Sunteți pe pagina 1din 87

1 /2020

35)
e
4(
aprl
ii
nr.
DEVORBĂCUIEROM.DIONI
SIEIGNATDE

eu
LAMĂNĂSTI
REA„SFÂNTULI
LIE”DINALBAC

Dumnez

Credi
nțaî
nÎnvierealui
Hris
tos
estet
emeli
aînvieri
inoast
re”
DEVORBĂCUDR.BI
OETI
CIAN

ui
al
VI
RGILI
UGHEORGHE
Vac
cinur
il
eși
pandemi
a

at
udec
MARI
DUHOVNI
CIDESPRECRI
ZAACTUALĂ:


Celmai
def
ol
osPo
stMa
re

:
uiJ
dinvi

ano
ast
ră”
ul
emanumăr
T
scrisoare de început | pag. 1 pag. 40 | cuvântul duhovnicului
Nicolae Steinhardt: De vorbă cu Ierom. Dionisie Ignat:
„Liberi sunteţi să alegeţi!” „Credința în Învierea lui Hristos...”

editorial | pag. 3 pag. 48 | teologica


Cu Dumnezeu sau cu lumea?, Sfântul Ioan de Shanghai și San Francisco:
de Virgiliu Gheorghe „Atunci tămăduirea ta se va grăbi”

prăznuiri | pag. 5 pag. 51 | cu noi este Dumnezeu


Mitropolitul Pavel al Alepului: „Fericiţi cei ce plâng, căci aceia se vor mângâia”(II)
„Prigoana și mucenicia
sunt slava Bisericii” (I) pag. 56 | minuni
„Nu am oprit Împărtășania!”
școala părinților | pag. 11
Copilul și imaginea mea de părinte, pag. 61 | cuvinte vii
de Psih. Irina Petrea „Biserica de altădată”,
de Sergiu Ciocârlan
pag. 17
Rețelele de socializare...(VI), pag. 65 | războiul nevăzut
de Lect. univ. dr. Andrei Drăgulinescu Cum vom trăi mai departe?

știința de a iubi | pag. 20 pag. 68 | al optulea veac


Părintele Vasilios Voloudákis: Marina Ioana Alexandru:
„Chiar vreți să existați?” „Miza este sufletul omului” (II)

„sub aripile Lui” | pag. 24 pag. 73 | interviu


Mari duhovnici despre criza actuală: De vorbă cu Dr. Bioetician Virgiliu Gheorghe:
„Cel mai de folos Post Mare Vaccinurile și pandemia
din viața noastră”
pag. 82 | actualități
dialog cu cititorii | pag. 38
Moarte și Înviere pag. 84 | concursuri
SCRISOARE DE ÎNCEPUT 1

NICOLAE STEINHARDT

„Liberi sunteţi să alegeţi!”


Pentru a ieși dintr-un univers concentraţionar
‒ și nu e neapărat nevoie să fie un lagăr, o tem-
niţă ori o altă formă de încarcerare ‒ există so-
luţia credinţei. Despre aceasta nu va fi vorba
în cele ce urmează, ea fiind consecinţa harului
prin esenţă selectiv.
Cele trei soluţii la care ne referim sunt strict
lumești, au caracter practic și se înfăţișează ca
accesibile orișicui.

SOLUŢIA ÎNTÂI
În „Primul cerc”, Alexandru Isaievici o menţi-
onează pe scurt, revenind asupră-i în volumul
I al „Arhipelagului Gulag”. Ea constă, pentru
oricine pășește peste pragul Securităţii sau al-
tui organ analog de anchetă, în a-și spune cu
hotărâre: în clipa aceasta chiar mor. Dacă așa
„Altă cale de a înfrunta cercul de fier e
gândește, neșovăitor, insul e salvat. Nu i se mai foarte îndoielnic să găsiţi” (N. Steinhardt)
poate face nimic. Nu mai are cu ce fi ameninţat,
șantajat, amăgit, îmbrobodit. Nu mai are după
ce jindui, ce păstra sau redobîndi, pe ce își vinde și o haimana. Își petrece mai toată vremea în
sufletul, liniștea, onoarea. pușcării ori lagăre de muncă, doarme pe unde
Se cere însă, firește, ca hotărârea să fie fermă, apucă. Hoinărește. Pentru nimic în lume nu
definitivă. Te declari decedat, primești a te în- intră în sistem, nici măcar în cea mai neînsem-
voi morţii, desfiinţezi orice speranţă. Riscul nată, mai păcătoasă, mai neangajantă slujbă.
unei cedări, al consimţirii la denunţ, al unei Un asemenea om, aflat în marginea so-
recunoașteri fanteziste a pierit cu desăvârșire. cietăţii, e și el imun: nici asupra lui nu au
de unde exercita presiuni, nu au ce-i lua, nu
SOLUŢIA A DOUA au ce-i oferi. Îl pot oricând închide, hărţui,
Este cea găsită de unul din personajele căr- dispreţui, batjocori: dar le scapă. Și-i slobod
ţii „Înălţimile găunoase”. Personajul e un la gură, vorbește de istov, dă glas celor mai
om tânăr, prezentat sub porecla alegorică primejdioase anecdote, nu știe ce-i respectul,
„Zurbagiul”. Soluţia stă în totala neadaptare toate le ia de sus, spune ce-i trece prin minte,
la sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, rostește adevăruri pe care ceilalţi nu-și pot în-
nu are acte în regulă, nu e în câmpul mun- gădui să le șoptească. E copilul din povestea
cii; e un vagabond, un parazit, un coate-goale regelui gol, a lui Andersen. E bufonul regelui
2 SCRISOARE DE ÎNCEPUT

Lear. E lupul din fabula ‒ și ea îndrăzneaţă ‒ a erele, toţi eonii, toate timpurile și toate continuu-
lui La Fontaine: habar nu are de zgardă. murile spaţio-temporale și toate astrofizicile new-
E liber, liber, liber. toniene ori relativiste au luat fiinţă și există numai
pentru ca să fi putut fi exprimate aceste cuvinte
SOLUŢIA A TREIA ale lui Bukovski.
Ea se rezumă: în prezenţa tiraniei, asupririi,
mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, CONCLUZIE
primejdiilor, nu numai că nu te dai bătut, ci Tustrele soluţii sunt certe și fără greș.
dimpotrivă, scoţi din ele pofta nebună de a trăi Altele pentru a ieși dintr-o situaţie-limită, dintr-
și de a lupta. un univers concentraţionar, din mrejele unui
În martie 1939, Churchill îi spune Marthei proces kafkian, dintr-un joc de tip domino, labi-
Bibescu: „Va fi război. Praf și pulbere se va alege rint sau cameră de anchetă, din teamă și panică,
din imperiul britanic. Moartea ne pândește pe din orice cursă de șoareci, din orice coșmar feno-
toţi. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani”. menal nu știu să existe. Numai acestea trei. Însă
Cu cât îţi merge mai rău, cu cât sunt greutăţile oricare din ele e bună, suficientă și izbăvitoare.
mai imense, cu cât ești mai lovit, mai împresu- Luaţi aminte: Soljeniţîn, Zinoviev,
rat ori mai supus atacurilor, cu cât nu mai între- Churchill, Bukovski. Moartea consimţită, asu-
vezi vreo nădejde probabilistică și raţională, cu cât mată, anticipată, provocată; nepăsarea și obrăz-
cenușiul, întunerecul și vâscosul se intensifică, cu nicia; vitejia însoţită de o veselie turbată. Liberi
cât pericolul te sfruntează mai direct, cu atât ești sunteţi să alegeţi. Dar se cuvine să vă daţi seama
mai dornic de luptă și cunoști un simţămînt de că ‒ lumește, omenește vorbind ‒ altă cale de
inexplicabilă și covârșitoare euforie. a înfrunta cercul de fier ‒ care-i în bună parte
Cu soluţia Churchill se identifică și solu- și de cretă (vezi „Starea de asediu” a lui Camus:
ţia Vladimir Bukovski. Bukovski povestește că, temeiul dictaturii e o fantasmă: frica) ‒ e foarte
atunci cînd a primit prima convocare la sediul îndoielnic să găsiţi.
KGB, n-a putut închide un ochi toată noaptea. Veţi protesta, poate, considerând că soluţi-
Firesc lucru, își va spune cititorul cărţii sale de ile subînţeleg o formă de viaţă echivalentă cu
amintiri, cum nu se poate mai firesc: nesiguranţa, moartea, ori mai rea ca moartea ori implicînd
frica, emoţia. Dar Bukovski urmează: „N-am mai riscul morţii fizice în orice clipă. Asta așa este.
putut dormi de nerăbdare. Abia așteptam să se Vă miraţi? Pentru că nu l-aţi citit pe Igor
facă ziuă, să fiu în faţa lor, să le spun tot ce cred eu Safarevici, pentru că încă nu aţi aflat că totali-
despre ei și să intru în ei ca un tanc. Fericire mai tarismul nu e atât închegarea unei teorii econo-
mare nu-mi puteam închipui”. mice, biologice ori sociale, cât mai ales mani-
Iată de ce n-a dormit: nu de teamă, de îngri- festarea unei atracţii pentru moarte. Iar secretul
jorare, de emoţie. Ci de nerăbdarea de a le striga celor ce nu se pot încadra în hăul totalitar e sim-
adevărul de la obraz și de a intra în ei ca un tanc! plu: ei iubesc viaţa, nu moartea.
Cuvinte mai extraordinare nu cred să se fi pro- Moartea, însă, cine, Singur, a învins-o? Cel ce
nunţat ori scris vreodată în lume. Și mă întreb ‒ cu moartea o a călcat. n
nu pretind că e așa cum spun eu, nu, câtuși de pu-
ţin, mă întreb doar, nu pot să nu mă întreb ‒ dacă Din „Jurnalul fericirii” (Ed. Dacia, 1994)
nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de
galaxii, fiecare cu miliarde de sori și cel puţin câ- Grupaj realizat
teva miliarde de planete în jurul acestor sori, toate de Anca Stanciu
LOREM IPSUM 3

Cu Dumnezeu sau cu lumea?


Adevărul? Care este adevărul despre tot ce ni se cu multă stăruinţă și dragoste, rugându-se în
întâmplă? Și nu mă refer la agresivitatea virusu- același timp Domnului să-i dăruiască și lui această
lui sau la câţi vor muri, nici la faptul că statul boală, ca să se mântuiască. Trebuie să știm că, în
ne va obliga să ne închidem în case sau la dicta- acea vreme, tuberculoza nu se vindeca, iar cei care
tura care va urma. Mă gândesc în primul rând se îmbolnăveau ‒ mai ales în condiţiile de umidi-
la modul în care stă lumea noastră astăzi în faţa tate, de lipsă de hrană adecvată și îngrijire medicală
Adevărului. Câtă relevanţă mai are El pentru din Sfântul Munte ‒ nu aveau foarte multe șanse
mulţimea apăsată de știrile rele ce se revarsă din de viață. În fine, Domnul nu i-a ascultat cererea,
mass-media? În ce măsură Îl mai luăm noi în Sfântul murind mulţi ani mai târziu, având vestire
calcul pe Dumnezeu, supuși panicii, groazei că de la Maica Domnului despre ziua în care avea să
vine moartea? Dar care moarte? plece la Domnul, cu șapte ani înainte. Sfântul Iosif
Am recitit de curând „Stareţul meu, Iosif Isihastul nu avea dezinfectanți cu care să se spele pe
Isihastul” și am găsit acolo un episod cutremură- mâini după ce intra în contact cu bolnavul și nici
tor, pe care însă îl vedem adesea în viaţa Bisericii, costume de protecţie. De altfel, nu se spăla nicio-
mai ales în epoca pe care modernitatea o stigmati- dată. Era numai piele și os, fiind unul dintre cei
zează drept „Evul Mediu întunecat”. Sfântul Iosif mai mari asceţi ai timpurilor moderne. Așadar, un
Isihastul îl primește în obștea sa pe un tânăr bolnav teren tocmai bun pentru o boală infecţioasă, cel
de tuberculoză, care, din dragoste pentru Maica puţin la fel de contagioasă ca și Covid-19.
Domnului, voia să-și sfârșească viaţa în Sfântul Un alt exemplu: în Vechiul Testament, David
Munte. Și nu numai că-l primește în obște, după primește înștiinţare de la Domnul că va suferi o
ce toți îl alungaseră, dar îl și îngrijește îndeaproape, pedeapsă cumplită pentru păcatul numărării
4 EDITORIAL

poporului, dându-i să aleagă între trei posibilități:


să fie șapte ani foamete în țară, să fie trei luni fugărit
de vrăjmașii săi sau să fie trei zile de ciumă în țară
cf. 2 Regi 24:13.
Și David a ales ciuma, ca pedeapsa să nu
vină prin oameni, ci direct din mâna Domnului.
Iar ciuma a secerat poporul până când Domnul a
primit pocăinţa lui David și a poporului. Atunci
ciuma a încetat dintr-odată, la fel de brusc precum
a pornit. Tot astfel au încetat mai toate epidemiile
de ciumă și holeră de-a lungul istoriei. Nu pen-
tru că oamenii se spălau pe mâini, lucru lăuda-
bil, de altfel, ci pentru că, în marea Sa milostivire,
Domnul Dumnezeu punea capăt bolii ce pătrun-
sese în popor mai degrabă pentru pocăința de pă-
catele lui decât din alte motive.
Acum însă toate aceste lucruri par istorioare
frumoase, dar fără relevanţă, estompându-se pe
fondul valului de ameninţare pe care îl ridică mass-
media, ce amplifică paroxistic cifrele și spaima.
Câţi oameni au murit cu adevărat de coronavirus
în România? Oricum, ni se sugerează că vor fi sute producând o ruptură uriașă față de tot ceea ce ne
de mii de morţi. Mai mult decât atât, forţa de su- reprezentam noi despre lume?
gestie a mesajului mediatic ne face să ne simţim În toată această nebunie, dacă vom continua
de parcă ne-am număra noi înșine printre primii să ne punem toată nădejdea în cele lumești, cu si-
candidaţi. „Nu va scăpa nimeni!”, ni se sugerează. guranţă vom rămâne singuri și neajutoraţi. Lumea
Asta face ca oamenii să fie stăpâniți de frică atunci se află la o răscruce, iar popoarele ortodoxe au aici
când se întâlnesc unul cu altul. „Celălalt” devine cel mai important cuvânt de spus, căci pentru sfin-
dușmanul numărul unu al societăţii dacă nu-și ia tele Liturghii mai ţine Domnul lumea. Dacă ne
măsurile de prevedere. Trebuie ostracizat și înlătu- vom întoarce cu pocăinţă la Domnul, toate aces-
rat dintre noi, în numele binelui colectiv. tea vor trece ca un fum, iar noi, deși trăim într-o
Unde mai este cuprins Domnul Hristos în lume atât de potrivnică lui Hristos, vom ieși întă-
această ecuație? Oare a părăsit și El lumea, intrând riţi. Dacă însă ne vom supune neputincioși duhu-
în carantină, până când epidemia va putea fi con- rilor stăpânitoare ale lumii, încrezându-ne mai cu-
trolată de oameni prin ultimele biotehnologii ge- rând în mijloacele lor de prevenţie, odihnindu-ne
netice? Oricum, noi așa ne comportăm, de parcă conștiinţa cu tot felul de justificări, uitând deopo-
am fi uitat că Îl avem pe Dumnezeu, iar gândul la trivă că Domnul Dumnezeu ne veghează și că nu-
moarte ne înspăimântă atât de tare, încât ne pu- mai de la El este milostivirea, atunci vremuri mult
nem toată nădejdea în proviziile pe care ni le facem, mai grele vor veni peste noi.
în mijloacele de protecţie, în hotărârile puternici- Spun Sfinţii că mintea tulburată este tronul
lor zilei. Să ne închipuim că peste o lună sau două diavolului. Oare această furtună de gânduri și frici
lucrurile vor intra în normal? Sau să înţelegem că, pe care mass-media a ridicat-o în mintea și inima
cel mai probabil, pandemia va schimba complet oamenilor de pretudindeni nu ne arată toată ră-
paradigma legislaţiei și a societăţii, în ansamblul ei, utatea și viclenia a ceea se înstăpânește astăzi prin
EDITORIAL 5

aceste mijloace? Dragostea este înlocuită de frică, dintre ultimele certări pe care le va mai primi
raţiunea este inhibată de teroare, iar fapta bună, omenirea. Căci, așa cum spune Sfântul Maxim
paralizată de teama contaminării. Egoismul lui Mărturisitorul, peste aceia care nu s-au înfrânat
„Eu trebuie să trăiesc!” cucerește lumea. De toate de bunăvoie vor veni necazurile, iar dacă nici pe
aceste lucruri trebuie să ne fie cu adevărat frică. acestea nu le vor răbda, atunci va urma părăsirea
Domnului. Așadar lumea, în ansamblul ei, dacă
„CĂTRE TINE TOT nu se va pocăi, va fi lăsată pentru o vreme în pără-
TRUPUL VA VENI” sire pe mâna „babilonienilor”, iar de nu vom avea
De ce s-a ajuns aici? Și poate ar trebui să ne pu- pocăinţă, mai mari rele vor urma.
nem mai des această întrebare. În anii din urmă, Nu, nu cred că este acesta sfârșitul, ci doar
nu o dată, am observat degenerarea la care a începutul unui proces orwelian, un punct de
ajuns lumea, care nu mai face diferenţa între un cotitură în istoria lumii, când mai ales noi,
bărbat și o femeie. La Referendumul pentru fa- creștinii, fie ne trezim la viaţa în Hristos cu
milie, chiar la noi în ţară, tributari manipulărilor multă pocăinţă și lacrimi pentru lume, cu multe
mediatice sau, pur și simplu, din afecţiune pen- fapte de milostenie și vădită dragoste pentru
tru cei așa-ziși „altfel decât noi”, prea mulţi din- aproapele, fie ne vom alătura mulţimilor ce-
tre români s-au ridicat împotriva Cuvântului lui lor fără de chip, stăpânite de spaimă și teroare.
Dumnezeu. Suntem campioni europeni la vi- Sfârșitul va veni atunci când cel viclean, ucigă-
deo-chat-uri și fete vândute „la produs” pe piaţa tor de oameni dintru început, prin nălucirile
mondială. Destrăbălarea, avorturile, nesimţirea plăcerii și ale fricii de moarte, se va face stăpân
duhovnicească și multe altele, pe care nici nu ar peste inima oamenilor de pretudindeni, când
trebui să le mai amintim, au devenit starea de urâciunea pustiirii se va așeza în locul cel sfânt
fapt pentru milioane de români. Aceasta era lu- cf. Matei 24:15
, când mulţimile vor căuta un salva-
mea al cărei curs, cu numai câteva luni în urmă, tor din lumea aceasta, iar el nu va întârzia să
credeam că numai căderea curentului electric îl vină, pentru că este dorit și așteptat. O vreme,
va mai putea stăvili cumva. va pretinde că Îl înlocuiește pe Hristos, până
Ei bine, Domnul a îngăduit ca tot prin cei care când Domnul Însuși va veni pe norii cerului ca
ne-au sedus și ne-au făcut dependenţi de lucrurile să le reașeze pe toate în rânduiala lor.
întunericului să ne primim și pedeapsa, mai ales În faţa acestei perspective eshatologice, ne
în trupurile noastre. Așa s-a ajuns că nu mai avem putem întreba ce relevanță mai poate avea amenin-
voie să ne părăsim casele, și poate astfel vom reuși ţarea unui virus, oricât ar fi el de patogen? Oricum,
să ne cunoaștem mai bine unii pe alţii. Ni se vor de pe urma acestei pandemii nu vom primi și nu
împuţina mijloacele de trai și vom vedea, de ne- vom avea decât ceea ce așteptăm, de la Domnul
voie, ce înseamnă înfrânarea. Nu mai suntem lă- sau de la lume. Lumea însă nu ne iubește, oricât ar
saţi să mergem în biserici, ca să înţelegem cât de încerca să ne-o sugereze. Așadar, răspunsul nostru
mare era acest lucru pe care atât de mult îl negli- la această pandemie rămâne unul singur: „Ţie Ţi
jam. S-au abolit chiar și toate drepturile omului se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion, și Ţie ţi se
din care mulţi își făcuseră un dumnezeu. Acum va împlini făgăduinţa în Ierusalim. Auzi rugăciu-
omenirea a rămas descoperită în faţa fiarei ce-și nea mea, către Tine tot trupul va veni. Cuvintele
arată dinţii. A sosit și vremea ei, adică a apocalip- celor fără de lege ne-au biruit pe noi, și nelegiuirile
sei, a descoperirii despre care ne vorbește Scriptura. noastre Tu le vei curăţi” Psalmi 64:1-3. n
Oare vom înţelege ceva din toate acestea,
în afara regulilor de igienă? Probabil că este una Virgiliu Gheorghe
6 PRĂZNUIRI

MITROPOLITUL PAVEL AL ALEPULUI (1959 - †)

„Prigoana și mucenicia
sunt slava Bisericii” (I)
„Pavel este cu siguranță episcopul prigonit al epocii noastre.
Poate că este și un mucenic al epocii noastre. Dacă trăiește,
îi dăruim rugăciunile noastre; dacă se află în Împărăția Cerurilor,
îi cerem mijlocirile. În definitiv, prigoana și mucenicia sunt adevărata
slavă a Bisericii, pentru că totdeauna după Cruce urmează Învierea.
Niciodată Biserica nu și-a plâns mucenicii, ci s-a slăvit prin ei”.
(ÎPS Nicolae al Mesoghiei, mai 2016)

Pe 24 iunie 2016, Mitropolitul Pavel al o trăiește «în trupul ei» Biserica noastră, [a
Alepului trimitea o scrisoare deschisă tutu- Antiohiei,] cu care împreună sufăr, aici, în «ce-
ror întâi-stătătorilor și episcopilor ortodocși, lula» îndepărtată în care mă aflu”1.
„oriunde s-ar afla, fie în Creta” (atunci avea Pe 22 aprilie 2013, cu câteva zile înainte
loc Sinodul Panortodox din Creta, 16-26 iu- de Săptămâna Patimilor, Mitropolitul Pavel
nie 2016), fie „altundeva”. Mitropolitul era de fusese răpit de o grupare de extremiști, îm-
trei ani ostatic al forțelor paramilitare islamiste preună cu Arhiepiscopul catolic de rit orien-
care stăpâneau teritoriile dintre nord-vestul tal al Alepului, Gregorios Yohanna Ibrahim.
Siriei și sudul-estul Turciei. Scrisoarea fusese Cei doi plecaseră din Alep, într-o Toyota
scrisă în prima săptămână după Duminica condusă de Fatha Allah Kabboud, pentru
Cincizecimii a anului respectiv și transmisă a negocia eliberarea a doi preoți (Pr. Maher
tuturor fraților săi episcopi pe 24 iunie. Mahfouz, un ortodox, și Pr. Michel Kayyal,
Iată ce le scria: „Lanțurile mele sunt o le- un catolic armean), răpiți de grupări jihadiste
gătură a unității noastre, pentru că nu ați în- ostile regimului Assad, care pe atunci contro-
cetat să vă rugați pentru mine în acești trei lau teritoriile de la est de mitropolia siriană.
ani de când Domnul mi-a încredințat această Într-un sat situat la 20 de kilometri de Alep,
neobișnuită «misiune în Biserică», în care mă mașina a fost blocată de grupul de teroriști,
aflu din pricina răpirii mele. Această rugăciune iar șoferul, tată a trei copii, a fost pe loc
a creat o unitate între noi, care a fost și va ră- împușcat în cap, pentru că a opus rezistență.
mâne cea mai vie «însoțire» și o expresie plenară Răpirea nu a fost revendicată niciodată de
a «sobornicității» Bisericii noastre Ortodoxe. nici o grupare.
Nu mă îndoiesc că numele meu este în inimile Timp de aproape șapte ani, adică până în
voastre, într-un timp în care trăim cu toții ca- ianuarie 2020, nu s-a știut mai nimic despre
tastrofa mileniului nostru, experiență pe care soarta celor doi. La începutul acestui an însă,
PRĂZNUIRI 7

Răpirea și detenția celor doi mitropoliți din


Alep a avut loc în zone care, la momen-
tul respectiv, se aflau sub controlul acestor
Servicii Secrete străine, însă un asemenea act
cu greu s-ar fi putut realiza fără susținerea
„teroriștilor ordinari”. Dispariția celor doi
mitropoliți a fost însoțită de multă dezinfor-
mare; de pildă, la câteva zile după răpirea lor,
s-a lansat informația falsă că au fost eliberați
și că s-ar îndrepta către catedrala catolică de
rit oriental din Alep, unde au și fost așteptați
în van de o mulțime de credincioși.
Între altele, reconstituirea susține că cei
doi arhiepiscopi au fost torturați și că, în
2015, unul dintre ei s-ar fi aflat într-o uni-
tate medicală din Antiohia, în provincia turcă
Hatay. De asemenea, investigația afirmă că
cei doi episcopi au fost uciși și îngropați într-
un loc nespecificat, în decembrie 2016, pe
Foto: The Ascetic Experience

când era iminentă recucerirea zonelor de la


est de Alep de către armata siriană.
Așadar, cu doar câteva luni înainte de
execuția sa, Mitropolitul Pavel le scria tuturor
ierarhilor ortodocși: „Simt că ceea ce ne unește
„Ceea ce ne unește cel mai mult cel mai mult în aceste zile sunt lanțurile mele.
în aceste zile sunt lanțurile mele” Nu m-au deprimat, pentru că «împlinesc, în
(Mitropolitul Pavel al Alepului) trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos
pentru trupul Lui, adică Biserica» Coloseni 1:24,
„Agenzia Fides”, una dintre agențiile de știri cunoscând și eu pătimirile pe care le trăiește
ale Vaticanului, a dat publicității un raport un întreg popor și le suferă o întreagă regiune,
publicat pe platforma medium.com de către pătimiri ce tulbură o lume întreagă. Fără în-
Mansur Salib, un cetățean sirian din Statele doială, de fapt, «ne-am făcut priveliște lumii
Unite, care susținea cu argumente că cei doi și îngerilor și oamenilor» I Corinteni 4:9”.
episcopi au fost răpiți și uciși de militanți ai
grupării de rebeli Nour al-Din al-Zenki, care „O NEOBIȘNUITĂ MISIUNE”
lupta împotriva regimului lui Assad. Potrivit Mitropolitul Pavel vorbește în epistola sa des-
„Amnesty International”, gruparea este res- pre o misiune neobișnuită încredințată lui
ponsabilă de răpirea și torturarea mai multor de Dumnezeu, aceea de slujitor „într-un loc
jurnaliști și lucrători umanitari în intervalul din care lipsește Lumina și Viața adevărată,
2013-2016. unde făptura Sa, creată după chipul Său, su-
Investigațiile au dat la iveală și implica- feră, unde dreptatea nu există și nu este cu-
rea Serviciilor de Informații turce, saudite noscută cf. Psalmul 102:16”, după cum mărturisea
și americane în susținerea acestor grupări. un ucenic al Preasfințitului Pavel, actualul
8 PRĂZNUIRI

Mitropolit antiohian al Buenos Aires-ului și Cerurilor. Cred cu tărie că creștinismul este


toată Argentina, Siluan2. „Acolo, în numele tu- pregătire pentru Împărăția Cerurilor, iar noi
turor celor încercați, Mitropolitul Pavel aduce încercăm să transmitem acest duh. Prin dia-
Jertfa cea nesângeroasă, dar și Rugăciunea ne- logul de zi cu zi cu cei de alte credințe, mai
încetată pentru mântuirea credincioșilor. De ales cu Islamul – și cred că acesta este rolul cel
aceea, păstrând proporțiile, așa cum Domnul a mai important al creștinismului în Orientul
lipsit trei zile în iad pentru a-i aduce la viață pe Mijlociu – îi îndemnăm și îi determinăm să
cei morți, la fel și ierarhul nostru lipsește pen- reinterpreteze acele puncte fanatice din reli-
tru a aduce nădejdea și mângâierea” acolo unde gia lor. Da, toate religiile vorbesc despre iu-
oamenii însetează după ele. Pentru noi, cei bire, dar, ca să spunem lucrurilor pe nume,
atât de închiși în siguranța și confortul nostru unele religii conțin și elemente de fana-
cotidian, este de-a dreptul uimitoare această tism, atunci când propovăduiesc superiori-
înțelegere a răpirii și suferinței. Mitropolitul tatea credincioșilor lor față de toți ceilalți,
Pavel însă le-a primit ca pe un prilej de a-L pro- susținând că ceilalți sunt fără de Dumnezeu
povădui pe Hristos într-o lume stăpânită de în- și deci vrednici de moarte”.
tunericul necunoștinței. Această misiune asumată de Mitropolitul
De altfel, în ultimul său interviu, acor- Pavel are „o importanță vitală, pentru că
dat canalului de televiziune Pemptousia. lumea de azi nu știe cum să se raporteze la
gr3, spunea: „Ortodoxia este cea mai curată violența care se exercită peste tot, culminând
învățătură, cea mai departe de politică ‒ cu terorismul. Azi este nevoie de voluntari
Ortodoxia este pregătirea pentru Împărăția cu «duh stăpânitor» și «smerit» Psalmul 50:13,18
PRĂZNUIRI 9

pentru această misiune, de oameni care să păstor al turmei încredințate lui, renăscând o
stea în prima linie și în spatele acesteia, este întreagă eparhie. Prima sa grijă, după ce a fost
nevoie de oameni care să știe să înfrunte cu ales episcop, a fost să ajute la renașterea vieții
«duhul Domnului» Luca 4:18 toată această cru- monahale pe aceste meleaguri cu o veche și
zime. Da, sunt puțini lucrătorii pe acest puternică tradiție, ale cărei rădăcini coboară
«câmp» special al Domnului ‒ nu pentru că până la Sfântul Simeon Stâlpnicul, ajungând
nu există, căci lucrători sunt mulți, ci pentru ca în perioada de înflorire creștină să aibă
că, așa cum spunea Mitropolitul Pavel, «acești 400 de mănăstiri isihaste. În prezent însă nu
lucrători mulți se gândesc le ei înșiși» și nu se mai exista nici una. Mitropolitul a întemeiat
dăruiesc Domnului pentru nici o slujire! De Mănăstirea de maici „Buna Vestire” din Alep,
aceea, pilda ierarhului este foarte importantă care a făcut un adevărat apostolat în rândul
și foarte necesară pentru noi”, mărturisea tot familiilor, tinerilor și copiilor din zonă. După
Mitropolitul antiohian al Argentinei4. agravarea conflictului militar, obștea de maici
s-a refugiat în Grecia.
CINE ESTE MITROPOLITUL PAVEL? De asemenea, bunul păstor a format o
Pavel (Boulos) Yazigi s-a născut în 1959, în întreagă generație de preoți vrednici, cărora,
orașul Latakia din Siria, într-o familie evlavi- prin omilii și cursuri teologice ținute de el
oasă, vestită pentru cultura și virtuțile ei. Tatăl însuși, le-a insuflat dragostea de viața litur-
său, Manah, sirian, a fost profesor de limba gică și râvna de a propovădui cuvântul lui
arabă și poet, iar mama sa, Roza Moussi, li- Dumnezeu în condiții vitrege, într-o lume
baneză, era o femeie cu o credință foarte vie. multiculturală și multireligioasă ‒ în Alepul
Are trei frați, dintre care unul este actua- supranumit de catolici „al doilea Vatican”, iar
lul Patriarh al Antiohiei, Preafericitul Ioan al de musulmani, „a doua Mecca”. Sublinia și
X-lea, iar sora sa este monahie. Ca și fratele revenea asupra faptului că „Preotul călăuzește
său, Preafericitul Ioan, Pavel a slujit cu râvnă întâi de toate prin faptele și pilda sa”, că im-
Biserica încă din tinerețile sale. După ce în portantă este viața pe care o transmite, înainte
1985 a absolvit Ingineria civilă la Universitatea de discursul și cultura sa teologică.
Tishreen, a fost hirotonit diacon, apoi a stu- I-a iubit mult pe tineri, s-a îngrijit de ei cu
diat Teologia la Universitatea din Tesalonic, toate puterile și dragostea sa, înțelegând că lor
unde a obținut licența în 1989, apoi un le va încredința prețioasa moștenire pe care
masterat în 1992, urmat de un doctorat în la rându-i o primise. Le spunea: „Vă vorbesc
Teologie, cu tema „Eshatologie și etică: fun- vouă, tinerilor, pentru că în mâinile voastre
damentul eshatologic al vieții în Hristos, după punem ceea ce am iubit mai mult și pentru
învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur”. A stu- care ne-am ostenit atât. Dăruirii voastre că-
diat, de asemenea, în Sfântul Munte. În 1992 tre Hristos îi încredințăm viitorul, pe umerii
a fost hirotonit preot și a devenit Profesor de voștri punem soarta Numelui lui Hristos. Voi
Etică, Patrologie și Omiletică la Institutul sunteți vestitorii harului pe pământ. Lumea
de Teologie „Sfântul Ioan Damaschinul” al caută harul și pacea. Da, lumea însetează
Universității din Balamand, Liban. Din 1994 după cuvântul lui Dumnezeu și după glasul
a fost decan al acestei instituții, iar în 2000 a Lui! Copiii mei, sunteți fiii Luminii: oriunde
fost ales Mitropolit al Alepului. v-ați afla, dați mai departe Lumina!”.
Mitropolitul Pavel a fost dintru înce- Îi îndemna să fie liberi, să țintească sus,
put un ostenitor de „linia întâi”, ca adevărat să aibă visuri mari și să lupte pentru a și le
10 PRĂZNUIRI

realiza: „Tinerețea este vârsta Ortodoxiei, să renască vestita școală de iconografie de la


pentru că este vârsta libertății. De orice îi poți Alep, atât prin expunerea și conservarea ca-
lipsi pe tineri, numai de libertate, nu. Să fiți podoperelor ei, cât și prin formarea de noi
cu luare-aminte ca așteptările de la viață și vi- iconari adevărați.
surile voastre să nu fie mărunte și să luptați Însă, mai presus de toată această uriașă lu-
pentru ele până la capăt, oricât de irealiza- crare de apostolat ‒ care a fost, în chip văzut,
bile ar părea! Năzuințele și visele voastre să fie cu totul distrusă de război ‒, Mitropolitul
totdeauna în sânul Bisericii, atunci ea însăși Pavel a așezat lucrarea lăuntrică și dragostea,
se va îngriji să le sfințească și să pună peste pe care nici un război și nici o catastrofă nu
ele pecetea unui sens autentic”. Le mai arăta o pot distruge. Spunea: „Fiii mei, rugăciu-
că viața își dobândește sensul cel mai înalt nea este hrana noastră; postul este fortăreața
când este dăruită deplin lui Hristos: „Iubiții noastră; slujirea aproapelui este viața noastră,
mei, viața v-o câștigați atunci când o jertfiți iar dragostea, iubiții mei, este rampa de lan-
pentru Biserică și în Biserică”. Lucru pe care sare pentru orice izbândă în viață”.
Mitropolitul Pavel l-a făcut ‒ el, cel dintâi. Această lucrare lăuntrică a sa a dus-o până
la identificarea cu suferința întregului Adam,
„TOȚI ÎMPREUNĂ, până la mucenicie, așa cum mărturisește
MÂNĂ ÎN MÂNĂ!” despre Preasfințitul Pavel ucenicul său,
S-a îngrijit de întărirea familiei creștine, a Mitropolitul Siluan al Argentinei: „Cu adevă-
format grupuri catehetice care organizau si- rat, rușinea lumii de astăzi apasă și pe umerii
naxe regulate, a implicat femeile în lucra- ierarhului nostru. Pe de o parte, a plinit prin
rea de apostolat, mizând pe devotamentul jertfa sa lipsa lucrătorilor din prima linie, iar
și dragostea lor până la sacrificiu de sine. În pe de altă parte, a suferit împreună cu toți
condițiile vitrege în care trăiau, îi învăța și îi frații săi nefericirea lumii de azi, împreună cu
îndemna să rămână uniți, căci numai așa pot cei aflați sub bombardamente, în închisori,
izbândi: „Toți împreună, ne ținem mână în pe drumurile bejaniei sau în mijlocul vicisi-
mână, ca să nu rămână nimeni în afara Cinei tudinilor, îndurând foamete și suferind îm-
Domnului!”. De asemenea, i-a implicat pe preună cu orfanii, cu cei bolnavi, exploatați
creștini în organizarea unei școli creștine în și batjocoriți”. n
Alep, pentru toate nivelurile, cu profesori și
dotări la cele mai înalte standarde. (va urma)
Pentru că iubea mult slujbele Bisericii și
înțelegea marea însemnătate a artei bisericești Material realizat de
autentice, a întemeiat la Alep o școală de mu- Tatiana Petrache
zică bizantină pentru copii, tineri și adulți.
Spunea: „Sunetul înseamnă aripile cuvântu-
lui, îl ridică cu putere, prin ritm, la cea mai
înaltă descoperire. Fiii mei, așezați aceste
1 https://www.pemptousia.gr/2016/06/mitropolitis-chalepiou-pavlos-
glasuri ale muzicii înlăuntrul sufletului vos- i-alisides-mou-ine-sindesmos-tis-enotitas-mas/
tru, ca să dați la iveală tot ce aveți mai cu- 2 ​https://www.pemptousia.gr/2016/05/o-mitropolitis-bouenos-aires-
silouanos-gia-ton-apachthenta-mitropoliti-chalepiou-pavlo/
rat și mai dumnezeiesc în voi! Să se aprindă 3 ​https://www.pemptousia.gr/video/i-teleftea-sinentefxi-tou-mitropoli/
inima voastră și să strige cu putere: «Avva, 4 ​https://www.pemptousia.gr/2016/05/o-mitropolitis-bouenos-aires-
silouanos-gia-ton-apachthenta-mitropoliti-chalepiou-pavlo/
Părinte!»”. De asemenea, a făcut tot posibilul
ȘCOALA PĂRINȚILOR 11
Foto: Benedict Both

Copilul și imaginea mea


de părinte
Într-o carte publicată în anul 1987 de Ellen Galinsky, președinte
și co-fondator al „Families and Work Institute”, autoarea își
expune rezultatele cercetării dedicate nu dezvoltării copiilor, ci...
părinților. Da, dezvoltării părinților, întrucât aceștia, precum copiii
lor, evoluează parcurgând nu mai puțin de șase etape distincte,
în strânsă legătură cu vârsta copilului și cerințele educației
sale. „Cele șase stadii ale dezvoltării părintelui” („Six Stages of
Partenhood”) este deja o lectură clasică în parentaj, prezentând
concluziile studiului unui număr de 228 de părinți din toate
mediile sociale ale S.U.A. (I.P.)
Primul stadiu prin care trec părinții este acela
de formare a imaginii de părinte și începe din
clipa în care părinții află că așteaptă un copil și
până în momentul nașterii copilului. Cel de-al
doilea stadiu este de hrănire și îngrijire a copi-
lului și reprezintă perioada de după nașterea
copilului și până la vârsta de 2 ani. Intervalul
între 2 și 7 ani, adică până când copilul merge
la școală, este stadiul în care părinții trebuie
să-și formeze autoritatea, devenind sursa tutu-
ror lucrurilor permise și a interdicțiilor pentru
copiii lor, stabilind limite sănătoase și reguli.
În continuare, în perioada în care copilul par-
curge școala generală (7-14 ani), părinții tra-
versează stadiul interpretării, al explicării lumii
pe înțelesul copiilor. Cei mici se modelează ase-

Foto: Benedict Both


menea părinților lor, cu care se identifică până
în momentul în care vine peste ei adolescența,
când se desprind dureros de identitatea
părinților, prin rebeliune și contestare.
Adolescenții le impun părinților un
„upgrade” în cel de-al cincilea stadiu în paren-
taj – stadiul interdependenței, atunci când limi- își cresc propriii copii sunt condiții esențiale
tele și regulile sunt cel mai adesea negociate cu ale relației între părintele și copilul ajuns acum
fiii și fiicele lor, care au acum un nivel sporit adult. În plus, părinții, aflați la mijlocul vieții
de autonomie față de stadiile anterioare, dar nu sau chiar la vârsta pensionării, sunt nevoiți să-și
și libertatea de-a face tot ce vor. Este un sta- vadă de viață într-un mod care să le dea copiilor
diu dificil, în care părinții trebuie să mențină lor libertatea de a și-o trăi pe a lor. Din păcate,
un echilibru între autoritate și flexibilitate, unii părinți refuză să facă pasul în spate și con-
fiind nevoiți să-și asume mai degrabă un rol tinuă să se amestece în viața copiilor, încercând
de îndrumător, nemaiputându-și trata copiii să rămână „vioara întâi”, fapt cu efecte dezastru-
ca la vârsta de cinci ani. Odată ce adolescența oase pentru copil și pentru nepoți.
se încheie vine momentul în care copiii, ajunși E important să subliniem că, la vârste
tineri adulți, trebuie să-și ia zborul din cuibul diferite, parcurgem aceste stadii în moduri
părintesc și să trăiască pe picioarele lor. Pentru diferite. Imaginea de părinte la 25 de ani este
părinți urmează stadiul despărțirii – ei vor fi cu totul alta decât la 40 de ani. La 35 de ani
nevoiți să contemple ceea ce au realizat în ai mult mai multă flexibilitate și înțelegere
creșterea copiilor lor, să accepte că ritualurile pentru problemele adolescentului tău decât ai
casei se vor schimba, că își vor vedea mai rar avea la 55 de ani. De asemenea, poți avea mai
copiii, care se vor căsători și vor avea propriile multă răbdare să stai de vorbă cu puștiul tău
vieți. Acceptarea partenerilor de viață ai copii- de 7 ani dacă îți termini serviciul la ora 17,
lor, a alegerilor lor vocaționale, a localității lor de decât ai avea dacă ajungi acasă în fiecare seară
reședință, dar mai ales a modului în care aceștia târziu, când sunteți amândoi obosiți deja.
ȘCOALA PĂRINȚILOR 13

CE FEL DE PĂRINTE statut special în lumea aceasta, nu doar în fa-


ALEG SĂ FIU? milia lor. Așa se face că există generații întregi
Să revenim însă la primul stadiu, acela al for- de „Shakira Popescu” și „Mario Blănaru”.
mării imaginii de părinte. Cu toții vă amintiți Urmează imediat un potop de haine, ju-
cum a fost cel puțin la primul copil: vi l-ați cării și experiențe a căror unică menire (în
închipuit cum va fi, cum se va dezvolta, cum afara celei de a statisface un moft de scurtă
se va purta, ce va face, cum va învăța, ce durată) e să arate lumii statutul economic
abilități și talente va avea etc. Cu siguranță al părinților și potența lor financiară, ce le
însă, în oricare dintre aceste imagini despre permite să-și transforme băiețelul într-un
cum urmează să fie copilul, orice părinte își prinț și fetița într-o prințesă. În paralel, pe
proiectează și propria imagine: ce va face el măsură ce ar trebui să-și educe copiii și să-și
ca mamă sau ca tată, cum se va purta, cum formeze autoritatea, părinții abdică senini
va vorbi, cum se va juca cu pruncul, cum va ‒ și convinși că fac bine! ‒ de la reguli de
arăta viața de familie, ce se va întâmpla la bun-simț, pentru simplul motiv că ei înșiși
muncă, la ce școală îl va duce, cum vor dis- le-au urât atunci când le-au fost impuse de
cuta, cum vor rezolva situații dintre cele mai propriii părinți, cu toate că, în timp, li s-a
diverse, ce meserie va avea copilul, ba chiar și dovedit utilitatea.
cum va arăta nunta lui! Profesiile părinților și influențele cultu-
Ei bine, Galinsky consideră că toate aceste rale ale mediului își pun de îndată amprenta
fantezii ale părinților vor juca un rol deter- asupra imaginii pe care părinții și-o fac des-
minant în stilul de parentaj pe care îl vor ad- pre ei și copiii lor. Reclamele ne arată până la
opta și în tot ceea ce vor întreprinde mai târ- sațietate „copii-îngeri” și „părinți-zen”, trăind
ziu pentru copiii lor. Dacă ulterior imaginea o viață utopică, într-o casă de vis, unde măz-
pe care și-au format-o despre copil și despre gălelile copiilor de pe pereți sunt înrămate
ei înșiși este apropiată de realitate, sentimen- și apreciate ca amintiri prețioase; filmele ne
tul pe care părinții îl trăiesc în relația cu co- prezintă dialoguri suprarealiste între părinți
piii lor este că au succes, că sunt eficienți, că și copii, iar mediul online debordează de mă-
„lucrurile merg”. În caz contrar, părinții tră- mici care își postează zilnic, neobosite, for-
iesc sentimente intense de dezamăgire, furie, mula proprie de succes parental, între alte
tristețe, disperare, neajutorare, iar relația cu formule de succes pe care ni le împărtășesc cu
copiii este una tensionată. fățarnică modestie, alături de poza cu cafeaua
Încă dinainte de a se naște, părinții se de dimineață.
identifică profund cu pruncul lor, dorind să-i Toate aceste minciuni și fantezii ne fac
ofere tot ceea ce le-a lipsit lor în copilărie, mintea vraiște cu idei care ne distorsionează
toate lucrurile și experiențele după care au suplimentar așteptările pe care le avem de la
tânjit și a căror absență i-a frustrat, visând să-i noi, ca părinți, și de la copiii noștri. Dacă
scutească de ceea ce lor le-a produs neplăceri mai avem și niște afaceri pe care le-am con-
sau le-a fost aspru impus. Tot acest proces de struit și am adunat o seamă de posesiuni ma-
identificare cu copilul poate începe prin ale- teriale ‒ pe care, neputându-le lua pe lumea
gerea unui nume cât mai sonor, mai rar, mai cealaltă, suntem nevoiți să le lăsăm copiilor
ciudat, mai străin, sau care să le amintească ‒, tușa acestor imagini fanteziste se îngroașă
părinților de vreun actor sau fotbalist cele- suplimentar. Le dăm astfel copiilor noștri
bru, un nume menit să-i confere copilului un o misiune în viață, alta decât cea pe care ei
14 ȘCOALA PĂRINȚILOR

înșiși au dreptul să și-o aleagă. Ca și cum copil-vicar pentru dorințele noastre, pentru
viețile lor ne-ar aparține, iar ei ar fi proprie- visurile noastre neîmplinite, îi atribuim mi-
tatea noastră. siunea de-a ni le transforma în realitate, de
Adeseori visăm să le transmitem copiilor parcă prin copil am avea ocazia de a recrea
noștri chiar și profesiile proprii, doar pentru ‒ de data aceasta, așa cum trebuie! ‒ filmul
că pe noi ne-au satisfăcut și ne-au ajutat să fa- vieții noastre. Nu realizăm că, de fapt, nu fa-
cem bani, și poate chiar un nume, iar această cem decât să-l privăm pe copil de filmul pro-
dorință poate influența serios modul în care priei sale vieți.
vom trata aspectele legate de școală, de stu- Uneori, dacă am crescut fără părintele
diu, de alegerea vocațională, de stilul de viață, de același sex cu noi și nu am avut modele
de locul unde vor trăi copiii noștri. Nu-i mai la care să ne raportăm, pur și simplu inven-
vedem practicând alte profesii, nu-i mai ve- tăm un „tată ideal” sau o „mamă ideală” și ne
dem alegând alte școli, nu-i mai vedem locu- comportăm conform acestei fantezii a noas-
ind în altă parte decât în căsoiul pe care l-am tre, opaci la nevoile reale ale copilului, con-
construit. Și, când nu-i vedem făcând ceva ce fuzi și exasperați că realitatea nu corespunde
ne-am dori pentru ei, riscăm să-i constrân- imaginației noastre. Este evident că fiul meu
gem, să-i sabotăm, să-i șantajăm emoțional, nu acceptă să facă de bună-voie anumite lu-
să-i manipulăm, să le influențăm alegerile. cruri importante pentru el ‒ ca, de pildă, să
Câteodată, visăm chiar și cu ce persoane ar închidă tableta și să se culce la o oră rezona-
trebui să ne încuscrim și cultivăm relații de bilă ‒, este evident că doar explicațiile mele
familie în acest sens. Și toate acestea în nu- nu duc la nici o schimbare în bine și el conti-
mele „iubirii părintești” și a „grijii” pe care nuă să piardă nopțile, să lâncezească la ore și
le-o purtăm! să nu mai învețe, cu toate acestea refuz cu în-
dârjire să iau niște măsuri de bun-simț (ca, de
VISĂM PENTRU EI, pildă, să-i confisc tableta sau să închid router-
VISĂM ÎN LOCUL LOR ul), pentru că imaginea mea de „tată ideal”
Tot o proiecție este și atunci când trăim în este aceea a unui bărbat blând, sfătos și con-
mod vicariant, prin copiii noștri, relații și vingător (nu constrângător!), iar copilul meu
profesii pe care nu le-am avut, experiențe de trebuie să fie rezonabil și politicos (nu sfidător
care nu ne-am bucurat, sporturi pe care nu și rebel!). Prin urmare, trăiesc sentimente in-
le-am practicat, concursuri pe care nu le-am tense de dezamăgire, mă simt incompetent
câștigat, un statut la care nu am ajuns și ro- ca părinte, poate chiar furios, și nu-mi explic
luri sociale pe care nu le-am jucat, pentru că de ce copilul meu nu e ca alții, de ce nu-mi
„nu am avut posibilitatea”. Toate aceste vi- seamănă (că doar eu eram silitor în școală și
suri spulberate îmi devin dintr-odată accesi- foarte ambițios!).
bile prin copilul meu. Eu nu am ajuns me- Din păcate, proiecțiile noastre conti-
dic, dar „mi-am făcut” copilul medic. Tatăl nuă și mai târziu, când copiii noștri au (sau
fiului meu m-a părăsit, dar eu îl am alături nu) anumite realizări școlare, fac (sau nu)
pe copil pentru totdeauna, iar el nu mă va anumite activități, practică (sau nu) anu-
părăsi. Eu nu am putut emigra, dar îmi voi mite sporturi, participă (sau nu) la anumite
pregăti copilul să studieze în străinătate, să competiții, își fac (sau nu) anumiți prieteni,
rămână acolo și, cine știe, poate să mă mut în conformitate cu fanteziile noastre, cu ima-
și eu la bătrânețe la el. Atunci când avem un ginea pe care noi ne-am format-o despre „ce
CE-I DE FĂCUT?
Ceea ce este evident pentru o persoană stră-
ină obișnuită, chiar și pentru una fără pregătire
psiho-pedagogică, este complet de neînțeles
pentru părinte. Mecanismul psihologic care ne
deformează percepțiile și judecata este proiecția
– sau, cum zicea Cuviosul Paisie Aghioritul,
„ochiul vede în afară ceea ce mintea vede înă-
untru”. Nu ne putem abține să nu ne proiectăm
propriile convingeri, credințe, alegeri, preferințe
asupra copilului nostru. Iar această proiecție ni
se pune pe ochi ca o pereche de ochelari ce de-
formează imaginile.
Ce ar trebui să fac eu, ca părinte, pentru
a mă asigura că nu-mi cresc copiii proiectând
Foto: Simona Andrușcă

în neștire? Cum aș putea reuși fără consiliere


psihologică? Câteva idei ar putea să ne ghi-
deze, fără să ne dea totuși siguranța că evităm
complet capcana proiectării:
• Observați-vă copiii cât de obiectiv puteți,
ca și cum ar fi niște persoane pe care nu le
ar trebui să fie copilul nostru” și nu cine este cunoașteți deloc și doriți să le descoperiți.
el cu adevărat. E foarte dificil să diferențiem Aceasta înseamnă să fiți atenți la ceea ce le
între ceea ce este cu adevărat potrivit pen- place și le displace, la ceea ce-și doresc și la
tru copil și ceea ce noi ne dorim pentru el ceea ce nu-și doresc, la ceea ce pot și la ceea
din perspectiva proiecțiilor pe care le facem. ce le vine foarte greu să facă. „Când eram eu
Ne este și mai dificil să facem o astfel de de vârsta lui făceam așa și pe dincolo…” tre-
diferențiere dacă suntem orgolioși, domina- buie să dispară din mintea noastră. Copilul
tori și chiar narcisici, dacă ieșim din atribu- meu este o persoană diferită de mine, care
tele unui mentor și antrenor întru ale vieții, ar putea avea anumite trăsături, aptitudini și
iubitor și devotat, așa cum ar trebui să fie predispoziții similare mie, dar nu este o per-
orice părinte pentru copilul lui. soană identică cu mine.
Chiar și atunci când fiii noștri sunt oameni • Acceptați diferențele dintre voi și copiii voștri.
în toată firea ne putem trezi că ținem morțiș Este momentul să înțelegeți că puteți fi un
să se căsătorească cu o anumită persoană care fotbalist foarte bun, dar copilul să nu fie
este nora sau ginerele nostru ideal, nicide- câtuși de puțin atletic. Ori că, în timp ce ac-
cum partenerul lor ideal, fără măcar să reali- tivitatea de relaxare preferată a tatălui este
zăm că riscăm să-i condamnăm la nefericire. pescuitul, băiatului poate să-i placă să cânte
Am cunoscut pe cineva care și-a pus fiica să la vioară. Dacă mama a învățat cu ajutorul
aleagă între ea, ca mamă, și tatăl copilului ei, fișelor iar copilul învață mai bine fără, e stu-
amenințând-o că o va repudia, dacă nu o va pid să-ți forțezi copilul să aleagă metoda care
alege pe ea. Vă imaginați ce a ieșit, căci fiica s-a te-a slujit pe tine cel mai bine, dar care pentru
simțit datoare să nu-și trădeze mama... el nu funcționează.
16 ȘCOALA PĂRINȚILOR

• Acceptați preferințele copilului și nu-l respecta atâta timp cât nu îl pun în pericol
forțați să le împrumute pe ale voastre. Dacă pe el sau alți oameni și bunurile lor. De
părintele preferă carnea de oaie iar copilu- pildă, dacă e mic, îl putem lăsa să-și aleagă
lui nu-i place, e absurd să se certe cu co- la gustare mărul sau para, șosetele verzi sau
pilul, „convingându-l” să mănânce carne mov, păpușa sau ursulețul de pluș prefe-
de oaie. Ca să nu mai vorbesc despre cât rat; dacă e școlar, să-și aleagă tabăra în care
este de stupid să-i oferi unui copil de 6 va merge, ghiozdanul ori sportul pe care îl
luni ciocolată doar pentru că mamei îi practică; dacă e student, să-și aleagă cum
place ciocolata! Evident, dacă părintelui își cheltuiește banii de buzunar și cu cine
nu-i plac anumite alimente sănătoase (de stă în cameră etc.
pildă, peștele), este greșit să nu i le ofere
copilului, privându-l astfel de șansa unei „ARCUL DIN CARE COPIII
alimentații sănătoase și variate. VOȘTRI SUNT AZVÂRLIŢI”
• Fiți deschiși către ideile partenerului de Vă îndemn să luați aminte la atât de frumoa-
viață, dar și către sugestiile pe care alți sele versuri din poemul „Profetul”, unde Khalil
adulți care cunosc copilul vi le fac (bu- Gibran reușește să cuprindă, în doar câteva cu-
nici, rude, profesori, antrenori etc). Astfel vinte, însăși esența parentajului:
de persoane vă ajută să faceți un „reality
check”. Ele vă cunosc copilul și-l văd cu „Copiii voștri nu sunt copiii voștri. 
o anumită doză de obiectivitate, care vă Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieţii de ea
poate lipsi ca părinte, iar această obiecti- însăși îndrăgostită. 
vitate vă ajută să vă „reglați” din când în Ei vin prin voi dar nu din voi
când imaginea pe care o aveți despre copi- Și, deși sunt cu voi, ei nu sunt ai voștri.
lul vostru, dar și despre voi. Încăpățânarea Puteţi să le daţi dragostea, nu însă și gân-
oarbă și ambiția de a ne face voia, de a durile voastre, 
considera că putem face ce vrem din copi- Fiindcă ei au gândurile lor. 
lul nostru, de parcă ar fi proprietatea noas- Le puteţi găzdui trupul dar nu și sufletul, 
tră și nu o ființă pe care suntem chemați Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de
să o îngrijim, să o iubim și să o învățăm să mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar
trăiască pe picioarele ei, sunt dezastruoase în vis. 
în educație și reprezintă adevărate abuzuri. Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i
• Discutați, ascultați și căutați să înțelegeți care faceţi asemenea vouă, 
sunt aspirațiile copilului vostru, dorințele lui, Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici
visele lui, ajutați-l să și le descopere și să le îm- zăbovește în ziua de ieri.
plinească. E greșit să-i „plantăm” copilului vi- Voi sunteţi arcul din care copiii voștri, ca
sele și aspirațiile noastre, dar e foarte potrivit niște săgeţi vii, sunt azvârliţi
să-l ajutăm să-și descopere propriul drum în Pe drumul nesfârșirii”. n
viață și să-și contureze propria personalitate,
și nu o „versiune îmbunătățită” a noastră. psih. dr.
• Respectați alegerile copilului chiar dacă nu Irina Petrea
sunteți de acord cu ele și lăsați-l să învețe din
propriile greșeli. Desigur, alegerile se fac în
funcție de vârsta copilului și i le putem
ȘCOALA PĂRINȚILOR 17

Rețelele de socializare
– fabrici de dependențe și depresii (VI)
„Din punct de vedere intelectual, internetul este o mare invenție.
Emoțional însă, lucrurile devin problematice. Interacțiunile
sociale pe care le avem de-a lungul unei zile nu mai sunt astăzi cu
oamenii, ci cu ecranele calculatoarelor și telefoanelor. Iar asta este
o mare pierdere.
Rețelele de socializare au înlocuit un simț real al comunității.
Cred că ele sunt și o formă de pornografie, fiindcă funcționează
pe un principiu al plăcerii la vederea experiențelor celorlalți.
Literatura actuală e plină de replici de genul: «Oh, m-a scos din
lista de prieteni de pe Facebook!». Și te gândești: Poftim? De ce te
preocupă atât? Nu-i ca și cum ar fi fost o relație reală...”.1

Cuvintele scriitorului britanic Will Self, citate mai sus, au fost ros-
tite într-un interviu oferit în decembrie 2012, cu ocazia venirii
sale în România, și sunt la fel de valabile și azi.
Am cunoscut în numerele trecute în ce mod se ra-
portează cei care au contribuit la fondarea și dez-
voltarea rețelelor de socializare și care astăzi sunt
foarte conștienți care sunt efectele acestora asu-
pra vieților noastre. Ce putem face însă, concret,
pentru a ne limita timpul petrecut (sau, mai
bine-zis, pierdut) pe aceste rețele și cu ce l-am
putea înlocui?
Susan Greenfield, cercetătoare la Universitatea
Oxford, afirma în 2018 că nevoia de stimulare
constantă pe care o aduc rețelele de socializare și
jocurile video ne afectează capacitatea de a
gândi. Sfatul pe care îl adresează părinților
este să le ofere copiilor activități care
să aibă un început, o parte de mij-
loc și un final, cum ar fi cititul cărților
sau practicarea unui sport. Cititul este
în mod special benefic fiindcă, susține
Greenfield, „le furnizează un timp îndelun-
gat de atenție concentrată”.2
18 ȘCOALA PĂRINȚILOR

Soluția nu e neapărat eliminarea totală a


accesului la rețelele de socializare, ci utilizarea
lor „pentru intervale limitate de timp” – con-
sideră Jean Twenge, profesoară de psihologie
la Universitatea din San Diego. „Totul trebuie
făcut cu măsură”, conchide ea. „Folosește-ți
telefonul pentru lucrurile la care este util.
După aceea pune-l deoparte și fă altceva”.3

UTILIZAREA MODERATĂ A
REȚELELOR DE SOCIALIZARE
Oferim în cele ce urmează o listă a trei dintre
cele mai frecvente întrebări pe care și le pun
părinții cu privire la utilizarea în exces de către
copiii lor a rețelelor de socializare. Și câteva po-
sibile răspunsuri.
1. Cum aș putea limita timpul pe care copi-
lul meu îl petrece online?
Noël Janis-Norton, învățătoare și psiho-
„Când părinții sunt fermi și consecvenți,
pedagog cu peste 40 de ani experiență di- tinerii răspund bine” (Noël Janis-Norton)
dactică în S.U.A. și Anglia, autoare a cărții
„Parenting mai calm, mai ușor și mai fericit”,
recomanda ca părinții să se concentreze pe reducă acest timp la jumătate. Practic, vorbim
momentele importante ale zilei: „Spre exem- aici despre limitarea vătămării în urma ex-
plu, fără ecrane înainte de școală, fără ecrane punerii copilului la materiale necorespunză-
în timpul meselor principale, fără ecrane la toare, la mesaje publicitare, la bârfe fără sens
vremea culcării”.4 despre celebrități, la bullying și la mesaje cu
Anne Longfield (Children’s Commissioner tentă sexuală. Sau, în cuvintele medicului psi-
for England) afirma că putem să ne dăm hiatru Richard Graham, fondatorul primului
seama ușor când copilul nostru folosește serviciu de tratare a dependenței de tehnolo-
rețelele de socializare în exces: „dacă nu mai gie la copii și adolescenți din Marea Britanie:
socializează în viața reală – dacă își petrece „Dacă fereastra nu e atât de larg deschisă, înă-
online timpul pe care obișnuia să-l folosească untru va pătrunde mai puțină murdărie”.6
întâlnindu-se cu prietenii ‒ sau dacă se arată 2. Cum să-mi conving copilul să citească o
anxios la ideea că în anumite împrejurări nu carte, în loc să stea la taclale online?
va avea ecrane la dispoziție – ca, de exemplu, Cel mai simplu răspuns, consideră Laurel
acei copii care nu au vrut să meargă cu avio- Ives, editor pe probleme legate de sănătate la
nul fiindcă nu aveau acces la Wi-Fi”.5 The Telegraph, este să stabilim interdicții și li-
Abordarea părinților s-ar cuveni să fie una mite legate de utilizarea ecranelor și să avem
graduală. De pildă, afirma Noël Janis-Norton, suficient curaj să ne ținem de ele. Ajută și
dacă un adolescent obișnuiește să stea în fața dacă îi avertizăm pe copii din timp: de pildă,
unui ecran șase ore pe zi, ar fi un progres le spunem că mai au voie o jumătate de oră
uriaș dacă părintele ar reuși să-l convingă să-și pe telefon, după care îl vom lua.
ȘCOALA PĂRINȚILOR 19

Una dintre cele mai mari probleme legate Claire Katzenellenbogen, director al pro-
de telefonul mobil este perturbarea somnu- gramului Parent Gym, susține: „Cel mai mare
lui. Mesajele de la prieteni vin până târziu dar pe care îl putem oferi copiilor noștri
în noapte, iar lumina albastră de la ecrane este să-i ajutăm să-și dezvolte o gândire cri-
îl ține treaz pe copil. Dr. Richard Graham tică asupra întregii semnificații a acestor lu-
sfătuia părinții să acceseze site-ul Academiei cruri. Ei vor înțelege, de pildă, că fotografi-
Americane de Pediatrie, ca să afle câte ore de ile minunate ale celorlalți pe care le văd pe
somn sunt necesare copilului conform vârstei Instagram pot părea foarte reale, deși au fost
lui, iar apoi să-i calculeze ora de culcare pe falsificate”.7 Acest lucru este util atunci când
baza orei la care trebuie să se trezească. Cu o copilul se confruntă cu anxietatea provocată
oră înainte de culcare, părinții ar trebui să le de pozele prietenilor sau ale celebrităților
interzică accesul copiilor la orice tip de ecran: care arată mult mai bine decât el, sau când
„Acest calculator al somnului este o unealtă este trist văzând cum par să se distreze pri-
grozavă pe care să o folosești cu o persoană etenii lui, fără ca el să fi fost invitat. Le pu-
tânără: îl va face să nu te considere singurul tem explica copiilor că nimeni nu va posta o
părinte puritan”. poză în care să arate rău, nefericit sau singur
Copiii se pricep foarte bine să-și ascundă (chiar dacă așa se simte în realitate) și că o
telefonul sub pătură după ce se culcă. Vei ști singură imagine nu spune întreaga poveste.
că ai eșuat dacă observi pe sub ușa dormito- Lauren Ives scria: „Adolescenții înțeleg rapid
rului acea sclipire de lumină albastră care e și, odată ce-i vom lămuri că nu sunt decât
cel mai bun indiciu... niște pioni pentru companiile-gigant ale in-
3. Am de gând să limitez copiilor timpul ternetului care fac bani din publicitate și din
online. Cum să evit un scandal uriaș? datele oferite de utilizatori, și că multe dintre
Este foarte probabil ca impunerea unor persoanele cu influență pe care le imită sunt
limite să dea naștere unor accese de furie și plătite pentru a promova produsele, vor în-
lamentări de tipul: „Nici unul dintre părinții cepe să se înțelepțească”.
prietenilor mei nu-i atât de rău ca tine! În numărul următor vom încheia seria
Georgică are un iPhone 7 și are voie cu el noastră dedicată rețelelelor de socializare,
noaptea!”. Laurel Ives sfătuiește ce să facem venind cu alte soluții care să-i ajute pe co-
în aceste condiții: „Păstrează-ți calmul și fii pii să se elibereze de tirania dependenței de
ferm. Cel mai rău lucru ar fi să-ți pierzi cum- ecrane și să reînceapă să ducă o viață nor-
pătul. Explică de ce faci ceea ce faci”. Iar Noël mală și împlinită. n
Janis-Norton adaugă: „Când părinții sunt
fermi și consecvenți, tinerii răspund bine. Vor (va urma)
fi supărați, însă le va trece și vor începe să ci-
tească, să petreacă mai mult timp cu prietenii, lect. univ. dr.
să scrie povestiri, să plimbe cățelul...”. Andrei Drăgulinescu
Cu cât părintele discută mai detaliat cu
copilul său motivele limitării utilizării tele- Bibliografia completă
fonului sau computerului, cu atât va fi mai pe familiaortodoxa.ro
ușor. Și cu cât acest lucru este făcut mai de-
vreme, cu atât mai bine; când copilul este
deja mare, e mai dificil să institui limite.
20 ȘTIINȚA DE A IUBI

PĂRINTELE VASILIOS VOLOUDÁKIS

„Chiar vreți să existați?”


Văd astăzi un tineret fără vlagă în el, care parcă așteaptă de la
părinți să trăiască în locul lor. Asta e impresia pe care mi-o lăsați. Și
mă întreb: voi chiar existați? Chiar vreți să trăiască cineva alături de
voi și pentru voi? Simțiți că existați?
Poate că vi se pare curioasă întrebarea mea, dar nu vreau să
supăr pe nimeni, ci vreau să vă trezesc. Simțiți că existați suficient
de mult încât să puteți găsi un om alături de care să trăiți? Sau
îl căutați doar ca să intrați în incubatorul lui și să începeți acolo
să creșteți? Ce vreau să spun cu asta? Ceea ce spunea actorul de
comedie Harri Klin: „Cine m-a luat din cameră și lipsesc?”. Ne fură
alții din propria noastră viață și nu mai știm nici pe unde suntem.

Asta-i problema, vă văd foarte aerieni și real- nu primești. Altfel, doar ai impresia că vrei, doar
mente nu trăiți decât prea puține lucruri, în ai impresia că ai găsit ‒ trăiești doar din impresii,
special cele legate de biologia voastră. Ceea pe toate planurile. Și e exclus să nu existe ceea ce
ce vreau eu de la voi e să transmiteți viață, vrei tu: dacă vrei ceva cu adevărat, va fi creat spe-
să generați viață în jurul vostru, să-i ajutați cial pentru tine. Îți dau cu semnătură!
să iasă din letargie pe cei de lângă voi. Ridic Din păcate, nu ne cunoaștem pe noi
ștacheta sus, știu asta, dar încerc să nasc tineri înșine, nu știm ce vrem și-i lăsăm pe cei
cu suflu de viață în ei. din jur să vrea în locul nostru. Mi-a spus
Vi se pare greu ce vă spun sau vă trezește? odată un tânăr: „Ca orice om, simt eu în-
Ce-i greu în toate astea? Vă spun oare să vă sumi ce-mi face bine și ce nu, dar până să
duceți pe Lună? Nu, ci doar să vă doriți să merg la biserică nu-mi susțineam propriile
știți cine sunteți și ce vreți unul de la al- preferințe, pentru că-mi era frică să nu fiu
tul. Să nu priviți lucrurile în mod exterior: luat peste picior. Mi-era teamă de ce vor
„A, câți ani are? Are bani? E bine! Hai să-l spune cei din jurul meu. Însă, cu timpul, mi-
prind în plasă!”. În felul acesta, credeți că am dat seama că atitudinea asta nu mă fă-
putem să înaintăm în viață? Nu vedeți că cea fericit. Și atunci mi-am zis să încerc câte
așa vă mișcați? Și starea asta pentru voi în- puțin în fiecare zi să fac ceea ce simt eu, ceea
seamnă viață? Nu, nu vă judec, vreau doar să ce vreau eu cu adevărat”. În cele din urmă,
prindeți viață în voi, acesta e scopul nostru. procedând așa și fiind sincer cu sine însuși,
Să ne antrenăm ca sportivii, să simțim că ne acest tânăr a găsit ceea ce căuta și, în primul
curge sângele în vene. rând, s-a regăsit pe sine.
Nu știți ce vreți, iar ceea ce vreți nu vreți des- Asta înseamnă să exist: să fiu eu însumi, să
tul. Când vrei ceva extrem de tare nu se poate să știu ce vreau! Poți spune că exiști atunci când,
LOREM IPSUM 21
Foto: Stokkete Dreamstime.com

în cercul tău fiind, te lași influențat de mama „DACĂ NU IUBEȘTI,


sau de tata, de familie, de frații tăi, de prie- NU TRĂIEȘTI PLENAR”
teni? În general, suntem influențați de mediul Pentru că, vedeți voi, numai în Hristos te poți
în care trăim mult mai mult decât ar trebui, cunoaște cu adevărat. În Hristos, dacă ești
îi dăm mult mai multă importanță decât me- autentic, vei învăța să știi ce vrei, vei ști ce este
rită. Ca să nu mai spun că ne trece prin cap bine pentru tine, vei simți ce-ți lipsește în mod
și că „Dacă ceilalți spun asta, în mod sigur real, fie că ești bărbat, fie că ești femeie. Și, în ul-
așa e!”. Și părinții voștri vă spun ceea ce vă timă instanță, atât bărbații, cât și femeile, atâta
spun, din pricină că mediul în care trăiesc îi vreme cât nu înaintează în viața lor duhovni-
obligă să vă spună asta. Dacă i-ai duce undeva cească, atâta vreme cât întârzie să se antreneze
în pustie, unde nu mai sunt presiuni sociale, în poruncile lui Dumnezeu, nu pot iubi cu tot
v-ar spune cu totul altceva. sufletul, cu toată inima, cu toată mintea și cu
Cum l-a chemat Dumnezeu pe Avraam toată puterea lor. Și, neiubind, nu trăiești plenar
să plece în Pământul Făgăduinței? „Ieși din ‒ practic, nu trăiești deloc.
pământul tău, din neamul tău și din casa Aceasta e nefericirea lor. Bărbații nu iubesc din
tatălui tău și vino în pământul pe care ţi-l cauză că afectivitatea lor e adormită, iar în cea mai
voi arăta Eu” Facere 12:1. Desigur, nu vei ieși din mare parte a timpului, trăiesc într-un autism din
casa părintelui tău și din neamul tău atunci care îi scot ocazional nevoile lor sexuale. Femeile,
când acesta este Biserica adevărată. Vei ieși la rândul lor, nici ele nu iubesc, pentru că sen-
doar atunci când este un alt fel de neam, un timentele lor sunt incoerente. La asta se adaugă
alt fel de familie ‒ căci, de nu vei ieși, vei fi și neascultarea lor caracteristică, născută dintr-
pierdut. Dacă n-o vei face, te vei înstrăina o nesiguranță afectivă exagerată. Toate acestea le
complet de tine însuți. hrănesc imaginația și, în locul unei relații reale,
22 ȘTIINȚA DE A IUBI

trăiesc într-un dialog imaginar, care nu lasă să


crească înlăuntrul lor o dragoste statornică și ade-
vărată. În ultimă instanță, nici bărbații, nici feme-
ile nu aduc roadele trăirii unei dragoste autentice.
Acesta e motivul pentru care Sfântul Apostol
Pavel îi îndeamnă în mod expres pe bărbați să-și
iubească femeile ‒ pentru că ei au un drum
lung de parcurs până ajung să iubească, și asta
pentru că-și țin sentimentele închise bine sub
cheie. În plus, dacă Apostolul le-ar fi îndemnat
pe femei să arate mai multă dragoste, dată fiind
structura lor psihică, ele ar fi înțeles greșit și, în
loc de mai multă dragoste, s-ar fi dedat la și mai
mult sentimentalism.
În acest al treilea îndemn al Apostolului
Pavel („Bărbații sunt datori să-și iubească
femeile ca pe înseși trupurile lor” Efeseni 5:28) se
găsesc cheile pentru a deschide cu toții, atât
bărbații, cât și femeile, porțile uitate ale su-
fletului nostru, prin care să vedem clar ob-
stacolele care nu ne lasă să iubim cu adevă-
rat. Pentru că despre asta este vorba. Toate
îndemnurile Bisericii noastre au ca scop tămă- „Măsura ascultării femeii depinde
de măsura dragostei bărbatului”
duirea sufletului nostru, pentru a ajunge să-L (Sf. Ioan Gură de Aur)
iubim din toată tăria noastră pe Dumnezeu
și pe oameni.
Biserica nu urmărește să-i supună pe oa- Amintiți-vă de cuvântul Sfântului Ioan Gură
meni altor oameni. Nu urmărește să le supună de Aur, că măsura ascultării femeii depinde de
pe femei bărbaților, să le facă dependente de ei măsura dragostei bărbatului față de ea. Cu alte
‒ ci, sfătuindu-le să se supună, le oferă prilejul cuvinte, așa cum femeii îi vine greu să asculte, la
ca astfel să trezească lumea afectivă cea ador- fel și bărbatului îi vine greu să iubească. Acesta e
mită a bărbatului lor, așa încât să se bucure la motivul pentru care Sfântul Pavel îi îndeamnă pe
rândul lor de sentimentele lui, lucru care pen- bărbați să-și iubească femeile, deși nu dă același
tru ele are o importanță vitală. îndemn și femeilor. Prin acest îndemn le indică
În paralel, prin supunerea lor față de bărbat, bărbaților punctul lor slab și cauza pentru care
își vor tămădui și ele psihismul, de altfel foarte femeile nu-i ascultă. Femeile au în mod special
bogat în sentimente, incoerente însă, și de aceea nevoie de ocrotirea bărbatului lor ‒ e una din ne-
incapabile să se transforme într-o dragoste ade- voile lor existențiale, pe care ele o simt. Și pentru
vărată. Sentimentele incoerente nu se adresează bărbați este tot o nevoie existențială, dar ei trebuie
persoanei concrete a unui bărbat, ci sunt dis- să fie împinși de la spate ca să o simtă. De aceea,
ponibile pentru orice „ofertă” venită din par- Biserica îi îndeamnă să se îngrijească de femeile
tea oricărui „licitant”. Asemenea sentimente nu lor, să le ocrotească, și atunci ele le vor oferi tot ce
sunt doar nepotrivite, ci și periculoase. au nevoie. Atunci femeia îl va cinsti pe bărbat, îl
ȘTIINȚA DE A IUBI 23

va face cap al ei și-l va asculta, așa încât amândoi, Bărbatul nu este „cap femeii” ca să se poarte
uniți, să asculte de poruncile lui Dumnezeu. după capul lui, ci pentru că, după cădere, are o
răspundere primordială în refacerea unității fi-
MEDICAMENT ȘI REVELAȚIE rii omenești, sfâșiate prin neascultarea primilor
Nu ați văzut ce spune Apostolul Pavel? „Hristos oameni. Astfel, și bărbatul și femeia au anumite
este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este trăsături sufletești în stare latentă, care defi-
bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu” I nesc psihologia masculină, respectiv feminină,
Corinteni 11:3
. Hristos nu S-a făcut Cap al firii trăsături care s-au diferențiat în urma căderii.
omenești ca să-i supună pe oameni și să Și-i Cei mai mulți oameni năzuiesc instinctiv să
facă robi, ci pentru a Se uni cu ei, ca noi să nu redobândească această unitate pierdută într-o
ne mai despărțim de El, urmându-ne fiecare relație de cuplu corectă. În fapt, nu există „cap”
viața paralelă. Hristos ne-a unit pe toți cu El și bărbătesc sau femeiesc, de vreme ce Dumnezeu
pe noi între noi, și prin El Însuși ne-a dat chip nu a creat două firi distincte, una feminină și
după Chipul Său ‒ El, singurul Care are Chip una masculină, ci o singură fire omenească. De
cu adevărat. De aceea, oricine nu se unește cu aceea, când vorbim despre relația de cuplu, ne
Trupul lui Hristos prin Biserica Sa va deveni referim la încercarea unui bărbat și a unei femei
de nerecunoscut, nu va dobândi chip și astfel de a regăsi această fire omenească nedespărțită,
va auzi, ca o consecință firească, cuvântul Lui: aflată în stare de sfâșiere după cădere.
„Nu vă cunosc pe voi” Matei 25:12. Din păcate, cei mai mulți bărbați vor să
Ei bine, acest cuvânt al Sfântului Pavel este fie orice altceva, numai capul familiei lor nu.
cel care, prin excelență, dă chip relației dintre Dimpotrivă, femeile nu au nevoie de nici un
bărbat și femeie și îl trezește pe bărbat, atră- impuls la acest capitol, ci de ponderare. În re-
gându-i atenția asupra misiunii lui primordi- alitate, femeile ajung foarte adesea să fie capul
ale și principale, care este aceea de a veghea, familiei, fac mai mulți pași în față decât ar tre-
de a se îngriji de a merge împreună cu femeia bui, în timp ce bărbații dau înapoi, de multe
lui, având aceeași voință, aceleași năzuințe, ori panicați. Îndemnul Apostolului Pavel nu
același scop final, desigur, în ascultare de este altceva decât un medicament, dar și o
voința și îndrumările lui Dumnezeu. Sfântul revelație, atât pentru unul, cât și pentru celălalt.
Apostol învață că adevărata unitate a cuplului Medicament, pentru că, dacă se nevoiesc co-
se împlinește dacă trăiesc unul cu altul în rect, își vor sincroniza ritmul pașilor și al inimii.
modul în care Hristos S-a unit cu firea ome- Și revelație, pentru că descoperă în ochii oame-
nească. Relația de cuplu este o imagine con- nilor măreția și misiunea căsniciei. Urmărește,
cretă a relației dintre Hristos și Biserică ‒ o cu alte cuvinte, să reunească firea omenească cea
realitate vie, de aceea e de neconceput să existe sfâșiată, dându-L pe Însuși Hristos drept Chip,
doi capi într-un cuplu! Ipostas și Cap al cuplului. n
Ceea ce trebuie să subliniem este cum, în de-
finitiv, capul cuplului nu este bărbatul, așa cum Din seria de omilii „Școala tinerilor” și
trag mulți concluzia, ci Hristos ‒ însă, după din „Ο Γάμος, κατάργηση των φύλων.
căderea primilor oameni, răspunderea pentru Κατάδυση στην ψυχολογία των δύο
împlinirea povățuirilor și voinței lui Hristos în φύλων” (Εκδόσεις Θυήπολος, 2010)
relația dintre bărbat și femeie o are bărbatul. El
este cel care se îngrijește, cu grijă și trezvie, ca cei Traducere și selecție
doi să le respecte și să le împlinească. de Ana Gheorghiu
24 „SUB ARIPILE LUI”

„Cel mai de folos Post Mare


din viața noastră”
Cuvântul a trei Mitropoliţi, un mare Părinte duhovnicesc și un
cunoscut Profesor de Teologie vine în întâmpinarea noastră
în acest moment de răscruce în istoria lumii, dar și a mântuirii
noastre personale.
Asistăm poate la un preambul al Apocalipsei – descoperirii
păcatelor noastre și a tuturor celor ascunse ochilor mulţimii –,
dar și al Judecăţii. Suntem obligaţi să stăm în casele noastre,
iar asta pentru a avea mai mult timp de pocăinţă și rugăciune,
iar nu pentru televizor, internet și atacuri de panică. Iată că,
fără să vrem, primim acum necazurile, iar răbdarea lor va fi
mântuitoare, în timp ce risipirea și neglijarea pocăinţei ne va
duce la o și mai mare îndepărtare de Bunul Dumnezeu.
Cuvintele primite sunt cuvinte de încurajare și nădejde,
cuvinte pentru smerenie, pocăinţă, rugăciune și viaţă în
Domnul. Oare această neașteptată criză nu a îngăduit-o
Domnul și pentru a nu mai fi ca aceia care „ochi au și nu vor
vedea, urechi au și nu vor auzi” Psalmul 113:13,14? (V.G.)

Mitropolitul Nicolae al Mesoghiei agonie, epuizare, egoism, până acum ascunse,


„UN CANON DE POCĂINȚĂ ies la suprafață. Scenariu sumbru. „Lumină
PENTRU PĂCATELE NOASTRE” ‒ nicăieri”.
Trăim, fără îndoială, nu doar clipe grele, ci apo- Aroganța științei și a tehnologiei este înge-
caliptice. Cele ce se întâmplă în jurul nostru și nunchiată, omul decodificării genomului și al
schimbările cutremurătoare de zi cu zi, măsurile minunilor biotehnologiei, al reproducerii ar-
restrictive neașteptate, bombardamentul cu știri tificiale, al inteligenței artificiale, al „cuceririi”
și imagini deprimante, toate sunt, fără îndoială, cosmosului, falsul gigant al cunoașterii și pu-
inedite și ne trimit la cuvintele eshatologice ale terii, acum cu totul umilit, doborât la pământ,
Domnului, la cartea Apocalipsei, la simțirea to- vânează un nano-virus care a tulburat toată
talei neputințe a omului. omenirea, paralizând totul. Acest om este inca-
Toți, închiși în casele noastre, ca și cum pabil să-l combată. Și, ceea ce e și mai rău, tot
am aștepta o iminentă furtună. Străzile, pus- nu se smerește. Nu-L vede pe Dumnezeu. Nu
tii. Singura noastră companie ‒ televizorul crede în Dumnezeu. Nu-L vrea pe Dumnezeu.
și internetul. Adevărul este ocultat de exage- Dumnezeu nu e nicăieri la orizont. Nici măcar
rări și știri false. Frică, tensiune, nervozitate, acum. „Hristos doarme!”.
„SUB ARIPILE LUI” 25

În fine, nu ne putem îmbrățișa, nici săruta, orizontul nostru? Este cu putință să vină Joia
nu ne putem da mâna unii cu alții. Cu măști Mare și să rămânem neîmpărtășiți?
pe față, mirosind a dezinfectanți, păstrând Trăim deocamdată cu nostalgia expe-
distanța unii față de alții, cu interdicții și riențelor noastre și în așteptarea bucuriei
amenzi dacă ne adunăm mai mulți de zece, in- vieții liturgice spre care nădăjduim. Trebuie
capabili să ne împăcăm cu realitatea apăsătoare. însă să putem trăi credința și comuniunea
Biserica, cea care unește lumea, care iartă, care noastră cu Domnul în cuget jertfelnic. Toți
îmbrățișează, e lipsită treptat de posibilitatea în jurul nostru fac sacrificii și se supun con-
de a săvârși sfintele slujbe. Nu ne mai putem strângerilor. Sacrificiile pe care le-a făcut
aduna în biserică, ni s-a interzis împărtășirea Guvernul la nivelul său sunt admirabile, dar
cu Hristos, nu ni se permite nici săvârșirea și întreaga societate, care se învățase să tră-
Dumnezeieștii Euharistii, a Jertfei celei ne- iască altfel. Ce să mai spunem despre toți
sângeroase „pentru întreaga lume”. Din feri- cei care, expunându-se pericolelor, cu atâta
cire, doar „temporar”, nu din ostilitate, ci mai lepădare de sine, îi slujesc pe bolnavi? Câți
degrabă din prudență și oarecare puținătate a dintre ei nu s-au îmbolnăvit? Câți dintre ei
credinței. Așa vrem să credem. nu au ajuns la epuizare? Toți aceștia ne stâr-
Cu toate acestea însă, interzicerea slujbelor nesc admirația și ne inspiră. De aceea le sun-
este o greșeală care trebuie îndreptată. Liturghia tem recunoscători.
este respirația noastră duhovnicească. Este cu Calea tuturor trece printr-un sacrificiu.
putință să vină Paștele și să nu-L slăvim pe Și a noastră, dacă vrem să fim următori ai lui
Hristos cel înviat? Este cu putință să luăm toate Hristos Celui răstignit. Mulți protestează, pe
măsurile, dar pe Dumnezeu să-L exilăm din bună dreptate, că astăzi nu ne putem închina
în biserici. Suntem toți chemați să facem
propriul nostru sacrificiu, jertfind, pentru o
vreme, până și hrana noastră duhovnicească.
De altfel, Dumnezeiasca Împărtășanie nu este
un drept care se revendică, ci o binecuvântare
care ni se dăruiește nouă, nevrednicilor,
ca har, dar, medicament și viață. Să ne
gândim de câte ori nu ne-am împărtășit cu
nevrednicie și să înțelegem că Hristos Însuși,
iar nu Guvernul, ne dă prin aceste evenimente
un canon de pocăință pentru păcatele noastre.
În plus, lipsim din biserici și suntem lipsiți
de Dumnezeiasca Liturghie, dar toate acestea
se petrec cu binecuvântarea Bisericii noastre,
care este răspunzătoare de mântuirea și sfințirea
noastră, căci aceasta priveghează pentru sufle-
tele noastre cf. Evrei 13:17. Dumnezeu luminează
Sfântul Sinod mai mult decât pe noi, de aceea
nu îi judecăm deciziile, ci cu smerenie ne ară-
tăm durerea și-i ascultăm îndemnurile. Poate
acest cuget ne va face să așteptăm nu pocăința
celorlalți, ci ne va conduce la propria noastră „Liturghia este respirația noastră
duhovnicească” (ÎPS Nicolae)
pocăință? Un dușman mai mare decât virusul
și, eventual, decât hotărârile guvernamentale
este mai degrabă sinele nostru. Domnului dacă nu ne vom confrunta cu pro-
Perioada pe care o traversăm poate evolua pria noastră moarte.
către cel mai de folos sufletește Post Mare din Nevoia de a depăși panica răspândită în
viața noastră. Folosul care de obicei ne vine din masă, sentimentul că nu există nici o ieșire, dis-
binecuvântările tipicului bisericesc, din slujbe, perarea, amărăciunea, toate acestea ne conduc
din adunările euharistice, din sărbători și mai la o întoarcere mai adâncă și mai autentică că-
ales din Dumnezeieștile Liturghii, anul acesta tre Dumnezeu, către Maica Domnului și Sfinții
va veni pe alte căi din vistieria Bisericii. noștri. „Cel ce și-a agonisit nădejde în Domnul
Amenințarea văzută a bolii, asociată cu lipsa mai presus este decât toți cei ce îl întristează”
vaccinurilor și a medicamentelor preventive, (Antifoanele Glasului 4)
. E timpul ca ceea ce psalmodiem
scoate mai bine moartea în evidență și ne așază cu buzele să trăim și cu inima.
viața în perspectiva ei. Să cugetăm puțin la Noile condiții de viață impun și o schim-
veșnicie, în mijlocul temerilor, nesiguranțelor, bare bruscă a programelor noastre. Suntem
întrebărilor și tumultului, la care să adaugăm obligați să ne adaptăm la o realitate pentru
un strop de credință, rugăciune lăuntrică, nă- care nu suntem pregătiți și care nu ne con-
dejde în pronia lui Dumnezeu, lăsare în voia vine deloc. Orice dorință pe care până acum
Lui. Toate acestea ne pot aduce un mare fo- nu ne-o puteam tăia ni se taie acum fără nici
los, pe care, în alte condiții, nu l-am fi avut. un efort. E un prilej unic să trăim cu puțină
Nu vom putea niciodată să înțelegem Patima isihie, să vedem adevărul despre noi înșine, să
„SUB ARIPILE LUI” 27

ne spovedim tainic înaintea Domnului, să ne către Hristos; lipsa ca prilej de pocăință; gre-
rugăm neîntrerupți de griji și treburi. utatea ca nevoință în vremea postului; frica
Negreșit, nu ne e ușor să stăm cu toții la- de moarte ca așteptare a lui Dumnezeu;
olaltă în casele noastre, iar pericolul de a ne răzvrătirea gândirii noastre ca pe o cruce
molipsi unul pe altul de virusul tensiunilor, pe care trebuie să o ridicăm. Și atunci va
al răbufnirilor, al neînțelegerilor sau de a ne învia Hristos înlăuntrul nostru, înainte de
transmite unii altora temerile, nesiguranțele a învia în praznicele noastre, atunci ni se va
sau capriciile noastre este cât se poate de da „semnul lui Iona” cf. Luca 11:29, mai mare de-
evident. Însă, așa cum ne-a îndemnat cât minunea pe care o așteptăm, binecuvân-
Arhiepiscopul nostru, bine ar fi să ne transfor- tarea Lui mai mare decât cea pe care ne-o
măm casele în biserici. Împreună să ne rugăm, închipuim. „Căci mai este puţin timp, prea
împreună să studiem, împreună să ne luptăm, puţin, și Cel ce e să vină va veni și nu va în-
împreună să ne sfințim. De ce nu? târzia” Evrei 10 :37. Domnul vine, nu întârzie, Îl
Mai e ceva care ar putea să ne aducă fo- așteptăm, viu și înviat!1
los. Este ascultarea fără cârtire de hotărârile
autorităților. După cum scrie dumnezeies- Mitropolitul Athanasie al Limassolului
cul Pavel: „Tot sufletul să se supună înaltelor „ACESTEI CRIZE ÎI VOM FACE
stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la FAȚĂ DOAR PRIN RUGĂCIUNE”
Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu Iubiți frați, din cauza măsurilor de urgență
sunt rânduite” Romani 13:1. Supunerea față de luate la nivelul societății pentru protejarea
stăpânire este supunere față de Dumnezeu. oamenilor, și Biserica noastră, nedorind să
Așa cum toți cetățenii se supun reglemen- fie neascultătoare, a amânat sinaxele pe care
tărilor statului, același lucru îl vom face și le avea programate în fiecare enorie. Desigur,
noi. Și Dumnezeu îi va binecuvânta și pe ei, ceea ce e omenește cu putință trebuie să fa-
și pe noi. cem. Nu ignorăm realitatea, situația dificilă
Se pare că acest Post Mare va fi o perioadă în care ne găsim, însă, desigur, ca oameni ai
de lipsuri mari și dureroase. Va fi un post Bisericii, avem modul nostru de a înțelege, a
adevărat. La începutul Triodului, Biserica cerceta, a evalua și a pune în valoare situațiile
ne-a amintit pilda fiului risipitor, care „și-a prin care trecem în viața noastră. Și această
venit întru sine” atunci când „a început să situație o vom întâmpina aplicând toate mă-
ducă lipsă” Luca 15:17,14. Dacă lipsurile nu sunt surile necesare pe care le impun autoritățile
urmare a păcatului nostru, ci îngăduința lui din punct de vedere științific, dar, mai presus
Dumnezeu „pentru păcatele noastre” Isaia 53:5, de toate, prin credința noastră în Hristos, în
ale tuturor, ar putea să ne ajute să ne venim Maica noastră și în Sfinții Bisericii.
întru sine, să înțelegem puțin adevărul des- Totdeauna, în timpuri grele, Biserica
pre noi înșine, să înțelegem valoarea binecu- ne-a îndemnat să ne rugăm. Acestei crize
vântărilor și a darurilor lui Dumnezeu, să ne îi vom face față doar prin rugăciune. Avem
pocăim, să vedem mai limpede care este ade- nevoie de multă rugăciune, de foarte multă
vărata noastră țintă. rugăciune! Avem nevoie de oameni care să
Iubiții mei, îngăduiți-mi să închei, ca aibă o asemenea putere în rugăciune, încât
episcop smerit al vostru, cu un îndemn: să să poată întoarce mersul lucrurilor, pentru
primim toți această încercare ca pe o binecu- că doar prin puterea rugăciunii vom putea
vântare; ispita ca pe un prilej de întoarcere schimba cursul evenimentelor. Celelalte sunt
28

„Aveam nevoie de coronavirus ca să ne spună


că într-o zi vom muri?” (ÎPS Athanasie)

omenești ‒ bune și acestea ‒, dar rugăciu- dăruim lui Dumnezeu puterea rugăciunii
nea poate cu adevărat, într-o singură clipă, noastre, din inimă smerită și zdrobită, ca să
să îndepărteze greutățile prin care trecem, Se milostivească și să întoarcă cursul lucru-
greutăți care au și partea lor bună, pentru că rilor. Dacă ne vom ruga, atunci toate se vor
ne învață să ne vedem neputințele, ne învață întoarce; dacă însă nu ne vom ruga, atunci
că cele omenești sunt deșertăciune, ne învață evenimentele își vor urma cursul lor, care nu
că tot ce trăim acum a fost prorocit și că știm care va fi și cum se va termina.
ceea ce trebuie să căutăm întâi de toate este Se poate întreba cineva: noi, care venim la
Împărăția lui Dumnezeu, așa cum ne zice biserică, oare nu ne vom îmbolnăvi? Ba da, ne
Domnul nostru în Evanghelie: „Căutați mai vom îmbolnăvi și vom muri. Cine ne-a spus
întâi Împărăția lui Dumnezeu” Matei 6:33 și pe că suntem nemuritori în această lume? Aveam
toate celelalte vi le va da Hristos, Domnul nevoie de coronavirus ca să ne spună că într-
Slavei. Aceasta este adevărata noastră nevoie, o zi vom muri? Trebuia să ne spună corona-
singurul lucru cu adevărat necesar; celelalte virusul că într-o zi ne vom îmbolnăvi? Sfinții
sunt și ele de folos, dar Dumnezeu știe cel 40 de Mucenici ce au zis? Cuvântul lor plin de
mai bine ce avem nevoie. curaj și credință ne întărește: „Dacă într-o zi
Biserica ne cheamă la luptă printr-o ru- oricum vom muri, atunci să murim cu dem-
găciune care să izvorască din pocăință și din nitate față de noi înșine și bineplăcuți înain-
smerenie. Să ne pocăim noi pentru păcatele tea lui Dumnezeu!”. Să avem așadar aducerea
noastre personale, pentru păcatele fraților aminte de moarte ‒ despre care Sfântul Neofit,
noștri, pentru păcatele întregii lumi și să-I un cipriot al nostru, zicea: „Mai presus de toate
„SUB ARIPILE LUI” 29

avuțiile este frica de Dumnezeu și aducerea Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului


aminte de moarte” ‒, care ne pune înainte ieșirea „CE MARE PUTERE ARE
noastră din această lume a deșertăciunilor și NUMELE LUI HRISTOS!”
înfățișarea noastră înaintea lui Dumnezeu. La Vecernia de umilință pe care am săvârșit-o în
Ce ne dăruiește Biserica? Biruința fricii această seară, am cântat un stih dintr-un psalm
de moarte. Prin moartea biologică vom trece al lui David care spune: „Dat-ai moștenire celor
toți, fără excepție; moartea sufletului însă nu ce se tem de Numele Tău, Doamne” Psalmul 60:5.
o va gusta omul care crede în Dumnezeu. Psalmii sunt scrieri minunate, pe care e bine să le
„Cel ce crede în Mine are viață veșnică” Ioan citim când avem vreo mâhnire, vreun necaz, când
6:47
, zice Domnul.  „Cel ce crede în Mine nu suntem defăimați sau trecem prin ispite. Mai ales
va vedea moartea în veac” Ioan 8:51 ‒ nu moar- atunci trebuie să citim din Psaltire, pentru că
tea biologică, ci moartea duhovnicească. Psaltirea este pântecele rugăciunii, îndeosebi al
Aceasta este moartea care ne înfricoșează: Rugăciunii minții în inimă. Sunt scrieri ale ma-
moartea sufletească, veșnica despărțire de relui Împărat și Proroc David și, cu toate că el a
Împăratul Hristos. De aceasta să ne temem, trăit cu aproape zece veacuri înainte de Hristos,
pe aceasta să nu o dorim, pentru că înseamnă psalmii sunt și astăzi de mare actualitate.
despărțire în veci de El. Moartea biologică Din psalmi învățăm cum să-I vorbim lui
e doar o chestiune de timp: fie că suntem Dumnezeu: „Auzi, Dumnezeule, cererea mea,
sfinți, fie că suntem păcătoși, toți vom trece ia aminte la rugăciunea mea” Psalmul 60:1. Te rog,
prin porțile morții. Doamne, ascultă rugăciunea mea! Omul simte
Acum ne îndreptăm spre Paște, spre nevoia să-I vorbească lui Dumnezeu ca unui
Învierea lui Hristos, Cel ce a călcat moartea, tată, ca unui frate, ca unui prieten și să-I spună
Cel ce a omorât frica de moarte, Cel despre toate problemele sale. De aceea și prorocul
Care vom auzi în noaptea Învierii: „Nimeni spune mai departe: „De la marginile pământu-
să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe lui către Tine am strigat când s-a mâhnit inima
noi moartea Mântuitorului”.  Moartea a mea” Psalmul 60:2. Omul strigă. De ce? „Pentru că
murit ‒ nu mai există moarte, există viața inima mea a căzut în adâncă mâhnire, inima
veșnică, există Hristos, există Împărăția lui mea a fost biruită de tristețe, inima mea și
Dumnezeu! Cu această credință vom merge întreaga mea lume sufletească au paralizat”.
înainte, în aceste vremuri grele pe care le Vedeți aici că omul strâmtorat, omul mâhnit ‒
avem în față, fără panică, fără temeri, nu în- sau, cum am spune astăzi, deprimat ‒ strigă că-
crezându-ne în gândirea noastră omenească, tre Dumnezeu. Inima lui e paralizată, și totuși
ci chemând iubirea Domnului nostru Iisus are nădejde, pentru că, indiferent de greutățile
Hristos. Viața noastră în această lume are prin care trecem, trebuie să ne punem nădej-
un „termen de expirare”, dar știm că există dea în Dumnezeu: „Că ai fost nădejdea mea,
o trecere către o altă lume, care se găsește în turn de tărie în fața vrăjmașului, locui-voi în
Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu. lăcașul Tău” Psalmul 60:3. Iar după acestea încheie
De altfel, aceste crize sunt și o cernere a cu stihul: „Dat-ai moștenire celor ce se tem de
credinței noastre, a vieții noastre, a puterii Numele Tău, Doamne. Așa voi cânta, rostind
noastre, a gândurilor noastre, a tăriei relației Numele Tău în veacul veacului” Psalmul 60:5,8.
noastre cu Tatăl nostru. Este un timp al Acest stih este foarte important. „Doamne,
petrecerii în pocăință, în rugăciune și în slă- ne-ai dat Numele Tău drept moștenire” ‒
vire a lui Dumnezeu2. știm cu toții ce înseamnă o moștenire, știm
30 „SUB ARIPILE LUI”

cu toții ce înseamnă ca un părinte să le lase impresionant cum, atunci când un copil se îm-
copiilor toată osteneala lui. Aici spune că bolnăvea de lepră, maica lui îl lua și-l scotea din
Domnul Dumnezeu ne-a lăsat o moștenire, comunitate, ducându-l în munți, în păduri, ca
și această mare moștenire este Numele Său. să nu-i molipsească și pe alții. Situații cumplite!
Știind că Numele Domnului este foarte pu- Iar când Hristos S-a apropiat și i-a văzut pe
ternic și că este cea mai mare moștenire lăsată leproși, aceștia I-au spus: „Fiule al lui David,
nouă de Dumnezeu, David și încheie cu acest miluiește-ne!”. „Doamne Iisuse Hristoase”, am
stih: „Așa voi cânta, rostind Numele Tău în spune noi astăzi, „miluiește-ne!”. Și s-au vinde-
veacul veacului” Psalmul 60:8. cat leproșii când Domnul le-a spus: „Mergeți
Prin urmare, aceasta este arma cea pu- de vă arătați preoților” ‒ „și, pe cale fiind ei,
ternică, marea moștenire lăsată nouă de s-au vindecat” Luca 17:14. Ce mare putere are
Dumnezeu: Numele Lui. Ce este Numele lui Numele Domnului nostru Iisus Hristos! Mare
Dumnezeu? Numele lui Dumnezeu este ener- moștenire, mare binecuvântare este să putem
gia Lui. Dumnezeu, ca esență, este nenumit și spune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
necunoscut omului, dar omul Îl cunoaște și in- Dumnezeu, miluiește-mă”!
tră în legătură cu Dumnezeu prin energiile Lui. După cum scrie Evanghelistul Marcu, Însuși
Și, pentru că Dumnezeu vine și Se descoperă Hristos, după Înviere, S-a arătat celor unspre-
omului în diferite chipuri, de aceea are și multe zece ucenici și le-a spus: „Celor ce vor crede le
nume. Este numit „dragoste”, „milostivire”, vor urma semne ca acestea: în Numele Meu de-
„iubitor de oameni”, „dreptate” – toate aces- moni vor izgoni...”, adică rostind Numele Meu
tea sunt nume ale lui Dumnezeu care au putere vor scoate demoni, „în limbi noi vor grăi” ‒ în
multă ‒ sunt energia lui Dumnezeu. limba Duhului Sfânt, „vor lua în mâini șerpi”
Hristos a spus: „Unde sunt doi sau trei veninoși și nimic rău nu vor păți, „și ceva de
adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mij- moarte de vor bea, nu-i va vătăma”, adică și otră-
locul lor” Matei 18:20. „Unde se adună doi sau vuri de vor bea, pentru Numele lui Dumnezeu
trei în Numele Meu” – pentru că oamenii se nu vor păți nimic. Iar Apostolii „pe bolnavi își
adună și din alte motive –, Hristos Se face vor pune mâinile și se vor face bine” Marcu 16:17-18.
prezent printre ei. Când rostim Numele lui Vindecări se fac astăzi și prin știință, pen-
Dumnezeu, primim energia lui Dumnezeu, tru că Dumnezeu îi luminează pe oamenii
care este Dumnezeirea Lui, ceea ce înseamnă de știință. În Vechiul Testament ni se spune
că Dumnezeirea este prezentă și mângâie inima să îi respectăm pe doctori („Cinstește pe doc-
noastră. Numele lui Dumnezeu îl rostim per- tor cu cinstea ce i se cuvine, că și pe el l-a fă-
manent: „Doamne, miluiește-mă!”. „Doamne”, cut Domnul, că de la Cel Preaînalt este lea-
adică Numele lui Dumnezeu, și „miluiește-mă”, cul și de la rege va lua dar” Sirah 38:1-2), pentru
adică „îndură-Te de mine”. Este ceea ce ros- că noi credem că toate se petrec din pronia lui
tesc monahii ‒ dar nu numai monahii, ci toți Dumnezeu. Doctorii tămăduiesc pe cât le este
creștinii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui cu putință bolile trupești, dar pe cele sufletești
Dumnezeu, miluiește-mă!”. le tămăduiește Numele Domnului Iisus. Cine
Este ceea ce spuneau cei zece leproși din cheamă Numele lui Dumnezeu și spune:
Evanghelie cf. Luca 17. În vremea aceea, lepra „Doamne, miluiește-mă, Doamne, ajută-mă!”,
era o boală incurabilă și leproșii erau scoși în acela va vedea minuni în viața sa.
afara comunității. Sfântul Vasilie cel Mare Trecem printr-o perioadă grea, o știm cu
și Sfântul Grigorie Teologul descriu în mod toții. Auzim multe, vedem multe, dar trebuie
31

„Cine cheamă Numele lui Dumnezeu va vedea


minuni în viața sa” (ÎPS Ierótheos)

să trăim ca niște creștini. În urmă cu 50 de ani, Iar continuarea cuvântului lui Hristos, „și
pe când eram student, mergeam în Sfântul vă rugați”, reprezintă tradiția isihastă. Încă din
Munte și vedeam cum trăiesc Părinții aghioriți. vremea când, tânăr fiind, mergeam în Sfântul
Am cunoscut atunci mari stareți ca Sfântul Munte, am spus neîncetat că trebuie să trăim
Paisie, Sfântul Efrem Katunakiotul și alți Sfinți. isihast, fie și într-o mică măsură. Isihast, adică
Ei ne spuneau că „Trebuie să trăim cu rugă- nu pur și simplu să mă închid în casă, ci isihast
ciunea, trebuie să trăim evanghelic”, și așa ne în sensul de a-mi ține mintea la Dumnezeu, de
și străduiam să trăim. Este ceea ce ne spune a alunga gândurile rele și vătămătoare și a face
Hristos: „Privegheați și vă rugați” Matei 26:41. rugăciune, iar toate problemele pe care le am
„Privegheați” face referire la ceea ce numim să le las în grija lui Dumnezeu. Așa cum a scris
trezvie: înseamnă să iau aminte la gândurile mele. Împăratul David în acest frumos psalm, așa
Când un gând pune stăpânire pe om, atunci îl trebuie să trăim și noi. Să ne învățăm să rostim
descompune, la propriu. Un gând rău („Mi se „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
apropie sfârșitul!”, „Voi muri!” și altele aseme- miluiește-mă”. E chiar așa de greu? Să o spu-
nea) macină efectiv sufletul omului. Omul tre- nem câteva minute dimineața, câteva minute
buie să-și țină sub control lumea sufletească și seara și oricând ne aducem aminte.
să-și preschimbe gândurile rele în gânduri bune. Sfântul Sinod al Bisericii Greciei ne în-
Să ne lăsăm în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, deamnă ca, în fiecare seară, de la ora 22.00 la
iar noi să avem pomenirea lui Dumnezeu, care ora 22.15, toți câți Îl iubim pe Dumnezeu și
ni se va întipări în inimă, în fiecare celulă ‒ căci suntem fii ai Bisericii să închinăm acest timp ru-
și celulele, și inima au memoria lor. găciunii. Este cu adevărat important să rostim:
32

„Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”.


„Cel mai mare păcat al nostru astăzi Știți ce putere are? Știți ce putere are această
este acela că nu liturghisim: nu oferim rugăciune când o spun câteva mii de oameni
și nu ne oferim lui Dumnezeu și fraţilor la aceeași oră? Această rugăciune preface inima
noștri. Înainte se considera o ocară noastră și viața noastră.
ca omul să fie neliturghisit, nedus la Prin urmare, Dumnezeu ne-a lăsat o mare
biserică. Astăzi, dimpotrivă, din pricina moștenire: „Dat-ai moștenire celor ce se tem
împietririi inimii noastre, e considerat de Numele Tău, Doamne” Psalmul 60:5. Ne-a lăsat
ceva firesc, iar nefiresc și chiar ciudat e această mare comoară, Numele Său, și noi tre-
ca omul să liturghisească. buie să nu o risipim, ci necontenit să rostim:
Dar chiar și atunci când omul „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Ori
contemporan participă la slujbele de câte ori ne tulburăm, oriunde ne-am afla:
bisericii, participarea lui reală, „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Și
liturghisirea lui, sunt problematice: atunci vom vedea cum, cu ușurință și maturi-
nu e sigur dacă ia parte în mod real tate, vom întâmpina orice greutate.
la Taina Euharistiei și a Bisericii, dacă Numele Domnului să ne adumbrească și
trăiește Dumnezeiasca Liturghie ca să ne binecuvânteze! Amin3.
pe un dar și o jertfă a tuturor adusă
lui Dumnezeu, în Hristos, iar nu ca Arhim. Zaharia de la Essex
pe o îndatorire socială și religioasă. „VOM PRESCHIMBA EPIDEMIA
Ba se poate ca și preotul să slujească ÎNTR-O BIRUINȚĂ A ISIHASMULUI!”
Dumnezeiasca Liturghie și, cu Mulți oameni intră în panică din pricina epide-
toate acestea, să rămână în esenţă miei de coronavirus care a cuprins toată lumea.
neliturghisitor, din pricină că nu Eu însă cred că nu trebuie să fim așa, pentru că
se oferă și nu oferă tot și toate lui orice face Dumnezeu cu noi o face din dragoste.
Dumnezeu. Dumnezeul creștinilor este un Dumnezeu
Creștinii neliturghisitori, preoţi sau bun, un Dumnezeu al milei și al iubirii de oa-
laici, nu trăiesc cu adevărat. După meni, Care ne-a creat din bunătate, ca să ne
cuvântul din Apocalipsă: „Nume au împărtășească viața Sa, chiar și slava Sa. Când
că trăiesc, dar sunt morţi” Apoc. 3:1. Cu am căzut în păcat, tot din bunătate a îngăduit
adevărat și bine-plăcut lui Dumnezeu morții să pătrundă în viața noastră, ca să nu
slujesc cei care Îi aduc «ale Tale dintru ajungem nemuritori în răutate, ci să căutăm o
ale Tale, de toate și pentru toate», cu cale de mântuire. Nicicând Dumnezeu nu a în-
alte cuvinte, cei care nu păstrează
cetat să Se îngrijească de noi, ci Însuși a venit și a
nimic în mod egoist pentru ei însiși,
luat asupra Sa blestemul păcatului, arătându-ne
ci se oferă pe sine fără rezerve, dând
până la sfârșit dragostea Sa: „Iubind pe ai Săi cei
totul pentru a primi totul, murind
din lume, până la sfârșit i-a iubit” Ioan 13:1.
pentru a trăi. În acest fel, întreaga
Tot ce a făcut Dumnezeu pentru noi a făcut
viaţă a lor devine liturghie, prinos,
din bunătate, și bunătatea Sa e fără de margini.
comuniune, jertfă, părtășie, euharistie”.
Este îndelung-răbdător, așteptând până ce ve-
nim la cunoașterea adevărului și ne pocăim cu
Arhim. Gheorghe Kapsánis
adevărat, ca să putem fi cu El pe vecie. Așa, în
fiecare etapă a relației Sale cu omul, Dumnezeul
33

Arhim. Zaharia, în centru, alături de Arhim. Chiril și Arhim. Simeon


(Essex, Sfintele Paști din 2007)

nostru ne arată doar bunătate și milă, care „mai În ce mă privește, epidemia aceasta
bună este decât viața”. Prin urmare, când iarăși mă ajută. Tânjeam să regăsesc rugăciunea
va să vină ca să judece lumea, o va judeca oare pe care am avut-o înainte, cu care să-mi
un alt Dumnezeu? Nu va fi același Dumnezeu, cercetez întreaga viață, de la naștere până
Dumnezeul milei și al iubirii de oameni? Și acum, mulțumind lui Dumnezeu pentru
iarăși, cu aceeași milă și dragoste ne va judeca, toate binefacerile Sale „cele întru știință și
de aceea să nu ne panicăm, nici să ne clătinăm, cele întru neștiință”; și totodată, rugăciunea
căci același Dumnezeu ne va întâmpina în viața cu care să-mi cercetez întreaga viață, pocă-
cealaltă și ne va judeca cu aceeași îndurare. indu-mă pentru toate fărădelegile mele. Ce
Unii se tem că le-a sosit ceasul sfârșitului. minunat să-ți poți cerceta viața în rugăciune,
Epidemia aceasta de coronavirus are și o parte punându-le pe toate înaintea lui Dumnezeu!
bună, pentru că ne lasă o vreme din clipa în Simți atunci că viața ți se răscumpără. De
care ne va lovi până la sfârșitul nostru. Putem aceea, situația de acum mă ajută cu adevărat.
închina, așadar, acest timp pregătirii pentru Nu intru în panică, ci „mă voi îngriji pentru
întâlnirea cu Dumnezeu, ca mutarea noas- păcatul meu” Psalmul 37:18.
tră să nu fie pe nepregătite, ci după ce ne- Trebuie să vedem bunătatea lui
am cercetat întreaga viață, stând înaintea lui Dumnezeu în tot ce se petrece acum. Sfinții
Dumnezeu la rugăciune ‒ uneori mulțumind Părinți au văzut în toate iubirea Sa de oa-
până la sfârșit pentru tot ce-a făcut Dumnezeu meni. O molimă asemănătoare a avut loc în
pentru noi, alteori pocăindu-ne și cerând ier- veacul al patrulea, în pustia Egiptului, sece-
tarea fărădelegilor noastre. rând mai bine de o treime dintre monahi, iar
34 „SUB ARIPILE LUI”

„Au luat pe Domnul din mormânt și noi nu știm unde L-au pus!”

Părinții nu se clătinau în credință, ci ziceau Unii îmi spun: „Dumnezeu să-Și întindă
cu mare însuflare că „Dumnezeu seceră sufle- mâna și să ne ajute” – dar tocmai aceasta este
tele Sfinților pentru Împărăția Sa”. Domnul mâna lui Dumnezeu! El dorește și lucrează
Însuși vorbește în Evanghelie despre zilele din mântuirea noastră „în multe rânduri și în multe
urmă, despre încercările prin care va trece lu- chipuri” Evrei 1:1: „Tatăl Meu până acum lucrează,
mea înainte de a Doua Sa Venire. Însă în cu- și Eu lucrez” Ioan 5:17. Virusul acesta poate fi un
vintele Sale nu sesizăm nici tristețe morbidă, mijloc pe care Dumnezeu să-l folosească pen-
nici disperare. Domnul, Care S-a rugat în tru ca mulți să-și vină în fire și să se întoarcă la
grădina Ghetsimaniului cu sudoare de sânge pocăință, și pentru a secera multe suflete care
pentru mântuirea întregii lumi, spune că, sunt pregătite de Împărăția Sa cea veșnică. De
atunci când vom vedea grozăviile ce vor pre- aceea, pentru cei ce se predau și se încredințează
merge celei de-a Doua Sale Veniri, să ne ridi- dumnezeieștii purtări de grijă, toate vor contri-
căm însuflețiți capetele, pentru că răscumpă- bui la binele lor: „Celor ce iubesc pe Dumnezeu
rarea noastră este aproape. toate li se lucrează spre bine” cf. Romani 8:28.
„SUB ARIPILE LUI” 35

Nu este loc, așadar, de tulburare. Nici în multe alte feluri. Când săvârșim rugăciunea
nu trebuie să ne împotrivim măsurilor lu- isihastă, atunci stăm în prezența lui Dumnezeu
ate de autorități pentru a reduce răspândi- cu mintea în inimă, chemând sfântul Nume
rea afecțiunilor. Să facem ce ne spune guver- al lui Hristos: „Doamne Iisuse Hristoase,
nul, pentru că nu ni se cere să ne lepădăm de miluiește-mă!”. Dumnezeiescul Nume ne aduce
credința noastră, ci doar să luăm câteva mă- harul lui Hristos, pentru că este nedespărțit de
suri spre binele tuturor, pentru a trece peste Persoana Sa, și ne duce în prezența Sa. Această
încercarea aceasta. Unii o iau prea mărturisi- prezență a lui Hristos este curățitoare, ne
tor, ridică stindardul și fac pe mucenicii. Dar curățește de fărădelegi și păcate, ne înnoiește și
e nedrept să nu facem ascultare de autorități, ne luminează inima, ca să ia formă înlăuntru
de vreme ce, când ne vom îmbolnăvi, la spita- chipul Mântuitorului nostru Hristos.
lele lor vom alerga și ei vor fi cei ce vor suporta De nu vom avea Paștele în biserică, să ne
cheltuielile îngrijirii noastre. aducem aminte că fiecare contact cu Hristos
Dacă ne vor cere să înceteze slujbele este Paște. Primim har în Dumnezeiasca
Bisericii, să ne supunem pur și simplu, bine- Liturghie pentru că Domnul Iisus este pre-
cuvântând pronia lui Dumnezeu. Mai mult, zent acolo, El este Cel ce săvârșește Taina
acest lucru ne aduce aminte de o veche preda- și El este Cel ce Se împarte credincioșilor.
nie a Părinților din Palestina: în Marele Post, Când însă chemăm Numele Său, pătrundem
în Duminica Lăsatului sec de brânză, după în aceeași prezență a lui Hristos și primim
iertarea reciprocă, monahii ieșeau în pus- același har. De aceea, chiar dacă suntem lipsiți
tie timp de patruzeci de zile, fără Liturghie, de Liturghie, vom avea pururea Numele Său
stăruind în post și rugăciune, și se întor- și nu vom fi lipsiți de Domnul. Mai mult,
ceau în Duminica Floriilor ca să prăznuiască avem și cuvântul Său, și mai ales Evanghelia
după cuviință Patima și Învierea Domnului. Sa. Dacă în inima noastră sălășluiește neînce-
Așa și contextul de astăzi ne silește să trăim tat cuvântul Său, dacă îl cercetăm și ne rugăm
iarăși ceea ce se păstrase din vechime în sânul cu el, dacă acest cuvânt al Său devine limba-
Bisericii. Ne vor sili, adică, să trăim o viață jul nostru, vorbindu-I lui Dumnezeu tot așa
mai isihastă, cu mai multă rugăciune, care cum ne-a vorbit El – atunci vom avea iarăși
va compensa oarecum lipsa Dumnezeieștii harul Domnului. Cuvintele Sale sunt cuvinte
Liturghii și ne va pregăti să prăznuim cu mai ale vieții veșnice, și aceeași taină se săvârșește:
mare dorire și însuflare Patima și Învierea primim harul Său și ne sfințim.
Domnului Iisus. Astfel, vom preschimba epi- Mai mult, cu fiecare prilej în care arătăm
demia aceasta într-o biruință a isihasmului! bunătate fraților noștri, Domnul se bucură,
În tot cazul, orice îngăduie Dumnezeu în socotind că am făcut-o în Numele Său, și ne
viața noastră este din bunătatea Sa și spre bi- răsplătește cu harul Său. Este un alt mod prin
nele omului, căci El niciodată nu dorește ca care putem trăi în prezența Domnului. Iarăși,
zidirea Sa să se vatăme în nici un fel. putem primi harul Domnului prin post, prin
Negreșit, și de vom fi lipsiți mai mult timp milostenii și prin orice faptă bună. Așa că,
de Dumnezeiasca Liturghie, vom răbda. Ce dacă suntem siliți să nu ne adunăm în bise-
primim la Liturghie? Ne împărtășim cu Trupul rică, totuși ne putem uni în duh înlăuntrul
și Sângele lui Hristos, care sunt pline de harul Trupului lui Hristos, Sfânta Biserică, care păs-
Său. Pentru noi, este o mare binecuvântare – trează unitatea credincioșilor atât cu Hristos,
dar harul lui Dumnezeu îl primim totodată cât și cu celelalte mădulare ale Trupului Său.
36 „SUB ARIPILE LUI”

Tot ceea ce facem pentru Dumnezeu este o Dumnezeu sunt înlăturate printr-o pocăință sin-
liturghie, căci slujește mântuirii noastre. ceră, desigur, dacă este urmată de tânguirea și pos-
Liturghia este cel mai mare eveniment din tul după Dumnezeu. Pocăința reprezintă cheia
viața Bisericii, în care credincioșii au putința să facă duhovnicească pentru refacerea legăturii de iubire
schimb între mica lor viață și nemărginita viață a a omului cu Dumnezeu, despre care dau mărtu-
lui Dumnezeu. Impactul acestui eveniment ține rie Sfinții din toate timpurile, din vechime până
însă de pregătirea pe care o facem, prin tot ce am la cei nou-canonizați. Pocăința noastră adâncă,
amintit: prin rugăciune, fapte bune, post, iubire dimpreună cu milostivirea față de aproapele aflat
de aproapele, pocăință. Pentru aceasta, iubiții mei în suferință vor lucra hotărâtor pentru scăparea
frați, nu e nevoie să facem mărturisiri eroice îm- din „pedeapsa” noastră cea amară. Nimeni să nu
potriva guvernului pentru măsurile profilactice pe creadă că este exclus de la cele spuse mai sus.
care le ia spre binele tuturor oamenilor. Nici să nu Dacă am fi trăit urmând viața și cugetul
deznădăjduim, ci să meșteșugim cu înțelepciune vameșului și al fiului risipitor din Evanghelie
căi prin care să nu pierdem părtășia vie cu Hristos. sau al tâlharului celui bun de pe Cruce, nu am
Nimic nu ne poate vătăma, trebuie doar să facem fi acum lipsiți de Dumnezeiasca Euharistie.
răbdare un anumit răstimp, și Dumnezeu va ve- Dacă însă suntem acum opriți înseamnă că nu
dea răbdarea noastră și va înlătura toată ispita, și mai suntem vrednici să luăm parte la ea. Și,
vom vedea iarăși zorii zilelor de bucurie, și vom în esență, Hristos a îngăduit această încercare
prăznui împreună nădejdea și dragostea noastră dureroasă drept „canon de pocăință”, căci cu
în Hristos Iisus4. nevrednicie ne împărtășeam cu toții.
Pentru pricinile de mai sus, noi așteptăm de
Prof. Dr. Emerit Dimitrie Tselenghídis la arhiereii și preoții noștri să mărturisească pu-
„SĂ STĂM BINE, SĂ STĂM CU FRICĂ...” blic și smerit, ei cei dintâi, înstrăinarea lor de
Ne aflăm în fața unor evenimente cu semnifi- duhul și viața lui Hristos ‒ lucru pe care unii
cație „apocaliptică” pentru noi toți. De aceea, și l-au făcut deja ‒ și să ceară atât pentru ei înșiși,
măsurile care au fost luate ar trebui primite ca cât și pentru poporul lui Dumnezeu milă pen-
o „pedeapsă a nelegiuirii” noastre, ca un mijloc tru „pedeapsa” cea venită cu dreptate asupra
pedagogic, îngăduit de Dumnezeul nostru Cel noastră. De altfel, și în Scriptură mărturisim
mult-milostiv prin pronia Sa cea iubitoare, ast- Domnului că „Drept ești în toate câte ai făcut
fel încât să fim călăuziți noi toți, cler și popor, nouă” Cânt. trei tineri 1:3, dar și în timpul săvârșirii
la pocăința cea mântuitoare, înțeleasă ca întoar- Dumnezeieștii Euharistii, slujitorii cer de la
cerea minții noastre la Dumnezeu. Să primim Hristos iertarea păcatelor lor și a celor din
această „pedeapsă” cu smerenie și mulțumire, neștiință ale poporului lui Dumnezeu.
răbdând-o cu duh de adâncă pocăință, ca pe un Doar prin rugăciunea noastră fierbinte,
medicament amar, dar curățitor pentru vinde- prin cercetarea noastră de sine în Duhul
carea noastră. În felul acesta, pocăința noastră Sfânt, prin diagnosticul pe care singuri tre-
se va face pavăză ocrotitoare a Sfântului Duh buie să ni-l punem prin descoperire de Sus și
în lăuntrul nostru, umbrelă nevăzută și apără- prin cunoașterea de sine autentică ce decurge
toare de rău. din acesta, ne vom vedea propria „bârnă” din
Să primim, cu duh de înțelepciune, medi- ochiul nostru duhovnicesc drept pricina cea
camentul cel amar al mântuirii noastre. „Acum dintâi și cea mai însemnată a „pedepsei” noas-
este vremea potrivită, acum este ziua mântuirii” tre comune. Numai prin pocăința noastră tră-
II Corinteni 6:2
. Toate „amenințările” și „pedepsele” lui ită profund ontologic și prin iertarea păcatelor
„SUB ARIPILE LUI” 37

Această gustare constituie și criteriul de ne-


tăgăduit al autenticității pocăinței noastre.
Dimpotrivă, dacă nu trăim înlăuntrul nostru
roadele Duhului, înseamnă că păcatul ‒ și, mai
ales, pricina lui, adică pofta cea rea a libertății
noastre ‒ rămân nepocăite și nemărturisite în
noi, desfătându-ne încă de ele cu voluptate.
Să răsune neliniștitor în urechile noastre cu-
vintele lui Dumnezeu prin gura Prorocului și
Împăratului David: „Dumnezeu din cer a privit
peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege
sau cel ce-L caută pe Dumnezeu. Toți s-au abă-
tut, împreună netrebnici s-au făcut, nu este cel
ce face bine, nu este până la unul” Psalmul 52:3-4.
Încheiem realist, cu optimism, amintindu-ne
de izbăvirea Ninivei, după răspunsul tuturor
locuitorilor ei, de la rege și demnitari și până
la animale, la predica de pocăință a Prorocului
Iona: „Și a văzut Dumnezeu faptele lor, că
s-au întors din căile lor cele rele. Și S-a căit
Dumnezeu de răutatea pe care a spus că le-o
„Numai prin pocăință vom cunoaște comu- va face și nu a făcut-o” Iona 3:10. Iar Sfântul Ioan
niunea cu Dumnezeu” (Prof. Tselenghídis)
Gură de Aur, admirând pocăința ninivitenilor,
exclamă: „L-am văzut pe Dumnezeu Care Se
pe care o vom primi de la Hristos cel prezent în dezminte pentru iubirea de oameni. S-au căit
ea vom cunoaște în har comuniunea curată cu ninivitenii și S-a căit Dumnezeu. Pocăința față
Dumnezeu în inima noastră. Iar după ridicarea de nimicire a frânt porunca. O, puternică este
„pedepsei” vom trăi această comuniune tainic pururi pocăința! Pe pământ se săvârșește și pe
și deplin în lăcașul lui Dumnezeu, în adunare cele din ceruri le răstoarnă”. n
și în îmbrățișare și cu celelalte mădulare ale tru-
pului lui Hristos. Până atunci, cu cea mai mare Grupaj realizat de
silință, vom ține poruncile dumnezeiești, pen- Tatiana Petrache
tru a ne arăta astfel pocăința și iubirea noas-
tră de Hristos, astfel încât să fie pusă în lucrare
1 https://www.imml.gr/index.php?option=com_content&view=a
Împărăția lui Dumnezeu din lăuntrul nostru. rticle&id=2397:egkyklios-154&catid=8:egkyklioi&Itemid=938.
Prin zdrobirea îndurerată a inimii vom face Traducere de Tatiana Petrache.
2 www.cuvantul-ortodox.ro/mitropolitul-atanasie-de-limasol-cipru-
lucrătoare prezența Sfântului Duh înlăuntrul ucenic-al-sfantului-paisie-aghioritul-despre-abordarea-duhovniceasca-
nostru și vom deveni vase ale prezenței Sale a-pandemiei-coronavirusului-acestei-crize-ii-vom-putea-tine-piept-
doar-prin-rugaciune/
lucrătoare. El ne va mângâia, ca Mângâietor, 3 Ναυπάκτου Ἱερόθεος: Τό ὄνομα τοῦ Χριστοῦ (video), http://pa-
rembasis.gr/index.php/el/6152-2020-03-23. Traducere de Mănăstirea
dându-ne rodul cel „cu multe vitamine” al Diaconești.
prezenței Sale deja lucrătoare, adică „iubi- 4 https://www.pemptousia.gr/2020/03/logos-parigoritikos-gia-tin-
pandimia/. Traducere de Radu Hagiu.
rea, bucuria, pacea”, pe care le vom trăi înlă- 5 http://aktines.blogspot.com/2020/03/blog-post_221.html. Traduce-
untrul nostru „întru toată priceperea” Filipeni 1:9. re de Prof. Ion Marian Croitoru.
38

Moarte
și Înviere

Foto: Benedict Both


Când un Părinte sfânt i-a vorbit despre lui cel blând, dezvoltând subit neliniștea de a
Rugăciunea inimii, nu avea cum să-și închi- nu-l lăsa să se stingă. Pe măsură ce se hrănea
puie ce schimbare va produce în viața ei. Și la flacăra dinlăuntru, atenția ei se aduna din
nu doar în viața duhovnicească, ci și în viața cele de afară, care deveniseră brusc neimpor-
cea mai obișnuită, în târâș-grăpișul ce o zorea tante. Se adăpa cu foc, precum calul lui Făt-
din zori și până seara. Căci Părintele acesta Frumos, scuturând de pe ea pielea răpciu-
nu s-a mărginit doar la a-i vorbi, ci a luat-o goasă, și simțea că, până atunci, viața-i fusese
și de mână ‒ în chip nevăzut, desigur ‒ fă- fadă, plată, fără gust. De altfel, nici nu fusese
când cu ea primii pași sau, mai bine-zis, cule- viață. Căci, asemenea unui cadavru în venele
gându-i oasele frânte din căderi și punându-i- căruia sângele nu mai curge, la fel simțea și ea
le la loc, de fiecare dată, cu mână sigură. când în venele „omului celui ascuns al inimii” I
Încet, mult prea încet, cu răbdare (răb- Petru 3:4
nu curgea focul cel duhovnicesc.
dând în locul ei), cu nădejde (a lui, iar nu a Așa a început să lupte pentru flacăra
ei) și cu dragoste uriașă, i-a îndreptat „genun- dinlăuntru mai abitir decât înecatul pentru
chii cei slăbănogiți” Evrei 12:12 către „mărgări- aer. În jurul ei se întâmplau, desigur, multe.
tarul cel de mare preț” Matei 13:46, bine ascuns, Ridicări și prăbușiri politice, sociale, acade-
atât de aproape, în ea și totuși la mii de ani- mice, boli și morți veneau tăvălug peste cei de
lumină. Și-a încălzit mâinile rebegite la focul aproape și cei de departe; ea însă, cu degete
DIALOG CU CITITORII 39

noetice, torcea un fir nevăzut virus: sunt sau nu reale știrile? Suntem sau
dintr-un caier bogat, preaplin nu manipulați? Murim sau nu murim? Ne
și fără de sfârșit. Când firul se închid sau nu bisericile? Ne mai împărtășim
rupea, își zdrobea mâinile să-l sau se duce totul de râpă? Nu cumva a fost
înnoade la loc, cu respirația totul numai pentru a-i prigoni pe creștini și a
tăiată. Era mai important ca desființa, în sfârșit, Biserica?
lumea toată, mai urgent ca „A muri sau a trăi ține doar de noi, de
Judecata de Apoi. Din când cum păstrăm Rugăciunea. Noi înșine prigo-
în când privea în jur și nu pri- nim creștinismul atâta vreme cât nu ținem
cepea încotro merge lumea ‒ aprinsă flacăra Duhului, pe care Domnul atât
căci și lumea toată se grăbea de mult Își dorea s-o vadă arzând cf. Luca 12:49.
către un scop al ei, pe care ea Noi suntem ‒ sau nu ‒ Biserica, atâta vreme
însă nu-l deslușea prea bine. cât suntem uniți cu Hristos, ca mădulare ale
Așa că se cuibărea la loc, lângă Trupului Său cf. I Corinteni 12:27. Nimeni altcineva
tăciunele ce ardea mocnit și-i nu ne poate lua nimic, atâta vreme cât noi
încălzea zilele, neștiut de ni- rămânem mlădițe vii, nu vrejuri uscate cf. Ioan
meni, aspru tăinuit. 15:2
. Împărtășania crezi că ne-o pot lua dacă
Putea cineva să trăiască ast- ne opresc de la a merge la slujbe? Dar Maria
fel, în lume fiind? Putea să-și Egipteanca nu s-a hrănit patruzeci de ani în
vadă de familie și copii, tor- deșert dintr-o singură Împărtășanie, pe care
când la firul nevăzut? Putea însă a păstrat-o nefurată? Voi păstra și eu
merge la serviciu suflând si- împărtășania de la ultima Liturghie...”, mi-a
multan în cărbunii inimii, să spus ea, când tocmai aflasem știrea despre în-
nu se stingă? Dar cum ar fi pu- chiderea bisericilor.
tut altfel? Ochiul se învățase a O priveam și nu pricepeam cum poate să
se deschide înăuntru, mâinile să caute căldura rămână netulburată. Atenția ei era adunată
Duhului, gura să respire aerul veșniciei. Când înăuntru. Lupta ei pentru a nu stinge Duhul
cei apropiați ai ei au început să se ducă, pe era, de fapt, nu o luptă pentru ea însăși, ci
rând, la Domnul, ea nu s-a temut. A pipăit, pentru Biserică. Prin smerita ei rugăciune
cu degete prelungi, și a simțit că Izvorul Vieții făcea mai mult decât toți așa-zișii luptători
nu încetase să curgă în ei, ci mai bogat să salte, ortodocși, pentru că ea împlinea Evanghelia.
așa că nu erau morți, ci mai vii decât viii cu „Împărăția Mea nu e din lumea aceasta”
inimi moarte. Atunci a înțeles că Rugăciunea Ioan 18:36
și „Căutați mai întâi Împărăția lui
o mutase cu totul în cele dinlăuntru, că ceea Dumnezeu” Matei 6:33 ‒ ea le împlinea firesc,
ce vedea ea le era altora nevăzut, că înțelesurile răspândind în jurul ei pace mai mult decât
care o adăpau nu-i puteau hrăni pe ceilalți, răspândeau alții viruși.
care își căutau „pâinea cea de toate zilele” în Prezența ei îmi făcea bine, și totuși am
cele exterioare. simțit nevoia să o provoc. „Și dacă vom muri
„Cum oare, și creștinii suferă de această cu toții?”, i-am spus, zâmbind. „Moartea nu
orbire?”, mi-a spus, îndurerată, în urmă cu există”, mi-a răspuns, întorcându-mi zâmbe-
câteva zile. Nu putea înțelege nebunia care iz- tul. „Roagă-te și vei vedea”. n
bucnise odată cu noua pandemie. Toți, chiar
și creștinii, nu erau preocupați decât de noul N.A.
40 CUVÂNTUL DUHOVNICULUI

DE VORBĂ CU IEROM. DIONISIE IGNAT


DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL ILIE” DIN ALBAC

„Credința în Învierea
lui Hristos este temelia
învierii noastre”
Să ne vedem păcatele, să ne judecăm singuri în faţa duhovnicului ca
în faţa lui Hristos, să ne smerim și să ne pocăim, asumând-ne Crucea
pentru a ajunge la Înviere. Interviul cu Părintele Dionisie Ignat, început
înaintea nebuniei iscate de pandemica panică, ne învaţă, de fapt,
cum să depășim aceste momente grele cu nădejdea Învierii. Și, până
la urmă, această criză, această stare de urgenţă nu poate fi socotită
oare un semn al Domnului, Care dinainte ne anunţă să ne pocăim,
căci marea descoperire a păcatelor tuturor se apropie, tocmai pentru
înmulţirea păcatului. Să ne pregătim, așadar, că nu știm când vine
Mirele - acesta este mesajul vremurilor pe care le trăim. (G.F.)

– Părinte Dionisie, suntem în Postul Paștelui și smerenia minţii, după aceea vine și smerenia
Îi cerem Domnului: „Dă-mi să-mi văd păcatele inimii, care aduce venirea harului, iar venirea
mele...”. Cum să facem să ne vedem păcatele? harului aduce vederea păcatelor.
– Păcatele nu se pot vedea cu ochii fizici. – Totuși mai rămân și păcate pe care nu reușim
Păcatele se pot vedea cu ochii duhovnicești. Și, să le vedem...
ca să putem să ne vedem păcatele, în primul – Pentru că sunt și păcate mai mari, dar sunt
rând avem nevoie de harul lui Dumnezeu. și păcate mai mici. Spunea cineva că păcatele
Chiar și fiul risipitor, până nu s-a gândit la ta- sunt ca foile de ceapă: s-au suprapus, în timp,
tăl, nu și-a văzut starea în care era. Asta în- unele peste altele, iar noi vedem doar ceea ce este
seamnă că nu putem să ne vedem păcatele fără mai la suprafaţă. Inima noastră este ca o cămară
harul lui Dumnezeu. Și harul lui Dumnezeu în care ne gândim să intrăm și să facem cură-
nu vine fără smerenie, căci spune Sfântul ţenie. Unii, când deschid ușa, se sperie de ce-i
Apostol Petru: Dumnezeu „celor smeriţi le dă acolo și o trântesc la loc: „Nu, nu! Las’ pe altă
har” I Petru 5:5. Și atunci, vederea păcatelor ţine dată!”. Mare greșeală! Alţii, mai curajoși, deschid
de smerenia minţii ‒ că de la minte se pleacă: ușa, intră în cămară și: „No, de ce să mă apuc
omul mândru nu are cum să-și vadă păcatele, acuma?” ‒ ca românul, care se scarpină în cap:
pentru că el „știe tot”. Și atunci este nevoie de „Ce să fac mai întâi?”.
LOREM IPSUM 41
42 CUVÂNTUL DUHOVNICULUI

Ce vezi prima dată? Păi, vezi lucrurile mai


mari, care te deranjează în cămara respectivă și le
scoţi. După aceea, începi să umbli prin colţuri:
„Asta îmi trebuie, asta nu-mi mai trebuie… Stai,
că asta e o amintire frumoasă, hai s-o mai las
aici!”. La fel și cu păcatele: sunt unele de care ne-
am îngreţoșat și vrem să scăpăm de ele, dar sunt
și unele cu care mai cochetăm, și atunci le mai
ţinem. De aceea ne rugăm: „Doamne, dă-mi să-
mi văd păcatele mele!”. Până la urmă, vedem cât
vrem să vedem. Dar mai este și o iconomie a lui
Dumnezeu, din dragoste pentru noi: vedem cât
putem să ducem. Probabil că omul, dacă și-ar
vedea dintr-odată grozăvia păcatelor, nu ar re-
zista și ar abandona lupta, căzând în deznădejde.
E și aceasta o mare ispită, să vrei să-ți vezi toate
păcatele. Nu! Doamne, dă-mi Tu cât știi că pot
să duc și pot să curăţ acum.
„Înviem pentru Cer, nu pentru o altă
„MĂ JUDEC PE MINE lume pământească” (Ierom. Dionisie)
ÎNAINTE DE JUDECATĂ”
– După ce ne vedem păcatele, mergem la spovedit.
Dar foarte mulţi ne confruntăm acolo cu altă pro- spovedanie! Spovedania, cum zice și Sfântul Ioan
blemă: cu rușinea care apare la spovedanie. Cum Scărarul, este scaun de judecată: mă judec eu pe
putem să înfrângem această rușine? mine înainte de Judecată. Atunci bineînţeles că
– Rușinea vine de la mândrie și de la vrăjmaș. vrăjmașul nu vrea să vină acolo, fiindcă el va fi
Adam și Eva erau goi și nu se rușinau. Rușinea a principalul osândit. Dar lucrul cel mai important
intervenit după ce păcatul a intrat în viaţa oame- e că spovedania este un act de smerenie, și atunci
nilor. Este o istorioară frumoasă, care spune că, vrăjmașul, cum nu poate să se smerească, nici
odată, când oamenii erau îngenunchiaţi la mo- nu poate să vină la spovedanie ‒ dar caută să ne
litve, un Părinte a văzut un diavol care venea și împiedice pe noi, dându-ne rușinea. Iar rușinea,
punea mâna pe capetele oamenilor. Și l-a între- cum am zis, vine din mândrie: „Ce-o să creadă
bat Părintele: „Dar tu cine ești? Ce faci aici?”. Și preotul de mine acum? O să-mi stric imaginea!”.
zice: „Eu am venit să le dau oamenilor înapoi ce Însă, dacă ai curaj, du-te și spune-i preotului:
le-am luat înainte de-a face păcatul”. „Și ce le- „Părinte, parcă mi-e rușine de mine că sunt așa,
ai luat?” „Păi, înainte să facă păcatele le-am luat dar vreau să mă îndrept, vreau să mă schimb...”.
rușinea, și acuma, când vor să se spovedească, le Și atunci dispare rușinea asta. Pentru că unde in-
dau rușinea înapoi, ca să nu le spună”. tervine smerenia, dracul nu mai are putere.
În primul rând, a te duce la spovedanie – Și cum să dobândim și noi puţină smerenie?
înseamnă un act de curaj. În al doilea rând, a te – Începând de la lucrurile mici. Cât putem,
duce la spovedanie înseamnă un act de smerenie. să tăcem în faţa celuilalt, care poate ne ocărăște;
Și noi știm că vrăjmașul diavol nu se poate în familie, la fel, foarte multe certuri pleacă de la
smeri ‒ de asta dracul nu poate să vină cu noi la faptul că oamenii nu se pot smeri – fie soţia în
CUVÂNTUL DUHOVNICULUI 43

faţa soţului, fie soţul în faţa soţiei, fie copiii în cea mai mare, luptăm cu patima care ne
faţa părinţilor, fie părinţii în faţa copiilor. În so- stăpânește cel mai mult, și apoi, încet-încet,
cietate, la serviciu: „Dar cum? Mie să-mi spună se astupă și celelalte.
așa?”. Uite, smerenia poate să înceapă de la cele – Care este semnul că am făcut o spovedanie
mai mici gesturi: când ești în faţa unei uși, lasă-l adevărată?
pe celălalt să intre înaintea ta ‒ poţi să faci lucrul – Ușurarea sufletului, simţirea în suflet a
ăsta, și e un act de smerenie! Nu trebuie să facem unei păci, a unei încredinţări că Dumnezeu
cine știe ce gesturi mărețe. m-a primit și Dumnezeu mă iartă. Dacă însă
Ca să dobândești smerenia, încearcă să faci pleci de la spovedanie tot așa de neliniștit și
ceva pentru celălalt. Adică să te pui pe tine al doi- fără credinţa că Dumnezeu te-a iertat și te-a
lea și să-l lași pe celălalt primul. Să te gândești de primit din nou, ca pe fiul risipitor, înseamnă
dimineaţă: „Doamne, astăzi vreau să mă smeresc, că ceva n-a fost în regulă acolo.
ajută-mă să mă smeresc!”. Și imediat îţi oferă
Dumnezeu prilejul. Uite, o pildă de smerenie în „CEEA CE ESTE ASUMAT
trafic: lasă-l pe celălalt să se ducă! Nu te ambiţi- ESTE VINDECAT”
ona să zici: „De ce se bagă în faţa mea? Ia să-i dau – Evanghelia începe și se sfârșește cu propovăduirea
eu un claxon!”. Smerește-te în lucruri foarte mici pocăinţei. De ce?
‒ nu mai claxona! – și, după aceea, în măsura în – Pentru că Hristos a venit să vindece firea umană
care ne smerim, va veni și harul în noi și Domnul stricată prin păcat. Dar ea s-a stricat prin ce? Nu
ne va da să ne smerim și în lucrurile mai mari. neapărat că Adam a mâncat din pomul acela din
– În pregătirea noastră pentru spovedanie, cum care i-a spus Dumnezeu să nu mănânce, ci prin
să ne dăm seama care sunt patimile care ne vatămă faptul că nu și-a asumat ceea ce a făcut. Or, po-
cel mai mult sufletul? căinţa tocmai asta este: asumarea faptelor noastre
– Trebuie să fim atenţi la ce fel de gânduri ni celor rele ‒ și atunci, ceea ce este asumat este vin-
se ridică mai des în minte ‒ aceea e patima care decat. Tot ceea ce nu se asumă nu se poate vin-
ne luptă cel mai tare! Gândiți-vă la un dig care e deca. De aceea Evanghelia începe și se termină cu
spart și are mai multe fisuri, una mai mare, alta pocăinţa, pentru că este cel mai important lucru
mai mică, și intră apă prin ele ‒ pe care o astupăm pe care trebuie să-l facem în viaţă. Dar pocăinţa
prima dată? Pe aceea prin care intră mai mult. nu înseamnă neapărat, știu eu, a sta cu nasul în
De aceea, Părinţii ne învaţă să fim atenți la min- batistă și a plânge tot timpul pentru ce am făcut.
tea noastră în permanenţă, deci să avem o stare Spunea Părintele Rafail că smerenia este „realism
de trezvie. Trezvia este primul lucru pe care-l ce- duhovnicesc”. Adică: „Părinte, ăsta sunt!” – dar
rem în viaţa noastră după împărtășirea cu Sfintele o spun cu toată durerea inimii mele și cu toată
Taine. După prefacerea Sfintelor Daruri, preotul convingerea că mă văd așa cum sunt. Și atunci
spune în taină: „Pentru ca să fie celor ce se vor când omul își asumă lucrul acesta, bineînţeles că
împărtăși spre trezvia sufletului...”. Trezvia este o începe și procesul de curăţire.
atenţie foarte, foarte adâncă la tot ceea ce se în- Iar pocăinţa, care este asumarea păcatelor, nu
tâmplă în jurul nostru, și mai ales la mintea noas- înseamnă numai asumarea strictă a păcatelor mele,
tră, la gândurile noastre. Și atunci, dacă ești atent ci și a consecinţelor păcatelor mele ‒ și, mai mult,
la ce gânduri se ridică în inima ta mai des, atunci a consecinţelor păcatelor moșilor și strămoșilor
știi: asta e patima care mă luptă mai mult! noștri, până la măsura la care au ajuns marii Sfinţi
Bineînţeles că nu putem scăpa de toate ai Bisericii noastre, care simţeau păcatul fiecărui
patimile dintr-odată. Așa că astupăm fisura om ca pe propriul păcat. Și, până la urmă, în asta
44 CUVÂNTUL DUHOVNICULUI

constă unitatea oamenilor: nu este vorba numai mine!”. Cumva, el nu se mai gândea la el, ci se
de unitatea aceea în iubire a duhului, ci și în pocă- gândea la toţi ceilalţi: „Când ceilalţi fac păcate
inţa pe care o face unul pentru toți. îngrijindu-mă pe mine, atunci să mă iei, să nu
De fapt, pocăinţa o face Hristos, iar noi, mă mai ţii în viaţa asta!”.
când ne pocăim pentru faptele noastre, intrăm Ei, apoi au fost și alţii… L-am cunoscut pe
în pocăinţa pe care a făcut-o Hristos pentru pă- Părintele Teofil Părăian, și chiar zilele trecute am
catul nostru. Asta au făcut toţi Sfinţii. ascultat la radio ultimul lui interviu. L-au între-
– Și cum să ne asumăm păcatele moșilor și bat acolo: „Părinte Teofil, toată viaţa aţi fost ne-
strămoșilor noștri? văzător. Ce-o să faceţi dacă o să mergeţi în Rai
– Nu se poate decât în iubire, a simţi că „Da, și-o să vă zică Hristos: «Uite, toată viaţa ai fost
și eu fac parte din neamul acesta”. Neamul e ca nevăzător. Nici aici, în Rai, n-o să vezi!»”. Eu,
un copac ‒ gândiți-vă că vorbim de un „arbore care ascultam, m-am cutremurat și instantaneu
genealogic” ‒ și atunci, dacă la rădăcina pomu- mi-au dat lacrimile. Și Părintele Teofil zice, cu o
lui este un viermișor, până și floarea din vârful voce așa, foarte stinsă: „«Mărire Ţie, Doamne!»
lui simte lucrul acesta! Asta înseamnă a simţi și ‒ asta am să-I spun lui Hristos. «Doamne, dacă
a-ți asuma păcatele tuturor. Asta înseamnă a în- asta-i voia Ta, mărire Ţie, Doamne, mărire
ainta în iubirea lui Hristos. Cu cât Îl iubești mai Ţie!»”. Gândiți-vă ce pocăinţă puternică să fi
mult pe Dumnezeu, cu atât, în iubirea aceasta avut omul ăsta, încât, dacă Hristos i-ar fi spus:
pentru Dumnezeu, începi să-i cuprinzi pe toţi „Tu vei fi orb și aici”, când toată lumea spune
cei din neamul tău, și pe tot neamul omenesc. că în Rai o să-L vedem pe Hristos... „Nu, dacă
– Ne puteţi da câteva exemple de oameni care Hristos așa vrea, fie voia Lui!”.
v-au impresionat prin pocăinţa lor?
– Da. Aș începe cu o femeie extraordinară, „UN CREȘTIN TRIST
mama celui ce este ctitor aici la noi, la mănăstire, ESTE UN TRIST CREȘTIN”
doamna Maria Todea. A dat naștere la zece copii. – Ne apropiem cu pași repezi de praznicul Învierii.
De câte ori venea, îmi spunea: „Părinte, cum să Cum vedeţi sfinţia voastră legătura dintre Cruce
mă rog?” „Păi, mata roagă-te cum scrie în carte” și Înviere?
„Păi, mă rog și așa, da’ cum să mă mai rog?” „Ia – Mă iertaţi că spun o expresie care-mi vine
spune-mi, cum te rogi dumneata?”. Și femeia acum în minte. E ca și cum ai vrea să te sui în
îmi spune așa: „Părinte, eu, când intru în bise- pod fără scară. N-ai cum, mă înţelegeți? N-ai
rică, îmi fac o cruce și zic: Doamne, primește-mă cum! N-ai cum să te bucuri de Înviere dacă nu ai
în casa Ta și în grădina Ta așa cum sunt!”. Zic: trecut prin Cruce. Crucea este o scară prin care
„Măi, femeie, e foarte adâncă rugăciunea asta! E și Hristos, Dumnezeu-Omul, S-a coborât la
o rugăciune de pocăinţă!”. Adică femeia, când iad, ca să-i scoată pe toţi de acolo, și după aceea
spunea: „Primește-mă așa cum sunt!”, arăta, de Crucea s-a făcut scară până la Cer, prin care să
fapt, că are conștiința păcatelor ei. ne urcăm cu toţii acolo.
Apoi, am mai întâlnit și alţi oameni. Era un Ce este Crucea? Crucea nu este altceva
bătrân pe patul de moarte, bolnav, și avea și o es- decât dragostea dusă până la capăt! Noi nu
cară foarte urâtă. Avea vreo 86 de ani, fusese prin cinstim Învierea fără să ne gândim la Cruce.
război... Și l-am întrebat: „Bade, nu ţi-e greu?”. Întâi este Crucea și după aceea este Învierea.
Zice: „Pentru păcatele mele pătimesc așa. Dar Vedem că la catolici e mai importantă Crucea
mă rog la Dumnezeu și-I spun: Doamne, atunci decât Învierea. Nu, noi nu ne oprim la Cruce:
să mă iei, când ceilalţi n-or mai avea răbdare cu pentru noi Crucea este scara care ne duce la
CUVÂNTUL DUHOVNICULUI 45

Bucuria pe care o căutăm nu este nici tru-


pească, nici sufletească, ci este una duhovni-
cească. Hristos spune: „Împărăția lui Dumnezeu
este înlăuntrul vostru” Luca 17:21, iar Sfântul Apostol
Pavel spune: „Împărăția lui Dumnezeu nu este
mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie
în Duhul Sfânt” Romani 14:17. Duhul lui Dumnezeu
este aducător de nădejde, de bucurie. „Un creștin
trist este un trist creștin”, spunea cineva.
– Cum să avem nădejde că și noi vom învia cu
Hristos și vom fi împreună cu El în viaţa veșnică?
– Prin credinţă. Dacă-L iubești pe Hristos,
ai și credinţă, și nădejde. Dar cum să avem nă-
dejde? În primul rând, ca să ai nădejde trebuie
să crezi ce scrie Sfânta Scriptură. Dacă nu crezi
ce scrie Sfânta Scriptură, nu ai nici nădejde.
Cum zice Apostolul Pavel: „Dacă nu crezi că
Hristos a înviat, zadarnică e propovăduirea
noastră”, zadarnic e cuvântul nostru, zadar-
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,  nic e interviul nostru; „sunteți încă în păcatele
mântuiește-ne! voastre”. Deci „să mâncăm, să bem, că mâine
vom muri” cf. I Corinteni 15:14,17,32.
Înviere. De aceea cântăm: „Căci prin Cruce a Și uite cum, în zilele acestea, se vede care este
venit bucurie la toată lumea”. Crucea nu este nădejdea oamenilor: își pun nădejdea într-un
instrument de tortură; Crucea este „instru- vaccin, într-un medicament. În asta se vede cât
ment de bucurie”! La fel cum nici bisturiul suntem noi de pregătiţi ‒ nu atât pentru moarte,
doctorului nu este instrument de chin, ci in- ci cât suntem de pregătiţi pentru înviere! Căci
strument de vindecare. Fără bisturiu, medicul după moarte vine învierea, nu? Și atunci, în ce-mi
nu poate să scoată tumoarea. pun eu nădejdea? Într-o mască? Sau în ce-mi pun
– Și cum să purtăm Crucea faptului că nu ne eu nădejdea? Nădejdea mea este în Hristos, pentru
mai putem bucura de sfintele slujbe? că știu că Hristos a înviat, iar credinţa în Învierea
– Spunea cineva: „Cine și-a înțeles meni- lui Hristos este temelia învierii noastre.
rea, Crucea îl poartă pe el. Cine nu și-a înțeles – Și cum să ne pregătim pentru învierea
menirea, el își poartă Crucea”. Cine ne împie- noastră?
dică, acolo, în casa noastră, să stăm ca în biserică? – Gândindu-ne mereu la moarte și gân-
Înainte poate că stăteam în biserică așa cum stăm dindu-ne mereu la înviere. Pentru ce înviem?
în casa noastră ‒ cu trupul numai, iar cu mintea Pentru o altă lume pământească? Nu! Înviem
pe aiurea. Acum Dumnezeu ne dă posibilitatea să pentru Cer! Și atunci, cum mă pregătesc pen-
stăm în casa noastră așa cum ar trebui să stăm în tru înviere? Mă pregătesc gândindu-mă că o să
biserică ‒ adică cu duhul. Dacă ți-ai înțeles meni- vină timpul să plec: „Ce să-mi pun în bagaj? Ce
rea, îți este ușor, căci te duce Crucea; dacă nu ți-ai să mai iau?”. Și atunci, cum spune Evanghelia:
înțeles menirea, comentezi revoltat, tulburat și tul- caută să faci în fiecare zi un bine cuiva, și te-ai
burându-i și pe ceilalți, și te prăbușești sub Cruce. pregătit pentru înviere.
46 LOREM IPSUM

„Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai 


cu untdelemn capul meu și paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic”

Că poţi să-ţi pregătești loc și-n Cer, dacă- „SFÂNTA LITURGHIE ESTE
i vorba, nu? Spunea cineva: „Părinte, eu am CEA CARE ȚINE LUMEA”
început să-mi fac o casă în Cer”. Zic: „Serios? – Părinte, cum să nu ne pierdem cu firea în aceste
Cum așa?” „Păi, mai întâi m-am interesat să vremuri de mare tulburare, ci să rămânem în co-
vedem cam cât ar costa un proiect de casă. Și muniune cu Mântuitorul?
am dat atâţia bani de pomană cuiva care a vrut – Sfinții Părinți compară adesea viața noastră
să-și facă casă: «Uite, omule, proiectul ţi-l plă- cu o mare, uneori liniștită, alteori tulburată.
tesc eu». După aceea, m-am interesat cât costă Și orice furtună care vine pe marea aceasta
săpăturile, fundaţia și fierul-beton. Și am găsit scoate din adâncuri mizeriile și le aduce la
un om sărac căruia îi arsese casa, iar primăria mal. Deci să nu ne fie frică de furtună, căci
solicitase ajutorul mai multor persoane. Și am Hristos, potolind furtuna, ne spune și nouă:
zis: «Uite, omule, îți plătesc fundaţia, până la „Nu vă temeți!” cf. Matei 8:26. Iar în comuniune
placă». După aceea, altă dată, la alt om, căruia cu Hristos rămânem în cel puțin trei moduri:
i-a luat foc acoperișul, i-am zis: «Uite, îţi plă- prin Sfânta Liturghie, prin Evanghelie și prin
tesc eu acoperișul»...”. Și omul acesta, încet, chemarea Numelui lui Iisus.
încet, luând așa, o comparaţie strict materială: Mai întâi prin Jertfa cea de-a pururi,
cât costă cărămida, cât costă fundația, și-a fă- Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, unde ne
cut o casă în Cer! împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului,
CUVÂNTUL DUHOVNICULUI 47

după porunca Lui: „Eu sunt Pâinea cea vie, Iată, pentru o vreme nu ne vom mai putea
Care S-a coborât din Cer. Cine mănâncă din spovedi și împărtăși din „masa gătită nouă”
Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe cf. Psalm 22:6
, dar ne-au rămas celelalte două
care Eu o voi da pentru viața lumii este Trupul căi. Harul este același, puterea de sfințire
Meu” Ioan 6:51. Aceasta o întărește Prorocul aceeași, și avem ca exemplu pe Sfânta Maria
David în psalmul pe care îl citim când ne pre- Egipteanca și pe mulți alții ca ea, care au trăit
gătim pentru împărtășirea cu Sfintele Taine: ani de zile în pustie fără a se putea împărtăși,
„Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor dar lucrându-și mântuirea lor.
ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul – Și ce vom face dacă nu ni se va permite să
meu și paharul Tău este adăpându-mă ca un participăm la slujba Învierii?
puternic” Psalm 22:6. Dar să nu uităm că Sfânta – Vă voi da un exemplu din viața mea, care
Liturghie deranjează foarte mult, pentru că îmi vine în minte acum. Pe când eram în lume,
Dumnezeiasca Taină, spun tot Sfinții Părinți, lucram ca lăcătuș-mecanic într-o filatură de
este cea care ține lumea și de care se teme cel bumbac. Și, într-un an, vine șeful și-mi spune:
mai mult potrivnicul. La fel spune și Sfântul „Copile, nu am ce să-ți fac, trebuie să vii de Paști
Apostol Pavel, că este ceva și cineva care îl la lucru!”. El știa că mai merg pe la mănăstiri și
impiedică pe antihrist să se arate, decât la cânt în strană. Când am auzit, prima mea reacție
vremea lui cf. II Tesaloniceni 2:6. Iar Liturghia, la un a fost un gând de împotrivire. La care el mi-a
momendat dat în istorie, va înceta pentru un răspuns: „Măi, nu am pe cine să pun să curețe
timp, cum spune Sfântul Proroc Daniel: „La filtrele...” ‒ că erau niște filtre imense, care nu
mijlocul săptămânii va înceta jertfa și pri- se puteau curăța decât o dată sau de două ori pe
nosul, și în templu va fi urâciunea pustiirii, an, când se oprea fabrica. Atunci m-am gândit
până când pedeapsa nimicirii cea hotărâtă se la toți colegii mei care aveau familii și am zis în
va vărsa peste locul pustiirii” Daniel 9:27. sinea mea: „N-oi muri eu din asta! O să mă rog
Un alt mod de a fi în comuniune cu acolo, că doar Dumnezeu e pretutindeni și știe
Hristos este prin cuvântul Lui, care este Sfânta de ce nu merg la biserică!”. Așa că m-am dus
Evanghelie. Hristos ne spune că „Nu numai cu la serviciu și, când am văzut că s-a făcut ora de
pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese începere a Liturghiei, am început să cânt și eu
din gura lui Dumnezeu” Matei 4:4. Iar cel de-al trei- cât puteam de tare: „Hristos a înviat!”. Eram
lea mod de a intra în comuniune este Numele singur în hala aceea mare. În acel moment am
lui Iisus, despre care Domnul Însuși spune că simțit la propriu cum intră o putere în mine și
„Unde sunt doi sau trei adunați în Numele am început să plâng, apoi o bucurie de nedescris
Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” Matei 18:20. mi-a inundat toată ființa. Sunt preot de 28 de
Am citit și o notă a Părintelui Stăniloae la una ani, dar așa o bucurie nu am mai simțit.
din Filocalii, unde spune că, pronunțând nu- Vă îndemn să vă gândiți la Sfinții închisori-
mele cuiva, faci ca prezența acelei persoane să fie lor: de ce slujbe aveau ei parte acolo? Și totuși se
reală. Mai știm că în Numele lui Iisus primim bucurau, simțeau cu duhul lor prezența Duhului
iertarea păcatelor cf. Fapte 10:43, iar toți cei ce cheamă Sfânt în inimi! Așa și noi, în aceste condiții în
asupra lor Numele Domnului sunt o Biserică și care suntem acum, să ne bucurăm în duh, căci
primesc harul oriunde s-ar găsi I Corinteni 1:2, pentru „Duh este Dumnezeu” Ioan 4:24! n
că numai în Numele Lui avem viață, cum zice
Sfântul Evanghelist Ioan: „și crezând, să aveți Interviu realizat
viață în Numele Lui” Ioan 20:31. de Ioana Maxim
48 TEOLOGICA

SFÂNTUL IOAN DE SHANGHAI ȘI SAN FRANCISCO

„Atunci tămăduirea ta
se va grăbi” Isaia 58:8
În aceste vremuri de mare negură chiar și pentru noi, cei ce ne
numim creștini, avem nevoie de cuvintele unui proroc care să
ne arate calea. Să ne aducă aminte că „nu e nimic nou sub soare”
Ecclesiastul 1:9
, că astfel de vremuri au mai fost și vor mai fi, dar ceea
ce ne va face să stăm drepți în această furtună sau, dimpotrivă,
să ne adunăm oasele de pe pământ este doar temelia pe care ne
sprijinim: Hristos sau lumea?
Și iată cuvintele prorocului mult-dorit, spre pocăința și
tămăduirea sufletelor noastre. (A.S.)

„Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la zicând: „«Pace, pace» și pace nu este” Ieremia 8:11.
faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu Nenorocirile nu se mai sfârșesc, când deodată
acolo ești. De mă voi coborî în iad, de faţă ești. încep altele noi, în locuri de care până atunci
De voi lua aripile mele de dimineaţă și de mă se spunea că sunt sigure și liniștite.
voi așeza la marginile mării, și acolo mâna Ta Cei care fug de necazurile dintr-un loc se găsesc
mă va povăţui, și mă va ţine dreapta Ta” Psalmul în mijlocul strâmtorărilor în altă parte ‒ strâmto-
138:7-10
. Ar trebui să păstrăm aceste cuvinte ale rări și mai grozave. „Veți fi ca un om care fuge din
psalmistului David, însuflate de Duhul Sfânt, fața leului și dă peste un urs, și ca unul care intră
în gândurile noastre în aceste zile, când lite- în casă și se reazemă cu mâna de un perete și îl
ralmente întreaga lume se cutremură și din mușcă șarpele” Amos 5:19. Sau, cum spune alt proroc:
toate părțile ne vin vești despre tot felul de pri- „Cel care va fugi de groază va cădea în groapă, cel
mejdii, nenorociri și calamități. Nici nu apuci care va scăpa din mijlocul gropii se va prinde în laţ!
bine să înțelegi ce se întâmplă într-un loc, că Zăgazurile cele de sus se vor deschide și temeliile
afli de întâmplări și mai grozave care au loc pe pământului se vor clătina” Isaia 24:18.
neașteptate în altă parte. Și, mai înainte de a le Asta vedem că se întâmplă în zilele noastre.
putea înțelege pe acelea, iarăși alte vești dintr- Un om își trăiește liniștit viața de zi cu zi, și dintr-
un alt loc te fac să pierzi șirul celor de mai îna- odată se găsește în mijlocul războiului, care a iz-
inte, chiar dacă nu ai ajuns să le înțelegi pe de- bucnit într-un loc unde nimeni nu se aștepta. Un
plin. În zadar se sfătuiesc mai-marii neamurilor altul, care scapă de pericolul războiului, se află în
pentru a afla o scăpare din nenorocirea ce a mijlocul grozăviilor dezastrelor naturii, ale unui
cuprins totul. Ei se îmbărbătează unii pe alții, cutremur sau taifun. Mulți își găsesc moartea
LOREM IPSUM 49

„Pentru cel a cărui viață este Hristos, moartea este câștig!”


(Sfântul Ioan Maximovici în anul 1949)

acolo unde alții au scăpat de ea, în timp ce alții încredințat că puternic este să păzească comoara
își doresc mai bine să-și riște viața, decât să lân- ce mi-a încredințat, până în ziua aceea” II Timotei 1:12.
cezească în locuri considerate sigure, deoarece se El știa că Domnul îi va da tăria de care va avea
așteaptă la alte nenorociri care s-ar putea abate și nevoie pentru a îndura necazuri și mai mari, și
asupra acelor locuri. S-ar părea că nu mai există pentru aceasta spune cu îndrăzneală: „Toate le pot
loc pe pământ în vremurile noastre care să ră- întru Hristos, Cel care mă întărește” Filipeni 4:13.
mână liniștit și neatins de necazuri. Totul a de-
venit complicat: politic, economic, social. „În „CINE NE VA DESPĂRŢI PE NOI
primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în DE DRAGOSTEA LUI HRISTOS?”
primejdii de la neamul meu, în primejdii de la Aceste nenorociri sunt atât de grozave pen-
păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pus- tru noi, fiindcă au venit asupra noastră pentru
tie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii puținătatea credinței noastre și pentru că nu le
cei mincinoși”, după cum scria Apostolul Pavel II îndurăm de dragul lui Hristos. Din acest mo-
Corinteni 11:26
. Și, la aceste primejdii din zilele noastre, tiv, nu avem nici o nădejde să primim cununi
trebuie să adăugăm și „primejdii în văzduh și pri- pentru ele. Și ceea ce este și mai rău și ne face
mejdii din cer”, nespus de înfricoșătoare. cu totul neputincioși în strădaniile noastre de-a
Dar toate aceste primejdii pomenite de le ține piept este că nu ne întărim cu puterea lui
Sfântul Pavel au fost îndurate de acest slăvit Hristos. Nu ne punem nădejdea în Dumnezeu,
Apostol ca o mare mângâiere. Știa că pătimește ci în puterile și mijloacele omenești. Uităm cu-
pentru Hristos și că Hristos îl va răsplăti pentru vintele Sfintelor Scripturi: „Nu vă încredeți în
aceste pătimiri: „că știu în Cine am crezut și sunt cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este
50 TEOLOGICA

izbăvire. Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul dreapta Ta” Psalmul 138:10. El știe că, dacă Dumnezeu
lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul voiește să-ți păzească viața, „cădea-vor dinspre la-
lui” Psalmul 145: 3,5. Și iarăși: „De n-ar zidi Domnul tura ta o mie și zece mii de-a dreapta ta, dar de
casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar tine nu se vor apropia” Psalmul 90:7.
păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce Nici moartea nu este înfricoșătoare pentru
o păzește” Psalmul 126:1. el, fiindcă pentru cel a cărui viață este Hristos,
Căutăm o altă temelie tare în afara lui moartea este câștig Filipeni 1:21. „Cine ne va des-
Dumnezeu. Și astfel primim ceea ce a fost părţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul,
spus mai înainte de Prorocul: „Iată cum va sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea,
fi păcatul vostru, ca o spărtură într-un zid sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau
înalt, care dintr-odată și pe neașteptate se sabia? Precum este scris, «Pentru Tine suntem
prăbușește” Isaia 30:13. Vai de cei care se spri- omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca niște oi
jină de acei pereți! Așa cum un zid prăbușit de junghiere». Dar în toate acestea suntem mai
îi zdrobește pe cei care se sprijină de el, la fel, mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iu-
odată cu nimicirea speranțelor deșarte, toți bit. Căci sunt încredințat că nici moartea, nici
cei care și-au pus încrederea în ele vor pieri. viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de
Nădejdea lor va fi ca un „toiag de trestie” acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înăl-
Iezechiel 29:6
. „Când ei te prindeau, tu te sfărâmai ţimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va
în mâinile lor și tu le sfâșiai toată mâna; iar putea să ne despartă pe noi de dragostea lui
când ei se sprijineau de tine, tu te rupeai și le Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul
zdruncinai coapsele” Iezechiel 29:7. nostru” Romani 8:35-39. „Având deci aceste făgădu-
Nu așa se întâmplă cu cei ce caută ajutorul lui inţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată în-
Dumnezeu. „Dumnezeu este scăparea și puterea tinarea trupului și a duhului, desăvârșind sfin-
noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. ţenia în frica lui Dumnezeu” II Corinteni 7:1.
Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutre- Iată ce spune Domnul: „Rupeţi lanţurile
mura pământul și se vor muta munţii în inima nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi
mărilor” Psalmul 45:2-3. Nimic nu este înfricoșător drumul celor asupriţi și sfărâmaţi jugul lor.
pentru omul a cărui nădejde este în Dumnezeu. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește
El nu se teme de oamenii care lucrează răul. în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu
„Domnul este luminarea mea și mântuirea mea, te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci
de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta
vieţii mele, de cine mă voi înfricoșa?” Psalmul 26:1-2. se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta,
Grozăviile războiului nu-l înspăimântă. „De s-ar iar în urma ta, slava lui Dumnezeu. Atunci vei
rândui împotriva mea oștire, nu se va înfricoșa striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău El
inima mea. De s-ar ridica împotriva mea răz- va zice: Iată-mă!” Isaia 58:6-9.
boi, eu în El nădăjduiesc” Psalmul 26:5-6. El stă fără Doamne, învață-mă să fac voia Ta și auzi-mă
grijă în casa sa: „Cel ce locuiește în ajutorul Celui în ziua în care Te voi chema! n
Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului ce-
rului se va sălășlui” Psalmul 90:1. Sau este gata să stră- Din „Predici și îndrumări
bată mările: „În mare este calea Ta și cărările Tale duhovnicești” (Ed. Sophia, 2016)
în ape multe” Psalmul 76:18. Cu îndrăznire, zboară
prin cer spre ținuturi îndepărtate, spunând: Traducere de
„Și acolo mâna Ta mă va povăţui și mă va ţine Elena Dulgheru
CU NOI ESTE DUMNEZEU 51

LACRIMILE DESFRÂNATEI ȘI POCĂINȚA TÂLHARULUI

„Fericiţi cei ce plâng,


căci aceia se vor
mângâia” Matei 4:4 (II)
Ne spălăm și ne dezinfectăm, mirosim a spirt și a clor și se
cheamă că suntem „curați”. Parcă niciodată nu au fost mai
actuale cuvintele lui Hristos: „Fariseule orb! Curăţă întâi
partea dinăuntru a paharului, ca să fie curată și cea din afară”
Matei 23:26
. Și dacă, am spune noi, chiar aceasta este soluția crizei
prin care trecem? Baricadați în case, de un lucru nu putem
scăpa: de noi înșine și de virușii personali: ai deznădejdii,
panicii, akediei, lăcomiei, judecății și urii.
Fie ca interviul de mai jos să ne fie o bună „soluție” de
„curățire”! (A.S.)

– Domnule Alexandru, după ce am ascultat po-


vestea întoarcerii la Dumnezeu a soției, vă ru-
găm să ne spuneți și povestea întâlnirii dumnea-
voastră cu Dumnezeu.
–  Eu de mic – și pentru asta trebuie să-i mul-
ţumesc mamei mele – de mic mergeam la bi-
serică. Țin minte că, din fragedă copilărie, ne du-
ceam foarte des la Părintele Justin, la Petru Vodă.
Mergeam la privegheri de noapte și rămâneam acolo
la sfârșit de săptămână, și cred că lucrul acesta a ajutat
foarte mult la întoarcerea mea de mai târziu. Am avut
sădită o sămânţă de credinţă în mine și Dumnezeu
a rămas în inima mea.
Am știut de existenţa lui Dumnezeu ori-
unde am fost pe lume, chiar și în Marea
Britanie, unde am făcut facultatea, sau
ulterior, când am locuit în mai multe
ţări, am fost tot timpul conștient de pre-
zenţa lui Dumnezeu, cu toate că am avut și
52 CU NOI ESTE DUMNEZEU

momente de rătăcire. Din pricina anturajului,


dar și din pricina curiozității mele, am ajuns
să experimentez tot felul de droguri. Asta s-a
întâmplat prin 2009-2010, când eram stu-
dent în Marea Britanie și căutam lucruri ieșite
din comun, diferite de ceea ce făcusem până
atunci în România. Erau, desigur, și momente
de teribilism. Mergeam pe la diferite petre-
ceri studenţești, fumam canabis, luam ecstasy
‒ așa-numite droguri „ușoare”, dar care pot să
distrugă vieţi, dacă pierzi controlul.
– Conștientizaţi că vă fac rău?
– Nu, nu conștientizam. Eu credeam că am
totul sub control. Și-mi spuneam mie însumi
că, în orice moment voi vrea să nu le mai con-
sum, nu le voi mai consuma. Dar erau anu-
mite conjuncturi, mă întâlneam cu anumiți
cunoscuţi sau eram într-un anumit anturaj
unde toată lumea făcea chestia asta și așa ajun-
geam să fac și eu. Slavă Domnului, nu am avut
o dependenţă cronică, ci una mai ușoară, aș
„Pomenește-mă, Doamne,
putea să spun. când vei veni în Împărăţia Ta!”
Chiar și așa, m-a afectat destul de mult,
pentru că, la facultate fiind, dădeam timpul
preţios, pe care aș fi putut să-l petrec studiind, mine m‑a ajutat foarte mult rugăciunea. Și să
pe consumul de droguri. Mergeam mai des la le lase, fără să se mai gândească! Pur și simplu,
petreceri, în loc să-mi văd mai mult de școală, din momentul următor, să nu mai consume
iar, în timp, am început să rămân în urmă cu absolut nimic.
materia. Ulterior, am fost nevoit să renunţ la
facultate din motive financiare ‒ studiile erau „DOAMNE, AJUTĂ-MĂ
destul de scumpe acolo, iar părinţii mei nu au SĂ GĂSESC CALEA!”
mai putut să mă ajute financiar. Poate că, dacă – Cum a fost întoarcerea dumneavoastră la Hristos?
nu aș fi consumat droguri, aș fi petrecut mai – Întoarcerea mea a fost interesantă... Era în anul
mult timp studiind, aș fi obţinut o bursă și aș 2016, locuiam în Italia și venisem în concediu în
fi putut continua. Acum, nu știu, Dumnezeu România. Am mers atunci pentru prima dată în
are multe căi... și poate că a trebuit să cad ca Delta Dunării, cu niște rude mai în vârstă. Acolo
să învăţ ceva din greșelile mele. Dacă aș fi ter- am întâlnit un doctor care avea o barcă și l-am
minat facultatea, aș fi continuat aceeași viaţă, rugat să mă ia cu el la pescuit. Era o zi foarte fru-
crezând că nu e nici o problemă. moasă, însorită, și în jurul meu vedeam toate mi-
– Ce i-aţi spune unui tânăr dependent de nunăţiile pe care le-a creat Dumnezeu. Totul era
droguri care se luptă cu această patimă? uluitor de frumos! Și, stând așa și reflectând, am
– Ce să-i spun? I-aș spune să se roage la avut o revelaţie. Nu știu dacă a fost ceva dumne-
Dumnezeu, la Maica Domnului, pentru că pe zeiesc, dar în momentul acela am început să mă
CU NOI ESTE DUMNEZEU 53

gândesc că Dumnezeu a creat atâtea lucruri fru- actualul nostru duhovnic. Slavă lui Dumnezeu
moase, iar noi ‒ eu, mai ales, nu Îi mulţumesc. că mi-a ieșit în cale și m-a ajutat foarte mult,
Am simțit că viaţa mea nu coincide cu ceea ce de atunci și până acum! Soţia mea îl cunoștea
Dumnezeu dorește de la mine. Și, din momentul pe Părinte, era un duhovnic de nădejde și,
acela, a început cumva să se aprindă în mine o fla- chiar dacă nu se spovedea la dânsul, adeseori
cără, o dorinţă de-a mă întoarce la credinţă, de-a îi cerea sfatul.
afla mai multe, de-a mă schimba. În perioada aceea în care ne-am revăzut, am
După ce m-am întors din Deltă, m-am dus mers împreună la o vecernie. În timpul slujbei,
în orașul meu natal. Încă eram în concediu și Părintele a ieșit să cădească și s-a oprit în drep-
între timp vorbisem și cu soţia mea – nu eram tul meu, m-a fixat, apoi a trecut mai departe –
căsătoriţi pe atunci, dar ne cunoșteam de mult el nu mă cunoștea încă, nu știa cine sunt. După
timp, din liceu. Am început să vorbim la tele- slujbă, soţia mea a alergat după dânsul și i-a
fon, să ne scriem (pe vremea aceea foloseam reţe- spus: „Părinte, Părinte, aș vrea să cunoașteţi pe
lele de socializare) și ne-am gândit să ne întâlnim. cineva! Uitaţi, băiatul ăsta ar vrea să se spove-
Întâmplarea a făcut ca în perioada aceea să fim dească!”. Atunci Părintele s-a uitat lung la mine
invitați la o nuntă ‒ pur și simplu, eram amândoi și a spus: „Da, bine, să meargă la pangar, să ia
invitați, dar nu împreună. Eu eram prieten foarte îndreptarul pentru spovedanie al Părintelui
bun cu mirele, iar ea, cu mireasa. Parcă toate se Cleopa și luni îl aștept la biserică”.
așezau ca piesele într-un puzzle... Noi eram atunci într-o zi de joi. Pentru
– V-aţi rugat lui Dumnezeu să vă arate calea mine, era o lume nouă, chiar dacă avusesem
prin care să-L cunoașteţi? contact cu biserica și în trecut, dar acum re-
– M-am rugat, dar cu cuvintele mele. descopeream totul. Țin minte că am luat în-
După ce am avut acea revelaţie, am avut dreptarul, am mers acasă, am început să-l răs-
cumva un dialog personal cu Dumnezeu. Pe foiesc și, bineînţeles, cu fiecare cuvânt pe care
vremea aceea nu aveam cărţi de rugăciune, dar îl citeam, îmi dădeam seama de tot mai multe
în camera unde eram cazat aveam icoane. Și lucruri pe care le făcusem. Nu mai citisem
am avut un dialog personal, alcătuit de mine. niciodată un îndreptar atât de amănunțit, fi-
Sincer să vă spun, nu mai știu ce am spus în ind obișnuit să mă spovedesc din conștiinţă.
momentele acelea, dar ţin minte că mi-am ce- Dar de multe ori conștiinţa, chiar dacă vrea
rut iertare, așa, cu cuvintele mele, pentru toate să spună tot, parcă nu te lasă să mergi până la
păcatele pe care le-am făcut. Și Îi spuneam: capăt. Intervine cumva și rușinea, care e inspi-
„Doamne, știu că Te-am supărat, și chiar dacă rată de obicei de diavol. Însă când ai anumite
în viaţa mea nu am făcut ce trebuia, ajută-mă păcate scrise negru pe alb, nu prea mai poţi să
să găsesc calea cea bună!”. dai în spate. Am făcut, trebuie să scriu! Așa că
Simţeam o bucurie foarte mare în mo- le-am notat pe toate. Am umplut câteva pa-
mentele acelea când mă rugam, simţeam că gini cu tot ce credeam eu că am făcut. Cred
Dumnezeu chiar mă ascultă și-mi răspunde! că am acoperit tot ce greșisem până atunci. Pe
Cu fiecare zi ce trecea, primeam tot mai multe lângă asta, mai erau și alte lucruri pe care nu
răspunsuri. le găsisem scrise acolo, sau nu erau sub forma
– Cum a fost prima spovedanie după întoar- în care le aveam eu pe conștiinţă, și le-am no-
cerea la Dumnezeu? tat și pe acelea. Și am așteptat ziua de luni. Era
– Prima spovedanie a fost eliberatoare. Dar o așteptare grea, chiar dacă de joi și până luni
să vă spun mai întâi cum m-am întâlnit cu erau doar câteva zile. Mă gândeam: „Ce-o să
54 CU NOI ESTE DUMNEZEU

zică Părintele? O să intru în pământ, că uite Îmi doream, din toţi rărunchii îmi doream
câte am aici, am umplut paginile astea!”. să mă schimb, să schimb totul la mine!
Descoperisem adevărul, descoperisem că
„VREI SĂ FII SOŢIA MEA?” Dumnezeu este adevărul. Și eu asta îmi do-
Între timp, după ziua aceea de joi în care am ream: adevărul, calea cea dreaptă.
fost la Vecernie, știu că Părintele i-a dat un me- – Avem în „Vieţile Sfinţilor” multe exemple
saj soţiei mele și a întrebat-o: „Unde l-ai cunos- de pocăinţă. Care v-au marcat cel mai mult?
cut pe băiatul ăsta?”. Ea cumva i-a relatat așa, – Sunt multe, într-adevăr. Eu cel mai mult
pe scurt, că ne cunoaștem de mai mult timp, am fost influenţat de scrierile Sfântului Siluan
iar acum întâmplarea face să mergem la aceeași Athonitul. A fost și prima carte pe care am ci-
nuntă. Și Părintele i-a zis, scurt: „E un băiat tit-o după întoarcerea mea la credinţă. M-am
care-L caută pe Dumnezeu!”. Și asta doar din regăsit în cartea aceea, erau câteva elemente
faptul că m-a văzut câteva secunde, atunci când care coincideau cu viaţa mea. Sfântul Siluan,
mi-a spus când să vin la spovedit. dacă știţi, la 27 de ani a început să se întoarcă
Apoi a venit ziua de sâmbătă, când am la Dumnezeu. Întâmplarea făcea că și eu aveam
mers la nuntă. Atunci, în seara aceea, s-au în- tot 27 de ani în momentul acela. Bineînţeles,
tâmplat multe. Din nou am simțit lucrarea Sfântul nu avusese viaţa mea, fiecare cu păca-
lui Dumnezeu și, la un moment dat, ceva m-a tele lui, dar m-am regăsit foarte mult în ceea ce
inspirat și am simţit că trebuie să fac ceva. scria. Îndemnul acesta, „Ţine-ţi mintea în iad
Atunci am cerut-o de soţie pe Ioana, în seara și nu deznădăjdui!”, mi-a fost reper atunci, și
respectivă, chiar la nunta aceea! Am făurit un încerc să-l păstrez și acum, dar – există un dar!
inel dintr-o sfoară, m-am pus în genunchi și – în momentele de la început, trăiam mult
i-am spus: „Vrei să fii soţia mea?”. Ea iniţial mai intens rugăciunea. În fiecare moment era
a crezut că glumesc, și mi-a zis: „Poftim?”. o redescoperire.
Și am spus încă o dată. În momentul acela, Timpul a trecut și, din când în când, ne
toate privirile de la mesele alăturate s-au mai culcăm pe-o ureche. Știţi cum e: când
oprit asupra mea. Dar mie nu-mi păsa. Eu dai de bine, uiţi să mai faci o rugăciune, nu te
pluteam… Am repetat, iar ea a spus: „Da!”. mai gândești atât de mult la Dumnezeu… Îţi
I-am pus inelul pe deget – așa-zisul inel, pe dai seama poate a doua zi, dar în momentele
care însă ea l-a purtat până la căsătorie, apoi acelea de început chiar trăiam fiecare clipă.
l-a schimbat cu verigheta. Cred că Sfântul Duh a avut o lucrare foarte
A venit apoi și ziua de luni, când am mers intensă cu mine în acea perioadă. Eram ca o
la spovedit. Atunci, prima spovedanie a fost bucată de lut în mâinile olarului și trebuia să
una din cele mai sincere spovedanii pe care mă aducă la o formă.
le-am făcut vreodată. Poate chiar cea mai sin-
ceră. Și acum, în momentul de faţă, mai am „PLÂNSUL E CEL MAI MARE DAR”
uneori reţineri, mă mai sfiesc să spun unele – Ce le-aţi spune unora care gândesc: „Merg de
lucruri, dar le spun până la urmă. Însă atunci mult timp la biserică și spovedesc mereu același
pur și simplu m-am dezvăluit, am dat tot ce- lucru. Ce folos?”?
am avut și a fost o eliberare foarte mare. Am Alex: Să caute mai adânc în sufletul lor. Să ca-
ieșit de acolo plutind. Chiar așa mă simţeam! ute mai adânc în „peșteră”, acolo, în „subso-
Abia așteptam să ajung acasă, să-mi fac cano- lul” sufletului. Pentru că noi toţi avem multe
nul. A fost ceva greu de descris în cuvinte... lucruri ascunse. Și cred că e nevoie să săpăm
CU NOI ESTE DUMNEZEU 55

și ne dorim să ne despărţim de păcatul acela ‒


pentru că mie mi s-a întâmplat: bine, mă spo-
vedesc, dar în același timp parcă-mi doream să
mai rămân și cu păcatul respectiv. Trebuie să
fim hotărâți: gata, până aici! Să nu ne lăsăm,
cred că asta e cel mai important.
– Ca în orice familie, mai apar între voi discu-
ţii, certuri, disensiuni. Ioana, voi cum le depășiţi?
– Cu ajutorul Părintelui. Dacă nu l-am
avea pe Părintele, probabil că noi, ca familie,
nu am mai fi, pentru că ispitele sunt foarte
mari. Dar prin Părintele lucrează Dumnezeu,
iar sfaturile pe care le primim de la dânsul
sunt ca de la Dumnezeu. Unul din sfaturi
este ca, înainte de culcare, să ne cerem ier-
tare unul de la altul. Și, atunci când ne cerem
iertare, indiferent ce s-a întâmplat în ziua re-
spectivă, toate se duc.
Părintele duhovnicesc are la noi în familie
un rol foarte important, poate și prin prisma
Sfânta Maria Egipteanca
vieţii pe care am dus-o noi înainte. Dacă nu
(†1 aprilie) l-am avea pe el, ne-am clătina foarte tare. Acum,
cred că fiecare familie are reţeta ei. La noi asta
mai adânc ‒ mai ales dacă spovedania a deve- funcţionează, pentru că cele mai multe vin pe
nit ceva formal. partea aceasta duhovnicească, și atunci auto-
Ioana: Același lucru mi se întâmplă și mie, dar, mat avem nevoie de cineva duhovnicesc care
cum spune Părintele: „Cine este fără de păcat?”. să ne ajute. Că e greu. Nu știu dacă e din cauză
Și, chiar dacă sunt aceleași păcate, Dumnezeu că încercăm să stăm aproape de Dumnezeu sau
este mereu acolo. Chiar dacă sunt mai mici sau poate așa e la toată lumea.
mai mari, chiar dacă se repetă, Dumnezeu tot ne – Cum înţelegeţi, prin prisma experienţei voas-
așteaptă. Nici nu este o pierdere de timp și nici nu tre de viaţă, cuvintele: „Fericiţi cei ce plâng”?
trebuie să renunţăm ‒ dimpotrivă, cu cât spove- – Cred că plânsul e cel mai mare dar, sincer!
dim mai des păcatul respectiv, cu atât mai mult Acum, dacă stau și mă gândesc, e cea mai mare
Dumnezeu ne va ajuta să scăpăm de el. Eu însămi fericire, pentru că atunci când plângem, când
sunt mărturie pentru lucrul acesta. Sunt poate lu- avem pocăinţa cea mai adevărată, cea mai in-
cruri mici, de care am scăpat tocmai pentru că le- tensă, plânsul acesta se transformă într-o ade-
am spovedit foarte des. Sau gândurile, la fel. Tot vărată bucurie, pe care nu o găsim în nici un
timpul merg cu aceleași lucruri, dar, cu fiecare alt lucru, fie că e material sau sufletesc. Plânsul
spovedanie, simt cumva că mă ușurez și că urmă- acesta de bucurie și de pocăinţă e cel mai mare
toarea dată, chiar dacă e același păcat, parcă nu dar, și o cred cu cea mai mare tărie! n
mai e la același nivel.
Dumnezeu, într-o zi, o să ne ajute să-l bi- Interviu realizat
ruim, dacă ne spovedim cu adevărată pocăinţă de Ioana Maxim
56 MINUNI

MINUNI DIN ZILELE NOASTRE LEGATE


DE DUMNEZEIASCA ÎMPĂRTĂȘANIE

„Nu am oprit Împărtășania!”


Theologos Papadopoulos, cercetător în Biologie moleculară al
Universității Aristoteliene din Tesalonic, co-fondator al Centrului
Experimental de Diagnoză moleculară și biotehnologie din
Tesalonic, consternat în fața măsurilor foarte restrictive de
prevenire a coronavirusului - care în Grecia au inclus închiderea
bisericilor și încetarea sfintelor slujbe -, a dat publicității un articol
în care își mărturisește simplu crezul său în puterea dumnezeiască
a Sfintei Împărtășanii. (T.P.)

„Încă din anii studenției încerc să nu amestec ar trebui să nu mai funcționeze mijloacele de
subiectele credinței cu cele ale științei, să nu transport în comun. Un brutar bolnav de
analizez subiectele teologice, încercând să de- CoViD-19, care frământă și vinde pâine, nu
monstrez ceea ce nu se poate demonstra, nici este un pericol public? Este. Un barman care
să le argumentez prin practici științifice. Este face cafele și le vinde la sute de oameni în fie-
și nefolositor, și eronat, pentru că rațiunea care zi, prin faptul că pune capacul pe pahar sau
mai presus de rațiune a credinței nu intră în atinge paiul, nu este un pericol public? Este. Un
cadrele înguste ale rațiunii experimentului. casier de la supermarket? Este și el.
De altfel, mărturia credinței se descoperă mai Ce vreau să spun? Dacă ajungem să consi-
ales prin pilda și viața noastră, nu prin vor- derăm mersul la biserică un pericol pentru să-
bele noastre. nătatea publică, atunci va trebui să închidem
Pentru creștinul ortodox, în Sfântul Potir absolut totul. Atât pot spune, din puținul pe
este Viață ‒ Trupul și Sângele lui Hristos. care îl cunosc, că, dacă s-ar fi transmis bo-
Pentru Stat este doar „pâine și vin”, iar o pa- lile prin Dumnezeiasca Împărtășanie, noi,
rohie nu este altceva decât „un spațiu în care ortodocșii am fi dispărut de mult! Încă din
se adună niște oameni care se împărtășesc din primii ani ai Bisericii, creștinii erau cei care
același Potir și cu aceeași linguriță”. îi îngrijeau și, firește, îi împărtășeau pe cei
Să facem totuși o scurtă analiză. Un bolnav grav bolnavi, chiar și pe cei pe care societățile
nediagnosticat, însă purtător de CoViD-19, de atunci îi părăseau și îi marginalizau:
care folosește mijloacele de transport la o oră tuberculoșii din sanatorii, în mijlocul cărora
de vârf, nu este un pericol public? Este. Deci, s-a aflat Sfântul Paisie, leproșii din Hios, pe
57

„Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Beţi dintru acesta toţi,
că acesta este Sângele Meu, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”

care îi împărtășea Sfântul Antim, sau cei și bolnavi de SIDA în Kenya, consumând de
din Atena, pe care îi împărtășea Părintele fiecare dată Sfintele Taine. Iată ce povestește,
Evmenie Saridakis, și atâția și atâția bolnavi într-un interviu:
necunoscuți, purtători de SIDA (cine spune „Mii de oameni mureau de Ebola ‒ și din
că SIDA nu se transmite prin salivă, unul cauza bolii, dar și din cauza modului lor de
ca acela nu poate ști dacă bolnavul nu are viață, care o favoriza. Purtam mănuși, ne dez-
cumva o rană deschisă în gură), bolnavi de infectam, ne dădeam cu mult clor, evitam să
boli molipsitoare etc. ne atingem unul pe altul, întregul nostru mod
Ultimul exemplu este cel al Părintelui de viață se schimbase. Așa, încet-încet, am aflat
Themistoklis Adamopoulos din Sierra Leone, cum funcționează Ebola și, cu grijă și cu multă
care i-a împărtășit pe bolnavii de Ebola și rugăciune, am reușit să o evităm. Dar, în ceea
SIDA. Trăiește, este viu și nevătămat!”1. ce privește Dumnezeiasca Împărtășanie, am
continuat să ne împărtășim. Nici noi, preoții,
„AM ÎMPĂRTĂȘIT BOLNAVI nu am oprit împărtășania, dar nici credincioșii
DE EBOLA ȘI DE SIDA” nu au încetat să vină să se împărtășească. Și ni-
Cine este Părintele Themistoklis Adamopoulos meni dintre noi nu s-a molipsit de Ebola ‒ nici
‒ sau „Father Themis Adams”, cum i se spune? poporul, nici preoții!
Un arhimandrit australian grec, fost rocker și Altă dată am slujit în Kenia, la parohia
marxist ateu, care L-a cunoscut pe Hristos și „Sfântul Ioan”. Aici, o bună parte a credincioșilor
I s-a dăruit deplin. Părintele Themistoklis a aveau SIDA. Eram singurul preot acolo și trebuia
împărtășit bolnavi de Ebola în Sierra Leone să consum Dumnezeiasca Împărtășanie și nu
58

„Sunt pregătit să aduc m-am îmbolnăvit de nimic. La fel și cu Ebola,


Sfintele Daruri!” nimeni dintre credincioși sau preoți nu a pățit ni-
mic. Noi credem că prin Împărtășanie primim
În viața Sfântului Ioan de
ceva sfânt, dumnezeiesc.
Kronstadt sunt consemnate multe
Ceea ce contează cu adevărat este să nu
minuni săvârșite prin lucrarea
pierdem viața în Hristos, să nu-L pierdem
Dumnezeieștii Împărtășanii.
pe Hristos, să nu pierdem 2000 de ani de
Una dintre ele este și vindecarea
Ortodoxie ‒ acesta este lucrul cel mai prețios!
principesei Zinaida N. Yusupova,
Faptul că ne pierdem banii nu contează prea
care se îmbolnăvise de scurgerea
mult; de bine, de rău, vă descurcați, aveți ce
sângelui după o naștere prematură.
După cum istorisește ea însăși, mânca, ce bea, aveți o casă. Știți că în Sierra
Sfântul Ioan de Kronstadt a vizitat-o Leone, o familie poate trăi o săptămână cu
și s-a așezat pe patul ei, spunându-i: banii pe care voi îi dați pe un cappuccino?
Nu aveți cele mai bune mașini? Nu aveți pis-
„Dacă veți trăi sau nu, aceasta va fi după cine? Nu-i nimic! Toate acestea sunt zero ba-
voia lui Dumnezeu. Dumneavoastră rat în fața posibilității de a vă pierde credința!
însă trebuie să vă pregătiți pentru O criză economică sau politică se mai poate
o nouă viață, prin împărtășirea cu soluționa cumva. Când însă lumea Îl pierde
Preacuratele Taine”. pe Hristos sau Îl alungă pe Hristos din viața
ei, în numele unei ideologii, atunci ne-am
„Eu, Părinte, mă pregătesc să mă abătut cu totul de la cale.
împărtășesc înainte de Paști...” Dezastrul adevărat este pierderea vieții
„Chiar dacă Paștele este aproape”, a duhovnicești, pierderea lui Hristos în numele
insistat atunci Sfântul, „nu trebuie modernismului, al europenismului, în nu-
să amânați. Sunt pregătit să aduc mele faptului că aparținem unei comunități
imediat Sfintele Daruri”. așa-zis „iluminate”, care a depășit ceea ce ea
numește „miturile creștinismului” ‒ care nu
La insistența lui, a primit sunt deloc mituri, ci o realitate ce ne permite
cuminecarea și, deși se împărtășise să pătrundem în viața veșnică, în Împărăția
cu conștiință curată și bucurie, a Cerurilor. De aceea, pentru mine, cea mai
adormit șase ore. Când s-a trezit era mare neliniște nu este criza economică, care
sănătoasă cu desăvârșire! probabil va fi depășită în câțiva ani. Ceea ce
mă preocupă este ca Grecia să nu cadă în
Profesorul Botkin, cel care îi urmărea capcana propagandei modernismului, care
îndeaproape starea de sănătate, ne momește cu ideea că, dacă vom schimba
văzând asemenea schimbare, a condițiile noastre de viață, tradițiile noastre,
rămas pentru mult timp tăcut. Două vom deveni brusc „luminați”. Atunci însă ne
lacrimi au curs pe fața lui. Mai apoi a vom pierde Lumina.
murmurat, gânditor: „Noi, oamenii, Nădăjduiesc ca noi, creștinii, să stăm bine
nu am reușit să vindecăm această înaintea acestor valuri care vor veni peste noi
boală. Numai Domnul!”. ca să ne schimbe, să ne facă să credem că bi-
nele este rău, și răul, bine. Domnul să fie cu
noi, cu toți!”2.
MINUNI 59

fără să-i numere. Asta s-a întâmplat până la ul-


tima lui internare în spital. De aceea, consider
că e de datoria mea, ca președinte al Uniunii de
mai bine de 40 de ani, să dau cinstea cuvenită
Arhimandritului Marcu.
Despre Părintele Marcu voi aduce o mărturie
care nu înseamnă mai mult decât un fir de praf în
faţa măreţiei personalităţii sale, dar care este venită
din experienţa mea personală. Tatăl său, răposa-
tul Constantinos Manolis, într-o vizită pe care
mi-a făcut-o, printre multe alte întâmplări mi-
nunate, mi-a povestit despre fiul său Haralambos
[viitorul Părinte Marcu] următoarele:
„Țineam în cartier o lăptărie, iar fiul meu vin-
dea laptele pe la casele oamenilor, transportându-
l cu bicicleta. Odată, am golit laptele dintr-un re-
cipient mare în două mai mici, iar la sfârșit am
turnat puţină apă în recipientul mare și am scurs-
o într-unul din cele două mici. Haralambos a
Părintele Marcu Manolis
(† 16 aprilie 2010) urmărit cu discreţie ce am făcut. Eu i-am spus
apoi să încarce laptele pe bicicletă și să meargă
să-l dea pe la casele oamenilor. Haralambos, cu
„A CONSUMAT ÎMPĂRTĂȘANIA voce fermă și liniștită, mi-a spus: «Eu nu mă duc
ȘI A RĂMAS NEVĂTĂMAT” să vând la oameni un astfel de lapte. Dacă avem
Tot despre lucrarea mai presus de fire a altul, îl duc; pe acesta, însă, nu».
Dumnezeieștii Euharistii ne vorbește o mi- A fost o lecţie importantă pentru mine”,
nune uluitoare trăită de un Părinte nevoitor și mi-a spus domnul Costas, „pe care am primit-o
mărturisitor al zilelor noastre, Arhimandritul de la propriul meu copil”.
Marcu Manolis, contemporan și apropiat Mai târziu, Haralambos a studiat Teologia și
al marilor Sfinți Porfirie, Paisie Aghioritul s-a făcut monah. Slujea deja de 20 de ani ca ie-
și Amfilohie Makris. Mărturia este dată de rodiacon la Mănăstirea „Sfântul Panteleimon”
Antonios Antoniou, președintele „Uniunii din Penteli, alături de cuviosul Stareţ Simon
panelene a prietenilor familiilor cu mulți co- Arvanitis. Gheronda Simon mi-a spus, printre al-
pii”, un apropiat al Părintelui Marcu. tele, că „Părintele Marcu era o pildă desăvârșită de
„Vrednicul de pomenire Gheronda Marcu s-a ascultare. Nimeni nu putea să-l întreacă”. Cunosc
numărat printre membrii fondatori ai Uniunii personal, din surse „de prima mână”, multe în-
noastre, întemeiată în 1969. Se dăruia pe sine cu tâmplări uimitoare despre Gheronda Marcu. Una
totul, cu o dragoste de neînchipuit pentru aceste dintre ele o voi relata în continuare.
familii. A sprijinit organizaţia pe toate căile, până Gheronda Simon, în ultimii săi ani de viaţă,
la ultima lui suflare. Multe mame cu mulţi co- orbise. Continua totuși să săvârșească sfintele
pii, care trăiau în lipsuri, au îndrăznit să mărtu- slujbe, precum și Dumnezeiasca Liturghie, cu
risească, știindu-mă de mulţi ani în Uniune, că ajutorul unui monah. Însă, în timpul Liturghiei,
Părintele Marcu le dădea toţi banii pe care îi avea, ajutorul lui neadormit era ierodiaconul Marcu
60

Manolis, care a rămas pe prima treaptă a pre-


„În perioadele când apar boli și oţiei aproape 20 de ani. Cauza a fost faptul că
epidemii, există voci care se ridică
a protestat în public împotriva modului în care
împotriva împărtășirii cu Trupul și
Patriarhul Ecumenic Athenagora înţelegea să se
Sângele lui Hristos. În prelungirea
raporteze la Papă și la romano-catolicism (prin
acestei logici, până și adunarea în
împreună-slujiri și multe altele, fără ca Papa să
biserici e considerată periculoasă.
renunţe la nici una din ereziile lui).
Mulțimea venită la slujbe reprezintă o
La o Dumnezeiască Liturghie săvârșită la
problemă pentru siguranța sănătății
Mănăstirea „Sfântul Panteleimon” din Penteli,
publice. Așa gândește lumea. Din
a slujit Gheronda Simon, de acum orb, ajutat
fericire, nu așa gândește Hristos.
Zece leproși s-au apropiat de El, de Părintele Marcu. După Împărtășanie, către
iar El nu a făcut nici un pas înapoi. sfârșit, din greșeală, Gheronda a ridicat sticluţa
Dimpotrivă, S-a aplecat asupra lor pentru vinul liturgic și a lovit-o de Sfântul Potir,
și le-a redat sănătatea. Mai bine-zis, și toată partea de jos a sticluţei a căzut în Potir.
s-a aplecat asupra tuturor bolilor din Gheronda Simon nu și-a dat seama ce s-a întâm-
vremea Sa fără teamă, însănătoșindu-i plat, pentru că a intervenit fulgerător Părintele
pe cei bolnavi. S-a aplecat asupra Marcu, care a luat sticluţa spartă din mâna lui
cadavrelor, chiar și asupra celor aflate Gheronda Simon, a luat și Sfântul Potir cu cio-
în descompunere de patru zile, și le-a burile în el, fără să-i spună nimic lui Gheronda,
redat viața. Fără șovăire, fără să stea să ca să nu-l tulbure. Apoi, făcându-și cruce, a sfă-
negocieze. Cu îndrăzneală. Fără un al râmat bucăţile mari de sticlă din Potir cu Sfânta
doilea gând. Linguriţă și, făcându-și din nou cruce, a consu-
Sunt absurde afirmațiile că mat tot conţinutul, adică ce mai rămăsese din
Dumnezeiasca Împărtășanie poate Dumnezeiasca Împărtășanie și cioburile.
fi pricină de îmbolnăvire. La biserică, Monahul care vedea ce se întâmplă în altar
boala se preschimbă în putere, iar s-a cutremurat, fără să poată spune nici un cu-
lipsurile din sănătatea omului sunt vânt. L-a urmărit însă cu discreţie pe Părintele
plinite de harul lui Dumnezeu. Atâtea Marcu, așteptând martiriul său. Nu s-a întâm-
minuni mărturisesc acest lucru! Se plat însă nimic. S-a minunat de întâmplare fără
poate ca Dumnezeu să fie, pe de o să spună nimic”3.
parte, Doctorul sufletelor și trupurilor, Cu aceeași încredințare totală în puterea și
iar pe de altă parte, să fie considerat pronia lui Hristos a pășit Părintele Marcu în
de unii fără de minte drept izvor de toată viața sa, povățuind, tămăduind și renăs-
boală? Firește că nu! când oameni, discret, tăcut, smerit, căci, așa
Și totuși, de la Sfântul Potir te cum spunea, „Viața duhovnicească înseamnă să
molipsești de ceva care te eliberează pășești pe zăpadă și să nu lași urme”. n
de temeri, de micime de suflet și de
hule. Te molipsești de ceva care te Grupaj realizat de
face sfânt, puternic și nemuritor după Tatiana Petrache
har. De la Sfântul Potir te molipsești
de Dumnezeu”. 1  https://www.romfea.gr/katigories/10-apopseis/35772-to-thauma-upirxe-
uparxei-kai-tha-sunexisei-na-uparxei
2 https://www.youtube.com/watch?v=XDVh5_xphXE
Vasilios Gríllas 3 orthodoxostypos.gr
CUVINTE VII 61

„Inima mi-o
fă să fie
pe-altare
limpede pahar”
(Ion Pillat)

„Biserica de altădată”
Marcellus Gallio ajunge la fortul Minoa, în apropierea cetăţii
Ierusalimului, chiar înaintea sărbătorilor pascale. Este uimit
de mulţimea care curge din toate părţile către cetate. Însoţit
de sclavul său, Demetrius, Marcellus este martorul unei scene
ieșite din comun. Mulţimea aclamă un singur om, numit Mesia.
Părerile sunt împărţite, însă cei mai mulţi Îl consideră împărat,
Mântuitor. Evenimentele se derulează iute. Iisus este judecat,
bătut și condamnat la moarte prin răstignire. În fruntea plutonului
de execuţie se află chiar Marcellus, care, deși simte nevinovăţia
condamnatului, nu poate să nu respecte ordinele. Se uită la
soldaţii care aruncă zaruri pentru cămașa lui Hristos și intră și el
în joc, câștigând-o. Din acest moment, Marcellus nu mai poate fi
același tânăr venit în fortul Minoa.1 (S.C.)

Fiecare are lupta sa interioară. Cu atât mai Biserica e topos-ul vindecării. Ea e spital al
mult poetul, care vede-n sine patimi ce-l ţin- duhului pentru străinul obosit de zgomotul lu-
tuiesc într-o lume de lut. Vrea să se ridice? mii, de ispite, de căderi. Poetul se vede ajuns la
Desigur. Dar cum? Nu poate decât prin re- hotarele lumii sale limitate, nedurabile, străju-
venire. E timpul revenirii, chiar acum, în ite de tărâmurile veșniciei. Simte nevoia să eva-
noaptea aceasta de primăvară: „Biserică, în deze, să traverseze, să iasă din mărginire întru
noaptea albă cu zarzării-mprejur în floare/ Și necuprins. Și-atunci trece pragul bisericii. Nu-i
cu poleiul lunii pline pe aripe de heruvim,/ un prag obișnuit, precum pare. E hotarul ne-
Uitată-n fundul mahalălii – în liniștea-ţi văzut spre Viaţă, care, odată trecut, te schimbă
mântuitoare/ Primește, din grădini de vară și fiinţial. Inima se curăţește, devenind străvezie.
patimi, singur să revin”2. „Copil sfios mă lasă, lainic, să-ţi calc pe prag ca
62 LOREM IPSUM

„Tâmplă de biserică” (fragment). Pictură de Horia Bernea

pe-un hotar./ Să piară dorul de femeie, viclean, refugiu? Negreșit. Nimeni nu-l poate mântui
sub sfânta zugrăveală/ Și inima mi-o fă să fie pe- din acea goană a trecătoarelor și otrăvitelor
altare limpede pahar”… iubiri. Nimeni nu poate opri „birjele” pati-
milor care vântură nopţile – „negre bărci de
VINDECARE voluptate”. Numai lucrarea harică a Tainelor
Cum procedăm când sufletul ni-i bolnav? Ne lucrându-se în sufletul bolnav prin preotul ru-
ascundem. Așternem măști peste măști. Poetul gător, ce-l are drept ajutor pe paracliserul „cu
e la marginea lumii, iar drumul său e un lung mâini tremurate”, ce stă „S-aprindă la icoane
șir de măști lepădate. Acum e în biserică, și e cu cerul: sfânt lângă sfânt, stea lângă stea”.
sufletul „la vedere”. Bătrânul preot se roagă pen- Vindecarea e o cale. Poetul pornește pe ea în că-
tru acest suflet șovăitor din tindă. E nevoie de utarea propriei vieţi. Ca magii altădată. Traversează
odihnă în acest refugiu, în această bolniţă a tu- „poieni aburite de ’noptări”, păduri cu zvon de
turor celor osteniţi și împovăraţi. E de venit aici, vânt, ce umplu văzduhul de fântâni murmuitoare,
în acest loc, pentru a respira pacea Duhului. Așa intrând de-a dreptu-n amurgul care-și „scoate ste-
vine odihna – ca însănătoșire a făpturii lăuntrice. lele din sân”. Nu e o poveste, ci însuși firul vie-
„Dar dacă sufletul din mine, bolnavul suflet, n-o ţii. Căutarea. „De păcură se lasă noapte grea…/
să prindă/ Ca tencuiala ta curată un rai de proas- Nechiază-n ceruri caii speriaţi./ La focul stânii am
pete văpseli –/ Cu barba ninsă, bunul preot se atins o stea/ Și-n para flăcărilor, îmbrăcaţi// În aur
roagă pentru el în tindă”. și-n argint scânteietor,/ Au cine suntem cerem în
Prins de patimile vieţii, poetul nădăjduiește zadar,/ Și ’naintăm cu-alaiul Magilor/ Purtând în
în acest topos salvator al bisericii. E oare ultimul mână raza ca un dar”.
CUVINTE VII 63

Poetul-călător are drum lung. Nu-i de- Cu furca-n brâu mergi, Ano, în livadă/ Să-ţi
loc lesne a călători prin meandrele lăuntrice, pască pomișorii albi din mâini/ Ca miei pri-
unde peste tot sunt piedici, obstacole, pri- ori născuţi în primăvară,/ Plângând că nu ești
mejdii. Dar nu se descurajează. Înaintează mamă, să-i mângâi”.
tot timpul, cu grijă, călăuzit de clopotul unui Iar binecuvântarea Domnului se pogoară în
schit vechi, de troiţe, de mestecenii ce „bat chipul unei petale de mălin scuturate prin nori
mătănii” pe dealuri. Se află la crucea din ho- de-argint în casa celor doi. E o taină adâncă –
tar. De-aici începe tărâmul nevăzut, în care „taina cea din veac ascunsă”. „Cine să ghicească
se pășește printr-o permanentă luptă de ridi- taina? Cin’ să creadă/ Că-n fetiţa cu opinci și
care de la simţirile de jos la cele duhovnicești. cu opreg,/ Maica Domnului se va ivi odată…/
„De-acum e foșnet lung ce-a fost sclipiri de- Nici părinţii ei, privind-o, nu-nţeleg”. Copilăria
undă,/ De-acum tu simţi adânc ce nu mai Mariei e bucolică. Zburdând alături de miei,
poţi să vezi”. Iar schitul se înfăţișează uluitor bând „spuma laptelui din blid”, ascultând
– ca o „logodnă a cerului cu ţara”. basme lângă vatră. Urmează „juruirea” într-un
Prefacerile lăuntrice sunt și el tulburătoare, schit nou-nouţ, vestit din pământ: „Și cum se-
neașteptate. Poetul-călător se oprește-n buza văii. nchina smerit la icoane,/ În cer suna buciume
Vede unduirea colinară, absoarbe reverberaţiile peste hotar./ Cum calcă fata cu frică-n altar,/
circulare ale clopotului. Deschiderea e un semn Toţi îngerii Domnului cântă în strane”.
de primire. „Și valea ca o carte s-a deschis/ Și-ntâia Plaiul văzut e argeșean. În el se distinge
stea citi în ea prea bine,/ Și ce-a fost trup de om Negoiul când urcă „pe zări de lumină”. Plaiul
s-a făcut vis/ Și ce-a fost dor s-a împăcat cu sine.// lăuntric e perpetuă isihie. Maria ţese cuminte
Și-n mine și-n poiană și pe drum/ Deodată s-a în- borangicul la război, când observă venirea
tins atâta pace/ Că Dumnezeu plutea ca un par- Arhanghelului. La început a crezut că-i luna
fum/ De fân cosit, când claia se desface…”. intrândă pe poartă „Atât de alb venea. Dar
nici o rază/ Nu calcă mai ușor pe tălpi de vis”.
ISIHIE Cuvintele Arhanghelului sunt Buna-Vestire.
Schitul e-n poiană. Dar schit e și-nlăuntru. Smerită, primește voia Celui Preaînalt, iar is-
Oriunde-ar fi, sunt pași care se-nscriu într-o toria omenirii ia un alt curs.
istorie adevărată, cu evenimente de-o parte și Se naște Prunc Mântuitor, iar steaua
de alta. Deocamdată, primul eveniment uriaș călăuzește către ieslea cea săracă. Păstorii se mi-
e tăcerea. „Tăcerea, stea cu stea, pe mănăstire nunează de răsăritul ei. „Așa stea n-am pomenit
pică”. În tăcere, poetul-călător se poate asculta eu pe tărie,/ Hăt! De când îmi paște turma pe
pe sine vorbindu-I lui Dumnezeu. În tăcere, se Bucegi…”. Steaua coboară „de-o poţi prinde-n
distinge clar șoapta Duhului. Nu mai e zgomo- palma mâinii”, iar Craii vin de departe cu daruri,
tul din afară, acele „birji” ale căror roţi huruiau bucurându-L pe Pruncul Sfânt. Dar și prigoni-
continuu pe caldarâmul gândului, provocând torii sunt aproape. Fuga Pruncului nu e-n Egipt,
atâta neodihnă. Aici e tihna minţii așezate pe ci în munţi, de teama turcilor păgâni care pârjo-
pieptul lui Iisus Hristos. Poetul-călător simte lesc, omoară mamele și taie pruncii. „Ce greu, ce
că repetă în sine istoria mântuirii neamului lung e drumul de bejenie!/ Vrea Domnul să le
omenesc. Mai întâi, nașterea Fecioarei Maria. mântuie aleanul:/ Le-a hotărât ca o blagoslove-
„Sta Ioachim și-n sufletu-i se roagă/ Ca-ntr-un nie/ Nu ţara din Eghipet, ci Ardealul”.
pustiu de piatră și nisip/ Închină Domnului Timpul lăuntric e diferit de cronolo-
Viaţă dreaptă,/ Jertfește ce-a arat și ce-a sădit.// gia obișnuită. Poetul-călător parcurge într-o
64 CUVINTE VII

clipă drum întins – copilărie, adolescenţă, ti- a găsi sensul deplin al vieţuirii noastre pe pă-
nereţe –, până-n sărbătoarea Floriilor. Cadrul mânt. Iar Domnul ne-a văzut strădania și a
e unul ţărănesc. Sătenii vin să serbeze harmul plecat îndată spre oaia rătăcită. De nu ne-
cu ramuri de sălcii înverzite. Hristos trece ar fi căutat, am fi rămas niște jucători mă-
măreţ, călare pe mânz de asină, iar oamenii Îi runţi, aruncători de zaruri. Am fi relativizat
strigă „Osana!”. Maica Sfântă e însă îngrijo- la nesfârșit sensuri, relaţii, descoperiri. Nimic
rată. „«Rândunică, soră mică,/ Rătăcită prin n-ar fi rămas întreg, căci le-am fi spart pe
grădină,/ Unde-i Fiul meu iubit?»/ «Maică, toate în bucăţi, dintr-o aprigă pornire de a
neagră se ridică,/ Subţirică-n luna plină,/ deconstrui, de a fragmenta. Ne-am fi ocu-
Cruce grea de lemn cioplit/ Și pe cruce, prins pat în continuare cu dezbinarea ‒ meșteșugul
în cuie,/ Fără grai, fără suflare,/ Stă Iisus cu nostru. Am fi dat cu zarul și-ar fi ieșit încă o
doi tâlhari…»”. Îndurerată, Maica Preacurată demitizare, încă un silogism „interesant”. Iar
Își plânge Fiul. Bocetul ei e bocetul nostru inima ni s-ar fi înăbușit, deznădăjduită, sub
popular din Muscel, tânguitul mamei ră- atâta amar de măști.
puse de dorul copilului: „Fiul meu, copilul Dar atingerea „cămășii lui Hristos” ne-a
meu,/ Mlada sufletului meu,/ Nici o moarte descoperit că suntem vii, că avem o inimă
nu-i amară/ Ca moartea de primăvară./ Pe- plină de dor nespus, însetată de dulceaţa
nfrunzitul codrului,/ Pe cântatul cucului,/ Pe lui Iisus Hristos, gata de jertfă spre Înviere.
ieșitul plugului/ Când vin berze albe-n ţară/ Uimitor e că ne aflăm într-o stare nouă, în-
Cu senin de primăvară/ Și când rândunele credinţaţi că repetăm calea pe care Domnul
zboară…/ Scoală-te din somnul greu,/ Fiul ne-a arătat-o. Cum? Nu știu cum, dar ceea
meu, copilul meu!”. ce Domnul a trăit ne dă și nouă a cunoaște
în viaţa noastră, atunci când voim a-I urma.
ÎNVIERE Nu-i simplu, nu-i o joacă, e Jertfă și Înviere.
Niciodată nu poate lipsi Învierea. E moarte, dar Pentru aceasta e nevoie să trecem pragul bise-
e și Înviere. Poetul-călător revine la „biserica de ricii. Dar cum să o facem, când biserica ne e
altădată” ‒ și, odată cu el, și noi. Ne atrage mereu închisă? Ne vom ruga afară, lângă tâmpla ei,
ceva, acea Înviere care cuprinde în ea suferinţă și și vom plânge, pocăindu-ne. Nu ne vom de-
moarte, acea nevoie de-a muri ca să putem învia. părta de ea niciodată, ci o vom avea ca pe co-
Hristos ne cheamă la Înviere. Dar ne cheamă și moara noastră, ascunsă adânc în inimă, pur-
la Cruce. Rămâne doar ca noi să trecem pragul tând-o peste tot. Și afară fiind, vom mărturisi
bisericii, depășind acea căutare sterilă, imposi- prin prezenţa noastră sensul ei tămăduitor,
bil de finalizat într-o biată viaţă. Și așa ceva se încredinţaţi că nimeni nu ne-o poate con-
schimbă înlăuntrul nostru. Definitiv. „Birjele” fisca, nimeni nu ne-o poate smulge din inima
aleargă în continuare buimace în noapte, dar noastră ‒ decât odată cu însăși inima. n
nu ne mai conţin. De când ne-am atins de
„cămașa lui Hristos”, nu mai putem fi ai lumii. Sergiu Ciocârlan
Privim peste tot cu ochii lui Marcellus și dorim
a muri cu Domnul. Și a învia cu El. Celelalte ne
sunt prea sărace, prea neîmplinitoare, pe când
Domnul este plinirea vieţii.
1 Lloyd C. Douglas, Cămașa lui Hristos (Ed. Venus, 1991).
Nu-i efemeră căutarea noastră. Fără de 2 Ion Pillat, Biserica de altădată (Ed. Cartea Românească, 1926).
vicleșug am cercetat întregul univers pentru
LOREM IPSUM 65
Foto: Simona Andrușcă

Cum vom trăi mai departe?


Stau în fața calculatorului și privesc aproape cu teamă tastele
peste care simt nevoia să răstorn toată ființa mea, tot iureșul
inimii mele și... nu cutez. Este atât de mult de când nu am mai
scris, încât îmi este străin până și gândul de a scrie. Privesc și
mă privesc, și parcă un altul s-ar pregăti să se așeze peste mine
și să scrie în locul meu. Nu-mi vine să cred că am, în sfârșit, timp
să scriu. Mai că-mi trece prin minte că toată oprirea asta uriașă
s-a făcut ca să pot, în sfârșit, să-mi potolesc setea abia acum
conștientizată de citit și de scris. (A.M.)

Sau să mă satur de apropierea cu copiii mei. simțeam că au nevoie de asta, dar, în timp ce le
Doamne, nici nu mi-am dat seama câtă nevoie împlineam nevoia lor, uitam de nevoia mea, de
aveam să-i strâng în brațe așa cum îi strâng acum! dorul meu de ei, de setea mea de ei, și mă gân-
Îi strângeam și până acum în brațe, doar că uneori deam la miile de lucruri care mă îmboldeau din
era pe fugă și aproape automat, un gest din acela toate părțile cu nerăbdarea lor, cu deadline-urile
reflex; alteori îi țineam la piept doar pentru că lor. Acum nu mai am treburi de rezolvat. Acum
66 RĂZBOIUL NEVĂZUT

nu mai am de făcut lucruri al căror termen a ex-


pirat ieri. Acum pot să stau în îmbrățișarea lor cât
vreau, cât simt. Nu mă așteaptă nimeni, nicăieri.
La început eram aproape stingheriți de
zăbovirea asta în înlănțuirea brațelor. Era ne-
firesc, pentru că nu mai stătusem așa, legați
unii de alții cu ființa noastră întreagă, clipe
peste clipe, de mult. De când îi alăptasem.
Atât de mult ne-a întors în timp încremeni-
rea asta a firii! Și, cu fiecare îmbrățișare nouă,
parcă ne așezăm. Parcă ne regăsim. Fiecare pe
sine. Parcă ne întoarcem acasă de undeva, de
departe, dintre străini. Niște străini răi care ne
închiseseră pe dinafara noastră, într-o beznă
atât de beznă, de nu mai găseam drumul spre
noi înșine. De-a fost nevoie să stea în loc lu-
mea toată, ca oamenii să se întoarcă spre ei
înșiși. Și, uite-așa, cu fiecare nouă înlănțuire,
inimile mamelor și taților reînvață glasul ini-
milor copiilor lor, reușesc să redescopere ve-
chea lor îndeletnicire: aceea de a bate cu
aceeași bătaie. Și încep să se simtă una pe
alta, să se audă din nou. Pentru că nu se mai „Privegheaţi, că nu știţi ziua,
auzeau de multă vreme. Cum să se audă în nici ceasul când vine Fiul Omului”

vacarmul din jur? Cum să se mai ajungă una


pe alta, de vreme ce fiecare fugea în propria rezidească ‒ nu doar pe ei înșiși, ci și unii cu
direcție imprevizibilă? alții. Două renașteri simultane. Dublă zba-
Doare întoarcerea, regăsirea aceasta? Sigur tere, dublu chin. Pentru că ni se sparg țăndări
că doare. Se descoperă răni adânci, provocate rutinele și, la început, ne temem să construim
de ruperea și împrăștierea aceasta multă de altele noi. Ne temem, pentru că nu știm ce
până acum. Răni care se cer vindecate. Ruperi vom face cu ele când totul va reveni în punc-
care se cer rezidite. Pentru că doar rupturile tul de la care a plecat. Ne temem că noile ru-
se lipesc; ruperile trebuiesc rezidite. Ruperile tine ‒ pe care, iată, cu simțurile curățite de
au nevoie nu de vindecare, ci de renaștere. revenirea mereu sfințitoare în sinele propriu,
Și nașterile, dar mai ales renașterile dor. Dor sinele fiului rătăcitor în lume, le intuim a fi iz-
cumplit. Ca atunci când îți moare omul drag. băvitoare ‒ nu se vor potrivi vieții pe care vom
Și tu, nefericitul, trebuie să te rezidești fără el. fi nevoiți să o reluăm peste o vreme. Și atunci,
Să te renaști într-o viață fără el. Pentru că viața ce să facem? Ne restructurăm sau nu?
ta cu el moare odată cu el. Nu poate continua. Ne vom întoarce oare, vreodată, de unde
Pentru că nu mai este aceea viața ta. Este viața am plecat? Nu. Nu după o astfel de regăsire cu
ta fără el. E altceva. propriul sine, cu ceilalți. Nu după inimagina-
Așa și regăsirea părinților cu copiii lor din bila oprire a lumii. Nu ne vom relua parcur-
zilele acestea. Și unii, și alții au nevoie să se sul niciodată de unde l-am lăsat încremenit.
RĂZBOIUL NEVĂZUT 67

Pentru că nici noi nu vom mai fi la fel. Cum Deci, da, ne vom reîncepe viața cea nouă
vom fi, asta e o altă poveste. Fiecare cum va fiecare așa cum vom reuși să ne rezidim în
reuși să se rezidească în aceste zile. această perioadă. Unii plini de frica de care
s-au umplut când și-au dat seama că nu
„SUNT, ÎN SFÂRȘIT, CU AI MEI!” aparțin străinilor ăstora numiți „familie”,
Le spun mereu copiilor mei că oamenii sunt cu care împart propria viață; alții, de nădej-
potire limpezi de cristal, în care fiecare adună dea pe care le-a dat-o tăria unui „noi” ferm,
doar ceea ce alege să adune. Pentru că noi toți puternic și strâns, pe care nu s-au temut să-l
ne umplem de ceea ce filtrăm din lumea din cerceteze, cu toate durerile și zbaterile afe-
jur. Unii se umplu de urât, pentru că doar rente, și să-l rezidească.
urât văd în jurul lor. Adună gunoaiele și mi- Unii plini de tristețea acumulată în zilele
zeriile lumii în care trăiesc, pentru că asta le astea petrecute până la refuz în fața televizoa-
rămâne în sinele lor după ce o străbat. Alții relor, interminabile, pline de morți, bolnavi,
însă se umplu de frumos, pentru că doar fru- pericole și catastrofe. Alții plini de bucuria
mos aleg să vadă. unor zile în care televizorul nu-și mai găsește
Așa și acum, în această perioadă în care rostul în căușul unui trai luminos, în care se
ne redescoperim unii pe alții, străinii din umplu unii de alții ca de o taină fantastică, pe
aceeași familie, părinții cu copiii, vom aduna care o trăiesc deplin, cu entuziasmul cu care
în noi ceea ce vom reuși să filtrăm, trăind copiii descoperă minunăția lumii din jur.
viața în noua ei paradigmă. Și, uite-așa, unii Unii plini de zbuciumul pe care li-l dă
vor aduna privirile piezișe ale soților, soțiilor, nesiguranța zilei de mâine, incertitudinea fi-
copiilor, ticurile și gesturile inconștiente ex- nanciară, iluzia că nu mai există nici o șansă
trem de enervante, pe care nici nu le băga- de a regăsi drumul spre sine, spre „noi”-ul din
seră de seamă până acum, plescăielile și răsu- sânul familiei. Alții plini de pacea pe care le-o
flările iritante, mirosurile nesuferite pe care dă certitudinea tot mai fermă a unui cotidian
le emană trupurile lor, care zăbovesc atât de nou, pe care nu se tem să-l redimensioneze
mult unul lângă altul, încât încep să se defi- și care le umple gândurile de un singur ecou:
nească și la nivel olfactiv. „Nu sunt singur! Sunt cu ai mei. Sunt, în
În tot acest timp, alții adună bucuria regăsirii sfârșit, cu ai mei!”.
cu cei dragi, pacea îmbrățișărilor lungi, în care Unii plini de minciuna propriei vieți, pe
nu se gândesc la nimic din afara îmbrățișării, care o validează și mai departe ca adevăr, te-
adună liniștea dimineților în care au, în sfârșit, mându-se de monștrii pe care îi poate dezlănțui
răgaz să sporovăiască la o cafea, veselia serilor o rezidire. Alții plini de adevărul limpede al re-
cu jocuri de familie, în care cei mici învață să găsirii cu Dumnezeu, cu sine, cu ceilalți, adevă-
interacționeze. Învață că fiecare are propriul rul lucrurilor depline, pe care numai o situație-
său miros, care îl deosebește de altul, mirosuri limită îl poate accesa.
de care se umplu, ca de o scriere invizibilă a ce- Unii plini de întuneric, alții plini de lumină.
luilalt în propriul sine. Redescoperă frumusețea Și așa vom continua să trăim mai departe. n
ochilor pe care nu i-au mai privit în străfunduri
răscolitoare de mult, străfunduri care le predau Prezb. Alina Mirică
graiuri străvechi. Graiurile inimii, care se ros-
tesc și se ascultă cu inima. Singurele care nu
rostesc decât adevărul.
68 AL OPTULEA VEAC

MARINA ALEXANDRU,
AVOCAT, MEDIATOR, FORMATOR ȘI COACH

„Miza este sufletul omului” (II)


Încă din 2017 se fac demersuri susținute la noi în țară pentru
impunerea obligativității vaccinării. Criza provocată de
coronavirus aduce tot mai insistent în discuție acest așa-zis
„imperativ”, în condițiile în care părerile oamenilor de știință sunt
împărțite în această privință.
În acest context, Marina Alexandru - autor al amendamentelor
la proiectul de lege privind „Organizarea și finanțarea activității
de vaccinare a persoanelor din România” (nr. 399/2017), din
anul 2017 și până în prezent, pe care le-a susținut în numele
unor organizații civice ce și-au asumat semnalarea ilegalităților
cuprinse în acest act normativ - a avut bunăvoința să analizeze
pentru cititorii revistei noastre bazele juridice ale acestei
eventuale vaccinări obligatorii. (A.G.)

– Doamnă avocat, ce obiecții aveți, ca jurist, principalele obiective ale activității de vaccinare
față de proiectul de lege privind obligativitatea este „controlul bolilor prevenibile” ‒ deci este un
vaccinării? act medical profilactic imunologic. Textul pro-
– Consultându-mă cu câțiva colegi juriști, am iectului de lege este superficial și incomplet cu
realizat o analiză a acestui proiect de lege, în privire la „situațiile epidemiologice speciale” și
primul rând pe baza argumentelor Asociației denotă lipsă de discernământ, prin faptul că nu
„Medici pentru consimțământ informat”1, ex- se precizează nici un fel de detaliu despre pro-
puse într-o scrisoare deschisă către Comisia pen- cedura aplicabilă în astfel de situații, lăsând loc
tru Sănătate și Familie a Camerei Deputaților, posibilității de a se genera multiple abuzuri din
înregistrată pe data de 2 martie 2020. De ase- partea statului, prin autoritățile desemnate spre
menea, în acest demers m-am raportat per- a duce la îndeplinire vaccinarea populației.
manent la dispozițiile legii fundamentale a De pildă, noțiunea de „Calendar național de
României, Constituția României, precum și vaccinare” nu este clarificată, așa cum nu este spe-
la Codul Civil, Legea Drepturilor pacientului, cificată nici necesitatea informării corecte și com-
Codul de etică și deontologie medicală, precum plete cu privire la vaccinare și la riscurile asoci-
și la Tratatele și Convențiile internaționale la ate acesteia. Astfel, proiectul de lege transformă
care Romania a aderat. vaccinarea, dintr-un act medical realizat cu scop
Dintru început, trebuie să atrag atenția că preventiv, într-un act administrativ, prin care me-
vaccinarea, așa cum este definită în proiectul dicul va fi obligat să administreze vaccinuri unui
de lege la art. 3 pct. o), „este un act medical pacient obligat să le primească. Acest lucru alte-
de administrare a unui vaccin”, iar unul dintre rează până la dispariție relația medic-pacient.
LOREM IPSUM 69
Foto: Konstantin Yuganov Dreamstime

Proiectul obligativității vaccinării prezumă


consimțământul pentru vaccinare ca fiind dat

Prin aceste prevederi, proiectul de lege în- dat consimțământul liber și în cunoștință de
calcă Convenția de la Oviedo, Codul de cauză”, iar „consimțământul se poate retrage în
Deontologie medicală, legea nr. 95/2006 pri- orice moment de persoana vizată”.
vind reforma în domeniul Sănătății și legea nr. Cel mai grav este faptul că acest proiect
46/2003 a drepturilor pacientului. Iată ce spune prevede obligativitatea vaccinării și prezumă
Convenția de la Oviedo la art. 5: „O intervenție consimțământul pentru vaccinare ca fiind dat
în domeniul Sănătății nu se poate efectua decât (art. 6, art. 13 și art. 21 din proiectul de lege).
după ce persoana vizată și-a dat consimțământul Omul însă are voință liberă, rațiune și simțire,
liber și în cunoștință de cauză. Această persoană precum și dreptul inviolabil și imuabil de a dis-
primește în prealabil informații adecvate în pune de el însuși. Este un principiu fundamen-
privința scopului și naturii intervenției, precum tal, statuat inclusiv prin texte de lege, din care
și în privința consecințelor și riscurilor. Persoana rezultă imposibilitatea supunerii ființei umane
vizată poate în orice moment să își retragă în la un act medical împotriva propriei voințe.
mod liber consimțământul”, iar la art. 2, din Consimțământul nu poate fi prezumat pentru
aceeași convenție, se spune: „Interesul și binele absolut nici un tratament. Din punct de vedere
ființei umane trebuie să primeze asupra intere- juridic, consimțământul nu se poate prezuma
sului unic al societății sau al științei”. nici măcar în cazul celor care nu au capacita-
De asemenea, în Codul de Deontologie tea de exercițiu, deoarece în numele acestora își
Medicală, la art. 11, se stipulează că „nici o exprimă consimțământul reprezentanții legali,
intervenție în domeniul Sănătății nu se poate tutorii și implicit autoritatea tutelară. Singura
efectua decât după ce persoana vizată și-a situație în care se prezumă că o persoană și-a
70 AL OPTULEA VEAC

dat consimțământul este atunci când trebuie să


i se salveze viața în urma unui accident biolo-
gic sau mecanic extern, aceasta fiind în stare de
inconștiență. În acest caz, îi este garantat drep-
tul la viață, la integritate fizică și psihică.
Actul medical nu este un serviciu impus, ci
unul oferit la solicitarea oricărei persoane aflate
în nevoia de a-și proteja starea de sănătate, in-
diferent dacă dorește să o facă preventiv sau te-
rapeutic, motiv pentru care consimțământul
acesteia trebuie să reprezinte acordul de voință
informat, liber exprimat, expres, neechivoc și
neviciat prin nici una dintre formele viciului
de consimțământ.

VICIERI ȘI OMISIUNI
– În ce mod această lege ne viciază consimțământul?
– Întâi de toate, trebuie să atrag atenția că în
proiectul de lege „amendat” de Comisia pentru
Proteste în România împotriva
Sănătate a Camerei Deputaților se induce ideea vaccinării obligatorii
că se renunță la sintagma de „consimțământ
prezumat”, fără a se spune însă că, în realitate,
pretinsele modificări introduc conceptul as- Apoi, la categoriile eroare și dol intră o
cuns de „consimțământ viciat”. Vă semnalez mulțime de omisiuni. Este omisă obligația fur-
că viciul de consimțământ se poate manifesta nizorului de serviciu medical de vaccinare de
prin eroare, adică falsa prezentare a realității, a informa în condiții etice de neutralitate și
prin dol (viclenie), adică inducerea în eroare imparțialitate, corect și complet, persoana care
cu scopul de a determina încheierea unui act, se vaccinează, cu privire la raportul risc-benefi-
prin violență, adică amenințarea unei persoane ciu pentru fiecare vaccin și de a pune la dispoziția
cu un rău (ex. sancțiuni, coerciție) care-i pro- acesteia prospectul substanței vaccinale ce conține
duce frică, fapt ce o determină să încheie un compoziția vaccinurilor, reacții adverse postvacci-
act pe care altfel nu l-ar fi încheiat, sau lezi- nale și contraindicații. De asemenea, este omisă și
une, adică disproporția vădită de valoare dintre obligația furnizorului de serviciu medical de vac-
două prestații. Prin astfel de „vicii”, o minori- cinare de a efectua o anamneză familială detaliată,
tate legiuitoare a hotărât în numele nostru să precum și o evaluare completă (inclusiv cu analize
ne smulgă consimțământul. imunologice) a persoanei supuse vaccinării, ante-
În ce mod ni se viciază consimțământul? Iată rior procedurii de vaccinare.
câteva exemple: proiectul prevede aplicarea în O altă omisiune din proiectul de lege este și
mod repetat și fără limită de sancțiuni excesiv de aceea a obligației furnizorului de serviciu medi-
grave și dure, amenzi foarte mari, discriminări cal de a-și asuma în scris, înainte de efectuarea
împotriva acelor persoane fizice și juridice care actului medical al vaccinării, că va înregistra și
ar urma să refuze actul medical al vaccinării. raporta toate efectele adverse ale vaccinului ad-
Această viciere intră la categoria violență. ministrat pe care le-a suferit și relatat persoana
AL OPTULEA VEAC 71

vaccinată, indiferent de momentul survenirii în dictaturi prin care a trecut omenirea, totdeauna a
timp a acestui efect față de momentul vaccinării. existat un „dușman”, un „țap ispășitor” în numele
Și aceasta, în condiții de totală confidențialitate anihilării căruia s-au săvârșit toate abuzurile. De
și fără teama de consecințe punitive precum data aceasta cine e „dușmanul poporului”?
cele de la art. 59 din acest proiect. Este omisă – Cine altul decât medicii cu conștiință pro-
și obligația medicului vaccinator de a răspunde fesională, în primul rând! De altfel, prin acest
civil și penal, inclusiv pentru acoperirea tuturor proiect de lege se înființează un soi de „jandarm
cheltuielilor ocazionate pacientului în cazul sur- sanitar”, anume Grupul Tehnic de Coordonare
venirii unor efecte adverse, în cazul în care nu a a Activităților de Vaccinare (GTCAV) ce ur-
informat corect și complet, astfel încât subiec- mează să limiteze decizia profesională a medi-
tul vaccinării să poată decide liber și neviciat. Și, cului vaccinator, încălcându-i-se astfel princi-
întâi de toate, este omisă obligația răspunderii piul independenței profesionale, principiu care
civile și penale a producătorilor de vaccinuri, a îi permite să recomande doar acele tratamente
importatorilor, a distribuitorilor, a decidenților medicale ce slujesc cel mai bine interesului și stă-
și a tuturor persoanelor și entităților implicate în rii de sănătate a pacientului. În aceste condiții,
activitatea de vaccinare a persoanelor. practic, medicii nu-și mai pot exprima liber
– În definitiv, cine va răspunde pentru even- părerea despre vaccinuri.
tualele reacții adverse? Recomandarea medicului care consultă pa-
– Practic, nimeni! Legea este astfel conce- cientul și care deține toate informațiile cu pri-
pută, încât procesul de obținere a eventualelor vire la acesta, având competența exclusivă de
despăgubiri pentru vătămarea postvaccinală să a certifica contraindicația la vaccinare, este
fie foarte mult îngreunat, printr-o birocratizare anulată și înlocuită cu certificarea acordată de
excesivă. De altfel, prezentul proiect de lege nu Comisia Județeană de Vaccinare de pe raza te-
conține nici o prevedere imperativă prin care ritorială a domiciliului pacientului (art. 22 din
autoritățile competente desemnate spre a duce la proiectul de lege). Astfel, este încălcat art. 6 al
îndeplinire vaccinarea populației să fie obligate, Codului de Etică și Deontologie medicală, ce
anterior vaccinării, să efectueze pe cheltuiala afirmă: „Medicul este dator să stăruie și să își
exclusivă a statului procedurile și investigațiile apere independența profesională, fiind inter-
de specialitate pentru testarea imunității fiecă- zisă orice determinare a actului medical ori a
rui subiect în parte ce urmează a fi vaccinat. Și deciziei profesionale de către rațiuni de renta-
aceasta, în condițiile în care statul impune obli- bilitate economică sau de ordin administrativ”.
garea populației la vaccinare în masă. Actul me- Prin această lege, personalul medico-sanitar
dical al vaccinării ar trebui să fie făcut exclusiv în este indirect descurajat să recunoască și să ra-
funcție de rezultatele testelor imunologice. porteze eventualele reacții adverse postvacci-
În acest proiect de lege nu se ține cont de nale, fiind amenințat că trebuie să se supună
faptul ca fiecare ființă umană este unică, are obligativității vaccinării.
propriile particularități biologice, patologice, O altă categorie de „infractori” vor fi
psihologice, emoțional-afective etc. părinții care optează să nu își vaccineze copi-
lul (art. 73 din proiectul de lege), și aceasta
INFRACTORI ÎNCHIPUIȚI în condițiile în care vaccinarea însăși pre-
– Se vorbește despre o nouă dictatură care ni se im- zintă riscuri de îmbolnăvire sau deces, aspecte
pune de data aceasta prin instrumentele sistemului menționate în chiar prezentul proiect de lege,
medical. După cum bine știm din istoria atâtor dar și în prospectele vaccinurilor. Părinții vor fi
72 AL OPTULEA VEAC

acuzați de neglijență medicală dacă nu doresc vaccinurilor. Acesta este motivul pentru care
să își vaccineze copilul (art. 66, pct. e), fără a se se fac toate omisiunile mai sus-pomenite. Așa-
ține cont că aceștia sunt factorul de decizie în zisa informare a populației asupra vaccinurilor
privința acceptării sau repingerii vaccinării co- va cuprinde exclusiv efectele benefice ale pro-
pilului, la recomandarea medicului care îl con- dusului vândut, omițându-se contraindicațiile
sultă. În opinia mea, acest proiect de lege este și efectele adverse ce cauzează prejudicii, fapt
încă un atac la autoritatea părintească și la in- ce constituie un factor garantat de viciu de
teresul superior al copilului, prin amenzile ex- consimțământ al consumatorului de vaccin
cesive care se vor impune, invers proporționale (art. 11 din proiectul de lege).
cu fapta părinților care refuză vaccinarea copi- – Ce este vital pentru noi să înțelegem în
ilor. Aceste sancțiuni vor priva întreaga familie acest moment?
‒ și implicit pe copii ‒ de mijloacele elemen- – Faptul că orice cetățean are dreptul,
tare de existență (art. 71 din proiectul de lege). nu obligația, de a accesa serviciile puse la
Copiii nevaccinați vor fi raportați, iar accesul dispoziție de către stat, în vreme ce statul este
lor la sistemul de învățământ va fi condiționat cel care are obligația de a le oferi cetățenilor
de situația vaccinală, creându-se astfel premi- asistență medicală în schimbul contribuțiilor
sele discriminării acestora în colectivități (art. plătite de aceștia la buget. Prin această lege se
62-66 din proiectul de lege). încalcă dreptul și libertatea persoanei de a dis-
pune de ea însăși, în cazul adulților, iar în cazul
PROFIT CU ORICE PREȚ copiilor, se încalcă dreptul părintelui de a pro-
– Care este miza tuturor acestor abuzuri juridice teja interesul superior al copilului.
și deontologice? – În epoca în care trăim, o epocă a subculturii,
– Cu siguranță, există multe mize, dar cel mai și știința a devenit un soi de subștiință, și prin
obiectiv este să identificăm miza economică. aceasta un instrument de manipulare. Iar
Pur și simplu, statul român favorizează intere- medicina a devenit și ea un adevărat idol pentru
sul comercial și economic al companiilor pro- omul de azi, preocupat obsesiv de wellness și
ducătoare și distribuitoare de vaccinuri, cărora prelungirea vieții cu orice preț.
li se permite neîngrădit să desfășoare campanii – Să nu uităm însă că orice idol își devo-
de promovare a vânzării de vaccinuri. Astfel, rează adoratorii. n
pentru a avea succes de piață, companiile pro-
ducătoare de vaccinuri vor apela la furnizorii de (va urma)
servicii media și audiovizual, care prin lege vor
avea obligația să promoveze gratuit campaniile Interviu realizat
de vaccinare ale Ministerului Sănătății, aflat în de Ana Gheorghiu
parteneriat cu companiile respective.
Vor fi însă campanii de promovare care
nu vor menționa clar și expres după ce crite-
rii se face selecția și transmiterea informațiilor.
De altfel, legea nici nu obligă companiile pro-
ducătoare să transmită informații corecte
și complete cu privire la produsul vândut,
respectiv de a fi informată populația, în egală
1 https://medici-consinf.ro/
măsură, asupra avantajelor și dezavantajelor
LOREM IPSUM 73

DE VORBĂ CU
DR. BIOETICIAN
VIRGILIU GHEORGHE

Vaccinurile
și pandemia
Foto: ActionGP Dreamstime.com

Doctor Faust în laborator, la tribuna politică sau în campanii


filantropice. Vrea să genereze viață artificial, să rescrie istoria, să
reinventeze realitatea, să-l oblige pe om la fericire. O fericire însă
pe care i-o definește el. Asistent fidel sau muză îi este Mefisto
însuși. Ce-l mână pe Doctor Faust în această goană? Plăcerile,
banii, gloria? Toate acestea sunt prea puțin pentru setea-i de
putere. El vrea să stăpânească angrenajele care pun în mișcare
viața și moartea, să controleze tainele lumii, „semințele a toate”,
„izvoarele vieții”. În fond, vrea să fie Dumnezeu. La final este însă
biruit de dragostea lui Dumnezeu și-și acceptă neputința. Dar
omul de azi, acest Faust neobosit și însetat de putere, se va mai
lăsa oare biruit de dragostea lui Dumnezeu?
Dr. Virgiliu Gheorghe, bioetician, specialist în efectele
mediei audio-vizuale asupra individului și societății, ne oferă
în cele ce urmează câteva chei de interpretare a crizei pe care
coronavirusul a generat-o la nivel planetar. (A.G.)
74 INTERVIU

– Domnule Virgiliu Gheorghe, ce ne puteţi spune


despre legalizarea obligativității vaccinării, adop-
tată pe 2 martie a.c. de Comisia pentru Sănătate a
Camerei Deputaților?
– Este o nouă înfrângere suferită de poporul ro-
mân. De ani buni se urmărea promulgarea aces-
tei legi, dar opoziţia manifestată ferm de un grup
restrâns de oameni a făcut ca această inițiativă să
se blocheze tot timpul la un anumit nivel. Din
păcate, trebuie să observăm din nou că poporul
român, ca „om recent”, dependent masiv de ceea
ce se spune la televizor, nu e conștient de marile
provocări, pericole sau chiar șanse pe care le are.
Nu e unit și nu luptă pentru aproape nici o cauză,
în afara celor sugerate de micul ecran. Mai curând
este luat de valul de mentalităţi neomarxiste care
inundă astăzi lumea prin mass-media.
– Ce legătură este între neomarxism și vac-
cinarea obligatorie?
– Aceeași care există și între fascism și vac-
cinarea obligatorie. Orice act medical care de-
„Asistăm la cel mai mare experiment
vine obligatoriu constituie semnul apariţiei social și mediatic din istoria lumii”
dictaturii. Cu alte cuvinte, această lege mar- (Virgiliu Gheorghe)
chează intrarea într-o nouă dictatură. Iar sus-
ţinătorii ei, fie că o fac conștient, fie că nu, vor mari mortalităţi din lume la cancer. Aţi văzut
ajunge în situaţia rușilor care, înainte de 1917, ca statul român să facă vreo anchetă pentru a
mulţi dintre ei boieri, au susţinut din prostie determina cauzele? Ba dimpotrivă! Înaintea
comunismul și s-au trezit primii pe lista con- majorităţii statelor europene, statul nostru
damnaţilor la moarte. Același lucru s-a întâm- a legalizat organismele modificate genetic, a
plat și cu colaboratorii lui Lenin. În proporţie acceptat folosirea în agricultură a glifosatu-
de 80% au fost împușcaţi de Stalin. lui ‒ un ierbicid despre care s-a demonstrat
Anticipând acest pericol de a fi reinstitu- că este cancerigen ‒ și, mai nou, luptă să im-
ită cândva în istorie obligativitatea unui act plementeze cât mai repede 5G-ul, deși există
medical, după modelul naziștilor, la procesul extrem de multe studii serioase care arată im-
de la Nürnberg a fost condamnată această le- pactul major pe care îl poate avea 5G-ul asu-
giferare, devenind o regulă pentru toate tra- pra sănătății umane. Acesta este motivul pen-
tatele internaţionale semnate în a doua jumă- tru care Bruxelles-ul și Elveţia au declarat că
tate a secolului al XX-lea. amână implementarea 5G pe termen nedeter-
– Această lege nu ar putea avea și partea ei minat. Cu alte cuvinte, 5G-ul pentru unii este
bună, oferind protecţie suplimentară copiilor și bun, iar pentru alții este rău. Nu este evaluat
populaţiei României? pentru toată lumea după aceeași măsură.
– În România avem, an de an, tot mai Cum puteţi să mă convingeţi, în aceste
multe cazuri de cancer ‒ și una dintre cele mai condiţii, că statul român ar fi interesat de
INTERVIU 75

sănătatea populaţiei sale, în așa măsură încât o substanţă străină – viruși, proteine, metale,
parlamentarii să nu mai doarmă nopțile din conservanţi etc. – direct în corpul omului,
cauză că vaccinul e încă opţional în România? acesta poate să se trasforme într-o armă bi-
Poate că este însă un deziderat la alt nivel, să ologică, ce poate produce mutaţii considera-
spunem continental sau planetar, că tot se bile în funcţionarea organismului uman până
vorbește atât de mult în zilele noastre despre la nivel genetic și epigenetic. E o chestiune pe
vaccinarea universală. care nu cred că o poate contesta cineva; ține
de evidenţa știinţifică.
UN RĂZBOI IDEOLOGIC Întrebarea care se pune, în acest context,
– Așadar legea obligativității vaccinării nu este este următoarea: ce probabilitate avem ca
decât o chestiune politică, nu una medicală sau vaccinul să nu se transforme într-o armă bio-
pur financiară? logică, atâta timp cât ajunge în sângele a sute
– În urmă cu 14 ani am vrut să scriu o carte de milioane de oameni, unde poate produce
despre așa-zisa siguranţă a vaccinurilor. Atunci efecte dintre cele mai diverse, pe intervale de
am constatat că există sute de studii greu de timp de la o zi până la ani de zile? Dacă vac-
contestat care dovedesc că vaccinurile cau- cinurile ar fi fost produse în ţara noastră sub
zează o mulţime de afecţiuni, dintre care unele protecţie militară, s-ar fi putut pune altfel
foarte grave, cum sunt bolile autoimune, scle- problema. Dar nici atunci nu ar fi fost cazul
roza multiplă sau diabetul de tip 1, însă nu să acceptăm obligativitatea vaccinării.
sunt luate în considerație decât de foarte pu- Gândiţi-vă, de pildă, că legile acestea nu
ţini oameni. Mi-am dat seama atunci că există sunt făcute numai pentru guvernarea actuală,
un hiatus imens între știinţa fundamentală și care poate fi foarte bine intenţionată. Trebuie
știinţa de popularizare, între cercetarea medi- avut în vedere că aceste legi ar putea deveni
cală de vârf și ideologiile promovate în lumea o armă de distrugere în masă în mâinile unui
medicală. În acest context, am realizat că ide- dictator sau ale unei dictaturi. Gândiţi-vă
ologiile medicale nu sunt promovate atât prin că ar putea exista o persona non-grata ‒ o
prin dovezi știinţifice, cât prin prezenţa în naţionalitate, cum s-a întâmplat în nazism,
mass-media și vocalitatea militanților. Așadar, sau o clasă socială, cum s-a întâmplat în comu-
este vorba de un război ideologic. nism ‒, iar prin această campanie de vaccinare
Pe urmă, de-a lungul timpului am intrat în obligatorie s-ar putea face o epurare etnică sau
posesia mai multor materiale, chiar declarații socială. De aceea, la procesul de la Nurenberg
făcute de persoane publice ca Bill Gates, care și, începând de atunci, în toate tratatele inter-
leagă direct vaccinurile de controlul popula- naţionale se specifică explicit că nici o proce-
ţiei1 ‒ sau, mai corect, de ingineriile de redu- dură medicală ‒ incluzând, evident, înainte de
cere a populaţiei globului. Cum să nu te pună toate vaccinul! ‒ nu poate fi obligatorie.
pe gânduri o astfel de abordare? Doar nu sun-
tem niște dobitoace care trebuie reduse pen- O URIAȘĂ MANIPULARE
tru că punem în pericol ecosistemul! – Totuși, în cazul unei epidemii de coronavirus, ca
Așadar, dintr-o astfel de perspectivă, mi-e cea pe care o traversăm acum, o campanie de vacci-
teamă că vaccinul nu mai poate fi conside- nare nu ar putea fi utilă?
rat doar o protecţie suplimentară, ci o poten- – E greu de spus. Mai curând nu ‒ și nu vorbesc
ţială armă îndreptată împotriva mulţimilor. de vaccinarea obligatorie neapărat. Vaccinarea
Atâta timp cât prin vaccin poate fi injectată presupune existenţa unui vaccin, însă vaccinul
76 INTERVIU

nu poate fi realizat într-un timp așa de scurt, în religioasă ‒ eveniment unic în istoria omenirii.
numai câteva luni, adică pe parcursul unei pande- Ioannidis4 este unul dintre cei mai citaţi epi-
mii. De pildă, nu a apărut încă un vaccin pentru demiologi din lume, cu articole având cel mai
SARS, deși au trecut deja 18 ani de la apariţia lui. mare număr de vizionări pe site-urile știinţifice.
Nici pentru MERS nu știu să fi apărut vaccinuri. De asemenea, Dr. Sucharit Bhakdi5 este cel mai
Cum credeţi că poate să se realizeze unul în nu- citat infecţionist din istoria Germaniei și lista
mai câteva luni pentru Covid-19? Trebuie avut în ar putea continua. Din păcate, aceste somităţi
vedere că vaccinurile acestea trebuie experimen- pălesc în faţa manipulării uriașe bazate pe fake
tate mai întâi pe animale, și pe urmă pe oameni. news din mass-media.
Pe urmă, ar trebui observate efectele pe o perioadă Știrile îngrijorătoare sunt nu altceva de-
de timp mai îndelungată pe un lot de animale și cât teroarea pe care televiziunea și internetul
persoane umane. Abia după aceea poate fi admi- le răspândesc astăzi în lume. Asistăm la cel
nistrat vaccinul liber celor care doresc. Altfel ne mai mare experiment social și mediatic din
putem trezi cu efecte adverse majore, nebănuite istoria lumii. Astfel de evenimente planetare
iniţial, chiar cu o afectare majoră a imunităţii po- transmise în direct au mai fost cele organizate
pulaţiei, care ar putea fi astfel expusă unei infectări în jurul Revoluţiei române, a morţii Prinţesei
cu alt virus, care o va putea cu adevărat decima, Diana și a căderii celor două Turnuri din
nu cum se întâmplă acum cu Covid-19. New York din 2001. În 1989, presa mondială
– De ce credeţi că noul virus nu ar pu- nu se sfia să afirme că la Timișoara au murit
tea decima populaţia? Știrile sunt foarte 60.000 de oameni, deși erau sub 100.
îngrijorătoare.
– Sunt mai multe aspecte. În primul rând, „MAJORITATEA CELOR CARE MOR
trebuie să știm că pericolul pe care îl reprezintă NU MOR DE CORONAVIRUS”
acest virus nu stă neapărat în agresivitatea lui, – Nu credeţi însă că este și o doză de adevăr în ceea
în patogenia lui, ci în contagiozitatea pe care ce se transmite? Nu este adevărat că asistăm la o
o manifestă din cauza mai ales a timpului în- tragedie planetară?
delungat de incubaţie. Paradoxal, pericolul – Dacă nu este numai adevăr, atunci este cu si-
constă și în faptul că 90% dintre cei bolnavi guranţă minciună. Minciuna amestecată cu
sunt asimptomatici sau cu simptome mult mai adevărul îi pervertește firea acestuia, transfor-
slabe decât la o gripă obișnuită. Aceștia însă, mându-l într-o minciună desăvârșită.
deși sunt asimptomatici, până la dezvoltarea În primul rând, bombardamentul mediatic
anticorpilor transmit virusul mai departe. cu știri „la foc continuu” privind pandemia
Patogenia lui, arată studiile, e mai mică de- este prima manipulare. Și asta pentru că oame-
cât la SARS și MERS2. Marii epidemiologi ai nii ajung, fără să vrea, să exagereze pericolul.
lumii vorbesc deschis despre acest lucru, dar În urma căderii Turnurilor din 11 septembrie
mass-media nu-i citează. Și cercetările epide- 2001, studiile au arătat că cei care au văzut la
miologice demonstrează în Franţa, de pildă, televizor evenimentul au fost mai mult expuși
același lucru3. Există un articol publicat pe in- declanșării șocului post-traumatic ‒ o patolo-
ternet în care doisprezece savanţi se pronunţă gie extrem de periculoasă ‒, cu mult mai mult
împotriva măsurilor exagerate care sunt lu- decât cei care fuseseră martori oculari ai explo-
ate, afirmând că această pandemie nu jus- ziei. Acest val de teroare pe care îl împrăștie
tifică riscurile pe care și le asumă statele blo- mass-media în lume va face mai multe victime
când aproape întreaga viaţă economică, socială, decât însuși virusul. De fapt, acesta este virusul
INTERVIU 77

crematoriile existente nu au posibilitatea să


ardă toţi morţii, căci acum toţi cei contami-
naţi intră în această contabilizare. Astfel că
toţi morţii din întreaga regiune sunt adu-
naţi într-una sau două biserici și trebuie să
aștepte la rând la crematoriu. Astfel se ex-
plică una sau două biserici cu multe sicrie.
Celelalte sunt, bineînţeles, goale. Acest amă-
nunt scapă presei. În schimb, imaginea cu
numărul imens de sicrie într-o singură bise-
rică șochează emoţional.
Iată, de pildă, o știre de acum trei zile,
probabil reprodusă din presa internaţională:
„Bisericile din Italia sunt pline cu sicriele ce-
Bill Gates leagă direct vaccinurile lor morţi din cauza COVID-19. Armata a
de controlul populaţiei
intervenit pentru a transporta cadavrele”.
Deci nu sunt toate bisericile, ci doar una sau
cel mai periculos. Aud chiar și în familia mea două biserici, unde se adună toţi morţii care
de persoane care au zilnic câteva atacuri de pa- așteaptă la rând la crematoriu.
nică. Nu mai pot respira bine, se simt conti- Personal, am sunat mai multe persoane
nuu deprimați și deznădăjduiţi. Credeţi că lu- din Nordul Italiei, din „zona roșie”, și am
crul acesta va avea un impact pozitiv asupra întrebat de morţi. Cu excepţia unuia singur,
sănătății populaţiei? Stresul produce inflamaţie care nu ieșise din casă de mai multă vreme,
și inhibă imunitatea, ceea ce va conduce la o toţi ceilalţi mi-au spus că nu au auzit de morţi
eventuală contaminare a unei forme foarte se- în biserici. Doar de una-două persoane care
vere a bolii. Oricum, bolile cronice se agravează s-ar fi îmbolnăvit. Un preot din Milano mi-a
în această perioadă. Numai și pentru acest stres, povestit, cu temerea că nu o să-l cred, despre
mortalitatea de diferite boli în rândul popula- faptul că nu a auzit și nu a văzut nici un mort
ţiei va crește semnificativ. de coronavirus. În biserici îmi spunea că nu
Pe de altă parte, se scurg în mass-me- sunt deloc morţi. Despre români, care sunt
dia, pe internet sau la televiziune, manipu- totuși milioane în Italia, nu a auzit nimeni să
lări odioase. De pildă, a circulat o imagine fi murit vreunul. Cu o excepţie. Părintele din
cu o biserică plină de sicrie. Se vorbește des- Milano îmi spunea despre un român de la el
pre stadioane pline de morţi etc. Pe urmă, se din parohie care, după trei ani de boală gravă
constată că una dintre cele mai uzitate foto- de plămâni, slăbise 45 de kilograme, iar în ul-
grafii cu biserica plină de sicrie era, de fapt, timele trei luni fusese în stare critică ventilat
o poză făcută în 2013, în urma naufragiului în spital. Murise de câteva zile și a fost pus pe
de la Lampedusa, Italia6. Celelalte fotografii lista celor morţi de coronavirus, lucru care i-a
cu multe sicrie în biserică se explică prin fap- revoltat pe cei apropiaţi.
tul că toţi cei declaraţi morți de coronavirus – Totuși nu putem nega că este un număr
nu mai sunt îngropaţi, ci arși în crematoriu. mare de morţi!
Dar în Italia, țară catolică, practica arderii – Un număr mare poate fi, dar nu sem-
morţilor nu este atât de dezvoltată, așadar, nificativ mai mare comparativ cu cifrele de
78 INTERVIU

anul trecut, pe vremea aceasta. Pentru că ma-


joritatea celor care mor nu mor de corona-
virus, ci doar sunt depistaţi ca fiind infec-
taţi. A fi infectat nu este același lucru cu a
fi bolnav. De altfel, în acest punct, dr. doc-
tor Sucharit Bhakdi, Director al Institutului
de Microbiologie și Igienă Medicală, într-o
scrisoare adresată Cancelarului Germaniei,
observă această manipulare a datelor prin in-
cluderea între cei morţi de coronavirus și a
celor care au fost numai depistaţi pozitiv cu
coronavirus, nu numai a celor a căror moarte
a avut drept cauză principală infecţia cu coro-
navirus. Cu alte cuvinte, această manipulare
violează, după cum spune dr. Bhakdi, „însuși
principiul de bază al infecțiologiei: doar când
se poate stabili în mod cert că un agent a
jucat un rol semnificativ în boală sau moarte
poate fi pus un diagnostic”7. Principiul acesta
este încălcat acum în întreaga lume. De peste Sfântul M. Mc. Gheorghe
(†23 aprilie)
tot aud de oameni revoltaţi că părinţii sau
bunicii lor au fost incluși între morţii de
Covid-19, în condiţiile în care ei sufereau și grave de coronavirus ‒ au existat cel puţin două
muriseră de cu totul altă boală, dar au fost mari campanii de vaccinare desfășurate în lunile
depistați înainte sau după moarte ca fiind in- decembrie și ianuarie. Într-una dintre ele s-a
fectaţi cu coronavirus8. administrat vaccinul împotriva a trei tulpini de
influenza. Dar acest vaccin crește cu 36% rata de
O PANDEMIE ANTICIPATĂ? infectare cu coronavirus10!
– Dacă este un virus cu o patogenie scăzută, după Pe de altă parte, regiunea este una din-
cum spuneţi, cum explicaţi îmbolnăvirea oameni- tre cele mai poluate din Europa. Așa se ex-
lor tineri și chiar existenţa lor printre cei morți din plică rata mare de îmbolnărivi în această
cauza acestui virus? zonă, complet diferită de cealaltă parte a
– Într-adevăr, un studiu recent publicat în re- Italiei. Regiunea Lombardiei este și cea mai
vista The Lancet arată că rata de mortalitate la co- dezvoltată, deci cea mai bine medicalizată,
pii și adolescenţii sub 16 ani este de 0,0016%9, așa că una dintre ipoteze ar putea fi că toc-
și puţin mai mare, dar nesemnificativă, până la mai medicalizarea prost înţelească a dus la
40 de ani. Asta arată că patogenia este redusă. situația aceasta. Trebuie însă să subliniez fap-
Dar există, după cum spuneţi, și cazuri de mor- tul că nici pe departe morţii de coronavirus
talitate la vârste în jurul a 40 de ani, de pildă. nu sunt atât de mulţi. Poate doar în jurul
Cauza? În primul rând, cred că principala ca- de 10% din decesele anunţate în mass-media
uză este tocmai vaccinarea în discuţie. Știaţi sunt reale. E foarte puţin probabil ca rata de-
că în Nordul Italiei, în regiunea Lombardiei ‒ ceselor să depășească de trei ori pe cea înre-
exact zona în care avem cele mai multe cazuri gistrată în Wuhan. Asta nu înseamnă însă că
INTERVIU 79

nu sunt foarte multe îmbolnăviri, din moti- simularea unei reacţii la o posibilă infec-
vele expuse anterior. tare cu un coronavirus14. China, de altfel,
Epidemia aceasta este una extrem de ciu- este unul dintre marii câștigători de pe urma
dată. S-a și scris, de altfel, despre posibilita- pandemiei, căci, ca o consecinţă a acesteia,
tea ca acest virus să fi fost modificat genetic au căzut la Bursă acţiunile companiilor oc-
în laborator. Cunosc cel puţin trei surse din cidentale, și astfel statul chinez le-a cumpă-
zona știinţei și a politicii care au susţinut cu rat la nici un sfert din preţul lor, devenind
fapte acest lucru. Poate fi adevărat, poate nu. majoritar. Așa au fost expropiate mari fabrici
Pentru mine, nici nu este atât de important. occidentale care aveau unităţile de producţie
M-au pus pe gânduri însă câteva fapte. În acolo ‒ desigur, nu toate, ci probabil doar
anul 1981, se vorbește într-un roman thril- cele care trebuia.
ler11 despre o epidemie generată de un vi- Așadar, pandemia a fost cel puţin antici-
rus apărut chiar în Wuhan, China, care se va pată, după cum rezultă din evenimentele pre-
răspândi în întreaga lume(!). Pe de altă parte, cizate anterior. Dincolo de pericolul pe care
însuși Bill Gates, „tătucul programelor de acest virus îl reprezintă ‒ iar studiile spun că
vaccinare” – „tătucul” cel văzut, bineînţeles – nu este atât de mare pe cât se spune în presă
declara, la sfârșitul anului 2019, chiar înainte ‒, cred că această pandemie va conduce la
de declanșarea epidemiei, într-un documen- declanșarea unei crize mondiale, economice
tar difuzat în cadrul seriei „Explained” de pe și chiar politice fără precedent. Iar criza, ca
Netflix12, că există probabilitatea apariţiei orice criză, va conduce la schimbări majore
unui virus într-o piaţă din China, care se va în ordinea mondială.
răspândi în toată lumea(!).
De asemenea, în octombrie 2019, cinci- SUB TEROARE MEDIATICĂ
sprezece oameni de afaceri, oficiali guverna- – Așadar, pandemia ne va duce în criză economică?
mentali și specialiști în Sănătate au făcut o – Nu pandemia, ci măsurile pe care pandemia le
simulare pentru cazul în care un virus, nu- justifică. Vă daţi seama ce înseamnă un blocaj al
mit „2019-nCoV”(!), va contamina lumea, celei mai mari părţi ale economiei unei ţări sau
pornind de undeva din Brazilia. Simularea a unui continent? În statul global suntem mult
numită „Event 201” a ajuns la concluzia că prea legaţi unii de ceilalţi ca unda acestui șoc să
în 6 luni va fi contaminată o bună parte a nu se transmită în întreaga lume. Suntem, prac-
populației de pe glob, iar în 18 luni se va tic, martorii unui experiment la nivel planetar.
ajunge la 65 milioane de morţi. Simularea În două-trei luni, un număr semnificativ al pro-
a fost organizată de „Johns Hopkins Center ducătorilor sau investitorilor mici și mijlocii va
for Health Security”, „World Economic fi în faliment. Numai în România se estimează
Forum” și „Melinda Gates Foundation”13. cam două milioane de șomeri, cel puţin. Vor
La întâlnire a participat și un cercetător chi- scădea salariile și nivelul de trai. Probabil că va
nez, George F. Gao, Directorul General al scădea preţul la imobiliare, dar vor crește anu-
Centrului de Prevenţie și Control al Bolilor mite preţuri al bunurilor de larg consum.
din China și Președintele Institutului de – Cine va câștiga de pe urma crizei?
Microbiologie al Academiei chineze, unul – Toată lumea va pierde, per ansamblu,
dintre cei mai mari specialiști în viruși ai lu- însă se vor redistribui serviciile și bogăţiile tot
mii. Tot în China, în luna septembrie 2019 în favoarea marilor corporaţii și bănci. Astfel
a avut loc în Wuhan un exerciţiu militar, se vor acoperi și marile deficite financiare pe
80 INTERVIU

care le-a alimentat industria de consum și di-


vertisment în ultimile decenii.
– De ce credeţi că lumea nu protestează?
– V-am spus. Populaţia trăiește la ora
aceasta sub teroare. Teroarea mediatică! În
România, de pildă, numai pe timpul bombar-
damentelor mai erau oamenii atât de speriaţi
și izolaţi în case. Oamenii nu realizează că,
proporţional cu timpul alocat știrilor, crește și
efectul emoţional, probabilitatea traumei. Va
fi greu, sau imposibil, să mai gândească altfel
realitatea de cum o percep la televizor sau
pe reţelele de socializare, căci șocul trauma-
tic blochează raţiunea și întipărește cu putere
mesajul în subconștient. De ce ar protesta?
Mai curând, vor protesta împotriva celor care
ies pe stradă să-și rezolve problemele. Nu e
ușor să ţii o lume în casă. Lucrul nu poate fi
explicat decât de această imensă spaimă.
– Vă așteptaţi, așadar, să urmeze o perioadă
de recesiune? „Mulţi sfinţi ar fi vrut să trăiască
– Nici asta nu mi se pare cel mai grav lu- în vremea noastră pentru a se încununa
cru. Mai mult trebuie să ne preocupe fap- și mai mult” (Sfântul Paisie Aghioritul)
tul că se vor face presiuni asupra Bisericii, în
sensul încetării slujbelor și restrângerii liber- vedere biologic, prin această campanie de vac-
tăţilor, lucru pe care îl vedem deja că se în- cinare chiar se va putea răspândi o afecţiune ce
tâmplă. Gândiţi-vă că Sfintele Liturghii sunt va face sensibil organismul uman la anumiţi
bătăile de inimă ale lumii creștine, ale ome- viruși care, pe viitor, vor fi putea fi mortali
nirii în ansamblul ei. Ele ne ţin pe o linie pentru mulţi dintre cei vaccinaţi. Bill Gates
de plutire. Dacă ele se opresc, lumea își va deja susţine că va trebui interzisă circulaţia ce-
pierde sensul existenţei și probabil că așa se lor care nu vor avea certificate de vaccinaţi15.
va apropia sfârșitul. Sau poate că a venit vre- Pe urmă, să vedeţi pandemii și mortalitate! Ce
mea să ne coborâm din nou în catacombe. ni se întâmplă acum, în această perspectivă,
Sfintele Liturghii nu trebuie să se oprească, nu e decât o repetiţie generală.
ci să se înmulţească. Dacă cedăm aici, pier-
dem lupta. Ne așteaptă oricum vremuri rele, „OCHI AU ȘI NU VOR VEDEA”
dar, dacă cedăm aici, vor fi insuportabile, – Ce putem face, în aceste condiții?
încât mulţi nu vor mai vrea nici să trăiască. – În primul rând, să ne punem nădejdea în
Avem o mare responsabilitate. Dumnezeu. Din punct de vedere duhovni-
Vaccinarea obligatorie mi se pare, de ase- cesc, cei cu adevărat credincioși vor ieși mai
menea, un mare pericol. Gândiţi-vă că ar întăriţi din aceste încercări. Va fi, desigur, o
îndrăzni cineva să refuze. Va fi ostracizat, cernere. Iar din punct de vedere medical, cred
și chiar închis. De asemenea, din punct de că trebuie să ne schimbăm stilul de viaţă, să
INTERVIU 81

facem mai multă mișcare, să consumăm ali- vremea să ne maturizăm duhovnicește, pen-
mente care să ne aducă un plus de vitamine tru că va fi nevoie să dăm mărturie. Să ne bu-
și enzime, să consumăm suplimente precum curăm, totodată, că cercetarea lui Dumnezeu
vitaminele C, D, A, Seleniu și Zinc, care ne va fi peste lume și că de aici va ieși ceva bun,
întăresc imunitatea. Dar temeiul trebuie să mai ales că toate aceste greutăţi au fost profe-
ne fie în Dumnezeu. El îngăduie toate aces- ţite de atâtea și atâtea ori. După cum spunea
tea pentru păcatele noastre, pentru lenevia, Sfântul Paisie Aghioritul, „mulţi sfinţi ar fi
uitarea și neștiinţa la care am ajuns ca urmare vrut să trăiască în vremea noastră pentru a se
a adâncirii într-un mod de viaţă departe de încununa și mai mult”. Numai acest cuvânt
Evanghelia lui Hristos. Asta înseamnă să nu și cred că trebuie să ne fie de ajuns! n
ne mai închinăm ecranelor, să nu mai cre-
dem ce se spune în mass-media, aservită as- Material realizat de
tăzi aproape în totalitate stăpânitorilor lumii, Ana Gheorghiu
adică tocmai celor ce ticluiesc aceste planuri.
Restul, mila Domnului!
– Nu ar putea fi socotite toate acestea drept
„teorii ale conspiraţiei”?
– Desigur, mulţi dintre cei care au creie-
rele spălate după zecile de mii de ore petrecute
în faţa ecranelor chiar așa vor gândi. Mai este
1https://www.ted.com/talks/bill_gates_innovating_to_zero/
însă ceva: ne este frică să recunoaștem adevă- transcript?language=en
rul, pentru că asta presupune o criză a schim- 2 https://www.preprints.org/manuscript/202003.0001/v1, https://
www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0924857920300972,
bării vieţii noastre, lucru pe care mulţi nu și-l 3 https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/
pot asuma, de frică să nu-și piardă confor- S0924857920300972
4 https://web.archive.org/web/20200327074015/https://www.
tul, chiar și dacă este vorba numai de confor- statnews.com/2020/03/17/a-fiasco-in-the-making-as-the-coronavirus-
pandemic-takes-hold-we-are-making-decisions-without-reliable-data/
tul mental. Pe astfel de oameni și pe o astfel 5 https://www.activenews.ro/externe/Prof.-Dr.-Sucharit-Bhakdi-scri-
de mentalitate se construiește Noua Ordine soare-deschisa-catre-Cancelarul-Germaniei-Angela-Merkel-Nu-re-
strangeti-viata-publica-160806
Mondială. Dar, indiferent dacă ei cred sau 6 https://www.tellerreport.com/tech/2020-03-19---please-note--this-
nu, dacă aceste lucruri se vor întâmpla va fi photo-does-not-show-an-alignment-of-coffins-in-italy-.S14DCfW8L.
html  , https://www.lapresse.ca/international/europe/201410/03/01-
cea mai bună dovadă că, într-adevăr, în spa- 4805922-2000-migrants-secourus-en-deux-jours-alors-que-lampedu-
sa-se-souvient.php
tele evenimentelor stă o conspiraţie. Altfel, 7 https://www.activenews.ro/externe/Prof.-Dr.-Sucharit-Bhakdi-scri-
cum puteţi explica nașterea pandemiei exact soare-deschisa-catre-Cancelarul-Germaniei-Angela-Merkel-Nu-re-
strangeti-viata-publica-160806
în Wuhan ‒ lucru anticipat în acea carte de 8 https://www.antena3.ro/actualitate/nepoata-roman-coronavirus-dez-
ficțiune publicată în anul 1981 ‒, sau cum valuiri-e-vorba-de-manipulare-564884.html
9 https://www.thelancet.com/journals/laninf/article/PIIS1473-
puteţi explica faptul că Bill Gates vorbește 3099(20)30243-7/fulltext
10 https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/
despre această pandemie chiar cu câteva luni S0264410X19313647
înainte ca ea să se declanșeze? Să-l credem 11 Dean Koontz, The Eyes of Darkness, Pocket Books, United States,
1981.
profet? Din păcate, se adeveresc tot mai mult 12 The Next Epidemic, „Explained”, Netflix, 7 noiembrie 2019.
cuvintele Psalmistului: „ochi au și nu vor ve- 13 https://futurism.com/neoscope/recent-simulation-coronavirus-kil-
led-65-million-people
dea, urechi au și nu vor auzi” Psalmi 113:13-14. 14 https://www.tgcom24.mediaset.it/mondo/coronavirus-quella-stra-
na-esercitazione-militare-a-wuhannel-settembre-2019_15064363-
– Un cuvânt de nădejde aveţi pentru noi? 202002a.shtml
– Desigur, deznădejdea nu este de la 15  https://www.ted.com/talks/bill_gates_how_we_must_respond_to_
the_coronavirus_pandemic
Dumnezeu. Trebuie să înţelegem că a venit
82 ACTUALITĂȚI

„Cea mai mare Taină


care există”
Atunci când pârghiile decizionale ale științei încap pe mâinile
unor șarlatani, nu putem decât să spunem, cu Odysseas
Elytis, că „mă chinuie tristețea pe care mi-o aduce prea multa
mediocritate ce ne sufocă din toate părțile, a unora care se
luptă să provoace în lume tot mai multă stricăciune” (T.P.)

Într-un interviu acordat postului de radio științifice, dintre care 1154 publicate în străi-
RealFM pe 6 martie 2020, cunoscutul nătate, 445 publicate pe Pub Med și 54 de co-
virusolog elen, Eleni Giamarellou, întrebată laborări la cărți de specialitate. În 2014, după
dacă există pericolul transmiterii coronavirusu- încheierea celui de-al 19-lea congres al Societății
lui prin Împărtășanie, a răspuns: „Dumnezeiasca Elene de Patologie, a fost onorată cu Premiul
Împărtășanie este o Taină, o primești pentru că „Hippocrate”, care se acordă medicilor greci
este Trupul și Sângele lui Hristos. Ori crezi acest de prestigiu internațional. În 2018 este aleasă
lucru și te împărtășești, ori nu crezi! Dacă cred ca membru permanent al Academiei Europene
că mă poate molipsi, înseamnă că nu cred în cea (Academia Europaea) pentru contribuția sa în
mai mare Taină care există!”. Întrebată apoi dacă cercetarea bolilor infecțioase.
ea se va împărtăși, a răspuns: „Mă voi împărtăși, În urma declarațiilor din interviul acordat
cu credință în Dumnezeu”. În continuare apre- postului RealFM, Eleni Giamarellou a fost
ciază că „Nu există soluții de mijloc, cu lingurițe dur atacată în presă. S-a afirmat că „nu este de-
de unică folosință etc. Sunt cu totul împotrivă!”.1 loc responsabilă într-o problemă de maximă
Să precizăm că doamna doctor Eleni importanță care a alarmat întreaga planetă”,
Giamarellou nu este un medic oarecare, ci „se poartă cu o totală iresponsabilitate față de
Profesor de Patologie la Facultatea de Medicină cetățenii greci și față de poziția pe care o deține”,
a Universității din Atena din 1997, fonda- că a dat dovadă de „o atitudine care merită
tor al Clinicii IV de Patologie a Universității sancțiuni penale”. „Dacă credința unuia are ur-
din Atena, precum și al Laboratorului de cer- mări negative asupra celuilalt, lucrurile sunt pe
cetare în epidemiologie din cadrul Spitalului undeva șubrede. Cel mai extremist și periculos
Universitar Central „Attikon” din Atena, mem- exemplu este Profesoara de Epidemiologie de la
bru al Consiliului Administrativ al Societății Universitatea din Atena, doamna Giamarellou,
Elene de Chimioterapie din 1996. În interva- prin declarațiile despre Împărtășanie”.
lul 2007-2017 a fost reprezentantul Greciei pe Mai grav decât atacurile din presă este însă de-
lângă Centrul European de Prevenire și Control mersul unor medici care au depus o petiție adre-
al Bolilor (ECDC) pe probleme de epidemio- sată Colegiului Medicilor din Atena, cu mii de
logie. Din 2010 este Directorul Clinicii I de semnături, pentru a se lua măsuri disciplinare îm-
Patologie a Spitalului Hygeia din Atena. Munca potriva reputatului om de știință, petiție în care se
sa de cercetare însumează 1397 de lucrări cere colegiului „să informeze publicul cu privire la
ACTUALITĂȚI 83

corectitudinea științifică a celor afirmate de Prof. doamnei Giamarellou nu poate fi considerată


Giamarellou” și să procedeze la sancțiuni, în cazul „neștiințifică”, pentru că nu se pretează unei
în care „opinia se va dovedi neștiințifică și pericu- evaluări științifice, nici nu este „periculoasă
loasă pentru sănătatea publică”2. pentru sănătatea publică”, pentru că nimeni nu
Recent însă s-a creat un adevărat val de este obligat să se împărtășească cu Preacuratele
solidaritate față de doamna Giamarellou din Taine, dacă nu crede în esența Tainei.
partea a zeci de oameni de știință greci, din În susținerea doamnei Giamarellou vine în
Grecia și din străinătate, care au venit în spri- primul rând Dr. Ioannis Kountouras, primul
jinul ei printr-o scrisoare deschisă3 adresată semnatar al scrisorii deschise, Profesor emerit
Colegiului Medicilor din Atena. Semnatarii al Facultății de Medicină din Tesalonic, speci-
consideră că petiția care cere sancționarea alist în Patologie și Gastroenterologie, a cărui
ei „și-a greșit destinatarul. Doamna Eleni contribuție la cercetarea medicală în domeniu
Giamarellou nu a afirmat că poziția sa rezultă este considerabilă și susținută de numeroase
dintr-o cercetare științifică, ci este rezultatul studii științifice. Recent a dat publicității un
credinței ei personale în Taina Dumnezeieștii articol, ca reacție la atacurile împotriva Elenei
Împărtășanii. Astfel, cu un curaj vrednic Giamarellou, cu titlul: „Date științifice in-
de admirat și în acord cu art. 13, par. 1 al complete despre coronavirus în conflict cu
Constituției Elene, precum și cu art. 14, par. Dumnezeiasca Împărtășanie”4, în care afirmă:
13, doamna Giamarellou și-a mărturisit pu- „Internetul a fost inundat de teorii așa-zis
blic credința în Biserica lui Hristos, potri- științifice, dar, în fond, demagogice. Între
vit căreia Dumnezeiasca Împărtășanie este altele, pretind evitarea Împărtășaniei ca sursă
Taină, iar cei care vor să de transmitere a virusului. Sunt însoțite de co-
se împărtășească nu tre- mentarii total inadecvate din partea unor per-
buie să se teamă că se soane neinformate științific, care provoacă un
pot molipsi de microbi sentiment insuportabil de dezgust între oame-
sau viruși. Aceeași nii de știință cu adevărat competenți”.
credință o trăim și o Salutăm solidaritatea medicilor greci cu marele
mărturisim și noi, toți, patolog contemporan, căci solidaritatea și lucidita-
cei ce semnăm această tea sunt acum singurele medicamente împotriva
scrisoare”. Prin ur- absurdului ce pare a se răspândi în lume mai mult
mare, poziția decât orice virus biologic! n

Tatiana Petrache

1 https://www.tanea.gr/2020/03/06/greece/kathigitria-loimoksiologias-gia-
theia-koinonia-osoi-pisteyoun-na-min-fovountai-na-koinonisoun/
2 https://secure.avaaz.org/en/community_petitions/iatrikos_syllogos_athinon_peithar-
hikes_kyroseis_stin_loimoxiologo_e_giamarelloy_gia_tis_antiepistimonikes_tis_dilose/
3 http://www.newsnowgr.com/article/1336667/epistoli-iatron-kai-allon-pro-
sopikotiton-yper-tis-kathigitrias-elenis-giamarellou.html
4 https://www.pentapostagma.gr/apopseis/6929110_ateli-epistimonika-dedo-
Dr. Eleni Giamarellou mena-coronavirus-me-conflict-emploki-theias-koinonias
Concursurile lunii aprilie
Distanța socială geme de sete, vrea să o umplem lent, pe-ndelete,
ca s-o scăpăm de coronavirus, vrea să o umplem de jos până sus.
Străzile goale sunt conducte secrete, în care turnăm lent, pe-ndelete,
ruga șoptită către Iisus; așa le vom umple de jos până sus. Prăpastia
ciuntă din mine spre tine, privește orbește tresăltând de suspine, ne
roagă să deschidem larg robinete, ca să o umplem lent, pe-ndelete.
Mai tare ca golul ce se cască tăcut, mai tare ca moartea ce joacă
barbut, mai tare ca lepra, holera și ciuma e dragostea care umple
urgent toată lumea.

Anca Stanciu

În mai, la fotografie, cu inimă bună, ne-om întâlni Cu Sfinții împreună.


Iar la eseu, cu glas cutremurat, ne-om aminti cum Mort am fost și-am înviat.

Premiile concursurilor Câștigătorii vor fi anunțați în numărul


următor al revistei, iar creațiile premiate
pentru luna mai vor fi publicate în paginile noastre.
ADRESA REDACȚIEI
PREMIUL I
Revista cu supliment pe 1 an și cartea Scrisorile se vor trimite la adresele de
„Doamna Păresimilor și cei șapte pantofi. e‑mail eseu.concurs@gmail.com, respectiv
Postul Mare pe înțelesul copiilor” de Tatiana fotografie.concurs@gmail.com sau la adresa
Petrache (Ed. Sophia, 2020). poștală Str. Constantin Rădulescu Motru,
nr. 23, bl. 35, sc. 1, ap. 2, sector 4, Bucu­
PREMIUL II
rești, până la data de 24 aprilie (pentru
Un abonament la revistă
cu supli­ment pe 8 luni. concursurile lunii mai).

PREMIUL III DATE PERSONALE


Un abonament la revistă În vederea premierii, vă rugăm să ne trimiteți,
cu supli­ment pe 6 luni. împreună cu scrisorile sau e‑mail‑urile
dumneavoastră, următoarele date personale:
MENȚIUNE nume și prenume, adresă, telefon.
Un abonament la revistă
cu supli­ment pe 3 luni.
D
ire
cți
onaț
i3,
5%din
i
mpozi
tcă
treAs
oci
ați
a
p
entr
uApărar
eaFami
li
ei
ș
iCop
il
ulu
i!Su
sți
neți

Famil
i
aOrtod
oxă”
! ●