile erectile, subliniind astfel
importanta testarii endocrine ca o componenta importanta în evaluarea disfunctiilor
sexuale la barbati. Majoritatea cazurilor de endocrinopatie în cazul disfunctiilor sexuale
la barbati se centreaza pe nivelul de testosteron.
Diminuarea sau absenta secretiilor hormonale ale gonadelor masculine poarta numele
de hipogonadism. Cercetarile atesta faptul ca vârsta persoanei este principalul factor
cauzal al deficientei androgene si hipoandrogenismului.
Testosteronul joaca un rol esential în dezvoltarea normala a barbatului, precum si în
mentinerea caracteristicilor masculine, inclusiv masa musculara si forta, densitatea
oaselor, libido, potenta, etc. Deficienta de androgen rezulta din tulburari testiculare care
reduc productia de testosteron din testicule sau din tulburari hipotalamice care reduc
secretia de hormoni, reprezintând principalul semnal pentru producerea de testosteron
de catre celulele interstitiale ale testiculelor.
Masurarea functiei sexuale atât la femei cât si la barbati este esentiala pentru stabilirea
nivelului curent de functionalitate sexuala (abilitatea de raspuns, nivelul de interes) în
relatie cu diagnosticul prezentei sau gradului de severitate a unor simptome sexuale si
determinarea unei posibile implicatii negative pe care un anumit tip de interventie l-ar fi
putut avea asupra functiei sexuale a individului. Evaluarea primara a functionalitatii
sexuale este chestionarul auto-administrat. Pentru toate instrumentele
psihometrice cele mai importante cerinte le reprezinta fiabilitatea si validitatea.
Fiabilitatea se refera la consistenta sau replicabilitatea datelor, coeficientii de fiabilitate
servind drept indicatori formali pentru consistenta masuratorii.
Pe de alta parte, validitatea unui instrument de evaluare vizeaza esenta a ceea ce
urmeaza a fi masurat; reflecta masura în care un test evalueaza ceea ce a fost destinat sa
evalueze. Spre deosebire de fiabilitate, care se stabileste cu ajutorul unei serie de
exercitii statistice specifice si riguroase, validarea unui instrument de masurare este prin
natura ei repetitiva. Validarea este mai degraba un proces de durata, pe masura ce se
evalueaza rezultatele cât mai multor studii. Este un proces mereu în desfasurare, cel
putin la nivel teoretic si serveste la testarea si extinderea generalizarii enunturilor care
trebuie validate.
Cei doi indicatori esentiali ai validitatii în cadrul testelor care masoara gradul de
functionare sexuala sunt: sensibilitatea cu privire la statutul functional versus statutul
disfunctional si sensibilitatea la schimbarea indusa terapeutic. Primul indicator al
54
validitatii se refera la capacitatea unui instrument de a discrimina între indivizii cu
disfunctii sexuale de cei care nu prezinta nici un fel de tulburare sexuala (validitate de
discriminare an termnei psihometrici), iar cel de-al doilea la capacitatea unui instrument
de a înregistra schimbarea indusa în urma programului terapeutic (validitatea
longitudinala în termeni psihometrici).
Ambele tipuri de validitate reprezinta caracteristici esentiale ale instrumentelor menite
sa serveasca drept instrumentar de evaluare si diagnosticare atât în mediul clinic cât si
în cadrul cercetarii clinice.
În continuare, vom prezenta un set de instrumente de evaluare dezvoltate recent, în
ultimii zece ani, construite pentru masurarea statusului functionarii sexuale a unui
individ sau cuplu. Acestea vor fi prezentate în ordine alfabetica, urmând a fi detaliate
ulterior în anexe.
55
functionare sexuala si anume: cognitii si fantezii sexuale, arousal sexual, comportament
si experienta sexuala, atingerea orgasmului si impulsul si relatia sexuala.
Scorul total obtinut sumarizeaza calitatea functionarii sexuale în cadrul celor 5 domenii
principale ale DISF.
Timpul de administrare: Adminsitrarea ambelor seturi de teste dureaza aproximativ 15
minute.
Populatia tinta: personal medical si grupuri comunitare
Fidelitate si validitate: consistenta interna a instrumentelor se încadreaza în limite
acceptabile (.74 ) , precum si coeficientii test-retest ( .80 ). Fidelitatea inter-scale
estimata pentru instrumentarul DISF este de .84. Ambele variante al testelor prezinta
validitate de discriminare buna , precum si o prag bun de sensibilitate pentru
schimbarile dependente de tratament .
Acest instrumentar este disponibil în 10 limbi.
56
femeile cu tulburare obsesiv-complusiva si comorbiditati psihiatrice dintre femeile
diagnosticate cu o disfunctie sexuala în urma aplicarii acestui instrumentar.
Este disponibil în limbile engleza si germana.
57
V MODEL DE VALIDARE A INSTRUMENTELOR PE POPULATIA
ROMÂNIEI
58
Calitatea materialelor pentru testare si a manualului testului
Scorul la un test poate fi interpretat ca o masura de încredere daca testul este
administrat în conditii standardizate. Scopul standardizarii situatiei de testare este sa se
preîntâmpine aparitia unor factori necontrolati care sa afecteze scorul. De exemplu,
administrarea si instruirea ar trebui sa fie standardizate într-o asemenea masura încât
influenta administratorului de test si a variatiilor în instructiuni sa fie eliminata sau
minimizata.
Itemii testului sunt standardizati atunci când ei sunt aceeasi pentru fiecare respondent
din punct de vedere al continutului, formei si succesiune. Standardizarea este o conditie
importanta pentru interpretarea si compararea scorurilor. O exceptie, care tine de cerinta
unei succesiuni uniforme a itemilor testului este acceptata în cazul testelor adaptive.
Totusi, si pentru acest tip de test, regulile de stabilire a selectiei oricaruia dintre itemi
trebuie redate explicit.
Un sistem de scorare este considerat obiectiv atunci când valoarea scorului acordata
pentru toate posibilele raspunsuri la toti itemii testului sunt stabilite în asa mod, încât
orice persoana calificata care scoreaza itemii, cu exceptia erorilor de redactare, acorda
exact acelasi scor pentru acelasi raspuns. Acest aspect este aplicabil în mod particular in
cazul testelor de abilitate, creion - hârtie si chestionarelor cu itemi cu alegere multipla.
Pentru scalele de observare, testele proiective, subtestele bateriei individuale de
inteligenta si întrebarile cu raspunsuri deschise, cotarea nu poate fi strict obiectiva. Pot
fi descrise însa dovezile care asigura un nivel cât mai ridicat de obiectivitate în cotare.
Continutul unui test este calificat drept rasist daca contine cuvinte, fraze, imagini sau
alte elemente folosite în itemi sau instructiuni aduceau ofense membrilor unuia sau mai
multor grupuri etnice minoritare. Continutul unui test este calificat drept ca
discriminatoriu din punct de vedere al grupurilor etnice, atunci când testul contine
cuvinte, idiomuri sau imagini complicate cu specific cultural. Principiul utilizarii
restrictionate poate fi aplicat la fel de bine si altor grupuri.
Un exemplu, este un inventar de interese care contine imagini cu itemi-stereotipi legati
de sexul personajelor. Acest principiu nu se aplica testelor care sunt destinate sa
masoare concepte raportate la rasism sau sex (asa cum este Scala F a lui Adorno sau
scala pentru androgenie).
Concluziile care trebuie avute în vedere în evaluarea acestui item includ: (a) claritatea
itemilor sau distributiile pentru grupurile pentru care testul este stabilit (majoritatea
itemilor nu trebui sa treaca dincolo de restrictiile acestor grupuri) si (b) foile de raspuns,
daca se folosesc, ar trebui realizate într-un mod în care erorile de completare (cum ar fi
sarirea peste un item) pot fi detectate rapid.
Acest item vizeza toate aspectele practice ale materialelor testului care nu au fost
acoperite în totalitate de itemii de la criteriul 2A. Acestea include urmatoarele
consideratii: itemii sunt formulati într-un limbaj obisnuit? Testul este clar? Pot fi
deosebite clar culorile sau simbolurile (daca se folosesc) unele fata de altele (chiar si
pentru indivizii daltonisti)? Materialele testului sunt durabile?
În evaluarea acestui item, atentia trebuie acordata urmatoarelor aspecte: Procedura de
cotare trebuie descrisa în totalitate si clar. Daca se folosesc grile pentru calcularea
scorului, trebuie sa existe instructiuni clare asupra modului în care se plaseaza aceste
grile deasupra foilor de raspuns.
Daca se folosesc grile pentru calcularea scorului, acestea trebuie sa se potriveasca cu
acuratete peste foile de raspuns. Daca se folosesc grile pentru calcularea scorului,
versiunea testului trebuie imprimata pe grilele de corectare. Acesta este, în mod
deosebit, important atunci când testul este revizuit. Ar trebui sa existe instructiuni clare
pentru scorarea itemilor pierduti (sariti). Trebuie data o indicatie asupra a cât de multi
59
itemi pot fi pierduti fara ca testul sa îsi piarda valoarea. Daca sunt implicati evaluatori
sau observatori, ar trebui sa existe instructiuni clare despre cum sa se faca fata
diferentelor dintre evaluatori si observatori, in general, folosirea de foi de raspuns
separate este preferabila, deoarece în urma scorarii unor foi de raspuns vor rezulta mai
putine erori decât scoaterea unei brosuri de test.
În acest sistem de evaluare este facuta o distinctie între instructiunile pentru cel caruia I
se administreaza testul si pentru cel care administreaza testul. Calitatea instructiunilor
pentru cel testat sunt evaluate în acest item; instructiunile pentru administratorul testului
sunt evaluate în itemul 2.8. Instructiunile sau explicatiile pentru cel testat se gasesc în
materialele testului si de obicei constituie prima sau primele pagini ale brosurii testului
sau prima / primele pagini de text atunci când testul este administrat pe computer.
Instructiunile trebuie sa fie standardizate si ar trebui sa includa urmatoarele elemente:
unul sau mai multe exemple de întrebari, informatii despre cum se înscriu (sau se
redacteaza, în cazul testarii computerizate) raspunsurile. O strategie de a presupune sau
de a raspunde, când alternativele au acelasi grad de probabilitate sau aplicabilitate.
Limite de timp.
Autorul unui test trebuie sa furnizeze un manual care sa contina informatii practice
(numit în mod obisnuit "Ghidul utilizatorului") si informatii tehnice (numit în mod
obisnuit Manualul tehnic). Dezbaterile, articolele de revista sau lucrarile de cercetare nu
ar trebui privite ca un manual.
Obiectivul principal al recomandarilor pentru administratorul de test în manual este sa
asigure standardizarea testului. Principiile ar trebui sa fie, pe cât de posibil, explicite în
descrierea lor, în privinta a ceea ce are de spus exact administratorul, ce nu trebui sa
faca sau sa spuna si sarcinile pe care acesta trebuie sa le îndeplineasca (cum ar fi de
exemplu, aranjarea materialelor într-o anumita ordine pentru un test de abilitate). O
afirmatie de genul "administratorul testului explica scopul testului celui caruia îi este
administrat" este considerata insuficienta. Manualul testului trebui sa furnizeze de
asemenea, un plan detaliat asupra modului cum sa se descurce cu întrebarile obisnuite
pe care le pot adresa subiectii testati. Un manual trebuie sa fie complet, precis si clar în
privinta aplicabilitatii testului. Acesta poate ghida catre sugestii de utilizare diferita a
testului, în functie de situatii sau aplicatii specifice. Exemple în acest sens ar fi
urmatoarele: S-a specificat faptul ca deciziile legate de clasificarea educationale nu ar
trebui luate doar pe baza unui singur scor de test? A fost mentionata relatia dintre scorul
testului si ulterioarele procese de învatare în cazul evaluarii progresului? Rezultatele
obtinute la un test într-o situatie clinica pot conduce la concluzii întemeiate empiric sau
ele servesc doar ca ipoteze de cercetare? S-a evidentiat faptul ca scorurile la un singur
test nu ar trebui folosite ca un temei în luarea unor decizii privind consilierea
vocationala? În cazul testelor pentru selectie de personal, au fost indicate categoriile
ocupationale pentru care testul a fost destinat si specificate capacitatile semnificative
pentru aceste ocupatii?
Pentru utilizatorii de teste, manualul va constitui principala sursa de informatii,
deoarece multi dintre acestia nu vor avea acces a dezbateri, raporturi de cercetare sau
alte materiale publicate si nu vor avea timp (sau nu vor fi suficient de interesati) sa
citeasca toate detaliile tehnice. Un sumar al etalonarii, studiilor pentru fidelitate si
validitate trebuie asadar prevazute în manual. Daca noi cercetari furnizeaza informatii
suplimentare folositoare, utilizatorii ar trebui informati prin mijloace auxiliare sau
revizuiri ale manualului. În acest item doar prezenta informatiei în manual este
solicitata. Calitatea design-ului de cercetare si rezultatele sunt evaluate în Criteriile 3, 4
si 5. Daca acest tip de informatii nu este publicat în manual, acest item va primi o
evaluare negativa.
60
În general, includerea unui numar de cazuri descriptive în manual ar trebui sa ajute
utilizatorul testului în interpretarea scorurilor obtinute. A fost data vreo indicatie daca
exista alte variabile care contribuie la predicitie? Mentiunile privind competentele
utilizatorilor ar trebui sa detalieze pregatirea specifica, certificarea profesionala sau
experienta necesara.
Etaloanele
Luat ca atare, rezultatul brut este putin semnificativ, sau chiar nesemnificativ. În
general, scorul brut poate fi înteles prin raportarea la un etalon. Etalonul poate deriva
dintr-o arie de aptitudini sau aspectele stapânite de subiecti (la care se refera continutul
interpretarii) sau poate fi bazat pe distributia scorurilor prin raportare la un grup
(interpretare prin raportarea la un etalon de referinta). În interpretarea raportata la o
tabla de corectie, rezultatul fiecarui subiect testat este examinat separat, pentru a vedea
care raspunsuri sunt corecte si care sunt gresite. Rezultatele nu sunt comparate cu cele
ale altui subiect. Pe de alta parte, în interpretarea bazata pe etalon, compararea cu
ceilalti este principiul de baza al acestui proces. Aici, scorul subiectului testat este
comparat cu scorurile altor indivizi care pot fi folosite în comparare (adica, pe baza
unor similaritati de vârsta, studii, profesie, etc). Un etalon, fie într-un caz, fie în celalalt
constituie o cerinta de baza a tuturor testelor. Însa, pot exista exceptii, mai ales în
cazurile testelor în care numai interpretarea intra-individuala este recomandata. În
asemenea situatii, întrebarea la acest capitol, nu necesita raspuns si calificativul "nu este
aplicabila" poate fi utilizat.
Etaloanene sunt susceptibile la degradare. Dintre toate proprietatile psihometrice ale
unui test, etaloanele sunt cele mai sensibile la factori precum schimbari sociale,
educationale sau profesionale. Prin urmare, fie un test trebuie sa fie reetalonat din când
în când, fie autorul testului trebui sa arate prin mijloace de cercetare ca nu este necesara
o reetalonare a testului. Pentru a atrage atentia utilizatorului de teste asupra posibilitatii
ca etaloanele pot fi depasite, mentiunea "Etaloanele sunt depasite." este adaugata la
evaluarea testului, daca datele din etalon sunt completate cu mai mult de 15 ani în urma.
Dupa trecerea altor 5 ani în care nu a fost realizata reetalonarea, mentiunea anterioara se
va schimba în "Etaloanele nu mai sunt utilizabile, deoarece sunt depasite." Aceste
specificatii sunt completate o data pe an.
Etaloanele trebuie sa fie valabile la momentul în care testul este publicat pentru uzul
actual. Datele de etalonare bazate pe scoruri individuale nu sunt relevante pentru testele
proiectate pentru etaloane raportate la evaluarile de grup si viceversa. Etaloanele nu mai
pot fi folosite atunci când au fost facute modificari ale testului, de exemplu în cazul
modificarilor de itemi sau instructiuni. Transformarea unui test creion-hârtie într-un test
computerizat este de obicei putin influentata din aceasta perspectiva în cazul scorurilor
la chestionare de personalitate, dar în cazul testelor de performanta, de obicei, noi date
de etalonare trebuie adunate. Aceasta mai ales, în cazul în care sunt implicate limite de
timp.
Etaloanele de baza trebuie sa fie prezentate pentru toate scopurile si aplicatiile pentru
care testul este recomandat de catre autor (vezi itemul 1.1). Poate reiesi faptul ca
grupurile pentru care etaloanele sunt prezentate sa acopere doar o parte din aplicatiile
proiectate. De exemplu, când autorul unui test indica faptul ca un test este stabilit atât
pentru consilierea vocationala spre scolile tehnice, cât si pentru selectia pentru meserii
tehnice, etalonul ar trebui sa fie furnizat pentru ambele situatii. Totusi, nu ar fi realist sa
se solicite etaloane pentru fiecare profesiune tehnica. Un etalon de grup trebuie sa
îndeplineasca anumite cerinte pentru a atinge scopul sau (acesta este de a furniza un set
de puncte de referinta de încredere). În primul rând trebuie sa fie reprezentativ pentru
61
grupul de referinta si în al doilea rând esantionul trebuie fie suficient de mare. Pentru a
facilita o evaluare a reprezentativitatii esantionului pentru etalonare, trebuie date o
definitie a populatiei si o descriere completa a structurii esantionului si a procesului de
colectare a datelor. Trebuie sa fie evident din descrierea populatiei avute în vedere, daca
datele sunt colectate local sau national, daca strângerea datelor acopera media
populatiei sau numai a anumitor indivizi cu calitati specifice (de exemplu persoane cu
probleme mentale sau cu o anumita pregatire scolara de baza), ce reguli de esantionare
au existat, s.a.m.d.
Cel mai adesea, datele sunt colectate prin asa numitele "esantioane la îndemâna".
Asemenea esantion poate consta în clientii care apeleaza la un serviciu de consiliere
vocationala, studenti la psihologie sau pacienti din centre medicale de psihiatrie, de
exemplu. În general, esantioanele de acest tip ofera un etalon sarac deoarece motivul
testarii este raportat la scorul testului. De aceea, aceste esantioane nu pot fi considerate
reprezentative pentru populatia tinta (care, în exemplele date mai sus, se refera doar la
liceeni, studenti, respectiv persoane cu probleme psihiatrice).
Colectarea datelor pentru etalonare este o procedura costisitoare si laborioasa, care
solicita sa nu fie realizata pentru toate grupurile posibile. Etaloanele pentru grupurile cu
vârste medii pot fi obtinute prin mijloace de extrapolare sau etaloane care pot fi
generalizate pentru profesii sau ocupatii similare. Autorul testului trebuie sa justifice
extrapolarea sau generalizarea etaloanelor prin descrierea punctelor critice ale
asemanarii dintre grupuri (de exemplu, în termeni de continut al profesiei sau al
educatiei) sau prin furnizarea de date din cercetare (cum ar fi scorurile la variabile
înrudite). Când vârsta sau clasele etaloanelor sunt furnizate, amplitudinea vârstei si
nivelul intervalului contribuie la erori (bias-uri) în scorurile testului: performanta este
subestimata la începutul intervalului si supraestimata la sfârsitul acestuia. Testele de
abilitate pentru copiii mici sunt, în mod particular, mai vulnerabile la acest efect, cu o
variatie de 10 sau mai multe puncte QI în cadrul unei perioade de un an. Chiar în primii
ani ai scolii generale, diferentele dintre doi ani consecutivi pot depasi tot atât de mult,
cât jumatate din deviatia standard. Acest tip de bias poate fi împiedicat prin extinderea
listelor de etaloane. Daca testul este proiectat pentru a fi folosit într-o anumita perioada
a anului, aceasta trebui mentionat clar si datele pentru etalonare trebuie adunate tot în
aceeasi perioada. În orice caz, vârsta medie în luni sau perioada anului în care
etaloanele sunt colectate trebuie sa fie mentionate pentru vârsta si educatia la care se
raporteaza etaloanele.
Pentru transformarea scorurilor brute în scoruri standard exista un sistem numeros de
categorii de scale, din care se poate alege. O alegere poate fi facuta între scorurile
standard, percentile si o scala cu mai multe sau mai putine unitati. Pentru o situatie
particulara, autorul testului poate decide sa proiecteze un nou sistem sau sa adapteze
unul existent. Când scopul testului trece sub categoria "important"[1] este indicat sa se
aleaga un sistem precis cu mai multe unitati. Totusi, pentru testele din aceasta categorie
este recomandata folosirea intervalului de încredere. A opta pentru un sistem brut,
înseamna a sacrifica precizia, dar pot face rezultatele mai usor si rapid de înteles (ex.
apt vs. inapt). Indiferent de sistemul de scala utilizat, ar trebui sa fie descrise si motivele
pentru alegerea scalei ar trebui sa fie mentionate.
Aceste date trebuie furnizate pentru fiecare etalon de grup. Aspecte precum boltirea,
simetria sau bimodalitatea distributiei scorurilor sunt relevante, precum si diferentele
posibile între acesti parametri între etaloanele de grup. De exemplu, poate fi cazul în
care scorurile la un chestionar sunt mai mult sau mai putin distribuite normal într-un
grup, în timp ce 50% din participantii dintr-un alt grup obtin scoruri scazute. Alte
informatii utile ar putea fi existenta unor efecte de baza sau de plafon („floor and
62
ceiling effects") obtinute într-un test de abilitati cognitive. Un utilizator de test are
nevoie de astfel de informatii pentru a interpreta corect scorurile la test.
În literatura de specialitate, eroarea standard de masurare si eroarea standard estimata
nu sunt diferentiate. Eroarea standard de masurare da un interval de încredere care este
simetric în jurul scorurilor observate. Aceasta indica faptul ca scorurile observate difera
semnificativ de fiecare scor adevarat care se afla în acest interval. Formula pentru
calcularea erorii standard de masurare este: sest = sx Ö (1-rxx). Intervalul de încredere
este important atunci când este ceruta utilizarea semnificatiei testelor (scorul unei
persoane A difera de scorul persoanei B sau fata de scorul medie X0 ?). Pe baza acestor
erori standard se pot calcula intervalele de încredere ce cuprind cu o probabilitate foarte
mare socrul adevarat al subiectului testat. Pentru testele încadrate
în categoria "importante", intervalele de probabilitate trebuie sa fie prevazute, pentru a
obtine o evaluare pozitiva a acestui item. Daca este data doar eroarea standard va fi data
o evaluare ‘+/-'.
Pentru teste mai putin importante, raportarea erorii standard corecte a masurarii este
suficienta pentru a se acorda o evaluare pozitiva.
Exista diferite motive pentru care diferentele dintre subgrupuri trebuie studiate si
raportate: rezultatele pot indica un impact opus; rezultatele pot justifica bias-urile de
cercetare raportat la test sau la item; utilizatorul testului primeste date care îi permit sa
decida daca sa ia sau nu în considerare posibilele diferente; Aceste studii se aplica doar
acolo unde subgrupurile sunt relevante pentru scopul testului, asa cum sunt grupurile
împartite pe sex, vârsta sau apartenenta etnica. Mentionarea anului în care au fost
colectate datele pentru etalonare este importanta pentru a decide daca etaloanele sunt
depasite, si daca da, cu cât timp.
Fidelitatea
Varianta în scorurile unui test consta în varianta adevarata si varianta eroare. Sursele
variantei eroare pot fi diferite. Numerosii coeficienti de fidelitate care pot fi calculati
reflecta aceste surse în diferite grade. De aceea, nu este posibil sa vorbim despre
fidelitatea definitiva a unui test: diferitele forme ale fidelitatii sunt deosebite în functie
de sursa erorii analizata într-un studiu particular. În plus, rezultatele studiului fidelitatii
vor diferi în functie de caracteristicile grupului studiat (omogenitatea referitoare la
constructele masurate are o puternica influenta în calcularea coeficientilor). În practica,
coeficientul de fidelitate clasic indica, asa cum a fost mentionat a itemul 4.2, masura în
care scorurile pot fi generalizate cu privire la forma, itemi, timp si evaluatori.
Fidelitatea unui test este în general studiata folosind metode clasice si itemii din acest
capitol au fost explicati în consecinta. În orice caz, este posibil sa se foloseasca alte
modele, de exemplu utilizarea analizei variantei pentru a estima influenta diferitelor
aspecte la un moment dat.
În general, este mentionata evaluarea doar a unui singur coeficient de fidelitate, desi
testul poate poate furniza diferite scoruri. De exemplu, acesta este cazul chestionarelor
de personalitate si de interese care contin diferite scale, si al bateriilor de aptitudini
multiple care contin câteva subteste (chiar daca sunt administrate independent sau nu).
Când scorurile la subteste sunt adunate pentru a obtine un scor total, cum e cazul
testelor de inteligenta, exista trei posibile presupuneri: Are importanta numai
interpretarea scorului total. În aceasta situatie numai fidelitatea scorului total este
nevoie sa fie evaluata. Autorul testului afirma ca scorul total este într-adevar cel mai
important, dar ca interpretarea scorurilor la subteste este si ea posibila. În aceasta
63
situatie fidelitatea scorurilor la subteste ar trebui evaluata cu un criteriu care are un
nivel aflat imediat sub nivelul criteriului aplicat pentru scorul total. De exemplu, daca
scorul total este categorizat ca fiind "important", scorul pentru subteste ar trebui sa fie
într-o categorie "mai putin important". În majoritatea cazurilor, scorurile la subteste
sunt mai putin fidele decât scorul total, dar când este aplicata regula de mai sus,
evaluarile pot fi aceleasi. Autorul testului mentioneaza ca nu este nici o diferenta a
importantei, între scorurile la subteste si scorul total. În acest caz, cerintele pentru
ambele tipuri de scoruri sunt aceleasi. Când evaluarile date pentru coeficientii de
fidelitate ale scorurilor la subteste si scorul total difera, acestea ar trebui mentionate
într-o nota de subsol, adaugata la evaluare. Este de asemenea important sa se noteze ca
numai o singura evaluare este data când autorul unui test furnizeaza coeficienti de
fidelitate pentru mai multe grupuri.
Unele tipuri de coeficienti de fidelitate vor fi în general furnizati, dar si rezultatele
studiilor de generalizare pot fi luate în considerare. Nu pot fi facute afirmatii generale
despre nivelul dorit al coeficientului de fidelitate, cu toate ca un test care este folosit
pentru decizii importante este recomandat sa aiba o fidelitate cât mai ridicata.
Consistenta interna a diferitelor forme ale testului (forme paralele, de exemplu) poate fi
determinata prin tehnici de corelatie prin compararea între forme si continutului
itemului si (în mod clasic) prin compararea dificultatilor, mediilor si variantei itemului.
Corelatia este o evaluare a fidelitatii ambelor forme ale testului. Fidelitatea testelor
paralele poate fi folosita în cazul testelor cu timp impus. Corelatia dintre doua jumatati
ale testului, formate fie pe baza înjumatatirii timpului de testare sau împartirea
continutului testului, poate fi considerata ca si fidelitate a testelor paralele. Ulterior
poate fi aplicata o corectare a lungimii testului.
Consistenta interna referitoare la itemii (sau grupurile de itemi) din cadrul unui test este
de obicei calculata cu ajutorul coeficientului Alfa - Cronbach. Deoarece coeficientul a
este raportat la numarul itemilor, este important sa constientizam ca un numar foarte
mare de itemi poate duce la un coeficient de fidelitate crescut, si în cazurile în care
corelatiile inter-itemi sunt moderate. Din perspectiva zilelor noastre, este
nerecomandabil sa se foloseasca clasicii coeficienti split-half (de înjumatatire),
deoarece rezultatele depind de împartirea arbitrara a itemilor în jumatatile testului.
Coeficientul de consistenta interna sau indicele de omogenitate nu sunt utili în cazul
testelor de viteza. În asemenea situatii, alte metode de calculare a fidelitatii se dovedesc
a fi utile precum metoda testelor paralele sau metoda test-retest pot fi folosite. Cu toate
acestea, multe teste de abilitate au, de asemenea, o limita de timp. Mai ales în cazul în
care un procentaj semnificativ din subiectii testati nu au fost capabili sa completeze
ultimii itemi ai testului, consistenta interna nu ar trebui calculata automat, deoarece
poate rezulta o fidelitate care poate fi supraestimata. În aceasta situatie, o estimare
rezonabila a fidelitatii poate fi obtinuta prin: împartirea testului în doua jumatati (de
exemplu, itemii pari si itemii impari), administrarea subtestelor în timpul de testare
înjumatatit, calcularea corelatiei dintre cele doua jumatati si, în final, corectarea
corelatiei luându-se în considerare înjumatatirea lungimii testului. Când viteza nu este
un factor principal (aceasta este atunci când cel putin 70% din subiectii testati
completeaza ultimul item), poate fi aplicata o formula de corectare a coeficientului de
consistenta interna. Pentru toate tipurile de teste adaptive sau ajustate, consistenta
interna nu poate fi stabilita fara a se face o diferentiere. În acest caz, fidelitatea este
estimata, folosindu-se regulile diferitelor puncte de întrerupere si prin calcularea
corelatiilor dintre scorurile obtinute si variabila criteriu.
Consistenta interna în timp este estimata prin metode de corelatie test-retest care sunt
calculate pentru administrari repetate ale testului la acelasi grup. Trebuie fixat intervalul
64
de timp dintre doua aplicari, precum si lista evenimente relevante care au avut loc în
acest timp. Daca intervalul de timp este suficient de lung, el poate servi ca un semn al
stabilitatii scorurilor la test.
Pentru metoda observatiei si scalele de evaluare în particular, este important sa se stie
daca scorurile pot fi generalizate din punctul de vedere al observatorilor sau
evaluatorilor. Indicii care pot fi folositi sunt coeficientii de consistenta precum: Cohen's
kappa, coeficientul lui Gower (Gower, 1971) sau alte masurari care iau în considerare
diferentele dintre medii si variantele evaluarilor. Pentru fiecare din cele patru forme ale
fidelitatii, unele puncte cu o importanta deosebita sunt redate mai jos:
Perfectionarea testelor sau scalelor, de obicei, îsi propune sa obtina consistenta interna
cea mai ridicata. Aceasta poate rezulta într-un continut al testului foarte specific care
masoara un construct foarte limitat. În general, nu este foarte dificil sa se obtina o
consistenta interna crescuta prin dezvoltarea itemilor care sunt aproape identici, dar
asemenea scale sau teste s-ar putea sa nu fie foarte utile. Aceste intercorelatii relativ
crescute pot fi datorate faptului ca au o varianta neintentionata care nu este comuna cu
alti itemi din test. Aceasta se întâmpla atunci când itemii sunt formulati într-o maniera
similara, au un anumit cuvânt în comun s.a.m.d. Astfel de variante neintentionate pot
contribui la o consistenta interna crescuta. În general vorbind, punctele mentionate mai
sus semnifica faptul ca testul masoara doar partial un construct, altul decât cel stabilit
(prin limitarea constructului sau prin introducerea de varianta neintentionata) pentru a
se obtine un grad crescut de omogenitate. Acest aspect poate fi evitat prin testarea unei
singure dimensiuni în timpul fazei de perfectionare a testului, folosindu-se analiza
LISREL, de exemplu.
Nu pot fi date standarde stricte în privinta lungimii intervalului test-retest. Ca o regula,
un interval de timp foarte scurt (pâna la câteva saptamâni) nu este adecvat datorita
rolului jucat de memorie. Un interval lung de timp (mai lung de un an) poate de
asemenea, sa nu fie folositor, deoarece evenimente externe sau experiente pot influenta
personalitatea si abilitatile individului, afectând implicit si scorul la retestare. Corelatia
test-retest cu intervale lungi de timp nu este un indicator al fidelitatii testui, ci mai
degraba o masurare a stabilitatii trasaturii testate. În orice caz, intervalele mentionate
mai sus sunt mai degraba stabilite arbitrar. Vârsta grupului testat, natura testului în sine
si scopul testului trebui întotdeauna luate în considerare, înainte de determinarea
intervalului potrivit.
Metoda observatiei si a evaluarilor trebuie sa fie realizate independent când fidelitatea
inter-evaluarii este folosita pentru a estima fidelitatea testului. Acest fapt ar trebui sa fie
clar descris în desig-ul cercetarii.
Coeficientii de fidelitate trebuie sa fie calculati pentru grupurile pentru care testul este
folosit. Acesta implica faptul ca trebuie sa fie calculati pentru fiecare grup etalonat, din
moment ce scorurile subiectilor testati sunt comparate cu un astfel de grup si conteaza
fidelitatea obtinuta în cadrul acestui grup de referinta. Din moment ce marimea
coeficientului de fidelitate depinde de distributia scorurilor, coeficientul calculat va fi
cu siguranta mai mare când scorurile întregului grup sau extremele distributiei
scorurilor sunt folosite în locul coeficientului separat pentru fiecare grup etalonat.
Mai jos sunt câteva exemple de informatii care trebuie sa fie valabile pentru a facilita
sensul estimarii calitatii pe care o are studiul fidelitatii: Deviatiile standard ale
scorurilor de la testarea si retestarea grupului sunt date? Pentru testele cu limita de timp,
a fost mentionat prodentajul subiectilor care au raspuns la fiecare item? Esantioanele
pentru care au fost calculati coeficientii de fidelitate au fost descrise în detaliu? A fost
mentionat numarul observatorilor si evaluatorilor implicati în masurarea coeficientului
de fidelitate? Observatorii si evaluatorii, de obicei, sunt instruiti pentru sarcina lor.
65
Acest trainig va influenta calitatea evaluarilor si implicit nivelul fidelitatii inter-
evaluarii. Descrierea programului de instruire ar trebui detaliata suficient de bine ca sa
dea posibilitatea utilizatorilor de test sa se pregateasca în acelasi mod încât fidelitatea
evaluarilor sa fie generalizata si în cazul lor. Ar trebui sa fie realizabil pentru noii
utilizatori sa dobândeasca acelasi nivel al acestei abilitati. Este de asemenea important
sa se mentioneze daca coeficientul de fidelitate publicat este asociat cu estimarea unui
singur observator sau evaluator, sau cu media estimarilor mai multor observatori sau
evaluatori.
În cazul extrem, în care nu sunt date informatii descriptive de nici un fel, coeficientul de
fidelitate raportat poate fi evaluat cu "insuficient" deoarece calitatea design-ului
cercetarii nu poate fi verificat. În majoritatea cazurilor vor fi furnizate suficiente
informatii pentru a se cunoaste calitatea cercetarii fidelitatii. În cazurile limita, în
special (insuficient/suficient, suficient/bine), informatii inadecvate pot constitui motiv
pentru a se acorda evaluari scazute.
Validitatea
Validitatea este masura în care testul îsi atinge scopul. Pot fi conturate concluziile
adecvate pornind de la scorurile testului? Acest sistem de evaluare urmareste
clasificarea clasica în trei categorii cu privire la scopul cercetarii validitatii (APA, 1985;
Evers et al., 1988). Aceste categorii sunt: validitatea de construct, validitatea relativa la
criteriu si validitatea de continut.
Validitatea de continut a fost deja tratata la criteriul 1, deoarece este privita ca o parte
din procesul de perfectionare a testului. Validitatea de construct se refera la raspunsul
de la întrebarea: "Ce este masurat cu ajutorul testului?", "Testul masoara conceptul
propus sau partial / în întregime masoara altceva?". Metodele si tehnicile utilizate
frecvent pentru a dovedi caracterul evident al validitatii de construct sunt: analiza
factoriala pentru a demonstra unidimensionalitatea, compararea mediei scorurilor la
grupurile care sunt planificate sa difere, si calcularea corelatiilor dintre testele care se
presupune ca masoara acelasi construct. În mod esential, acest tip de cercetare este usor
de realizat si rezultatele pot furniza un indiciu initial al validitatii de construct
(teoretice). Cu toate acestea, nici unul dintre acesti indicatori nu este suficient pentru a
garanta o evaluare de "suficient". Numai acumularea unor dovezi privind un studiu mai
extins al constructului sau un studiu bine proiectat cu privire la multi-caracteristici ale
constructului pot duce la o evaluare de "suficient" sau "bine".
Validitatea relativa la criteriu demonstreaza ca scorurile la test sunt raportate sistematic
la unul sau mai multe criterii. În acest context, este utilizat termenul de predictie.
Predictia poate fi focalizata asupra viitorului (validitate predictiva), asupra aceluiasi
moment din timp (validitatea concurenta), sau asupra trecutului (validitate
retrospectiva). Este important de mentionat tipul criteriului pentru care sunt anticipate
relatiile. Aceasta este adevarat, în special, când testul consta în mai multe subteste sau
scale. Totusi, demonstrând validitatea tuturor subtestelor sau scalelor nu este esential
pentru a obtine o evaluare "suficient" sau "bine", daca o singura scala valida poate face
instrumentul util.
Informatiile cerute aici se refera la structura interna si externa a testului. Structura
interna poate fi investigata prin determinarea masurilor asociate între (grupuri de) itemi,
între itemi si test si între subteste. Proceduri precum a folosi subiecti la testare care
gândesc cu voce tare când examineaza itemii pot fi de asemenea utilizate. Structura
externa este de obicei investigata prin determinarea relatiei cu alte teste (validitate
convergenta sau divergenta).
Dupa cum a fost mentionat mai sus, validitatea de construct este un aspect adaugat ca
66
dovada a cercetarii. Studierea validitatii de construct nu este niciodata completa.
Cercetarea biasului referitor la itemi pentru grupuri diferite poate fi de dorit. Un avantaj
în plus al cercetarii biasurilor în privinta itemilor este ca furnizeaza informatii privind
posibilitatea multidimensionalitatii constructului masurat. Când rezultatele asteptate nu
au fost formulate anticipat, rezultatele cercetarii ar trebui interpretate cu o mare
precautie. Fara asteptari clarificate, interpretarea rezultatelor studiului poate fi usor
degenerata într-o "pescuire". Unele dintre corelatiile semnificative vor fi de fapt rodul
întâmplarii si nu este posibil sa se vada care sunt semnificative si care nu. Fidelitatea
masuratorilor folosite trebuie sa fie cunoscuta. Va fi evident ca validarea scorului unui
test cu o fidelitate scazuta nu este folositoare, deoarece, rezultatele vor fi îndoielnice (o
corelatie scazuta poate semnifica faptul ca testul masoara ceva diferit sau poate fi
rezultatul unei fidelitati scazute). Mai mult chiar, a valida un test cu unul asemanator
este util numai daca validitatea celuilalt test a fost suficient investigata. Trebuie
furnizate informatii asupra marimii esantionului si o descriere suficient de detaliata a
tehnicilor de analiza.
Exemple vizând criteriile de rapotare în privinta validitatii predictive includ: corelatia
dintre scorurile la un test de inteligenta si performanta scolara, indicele de predictie la
un test folosit pentru selectia de personal si datele asupra sensibilitatii si specificacitatii
testelor pentru un diagnostic clinic. Aceste tipuri de date nu este necesar sa fie adunate
pentru fiecare test în fiecare situatie noua. Poate fi folosit principiul generalizarii
validitatii.
Daca este suficient unul sau mai multi coeficienti de validitate, depinde de un numar de
factori. Elementele cheie includ scopul testului, valoarea coeficientilor de validitate,
intervalul de încredere al coeficientilor, valoarea testului comparabil cu alte instrumente
sau alte surse de informatie, corelatia selectarii si analiza cost-beneficiu. Cu cât este mai
explicit autorul testului în privinta scopului testului, cu atât mai bine evaluatorul va
judeca daca testul are o contributie utila la scopul propus.
Unele aspecte care trebuie luate în considerare sunt: Scorul predictor si scorul criteriu
sunt stabiliti independent? De exemplu, acesta nu este cazul când supervisor-ul care
evalueaza performanta unui angajat stie resultatele de la test dinainte de procesul de
selectare. Intervalul de timp dintre administrarea testului si examinarea criteriului
compatibil cu folosirea propusa a testului? Conditiile de testare din studiul de validitate
sunt asemanatoare cu conditiile în care testul este în realitate folosit? Când este folosita
generalizarea validitatii, autorul testului expune suficiente argumente pentru
similaritatea dintre situatii (sau teste) care sunt obiectul generalizarii?
Pentru a demonstra similaritatea testelor în sensul generalizarii rezultatelor validitatii,
trebuie aratat ca ambele teste masoara constructe similare si au fidelitati identice.
Cercetarea validitatii ar trebui realizata pe o populatie pentru care testul este proiectat.
Este cunoscut ca indicii validitatii pot sa descreasca foarte mult când este folosit un
grup omogen în locul unui grup eterogen (tinându-se seama de variabila masurata). De
exemplu, ar fi incorect sa se valideze un test proiectat pentru selectarea terapiei pe un
esantion general de populatie. Esantionul trebuie sa fie descris prin semnificatia
variabilelor relevante psihologic si demografic pentru a facilita o evaluare adecvata a
acestui item.
Câteodata alegerea unui criteriu este evidenta si scorurile criteriu pot fi usor adunate, în
timp ce în alte situatii masurile criteriu trebuie sa fie în mod special perfectionate si
colectate. În toate situatiile criteriul trebuie descris în întregime si ar trebui indicate care
aspecte comportamentale relevante sunt incluse în masura criteriu si care nu. Aceasta
este în special adevarat în cazul criteriilor mixte. Când intercorelatiile componentelor
separate ale unui criteriu sunt scazute, este mai bine sa se determine coeficientii de
67
validitate în mod separat pentru fiecare componenta decât doar pentru criteriul total.
Când se evalueaza calitatea studiului validitatii, ar trebui sa fie disponibile câteva
informatii, care sunt expuse mai jos: Sunt oferite rezultatele obtinute prin contra-
validare? Dimensiunea esantionului ar trebui mentionata. Cu cât acesta este mai mic, cu
atât mai largi sunt intervalele de încredere ale coeficientilor de validitate. Acest sistem
de evaluare este o adaptare, la specificul românesc, a modelului olandez construit de
Arne Evers.
68
dezvolta un dezechilibru la nivel SNV si produce dereglari în comportamentul sexual:
tulburari de ejaculare, tulburari de erectie etc.” Iar Macrea &
Miclutia (2009, p. 66) delimiteaza conceptual anxietatea de performanta, ca o: „Teama
de esec ce apare destul de frecvent la barbati odata cu ideea ca nu pot satisface sau
stimula o partenera. Poate sa conduca la imposibilitatea de a obtine sau mentine erectia”
Factori predispozanti pentru anxietatea de performanta sunt:
1. Factori predispozanti: lipsa de încredere în sine; pubertatea întârziata;
2. Factori precipitatori: esec sexual sub influenta alcoolului sau al altor substante,
oboseala;
3. Factori care mentin tulburarea: anxietatea anticipatorie la fiecare tentativa de act
sexual; temeri principale care mentin anxietatea de performanta; teama ca partenera sau
partenerul va fi nesatisfacut. Daca aceasta îsi va da seama de dificultatea persoanei în
cauza, ea îl va pretui mai putin, fapt ce îl determina sa interpreteze orice comentariu,
oricât de nevinovat, ca un semn de dispret. Teama de a nu fi umilit în public, apare mai
ales la barbati, care sunt terorizati de ideea ca ceilalti ar putea afla problema lor si si-ar
putea bate joc de ei. Teama de dificultatile sexuale ale partenerului; persoana cu astfel
de probleme considera ca daca partenerul sufera de vreo disfunctie sexuala înseamna ca
ceva este în neregula “cu el: "Daca as fi fost un barbat adevarat, ea ar fi avut orgasm”
sau ” Daca as fi fost o femeie adevarata, el nu ar fi avut problema”. Aceste temeri
produc frustrari si comportamente de evitare, fapt ce amplifica anxietatea de inadecvare
a celuilalt. Astfel, persoana în cauza fie ca arunca întreaga vina asupra celuilalt, fie îsi
asuma întreaga responsabilitate a esecului, ambele comportamente fiind disfunctionale.
69
interventii importante în micul bazin (cancer de rect, vezica sau prostata) si, mai ales,
paraplegie, intoxicatie alcoolica sau tabagica si maladia Lapeyronie, etc.
Descrierea itemilor
Chestionarul CECS contine 40 de itemi care descriu anxietatea de performanta,
managementul comportamental disfunctional dezadaptativ asupra stimulilor sexuali si
problema medicala. Cei 40 de itemi sunt grupati în trei subscale:
1. 19 itemi reprezinta anxietatea de performanta
(2,3,4,6,8,9,12,13,14,16,18,19,20,24,26,30, 31,36,37);
2. 13 itemi reprezinta managementul comportamental disfunctional dezadaptativ asupra
stimulilor sexuali (7,10,11,15,17,23,25,27,32,33,34,35,38);
3. 8 itemi care reprezinta problema biologica (1,5,21,22,28,29, 39,40).
Posibilitatile de raspuns ale pacientilor la fiecare item din cei patruzeci 40 sunt:
1 Deloc 2 Foarte putin 3 Putin 4 Mult 5 Foarte mult
Administrare si cotare
Chestionarul se administreaza în varianta creion-hârtie, atât individual (si în varianta
autoadministrare), cât si în grup. Se prefera administrarea individuala, ori de câte ori
este posibil. În cazul administrarii în grup, este indicat ca grupurile sa nu fie mai mari
de 16 persoane. Când grupul este mai mare de 16 persoane, numarul examinatorilor
trebuie sa creasca, pastrându-se raportul de un examinator la maximum 16 persoane
evaluate.
Materiale necesare
- Chestionarul cu instructiunile de completare si itemii;
70
- Instrumentul de scris.
Conditii de administrare
- Mediul securizat si ferit de zgomote;
- Persoana examinata sa fie motivata pentru completarea chestionarului si odihnita;
- Mobilier si iluminare adecvate, care sa permita individului examinat completarea în
conditii bune a chestionarului;
- În cazul aplicarii în grup, spatiul trebuie sa fie suficient de mare pentru a oferi confort
persoanelor examinate.
Instructiuni de aplicare
Chestionarul se administreaza fara limita de timp. Asadar, dupa ce materialele si
conditiile necesare pentru administrarea chestionarului sunt asigurate, individului
examinat i se spune: Mai jos va prezentam un esantion de întrebari care descriu
emotiile, comportamentele si starea medicala în timpul actului sexual. Pentru fiecare
întrebare marcati cu un „X” pe foaia de raspuns varianta care va descrie cel mai bine.
Atunci când raspundeti, referiti-va la situatia dumneavoastra din ultimele 6 luni.
Raspundeti la toate întrebarile. Aceste instructiuni apare si pe lista cu itemi, individul
putând sa o reciteasca ori de câte ori doreste pe parcursul evaluarii.
Pe da alta parte, individul examinat este încurajat sa puna întrebari examinatorului în
cazul în care nu a înteles un item din lista. Examinatorul va raspunde la astfel de
întrebari prin însirarea listei de itemi. De exemplu, daca individul examinat întreaba:
„Ce înseamna: `Esti nemultumit în ce priveste durata actului sexual`?” examinatorul va
raspunde: „Aceasta întrebare are în vedere durata scursa de la începutul actului sexual si
pâna la finalizarea lui”. Asadar, printrun astfel de raspuns standard, se încearca evitarea
raspunsurilor la întâmplare, evitarea lipsei raspunsurilor la mai multi itemi, precum si
evitarea sugerarilor de raspunsuri dezirabile examinatorului. Indivizii examinati sunt
rugati sa îsi evalueze pe o scala cu cinci variante de raspuns (deloc, foarte putin, putin,
mult, foarte mult) si sa bifeze cu „x” în dreptul variantei de raspuns alese, încercând sa
nu omita nici unul din cei treizeci de itemi.
Exemplu de raspuns al individului examinat la itemul „Esti nemultumit în ce priveste
timpul si/sau durata actului sexual?” Raspunsurile se refera la cât de mult se
potriveste întrebarea cu situatia subiectului.
Pentru a corespunde cerintelor diferitelor situatii si studii, instructiunile se pot referi la
diverse intervale de timp .
Chestionarul este recomandat pentru evaluarea problemelor sexuale în cazul indivizilor
cu vârste de la 16 ani în sus de sex masculin. Iar chestionarul poate fi folosit atât pentru
cei cu probleme clinice cât si cei fara probleme clinice.
Cotarea raspunsurilor
Cotarea pentru cei 40 de itemi se procedeaza alocându-se de la unu la cinci puncte dupa
cum urmeaza: pentru cotarea directa deloc = 1, foarte putin = 2, putin = 3, mult = 4,
foarte mult = 5.
Scorul global pentru disfunctii sexuale se obtine prin însumarea scorurilor la cei 40 de
itemi. Iar pentru cotarea subscalelor prin însumarea scorurilor la itemii care le compun.
Ambele forme de cotare (însumarea scorurilor pe total si pe subscale) sunt cotate direct.
De fapt, itemii sunt cotati direct.
Fidelitate si validitate
71
Fidelitatea se cerceteaza cu ajutorul coeficientului alfa Cronbach, calculat pentru fiecare
scala si pentru întregul chestionar. Mai jos trecem scorurile date pe subscale si pe total.
La scala medicale avem:
Reliability Statistics
Cronbach's Alpha Cronbach's Alpha Based on Standardized Items N of Items ,605 ,624
9
La scala anxietate de performanta avem:
Reliability Statistics
Cronbach's Alpha Cronbach's Alpha Based on Standardized Items N of Items ,928 ,924
19
La scala management comportamental asupra stimulilor sexuali avem:
Reliability Statistics
Cronbach's Alpha Cronbach's Alpha Based on Standardized Items N of Items ,787 ,789
1
Pe întreg chestionar avem:
Reliability Statistics
Cronbach's Alpha Cronbach's Alpha Based on Standardized Items N of Items ,931 ,922
40
La o precizie prin metoda Lamda de fidelitate pe întreg chestionar avem:
Reliability Statistics
1 ,908
2 ,940
3 ,931
4 ,927
5 ,924
Lambda
6 ,965
N of Items 40
La metoda KMO
KMO and Bartlett's Test
Kaiser-Meyer-Olkin Measure of Sampling Adequacy. ,873 Approx. Chi-Square
4880,231 df 780 Bartlett's Test of Sphericity Sig. ,000
Rezultatul obtinut în urma aplicarii metodei KMO (Kaiser-Meyer-Olkin) pentru a se
putea verifica gradul de adecvare a esantionului pentru analiza factoriala a fost de 0.88,
adica adecvat pentru aceasta procedura statistica.
72
73
74
75
76
77
Fidelitatea test-retest
78
Indicii obtinuti pentru fidelitatea test-retest sunt mai mici decât cei pentru consistenta
interna, dar în mare parte semnificativi. Lotul pe care s-a testat fidelitatea test-retest (83
de participanti) permite evidetierea unui efect mediu.
Etalonare
Cotele sau clasele stabilite asupra grupului de referinta constituie etalonul sau tabelul de
norme.
Cotele brute capata semnificatie numai daca sunt raportate la etalon.
79
d. Uneori
e. De cele mai multe ori
f. Aproape întotdeauna/întotdeauna
4. În timpul contactului sexual, de câte ori ati reusit sa mentineti erectia dupa
penetrare?
a. Nu am avut activitate sexuala
b. Aproape niciodata/niciodata
c. De putine ori
d. Uneori
e. De cele mai multe ori
f. Aproape întotdeauna/întotdeauna
5. În timpul contactului sexual, cât de dificil este sa mentineti erectia pâna la
ejaculare?
a. Nu am avut activitate sexuala
b. Extreme de dificil
c. Foarte dificil
d. Dificil
e. Putin dificil
f. Deloc dificil
6. De câte ori ati încercat sa initiati contacte sexuale ?
a. Niciodata
b. O data sau de doua ori
c. De trei sau patru ori
d. De sase sau sapte ori
e. Pâna în 10 încercari
f. Mai mult de 10 încercari
7. Atunci când ati initiat contact sexual, de câte ori a fost satisfacator pentru dvs?
a. Nu am încercat sa am contact sexual
b. Aproape niciodata/niciodata
c. De putine ori
d. Uneori
e. De cele mai multe ori
f. Aproape întotdeauna/întotdeauna
8. De câte ori ati fost satisfacut de contactele dvs sexuale?
a. Nu am avut contact sexual
b. Aproape niciodata/niciodata
c. De putine ori
d. Uneori
e. De cele mai multe ori
f. Aproape întotdeauna/întotdeauna
9. Atunci când ati primit stimulare sexuala sau când ati avut contact sexual, de câte ori
ati reusit sa ejaculati?
a. Nu am avut contact sexual
b. Aproape niciodata/niciodata
c. De putine ori
d. Uneori
e. De cele mai multe ori
f. Aproape întotdeauna/întotdeauna
10. Atunci când ati primit stimulare sexuala sau când ati avut contact sexual , de câte
ori ati avut orgasm?
80
a. Nu am avut contact sexual
b. Aproape niciodata/niciodata
c. De putine ori
d. Uneori
e. De cele mai multe ori
f. Aproape întotdeauna/întotdeauna
11 . De câte ori ati avut dorinte sexuale în ultimele saptamâni ?
a. Aproape niciodata/niciodata
b. De putine ori
c. Uneori
d. De cele mai multe ori
e. Aproape întotdeauna/întotdeauna
12. Cum v-ati autoevalua nivelul de dorinta sexuala?
a. Foarte scazut sau deloc
b. Scazut
c. Moderat
d. Ridicat
e. Foarte ridicat
13. Cât de multumit sunteti în general cu activitatea dvs sexuala?
a. Nemultumit
b. Nici multumit, nici nemultumit
c. Foarte nemultumit
d. Oarecum multumit
e. Foarte multumit
14. Cât de multumit ati fost de relatia sexuala cu partenerul dvs?
a. Nemultumit
b. Nici multumit, nici nemultumit
c. Foarte nemultumit
d. Oarecum multumit
e. Foarte multumit
15. Cum v-ati autoevalua încrederea ca puteti avea si mentine o erectie?
a. Foarte scazuta sau deloc
b. Scazuta
c. Moderata
d. Ridicata
e. Foarte ridicata
81
3. Oarecum usor
4. Oarecum greu
5. Foarte greu
6. Niciodata
C. Puteti sa aveti si sa mentineti cu usurinta o erectie?
1. Extrem de usor
2. Foarte usor
3. Oarecum usor
4. Oarecum greu
5. Foarte greu
6. Niciodata
D. Cât de usor puteti ajunge la orgasm?
1. Extrem de usor
2. Foarte usor
3. Oarecum usor
4. Oarecum greu
5. Foarte greu
6. Niciodata
E. Este orgasmul satifacator?
1. Extrem de satisfacator
2. Foarte satisfacator
3. Oarecum satisfacator
4. Oarecum nesatisfacator
5. Deloc satisfacator
6. Nu am niciodata orgasm
_______________________________________________________________
_
Bifati în continuare corespunzator nivelului de întelegere sau de conflict dintre dvs si
partenerul dvs de viata .
Acord total Acord aproape mereu Dispute ocazionale Dispute frecvente
Dispute aproape mereu Dispute mereu
2. Gestionarea resurselor financiare ale familiei
3. Petrecerea timpului liber
4. Dovezi de afectivitate
5. Prieteni
6. Relatii sexuale
7. Conventionalitate ( bine , rau )
8. Filosofie de viata
9. Interactiunea cu rudele
Pentru întrebarile de mai jos, va rugam bifati raspunsul corespunzator.
10. Atunci când apare un conflict, de obicei se termina prin :
a. Sotul cedeaza
b. Sotia cedeaza
82
c. Acord mutual
11. Va implicati împreuna în activitati în exteriorul familiei?
a. Mereu
b. Uneori
c. De putine ori
d. Niciodata
12. În timpul liber , preferati sa :
a. Iesiti undeva
b. Sa stati acasa
13. V-ati dorit vreodata sa nu va fi casatorit ?
a. Frecvent
b. Ocazional
c. Uneori
d. Niciodata
14. Daca ati putea sa va traiti viata înca o data, ce ati face:
a. V-ati casatori cu aceeasi persoana
b. V-ati casatori cu altcineva
c. Nu v-ati casatori deloc
15. Va puteti baza pe partenerul dvs de viata?
a. Aproape niciodata
b. Rar
c. Aproape tot timpul
d. Mereu
83
d. Des ( mai mult de 2 ori pe saptamâna )
e. În fiecare zi
5. Va plac cartile, filmele, muzica cu continut sexual ?
a. Niciodata
b. Rar ( în mai putin de jumatate din cazuri )
c. Uneori
d. De cele mai multe ori
e. Întotdeauna
6. Care este gradul de satisfactie obtinut atunci când va gânditi la sex sau atunci când
aveti fantezii sexuale?
a. Deloc
b. Scazut
c. Oarecum crescut
d. Foarte ridicat
e. Extrem de ridicat
7. Cât de frecvent aveti erectie relationata sau nu cu orice forma de activitate sexuala?
a. Niciodata
b. Uneori
c. Câteodata ( mai mult de o data pe luna )
d. Des ( mai mult de 2 ori pe saptamâna )
e. În fiecare zi
8. Reusiti relativ usor sa aveti erectie ?
Bibliografie
84
American Psychiatric Association: Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders, 4th Edition, Text Revision. Washington, DC, American Psychiatric
Association, 2000
Balon, R., Segraves T..R. (2009). Clinical Manual of Sexual Disorders, American
Psychiatrics Publishing
Bancroft J, Loftus J, Long JS: Distress about sex: a national survey of women in
heterosexual relationships. Arch Sex Behav 32:193–208, 2003
Basson, R., Rosen, R., Giuliano, F., Khouri, S., Montorsi, F. (2007). Sexual Medicine-
Sexual Disfunctions in Men and Women
Laumann EO, Nicolosi A, Glasser DB, et al: Sexual problems among women and men
aged 40–80 y: prevalence and correlates identified in the Global Study of Sexual
Attitudes and Behaviors. Int J Impot Res 17:39–57, 2005
Macrea, R., & Miclutia, I., (2009). Dictionar de sexologie. Ed. Polirom: Iasi.
Mclntire, A. S., & Miller, A. L., (2010). Fundamentele testarii psihologice. Ed.
Polirom: Iasi.
Tosun, A., & Irak, M., (2008). „Adaptation, Validity, and Reliability of the
Metacogniton Questonnaire-30 for the Turkish Populaton, and its Relatonship to
Anxiety and Obsessive-Compulsive Symptoms”, in Turkish Journal of Psychiatry p.19
No. (1). Türk Psikiyatri Dergisi.
85
Lupu, V., (2007). Abordarea cognitiv-comportamentala în sexologie. Ed. Risoprint:
Cluj-N.
86