CUPRINS

1. Prefață …………………………………………………………………………2
2. Curriculum modul 35 ………………………………………………………….3
3. Îngrijirea pacienților cu boli infecto-contagioase ................................................5
4. Adaptarea sarcinilor de îngrijire a bolnavilor în funcție de faza evolutivă în
care se găsește boala ............................................................................................8
5. Epidemiologia bolilor infecto-contagioase .......................................................11
6. Diagnosticul bolior infecțioase .........................................................................14
7. Prevenirea infecțiilor intraspiatlicești și profilaxia bolilor infecto-contagioase 18
8. Măsuri pentru protecția masei receptive ............................................................21
9. Imunoprofilaxia ……………………………………………………………….24
10.Îngrijirea pacienților cu scarlatină .....................................................................28
11.Îngrijirea pacientului cu varicelă .......................................................................31
12.Îngrijirea pacienților cu hepatită virală acută tip A ...........................................33
13.Îngrijirea pacienților cu toxiinfecții alimentare .................................................37
14.Bibliografie ........................................................................................................40

0
 PREFAȚA

Acest curs de îngrijiri de Nursing în boli infecțioase se adresează elevilor din

anul II de studiu și cuprinde toate temele prevăzute în programa de învățământ.
Lucrarea prezintă datele astfel încât să fie incluse cronologic etapele procesului
de îngrijire la fiecare afecțiune. În felul acesta va fi mai ușor de întocmit pentru elevi
un plan de îngrijire pornind de la culegerea de date, identificarea problemelor și
formularea diagnosticului de nursing cu cele trei componente ale sale:
- problema
- etiologia
- semne.
Fiind structurată în 11 cursuri, necesitatea acestei lucrări este destinată formării
și perfecționării viitorilor asistenți medicali pentru aprofundarea și acumularea de noi
cunoștiințe științifice și pentru a le stimula aptitudinile tehnice pentru ca în practică
aceștia să se mențină sau să acceadă la cele mai înalte cote profesionale.
Ele conferă celor care și le însușesc, dorința și autorizata independență
profesională bazată pe judecata proprie în susținerea actului medical alături de medic.

1
 MODULUL 35: BOLI INFECTO - CONTAGIOASE și NURSING
SPECIFIC
Modulul BOLI INFECTO-CONTAGIOASE ŞI NURSING SPECIFIC face parte din pregătirea
specifică din anul II, pentru calificarea: asistent medical generalist.
În modulul BOLI INFECTO-CONTAGIOASE ŞI NURSING SPECIFIC se regăsesc abilitatile din
unitatea de competenta tehmcă specializată infecto contagioase şi particularități de îngrijire. Modulul are
alocate 120 ore' din care 96 ore, mvatamant clinic. Pnn parcurgerea progr'amei şcolare se asigură dobândirea
competentelor descnse în standardele de pregătire profesională.
Programa şcolară se va utiliza împreună cu standardul de pregătire profesională specifice calificării.

■ Lista competentelor specifice unitatii de competenta corespunzătoare modulului:

1. Analizează seninele şi simptomele specifice afectiumlor infecto - contagioase.
2. Identified problemele de dependent şi stabile'ste diagnosticele de îngrijire (nursing) la pacientu
cu afectiuni infecto contagioase
3. Elaborează planul de îngrijire (nursing)
4. Aplică intervențiile propni şi delegate
5. Evaluează rezultatele mgrijinlor aplicate

■ Tabelul de corelarea competentelor şi continuturilor Unitatea de competenta: BOLI

INFECTO-CONTAGIOASE ȘI NURSING SPECIFIC

Nr. Unitatea de Competențe Conținuturi tematice

crt. competenta
35. Boll infecto- C.l. Analizeză 1. Semnele ?i simptomele prezente în afectiunile infecto
contagioase şi semnele şi contagioase
particularități de simptomele 1.1. Semne locale: leziuni la nivelul tegumentelor şi
îngnjire ' specifice mucoaselor: macula, papula, vezicula, pustula, flictena,
ulceratia entemul
afectiumlor
1.2. ' Semne generale: febră, frison, tahipnee, gretun,
infecto
vărsătun, cefalee, duren abdommale, hipertermie, mapetenta,
contagioase obstructia căilor respiratorii, tulburan circulatoni, nnoree, '
C.2. tuse seacă, răguşeală, lntabilitate, modificări ale functiilor
Identifică problemele vitale
de dependență şi 2. Pnncipalele afectiuni infecto contagioase.
stabileşte ' Boli infectioase cu poartă de intraie respiratorie: varicela,
diagnosticele de TBC pulmonar, scarlatina, rujeola, rubeola, diftena, tusea
îngrijire (nursing) la convulsivă, pneumomile, gripa, memngita, parotidita
pacientu cu epidemică, poliomielita.
Boli infectioase cu poartă de intraie digestivă: toxiinfectii
afectiuni'infecto
alimentare, dizentena, febra tifoidă, enterovirozele, hepatita
contagioase C.3.
virală.
Elaborează planul de Alte boli infectioase vanate: rabia, tetanos, hiv, hepatita B, C
îngrijire (nursing) şi infectii nosocomiale
Boli infectioase cu poartă de intrare tegumentară şi variată.
l.Culegerea de date ( date subiecte, obiective) prin diverse
metode: interval (direct-indirect cu întrebări închise
deschise), observatie cercetare documente medicale (foaia de
observatie climcă, tnmiten, senson medicale, retete, etc.),
discutii cu echipele de îngrijire şi apartinătorn, examen fizic,
ancheta epidemiologică
2. Independenta/ Dependenta:

2
 2.1. Manifestări de independență: pacientul conştient, mobilitate
păstrată, comunicarea eficientă la nivel motor.
2.2. Probleme de dependenta: alterarea integritatn tegumentelor
şi mucoaselor, potential de suprainfectie a leziunilor, potential
de complicatn respiratorii, digestive nervoase, alterarea
confortului psihic şi fizic, dezmteres fata de măsunle de lgienă
şi protectie, deficit de autoângnjire
2.3. Surse de dificultate: de ordin psihologic (stres, anxietate, de
ordin social (lzolare, sărăcie) lipsa cunoaştern
2.4. Diagnosticul de îngrijire (nursing) = PES ( problema +
sursa de dificultate+ manifestarea de dependeta) Obiectivul
nursing: specifitate, performanta, implicate, realism,
observabilitate ( cine, ce, ce se poate face, cum în ce măsură,
când?) obiective pe termen lung, mediu scurt.
2. Priorități de îngrijire: supravegherea functiilor vitale şi
vegetative', profilaxia infectilor, prevemrea complicatiilor.
2.1. Interventn propn ( autonome) comumcare, hidratare,
alimentare, lgienă, mobilizare, profilaxie, educatie
2.2. Interventn delegate: pregătirea pentru mvestigatii şi
analize, adininistrarea tratamentului local şi general,'
adinimstrarea serunlor imune, vaccinun şi anatoxme
C.4. 1. Resurse matenale:
Aplică intervențiile 1.1. Instrumente: canulă traheală, sondă laringiană, spatulă,
propni şi delegate sondă de oxigen, sonde de aspiratie, trocare, pipete, termometre,
tensiometru, senngi de difente mărimii, tăvita renală cutu Petn,
recipiente pentru recoltarea produselor ' biologice.
1.2. Matenale: comprese sterile, solutu antiseptice, anestezice,
truse perfuzie, solutile pe'rfuzabile, medicamente inhalate,
unguente creme, alcool mentolat, pudre, serun şi vaccinun
2. Pregătirea pacientului:
2.1.Pregătirea psihică: informare, explicatu, asigurarea
confortului psihic
2.2. Pregătirea fizică: asigurarea confortului ambiental,
pozitia adecvată, izoalare şi dietă, igienă
3.Interventn specifice
3.1 Dezobstructia căilor respiratorii, aspirarea secretilor
mstilatii gargansme, intubatie orotraheală, oxigenoterapie,
drenaj'postural
1. Obiective stabilite:
l.l.Realizate- manifestare de dependent absente sau
C.5. ameliorate, satisfactia pacientului.
Evaluează 1.2. Nerealizate: manifestări de dependență care se mentin,
rezultatele 2.Reformularea obiectivelor: adaptate la capacitățile fizice ale
îngrijinlor aplicate pacientului.
3. Planificarea intervenției: adecvate manifestării de
dependență prezente în' evolutia pacientului

3
Curs 1

Îngrijirea pacienților cu boli infecto-contagioase

Îngrijirea pacienților cu boli infecto-contagioase trebuie să se adapteze la

particularitățile specifice acestor boli, astfel:
- bolile infecto-contagioase acute evoluează cu o stare febrilă, care epuizează
și astenizează organismul, scăzând forțele lui de apărare
- bolile acționează asupra întregului organism, provocând tulburări în
funcționarea celor mai variate organe și aparate, în cursul aceleiași boli care,
de multe ori, necesită intervenții cu caracter de urgență
- evoluând relativ rapid, boala trece, în scurt timp prin diferitele ei faze,
fiecare fază având nevoie de îngrijiri deosebite
- din cauza reducerii capacității de apărare, organismul acestor bolnavi,
prezintă o receptivitate crescută și față de alte infecții
- bolnavul contagios reprezintă o sursă de infecție pentru anturajul lui,
personalul de îngrijire și restul bolnavilor.

Particularitățiile bolilor infecto-contagioase determină sarcinile asistentei medicale

în îngrijirea acestor bolnavi.
Amplasarea bolnavilor cu boli contagioase:
La amplasarea bolnavilor se ține seama de criteriile epidemiologice, pentru a nu
provoca infecții intraspitalicești – nozocomiale. Spitalele vechi erau construite în
sistem pavilionar, pentru majoritatea bolilor infecțioase, fiind asigurat câte un
pavilion independent cu circuite propii.
Spitalele noi au boxe Meltzer, fiecare boxă, având câte un circuit independent.
După eradicarea unor boli contagioase și supravegherea epidemiologică a altora,
problemele de izolare s-au ușurat mult.
Se păstrează principiul ca intr-un salon să se îngrijească numai bolnavi cu același
diagnostic, exceptând cazurile în care bolnavii prezintă imunitate naturală
reciprocă față de ceilalți bolnavi din salon.
La nevoie se pot interna în același salon un bolnav cu infecție urliană, cu unul de
varicelă, dacă primul a suferit de varicelă și al doilea a suferit de infecție urliană.
În unele cazuri trebuie ținut seama și de stadiul în care se găsește boala, dacă
aceasta nu provoacă imunitate față de o nouă îmbolnăvire: ex. scarlatina tratată cu
antibiotice și ajunsă în perioada de convaleșcență, nu trebuie reinfectată cu un caz
nou, recent internat și încă netratat.
Vor fi izolați în rezerve individuale:

5
 - bolnavii suspecți, dar neconfirmați de boli transmisibile
- bolnavii cu infecții duble sau triple
- bolnavii cu grad mare de contagiozitate
- bolnavii cu complicații supurative
- bolnavii cu o boală contagioasă și contacți cu o alta transmisibilă
- bolnavii care sunt în cursul sau după tratamente imunodepresive.

Asigurarea condițiilor optime de spitalizare și de îngrijire:

- bolnavii infecțioși trebuie spitalizați în saloane mici 1-2-4 paturi, în condiții
de perfectă curățenie, cu un mobilier strict necesar
- perdelele și covoarele nu sunt folosite deoarece sunt rezervoare de praf
infectat
- saloanele vor fi luminoase, cu ventilație ireproșabilă, aerisire
- patul trebuie să fie confortabil, pentru a asigura odihna bolnavului
- bolnavii în stare gravă, febrili, cu dezechilibre funcționale multiple, adesea
în pericol de moarte, au nevoie de condiții materiale și îngrijiri deosebit de
pretențioase. Pentru aceștia se folosesc învelitoare ce absorb transpirația,
perne pneumatice, colaci de cauciu, lenjerie de pat și de corp care se
schimbă ori de câte ori este nevoie. Bolnavului i se va schimba poziția des,
iar la nevoie se va așeza în poziția de drenaj postural la intervale regulate
- bolnavul în stare gravă trebuie servit la pat cu ploscă și urinar, curățate și
sezinfectate, individualizate
- dezinfecția curentă și terminală este foarte importantă în procesul de îngrijire
a bolnavilor contagioși
- perioada de spitalizare a unor bolnavi contagioși trebuie prelungită; bolnavi
ajung în perioada de convaleșcență, se simt bine, însă continuă să elimine
germeni. Ei nu vor părăsi spitalul până la sterilizare și trebuie lămuriți pentru
această prelungire a spitalizării de către asistentă.
Supravegherea bolnavilor și recunoașterea precoce a complicațiilor.
Asistenta trebuie să urmărească:
- funcțiile vitale ale organismului
- modificările constante sunt, de obicei, simptomele de debut ale
complicațiilor bolilor infecțioase
- alături de datele care se notează în foaia de temperatură, se va urmări
emisiunile de urină și materii fecale, se va ingriji de evacuarea lor, în caz de

6
 retenție ( sondaje, clisme), îngrijirea tegumentelor și mucoaselor, asigurarea
de lenjerie curată atât de pat cât și de corp
- se va observa unele simptome alarmante ca: dispneea, convulsiile,
paraliziile, contracțiile, tulburările de vorbire, de vedere, deglutiție, care
prevestesc sau trădează instalarea complicațiilor
Bolile infecto-contagioase pot atinge orice organ sau aparat inclusiv sistemul
nervos central.
Meningitele, encefalitele, manifestările nervoase din cursul bolilor febrile,
fazele cu debut nervos ale hepatitei acute virale și al altor boli, stările de
excitație psihomotorie din debutul stărilor comatoase, toate acestea supun
bolnavii la acte necontrolate
Laringitele subglotice ale copiilor mici în infecțiile virale ( gripă, rujeolă),
contractura mușchilor laringieni în cursul tetanosului, crupul difteric, produc
tulburări de respirație, care nerecunoscute la timp ajung la asfixie, de aceea
este necesară o supraveghere permanentă a bolnavilor. Lângă acești bolnavi
este necesar să rămână în permaneță o asistentă, infirmieră sau altă persoană
calificată.
O supraveghere permanentă o cer și bolnavii cu convulsii, contracții, cu
tulburări circulatorii și cei inconștienți.

7
Curs 2
Adaptarea sarcinilor de îngrijire a bolnavilor în funcție de faza evolutivă în
care se găsește boala

Bolile infecțioase au o evoluție ciclică, cu faze bine stabilite, iar parcurgerea lor se
face destul de rapid în unule boli.
Gradul de infecțiozitate, gravitatea stării bolnavului, precum și posibilitățile de
apariție a complicațiilor sunt diferite în cursul bolilor.
Evoluția clinică a bolilor infecțioase cuprinde următoarele perioade distincte:
- perioada de incubație – reprezintă intervalul de timp din momentul
pătrunderii microbului în organism și până la apariția primelor simptome
- perioada de debut – apar primele semne de boală
- perioada de stare – desfășurarea întregii simptomatologii a bolii
- perioada de convalescență – regresiunea simptomelor; perioada de vindecare
a organismului.

În perioada prodromală, gradul de infecțiozitate este mare și îngrijirea în această

fază are în vedere, în primul rând, prevenirea infecțiilor intraspitalicești și
conservarea forței de apărare a organismului în vederea următoarei faze de boală.
În perioada de stare, accentul se pune pe ridicarea capacității de apărare a
organismului și sprijinirea lui în lupta contra germenilor patogeni, asigurând
bolnavului un confort și servindu-l cu tot ce are nevoie. În această perioadă se are
în vedere recunoașterea precoce și prevenirea complicațiilor.
Prevenirea răspândirii infecției și mobilizarea forțelor de apărare a organismului:
Capacitatea de apărare a organismului este diminuată și acesta este expus
infecțiilor secundare.
Alături de asigurarea condițiilor de igienă perfectă a mediului, este necesar ca
asistenta să vegheze asupra igienei corporale; bolnavii vor face baie singuri sau
ajutați, iar apoi vor fi pudrați cu talc.
Dacă bolnavii prezintă leziuni cutanate ca: stafilococii, vezicule de varicelă sau
după boala vaccinală, lenjeria trebuie să fie sterilă, pentru a preveni suprainfectarea
leziunilor.
Asistenta va trebui să acorde îngrijiri mucoaselor, neglijarea lor duce la : otite,
stomatite septice și micotice, gangrena obrazului, parotidite septice, conjunctivite
purulente etc. Îngrijirea mucoaselor este foarte importantă, în cursul tuturor bolilor
infecțioase, mai ales, garve, dar în special în cursul unor boli ca: rujeolă, scarlatină,
difterie, febră tifoidă.
Îngrijirea mucoaselor:

8
 1. mucoasa bucală – trebuie curățată mecanic cu un tampon de vată fixat pe un
porttampon. Se curăță sistematic întâi buzele și obrajii, apoi dinții, gingiile și
la sfârșit limba. După îndepărtarea depozitelor acumulate, se va badijona
mucoasa cu glicerină boraxată 10-20%, la care, dacă bolnavul face tratament
cu antibiotice, se va adăuga o substanță antifungică pentru prevenirea
infecțiilor cu candida albicans. Este bine să se facă spălături bucale cu
infuzie slabă de ceai de mușețel sau o soluție de acid boric 4%. Nu se spală
mucoasele cu substanțe oxidante – apă oxigenată – care scad și mai mult
rezistența mucoaselor față de germenii din gură.
2. mucoasa faringiană – îngrijirea se face prin gargară sau spălături. Gargara se
face de 5-6 ori pe zi cu ceai de mușețel călduț, diluat. Spălătura se face cu un
irigator cu un rezervor deosebit de acela pentru clisme, folosit numai pentru
spălături faringiene, cu ceai de mușețel. Nu se face curățarea mecanică a
faringelui.
3. mucoasa nazală – se va proteja prin instilații cu soluții de protargol 1%.
Substanțele medicamentoase trebuie să ajungă în faringe. Crustele uscate vor
fi mai întâi înmuiate și desprinse cu ajutorul unei alifii cu bază de vaselină,
urmată, la nevoie, de spălături cu o soluție călduță de ser fiziologic sau ceai
de mușețel. Îndepărtarea crustelor din jurul orificiilor nazale se face prin
comprese cu apă boricată călduță și spălare cu apă, după care vor fi unse cu
vaselină boricată.
4. mucoasa otică – instilarea soluțiilor medicamentoase în conductul auditiv
extern se face numai la prescripția medicului.
5. mucoasa conjunctivală – va fi spălată, la nevoie, de mai multe ori pe zi cu o
soluție călduță de acid boric 3-4% sau cu ceai de mușețel.
6. mucoasa genitală – la femei se îngrijește prin spălături vaginale cu ceai de
mușețel.
Nu se aplică substanțe medicamentoase cu conținut antibiotic sau sulfamide
pe suprafața mucoaselor, fiindcă pe această cale au un efect sensibilizant
accentuat și predispune organismul la accidente grave alergice ulterioare.

Alimentația rațională:
- alimentația sub raport cantitativ și calitativ, contribuie la menținerea
capacității de apărare a organismului.

9
 - Necesitățile calorice ale organismului trebuie neapărat acoperite, luând în
considerare și plusul pentru starea febrilă.
- Alimentația trebuie să cuprindă toate principiile alimentare și să fie bogată în
vitamine, conținând o cantitate mai mică de grăsimi, în cursul perioadelor
febrile
- Dacă aportul de proteine nu s-a putut asigura, în perioada acută a bolii,
acesta trebuie recuperată în convaleșcență.

Medicația corespunzătoare, vitaminizarea, precum și transfuziile de plasmă și

sânge, completează procedeele aplicate pentru susținerea forțelor de apărare ale
organismului afectat.

10
Curs 3

Epidemiologia bolilor infecto-contagioase

Epidemiologia studiază bolile cu răspândire mare în populație, studiază cauzele și

modul de răspândire ale acestora în mediul extern. La început, epidemiologia a fost
aplicată numai în bolile infecțioase astăzi, conceptul de epidemiologie se aplică și
la bolile neinfecțiaose, cu largă răspândire în colectivitate.
Fcatorii epidemiologici principali sunt:
1. izvorul ( sursa) de infecție
2. căile de transmitere
3. masa receptivă
1. Izvorul de infecție îl constituie organismele vii ( om, animale, artropode) în
care pătrunde agentul patogen și se multiplică, eliminându-se pe căi diferite.
Eliminarea agenților patogeni de la omul bolnav, convaleșcent, purtător
cronic se face prin:
- secreții nazofaringiene și spută: scarlatină, difterie, tuse convulsivă, rujeolă
- vărsături
- materii fecale: heaptite de tip A și E, dizenterie
- urină: febră tifoidă
- secreții genitale, lichid seminal: boli venerice, SIDA
- sânge: hepatita B,C, D, malaria
- secreții purulente: piodermite

Animalele pot elimina germeni prin:

- dejecții: salmonella
- urină: leptospire
- salivă: rabie
- lapte: BK, unii streptococi și stafilococi
- sânge
- carne: trichineloză
- piele: antrax
2. Calea de transmitere în bolile infecțioase este de două feluri:
a) directă
b) indirectă

11
 a) Transmiterea directă se poate produce prin contact direct între persoana
receptivă și emițătorul de germani sau prin contact direct cu produsul
infecțios- sânge: SIDA, HBV. Prin atingere ,sărut ,picăturile Pflügge,contact
sexual.
b) Transmiterea indirecta se poate produce prin intermediul unor elemente
din mediul extern (apa,aer,sol,alimente,obiecte) ,sau prin agenții vectori
(muște,gândaci,purici,păduchi,țânțari,căpuse).
Vectorii pot fi :
- mecanici -ex:mustele care transportă agenții infectiosi dintr-un loc in altul
- biologici -ex:artopodele ingeră agentul infecțios în timp ce sug sâ ngele
persoanei infectate (țânțarul anofel transmite malaria) găzduind o parte a ciclului
evolutiv al acestuia și transmitându-l prin înțepătura altei persoane.
Calea de transmitere a fost folosită drept criteriu pentru clasificarea bolilor
contagioase astfel:
- boli transmise prin contact direct
- boli aerogene
- boli digestive
- boli transmise prin vectori

3. Masa receptivă:
Prin masă receptivă se înțelege totalitatea persoanelor dintr-o colectivitate care nu
prezintă imunitate față de o anumită boală infectioasă. O boală nu poate să apară
decât la receptivi. Opusul receptivității este starea de rezistență față de
îmbolnavire. Această rezistență este naturală sau artificială (prin imunizări).
Aceasta ne arată importanța practică pe care o prezintă mijloacele de combatere a
bolilor contagioase prin imunizarea populației,adică modificarea artificială a stării
imunologice.
Imunitatea (lat immunis=scutit,apărat,privilegiat) = constă în apărarea individului
contra substanțelor non self (străine organismului). Imunitatea este de doua feluri:
- imunitate umorala – este reprezentată de factori care acționeaza asupra
microbilor aflați în stare liberă, și se realizează prin intermediul
plasmocitelor.
- imunitate celulară – reprezentată de factori ce blochează microorganismele
pătrunse intracelular și realizată de limfocite.
După modul de dobândire imunitatea organismului poate fi:
-imunitate congenitală (prin naștere)
-imunitate dobândită – care poate fi:
* naturală ( ca urmare a unei îmbolnăviri)
* artificială care poate fi:

12
 - activă = prin vaccinare organismul își creează anticorpi
- pasivă = prin seroterapie -seruri ce conțin anticorpi perfomanți

Factorii epidemiologici secundari:

1. Factori naturali:
- meteo climatici
- casnici
- geografici
- telurici

2. Factori economico-sociali
- locuința
- alimentația
- condițiile de muncă
- rozătoarele
- marile calamități
- cultura sanitară

Formele de manifestarea ale proceselor epidemiologice:

Sporadicitatea – apariția unui număr redus de îmbolnăviri în populație, necorelate în

timp și spatiu.
Epidemia - izbucnirea aceleiași boli la un număr mai mare de persoane dintr-o
regiune ,și care au cel puțin la început, o sursă comună de infecție. Boli cu mare
contagiozitate : gripa,varicela, tusea convulsivă , hepatita , dizenteria.
Endemia - acea situație particulară în care o boală se află în mod permanent în
anumite teritori (scarlatina,tusea convulsivă, hepatita, dizenteria ).
Pandemia - boală infecțioasă care se extinde pe un teritoriu foarte mare
(țară,continent,toată lumea – de ex. :Gripa,holera).

13
 Curs 4
Diagnosticul bolior infecțioase
Stabilirea diagnosticului în patogenie se bazează pe date:
- epidemiologice
- clinice – manifestări de dependență
- date de laborator
1. Date epidemiologice:
Ancheta epidemiologică Pentru stabilirea datelor se pun intrebări pentru a
descoperi :

izvorul de infecții - dacă au existat cazuri de îmbolnăviri în ultima vreme și ce anume

- dacă a vizitat sau a primit vizita unor persoane bolnave
- dacă a făcut deplasări
- dacă la locuința sa există animale: câini,pisici,rozatoare ,porci
calea de transmitere
- dacă a consumat vreun aliment în comun cu alte persoane și acelea au
prezentat semne de boală
- dacă a fost în contact direct cu un bolnav cu leziuni ale pielii
- dacă a manipulat obiecte care ar fi putut fi contaminate ( lână,piei de animal
bolnav)
- dacă a observat prezența unor muste
- dacă a făcut tratament parenteral in ultimele 6 luni ( pt hepatita B )
starea imunologică
- dacă a mai suferit de boli infecțioase ( care si când)
- dacă a făcut vaccinări (pt ce boli și când)
2. Date clinice :
Manifestări de dependență:
Bolile infecțioase , în afară de faptul că sunt și ușor transmisibile de la un individ la
altul, se caracterizează și prin faptul că au o evoluție clinic ciclică, în general,
asemănătoare.
Evoluția clinică a bolilor infecțioase cuprinde următoarele perioade distincte:
- perioada de incubație – reprezintă intervalul de timp din momentul
pătrunderii microbului în organism și până la apariția primelor simptome
- perioada de debut – apar primele semne de boală
- perioada de stare – desfășurarea întregii simptomatologii a bolii
- perioada de convaleșcență – regresiunea simptomelor; perioada de vindecare
a organismului.

14
 De reținut că în perioada de stare toate manifestările de dependență ajung l
aapogeu, fiind prezente:
- unele simptome infecțioase generale
- unele simptome caracteristice unor boli sau grupe de boli.
În această fază se pot întâlni următoarele sindroame:
1. Sindromul febril:

Aici apar curbe termice caracteristice unor boli infecțioase astfel:

a) Febra continuă – temperatura este ridicată 39-40*C, cu variații mici de 0,5*-
1*C între dimineață și seară: febra tifoidă, pneumonii
b) Febra remitentă – cu oscilații febrile mai mari între 37*-39*C, fără ca
temperatura minimă să scadă sub 37*C: infecții supurative – stafilococii,
streptococii.
c) Febra intermitentă – cu oscilații foarte mici ale temperaturii 36,5*-40*C,
zilnic, sau cu perioade afebrile de 1-2 zile între accesele febrile: malarie,
septicemii; temperatura minimă atinge valorile normale.
d) Febra recurentă – cu perioade febrile cu o temperatură continuă de 39*-40*C
de 4-6 zile, intercalate cu perioade afebrile de aceeași durată.
e) Febra ondulantă – cu perioade febrile în care temperatura urcă încet și se
menține în platou 38*-39*C – timp de 7-10 zile, scade în liză și după o
perioadă afebrilă, unda febrilă se repetă: bruceloză.
f) Febra de tip invers – temperatura minimă este seara, iar temperatura maximă
dimineața: TBC pulmonar.

În cadrul sindromului febril apar și alte manifestări de dependență ca:

- astenie, inapetență, greță, cefalee, amețeli
- herpes labial, convulsii mai ales la copii, delir, tahicardie, bradicardie
- tulburări lae metabolismului
- tulburări ale aparatului cardio-vascular, renal, respirator
- tulburări ale funcțiilor secretorii și excretorii
- în timpul sindromului febril se produce o creștere exagerată a proceselor de
ardere, cu nevoie crescută de oxigen și creștere a eliminării de CO2, ceea ce
explică polipneea
- perturbarea metabolismului hidroelectrolitic – deshidratare
- tulburări în echilibrul acido-bazic – acidoză metabolică.

15
 2. Sindromul infecțios și meningean:
- febră înaltă 39*-40*C, frisoane
- vărsături, cefalee, fotofobie
- hiperestezie cutanată
- contractură musculară:
 rigiditatea cefei
 opistotonus, uneori
 atitudine de ,,cocoș de pușcă,,
 semnul Kerning – incapacitatea pacientului de a întinde picioarele
complet, flexia trunchiului duce la flexia reflexă a genunchiilor
 semnul Brudzinscki – flectarea capului duce la flexia reflexă a
genunchilor.
3. Sindromul encefalitic cu:
- semne de infecție generală cu febră mare 39*-40*C, frisonete, curbatură,
amețeli, vertij
- semne corticale: agitație, delir, halucinații, somnolență profundă, deseori
stări convulsive, stare semicomatoasă sau comatoasă.
4. Sindromul eruptiv; cu manifestări cutanate – exantem:
- macule, papule, vezicule, pustule, bule, peteșii hemoragice, icter
- leziuni secundare: scuame, cruste, ulcerații, cicatrici, pigmentații
- alte manifestări: masca Filatov – în scarlatină; facies plângăreț - în rujeolă
- modificări ale mucoaselor: enantemul buco-faringian
- se observă:
 modul de distribuție a erupției
 dinamica erupției – cum și unde apare? Dacă lasă urme?
5. Sindromul gastro-intestinal; cu tulburări de tranzit:
- vărsături
- diaree – apoasă, mucoasă, muco-sanguinolentă
- tenesme
Alte manifestări de dependență:
- la un grup important de boli:
 angine de diferite aspecte: scarlatină, difterie
 fenomene catarale ale căilor respiratorii superioare


16
 Semne din partea aparatului circulator: poate apărea:
- colapsul periferic prin:
 pierderi de apă: vărsături, diaree, transpirații
 pierderi masive de sânge: septicemii post-partum sau post-abortum
 prin acțiunea toxică asupra SNC a diferitelor substanțe medicamentoase
 prin acțiunea unor toxine microbiene: toxiinfecțiile alimentare, dizenterii
- simptomele colapsului periferic:
 hipotensiune, hipotermie, tegumente palide – galben pământiu, cianoza
extremităților, puls foarte accelerat.

17
 Curs 5

Investigații de laborator in bolile infecțioase

Examenul bacteriologic:
– pune în evidență agentul cauzal din sânge , fecale, urină, vărsături, secreții,
puroi, exudate, LCR.

Reacții de imunitate examenul serologic:

- pune în evidență anticorpii specifici din serul bolnavului prin:
- reacții de aglutinare (R. Widal-febra tifodă, Weil-Felix-tifos exantematic)
- reacții de precipitare sau floculare (Citochol,Meinike) și reacția de microfloculare
(VDRL-sifilis)
- reacții de neutralizare,hemaglutinare (R. Hirst-viroze)
- reactii de fixare a complementului (R.Bordet-Wasserman – sifilis)
- dozarea antistreptolizinelor ASLO (reumatismul articular acut,scarlatina)
- reacția Waler Rose (poliartrita reumatoida).

Metode de imunoenzimatice:
- testul ELISA (SIDA)

Reacții cutanate:
Reactia Schick – determină receptivitatea față de difterie
- se face cu 0,2 ml toxină difterica i.d.,pe fața anterioară a antebratului
- la antebrațul opus se face testare martor cu 0,2ml toxină difterică inactivată
- citire la 48 ore
- -reacție locală >20mm = reacția este pozitivă,organismul este receptiv la
difterie.
Reactia Dick - determină receptivitatea organismului față de scarlatină
- se face cu 0,2ml toxină de streptococ scarlatinos (antigen),i.d.,cu martor
- citire la 18 ore – reacție locală >10mm = reacție pozitivă.
Reactia Schultz-Carlton- pt diagnosticarea scarlatinei:
- se face cu 0,2ml ser antiscarlatinos, antitoxic(anticorpi), i.d.,intr-o regiune cu
exantem accentuat
- -dg pozitiv = stingerea exantemului în jurul injecției.
IDR Mantoux – pt diagnosticul TBC:
- se face cu tuberculină purificată PPD, 0,1ml(2ui) , i.d. ,fața anterioară a

18
antebratului
- citire la 72ore – reacție locală >10 mm- reacție pozitivă.

Analize complementare:
- Hemoleucograma, VSH
- Glicemia, ureea sanguină
- Examenul urinei
- Examenul LCR
- Probe funcționale hepatice
- Examenul radiologic
- EKG
- Examenul coprologic

În numeroase infecții se produe o creștere a numărului de leucocite, în altele

leucopenie: febră tifoidă, viroze. Crșterea eozinofilelor este un semn frecvent în
scarlatină, iar absența acestora are valoare diagnostică în febra tifoidă. Prezența
plasmocitelor – semn carcteristic pentru rubeolă. Limfocitoza foarte ridicată este
caracteristică pentru tusea convulsivă. VSH crește în: septicemii, boli cu etiologie
bacteriană: pneumonii, meningite, iar acesta scade în: gripă, parotidită epidemică.
LCR este clar în meningitele virotice și purulent în meningitele bacteriene.
Recoltarea produselor biologice și patologice:
Înainte de recoltare trebuie informat pacientul despre:
- ce se recoltează?
- de ce se recotează?
- de unde se recoltează?
- cum și când se recoltează?
- când parvine rezultatul?

Asistenta :
- respectă măsurile de asepsie
- respectă regulile generale și particulare pentru fiecare analiză
- se recoltează analizele înaintea începerii tratamentului antibiotic
- se respectă regulile de protecție a pacienților și măsurile de autoprotecție ca:
 echipament de protecție, inclusiv mască și mănuși
 spălarea pe mâini înainte și după recoltarea produselor
 nu se așează pe patul bolnavului, nu fumează
 materialele folosite se depun în containere speciale

19
  se asigură transportul corect la laborator

Temperaturi optime de transport a produselor pentru laborator:

 pentru meningococ din LCR – 37*C
 pentru virusuri – în condiții de congelare în termosuri sau lăzi izoterme
cu gheță
 recipientele în care se recoltează produsele pentru examinări
bacteriologice, vor fi sterile, nu vor fi dezinfectate cu soluții antiseptice
ca: cloramină, clorură de var, pentru că inhibă dezvoltarea microbilor în
culturi
 recoltarea scaunului pentru dizenterie, se face din părțile sanguinolente
sau cu mucus; însămânțarea se face la pat
 când se controlează starea de purtător de Salmonella – recoltarea
materiilor fecale, se face după ce, în prealabil s-a adininistrat persoanei,
un purgativ salin; se recoltează trei probe consecutive.

20
Curs 6
Prevenirea infecțiilor intraspiatlicești și profilaxia
bolilor infecto-contagioase

Def: Infecțiile intraspitalicești sau nozocomiale reprezintă îmbolnăvirile de

natură infecțioasă manifestate clinic și contractate pe durata spitalizării, ele
putând apărea în cursul spitalizării sau după externare.
Calea de transmitere:
- calea aerogenă – prin inhalare
- calea digestivă – prin ingerare
- prin contact direct – prin strănut, soluție de continuitate
- prin vectori – pureci, păduchi, căpușe
- direct de la bolnav

Profilaxia și combaterea bolilor infecto-contagioase cuprinde totalitatea

măsurilor preventive și combative care trebuie aplicate asupra celor trei factori
principali:
 măsuri față de sursele de infecție
 măsuri față de căile de transmitere
 măsuri față de masa receptivă

Măsurile față de sursa de infecție sunt:

- identificarea bolnavului purtător de germeni, izolarea și tratarea sa
- identificarea contacțiilor și izolarea lor, pe timpul incubației bolii respective
- purtarea măștii în anumite boli infecto-contagioase, la secțiile de copii mici,
imaturi, în maternități, în sălile de operație; masca are o eficacitate de 98% și
se schimbă din 4 în 4 ore
- curățenia și dezinfecția

Măsuri față de căile de transmitere:

Prevenirea infecțiilor transmise prin vectori: - ex. Tifosul exantematic, febra
recurentă – transmiterea se face foarte ușor de la animalele și insectele de casă, și

21
din jurul ei; prevenirea se prin deparazitarea bolnavilor la internare.
Prevenirea infecțiilor transmise pe cale parenterală: bolile ca : hepatita acută
virală de tip B și C, sifilisul, infecția cu HIV – transmise prin instrumente și
materiale nesterile sau mânuite necorespunzător, se previne prin: sterilizarea
riguroasă a instrumentelor și materialelor folosite pentru intervenții și tratamente.
Pentru toate manoperele medicale- prelevări, injecții, intervenții – se folosesc
instrumente, seringi, ace sterilizate la autoclav și cele de unică folosință care după
utilizare se ard. Personalul medical care vine în contact cu lichidele sau țesuturile
organismului : sânge, LCR, lichid amniotic, va purta mănuși de unică folosință,
mască și la nevoie șorț de cauciuc.
Prevenirea infecțiilor transmise pe cale digestivă: ex, dizenteria , febra tifoidă –
prevenirea se realizează prin respectarea regulilor de igienă spitalicească :
- dejecțiile bolnavilor, lenjeria de corp și pat, vesela și tacâmurile, resturile
alimentare – tot ce intră în contact cu bolnavul, trebuie supuse unei
dezinfecții riguroase, iar uneori se ard la crematoriu
- resturile alimentare provenite de la bolnavii infecto-contagioși se ard
- personalul spitalului trebuie să respecte normele de igienă și vor face
controale medicale periodice pentru depistarea eventualilor purtători de
germeni
- dezinsecția și deratizarea completează măsurile de prevenire a răspândirii
infecției degestive

Prevenirea infecțiilor transmise prin contact direct sau indirect: ex, infecții cu
proteus, piocianic, stafilococi – prevenirea este greu de realizat, în special în cazul
stafilocociilor, care, în spitalele unde se folosesc multe antibiotice, își găsesc teren
favorabil de dezvoltare. Contra acestor infecții se aplică:
- dezinfecția lenjeriei de corp și pat, a păturilor și saltelelor
- izolarea purtătorilor
- pansarea tuturor manifestărilor stafilococice cutane, pentru a le izola de
mediul înconjutător
- sterilizarea riguroasă a instrumentarului
- respectarea planului de dezinfecție curentă și terminală.

Prevenirea infecțiilor transmise pe cale aerogenă: ex, rujeola, scarlatina, varicela,

gripa, viroza respiratorie,
- aceasta este greu de realizat din mai multe motive; izolarea bolnavilor în
saloane separate, ridicarea prafului infectat prin măturare necorespunzătoare

22
- infecțiile aerogene se transmit direct sau indirect, prin personalul medical și
de îngrijire, la bolnav și invers de la bolnavi la personalul de ingrijire
- prevenirea se face:
 izolarea bolnavilor în saloane separate pe afecțiuni
 respectarea circuitelor septice și aseptice
 dezinfecție curentă și terminală
 folosirea de procedee umede pentru curățenie
 dezinfecția lenjeriei înainte de spălare
 ștergerea mobilierului, pavimente cu soluții dezinfectante
 folosirea halatului de supraprotecție la saloanele cu boli aerogene
 purtarea măstii de protecție de către personalul sanitar
 dacă într-un salon apare o infecție aerogenă, bolnavul va fi izolat într-o
rezervă, iar restul bolnavilor care sunt considerați contacți vor rămâne în
același salon, dar acesta va fi carantinizat – adică nu se mai fac alte
internări până la expirarea perioadei de incubație a bolii respective; față
de bolnavii contacți , în carantină, se vor lua măsuri de protecție
individuală prin imunizare pasivă, după caz cu ser specific.
 este foarte important să se facă în mod regulat, controlul bacteriologic al
suprafețelor din saloane, și atunci când este pusă în evidență flora
patogenă din spital, salonul respectiv va fi închis temporar pentru
dezinfecție riguroasă terminală.

23
Curs 7

Măsuri pentru protecția masei receptive

Imunoprofilaxia
Imunoprofilaxia se realizează cu ajutorul serurilor şi vaccinurilor.
Serurile terapeutice conţin anticorpi specifici preformaţi,cu acţiune imediată după
adininistrare. După specia animală de origine sunt:
- seruri omologe (umane);
- seruri heterologe (recoltate de la alte specii animale) în mare măsură înlocuite cu
imunoglobuline hiperimune, din cauza riscului de accidente anafilactice la
adininistrare.
Serurile heterologe:
Indicaţiile sunt profilactice sau curative.
Profilactic- se adininistrează post accident în cazul plăgilor cu risc tetanogen şi
rabigen mare, al plăgilor provocate de muşcătura şerpilor veninoşi etc, situaţii în
care protecţia trebuie să fie imediată şi totală.
Curativ - se adininistrează în boala declarată, cu cât mai devreme cu atât şansele de
succes fiind mai mari (difterie, tetanos, botulism).
Durata protecţiei conferite, între 7 şi16 zile, este limitată de rata inactivării şi
eliminării lor din organism. Din această cauză, imediat după ser se va începe şi
vaccinarea bolnavului, astfel încât anticorpii proprii să-i înlocuiască rapid pe cei de
împrumut.Din cauza riscului de accident prin sensibilizare prealabilă sau la primul
contact (şoc la proteină străină) se recomandă ca adininistrarea sărurilor heterologe
să fie făcută după o prealabilă desensibilizare.
Dezavantajele serurilor imune heterologe:
1. Reacţie anafilactică
2. Reacţii celulare de tip întârziat,sub forma bolii serului.Această reacţie este de
obicei localizată sub forma unor placarde urticariene apărute de 6-8 zile după
adininistrare în locurile de injecţii. Mai rar reacţia este generalizată, cu exantem
urticarian, febră, alterarea stării generale,chiar afectareaviscerală. Acest accident
poate fi parţial prevenit prin adininistrarea de antihistaminice şi corticoterapie 5-7
zile.
3. Durata scurtă de protecţie conferită de serurile heterologe, în general 12-16zile,
fapt ce obligă la imunizarea rapidă şi accelerată a bolnavului.
Serurile imune omologe nu mai există ca atare, ci sub o formă evoluată,
prezentându-se doar componenta de imunoglobuline ce suportă anicorpii specifici.

24
Gammaglobulinele se recoltează de la populaţia adultă, prin donări de sânge.
Sunt comercializate sub mai multe forme:
- gammaglobuline standard, cu concentraţie 10% sau 16%, cecuprind un mozaicde
anticorpi la diferite concentraţii; sunt utilizate destul de rar în profilaxia rujeolei
(lacopii vaccinaţi);
- gammaglobuline hiperimune specifice, cu un conţinut ridicat de anticorpi
specifici, recoltate de la persoane hiperimunizate activ (niciodată de la foşti
bolnavi). Ele vor fi folosite specific în bolile respective: antitetanice, antirabice,
antirujeoloaseetc.
Avantaje:
- volum mic şi eficienţă superioară
- durată mare în organism 20-40 zile;
- toleranţă perfectă,fără risc de accidente anafilactice sau boala serului;
- posibilitatea de păstrare îndelungată -- gammaglobulinele de uz intravenos sunt
lipsite de specificitate de acţiune,având unele acţiuni particulare:
* activitate antiinfecţioasă nespecifică
* stimulează mijloacele de apărare nespecifică;
Sunt folosite ca terapie adjuvantă în infecţii sistemice severe, cazuri de SIDA .
Vaccinurile
Sunt preparate ce conţin agenţi patogeni omorâţi sau inactivaţi sau fragmente
antigenice ale acestora, destinate să provoace apariţia în organism a anticorpilor
specifici.
Vacinurile sunt de mai multe tipuri:
1. Vaccinuri cu germeni vii:
- vaccinul antivariolic - conţine virusul vaccinal nativ
- vaccinuri cu virus viu atenuat:
• vaccinul antirujeolic
• vaccinul antirubeolic
• vaccinul antivaricelor
• vaccinul antipoliomielitic oral
2. Vaccinuri totale, dar cu germeni omorâţi:
- vaccinul antirabic;
- vaccinul pertusis (înglobat în DTP);
- vaccinul antipneumococic polivalent
- autovaccinurile.
3. Vaccinuri ce conţin părţi ale agentului patogen:
- vaccinuri de tip toxoid (conţin anatoxină);
•antidifteric;
•antitetanic;
•anatoxina stafilococică.
25
- vaccinuri recombinate, vaccinul anti-HBSVaccinurile sunt folosite în scop
profilactic preacident şi mai rar postaccident şiuneori chiar în cursul bolii declarate
(difterie, tetanos) pentru a induce anticorpi protectori antitoxici.
Căi de adininistrare:
Majoritatea vaccinurilor sunt inoculate pe cale parenterală intramuscular sau
subcutanat dar şi pe cale orală (vaccinul antipoliomielitic oral) asigurând doza
standard pentru o priză.
Vaccinarea se recomandă întregii populaţii, dar în special la copii;
principalele vaccinuri adininistrate copiilor sunt: BCG, DTP, AP, AH-B etc.
La adulţi vaccinarea se efectuează la anumite categorii de persoane:
- vârstnici, taraţi (boli cronice respiratorii şi cardiovasculare):
- vaccin antigripal,eventual vaccin antipneumococic
- imunodeprimaţi (leucemii, neoplazii, tratamente imunosupresive) – vaccin
antigripal, antivaricelos;
- splenectomizaţi - vaccin antipneumococic
- persoane care călătoresc în ţări tropicale - pentru febra galbenă,
antihepatită A şiB, febra tifoidă, holera etc.;
- personalul sanitary
Indicaţii specifice de vaccinare:
- Vaccinarea contra rubeolei este recomandată tuturor tinerilor şi familiilor
în perioada fertilă.
- Vaccinarea antirabică este practicată după expunere (animal suspect).
- Vaccinarea antihepatică tip B - la nou născuţi din mame purtătoare de Ag
HBs
Reacţii vaccinale
- reacţii precoce locale (durere) sau generale (febră);
- reacţii tardive consecutive adininistrării de vaccinuri cu virus viu atenuat
(perturbări biologice tranzitorii);
Incidente:
- noduli subcutanaţi (DTP), limfadenită (BCG), convulsii hipertermice
(tusea convulsivă), artralgii (rubeola);
Accidente:
- şoc anafilactic imediat,
- accidente neurologice (encefalopatie precocela DTP sau tardivă la
antirujeolic, nefrite, mielite).
Contraindicaţiile vaccinării:
- boli infecţioase acute
- reacţii clinice severe apărute după injecţiile anterioare;
- alergie imediată la albumină (ovalbumină);
26
 - deficite imunitare congenitale;
- gravide.

Curs 8
Îngrijirea pacienților cu scarlatină
Infecțiile respiratorii:
- Transmiterea se face pe cale aerului și se produce :
 prin picăturile lui Pflugge – strănut, tuse
 prin inhalarea aerului în care agenții patogeni sunt suspendați.
- Au poarta de intrare nazo-faringiană și buco-faringiană.
- Aceste infecții cuprind: scarlatina, anginele, rujeola, rubeola, varicela,
mononucleoza infecțioasă, difteria, tusea convulsivă, pneumoniile, gripa,
meningita, tuberculoza, parotidita epidemică, poliomielita etc.

Def. Scarlatina este o boală infecțioasă acută și contagioasă, cauzată de streptococi

betahemolitici din grupa A, care secretă o toxină numită toxină eritreogenă care
determină apariția erupției.
Inițial, boala se caracterizează prin angină, vărsături și febră.
Culegerea datelor:
Receptivitatea pacientului:
Date epidemiologice;
Manifestări de dependență ( semne și simptome ):
- Perioda de incubație: 3-6 zile în medie, maxim 1-10 zile.
- Debut brusc:
 febră mare 39-40*C
 cefalee
 vărsături
 angină – cu dureri în gât, roșeață intensă care cuprinde amigdalele și
întregul istm faringian
 în forme grave: tahicardie, hipotensiune.

- Perioada de invazie: 1-2 zile:

27
  angina este de un roșu intens ( ca flacăra ) sau pultacee – cu exudat
cenușiu – în puncte, aspect de false membrane, uneori angina ulcero-
necrotică
 limba încărcată cu un depozit cenușiu albicios, apoi, prin descuamare
mucoasa rămâne roșie – limbă zmeurie.
- Perioada de erupție: 2-3 zile:
 exantem scarlatinos – nu apare la față
 masca Filatov – facies pălmuit, semnul Grozovici-Pastia
 prurit și modificări circulatorii: tahicardie, hipotensiune, colaps în
formele toxice
 oligurie, albuminurie
 simptome neuropsihice: agitație, delir, convulsii, chiar comă.
- Perioada de descuamație: 2-3 săptămâni.

Problemele pacientului:
- hipertermie, durere în gât, vărsături, cefalee
- alterarea confortului, disfagie, edem cerebral infecțios, prurit
- deficit de volum lichidian: deshidratare din cauza consumului mic de
lichide, febră, creșterea metabolismului
- alterarea nutriției – aport insuficient, disfagie, anorexie
- alterarea mucoasei bucale, linguale, limbă încărcată
- izolare socială – boală contagioasă – risc de transmitere
- potențial de complicații
- risc de infecție a tegumentului

Obiective:
Pcientului trebuie să i se:
- atenueze febra, să-i diminueze cefaleea și inflamația faringelui
- atenueze vărsăturile și să aibă o stare mai bună de confort
- pacientul :
 să fie echilibrat hidro-electrolitic
 să evite deshidratarea și să bea lichide
 să nu prezinte suprainfecții ale mucoaselor, tegumentelor
 să fie eliminate riscurile transmiterii infecției
 să nu prezinte complicații: septic, toxice, alergice

28
  să i se reducă anxietatea

Intervenții:
- febra poate fi scăzută prin: ventilare (răcire) sau cu un burete umed
călduț, prișnițe, antitermice, comprese reci pe frunte, cameră aerisită
- ameliorarea inflamației prin: gargară cu ceai de mușețel, bomboane
antiseptice, dezinfecția nazo-faringiană la indicația medicului, analgezice
- ameliorarea confortului prin: combaterea pruritului cu loțiuni de alcool
mentolat
- pentru echilibrul hidro-electrolitic: regim hidro-lacto-zaharat, supe de
legume, zeamă de compot, sucuri de fructe, vitamine
- prevenireainfecțiilor și a complicațiilor:
 se asigură igiena mucoaselor și a tegumentelor
 repaus la pat cel puțin 7 zile pentru prevenirea complicațiilor mai ales
renale
 izolarea în spitalul de boli infecțioase
 urmărirea analizei de urină și a exudatului faringian – timp de 3
săptămâni, repetate periodic. La contacți se efectuează exudat faringian
 dezinfecția: lenjeriei, obiectelor folosite, a veselei, folosirea de ploști
individuale, dezinfecția aerului din cameră
 după afebrilitate, pacientul face zilnic băi calde.
- tratamentul etiologic la indicația medicului :
 se adininistrează penicilină, eritromicină, iar la externare se continuă cu
moldamin
 în formele toxice – gammaglobuline
 în forme cu stare de șoc: HHC

29
 Curs 9
Îngrijirea pacientului cu varicelă
Def. varicela este o boală infecțioasă și foarte contagioasă, cauzată de virusul
varicelozosterian.
Culegerea datelor:
Receptivitatea pacientului:
Date epidemiologice;
Manifestări de dependență ( semne și simptome ):
- leziuni la nivelul tegumentelor și mucoaselor:
 erupție: pe tegumente, macule, papule, vezicule, cruste – aspect polimorf;
 pe mucoasa bucală – veziculele se rup lasând ulcerație cu aspect de aftă
cu dureri la masticație și salivație abundentă.
- febra – care poate lipsi la ¼ din cazuri.

Problemele pacientului:
- alterarea integrității pielii, legată de leziunile veziculare
- risc de alterare a imaginii corporale, legat de cicatricile posibile rămase în
urma gratajului
- risc de infecție a tegumentelor
- potențial de complicații: pneumonie, encefalită variceloasă
- alterarea confortului, legat de prurit
- risc de transmitere a infecției, dacă bolnavul nu se izolează.

Obiective:
Pacientul:
- să-și păstreze intergritatea pielii
- să nu fie expus microorganismelor infecțioase
- să înțeleagă măsurile de control al infecției și al gratajului
- să-și păstreze sentimentul de bună stare și stimă de sine.

Intervenții:
- igiena tegumentelor cu apă alcoolizată

30
- baie numai după căderea crustelor
- pentru ameliorarea pruritului se va folosi alcool mentolat și talc
- igiena cavității bucale
- educația pacientului
- supravegherea pentru a observa semnele complicațiilor: febră, cefalee.

Varicela și zona zoster au același agent etiologic.

Varicela poate apărea după un contact cu herpes zoster sau invers.

31
Curs 10
Îngrijirea pacienților cu hepatită virală acută tip A

Def. Hepatita virală acută este o boală infecțioasă determinată de virusul

hepatitic A cu caracter hepatotrop, provocând o boală generală a organismului și,
mai ales, a ficatului.
Virusul A se găsește atât în materiile fecale, bilă cât și-n sânge. Are mare
rezistență în mediul extern, iar infecția se transmite prin: apă, alimente, obiecte
contaminate.
Perioada de incubație în medie 1 lună, virusul fiind prezent în sânge și-n scaun
din a doua jumătate a perioadei de incubație.
Culegerea datelor:
Receptivitatea pacientului:
Date epidemiologice;
Manifestări de dependență ( semne și simptome ):
- perioada de incubație 14-21 zile
- perioada preicterică 1-10 zile
- febră
- dureri musculare generalizate
- manifestări respiratorii, debut pseudo-gripal
- manifestări digestive: anorexie cu repulsie de alimente, balonare, greață,
vărsături, dureri epigastrice și de cap
- senzație de greutate în hipocondrul drept
- dureri articulare
- erupții de tip urticarian cu prurit
- icter – colorația galbenă a tegumentelor și a sclerelor
- astenie pronunțată, amețeli, somnolență sau insomnie
- irascibilitate
- apatie până la depresie psihică
- oligurie cu urină închisă la culoare – hipercromă
- constipație cu scaune decolorate

32
Hepatita virală poate debuta atipic; în această perioadă ficatul este mărit –
hepatomegalie sunt afectate căile biliare – hipotonie-, stomacul și intestinul-
gastroduodenită, pancreasul- insuficiența secretorie a pancreasului exocrin duce la
perturbări ale digestiei – lipsește lipaza și tripsina, aparatul cardio-vascular –
hipotensiune, bradicardie, sistemul nervos – astenie, depresie, irascibilitate. În
formele severe pot apărea hemoragii digestive, cutanate și mucoase – epiataxis,
gingivoragii.
Există forme de hepatite: inaparente – asimptomatice și forme anicterice.
La un bolnav cu hepatită se cercetează:
- sindromul de hepatocitoliză: distrugerea hepatocitelor- transaminazele
TGP și TGO, aldozele și sideremia cresc din cauza citolizei
- sindromul colestatic: - excreto-biliar, bilio-obstructiv : bilirubina crește,
iar fosfataza alcalină crește în hepatita virală colestatică
- sindromul de inflamație: teste de disproteinemie, electroforeza,
imonoelectroforeza – crește IgM ca răspuns umoral, în covaleșcență
crește și persistă mult timp
- sindromul de deficit funcțional hepatic: testele de coagulare –
protrombina; teste ale metabolismului glucidic – tendințe de
hiperglicemie; teste ale metabolismului lipidic – fosfolipidele cresc,
colesterolul scade
- examenele curente: leucograma și VSH – leucopenie, VSH scăzut sau
normal; examenul urinei: urobilinogen crescut, bilirubină prezentă
- teste specifice de laborator: decelarea antigenului hepatic din materiile
fecale, decelarea anticorpilor anti HAV.

Problemele pacientului:
- hipertermie - legată de starea generală infecțioasă, fără frisoane
- discomfort – legat de prurit, dureri musculare și articulare, manifestări
digestive și catarale
- grețuri, vărsături, anorexie
- afectarea tegumentelor și mucoaselor
- eliminare urinară inadecvată
- constipație sau diaree
- cunoștințe insuficiente despre boală și regimul igieno-dietetic
- anxietate legată de evoluția bolii
- risc de infecții bacteriene sau virale supraadăugate

33
Obiective:
- pacientul să prezinte: o diminuare a febrei, vărsăturilor,grețurilor,
durerilor de cap, a pruritului
- bolnavul să fie hidratat și să aibe o stare bună de nutriție
- confort psihic și fizic ameliorat
- pacientul:
 să se deplaseze la baie, ajutat
 să aibă tegumentele și mucoasele curate și integre
 să prezinte o diureză normală și un tranzit normal
 să fie instruit asupra bolii și a regimului igieno-dietetic
 să cunoască principalele grupe de alimente și conținutul lor în factori
nutritivi: glucide, proteine, lipide
 să nu prezinte anxietate
 să nu prezinte infecții intercurente bacteriene sau virale.

Intervenții:
Toate intervențiile vizează: protejarea ficatului, sprijinirea regenerării celulei
hepatice, corectarea reacțiilor inflamatorii și a altor dezechilibre funcționale,
protejarea bolnavului de infecții și limitarea transmiterii bolii.
- izolarea pacientului în spital cel puțin două săptămâni
- observarea funcțiilor vitale
- asigurarea odihnei: repaus la pat pentru perioada acută, repaus relativ în
convaleșcență, apoi reluarea treptată a activității
- combaterea febrei și a vărsăturilor
- observarea semnelor de deshidratare
- respectarea dietei: mese mici și frecvente: l aînceput dietă lichidă 1,5-
2l/zi, hidro-lacto-zaharat, apoi dietă cu alimente ușor digerabile cu aport
suficient de glucide și aminoacizi; glucidele trebuie să acopere 60-70%
din necesarul de calorii, în formele severe cu perfuzii de glucoză, nu se
va exagera aportul oral; proteinele 1-1,5g/kg corp se asigură prin lapte,
brânză de vaci, legume, apoi carne de pasăre, vită, pește; lipidele în
cantitate de 60-80g/zi sub formă de ulei de măsline, floarea soarelui,
porumb, unt, frișcă, smântână
- asigurarea tranzitului intestinal normal

34
- adininistrarea medicamentelor la indicația medicului: simptomatice,
hepatotrope, vitamine din grupul B, vit C, E, K, în formele severe
corticoizi, iar în icter prelungit coleretice
- educația pacientului:
 pentru cruțarea ficatului – se vor evita alte noxe
 va evita consumul de alimente interzise: prăjeli, grăsimi animale,
conserve, afumături, alcool
 pentru dispendarizarea corectă: 1-3-6-12luni
 informarea pacientului și a familiei despre boală și modul de transmitere
și prevenire a acesteia.

35
Curs 11

Îngrijirea pacienților cu toxiinfecții alimentare

Def. Toxiinfecțiile alimentare sunt boli infecțioase acute, cu caracter

sporadic sau epidemic, care apar în urma consumului de produse alimentare intens
contaminate cu variate bacterii și/sau toxinele acestora, virusuri, protozoare sau
fungi/ciuperci.
Ele se manifectă clinic atât prin tulburări digestive cât și prin fenomene
toxice generale.

Agenții etiologici:
- bacterii: Shigella, Salmonella, Proteus, Clostridium, Stafilococ,
Streptococ
- virusuri: Coxsackie, Echo, Polio
- protozoare: Entameoeba dyzenteriae, Giardia lamblia
- fungi: Candida albicans

Culegerea datelor:
- Receptivitatea pacientului:
- Date epidemiologice:
 dacă este vorba despre un caz sporadic sau individual
 prânzurile ingerate
 alimentele consumate
 în ce condiții au fost preparate și păstrate produsele
 dacă persoana/ persoanele au fost în călătorie într-o zonă cu focare
epidemice sau zone endemice de holeră sau dizenterie
 dacă știe că în anturaj există persoane purtătoare de germeni
 dacă persoana se află sub tratament prelungit cu antibiotice

36
  gravitatea bolii este în funcție de vârstă și starea de sănătate anterioară

Manifestări de dependență ( semne și simptome ):

- apar după o incubație de : 12-36 ore –salmonelle
1-4 ore - stafilococ

8-24 ore – botulism

1-3 săptămâni – giardia lamblia
- debutul este brusc cu:
 salivație, greață, vărsături, colici abdominale, diaree
 cefalee, lipotimie, amețeli
 stare de rău general, febră
 tegument palid acoperit cu sudori reci
 hipotensiune arterială până la colaps
 șoc infecțios

Problemele pacientului:
- deshidratare cu dereglări hidro-electrolitice
- vărsături, diaree
- discomfort din cauza tulburărilor digestive, a stării de rău produs de
toxinele – endotoxinele- ajunse în sânge
- cefalee
- hipertermie din cauza stării infecțioase și deshidratării
- tulburări circulatorii
- anxietate

Obiective: pacientul :
- să nu mai prezinte semne de deshidratare
- să i se diminueze vărsăturile
- să aibă tranzit intestinal ameliorat
- să nu prezinte cefalee, colici
- să prezinte temperatura în limite normale
- să prezinte TA în limite normale

Intervenții:
- asigurarea repausului la pat
37
- se asigură o dietă hidrică, de pot adininistra 4-5l/zi, treptat se introduc
alimente ca: orez, morcovo, brânză de vaci, pâine prăjită, iar în funcție de
toleranță se ajunge la o alimentație normală
- se asigură reechilibrarea hidroelectrolitică
- se adininistrează medicația prescrisă de medic: simptomatice,
spasmolitice, dezinfectant intestinal, iar în formele grave corticoterapie
- educația pacientului – să știe:
 să prevină contaminarea alimentelor
 să evite consumul de maioneză păstrată în condiții necorespunzătoare de
temperatură, creme preperate din ouă de rață
 să evite consumarea alimentelor suspecte prin control organoleptic.

38
 BIBLIOGRAFIE

1. Bocârnean D. - „Boli infecţioase şi epidemiologice", Editura Medicală

Bucureşti 1993;
2. Cupşa A., Boli infecţioase transmisibile, Ed. Medicală Universitară, 2007
3. Titircă L., Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească,Bucureşti,
2000
3. Titircă L., ş.a., Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngijiri
corespunzătoare nevoilor fundamentale, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2003
4. Titircă L., ş.a., Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 2000
5. Titircă L., ş.a., Nursing. Tehnici de evaluare şi îngijiri acordate de asistenţii
medicali, Editura Viaţa Medicală Românească, Buc, 2001
6. Voiculescu M., Boli infecţioase, Editura Medicală Bucureşti, Editia a III- a,
1990

39