Despre inocenta pierduta a sarutului

Raspuns catre Corina (Sibiu)

Poate sa aprofundati putin tema aceasta: In afara de trimiterea sexuala, de ce un sarut este pacat? Da, inteleg, e voluptate la mijloc, e fire pamanteasca, dar este cea mai pura dovada de umanism... Pentru ca spuneai ca iti place Stanescu, imi amintesc o poezie de-a lui, daca tot veni vorba de sarut, despre adolescentii care se saruta pe strazi. Era o poezie cu multe interjectii si semne de exclamare, o apologie a sarutului. Ceva de genul: "Ah tinerii se saruta, cum se mai saruta tinerii pe strazi, nebagand in seama masinile, zgomotul, moartea, de parca insusi trupurile lor nu ar fi decat niste prelungiri ale sarutului". Exista in aceasta poezie o exaltare disperata. Tinerii lui Stanescu, si Stanescu insusi, incearca sa se ascunda de moarte, ca de o ploaie de primavara, la umbra acelor saruturi. Sarutul apare la Stanescu ca o toarta de care se prind cu disperare cei care au cazut cu viteza in vartejul necrutator al mortii. Cioran isi exprima si el aceeasi spaima, desi in termeni mult mai vulgari, in Pe culmile disperarii, se pare, dar asta nu are nici o importanta. Acesta zice ca numai orgasmul il sustrage de la obsesia mortii. Iar eu cred ca de la candoarea lui Stanescu pana la mojicia lui Cioran nu e chiar atat de mult. De aceea, as putea spune ca desi, teoretic, ar trebui sa existe o fractiune de inocenta a sarutului, practic ea nu are posibilitate sa se implineasca, deoarece inocenta este spulberata inca mai inainte ca sarutul sa se petreaca. Socotesc ca insasi pornirea spre sarut este deja o manifestare si materializare a poftei in plina clocotire. Daca cineva va zice ca dimpotriva, de prea multe ori, sarutul este folosit tocmai pentru a se ajunge la excitatie, va trebui sa-l contrazicem. Aceasta se intampla numai cu trupurile istovite de pacat. Dar, desi trupurile au nevoie de saruturi pentru a fi trezite, mintea este excitata, caci fara excitarea mintii nimeni nu simte nevoia sa sarute, dupa cum nu simte nevoia sa bea apa cel caruia nu-i este sete. Asadar, sarutul este cel putin o dezvirginare a mintii. O fata sarutata nu mai poate fi numita fecioara, pentru ca ea a depasit bariera psihologica a fecioriei, care este mai grea decat cea fizica, vointa ei a fost infranta. Desi, aparent, o astfel de fata are toate "probele" fecioriei, eu as asemana-o cu un ou din care s-a supt, pe o gaura facuta cu acul, tot continutul. Exista, intr-adevar, o gramada de astfel de "fecioare" cu trupul, dar care au in palmares nenumarate nopti de jocuri erotice si de perversiuni dintre cele mai incurcate. Aceasta dispozitie i se inoculeaza fetei odata cu primul sarut si nimeni niciodata nu-i mai poate reintoarce fecioria, decat poate doar moartea. In ce masura este sarutul o manifestare a umanului? Da, sarutul este tocmai manifestarea umanului, nimic mai mult. Nu ma refer acum la sarutarea apostolica, la sarutarea pacii, caci nu despre asta vorbim. Dar sarutarea dintre un barbat si o femeie poate fi doar o manifestare si materializare a poftei, dupa cum am mai zis, sau o ultima statie a pacatului, atunci cand sarutul se da "fara patima", tocmai pentru ca patima a fost de curand satisfacuta. De aceea, socotesc ca limba romana si-a rezolvat fericit problema diferentei dintre sarutarea patimasa si cea nevinovata, propunand cuvinte separate pentru fiecare:"sarut"si"pupat". Cred insa ca pana la o anumita varsta, termenul din urma se abtine sa existe. Asa ca, in afara de trimiterea sexuala a sarutului, despre care vorbeai, chiar nu mai vad nici o trimitere. Sarutul, de fapt, este un sarut dat poftei. Daca pofta in sine este omeneasca si, atunci cand nu este primita in inima, adica atunci cand nu suntem de acord cu ea la nivelul mintii si ne impotrivim ei cu sabia duhului, care este rugaciunea, nu este pacat, totusi pactul cu pofta, chiar si cand nu se ajunge la fapta, este pacat. Cu atat mai mult va fi pacat manifestarea vadita a acceptarii poftei, care se face prin sarut. Dar dincolo de simpla acceptare a poftei, sarutul el insusi prilejuieste atata placere, incat multi il gasesc mai important decat actul sexual propriu-zis, de aceea, in jocul erotic, ii acorda mai mare atentie si mai mult timp. Sa stii ca aceasta parere o impartaseste toata Biserica. Exista chiar un canon prin care preotul care a sarutat o femeie cu patima, chiar daca nu s-a impreunat cu ea, se cateriseste. Si asta in timp ce alt canon ofera sansa de reabilitare preotului care a cazut in malahie (onanism), de pana la doua ori. E o vedere ciudata, desigur, dar asta si pentru ca avem un Dumnezeu care "cauta la inima omului". Sarutul este pacat ca si curvia totala, tocmai pentru ca este o manifestare a doririi si acceptarii pacatului, deci, savarsirea lui. Toate celelalte pareri despre sarut le gasesc fortate si nesincere.

2 Cu toate ca nu as vrea ca asta sa-i impinga pe cei care doar s-au sarutat, dar inca nu si-au folosit trupurile, sa o faca acum. Curmarea pacatului, in orice stadiu de avansare ar fi, e o biruinta si o incununare. Daca cineva a luat-o pe un drum gresit si a aflat asta, nu merge mai departe, ci se intoarce, ca sa nu piarda timp si nici puteri pentru regasirea si continuarea drumului celui drept. Cei mai multi sunt tentati sa mearga in savarsirea pacatului pana la capat, gandind ca de acolo se vor intoarce inapoi. E o tentatie demonica, sinucigasa. Sarutul este doar inceputul, doar pasirea in marea nesfarsita a pacatului si a mortii. A continua sa inoti in aceasta mare, gandind ca o vei strabate incolo si inapoi, este chiar mai riscant decat pare. Exista mai multi inecati langa mal, decat in mijlocul marii.

Despre podoabe i machiaj

Monah Savatie (Bastovoi)

Asaltul bijuteriilor i al machiajului Este greu s ne nchipuim o nghesuial ntr-un troleibuz n care s nu fie nici o femeie machiat i fr bijuterii. Chiar i atunci cnd vrem s deosebim un prunc dac este biat sau feti, ne uitm la urechi dac nu are cercei. Tot aa i n cazul adolescenilor, deoarece lungimea prului nu mai este un semn distinctiv, cum nu mai snt nici pantalonii i fusta, ci numai bijuteriile i machiajul fetelor ne salveaz n astfel de situaii, de multe ori chiar incomode. Cu toate c, cu tristee trebuie s recunoatem, ntlnim tot mai muli biei machiai i mpodobii. Nu este un lucru strin s spunem c cerceii i machiajul pot fi ntlnite chiar i n biseric, n special n bisericile din oraele mari. n jurul acestora se face mult haz n cercurile btrnelor, care le ntmpin cu priviri neprietenoase, iar de multe ori devenim martorii unor scene care, mai cu seam dac sntem nceptori, ne tulbur pe parcursul ntregii Liturghii i ne pot strica chiar ziua ntreag. Cineva care nimerete de cteva ori peste astfel de scene, dac nu este ncercat n credin, smintindu-se, foarte uor poate abandona biserica respectiv, iar n cazurile grave, poate s se abat de la dreapta credin ortodox i s devin membru al unei secte. Aadar, au sau nu dreptate bbuele care organizeaz astfel de scene? Poate c ceea ce le face s ne fie att de antipatice, nu este chiar faptul pe care ni-l reproeaz, ci numai modul n care o fac? Dar poate c acuzaiile lor snt ntr-adevr prea grave, cci nu poate s fie adevrat c toate femeile care poart cercei i se machiaz snt n mod obligatoriu i desfrnate? Multe dintre ele snt cstorite i umbl de mult vreme la biseric i nimeni nu le-a vzut sau s fi auzit s-i nele soul. Este oare chiar att de grav dac o femeie poart cercei i se machiaz, dar n schimb nu-i neal soul? n timp ce alta poate s nu se machieze deloc i s par smerit, totui s fie o mare desfrnat? Ce spune Biblia? Dar pentru c noi cretinii, ortodoci, cu privire la orice lucru trebuie s cercetm i s credem numai Sfintei Scripturi, tot aa se cuvine s procedm i n cazul acesta. Despre inele i cercei, i podoabe femeieti n general, avem foarte multe referiri att n Vechiul ct i n Noul Testament. De exemplu, la proorocul Isaia gsim: Pentru c fiicele Sionului snt att de mndre i umbl cu grumajii pe sus i cu priviri obraznice, cu pai domoli, cu zngnit de inele la picioarele lor 3

Cum s nu recunoatem n aceste cuvinte pe fetele din zilele noastre, mai ales n zilele clduroase de var? Dar iat c ceea ce se spune mai departe despre ele este nspimnttor, cci vine de la un om care a profeit i naterea lui Hristos din fecioar i s-a mplinit. Zice proorocul: Domnul va pleuvi cretetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor (Isaia 3, 16-17). Adic, Domnul va descoperi deertciunea i zdrnicia acestui mod de via n ziua Judecii. n ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, lunie, cercei, brri, vluri, cununi, ln-ioare, cingtori, miresme, talismane, inele, verigi de nas, veminte de srbtoare, mantii, aluri, pungi, oglinzi, pnzeturi subiri, turbane i tunici. Atunci va fi n loc de miresme, putreziciune, i n loc de cingtori, frnghie, n loc de crlioni fcui cu fierul, pleuvie, n loc de vemnt preios, zdrene, i n loc de frumusee, pecete de robie (3, 18-24). Iat ct de felurite i ct de multe erau podoabele nc n vremea proorocului Isaia! Iat c, pe lng cercei i inele, proorocul amintete chiar i prul fcut cu fierul i verigile de nas, care n ara noastr abia acum ncep s capete popularitate, dup mo-delul rtcirii occidentalilor. Aadar, nu este adev-rat s zicem c trim o alt vreme, mai modern, i c acum nici nu s-ar putea fr bijuterii i machiaj. Dimpotriv, vedem c podoabele femeieti au o vechime foarte mare i, ntr-o oarecare msur, putem vorbi chiar despre aspectul oarecum primitiv al mpodobirii femeilor. Cred c fiecare a avut ocazia s vad la televizor, sau mcar n reviste, imagini ale femeilor din triburile care nc mai exist n zonele puin umblate ale vestului slbatec, descoperite nc nu demult. i femeile aborigenilor poart cercei n nas, inele i brri i practic machiajul, fr s fie ctui de puin moderne. Dar... nu cred c este cazul nostru. Cci nu toate femeile se machiaz violent i nici nu poart bijuterii vulgare. Ce ru poate s fie ntr-un inel sobru sau ntr-un cercel discret, care aproape c nici nu se observ, ntr-o brar bine aleas sau un lnior, dac nu snt deloc vulgare? Ce au toate acestea cu desfrnarea? Cci chiar dac poate unele femei se i gndesc la asta, multe din ele nu au nici un scop necurat. Ele fac asta doar pentru soul legitim, iar cele mai tinere, pentru alesul lor. Unele ns nu o fac nici mcar pentru att, ci pur i simplu, pentru a nu se deosebi de semenele lor, pentru a nu prea rnoaice. De ce dar Dumnezeu Care este Multmilostiv, i este Dragostea nsi, dup cum zise Sf. Ioan Teologul i evanghelistul, fgduiete pedepse att de groaznice pentru nite mruniuri ca acestea?! Trebuie s explicm lucrurile, pentru c altfel reiese c Dumnezeu este ru i rzbuntor, ceea ce nu se potrivete cu nvtura noastr despre Cel Care ne-a adus din nefiin la fiin, iar atunci cnd L-am prsit i L-am trdat pn-ntr-att a jelit cderea noastr, nct a trimis pe unicul Su Fiu Cel mult iubit drept jertf de rscumprare pentru noi. Podoabele femeieti snt de origine pgn i peste tot n Sfnta Scriptur au o conotaie negativ nsui Dumnezeu a dat pricepere oamenilor s fureasc podoabe: Iat, Eu am rnduit anume pe Bealael, fiul lui Uri, fiul lui Or, din seminia lui Iuda i l-am umplut de duh dumnezeiesc, de nelep-ciune, de pricepere, de tiin i de iscusin la tot lucrul, ca s fac lucruri de aur, de argint i de aram, de mtase violet, stacojie i viinie, i de in rsucit, s lefuiasc pietre scumpe pentru podoabe i s sape n lemn tot felul de lucruri (Ieire 31, 2-5). Acestea ns i-au fost date omului ca el s le foloseasc ntru slava lui Dumnezeu, anume pentru ridicarea cortului n vremea lui Moise, (iar azi pen-tru pictarea 4

icoanelor i confecionarea obiectelor de cult bisericeti); i nu pentru mpodobirea femeilor. Dar, aa cum n rai protoprinii notri Adam i Eva au folosit darul voinei libere mpotriva lorui, alegnd moartea n locul nemuririi, tot aa i oamenii de mai trziu, motenind n ei smna relei mpotriviri, au folosit i toate celelalte daruri ale lui Dumnezeu din ce n ce mai mult mpotriva lorui, dup cum scrie i dumnezeiescul Apostol Pavel, c: au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestriccios cu asemnarea chipului omului celui striccios (Romani 1, 23). mpodobirea femeilor se practica la popoarele pgne, unde acestea [femeile] sau erau ridicate la rangul de zeiti, sau erau puse n slujba unor zeiti i duhuri: fiicele lor nfrumuseate i mpodobite ca chipurile templului, le certa David (Ps. 143, 12). Multe din bijuteriile pgne, mai ales din cele egiptene, s-au pstrat i astzi n muzee i fiecare are cel puin nchipuire despre ele, chiar i din manualele de istorie colare. Modelele egiptene snt preluate cu mare succes de creatorii de mod contemporani: erpi, motive solare, cocostrci, diferite psri, animale i plante stilizate, cucerind tot mai mult gusturile fetelor de astzi. Dar aceste motive nu erau ntmpltoare, cci se tie c pgnii se nchinau soarelui, lunii, animalelor i chiar pietrelor. Podoabele femeieti, ct i cele brbteti, reprezentau aceste obiecte idolatrice. Trind mult vreme n robia egiptean, poporul evreu a preluat multe obiceiuri, pentru care a atras mnia lui Dumnezeu. Cci aveau porunc de la Dumnezeu: De datinile pmntului Egiptului, n care ai trit, s nu v inei, nici de datinile pmntului Canaanului, n care am s v duc, s nu v inei nici s nu umblai dup obiceiurile lor (Levitic. 18, 3). Idolii dumnezeilor lor s-i ardei cu foc; s nu doreti a lua argintul sau aurul de pe ei, ca s nu-i fie aceasta curs. i urciunea idoleasc s n-o duci n casa ta ca s nu cazi sub blestem, ca ea (Deut. 7, 25-26). Dar poate c acestea le-a zis Dumnezeu numai pentru evrei i numai pentru timpul acela? Cci multe dintre porunci s-au dat anume astfel, pentru un anume timp i situaie, iar mai trziu au fost schimbate, cum ar fi tierea mprejur, ziua smbetei . a. Dup cum spune i Apostolul neamurilor Pavel: c de v vei tia mprejur, Hristos nu v va folosi la nimic (Galateni 5, 2); i cei ce voii s v ndreptai prin Lege v-ai ndeprtat de Hristos, ai czut din har (5, 4). Se pare c nu. Acelai Apostol scrie n Epistola ctre Timotei: Asemenea i femeile, n mbrcminte cuviincioas, fcndu-i lor podoab din sfial i din cuminenie, nu din pr mpletit i din aur, sau din mrgritare, sau din veminte de mult pre; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temtoare de Dumnezeu (2, 9). Iari vedem c se specific aurul i mrgritarele, ca ceva negativ. Fr ndoial, bijuteriile snt izvor de rutate. Nu n zadar din ele s-a fcut i cel mai mare ru cu putin, simbolul lepdrii de Dumnezeu - vielul de aur din Vechiul Testament. Atunci cnd poporul evreu s-a rzvrtit mpotriva lui Dumnezeu el i-a fcut idol din cerceii femeilor i fetelor israelitence (Ie. 32, 1-4). Dintotdeauna, bijuteriile i podoabele au fost simboluri ale desfrnatelor. Iat cum descrie Sf. Ioan Teologul n Apocalips pe desfrnata cea mare. i a venit unul din cei apte ngeri, care aveau cele apte cupe, i a grit ctre mine, zicnd: vino s-i art judecata desfrnatei celei mari, care ade pe ape multe, cu care s-au desfrnat mpraii pmntului i cei ce locuiesc pe pmnt s-au mbtat de vinul desfrnrii ei. i m-am dus, n duh, n pustie. i am vzut o femeie eznd pe o fiar roie, plin de nume de hul, avnd apte capete i zece coarne. i femeia era mbrcat n purpur i n stof stacojie i mpodobit cu aur i cu pietre scumpe i mrgritare (17, 1-4). Iat c ceea ce personalizeaz pe desfrnat snt aurul, pietrele scumpe i mrgritarele. Despre nici o femeie n-am vrea s se spun n ziua judecii: i am 5

vzut o femeie, beat de sngele sfinilor i de sngele mucenicilor lui Iisus, i vznd-o, m-am mirat cu mirare mare (Apocalipsa 17, 6). S scoatem de pe noi, ca dovad a pocinei, podoabele i hainele nfrumuseate. Cci atunci cnd a voit s-i ierte pentru idolul pe care i l-au fcut, Dumnezeu le-a zis iudeilor, prin Moise: Voi sntei popor ndrtnic. De voi merge eu n mijlocul vostru ntr-o clipeal v voi pierde. Dezbrcai acum de pe voi hainele voastre cele frumoase i podoabele voastre i voi vedea ce voi face cu voi (Ie. 33, 5-6). Lepdarea podoabelor i a hainelor frumoase este un mod de a milostivi pe Dumnezeu, pentru care putem cpta iertare de pcate: i iat noi am adus prinos Domnului, fiecare ce am putut dobndi din lucrurile de aur: lanuri, brri, inele, cercei i salbe, pentru curirea sufletelor noastre naintea Domnului (Num. 31, 50). O estimare psihanalitic Dar acum s dm o explicaie mai exact i mai raional, folosindu-ne chiar de experiena psihologiei n acest sens, pentru a fi mai aproape de nelegerea i sensibilitatea omului contem-poran. Ce determin pe o femeie s se machieze, s-i pun cercei i s poarte inele, fie c este tnr, btrn, bogat, srac, frumoas sau urt? Pentru ce au fost inventate bijuteriile, machiajul, vlurile i toate celelalte? Au ele vreo legtur cu desfr-narea? n ce msur? Pentru cei care poate nu tiu, (nu-i nici un ru n asta), trebuie s le spunem c a existat un medic nvat la sfritul secolului trecut-nceputul secolului nostru, pe nume Sigmund Freud, evreu, care a trit n Austria, ntemeietorul unei ramuri care mbin medicina cu psihologia, numit psihanaliz. Aceast tiin se ocup de studiul comportamentului uman i ncearc s stabileasc, pe ct ngduie Dumnezeu, factorii sau motivele care determin anumite hotrri ale oamenilor, n diferite situaii, mai ales n cazul bolilor i dereglrilor psihico-afective. Trebuie s tim c Sigmund Freud a aplicat i a fondat aceast metod ndeosebi n cazul nevrozelor i al isteriei, cercetnd mii de cazuri, ceea ce, se nelege, este un lucru special i nu poate fi aplicat la toi oamenii la fel de uor i cu garania unui rezultat plauzibil. Acesta a i fost motivul pentru care Freud, dar mai ales urmaii lui, au dat natere unor preri despre sufletul omului foarte duntoare i potrivnice nvturii Bisericii Ortodoxe, pentru care nici nu recomandm s-l citeasc nimeni, pentru a nui pricinui rni mari i foarte-foarte greu de vindecat. Totui, multe din ideile psihanalizei snt bune i snt folosite i astzi cu succes n tratarea multor dereglri psiho-afective. Pe scurt, psihanaliza susine c fiecare om, pe lng latura sa contient mai are i alta mai puin cunoscut, tainic, adic subcontientul. Aici, n subcontient, este locul n care se depoziteaz toate gndurile i pornirile noastre rele, ruinoase: gndurile de ucidere i sinucidere, de desfrnare, de sete dup bogii, de care n mod normal ne ruinm i nu ne place ca altcineva s ni le cunoasc. Procesul de ascundere a gndurilor neplcute se numete refulare iar cel de descoperire, de scoatere la iveal a lor se numete defulare. De fapt, aceasta i este cheia principal a vindecrilor prin metoda psihanalitic, adic descoperirea i defularea cauzelor anumitor neliniti i suferine, sondnd memoria pacientului pn la copilrie. Este evident mprumutul lui Freud din practica spovedaniei cretine. Totui, ceea ce face ca dereglrile persoanelor tratate prin metoda psihanalizei s se rennoiasc dup o perioad de timp, este faptul c, spre deosebire de mrturisirea ortodox, acetia, dei au dobndit o linite vremelnic prin actul mrturisirii, ei nu au cptat dezlegarea acelor pcate prin care se aduce linitea desvrit i statornicia, care se d doar de nceptorul linitei i al statorniciei, Domnul nostru Iisus Hristos, prin mna preotului. 6

n limbajul ortodox, subcontientul este locul tuturor patimilor, dar i al ndemnurilor care vin de la diavol, ce se lucreaz n ascunsul nostru. Aceste patimi i porniri ascunse, pe care nu le dm pe fa, totui ne influeneaz foarte puternic latura noastr contient, determinnd i de multe ori chiar conducnd din umbr faptele i aciunile noastre. Partea rea a psihanalizei este tocmai faptul c ea l nfieaz pe om ca pe un rob condamnat al tuturor acestor patimi i porniri ascunse, care-i diriguiesc din umbr viaa n chip fatal i ntr-un fel mpotriva voii lui. Totui, nu putem nega multe din concluziile psihanalizei despre subcontientul nostru, cci ele se adeveresc i de practica de dou mii de ani a Ortodoxiei, fiind nregistrate n tratatele de ascetic ale Sfinilor Prini. Desigur, tiina psihanalizei despre modul n care subcontientul influeneaz i rbufnete n contient nici nu se poate compara cu amploarea i exactitatea asceticii ortodoxe, lucru care poate fi confirmat de orice psiholog, dac va cerceta faptul. Cu toate acestea, apelm, fr nici un com-promis din punct de vedere al nvturii ortodoxe, la aceti termeni de contient i subcontient ai psihanalizei, i ne folosim de metoda ei, pentru c ea este mai uor de neles pentru omul contemporan. Dar i pentru c astfel ne atragem argumente i din afara Ortodoxiei, cele ale tiinei i ale practicii medicinii i psihologiei, pentru cei care nc nu au credin desvrit i nu au cunoscut c plintatea adevrului este n Ortodoxie. Tipuri de femei i motivele pentru care se impodobesc Aadar, putem clasifica, cu aproximaie, tipurile de femei i motivele pentru care se mpodobesc, n funcie de vrst, frumusee, situaie material i origine social. Primul motiv, i cel mai frecvent, pentru care o femeie se mpodobete este dorina de a iei n eviden, fie pentru a-i arta frumuseea fizic, fie pentru a-i arta originea bun social, adic bogia. Exist chiar cazul patologic al acestui gen de femei, adic istericele. n cazul isteriei femeile se machiaz i se mbrac foarte strident i de cele mai multe ori neconvenional, numai pentru a atrage atenia. Aceste femei sufer foarte mult dac nu li se atrage nici o atenie i pot deveni chiar agresive. De obicei ele nu rabd i te ntreab singure dac le st bine n cutare rochie sau i dau s le miroi gtul ca s le spui dac i place parfumul cu care s-au dat. Nu trebuie s le judecm aspru pentru c, repet, este vorba de o form de boal. Totui, vei spune c majoritatea femeilor sufer mai mult sau mai puin de aceast boal! Aici nu trebuie s amestecm i desfrnatele notorii, care de multe ori practic aceleai metode. Asta nu nseamn c istericele nu snt i desfrnate, ci pur i simplu c, spre deosebire de altele, ele snt i bolnave. Desigur, machiajul are n primul rnd menirea de a ascunde imperfeciunile. Aa este vopsitul genelor, al buzelor, fondul de ten . a. De exemplu, dac o femeie are buzele foarte subiri i strmbe i pe de-asupra fr culoare, ea i le ngroa cu ruj i cu creionul de contur. Sau dac o femeie are o culoare urt a feei sau zbrcituri, ea se va da cu fond de ten. Aadar, snt de neles motivele pentru care se machiaz femeile trecute de tineree i cele, ca s ne exprimm aa, mai urele. Dar parc nu-i scot ele de cele mai multe ori, tocmai prin aceasta, n eviden toate defectele pe care ar fi vrut s le ascund? Atunci de ce se machiaz femeile frumoase i tinere, care nici mcar nu au defecte, ci dimpotriv? n cazul acestora machiajul are tocmai rolul invers, nu de a masca un oarecare defect, ci de a pune n eviden o calitate, de exemplu frumuseea buzelor sau a ochilor. Acestea folosesc de obicei o cosmetic foarte scump i au cercetat

7 tratatele de mod. Dar i din rndul acestora cele mai multe, n loc s se nfrumuseeze, dup cum au vrut, stric i ceea ce au avut frumos de la Dumnezeu. Tot aa este i cu bijuteriile. Nu va purta inele o femeie care are degetele butucnoase i scurte, pentru a nu atrage atenia asupra lor. Sau nu-i va despleti prul una care are prul srmos i gros, ci numai cea cu prul moale i mtsos. La fel cum nu poart fust scurt cea cu picioare scurte i strmbe, mai ales dac mai este i grsu. Cu toate c foarte multe din aceste srmane, pe care Dumnezeu prin pronia Sa a vrut s le fereasc mai uor de moartea desfrului, se mpopooneaz exact pe dos de cum ar trebui. Aadar, trebuie s deosebim dou categorii mari de femei care se mpodobesc: prima, care face aceasta pentru a-i ascunde unele defecte, dintr-un complex de inferioritate, fie c este vorba de aspectul fizic, fie de originea i situaia social. Cealalt categorie snt femeile frumoase, care se mpodobesc pentru a-i scoate n eviden calitile fizice, adic pentru a prea i mai frumoase, dar de multe ori i pentru a-i etala buna situaie financiar. Exist i categoria celor care se machiaz pentru c aa au vzut i cred c este o fapt care ine de bunele maniere. Cu toate c orice om cu minte bun nelege c a cuta la spiritul vremii este un semn de slbiciune i lips de personalitate. n spatele grijii pentru haine frumoase i podoabe se ascunde, totui, complexul de infioritate i teama de a nu plcea. Femeile nelepte nu-i pun ndejdea nici n vopsele, pe care le spal ploaia i le stric sudoarea, nici n hainele care se nvechesc i se arunc, ci n propriile virtui. De aceea, atunci cnd vom vedea n biseric o femeie machiat i mpodobit, trebuie s o tratm n funcie de aceasta. Cci, ntr-un fel este cea care s-a machiat influenat de moda timpului, fr pricepere, folosind o cosmetic ieftin i nepotrivit, ;i altfel este cea care i-a fcut din machiaj o meserie. Acest fel de machiaj este bttor la ochi i chiar scandalos. Totui, o astfel de femeie va renuna mai uor dect una machiat mai discret, dar cu o cosmetic scump i cu mult art. Cci aceasta din urm a cheltuit foarte muli bani i timp pn a ajuns la discreia machiajului care pare mai nevinovat dect al celor dinti, dar nu este. De aceea, vznd srcia, stngcia, ntr-un cuvnt complexul de inferioritate al celor dinti, chiar dac mascat de o nepotrivit ndrzneal, s nu le bruscm, c nu tiu ce fac. Cu att mai mult lucrul acesta este valabil n cazul celor din a doua categorie, care din cauza marii lor mndrii, s-ar putea s nu mai vin niciodat dup sfauri. n ultim instan, bijuteriile au o menire strict erotic. Ele pun n eviden zonele erogene ale corpului uman, adic zonele corpului care, prin atingere, duc cel mai repede la excitarea sexual, de parc n-ar fi tot trupul nostru numai bube din tlpile picioarelor pn n cretetul capului, dup cum s-a spus despre Iov (Iov 2, 7). Iov avea bube trupeti, lepr, iar noi avem bubele poftei de desfrnare, care puroiaz n chip nevzut pe trupurile noastre, din tlpi i pn-n cretet. Despre aceste zone erogene s-au scris sute de mii de cri i reviste, pe care nu cred c mai este om s nu le fi vzut vreodat, fr s vrea, la tarabe sau pe garduri. Aceast aa numit art a dragostei, prin care omul este chemat s batjocoreasc asemnarea lui Dumnezeu i s ntreac n spurcciuni pe dobitoace, a ptruns n ara noastr mai ales dup cderea comunismului. Ea cunoate o tradiie de mii de ani n filosofiile i pseudo-religiile orientale, cum ar fi cele ale Indiei i Chinei, care nva c n timpul plcerii sexuale (orgasm) omul se contopete cu absolutul, de fapt, cu diavolul. Exist numeroase secte care propovduiesc anume acest fel de unire cu dumnezeu, rspndite acum i n ara noastr. Cartea fundamental care cuprinde aceste nvturi se numete kama-sutra i a fost tradus i n limba

8 romn, fcnd mult moarte n rndurile tinerilor, dar i al celor cstorii, spre ruinea lor. Exist prerea printre femei c brbailor le plac mai mult femeile machiate i mpodobite i multe snt geloase pe ele. Din aceast cauz, vznd c brbatul lor trage cu ochiul dup astfel de femei, de ciud multe ncep s se machieze. Prerea aceasta este fals. Faptul c brbaii trag cu ochiul dup femeile machiate i mpopoonate nu este deloc o dovad a frumuseii acestora, ci pur i simplu, prin inuta lor, acestea i exprim predispoziia lor pentru curvie. De aceea, i brbaii se uit mai mult dup ele, deoarece ei tiu c pentru a cuceri o femeie cuminte e nevoie de timp, rbdare i seriozitate, ceea ce nu li se cere n cazul unei paiae cu care poi s faci ce vrei fr nici o rspundere. Altfel cum s-ar explica faptul c atunci cnd vine vorba de cstorie toi caut fete cumini? n aa fel, cele care se machiaz i se mpopooneaz chiar cred c snt frumoase, netiind c brbaii care mai nainte le-au strns n brae i leau spus vorbe de alint, pe urm, cnd rmn ntre ei, povestesc totul cu deamnuntul i le batjocoresc i rd de ele, numindu-le proaste. Glasul inimii Dar nu cred c avem nevoie de chiar att de multe dovezi pentru a ajunge la un rspuns att de simplu! Ci dovada cea mai bun este ca fiecare s se aplece cu grij mare peste sufletul su i s priveasc n adncuri cu sinceritate. Care este motivul pentru care o femeie se mpodobete? De ce ne pare oare, nou, crora ne place s citim n aproapele pornirile inimii i care att de uor judecm despre fiecare c a fcut cutare sau cutare lucru din cutare motiv, noi care suspectm att de lesne i cu atta fermitate lucrurile din inima aproapelui chiar i dup ce ni se spune c nu-i adevrat! Cum dar vom crede c numai eu, c numai tu, sntem ferii de ochiul aproapelui i c numai despre noi nu se tie adevrul? Toate cele tainice ale noastre snt pe fa! i aa tiind, s ne aplecm cu grij mare peste sufletul nostru i s ne ntrebm: care este motivul pentru care ne mpodobim? Ce ne-au adus toate acestea? Ce au adus prietenelor noastre inflamaiile i durerile pe care le-au suportat din cauza gurilor din urechi, timpul pierdut cu smulsul sprncenelor, cu frunzele de varz, castraveii i glbenuul de ou pe care i le pun pe fa? Epilrile, pe care un brbat, dac ar fi, nu tiu dac le-ar suporta fr lacrimi; i toate celelalte lucruri, pe ct de absurde pe att de jenante? Toate acestea, fr s urmr-easc nici un scop, ci pur i simplu? Iat ziua n care timpul le va egala pe toate, atunci i cele blonde i cele brunete vor ncruni de o potriv! i nu vor mai fi plete pe spate, nici fuste scurte, nici tricouri transparente. Cci de toate cu care acum ne ludm atunci ne vom ruina. Atunci vom privi cu team i ngreoare la propriul trup, dar mai bine zis, la ceea ce va mai rmnea din el. i-atunci va fi mirosul cel greu, de btrn, pe care nu-l vom nltura cu nici un spun, orict l-am spla. Lnicuri, cercei, coliere care acum ne nfrumuseeaz atunci ne vor slui i vor arta btrneea noastr i mai crud, n timp ce iubiii din tinereea noastr vor juca ah n parc sau se vor ntoarce cu laptele de la alimentar, ntr-un ora strin, pentru nepoii de la alt femeie. Iar asta se va ntmpla negreit. De ce nu vrem s fim venici, ci ne ucidem singuri, fr nici un rost? Uite cu ct migal niruiete proorocul armele morii noastre! Inele, sori, lunie, cercei, brri, vluri, cununi, lnioare, cingtori, miresme, talismane, inele, verigi de nas, veminte de srbtoare, mantii, aluri, pungi, oglinzi, pnzeturi subiri, turbane i tunici. Vrnd de la noi parc s-l oprim, s strigm: Ajunge! Nu mai voiesc s le cunosc! Parc ar atepta s-i zicem: Nu-i adevrat! Nu despre mine se zic acestea!

9 Dar glasul nostru ntrzie s se aud. Cci nu mai avem nici inocena ca s zicem: Nu-i adevrat! Dar nici puterea ca s zicem: Ajunge, nu mai voiesc s le cunosc! Cci setea noastr de plceri nu ne d voie. Inima noastr nu ne mai ascult. Nu mai sntem stpni, ci robi. Sf. Ioan Gur de Aur Despre femeile care poart podoabe de aur i se mpodobesc* Domnul nostru Iisus Hristos, dup nvierea Sa, li S-a artat mai nti femeilor. Una dintre ele era i Maria Magdalena, desfrnata despre care se scrie n Evanghelii. Despre acest mare pogormnt al lui Dumnezeu ctre femei, Sf. Ioan Gur de Aur exclam: Uit-te cum i Domnul, prin femei, binevestete ucenicilor! Domnul - lucru pe care lam spus adeseori - ridic la cinste neamul cel mai dispreuit, neamul femeiesc, i d bune ndejdi i-i vindec durerea. Care dintre voi n-ar vrea s fie ca acelea i s cuprind picioarele lui Iisus? Putei i acum, toi ci vrei! Putei s-I cuprindei nu numai picioarele, ci i minile, i capul acela sfnt, mprtindu-v, cu cuget curat cu nfricotoarele taine. Nu numai aici pe pmnt; ci l vei vedea i n ziua aceea a judecii, cu slava aceea nespus, cnd va veni cu popor de ngeri, dac vei vrea s fii iubitori de oameni, dac vei vrea s fii milostivi i vei auzi nu numai aceste cuvinte: Bucurai-v!, ci i cuvintele acelea: Venii, binecuvntaii Printelui Meu, de motenii mpria cea gtit vou de la ntemeierea lumii (Matei 25, 34). Fii, dar, milostivi, ca s auzii aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtai bijuterii de aur i ai vzut drumul acestor femei, lepdai, chiar trziu, boala poftei dup aur! Deci, dac dorii s fii cu acele femei, schimbai podoaba cu care sntei mpodobite cu podoaba milosteniei. Spune-mi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe preioase, de pe urma hainelor esute cu aur? - Mi se bucur i mi se veselete sufletul de ele! - Eu te-am ntrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de pagub. Nimic nu este mai pgubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele i a-i lipi inima de ele. Robia aceasta cumplit ajunge i mai amar cnd i face plcut robia. De care fapt se va ngriji vreodat cum trebuie, cnd va nesocoti grijile lumeti cum se cuvine, o femeie care socotete c merit s se bucure cnd e legat cu aur? Cel care se bucur c st n nchisoare nu va voi niciodat s scape de nchisoare. Tot aa i femeia aceasta; ca un prizonier de rzboi, robit de aceast poft rea, nu va suferi s aud cu dorul i rvna cuvenit vorbindu-i-se de cele duhovniceti i nici nu va face vreo fapt bun. Care, dar, i este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni? - mi fac plcere bijuteriile! - Iari mi-ai vorbit de pagub i de pierzare! - Dar m cinstesc mult cei ce m vd. - i ce-i cu asta? O alt pricin de stricciune, care te face cnd nfumurat, cnd obraznic. Haide, dar, ngduie-mi s-i art eu pagubele, odat ce tu nu mi-ai spus folosul. Care snt, dar, pagubele ce i le aduc bijuteriile? Grija e mai mare dect plcerea. Din pricina asta muli din cei ce te vd - negreit din cei legai de pmnt - se bucur mai mult dect tine, care pori aurul i bijuteriile. tu te mpodobeti cu podoabe care-i aduc griji; aceia i desfteaz privirile fr s aib vreo grij. O alt grij apoi. Eti umilit i invidiat de toi. Vecinele i prietenele, picate de invidie, se narmeaz mpotriva brbailor lor i dezlnuie mpotriva ta rzboaie cumplite. Pe lng aceste pagube, altele: i cheltuieti tot timpul liber i toat grija cu gtelile; nu te lipeti cu toat inima de faptele cele duhovniceti; eti plin de nfumurare, de obrznicie i slav deart; eti legat strns de pmnt, i se taie aripile i, n loc de vultur, ajungi cine i porc. ncetnd de a te mai uita i a zbura la cer, caui n jos ca porcii; i,

10 cotrobind prin gurile pmntului dup aur, sufletul tu i pierde brbia i libertatea. Spui c-i ntorc oamenii privirile spre tine cnd te ari n ora? Dar tocmai pentru asta n-ar trebui s pori aur, ca s nu ajungi spectacol de teatru, ca s nu deschizi gura tuturor brfitorilor. Nici unul din cei ce-i ntorc privirile spre tine nu te admir, ci-i bat joc de tine c-i plac podoabele, c eti o nfumurat, c eti o femeie vanitoas. Dac te duci la biseric, nu pleci de acolo fr vreun folos sufletesc, ci cu mii i mii de cuvinte de batjocur, de ocri i de blesteme, nu numai de la cei care te vd, ci i de la profet. Isaia, cel cu mare glas, ndat ce te vede strig: Acestea zice Domnul ctre fetele cele ngmfate ale Sionului: Pentru c au umblat cu grumajii ridicai, pentru c au fcut cu ochiul, pentru c-i trsc hainele cu pitul picioarelor, pentru c joac din picioare, Domnul va dezveli podoaba lor i n locul mirosului celui plcut va fi praf i n loc de bru se vor ncinge cu funie (Isaia 3,15. 23). De acestea vei avea parte i tu n loc de podoab. C aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricrei femei care face ca ele. mpreun cu profetul Isaia st acuzator i Pavel, spunnd lui Timotei s porunceasc femeilor s nu se mpodobeasc cu mpletituri de pr sau cu aur sau cu mrgritare sau cu haine scumpe (1Timotei 2,9). Deci, n orice mprejurare, i este vtmtoare purtarea de bijuterii; dar mai cu seam cnd te duci la biseric, cnd treci printre sraci. Dac ai cuta s te nvinuieti amarnic pe tine nsi, n-ai putea-o face mai bine dect mbrcndu-te cu astfel de haine i podoabe, semn de cruzime i neomenie. Gndete-te cte stomacuri flmnde lai cu podoabele acestea, cte trupuri dezbrcate, cu luxul acesta drcesc! cu mult mai bine ar fi s hrneti sufletele celor flmnzi dect s-i gureti loburile urechilor i s atrni de urechi, degeaba i fr de rost, hrana a mii i mii de sraci. Este, oare, o slav s fii bogat? Este, oare, o laud s pori pe tine bijuterii de aur? chiar dac podoabele acestea ar fi ctigate prin munc cinstit, totui vina ta este nespus de mare; gndete-te ns ct de covritoare este atunci cnd snt ctigate cu necinste i nedreptate! Spui c-i snt dragi laudele i slava? Dezbrac aceast podoab plin de batjocur i toi te vor admira i te vei bucura i de slav i de plcere curat; aa ns eti batjocorit i-i pregteti cu ele multe prilejuri de suprri. Dac ieri vreuna din ele gndete-te cte necazuri i pricinuieti! Cte slujnice nu-s btute, ci oameni nu snt necjii, ci nu snt arestai, ci nu snt ntemniai! Din pricina podoabelor acestora, judeci, anchete, mii i mii de blesteme i nvinuiri; femeia este blestemat i nvinuit de brbat, brbatul, de prieteni, iar sufletul, de el nsui. - Dar bijuteriile nu se pierd! - Tocmai acest lucru nu este uor! Dar chiar dac le-ai feri totdeauna e pierdere i aa pstrate dau mult btaie de cap, mult grij i scrb i nici un ctig. Ce venit aduc ele n cas? Ce folos celei ce le poart? Nici un folos, ci mult urenie i nvinuiri din toate prile. Cum vei putea sruta i cuprinde picioarele lui Hristos cnd eti mpopoonat aa? Hristos i ntoarce faa de la aceast podoab. De aceea a primit s Se nasc n casa teslarului; dar, mai bine spus, nici n casa aceea, ci ntr-o colib i ntr-o iesle. cum vei putea s-L vezi pe El cnd nu ai frumuseea cea poftit de El, cnd nu pori podoaba plcut Lui, ci una urt de El? Cnd te apropii de El nu trebuie s fii mpodobit cu astfel de haine, ci mbrcat cu virtute. Gndete-te ce este n definitiv aurul? Nimic altceva dect pmnt i cenu. Bag-l n ap i s-a fcut glod! Gndete-te i ruineaz-te cnd faci din glod stpn, cnd lai toate i stai lng aur, cnd l pori i-l plimbi pretutindeni, chiar cnd te duci la biseric, atunci cnd mai cu seam ar trebui s fugi de el. Nu s-a zidit biserica c s-i ari n ea bogia aceasta, ci bogia cea duhovniceasc. Tu ns, ca i cum te-ai duce la parad, nu la biseric, aa te mpodobeti din cap pn n picioare; imii pe cele de pe scen i

11 pori pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocur. Din pricina asta sufletele multora se vatm, iar dup terminarea slujbei de la biseric, n case i la mese, ai s auzi pe cei mai muli vorbind tocmai de gtelile acestea. n loc s spun: Profetul i apostolul au spus cutare i cutare, vorbesc de luxul hainelor, de mrimea pietrelor scumpe i de toat mpopooneala celor ce se mbrac aa. Aceste discuii v fac i pe voi i pe casnicii votri trndavi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori s rup repede ceva din aurriile acestea i s hrneasc un flmnd. cum ai putea hrni pe un altul cu preul uneia din aceste bijuterii, cnd tu nsi vrei s duci o via amar mai degrab dect s-i vezi mpuinate podoabele? Multe femei se uit la bijuteriile lor ca la nite fiine i in la ele mai mult dect la copiii lor. - Doamne ferete! mi se rspunde. - Artai-mi asta! Artai-mi-o prin fapte, pentru c eu vd c acum lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stpnit tare de dragostea de giuvaericale, a prefcut n bani giuvaericalele ei, ca s smulg din ghearele morii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletul unui copil? Care femeie i-a rscumprat cu ele sufletul ei pierdut? Dimpotriv, vd c muli i vnd n fiecare zi sufletul de dragul bijuteriilor. Dac li se mbolnvete trupul fac tot ce pot, dar dac vd c li se stric sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepsare i sufletul lor i sufletul copiilor lor ca s le rmn giuvaericalele, care pier cu timpul i ele. Pui pe tine aurrii n valoare de mii de talani, iar mdularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toat zilele. Stpnul de obte al universului a dat deopotriv tuturor i cerul i cele din ceruri i masa cea duhovniceasc. Tu ns nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca s fii legat necontenit cu lanurile acestea cumplite. Din pricina aceasta miile i miile de pcate, din pricina aceasta brbaii ajung nite desfrnai, pentru c voi, femeile, nu-i facei s triasc cretinete, nu-i facei s filozofeze, ci-i nvai s le plac podoabele cu care se mpodobesc femeile stricate; din pricina aceasta i cad repede n braele desfrului. Dar dac i-ai nva s dispreuiasc astfel de podoabe i s le fac bucurie castitatea, evlavia i smerenia, n-ar fi prini cu atta uurin n ghearele desfrului. Poate s se mpodobeasc aa desfrnatele! Ba, chiar mai mult dect atta, dar nu pentru brbaii votri! Obinuii, dar, pe brbaii votri s le plac podoaba aceasta duhovniceasc, pe care n-o pot vedea la desfrnate. M ntrebi cum l poi face pe brbatul tu s capete acest obicei? ndeprteaz de la tine gtelile i giuvaericalele i pune-i podoaba cea duhovniceasc. Aa i vei feri brbatul de orice pericol, iar tu vei fi preuit. Dumnezeu te va milui, toi oamenii te vor admira i vei avea parte i de buntile cele viitoare, cu harul i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Cruia slava i puterea n vecii vecilor, Amin.

Despre pornografie, poluii i monahism

Raspuns catre un anonim, care poate fi oricine

Daca va mai amititi de mine, ma plangeam ca ma stapaneste patima internetului, dar nu v-am scris ce anume. As incepe prin a va scrie putin despre mine, pentru a va face cunoscute anumite aspecte ale vietii mele de pana acum: - Inca din timpul liceului, fiind o fire introvertita, complexata de propria sexualitate (ca multi adolescenti) am inceput sa ma uit la filme si reviste erotice. Nu a durat mult si am inceput sa ma si masturbez. Dupa ce am intrat la facultate, am cunoscut pe cei din ASCOR, unde m-am si inscris,

12 integrandu-ma repede intre ei. In pelerinajele facute cu ei, am avut ocazia sa cunosc multi monahi pe la diferite schituri si manastiri din tara. - Cand m-am spovedit pentru prima oara, dupa mult timp, am renuntat deodata la fumat si la masturbat. Nu a fost chiar usor. Ca repercusiuni, au urmat polutiile nocturne care dureaza si pana in ziua de astazi. Drept sa spun, m-am saturat, nu se mai opresc (este stiuta starea de indispozitie care urmeaza in urma polutiilor). - De aproape 2 ani ma gandesc la monahism. Mai exact, ma atrage viata monahala. Dar interior, am o stare permanenta de agitatie. - Revenind la internet, pot sa zic ca a devenit o patima, deoarece m-am uitat si ma uit la "obscenitati". Cu toate ca m-am spovedit destul de des, continui sa repet acest pacat. Am inceput prin a ma uita la tot felul de vulgaritati, dar m-am saturat repede si am trecut la un erotism mai "artistic". Am inceput sa-mi cultiv o astfel de senzualitate si nu e bine, sunt constient de asta. Acum nu ma mai satisface orice, in limbajul freudian, s-ar zice ca asta duce la o crestere a libidoului. Problema e alta: inainte de a ma uita, in mintea mea am posibilitatea de a alege, ori ma abtin si nu ma uit, ori ma uit si-mi satisfac poftele trupesti. De ce in momentele alea uit si de Dumnezeu si de toate? De ce trebuie sa fac toate poftele trupului? Sunt sclavul lui si nu-mi place. In acelasi timp, uitandu-ma la toate acestea, consider ca curvesc cu gandul, deci traiesc in pacat, si nu-mi vine chiar bine. M-am saturat sa repet la nesfarsit acest pacat. Incep sa ma descurajez cand vad ca nu mai fac fata. Am inceput sa abandonez gandul de a alege viata monahala, mergand pe ideea ca mai bine e sa raman in lume si sa ma gandesc la manastire, decat sa fiu in manastire si sa ma gandesc la lume. Mai am de terminat o facultate si ma voi decide, dar la ora actuala sunt foarte dezorientat. Pe o parte, ma chinuie patima trupului (polutiile nocturne si faptul ca ma uit la poze si filme erotice), pe de alta parte, lupta cu toate gandurile care-mi vin. Acum sunt complet dezorientat, nu mai stiu ce sa mai cred si ce sa mai fac. O sa ma tin cat pot de duhovnic. Insa si aici e o problema. Vorbesc cu sfintia sa doar la spovedanie, iar eu mi-as dori sa vorbesc mai mult, mai pe indelete, sa-i spun tot ce fac si tot ce simt. Daca vreti si puteti sa ma ajutati cu ceva, va raman recunoscator. Framantarile tale mi-aduc aminte o intamplare patericala, de care, de altfel, este plina viata manastireasca. Intr-o seara, dupa trapeza, un frate m-a invitat de-o parte, zicand ca are sa ma intrebe ceva. Fratele acesta avea de acum vreo cinci ani petrecuti in manastire, dar inca nu era calugarit, ca era tanar. Cand ne-am indepartat pe aleile intunecoase si nu mai era nimeni sa ne auda, fratele zice: "Ce sa fac, ca ma chinuie patima curviei si ma gandesc ca poate nu trebuie sa ma calugaresc, poate Dumnezeu vrea sa ma insor?" Eu n-am stat mult pe ganduri si-i carpesc o apoftegma din Pateric, cam de felul: "Dar tu inchipuie-ti ca ele o sa moara si o sa le manance viermii, ca sub pielea asta gingasa poarta un lighean de mate" si altele de felul acesta. La care fratele imi raspunde linistit: "Avva, am citit si eu Patericul, stiu si eu teologii de astea, dar cand ma uit la ele uit si de Pateric si de Dumnezeu. Cand esti linistit, iti par convingatoare remediile acestea, dar cand te cuprinde patima, nu te mai ajuta la nimic". Am mai auzit pe unii inaintand si consolari de felul: "Ce-ai gasit la ele, nu vezi ce machiate si scarboase sunt? Cum poate sa-ti placa sa te uiti la gretoseniile alea, gandeste-te ca au fost atatia care s-au spurcat cu ele?" Mie insa imi vin in minte cuvintele Scripturii: "Si au vazut flacaii omenesti ca fetele oamenilor sunt frumoase si au intrat la ele" (Facere 6). Vezi, Duhul Sfant zice ca sunt frumoase. Frumoase, nu gretoase. Frumoase, pentru ca sunt biserici ale lui Dumnezeu. De aceea sunt frumoase. Sa-ti spun la ce m-am gandit, citind Psaltirea veche, inca cea cu litere slavone. Mie imi place sa citesc psalmii in limba de demult, sa ma amestec in corul rugatorilor de odinioara. Si iata ca, citind-o, ma poticnesc de un verset pe care eu il stiam asa: "Fiicele lor infrumusetate si impodobite ca chipurile templului" (Ps. 143, 12). "Impodobite ca chipurile templului" pe mine ma ducea de fiecare data cu gandul la idoli, mai ales ca in psalm se vorbeste ca fiicele acestea sunt ale "strainilor" din mana carora David se roaga sa fie izbavit. Mi se parea foarte clar: fetele strainilor, desi sunt impopotonate, totusi frumusetea lor este falsa ca si idolii. Dar in Psaltirea cea veche versetul acesta suna tocmai invers: "Fetele lor infrumusetate, impodobite ca asemanarea Bisericii".

13 Vreo doua zile m-am gandit cam cum s-ar putea talcui faptul ca "fetele strainilor" sunt frumoase anume ca asemanarea Bisericii si nu ca chipurile templului. Si pana la urma mi-a venit un raspuns care m-a odihnit. Am avut revelatia sensului monahismului ortodox. Calugar este acela care se calugareste nu pentru ca socoteste frumusetea fetelor omenesti fiind uracioasa ca a idolilor, ci anume cel care, desi a vazut ca "fetele omenesti sunt frumoase", totusi n-a intrat la ele. Dupa cum spune si Sf. Ioan Gura de Aur in Tratatul despre feciorie: "Ce mare lucru au facut fecioarele paganilor daca au renuntat la nunta din pricina ca o considera rea? Parca nu e firesc sa te abtii de la ceea ce nu-ti place? Fecioarele crestinilor insa tocmai de aceea sunt vrednice de cinste, ca, stiind ca nunta este binecuvantata, totusi se abtin de la ea pentru numele lui Hristos". Da, fetele omenesti, chiar si cele desfranate, sunt frumoase ca asemanarea Bisericii. Parca ne poate convinge cineva ca este altfel, cand nu numai ochii, ci si inima si toata fiinta noastra ne spune ca e asa? Chiar daca mintea va bombani tot timpul ca nu ne plac, totusi frumusetea lor ramane. Cu toate acestea, David zice ca sunt frumoase doar ca "asemanarea Bisericii", nu ca Biserica insasi. Asta ma duce cu gandul la perioada sovietica, cand bisericile n-au fost distruse toate, ci, cele mai frumoase, au fost transformate in muzee, in sali de agrement, unele chiar in sali de sport, in depozite. Cand te uitai din afara, erau ca niste biserici adevarate, dar cand intrai inauntru, nu mai erau asa. Asa este si cu frumusetea femeilor. Sunt frumoase, dupa masura Ziditorului Care le-a facut, ca El le-a facut sa-I fie Lui biserici. Dar sunt moarte, sunt inchise, ca si bisericile din vremea sovietica, pentru ca in ele nu se mai savarseste Liturghia. Acesta este singurul lor defect, ca in ele nu se slujeste Liturghia. Si totusi, Dumnezeu se simte jignit atunci cand noi le hulim, pentru ca sunt ale Lui. El le-a facut pe ele si nu noi. De aceea, Dumnezeu sloboade patima curviei peste tot cel care judeca femeile usoare, ca sa-i aduca aminte ca nici el nu este mai departe. Si eu am cunoscut calugari care daca vedeau vreun frate vorbind cu vreo femeie, il certau ca sta de vorba cu "dracu'". In cele din urma insa marii "asceti" au abandonat calugaria si s-au casatorit cu "dracu'", iar fratii cei certati isi vad linistit de nevointele lor. Asa ca nu e nimic rau in faptul ca-ti place frumusetea lor. Si lui Dumnezeu ii place. Insa, atunci cand te apuca patima, incearca sa le vezi ca pe niste Biserici, ca pe niste icoane ale lui Dumnezeu. Parca cu niste icoane iti vine sa faci faptele acelea care iti trec prin cap cand haladuiesti prin internet? Imi vei reprosa ca e greu? Nu e greu. E imposibil. De aceea, tocmai pentru ca nu le putem vedea cu ochi curat, mai bine e sa nu le vedem deloc. Daca noi insine am fi avut Liturghia launtrica, cea care le lipseste lor, am fi fost ca si Dumnezeu Care, desi vede toate cele despre care povestesti, si altele mai mari, totusi niciodata nu pofteste. Patima curviei, deoarece este proprie firii noastre, poate fi depasita numai prin Duhul Sfant, prin Liturghie. De aceea, noi, pacatosii, care inca nu am devenit altare desavarsite, nu ne uitam la ele, ca sa nu ne facem batjocoritori de cele sfinte, ca ne batjocorim pe noi, care suntem biserici si pe ele, care sunt tot biserici. Ca sa scapi de aceasta atractie, trebuie sa-ti propui o perioada de nevointa. Nu e numaidecat sa postesti aspru si sa nu dormi, mananca din toate cate putin si odihneste-te, atat cat sa nu fii iritat de oboseala si inapt pentru munca. Incearca, pur si simplu, sa eviti discutiile desarte, televizorul si muzica. Toate acestea faramiteaza mintea si slabesc atentia. Dar pentru patima curviei trebuie sa avem atentia intotdeauna treaza, pentru ca ea patrunde prin ganduri, pe care daca le curmam indata, am si scapat de ea. In aceasta perioada incearca sa nu povestesti nimanui nici macar impresiile si starile prin care o sa treci, decat numai preotului la spovedanie (sau unei persoane duhovnicesti, capabile sa te ajute). Cred ca in scurta vreme, daca vei face asta cu smerenie si cu nadejde, vei simti lucrarea Liturghiei in tine. Citeste cate o catisma dimineata, una seara si una noaptea pe la doua, daca poti. Ca sa te odihnesti bine, culca-te pe la 10 seara. Si in toata vremea spune "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul". Dar sa treci dincolo de orice conventie despre rugaciune. Sa te pui inaintea lui Dumnezeu asa cum esti, nu incerca sa pari mai bun, poate ca nici sa nu doresti asta, ci pur si simplu, arunca-te la pamant in camera ta, dupa ce stingi lumina si zi: "Iata, Doamne, Tu si eu. Uita-te la mine ce-am ajuns, ce-a mai ramas din zidirea Ta. Uita-te si ma plange, ca eu singur nu ma pot plange. Eu nu te mai inteleg si nu te mai voiesc, eu am o alta viata, care imi pare

14 mai interesanta si mai atragatoare. Du-te de la mine, ca sunt om pacatos. Niciodata nu te-am iubit si nu team ascultat. Stiu ca esti aici, dar nu te simt si nu te recunosc. Tu insa nu te departa, asteapta pana ma scol, ajuta-ma Tu sa ma scol, ca Tu m-ai zidit si poti cu mine toate cate voiesti. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Ca, iata, n-am mai ramas decat numai Tu si eu. Numai noi amandoi am ramas. Sa nu Te scarbeasca pacatele mele si sa te duci. Ramai cu mine, chiar daca nu te vad, chiar daca nu te simt, chiar daca nu te ascult. Chiar si atunci cand nu voi mai vrea sa ramai, Tu sa ramai. Ca Tu esti cel care ne dai viata si care din moarte iarasi ne vei ridica, si fara Tine suntem nimic, Doamne. Si Tie, Bunule, dupa cum putem, toti slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin". Sa spui asa, tot ce ai pe suflet, in cuvinte si mai putine si mai simple, poate chiar fara nici un fel de cuvinte. Sa te pui numai jos la podea in camera intunecoasa si sa te gandesti ca Dumnezeu este pretutindeni, deci si la tine in camera. El nu poate sa nu fie si la tine in camera, nu are voie. Bate-te cu Dumnezeu ca si Iacob si lasa-te ranit de El. Si zi-i, si cere-i socoteala, si intreaba-L de cele pe care nu le intelegi si cele pe care ai vrea sa i le reprosezi. Zi-i si asculta tacerea cu care te asculta, rabdarea cu care te rabda si dragostea cu care te iubeste. Dar mai ales sa asculti neputinta cu care vrea sa te ajute si nu poate, din cauza vointei tale. Da, nu te mira si sa nu te sminteasca aceste cuvinte, noi L-am facut pe Dumnezeu sa fie neputincios pentru noi. Gandeste-te numai, ca El umbla pururea pe langa noi, ca un caine batut, cersind ajutorul nostru, ca sa ne mantuiasca. Daca te vei ruga asa, n-ai cum sa nu vina Duhul Sfant peste tine, n-ai cum sa nu cunosti umilinta cea veselitoare, n-are cum sa nu te umpli de nadejdea cea buna. Siaceasta stare sa o cresti in tine, ca sa ajungi sa o poti scoate si duce cu tine si dincolo de intunericul camerei tale, ca ea te va apara de toate ispitele trupesti si sufletesti. Sa te impartasesti mai des, chiar in fiecare duminica, trateaza cu preotul. Caci daca pentru cei indraciti canoanele recomanda deasa impartasanie, pentru a alunga demonul, care e strain firii noastre, cu atat mai mult vom avea nevoie de deasa impartasanie pentru a scapa de patimile care sunt proprii firii noastre, care sunt insasi firea noastra? Ai nevoie si de o schimbare de mediu, de o evadare din tot ce te inconjoara. Firea omeneasca se acomodeaza foarte repede, de aceea, propune-i o alternativa cat mai contrastanta la ceea ce vezi in internet. Nu e numaidecat sa ramai in acest regim de rugaciune, care pe multi ii sperie, ci doar sa-ti faci din el o trambulina pentru un regim normal. Pe urma faci cat poti, dar sa nu te desparti de impartasanie mai mult de doua saptamani. Cand vei vedea ca iarasi te ataca vechile deprinderi, mai da-i cateva zile de asprime si impartasanie. Trupul nostru e atat de lenevos, incat, temandu-se de regimul aspru, se va multumi sa ramana intr-un ritm normal, fara sa te mai arunce in patimile de care te plangi, numai ca sa nul mai obosesti cu asceza. E nevoie de putina asceza, pentru a trai mai bine euharistia, bucuria. Iritarea pe care o ai, este un preludiu al deznadejdii. Din cauza patimii tale, iti pare ca Dumnezeu nu iti asculta rugaciunile, nu ai indrazneala. Dar Hristos a zis: "Indrazniti, Eu am biruit lumea". Acest indemn se adreseaza tuturor oamenilor, nu numai Sfintilor din calendar. Credinta in Dumnezeu nu se limiteaza la simpla recunoastere ca El este si ca a lucrat in istorie, ci ca El este si pentru tine si ca lucreaza, vrea sa lucreze prin tine. Anume asta nu pot crede oamenii, ca un graunte de credinta poate sa mute muntii. Sa stii ca tot din cauza nervozitatii sunt si polutiile dese. Unii cred ca polutiile frecvente sunt semn al virilitatii sporite, dar este tocmai invers. Virilitatea poate fi folosita si intr-o parte si in alta. Potenta masculina, stim bine, nu depinde de constitutie, de biologic, ci de psihic, de puterea vointei. Asa ca barbatii cu o potenta sporita se pot impotrivi cu mai mult succes atacurilor sexualitatii, pe care mai inainte o exploatau cu acelasi succes. Vezi in Vietile Sfintilor cati talhari dintre cei mai fiorosi, ostasi neinfricati deveneau calugari si ajungeau la biruinta totala a patimilor. Am cunoscut un calugar care in prima jumatate de an de la intrarea in manastire avea cateva polutii in fiecare noapte. Se scula, batea matanii si se culca inapoi. Ai crede ca trebuie sa fie cine stie ce Rambo, dar e tocmai invers, era foarte slab, nervos, plangacios si intotdeauna ameninta ca o sa plece acasa sa se insoare. Cu timpul, pentru ca s-a mai maturizat, a devenit "mai barbat", lucrurile s-au linistit. A scapat si de nervozitate si de desele polutii. Despre polutii gasesti in regulile lui Ioan Casian. Acolo se insista chiar asupra puterii patimii, care la unii e mai mare, la altii mai mica. Sfantul Ioan zice ca, cu cat e mai mare patima, cu atat esti mai potrivit pentru monahism. Acelasi lucru il zice si Sf. Ioan Gura de Aur cand talcuieste cuvintele Mantuitorului:

15 "Sunt eunuci care s-au nascut asa, eunuci facuti de oameni, si eunuci care s-au facut pe ei insisi asa pentru Imparatia lui Dumnezeu". Deci, chiar Hristos a spus-o. Pare un paradox, dupa ce am fost deprinsi sa credem ca in manastiri se duc numai impotentii si handicapatii. Impotentii, zice Sfantul Ioan Casian, nu mai pot practica nevointa fecioriei, ei trebuie sa sporeasca in alte fapte bune. Si mi se pare un fapt demn de un Dumnezeu ca al nostru, care judeca pe toti cu dreptate. Tot asa nu vor lua cununi de biruitori cei care sunt blanzi din fire, ci cei care, maniosi fiind, prin lupta au ajuns la blandete. Asa stau lucrurile cu toate virtutile. Tot Sfantul Ioan Casian aduce exemplul unui staret caruia, de o vreme buna, i se intampla sa aiba polutie chiar in noaptea de dinainte de impartasanie. Dar adunandu-se soborul batranilor au hotarat sa-l dezlege sa se impartaseasca, deoarece lucrarea aceasta era din zavistia dracilor, calugarul ducand de altfel o viata sfanta. De multe ori, dracii napustesc aceasta pacoste mai ales asupra incepatorilor, ca sa-i aduca in deznadejde. Ceva de felul: "Vezi, esti un curvar si jumatate, dar vrei sa te dai mare crestin. Las-o balta si traieste ca toti, daca nu vrei sa te imbolnavesti, sa ai dereglari hormonale". Dar daca nu le atragi nici o atentie, te lasa. Spala-te, bate 50 de metanii, spune psalmul 50 si fii ca si cum nu s-a intamplat nimic. Fii sigur ca pentru atata lucru acest pacat se iarta, este un canon care spune asta. Ce, parca femeilor le e mai bine ca au scurgeri menstruale? Dar parca pot sa schimbe ceva? Sa privim firea noastra omeneasca asa cum este ea, cu toate slabiciunile si neputintele ei. Polutiile se mai pot intampla si din cauza frigului, daca dormi intr-o camera racoroasa. Din cauza rasului prostesc si a mancarurilor grase si dulci, din betie. La fel si din consumul de lichide pe noapte, care provoaca erectia in timpul somnului din cauza contractarii muschilor care mentin lichidul. Asa ca, sunt mai multe motive care provoaca polutiile: unele de la draci, unele de la neatentie, altele de la fire. Nici unele, insa, nu trebuie sa fie prilej de tulburare. Se mai zice in cartea aceasta ca pana si marii pustnici, chiar daca nu mai au nici un fel de patimi, totusi mai au uneori polutii. Acesta este tributul care trebuie platit firii. Cu toate ca, dupa o perioada de asceza, polutiile au loc fara vise erotice si fara nici un fel de senzatii. Cred ca Dumnezeu a lasat asa lucrurile ca nimeni sa nu se inalte prea mult. Vezi, polutii mai au chiar si barbatii casatoriti. Crezi ca ei se simt mai bine dupa ele, mai ales in perioada cand femeia le este gravida? Dar si mai bine le sta cand in aceasta perioada se masturbeaza. N-au nici ei, saracii, nici o odihna de pe urma casatoriei. Odihna adevarata o cunosc doar calugarii. Pentru ca ei ajung la ea prin agonisirea Duhului Sfant. Intreaga fire se schimba la calugar si el devine purtator al Liturghiei launtrice de care vorbeam la inceput. Este, intr-adevar, nevoie de ceva munca, dar se poate. In taina calugariei, Dumnezeu da un har deosebit, pe care oamenii obisnuiti nu-l pot banui. Acest har ii pazeste pe calugari de navalirile brutale ale patimii. Pentru un calugar totul e mai usor, pentru ca el a infruntat intr-o singura noapte tot greul pe care un om normal il infrunta pe parcursul vietii intregi. Greul acesta este teama si cutremurul din noaptea calugariei. De indata insa rostite voturile, portile se inchid in urma ta si lumea intreaga se lumineaza cu o lumina noua, pe care nu vrei sa o mai schimbi pe nici o frumusete.

De ce caderile sunt, uneori, si bune

Raspuns catre Iulian (Sibiu)

Ma nedumereste ceva. De curand ziceati ca Dumnezeu sta, oarecum, la panda, asteptand momente prielnice pt. a ne mantui. Mai spuneati chiar ca Dumnezeu cauta modalitati in acest sens. Ei, se poate vorbi de o anumita ingaduinta de-a Domnului ca noi sa cadem in pacat pt. ca, dupa, sa fugim in bratele Lui? Exemplul sunt chiar eu, care am observat usurinta cu care cad uneori in "diferite", dar si usurinta cu care fug inapoi, speriat de o eventualitate animalica. Este aceasta intoarcere un soi de lasitate? Intrebarea ta ma duce cu gandul la un caz simpatic din copilaria mea sovietica. Eu am copilarit intr-o zona in care mai toti baietii faceau lupte, era o rusine sa nu stii sa te "trantesti". Chiar daca era un orasel de

16 provincie, toata Basarabia este o provincie pentru Rusia, baietii de aici detineau primele trei locuri la competitiile unionale cam la toate categoriile, ii bateau si pe moscoviti si pe leningradeni. Si asta pentru ca era un antrenor care ii batea cu un slap de cauciuc daca nu castigau. Ei nu aveau voie sa nu invinga. In acelasi spirit am crescut si eu. Toata viata noastra este o lupta, mai ales viata crestinilor. Si de aceea, in ce ma priveste, eu am gasit o dezlegare la intrebarea ta printr-o infrangere pe care am suferit-o la o competitie de tranta. Nu era o competitie profesionista, era in tabara de pionieri, dar printre pionieri erau si profesionisti. Eu eram prin clasa a treia si am iesit pe covor cu un rus mai mare decat mine cu trei ani si mai greu cu vreo 10 chile. La varsta aceea, aceasta diferenta e considerabila. Eu, insa, eram foarte sprinten si increzut ca-l voi tranti. Ne-am vanzolit noi mult, dar nici cum nu ma putea pune pe spate (in lupta libera trebuie sa-l pui pe celalalt cu amandoi omoplatii pe saltea). In aceste cazuri se declara "parter", cam cum ar fi in fotbal lovitura de 11 metri, adica unul este pus in patru labe, iar celalat sta alaturi, gata sa-l intoarca. De data asta, eu am fost cel penalizat. La semnalul arbitrului, eu trebuia sa ma fac ghem, ca adversarul sa nu ma poata intoarce pe spate. Eu insa am vrut sa ma dau in spectacol si am ramas teapan, convins ca il voi intoarce eu pe el. Numai ca, peste cateva secunde, m-am trezit pe spate. Toata lumea a fost dezamagita, pentru ca le era mai drag de mine, ar fi vrut sa ies biruitor. S-a lasat o mare liniste si in aceasta liniste arbitrul a ridicat mana invingatorului. Pe urma ne-am strans mana, cum se face intre adversari. Eu m-am tinut bine pana ce am iesit de pe covor. Pe urma mi-au dat lacrimile si am fugit si m-am trantit pe un damb cu iarba si scanceam de ciuda. Imi era asa de ciuda ca am fost prost si mi-am desconsiderat adversarul. Ma gandeam ca daca ne-ar mai da o data drumul pe covor, l-as tranti. Dar in timp ce scanceam asa, s-au apropiat de mine antrenorul si inca un sportiv care venise la el. Acesta m-a prins de umeri si-i zice celuilalt: "Il vezi, asta o sa fie un adevarat luptator, pentru ca plange". Pe mine nu prea m-au incalzit cuvintele lui, ca eu vroiam sa mai ies o data pe covor, dar nu se mai putea, invingatorul fusese anuntat. Pentru mine victoria insemna atunci, eu vroiam sa-mi spal rusinea infrangerii. Antrenorul, insa, stia ca important este nu sa ne numaram victoriile, care pot fi neinsemnate, ci important este daca devenim sau nu niste luptatori. Asa ne vrea si Hristos, El nu vrea sa fim niste farisei care isi numara faptele bune, adica victoriile acestea mici si vremelnice, ci vrea niste ostasi neinfricati, raniti, schiopi, operati, dar neinfricati. Noi nu vom merge la judecata cu o desaga de fapte bune sau rele, ci cu ceea "in ce ne vom afla", asa a zis Hristos. Importanta este starea noastra, important este "dorul dumnezeiesc" care trebuie sa arda in noi. Asa ca, nu este nici un fel de lasitate in a cadea si a te ridica, in alergarea aceasta inapoi in bratele lui Dumnezeu. Singura lasitate care i se poate imputa omului este aceea de a fi cazut si de a nu se fi ridicat. Si asta pentru ca e absolut omenesc sa gresim, dar nu e omenesc sa ne placa greseala. Noi trebuie "sa ne inciudam" pe greselile noastre, sa ne smucim iara si iara pe covorul luptei acesteia omenesti, unde adversari ne sunt firea noastra cazuta si diavolul. Ura cu care isi uraste omul greseala care l-a ranit, de multe ori, e suficienta pentru a ne pazi de repetarea greselii. Iar Hristos, spre deosebire de arbitrii omenesti, ne ofera iara si iara sansa de a ne infrunta adversarul, de acum cu experienta si maturitatea infrangerii. Hristos nu ridica degraba mana adversarului nostru, chiar si atunci cand zacem trantiti si neputinciosi. Dar si Hristos, ca orice "antrenor" iscusit, ne mai trimite din cand in cand pe covor cu adversari mai mari si mai grei decat noi, nu ca sa ne scoata pe urma ochii cu infrangerea noastra, ci pentru a ne antrena prin incaierari mai crancene. Aparent, noi pierdem de fiecare data, dar asta este doar o aparenta, deoarece, daca ni s-ar da un adversar pe masura noastra, de categoria noastra, noi l-am invinge. Si acest adversar ni se va da in cele din urma, o singura data, in lupta finala. El nu numai ca va fi de aceeasi greutate, de aceeasi inaltime, de aceeasi varsta cu noi. Adversarul acesta final cu care ne vom bate vom fi chiar noi insine, atunci, in clipa Judecatii. In cuvantul despre moarte al Sf. Ignatie Briancianinov este chiar o explicatie interesanta cum de reusesc Sfintii, care au ajuns pe inaltimea culmilor duhovnicesti, sa se vada totusi pacatosi si neputinciosi. Si, zice Sfantul, Dumnezeu sloboade fiecaruia draci spre ispitire pe masura virtutilor si, indata ce omul a inaintat in lupta si experienta duhovniceasca, se schimba si tura de draci care il ispitesc, mai vicleni, mai puternici. De aceea, si Sfintii se simt tot timpul neputinciosi, pentru ca au intotdeauna un adversar mai puternic decat ei. Ceea ce nu inteleg cei mai multi credinciosi, este faptul ca Dumnezeu nu cere de la noi o "desavarsire morala", ci sfintenie. Sfintenia, spune Sf. Macarie Egipteanul, nu consta in buna indeplinire a unor reguli

17 puse inainte, in practicarea unor nevointe spectaculoase, ci in umilinta inimii. Sunt oameni pe care nevointele ii aduc la umilinta inimii, dar sunt si cei care, din cauza ca fac ceva mai mult decat altii, se inalta. Dar Dumnezeu ii iubeste si pe acestia, si, de aceea, le infrumuseteaza lupta. Dumnezeu isi retrage harul Sau pentru putin si ei cad in pacate mai mari sau mai mici, in dependenta de gradul de mandrie care i-a cuprins. Sfantul Ignatie Briancianinov zice ca Dumnezeu ne abandoneaza in aceste pacate nu numai pentru a ne smeri, dar si pentru a ne imbogati in experienta duhovniceasca. Cineva care a facut intotdeauna toate "ca la carte" nu va putea fi niciodata de folos unui frate cazut, pentru ca nu-l va intelege. Sfantul Ignatie zice ca din acestia nu pot iesi duhovnici, pentru ca, chiar daca au sfintenie, nu stiu sa ofere sfaturi tamaduitoare. Asa ca Dumnezeu, Care ne stie nu numai trecutul si prezentul, ci si viitorul, stie si pe cei care ne vor iesi in cale de-a lungul vietii, si ne sloboade pacatele lor sau cel putin "chipul pacatelor" lor ca sa-mi ingadui o sintagma personala -, ca sa-i putem odihni, la nevoie, pe umarul nostru ranit, dar incercat si intarit. Desigur, Sfantul Ignatie face mai mult referire la pacatele mai putin grave, cum ar fi lenea, toropeala, imbuibarea, mania. Mai putin grave in sensul ca repede vin si repede se duc, nimeni nu se poate pazi de ele, daca nu-l ajuta harul. Aceasta nu intra in contradictie cu zicerea Parintilor precum ca Dumnezeu nu sloboade nimanui ispite peste putere si ca, daca cineva a cazut intr-un pacat mare, a facut-o prin libera alegere. Nu. Pur si simplu, uneori, anume caderea in acest pacat mare a fost slobozita prin pronie Dumnezeiasca, deoarece nevoitorul a fost atat de puternic, incat a putut sa o depaseasca. Multi nu sunt lasati sa cada pentru ca nu ar mai gasi putere si vointa sa se intoarca inapoi. Pentru toate este o lucrare a lui Dumnezeu, important este numai ca noi, fie ca ne accidentam, fie ca ne mentinem intr-un oarecare echilibru, sa-L ravnim pe Dumnezeu, sa ne smuncim spre El. Si El ne va primi. Proloagele noastre sunt pline de caderi dintre cele mai grozave, dar care s-au facut prilej de intoarcere la Dumnezeu. Daca-ti aduci aminte de taranul care, lucrand la tarina, a vazut o femeie gravida si, vrand sa vada cum sta pruncul intrinsa, a taiat-o. Cand si-a revenit, s-a ingrozit de ce facuse si a fugit la Parintii din pustia din apropiere sa-i intrebe daca mai este scapare pentru dansul. Asa a ajuns calugar, desi pana la savarsirea crimei, marturisise el insusi, nu a rostit nici o rugaciune catre Dumnezeu. Pe urma, pentru rugaciunile lui, Dumnezeu a descoperit ca a iertat si pacatele femeii. Din cat cunosc eu Vietile Sfintilor si Patericele, cam trei sferturi din Sfintii pe care ii lauda Biserica s-au "impacat cu Dumnezeu", cum zice Apostolul Pavel, dupa ce au savarsit pacate grozave. Desigur, exista si ispita in care cad multi, ca se arunca singuri in pacate mari, cu gandul ca pe urma se vor face sfinti. Exista o gramada de secte pseudocrestine care sustin acest lucru, ce-i drept, prima conditie o indeplinesc bine, adica pacatele, mai slabut insa cu sfintenia. Cei care reusesc sa iasa din pacate mari n-ar fi mai laudati decat cei statornici, daca a iesi din ele n-ar fi mai greu decat a sta intr-un echilibru caldut. Cum dar sa crezi ca vei reusi sa iesi din pacatele mari, pe care iti propui sa le faci, daca tu nici din acestea pe care le ai nu poti iesi? Si ca sa ma intorc la pilda cu tranta, ma gandesc ce caraghiosenie este ca dupa ce pierzi sa te trantesti singur pe spate si sa strigi ca acesta este un nou mod de a-i birui pe toti. Pe urma sa te ceri iarasi pe covor si iarasi sa te trantesti pe spate. Cred ca orice arbitru te-ar alunga sa te tolanesti in alta parte, dar nu pe covorul de lupta. Problema este ca pentru noi, crestinii, alta parte este numai iadul. Noi, sau ramanem pe covorul de lupta, care, zice Dostoievski, este inima omului, si luptam sau suntem aruncati "in intunericul cel mai dinafara". Aparent, orice iesire din covor pe care o suferim acum ne pare neinsemnata, ea insa va fi fatala in lupta finala. Desi noi acum suntem la antrenamente, totusi, trebuie sa ne luptam de-adevaratelea, sa nu ne desconsideram adversarul. Cred ca ai vazut vreodata o competitie de sumo. Regulile acestei lupte sunt foarte simple, pur si simplu trebuie sa-ti impingi adversarul afara de pe covor. Astazi, insa, aceasta lupta traditionala japoneza este doar o imitatie a ceea ce a fost ea initial. In vechime, aceasta lupta era un echivalent al luptelor de gladiatori la romani. Cercul in care se luptau era inconjurat de sulite ascutite de bambus. Asa ca, cel care era impins afara din cerc, cadea in aceste tepuse. De aceea, sumoistii si pana azi sunt atat de grasani. Acesti luptatori erau ingrasati special in scopul de a oferi o priveliste cat mai sangeroasa, deoarece un corp mare are mai mult sange decat unul mic. Noi insa n-ar trebui sa ne lasam ingrasati pentru a ne face priveliste ingerilor si oamenilor in ziua judecatii. Gandeste-te numai ca de fiecare data cand vezi la televizor un sumoist impins afara din covor,

18 el, de fapt, a murit. Asa ar trebui sa ne vedem si pe noi la fiecare infrangere. Sa vedem si sa traim mortile acestea, pentru ca, stim noi bine, din fiecare moarte ne inviaza Hristos. Asa ne incredintam de neputinciosia mortii si de atotputernicia Invierii. Noi avem nevoie de aceasta incredintare, noi nu putem trai fara inviere. Dar ce fel de inviere fara moarte? De aceea, Hristos ne lasa aceste morti provizorii, caderile noastre, ca sa nu ne despartim nici o clipa de bucuria invierii. De fapt, noi nu facem decat sa inviem neincetat, sa inviem cu disperare si nesabuinta, sa ne desprindem, cu fiecare smuncitura din mlastina pacatelor si a gresalelor noastre, pentru smuncitura finala, prin care vom trece pentru totdeauna de la lupta la odihna, de la infrangere la biruinta, de la moarte la viata.

Rusinea de dinaintea spovedaniei

Ce sa faci daca ti-e rusine sa marturisesti un pacat?

Raspunsul la aceasta intrebare il vei gasi in orice indreptar de spovedanie, cred insa ca nu pe cel tamaduitor. Sunt sigur ca tocmai pentru asta cauti un raspuns, un alt raspuns decat cel pe care nu ma indoiesc ca il stii deja, dar care, in starea in care esti, nu-ti este de nici un folos. De aceea, nici eu nu te voi apostrofa clasic: "E de la dracu' rusinea, trebuie sa o depasesti si sa-ti marturisesti pacatul!" Vladica Antonie, episcopul Surojului, isi amintea cu duiosie o intamplare din adolescenta sa, care i-a schimbat viata. Marturisesc ca aceasta intamplare a avut acelasi efect si asupra vietii mele. Odata, dupa terminarea slujbei, tanarul s-a apropiat la miruit de preotul care il smintise prin faptul ca-i parea beat. Totusi, dintr-o politete fatarnica, a incercat sa-i sarute mana, pe care preotul si-a tras-o rusinat, scuzanduse pentru starea in care este. Dupa ce lumea s-a imprastiat, tanarul, atins de gestul parintelui, s-a apropiat de el sa-si ceara iertare. Parintele era atat de mahnit, incat aproape ca plangea. Si i-a marturisit tanarului ca ii pare rau ca e asa, dar nu mai poate, pentru ca tocmai i-au murit intr-un accident sotia si copilul. Atunci, viitorul mitropolit al Surojului a avut urmatoarea revelatie simpla, dar fundamentala. El a inteles ca una este a citi in Biblie despre rabdarea lui Iov si a-l da ca exemplu altora, cand ii vezi necajiti, si alta este sa ti se intample chiar tie un necaz atat de mare. Viata crestina autentica incepe cu intelegerea acestui lucru simplu. Sa intelegem ca nu intotdeauna putem indeplini sfaturile atat de bune, de altfel, ale Sfintilor Parinti si chiar ale Mantuitorului. Nu intotdeauna avem puterea necesara, curajul si, pur si simplu, vointa. Dar, cu toate acestea, sa nu uitam ca chiar si atunci, fie ca suntem ispititi si chiar stapaniti de draci, fie de pornirile normale ale firii, noi, totusi, ramanem crestini. Niste crestini loviti, dar crestini. Sa intelegem ca viata crestinului nu este alcatuita doar din victorii, doar din reusite, ci, poate, mai ales, din infrangeri, dar din niste infrangeri suportate cu barbatie. Pentru noi, crestinii, o infrangere suportata cu barbatie e mai mare decat o victorie dobandita miseleste, adica cu ingamfare. Foarte usor o astfel de victorie te poate arunca in afara terenului de lupta. Adica, in cazul nostru, cineva care isi marturiseste pacatele cu prea multa usurinta isi poate pune intrebarea de ce i se intampla asta? Nu cumva tocmai pentru faptul ca nu ii par chiar atat de grave? Nu cumva, tocmai pentru faptul ca si-a pierdut duhul adevaratei pocainte? Da, pacatul tau poate fi si avort, si incest, si homosexualitate, si necrofilie, si crima. Dar sa stii ca sunt oameni care marturisesc aceste pacate aproape cu seninatate, iar undeva, in vreo manastire uitata, exista poate un frate care se tanguie grozav pentru faptul ca a mancat un mar din copacul din care nu avea binecuvantare sa manance. Avem in Pateric cazul unui frate care era chinuit ingrozitor de faptul ca, facand ascultare la trapeza (bucatarie), manca din oala cu unt. Asa ca, dupa parerea mea, rusinea pe care o simtim, atunci cand vine vremea sa marturisim un pacat, poate ca nu depinde atat de gravitatea pacatului savarsit, cat de intensitatea pocaintei noastre. Pentru a nu permite incunucarea unei pocainte atat de barbatesti si atat de placute lui Dumnezeu, diavolul se ridica impotriva noastra si ne ingreuiaza si mai mult framantarea, sporindu-ne nu doar rusinea, ci, odata cu ea, si deznadejdea. Deznadejdea insa este lasarea mainilor in jos, este recunoasterea infrangerii. Noi nu trebuie sa facem asta. Nu vezi ca pana si in filmele de duzina, sa zicem Rocky, eroul ne trezeste simpatia nu atat pentru faptul ca a invins in ring, ca multi sunt invingatori, cat pentru ca a invins in conditii vitrege, cand nimeni nu-i mai

19 dadea nici o sansa. Toti il credeau invins, adversarul isi ridicase de acum victorios mainile si se falea inaintea publicului exaltat. Dar Rocky, desi era de acum jos si plin de sange, cand o vede pe fata aceea care il iubea, si care il indemna la lupta cu atata nadejde, gaseste puteri si se scoala ca un biruitor si-si bate adversarul. Pentru noi, crestinii, fata aceasta de la sfarsitul filmului, care ne da curaj, este Hristos. El apare intotdeauna in ultima clipa, descoperindu-ne dragostea Sa pentru noi, tainuita pana atunci. Sa nu abandonezi niciodata lupta, pana cand nu-L vei vedea pe Hristos venind, altminteri te vei declara invins inainte de sfarsitul luptei. Dar ce inseamna sa te declari invins? Oare faptul ca nu poti marturisi un anume pacat preotului? Nu. Inca nu. Aceasta este doar o lovitura, o lovitura pe care e si firesc ca orice lupta sa o presupuna. Dar inca nu este infrangere, inca este incaierare. Infrangerea este atunci cand noi incepem sa fugim nu doar de preot, ci chiar si de Hristos, cand ajungi sa crezi ca nu doar preotul nu te mai poate intelege, ci pana si Hristos, pana si El nu te mai poate ierta. Ziceam ca rusinea aceasta poate fi nu atat din cauza gravitatii pacatului, cat poate din cauza intensitatii pocaintei. Si-ar fi prea trist sa ratam sansa unei incununari pe masura zbuciumului nostru. Cununa insa sta pe un loc mai inalt decat noi si inchipuie-ti ca nu avem nimic pe care sa calcam pentru a o ajunge: nici scaun, nici vreo piatra sau buturuga. Tot ce avem la indemana nu e decat pacatul nostru, pe care trebuie sa calcam, ca pe o scara, ca pe un loc inalt si sa ajungem pana la cununa.
Asadar, daca nu o poti spune preotului la care te spovedesti de obicei, du-te si o spune unui preot necunoscut, du-te intr-un oras strain, intr-o tara straina, unde nu te mai stie nimeni, si spune-o primului preot care iti iese in cale, numai spune-o. Daca ti-ai pierdut increderea in preoti, ca poti cadea si in aceasta ispita, spune-o unui om in care ai incredere. Daca nu ai nici macar un astfel de om, spune-o direct lui Dumnezeu, spune-I-o neincetat. De fapt, sunt convins ca amintirea pacatului te obsedeaza oricum, dar tu spune-o deschis, cu nadejde, nu fugind de Dumnezeu.

Ia cazul lui Petru si Iuda. Si Iuda s-a aprins de pocainta, a fugit si a aruncat banii dobanditi pe sange. Iuda, spre deosebire de Petru, a recunoscut sangele lui Hristos ca fiind "nevinovat", adica, practic, a infruntat hotararea iudeilor, a infruntat tot Templul care L-a condamnat pe Hristos la moarte. Petru nu a avut putere sa faca aceasta, nici macar in fata unei simple femei care i-a zis ca l-a vazut printre ucenici. Petru s-a lepadat cu juramant de Hristos, in timp ce Iuda L-a marturisit fara frica "nevinovat" si nu doar in fata unei simple femei, care nu i-ar fi putut face nimic, ci in fata legiuitorilor iudei, care il puteau da la moarte. Si cu toate acestea, pocainta cea mare a lui Iuda nu i-a folosit la nimic, pentru ca Iuda, desi se caia, fugea de Dumnezeu, nu avea indrazneala sa I se marturiseasca. Iuda, care a avut curaj sa marturiseasca inaintea oamenilor, nu a avut curaj sa marturiseasca lui Dumnezeu, iar Petru, desi s-a speriat si s-a rusinat de oameni, totusi, atunci cand a fost vremea, s-a marturisit lui Dumnezeu. Care a fost marturisirea lui Petru? A zis el oare: "Doamne am gresit ca Te-am tradat, iarta-ma!"? Nu. Petru a marturisit altfel, socant pentru noi. Petru a zis: "Doamne, Tu stii toate, Tu stii ca Te iubesc". Asa sa repeti si tu, chiar daca nici tu nu o crezi. Sa o spui, tocmai pentru ca e o minciuna, dar e o minciuna care ai vrea sa fie adevarata. Poate chiar e un adevar, un adevar la care putini dintre noi putem ajunge, dar il ravnim. Sa plangi si sa repeti minciuna aceasta lui Dumnezeu, sa I-o spui in fata: "Doamne, Tu stii toate, Tu stii ca Te iubesc!" Dumnezeu stie pacatul nostru, Il stia chiar mai inainte de a ne fi adus pe lume. Si totusi, El nu a impiedicat nasterea noastra. Oare nu arata asta increderea lui Dumnezeu fata de noi, oare nu arata marea nadejde pe care si-a pus-o El in noi? De ce sa dezamagim pe un om atat de minunat Care este Dumnezeu? Acelasi vladica Antonie, intr-o predica la Nasterea Domnului, care stiu bine ca n-a fost tradusa in romaneste, propune o discutie, nu atat despre credinta omului in Dumnezeu, care este o tema arhidiscutata, cat despre credinta lui Dumnezeu in om. Vladica aminteste de o povestioara, se pare, de nu prea mare valoare literara, in schimb de mare adancime duhovniceasca. Autorul isi inchipuie sfatul Sfintei Treimi la facerea omului. Dumnezeu Tatal ar fi spus: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra". "Da, dar omul acesta va cadea - zise Duhul -, si Tu, Fiule, va trebuie sa mori pentru El". "Sa-l facem, dar, sau sa nu-L facem?" - a intrebat Tatal. "Sa-L facem" - a zis Fiul. Iata nadejdea pe care si-a pus-o Dumnezeu in om! Acestui Dumnezeu ne marturisim noi, de acesta ne rusinam, pe acesta Il iubim. Daca inca nu-ti poti marturisi pacatul tau preotului, nu deznadajdui, spune-l lui Dumnezeu. Si adauga la acel pacat si toate motivele pentru care nu-l poti marturisi. Sa-i spui lui Dumnezeu toate asa cum sunt, cu simplitate. Sa nu te desparti de Dumnezeu. Poti sa-I spui ca nu e drept cu tine, ca este chiar El vinovat

20 pentru pacatul Tau, poti sa clevetesti macar tot pamantul inaintea Lui, toti preotii si episcopii, dar sa spui totul cu fata catre El si sa nu te linistesti pana cand nu obtii un raspuns de la El. Poate ca, la un moment dat, iti vei da seama ca ceea ce-i spui este o minciuna, poate ca nu. Sa stii insa ca El te va intelege, orice iai spune. Si sa te linistesti. Lui ai voie sa-i spui toate, tocmai pentru a nu ajunge sa te reversi inaintea oamenilor. Dar sa te pazesti a cleveti pe preoti sau pe oricare alt om in fata oamenilor, pana ce te vei linisti desavarsit. Numai lui Dumnezeu sa-i parasti pe toti, ca El te va intelege, El stie toate. Si-n toata vremea, oricat de deznadajduit sau revoltat vei fi, sa nu uiti ca totul nu este decat o ispita, o ispita vremelnica, pe care trebuie sa o infrangi. Va veni si timpul cand o vei putea spune preotului, adica tot lui Dumnezeu, dar cu martor. Nu-ti va parea atat de greu, om este si el, chinuit de ganduri ca si tine, pentru ca, asa cum spune Apostolul Pavel, oare nu "tot trupul geme si suspina cu suspine negraite, asteptand infierea"? Gandeste-te ca acesta nu e decat un pacat neinsemnat, un pacat oarecare. Ca viata s-ar putea sa te arunce, de acum inainte, in niste pacate atat de mari, incat ceea pentru ce te framanti acum sa-ti para fleacuri. Si, daca pe acesta nu-l poti marturisi, cu acelea ce vei face? "Indrazneste, Eu am biruit lumea".

Arta ca monument al despririi omului de Dumnezeu

Ierodiacon Savatie (Batovoi) Arta este ceea ce a neles omul din desprirea sa de Dumnezeu, ea este drama despririi i a nsingurrii noastre. nsingurarea este tema central n art i n afar de asta arta nici nu poate fi conceput. nsingurarea ns este moarte. Eminescu surprinde genial genetica artei: Nu credeam s nv a muri vreodat, venic tnr, nfurat n manta-mi, fruntea mea nlam vistor la steaua singurtii. Iat strigtul, dar i scncetul, lui Adam celui proaspt czut: Nu credeam s nv a muri vreodat! Stupefierea lui n faa morii. Iat arta: nempcarea omului cu moartea, revolta mpotriva ei, suferina din cauza ei, dar i consolarea fr ieire - nvarea pasiv de a muri. Omul abia a nvat a muri, c a i uitat locul lui Dumnezeu n viaa sa. Fruntea sa i-o nal la steaua singurtii. Credem c anume aceast nlare de frunte este arta. Fruntea, ca simbol al nelepciunii i al puterii, nu se mai hrnete din Dumnezeu, ci din sine nsi. Steaua singurtii este mai degrab o proiecie infinit a propriei singurti, o absolutizare a singurtii personale, care devine centru al unui cosmos nemblnzit i disperat. Aceast nou stea, singular i personalizat, elimin, prin importana ei, n cazul dat, toate celelalte stele, devenind, pentru personajul nostru, singurul reper n tot universul, singurul lumintor (Fac. 1, 14-17). Fruntea mea nlam la steaua singurtii. Nu ochii, ci fruntea! Omul bjbie lumina cu fruntea, ca i cu cioturile unor mini amputate. Ochii i-au orbit att de demult, nct el nici nu-i mai amintete de ei, el nu-i mai acord nici o ans de a-i recpta. Ne nchipuim chiar orbitele lui cicatricizate. De aceea el i nal fruntea. Iat arta! Pe care Dumnezeu, "cu moartea pre moarte clcnd", a suspendat-o (ca scop n sine). Cu ce a mpodobit omul steaua singurtii sale? Ce lucru vrednic a numit el, pentru care ar merita s trieti? Noi zicem c merit s trieti numai pentru lucrurile pentru care merit s i mori. Vom vedea ns c pentru artist lucrul acesta nu este un scop, ci o metod. Haosul i moartea face ca scopul s-i piard importana i sensul. Absurdul inund existena, fr scpare. Secolul XX este secolul absurdului, se tie, de la Camus, Sartre, pn la absurdul ionescian i, azi, al unei televiziuni distructiviste. Dar pn a i se fi dat un nume, absurdul a mustit n toat arta universal, fie c este epopeea lui Ghilgame sau Romeo i Julieta, ct i alte opere, fr-ndoial geniale, dar din care Dumnezeu S-a retras. i din acest punct de vedere, oamenii au avut dreptate. Pentru c absena lui Dumnezeu poate s fie doar absurd. Celebrele cuvinte, dei eronat atribuite lui Tertulian, "cred pentru c e absurd" sunt mai accesibile omului secolului nostru dect contemporanilor "demultului" istoric roman. Moartea este ghilotina care uniformizeaz toate aspiraiile noastre, i pe cele nobile i pe cele meschine, fr deosebire. Singurul lucru care ne deosebete este ceea ce lsm n urma noastr. Deosebirea dintre omul religios i omul necredincios st n aceea c primul triete pentru a-i asigura un viitor venicia, iar al doilea pentru a-i asigura un trecut, gloria deart. Viaa acestuia graviteaz n jurul fricii de anonimat. Frica de anonimat este ceea ce l determin pe omul necredincios s creeze. Pe mine mie red-m, zice omul necredincios. Credinciosul zice: Pe mine ie red-m. De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul ntlnirea cu Dumnezeu anuleaz metoda, adic arta. Omul necredincios nu are scop, i de aceea, ceea ce pentru credincios este metod pentru necredincios devine scop. El se nfige n metod ca ntr-o plas de pianjen, o plas pe care tot el a pregtit-o i de aceea o sesizeaz mai greu, ea face parte din el. Arta (de dragul artei!) este neputina de a vedea departe, neputina de a vedea pe Dumnezeu. nepenirea n sine nsui. Toat istoria artei nu este dect o parad a unor oameni complexai. O parad a neputinei. O luare cu asalt a palatului de iarn a contiinei noastre. O revoluie prin care contiina este forat s recunoasc toate aceste complexe (de inferioritate sau de "superioritate", adic de o inferioritate aproape irecuperabil) ca pe ceva deosebit i vrednic de luat n seam. n scrierile sale despre art, Freud i numete pe artiti nebuni pe scen. Pentru c aici are loc o descrcare de complexe, o defulare elementar. Bucuria pe care o resimt spectatorii la o pies de teatru se datoreaz anume identificrii lor cu artistul i coparticiparea la unele sentimente i scene de care n mod normal s-ar ruina, acea team i mil de care vorbea Artistotel (Poetica). La vremea cnd Freud, relundu-l pe Aristotel, fcea aceste afirmaii a-i arta goliciunea n public nc nu era

2 un act de emancipare, ci unul de patologie. Desigur, Freud a fcut ceva "literatur", n sensul pe care l atribuie acestui termen unii poei minori de azi, adic descriind obsesiile organice ale anumitor oameni, cum ar fi "Cazul Dora", de exemplu, dar acestea erau nsemnrile unui medic psihiatru despre pacienii si. Acum aceste autentice tratate de psihiatrie se scriu de ctre autori despre sine nsui. Arta este fenomenul prin care complexele de tot felul suport un proces de nnobilare pn la idealizare. Dup trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se nvrte n jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii, i vede c el, de fapt, este cu mult mai mic dect ateptrile sale. El este ca o strectoare de brnz, care, dup ce a curs zerul, s-a fcut revolttor de mic, rsturnnd toate socotelile celor ce s-au strns s o mnnce. i omul ncearc s scoat din acest bolovan sensuri care s-i sporeasc valoarea. Iau natere criticii i teoreticienii de art. Pentru ce? Pentru a scrie tomuri n care s te conving c la rpa Uvedenrode/ multe gasteropode/ supraponderale/ supramuzicale de Barbu, de fapt, ascunde nelesuri pentru care mintea omenirii nc nu s-a copt, iar pelicanul sau babia lui Urmuz e aa o replic pentru care merit s deschidem o nou epoc? Care s-a i deschis! Dar aceste nimicuri nu sunt nici mcar zerul, din care s-ar mai putea fierbe un pumn de urd, ci, poate, doar ceea dup ce i bag ciobanul iute mna n lapte i arunc. E greu s asiti cum copii de vrst precolar realizeaz, n joaca lor, "opere" crora le lipsete doar semntura unui Shagal sau, de multe ori, Picasso. Atunci cnd Dumnezeu a fost scos din universul spiritual al omului s-a produs o catastrof fireasc, prin care s-a nclcat legea gravitaiei lui interioare. Omul, care este o fiin direcionat natural spre desvrire triete criza insuficienei mijloacelor n raport cu aspiraiile. Fanteziile o iau naintea puterii lui de realizare. Rezolvarea ns nu const n amputarea pornirilor fireti ale imaginaiei creative, dup modelul lui Procust, ci n sondarea infinit a necunoscutului n mijlocul cruia, ca ntr-un ghem de mtase, trim. Necunoscutul, de data asta, este Dumnezeu, anume Acel Dumnezeu care, ce minunat, slluiete n inimile noastre. Era firesc s fie aa, din moment ce, chiar de la cderea sa, Adam se afl ntr-o continu fug de Dumnezeu. Adam, cel care a avut nebunia s se ascund sub o tuf de prezena atotvztoare a lui Dumnezeu poate s se ascund i acum la umbra unui creion. Tradiia patristic ortodox vede n acest act al lui Adam anume o nnebunire, nnebunire pe care acesta a transmis-o tuturor urmailor si, ca unora care am fost n Adam n momentul cderii sale. Arta este reacia lui Adam care se trezete dup acest accident, accident care a fost nu doar al su, ci al ntregului cosmos. Arta este un efort bolnav al lui Adam de a i-L reaminti pe Dumnezeu, efortul de a-i aminti zilele fericirii sale. Aceast ncercare va fi sortit eecului pn n ziua cnd nsui Dumnezeu se va pogor n trupul bolnav al lui Adam i, mbrcnd boala lui ca pe o hain, o va spla n apele purificatoare ale morii, pentru a o ntoarce iubitului Adam. Iat de ce arta pentru vechiul Adam echivaleaz cu hainele vrgate ale ntemniatului, "frunzele", oarecum spirituale, cu care acesta i acoper goliciunea sufletului. Pentru Adam cel nou ns, n care muli au fost cuprini i se cuprind, hainele bolii au fost nlocuite cu cmaa necusut a lui Hristos. Nebunia i boala lui Adam, pe care acesta a simit-o n momentele ascunderii sale sub acea tuf din rai, cu timpul, a devenit focarul principal al inspiraiei sale artistice. Aceasta se susine foarte uor mai ales acum, ntr-un secol n care nebunia a devenit tem central nu doar n arta unor cercuri avangardiste, ci chiar n produciile marilor companii cinematografice. Voi fi mai expresiv dac voi spune c n Rusia, ar cu gusturi retrograde, adic preocupat de teme tradiionaliste, are pe primul loc n top o pies care se cheam "Eu am nnebunit". ntr-o societate n care despre proorocul David se tie dup sculptura lui Michelangelo, credem c ceea ce a avut de suferit este n primul rnd simul realitii. Alienarea personal a artistului se proiecteaz treptat asupra societii i devine alienare colectiv. Mzglelile postmoderniste care zece ani n urm revoltau pe orice om normal, astzi sunt pe toate copertele caietelor i manualelor colare sau lipite ca abibilduri pe frigidere. Ba mai mult, tapetele cu astfel de motive, care imit zidurile sau gardurile mzglite din orae, WC-urile publice, decoreaz n mod normal camerele apartamentelor. Pe maini abibilduri care imit o pat de vopsea scpat din greeal! Nu mai vorbesc de hainele pe care le poart nu numai tinerii, ci i pensionarii. Nu demult orice tnr ar fi considerat o mare ruine s umble cu pantalonii rupi, astzi i-i rupe singur. Nu doar femeile, ci i brbaii se vopsesc ca clovnii. Civa ani n urm s iei cu crnaul n strad era un act de bdrnie, astzi ies i cu cartofii prjii i se mndresc. Sub ochii notri, i cu noi nine, se petrece o alienare total. Trim printre panouri care reclameaz tampoane femeieti i prezervative. Ne uitm cu admiraie cum o femeie n televizor i rade prul de pe picioare sau i gurete cariile.

3 Ne-am cobort n mizeria pe care se ruina s o spun pn i soia soului. Douzeci de ani n urm, acestea ar fi fost scene de comedie franuzeasc, astzi ele sunt viaa noastr. Omul contemporan nu-i folosete deloc propria libertate. Despre ce libertate vorbete omul contemporan, atunci cnd zece ore pe zi se uit la filme n care, prin hohote de rs, i se dicteaz cnd trebuie s rd? Unde e mintea? Unde e discreia valoric? Da, omul a scpat de sub tirania religiei! Arta a nvins, a triumfat asupra religiei! Numai c, la rndul ei, a devenit ea nsi religie, o religie viclean i tiranic, o religie a distrugerii. Trim ntr-o societate tiranizat de art. Artistul, ca erou care salveaz sufletul nctuat de dogmele religioase, este un produs al apusului, al Italiei catolice. Renaterea nu a aprut n Grecia ortodox, de exemplu, cultur care a suferit de antropocentrism pn la cretinare nu n mai mic msur dect cea roman. Ortodoxia nu a asuprit niciodat cultura, ci dimpotriv, a folosit-o n predica sa. E extraordinar n acest sens cuvntul Sfntului Vasile cel Mare ctre tineri, despre felul cum s ne folosim de scrierile eline, din care se vede foarte bine c n condiiile Bisericii canonice sufletul pur i simplu nu are de ce s se elibereze, cci toat libertatea i este oferit. n Ortodoxie nu exist respingere, ci doar selecie. Nu cunoatem n istoria Bisericii Ortodoxe nici un Savonarola. Credem c o ntoarcere att de ostentativ la motivele i idealurile artei romane de pn la cretinare, adic la antropocentrism i erotism, cu scop pronunat demitizant, cum a fcut-o arta Renaterii, a fost cu putin anume n contextul i datorit vieii dezordonate a clerului catolic din acea perioad. Demitizarea s-a produs mai nti n snul aa-zisei biserici, prin nclcarea fecioriei impuse preoilor (contrar nvturii apostolice, care ngduie preotului s se cstoreasc) i prin alte frdelegi, cum ar fi, ucideri, jafuri, vinderea indulgenelor, infailibilitatea papal etc. Iar faptul c Michelangelo picteaz personajele biblice goale este, desigur, o form de parodiere a strii bisericii catolice. Goliciunea este, de fapt, a preoilor. Artitii bat fr nici un fel de scrupule toate idealurile cretine, pentru c au vzut aceasta la preoii i cardinalii catolici. Artitii se revolt, dar nu corecteaz. Pentru c ei nii erau la fel. Ei erau stricai i ateptau prilej bun pentru a-i da fru stricciunii. i ei gsesc acest prilej: lupta mpotriva minciunii. Dar sub masca nobleii ei vor svri rutate, att pentru ceilali, ct i pentru ei nii. S nu uitm ns c aceti artiti ai Renaterii, ct i mai trziu un Rouseau sau Diderot s-au revoltat i au cutat eliberare anume de mentalitatea catolic. Noi ns ne-am nsuit ateismul lor pe nedrept, graie abilitii propagandei ateiste, care s-a strduit s prezinte cretinismul ca pe un amalgam al aberaiilor ntlnite n toate confesiile, confesii pe care Biserica Ortodox le cheam la trezvie. Problema libertii artistice a avut cumva o motivaie n perioada cnd biserica avea putere de cenzur. Acum aceast putere de mult nu mai este de partea bisericii, totui "elibertarea" (anume de o anumit mentalitate dogmatic) continu s traverseze operele unor autori. Ba chiar libertatea creatoare, mai ales a tinerilor talente, se confund i se manifest prin derderea anumitor dogme de credin, prin parafrazri indecente ale textelor i evenimentelor biblice, de neles, am zis, n evul mediu catolic. Dar de cine ne eliberm noi, ortodocii? M refer la oamenii de cultur din acest spaiu, ortodoci prin natere, dar care comit cel mai adesea texte n care sugrum orice urm de cretinism, gndind c fac mari revoluii. Acetia nici scriitori n-au ajuns (ca Marquez, s zicem, care, dei hulete, mcar tie s scrie), dar i cu Hristos s-au certat. Deci, de unde aceast fals sete de libertate? Ca s lupi pentru libertate trebuie mai nti s tii de cine/ce te eliberezi i ce voieti s dobndeti n schimb. Libertatea artistic nu este s ai o editur a ta la care s-i publici toate crile, cu care scriitorii notri i tortureaz soiile, ea e ceva mai mult. De cine ne eliberm? De dogme? Dar de care din ele? De dogma c Dumnezeu este bun, c omul este nemuritor, c acest om, dup chipul Creatorului su, are putere s creeze? Sau poate de dogma potrivit creia omul este o fiin unic i liber, a crui libertate nu st n firea lui Dumnezeu s o ncalce? Libertatea cu care se revolt cei mai muli mpotriva lui Dumnezeu este cea mai bun dovad c dogmatica ortodox nu-i ncalc principiile. Dumnezeu este primul care respect aceste dogme ale libertii. Atunci cnd ne eliberm de dogme, de fapt noi ne eliberm de propria noastr libertate. Dogmele ortodoxe formuleaz nzuinele cele mai nobile pe care le poate avea un om i exprim forma desvrit a gndirii umane. Dac arta postsovietic nu are consistena unui Dostoevski sau Gogol, e pentru c scriitorilor de azi le lipsete trinicia lui Hristos. i Dostoevski i Gogol aveau pe blazoanele literaturii lor monograma suveranului bizantin "ntru care au biruit". Atunci cnd Fericitul Augustin a cunoscut Biserica el s-a ruinat i a zis: Mulumesc ie, Doamne, c ceea ce am hulit eu nu a fost Biserica Ta, ci numai nchipuirea mea greit despre ea.

4 Omul se teme s afle c ceea ce a gndit (i a scris!) el despre Dumnezeu este fals. C Dumnezeu sar putea dovedi a fi bun. Omul se teme s mearg la ntlnire cu Cel pe care L-a vorbit de ru mai nainte de a-L fi cunoscut. Omul e mndru, el se teme s se ntlneasc cu Creatorul. Pentru c el a furat hainele Lui i a mers cu ele la bal. El s-a folosit de numele Lui i a scos bani din banc i a semnat afaceri care nu-i aparin. Omul a fcut datorii enorme i s-a ludat tuturor c este el stpnul. Iar acum el a aflat c Adevratul Stpn l-a chemat la El i omul nnebunete de ruine. El prefer s rmn sub aceast tuf a ruinii sale, stpn peste nite jucrii srace. El i caut motive pentru a se mai reine. El inventeaz minciuni. El se mpotrivete i vorbete de ru pe Stpn. Pentru c el crede c Stpnul l cheam ca s-l mustre. Stpnul ns l cheam ca s-l fac motenitor. Artistul se revolt cerndu-i dreptul de a desena oameni pe hrtie, Dumnezeu ns ne cheam s ne recrem pe noi nine, s zidim o fptur nou. Artistul i cere dreptul de a-i imagina ce este dincolo de stele, Dumnezeu ne invit s ne fac puternici s mutm cerul i pmntul cu voina noastr, cum a fcut Ilie. Artistul i cere libertatea de a bea rachiu de prune la un vernisaj cu femei stafidite, iar Dumnezeu l invit s stea la sfat cu ngerii. Ce ru ne vrea Dumnezeu? Lumea a srcit enorm datorit mentalitii sale artistice. Omul modern sufer de sindromul Midas, totul de ce se atinge se preface n art. Viaa nsi a devenit o art, o art proast. Omul nu-i mai triete viaa sa real, ci o via virtual. El este tiranizat de idei care l smulg realitii. El este hruit de aceste idei, orict de frumoase n-ar prea ele. Dar poate c ele sunt prea frumoase, inutil de frumoase? Nici mcar. Cum frumuseea i scumpetea aurului a devenit blestem pentru Midas, tot aa arta a devenit blestem pentru noi. Cum aurul n sine nu are nici frumusee nici folos, ci numai prin ceea ce se poate obine din el este folositor, aa i arta este fr vreun folos dac nu ne duce la adevr. i aa cum Midas ar fi dat un munte de aur pentru un pahar de ap, tot aa i noi, va veni vremea, cnd nu vom putea schimba toat frumuseea lumii pe o gur de ap vie (Ioan 4, 10) pe care ne-a adus-o Hristos. Fuga de dogm a progresat cu timpul n fuga de cunoatere, aa cum se ntmpl n arta modern, cnd aceasta s-a detaat de filozofie, adic de raiune, i construiete un fals limbaj al emoiilor i sentimentelor. Arta nu trebuie s fie nici ermetic i ocult, cum propovduiesc unii, ci n toate trebuie s fie clar ca diamantul, prin aceasta s-i motiveze dreptul la existen. Caleidoscopul mbttor al emoiilor promovat de arta modern este o reclam fcut unor produse proaste. Emoiile sunt piesele stricate ale sufletului omenesc, suflet care prin natura sa are o alctuire unitar i armonioas. Arta ar trebui s contribuie la realizarea acestei uniti a sufletului, pentru a nu lsa mulimea emoiilor s road ca nite obolani neputincioi dar muli scheletul vieii noastre afective. A tri pe emoii echivaleaz cu a mna o main bun cu benzin proast, n cele din urm strici totul n ea. Aa au sfrit nebuni cei mai muli dintre oamenii geniali care, abandonnd rigoarea raiunii au practicat o art a onirismului i fragmentarismului, purtai de furtuna propriilor emoii. n genere, nici o activitate uman n-ar trebui s fie ndreptat mpotriva cunoaterii. Cunoaterea este cel mai nobil scop la care am fost chemai. Cu ct cunoti mai mult, cu att iubeti mai mult, spunea Leonardo Da Vinci. i ea ncepe de la a te cunoate pe tine nsui. neleptul Socrate, cunoscndu-se pe ct li se putea oamenilor de pn la Hristos a cunoscut c nu cunoate. Eu tiu c nu tiu - iat nceputul nelepciunii, drumul smereniei. Cci dup ce vom descoperi c n noi nu este plintatea cunoaterii, ne vom ndrepta s o cutm acolo unde ni s-a spus c este n Dumnezeu. Iar dup ce ne vom convinge c Dumnezeu este Cunoaterea, l vom aduce n inimile noastre, dup cum El nsui a fgduit. i aa vom ajunge s ne cunoatem cu adevrat pe noi nine, ca fiine capabile de ndumnezeire, ca temple n care a iubit s se slluiasc Dumnezeu, pentru a ne umple de putere i nemurire n veac. Produciile noastre artistice nu sunt dect nite reminiscene umile ale chipului Creatorului Cel Adevrat care se afl n noi, chip a crui lumin n muli din noi "poate s-a stins de mult", dar nu fr ansa de a se reaprinde iari.

Patologicul i demonicul la romantici

monahul Savatie

Romantismul - mod de existen psihic i curent literar A fi romantic- a fi vistor, a fi ndrgostit. Acesta ar fi nelesul brut al noiunii deromantic. Cu acest sens a ptruns ea n vocabularul oamenilor de rnd. Acest sens al noiunii de romantic s-a pstrat i la pturile aa numite mai nalte, n romanele, piesele de teatru i filmele kitch. Mai precis, sensul acesta s-a pstrat i a fost cultivat, anume n aceast form gregar, n filme i romane, pn n zilele noastre. Pare stupid, dar neles banal al romanticului, cel rspndit ntre oamenii obinuii, n accepiunea comun, sa fcut posibil tocmai prin intermediul aa numitor pturi mai nalte, artiti i scriitori. Cci oamenii simpli, nenvai, nici nu aveau de unde s-i nsueasc acest termen, dect de la acetia. Deci, nelesul banal i direct al noiunii de romantic este acela de vistor, ndrgostit. De aici pn la filosofia sofisticat a romantismului nu este chiar att de mult. n fond, a fi romantic nici nu nseamn altceva dect a fi vistor i ndrgostit. Rmne numai s clarificm ce anume viseaz romanticii i de ce (cine) snt ndrgostii? Circul chiar o vorb, care place multora, c, n adncurile sale, fiecare suflet este romantic. Ea are scopul s susin i s ncurajeze pornirile noastre abisale, dar mai ales s scuze cderile care urmeaz lor. Desigur, se zice ca o consolare. De partea opus exist spunerea lui Tertulian, anume c Prin natura sa, sufletul omului este cretin. ns despre aceasta mai trziu. Nu este nou s zicem c romantismul este mai nainte o stare de suflet i pe urm toate celelalte. Romantismul, n istoria literaturii, se nfieaz sub dou aspecte. El apare cercettorului ca un mod de existen psihic i ca un curent literar. Din aceste dou aspecte, primul este cel mai important, fiindc el e neaprat necesar pentru ca romantismul s poat lua fiin. Curentul literar romantic apare numai pe temeiul modulului romantic de existen psihic (Al. Philippide, Cuvnt nainte la Antologia poeziei romantice germane, EPLU Bucureti 1969). Existena psihic nu se exclude nici n cazul celorlalte curente literare i de art. Se tie c toate operele au fost susinute i motivate i de viaa propriu-zis a autorilor. Astfel c nu se poate comenta un text sau un tablou, s zicem, fr recurgerea la amnuntele din viaa autorului. Mai mult dect att, mai ales n cazul autorilor moderni: simboliti, expresioniti, nemaivorbind de suprarealiti i postmoderni, se creeaz impresia c ceea ce nu au putut reda prin mijloacele proprii artei autorii au exprimat i au completat prin propria lor via. Aceast prere este deja prea cunoscut i acceptat. Aa snt excesele i exhibarea lui Baudelaire, care-i vopsea prul verde de dragul aceleiaristocratice plceri de a displcea, cum o numea el; moartea stupid, dar misterioas , a expresionistului Georg Trakl, (Trakl a murit rpus de droguri la vrsta de 27 de ani); exhibiionismul i bufoneria lui Salvador Dali; sinuciderile suprarealitilor francezi care se aruncau n Sena i multe alte fapte, cu totul regretabile. n acest fel viaa autorului devine cheia de lectur, un fel de dicionar, un tlcuitor, ca i un ghid bine informat, care ne duce prin labirinturile ameitoare ale operei, oferindu-ne despre ea informaiile necesare. Dac ne nchipuim poezia ca pe un labirint, atunci autorul care st n spatele ei, tlcuitorul i ghidul care ne d cheia nelegerii este romantismul. Desigur, nu romantismul ca i curent literar, ci anume acea latur a sufletului uman, acel fiecare suflet este romantic. Aceast idee a fost enunat chiar de romantici: Poezia romantic este o progresiv poezie universal. Ea nu poate fi epuizat de nici o teorie. Numai ea este infinit, aa cum numai ea este liber. Specia romantic de poezie e singura care este mai mult dect o specie i e oarecum arta poetic nsi: fiindc ntr-un anume sens orice poezie este sau trebuie s fie romantic (Friedrich Schlegel).Este de prisos s disecm fiecare curent n parte, ncepnd de la simbolism, care se declara pe fa mpotriva romantismului, i pn la postmoderniti, care se cred cu totul biruitori ai sentimentalismului romantic, pentru a depista i a demonstra cele zise de Al. Philippide, care zice c: Tradiia poeziei romantice germane cluzete i determin n adncuri o parte nsemnat, dac nu cumva chiar partea cea mai nsemnat din poezia modern (Idem.).

Columb n cutarea Indiilor Ce este ns acel fiecare suflet este romantic? Ce nelegem noi prin romantism? Cum se face c fiecruia dintre noi cuvntul romantism i evoc pdurea misterioas i tcut a basmului i a legendei n care romanticii au reintrodus omul? C n cortegiul lor apar vraja, enigma, nostalgia, toate formele nvluite ale incontientului? Romanticii au fost descoperitorii incontientului. Vistori, pornii n cutarea Indiilor, ei i-au trimis sufletul spre ara miraculoas despre care povesteau basmele strvechi. Parfumuri, flori smulse, plutind pe ape, vesteau ades corbierilor singurateci apropierea coastei nflorite. Asemenea lui Columb, nici romanticii nu tiau ce aveau s gseasc (Ricarda Huch, Romantismul german, Ed. Univers, Bucureti 1974). Poate c romanticii nu tiau ce aveau s gseasc. ns, aa cum nici Columb nu tia ce avea s gseasc, totui, ceea ce l-a purtat pe el a fost setea de aur i de slav, pe care le-a i gsit. Aurul romanticilor care i-a cluzit i i-a ademenit spre acele trmuri ale sufletului omenesc, n ale cror ape plutesc florile smulse ale cderii noastre, parfumurile cele neltoare ale morii venice, le-a fost asigurat. Ei nii locuitori permaneni ai acestor trmuri, au intuit prea bine aurul slavei grabnice, toat uoara lor mbogire. Ei au gsit n Indiile sufletelor noastre slava i aurul cel cutat. Iluzii familiare Nici unul din procedeele i tablourile descrise de romantici nu contravine firii noastre czute. Dimpotriv, romantismul se muleaz perfect pe toate pornirile i micrile tainice ale inimii noastre. El tie s mbine avntul care ne poart prin tot universul pe aripile iui ale visrii, dar tie s o i tempereze cu nostalgii dulceage dup cele ce nu or s mai fie. Romantismul ne ancoreaz n trecut, acolo unde situeaz acea epoc de aur a omenirii, acel liman al perfeciunii i al armoniei n accepiunea grecilor pgni. Omul pur i armonios al epocii de aur nu a existat niciodat; o iluzie optic a fanteziei omeneti l-a aezat att pe el ct i pe (D)dumnezeul, (Hiperion, n. n.) conceput personal i incontient, ambii de situat, de fapt, la finele istoriei, la nceputurile acesteia (Ricarda Huch). Romanticii i plaseaz idealul lor n zone inaccesibile i ireale: universurile imaginare i viitorul, cu totul supus schimbrii i necunoaterii, sau irecuperabile: cum este trecutul i moartea: i totui rn frumoas i moart,/ De racla ta razim eu harfa mea spart/ i moartea ta n-o plng, ci mai fericesc/ O raz fugit din chaos lumesc [...]. // La ce?... Oare totul nu e nebunie?/ Au moartea ta, nger, de ce fu s fie?/ Au e sens n lume? Tu chip zmbitor,/ Trit-ai anume ca astfel s mori?/ De e sens ntr-asta, e-ntors i ateu,/ Pe palida-i frunte nu-i scris Dumnezeu. (Mihai Eminescu, Mortua est!) Vecintatea haosului existenial nate haosul gndirii Stngcia meditaiilor romanticilor despre moarte i rostul vieii se datoreaz i acestei dezlnuiri a imaginaiei care inundeaz i nbu raiunea. Romanticii fug de luciditate: Se simte aici teama, uoar, de contiin a vistorului care presimte fora sacr, eliberatoare a luminii i care totui fuge de ea (Ricarda Hugh, Idem). Toate aciunile noastre pure snt somnambulice, scria Ritter ntr-o scrisoare ctre Baader n 1807.Ci ns vor rspunde, asemeni lui Baader: tot astfel exist i o poezie mai bun, care alturndu-se gndirii clare o urmeaz i i se supune? Dei romanticii pretind a fi navigatori ai timpului i ai spaiului, dei libertatea lor se vrea desvrit, totui ei rmn ancorai n lucruri obinuite i mrunte, iar efemerul timpului are asupra lor o impresie prea puternic. Aceasta se observ mai ales n meditaiile lor despre moarte. Gndul c vis al moriieterne e viaa lumii-ntregi (Mihai Eminescu, mprat i proletar),nu-i prsete pe romantici niciodat, chiar i atunci cnd descriu moartea ca pe un vis n care totul este mai bun dect n viaa aceasta, idealiznd. Dar poate acolo s fie castele/ Cu arcuri de aur zidite din stele/ Cu ruri de foc i cu poduri deargint,/ Cu rmuri de smirn, cu flori care cnt... (Eminescu, Mortua est!) Absurdul imaginii create de autor e uor identificabil. S ne nchipuim numai ce este a fi ntre nite ruri de foc i cum trebuie s arate acele flori care, fiind pe rmul acelor ruri de foc, totui cnt. S observm ns c autorul n-a vrut s reprezinte aici o imagine infernal, ci tocmai invers: S treci tu prin ele, o sfnt regin,/ Cu pr lung de raze, cu ochi de lumin... Aceast nehotrre i confuzie a romanticilor o surprinde foarte expresiv Ricarda Huch, cnd ncearc s defineasc cuvntul a romantiza: Cuvntul a romantiza care apare des n special la Novalis nseamn cnd a deveni contient, a se face contient,

cnd a deveni incontient, a se face incontient.Astfel de paradoxuri se ntlnesc frecvent n cochetriile filosofice i teoretizante ale romanticilor. nvtura romantic despre moarte, dei plin de contradicii, apstoare, tocmai din pricina neclaritii ei, rmne, totui, cea mai apropiat i mai uor de acceptat de ctre firea noastr czut. Moartea romantic este un ceflexibil. Nu este altceva dect o transpunere a bunurilor i plcerilor pmnteti ntro sfer n care ele doar capt amploare. ntr-un fel, moartea romantic este trecerea ntr-acolo unde dispare i nu mai exist pericolul morii. Ca i cum moartea ar fi eliberarea de moarte:Moartea-i noaptea rcoroas,/ Viaa-nzpuita ziu./ Obositu-m-a fost ziua,/ Somn mi e, seara se las./ Viers de dragoste curat/ Peste patu-mi nal-n ramuri/ O privighetoare-al crei/ Glas i visul mi-l mbat. (Heinrich Heine, Moartea-i noaptea rcoroas). Eliberarea de moartea prin moarte Romanticii snt att de legai de cele pmnteti nct ar vrea s le duc cu ei n moarte. Acea linite venic, fie i greit, pe care o descriu i i-o doresc ei nu i-o pot imagina dect prin intermediul celor pmnteti i trectoare. Venicia romantic conine toate defectele timpului, ea este plin de elemente corozive, trectoare. De aceea ea nici nu este venicie. Mai am un singur dor:/ n linitea serii/ S m lsai s mor/ La marginea mrii;/ S-mi fie somnul lin/ i codrul aproape,/ Pe-ntinsele ape/ S am un cer senin./ Nu-mi trebuie flamuri,/ Nu voi sicriu bogat,/ Ci-mi mpletii un pat/ Din tinere ramuri./ i nime-n urma mea/ Numi plng la cretet,/ Doar toamna glas s dea/ Frunziului veted./ Pe cnd cu zgomot cad/ Izvoarele-ntruna,/ Alunece luna./ Prin vrfuri lungi de brad./ Ptrunz talanga/ Al serii rece vnt,/ Deasupr-mi teiul sfnt/ S-i scuture creanga... Descoperim aici mai toate elementele poeziei/via a lui Eminescu. Lipsesc, desigur, elementele idilice, erotismul, care nici nu-i avea locul aici. Dar innd cont de acea separare care s-a produs n opera poetului, desprind prin poezia Floare albastrlirica sa de dragoste n dou perioade: prima, idilic, incantatorie, jucu (deseori vulgar) i a doua, cea a regretelor, a drmrii mitului, atunci putem zice c chiar toate tristele plceri ale autorului au fost invocate i enumerate n acest tablou al morii sale. Noi nu excludem de aici toat melancolia, dulceaga morbiditate i nsingurarea n care se complceau romanticii. De aceea nu greim cnd le denumim pe acestea plceri. Mai departe autorul ilustreaz cele zise de noi mai sus, adic ideea eliberrii de moarte prin moarte:Cum n-oi mai fi pribeag/ De-atunci nainte,/ M-or troieni cu drag/ Aduceri aminte./ Luceferi, ce rsar/ Din umbr de cetini,/ Fiindu-mi prieteni,/ O s-mi zmbeasc iar./ Va geme de patemi/ Al mrii aspru cnt.../ Ci eu voi fi pmnt/ n singurtate-mi. (Mihai Eminescu, Mai am un singur dor). Acestei viziuni despre moarte i se altur cealalt, mai des ntlnit n opera romanticilor. Este vorba de viziunea indic sau oriental, acea de rentoarcere n eternul haos, n haosul primordialde la care ar fi aprut lumea. Adesea ea este una fals fericit i autoconsolatorie. Alteori ea se amestec sau mprumut de la mitologia greac: Atunci binevenit fii, pace-a lumii umbrelor!/ Voios voi fi, chiar dac acordurile mele/ Nu vor veni cu mine-n adnc mcar o dat/ Voi fi trit ca zeii i nu voi vrea mai mult. (Friedrich Holderlin, Ctre Parce). Mai des, moartea romantic este apstoarea i disperat. Desprirea de lume este dureroas. Atunci, n neputina lor, romanticii, de obicei, neag toate idealurile vieii i resping orice consolare. Atunci ei seamn cu un copil care face palate de nisip. Acesta, dac cineva din ntmplare calc i-i stric palatul nu se pune s-l repare, ci, plngnd cu furie, drm totul cu propriile mini.Dac voi muri obidit fr ca sufletul meu/ S se rzbune pe cei obraznici cu dnsul,/ Atunci cnd, nvins de vrjmaii geniului,/ Voi fi jos n mormntul nemernic,/ Atunci s m uii, atunci nici chiar tu, inim bun/ S nu mai scapi de la pieire numele meu/ i s te ruinezi, tu care-ai fost/ Bun cu mine, - dar numai atunci!// Nu simt eu oare? Vai ie, vai ie,/ Spirit pzitor! departe de tine curnd vor cnta/ Amarnic toate spiritele morii/ Pe coardele inimii mele.// O! atunci ncrunete, bucl a tinereii mele ndrznee,/ Mai bine chiar astzi, dect mine.// . . . . . . aici la aceast pustie/ Rspntie, unde durerea/ Ucigtoare m doboar. (Friedrich Holderlin, Desprire). Sentimentul deertciunii budiste Sentimentul deertciunii i al negrii budiste este tipic pentru Eminescu: Cnd tii c visu-acesta cu moarte se sfrete,/ C-n urm-i rmn toate astfel cum snt, de dregi/ Orict ai drege-n lume - atunci te

obosete/ Eterna alergare... i-un gnd te-ademenete;/ C vis al morii-eterne e viaa lumii-ntregi. (Mihai Eminescu, mprat i proletar). Rentoarcerea n haos este privit ca un mers firesc al lucrurilor. Aa cum zice unul dintre argumentele taoiste, viaa oamenilor se nvrte ntr-un cerc. n cartea despre Tao ntlnim exemplul soarelui care apune spre a rsri din nou, florile care toamna se ofilesc i dispar iar primvara renasc n toat frumuseea lor anterioar . a. Comparaia ar fi covritoare dac elementele comparate ar face parte din aceeai categorie. Aristotel n cugetrile sale cel puin remarcase c n aceast lume exist lucruri nsufleite i nensufleite. El a vzut c plantele i copacii, dei au via n comparaie cu pietrele, totui acestea nu au suflet, n comparaie cu oamenii i dobitoacele. Sfntului Grigore cel Mare clasific cele nsufleite n felul urmtor: De fapt, Dumnezeu atotputernic a creat trei duhuri: unul fr trup, altul n trup dar fr a muri o dat cu acesta i al treilea, care moare o dat cu trupul. Cel care nu e n trup e duhul ngerilor cel ce e n trup, dar nu moare o dat cu trupul, e duhul oamenilor, iar duhul care e n trup i moare o dat cu acesta e al animalelor domestice i al tuturor fiarelor (Grigore cel Mare, Dialoguri despre moarte, Ed. Amarcord Timioara). La orientali i trupul i sufletul odat cu moartea se risipete n tot universul, (sau se dizolv n brahman) revenind la acea stare de nefiin din care a fost chemat. Aceasta i este starea fericit a morii pe care au promovat-o i romanticii. Aceast prere o ntlnim i n dialogul despre moarte a lui Platon. Platon exclude suferina morii prezentnd-o ca fiind absurd, deoarece nu mai poate exista suferin pentru cel ce nu mai exist, iar suferina premergtoare morii, spaima i nelinitea dispar i ele prin trecerea n moartea. Moartea, desigur, presupunnd n cazul de fa nefiina. Cel puin cu mintea, noi putem nelege o astfel de ntoarcere, logic ea este uor de urmrit. Dar acceptnd att de uor posibilitatea ntoarcerii din fiin n nefiin, prin experiena morii semenilor notri, care, prsind fiina, dispar (s zicem n nefiin?), totui, noi nu putem accepta la fel de uor ivirea din nefiin n fiin. S observm c orientalii, cu toat nvtura lor despre fiin i nefiin, niciodat nu amintesc modul, sau cauza concret prin care au fost adui dinnefiin la fiin(cazul Taoismului), iar dac o fac, cum este brahmanismul sau induismul, prin nsi nvtura lor se reduc la absurd. Este uor de acceptat prefacerea a ceva n nimic, dup exemplul lemnului care arde i dispare, ns nu este cu putin s acceptm, la fel de uor, facerea a ceva din nimic. Noi nu avem nici un exemplu n acest sens. ndeobte, induismul nu accept creaia din nimic (Istoria religiilor , Pr. Conf. Dr. Alexandru Stan, Prof. Dr. Remus Rus). Aa numitul haos primordial al orientalilor (el se confund i cu armonia iniial, ca loc al rentoarcerii, diferena dintre ele fiind cu a nevoie de trasat), s observm c nu este o treapt incipient. n hinduismul clasic, anume n Vaiseshika, una din cele ase coli, Lumea material este format din atomi, patru la numr - pmnt, aer ap i foc - , a cror combinaie diferit st la baza multiplicitii existeniale. ns lumea nu este numai materie. n realitate exist nou substane. Pe lng cele patru feluri de atomi materiali mai avem:spaiul, eterul, timpul, intelectul i sufletul. Toate acestea au existat nainte de crearea lumii de ctre Dumnezeu, care nu este o aducere la existen din nimic, ci o combinaie miastr a celor nou substane (Idem). Treapta incipient trebuie s fie nimicul. Iar haosul nu poate fi denumit nimic. Cci ce este haosul? Desigur el este dezordine, dizarmonie. ns ce este dezordinea i dizarmonia? Desigur, necorespunderea unor elemente ntr-un ansamblu dat, lipsa ordinii i a rostului lor. Vedem, deci, c haosul presupune n mod necesar prezena unor elemente, care doar ele, prin inconsecvena i necorespunderea lor s fac posibil nsui haosul. Iar existena deja a elementelor, fie chiar i a celor mai simple, este o treapt superioar nimicului, n care orice posibilitate de existen a ceva se exclude. Deci, noi vom refuza ideea de haos primordial ca loc al nefiinei, socotind-o a fi o afirmaie absurd. i vom plasa nefiina n nimic. Plasnd nefiina n nimic noi rmnem neputincioi. Nou ni se ia orice nelegere a celor ntmplate, de la noi se ndeprteaz orice sens al vieii. Mintea noastr, deprins s cunoasc prin analogie, se chircete n faa nimicului. Citm treptele cunoaterii lui Gautama, fondatorul altei coli din cele ase ale hinduismului clasic, anume Nyaya,care zice n lucrarea sa intitulat Nyaya Sutra: La baza oricrei cunoateri exist patru elemente: perceperea, deducia, analogia i mrturia credibil.(Exist prerea c Aristotel s-ar fi inspirat n logica sa din aceast surs).ns felul n care nimicul se poate preface n ceva nu are similar. Nu a vzut i nici nu va vedea vreodat mintea noastr felul n care nimicul este adus la existen.

Pgni, dar nu atei n boala cea grea a sufletelor lor, romanticii au refuzat s cread. mpreun cu Eminescu, romanticii toi parc ar zice:Eu nu cred nici n Iehova/ Nici n Buddha-Sakya-Muni,/ Nici n via, nici n moarte,/ Nici n stingere ca unii. (Eu nu cred nici n Iehova). Aceast strof, att de citat de majoritatea intelectualilor de limb romn, vedem c, n afar c sun din coad, nu zice nimic. Mai departe autorul scrie: i fiindc n nimica/ Eu nu cred - o, dai-mi pace!/ Fac astfel cum mie-mi pare/ i facei precum v place. Aici poetul parc ar fi fata cea lene din povestea Fata babei i fata moneagului. Totui, poetul nsui are despre sine alt prere. Cu mult mndrie rostete el credina vieii sale:Eu rmn ce-am fost: - romantic. Totui, Eminescu nu clarific, ce rmne el? Dac el rmne ce a fost, iar el a scris Oda n metru antic, care, n treact fie spus, este considerat ca o capodoper, a scris sonete, ca i clasicul Shakespeare, iar acum susine c:Nu m-ncntai nici cu clasici,/ Nici cu stil curat i antic..., atunci ce trebuie s nelegem? Eminescu neag i n acelai timp rmne ceea ce-a fost. Aa ceva poate fi cu putin numai la romantici. Paradoxul, care n mod normal este semn al puinei cunoateri i al slabei gndiri, la romantici devine procedeu poetic. Paradoxul i antiteza joac un rol important, poate cel mai important, ele snt piatra din capul unghiului n arhitectura literaturii romantice. Romanticii le cultiv ca pe nite produse ale unei gndiri superioare i fine. n fond, ele denot nesiguran i neclaritate. Nu intr n scopul nostru s demonstrm pe texte toat puterea acestei afirmaii. Smerita noastr intenie este doar de a reui s aducem la prerea c boala sufleteasc a romanticilor este evident. n cazul multora ea a rbufnit, rpindu-i cu desvrire lumii acesteia nc din timpul aflrii lor n trup. Trist privelite. i poate nu att a o depista pur i simplu, ct pentru a dezvlui ct de ruinoas i jalnic este aceast boal, deloc demn de admiraie i superioar, aa cum o prezint cei mai muli nc i astzi. Prea des, patologicul nsoete sau chiar se identific cu geniul Patologicul capt la romantici un loc aparte n erarhia spiritual. Prea des, patologicul nsoete sau chiar se identific cu geniul. Multe din strile lor, romanticii i le provocau singuri. Deseori ele erau artificiale: Tieck nu a scpat niciodat de slbiciunea de a-i obliga contientul s ia aparena incontientului. Multe din poeziile sale snt un fel de biguieli, de blbieli, nu infantile ci stupide (Ricarda Huch, Romantismul german).Aceasta se vede i la ali poei romantici. Cel mai bine a definit aceast atitudine a poeilor fa de propria lor sntate simbolistul Rimbaud. El nsui fiind un exemplu dureros, zicea pe la 1870 c poetul se aseamn cu unul care i cultiv bube pe fptur. Astzi poeii nici nu pot fi imaginai altfel. Incontientul n care se coborau sondorii romantici prea des s-a ntmplat s fie o min n ruinare. Cei mai muli s-au pierdut acoperii de molozul ntunericului. Multe talente au alunecat pentru totdeauna n groapa anonim a tenebrelor. La nceput, poetul se aseamn cu un melc care i scoate i i retrage cu team coarnele. Poetul se apropie din ce n ce mai mult de abisul incontientului, plcerea nfiortoare a ameelii l ademenete s se aplece peste gura neagr i s priveasc zmislirile i formele clocotitoare din cea, pn cnd un sentiment nespus de spaim l nfioar i l face s se retrag napoi (R. Huch, R. G.). Acest sentiment de spaim devine mai trziu el nsui o surs de poezie. n felul acesta el i capt locul su ntre strile sufleteti descrise de romantici. Uneori i este totui groaz - simmnt fr de care nu ar fi fost un adevrat romantic,scria Ricarda Huch analizndu-l pe Wackenroder, ceea ce se poate zice despre toi romanticii.Astfel, nu este nici o nevoie de a scpa de sentimentul groazei. De multe ori el ddea natere capodoperelor, nu numai romantice, ci i mai trziu, pe cele ale vremurilor noastre. Desigur, el se ntlnete i nainte de romantism, n literatur, dar mai ales n artele plastice din evul mediu (Vezi Frica n occident de Jean Delumeau). ns tensiunea ce o genereaz vecintatea imediat i inevitabil a abisului sap adnc i las cicatrici aspre n modul de gndire i de comportare al romanticilor. Romanticii i cunoteau prea bine starea, ns ei refuzau s o prseasc Romanticii i cunoteau prea bine starea, ns ei refuzau s o prseasc. Ea le era lor sursa cea mai direct de poezie. Schlegel amintete c, dup Pindar, ntr-o veche legend se spune c poetul cnd st
10

pe trepiedul muzelor nu este treaz, iar de pe buze i curge de la sine, asemenea unui izvor, ntreg uvoiul vorbelor.Democrit ar fi alungat din Parnas pe toi poeii lucizi. n fine, Socrate spune n Phaedros: Cel care se apropie de porile poeziei fr s fie posedat de furia muzelor, creznd c arta singur l poate face poet, acela va rmne nedesvrit i nu va intra niciodat n sanctuar; el nsui i poezia celui treaz nu snt nimic alturi de poezia celui furios (cit. de R. Huch). Romanticii concepeau esena patologicului ca simptom al evoluiei incipiente, ca form de tranziie necesar ce se cuvenea salutat cu bucurie. Friedrich Schlegel spunea chiar, fr nconjor, c Jean Paul i este superior lui Sterne n msura n care este mai patologic dect acesta(R. Huch).n privina propriei nebuniei romanticii pot fi considerai ntr-adevr prooroci, ei i-au prezis-o de fiecare dat. Unde-s irurile clare din viaa-mi s le spun?/ Ah! organele-s sfrmate i maestrul e nebun! (Mihai Eminescu, Scrisoarea IV). Geniul poetului surprinde cu nfiortoare tristee portretul apropiatei nebunii. Aceasta este poezia cu care de obicei se ncheie orice volum de Eminescu, dup care urmeaz postumele. Ea surprinde cam toat viaa i moartea trist a poetului. Cu totul rscolitoare aceast poezie. n faa apropiatei nebunii poetul este mai lucid ca niciodat. El i descoper, ca printr-o iluminare, sursa cea negreit a bolii sale. Cu durerile iubirii/ Voind sufletul s-l vindec,/ L-am chemat n somn pe Kama -/ Kamadeva, zeul indic.// El veni, copilul mndru,/ Clrind pe-un papagal,/ Avnd zmbetul farnic/ Pe-a lui buze de coral.// Aripi are, iar n tolba-i/ El pstreaz, ca sgei,/ Numai flori nveninate/ De la Gangele mre.// Puse-o floare-atunci-n arcu-i,/ M lovi cu ea n piept/ i de-atunci n orice noapte/ Plng pe patul meu detept...// Cu sgeata-i otrvit/ A sosit ca s m certe/ Fiul cerului albastru/ -al iluziei deerte. (Mihai Eminescu, Kamadeva). Preocuprile poetului pentru filosofia oriental nu au avut deloc o importan minor n evoluia bolii sale. n Viaa i opera lui Eminescu, George Clinescu amintete c n crizele sale poetul, pe lng c se credea urmaul lui Matei Basarab, se mai credea i zeu indic, care l-a i sgetat cu sgeata-i otrvit. Din nefericire, poetul nu a mai avut puteri ca s se lupte cu propriul demon. Desigur, c la aceasta au contribuit i cei de aproape ai si, care l-au abandonat n dezndejdea sa. Faptul se vede i din scrisorile din acea perioad adresate prietenului Chibici. Tenebrele, umbrele palide, invocate de-a lungul vieii n opera poetului s-au ntrit prea mult n casa inimii i a minii. Iar poetul nu le-a alungat. Cci dac le-ar fi cluzit spre trmul de lumin al contiinei, ele ar fi pierit pe loc ori s-ar fi prefcut n cenu - aa cum tim din basme c se ntmpl - ori raza de lumin puternic le-ar fi prefcut trupul n art. Aa ns, nemaiputndu-se ntoarce, i n primejdie de moarte, ele se fac vampiri i i sug sngele tnr pn la ultima pictur tremurtoare (R. Huch, R. G.). Ferii-v, deci, ochii mei de soare... Romanticii se fereau de luciditate ca de un obstacol n calea imaginaiei i-a poeziei. Ei vedeau raiunea ca pe nite ctue care strng libertatea visului creator. Noaptea e pentru ei un spaiu benefic i cei mai muli dintre ei pot fi denumii fr ezitare nocturni. Noaptea ludat de romantici poate fi att cea concret, cu peisajele ei mirifice, ct i noaptea incontientului: Ferii-v, deci, ochii mei, de soare,/ nvluii n noaptea ce v poart/ alintori, spre rul de uitare. (Karoline von Gunderode, Srutul n vis). Descriind o astfel de stare Wackenroder scria: Cnd rmn mai apoi ascultnd ndelung n linitea ntunecat mi se pare c vd ca n vis cum feluritele simminte omeneti celebreaz amorf spre propria lor plcere, un dans fantomatic ciudat, aproape smintit, cum joac haotic, neruinat i nelegiuit cu o libertate nspimnttoare ca acele necunoscute i misterioase zeie vrjitoare ale destinului. Mai dai-mi doar o var, puternice Zeie,/ i-o toamn, cntecu-mi s-l prguiasc,/ Pentru ca inima mea, hrnit din belug/ Cu-acorduri dulci, s moar mpcat!(Friedrich Holderlin, Ctre Parce). Ct de ieftin i vindeau viaa lor genii romantici! Ei au depus venicia cea druit lor de la nceput n schimbul unei veri i a unei toamne! Inima lor, cas a veniciei, cum a putut s moar mpcat? Cum denumeau ei puternice acele zeie care n-aveau putere s-i izbveasc de pricina tuturor nelinitilor i a groazei lor - moartea?

11

Romanticii nu puteau fi cretini, prin definiie Romanticii nu puteau fi cretini, prin definiie. Totui ei nu erau atei. Deci, ei presupuneau i intuiau o lume i o realitate n afara acestei lumi i realiti. Adevrat este c romanticii i nchipuiau mai multe, prea multe, lumi i realiti. La ei nu este nevoie, ca n cazul ateilor, s li se demonstreze existena unui Dumnezeu. Cum dar a fost cu putin ca cei de la care ne-a rmas cuvntul geniu s nu vad absurdul situaiei lor? Se poate spune c i cretinismul, ca i orice religie, este o chestiune subiectiv i se primete prin credin. ns cum se poate s crezi n orice, numai nu n Hristos, este de neneles. Romanticii au putut s cread n zeie fr s le vad, i s moar mpcai. Rsplata pentru credina lor era infam: doar o var i-o toamn n care inima le este hrnit din belug cu-acorduri dulci. Vedem totui c ei nu au certitudinea c le vor primi i pe acestea, cci le ceresc cu mare umilin. Apare fireasca ntrebare. Dac tot este de ales, cum se poate s alegi o var i nu venicia, cum se poate s alegi, lumea umbrelor i nu lumina cea fr de sfrit, cum se poate s alegi moartea i s nu alegi viaa? n cazul acesta nimeni nu poate spune: unde-i Hristos?, sau ca i Tudor Arghezi: Vreau s te pipi, Doamne, i s urlu, este! Cci tot aa se poate zice: dar unde snt zeiele i zeii? Iari, nu se poate zice: dar unde este certitudinea vieii venice i a rsplii? Cci i simpla idee despre viaa venic i rsplat este mai presus dect toate certitudinile care odat cu moartea, inevitabil, se curm. Demonicul viziunii romantice nu ntrzie s ias la iveal Ah mierea buzei tale am gustat-o/ A buzei tale coapte, amorul meu:/ Zpada snului eu am furat-o,/ De ea mi-am rcorit suflarea eu;/ Ah, unde eti, demonico, curat-o,/ Ah, unde eti s mor la snul tu! (Mihai Eminescu, Ah, mierea buzei tale). Demonicul viziunii romantice despre via i moarte nu ntrzie s ias la iveal. n spatele acelei:De mi-i da o srutare,/ Nime-n lume n-a s-o tie,/ Cci va fi sub plrie -/ -apoi cine treab are!(Floare albastr)se ascunde tot tragismul sfritului. Poetul i d seama c sub plrie de moarte nu se va ascunde. -apoi dispare tot... -apoi, -apoi/ Simt nc gndul tu iubit, femeie,/ -apoi nu vom mai fi nimic... noi doi. // (... ) ncet, ncet... s ne culcm n racl,/ ncet de pe pmnt ne-om furia./ O, stinge a privirei tale facl,/ nchide ochii ti... aa, aa;/ Ce bine e s dormi adnc n racl,/ S dormi adnc, s nu mai tii ceva. (Ah, mierea buzei tale). Motivul raclei se ntlnete frecvent n opera lui Eminescu: O racl mare-i lumea. Stelele-s cuie/ Btute-n ea i soarele-i fereastra/ La temnia vieii. Prin ele trece/ Lumina frnt numai dintr-o lume,/ Unde n loc de aer e un aur;/ Topit i transparent, mirositor/ i cald... (Demonism). Demonismul strbate din chiar vorbele care se vor de alint: Ah, cum nu eti, s-i mistuiesc viaa (...)/ S-i sorb lumina pn ce-or fi de ghea/ Frumoii-i ochi - s-i devastez aa/ Tot ce tu ai frumos... o, m nva/ S te ucid cu respirarea mea! De fapt, poetul nu nconjoar, cnd zice: Ah, unde eti, demonico, curato... (Ah, mierea buzei tale). Sau: Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eti sfnt prin iubire,/ i ador pe acest demon cu ochi mari, cu prul blond. (Venere i Madon) Demonismul romanticilor nu este ntmpltor, ci i are un suport nu numai teoretic, ci i practic. nclinarea romanticilor spre ocultism o identificm cu uurin n opera lor, cum este i cazul prozei lui Eminescu Srmanul Dionis. Delirul, la care romanticii recurg n scrierile lor, ca la un procedeu comod de a-i transpune aciunea dintr-un registru n altul, din real n fantastic sau dintr-un timp n altul, este i el un produs al demonicului. Iat ce zice Richarda Huch despre unul din ntemeietorii i teoreticienii romantismului german: Din aciunea reciproc ntre contient i incontient izvorte magia. Urmnd riguros consecinele propriei sale gndiri, Novalis a determinat pur teoretic ceea ce azi numim hipnoz. Stpnirea involuntarului prin contient i era o dogm. De fapt, Ricarda Huch, fr s fie nici pe departe o apologet a cretinismului, spune n aceeai carte: Incontientul este ca i noaptea mngierea i totodat spaima omului. Incontientul este demonicul. Lauda demonului se face n modul cel mai clar i direct Lauda demonului este un scop deloc de neglijat, att n poezia lui Eminescu ct i a altor romantici. Cel puin n cazul nostru ea se face n modul cel mai clar i direct, ntr-un cadru ce s-ar vrea cretin. Atunci cnd poetul descrie sau folosete scene din Evanghelie, o face ntr-un mod cu totul satanic. Iat o strof ce
12

ar trebui s nfieze Naterea Mntuitorului, pe care o citez cu anevoie: Dar pe pagina din urm, n trsuri greoaie, seci, / Te-am vzut nscut n paie, faa mic i urt,/ Tu, Christoase-, o ieroglif stai cu fruntea amrt,/ Tu, Mario, stau tcut, eapn, cu ochii reci! (Dumnezeu i om). Este vorba i de poezia nger i demon. Eminescu prezint un nger aprinzndu-se de poftele cele neruinate pentru un demon cu fruntea trist. (Vezi i Cezara).Ea-l vede micnd poporul cu idei reci, ndrznee/ Ce puternic e - gndi ea, cu-amoroas dulce spaim;/ El prezentul l rscoal cu-a gndirilor lui faim/ Contra tot ce grmdir veacuri lungi i fruni mree. Mai departe autorul desfoar imaginea unui demon-bun care vrea s fac dreptate n lume, iar Dumnezeul cel ru nu-i permite. Cznd ntr-o grav erezie Eminescu, crezndu-se mai milostiv dect Dumnezeu, ar vrea s-l mntuiasc pe demon. Nu mai intru n amnuntele, pe care este cu neputin a le scrie, cele ce se neleg la sfritul odiosului poem. Cert este c Eminescu nu a avut niciodat nici cea mai mic nelegere pentru cretinism i idealurile cretine. Dar nu trebuie s ne ducem prea departe. S ne oprim numai la capodopera lui Eminescu - Luceafrul i toate celelalte cuvinte vor fi de prisos. Un poem similar ntlnim n romantismul rus la Lermontov, care iari este capodopera artistului. Poemul rusului se intituleaz direct Demonul. Amndoi autorii fac n opera lor apologia cea mai fi a demonicului. Nu este cazul s niruim calitile pe care le preamresc poeii la eroul lor. Cel puin Luceafrul cred c este prea bine cunoscut tuturor. Nu spun nimic deosebit dac voi aminti c n spatele Luceafrului/Demon stau nsui autorii. Acesta este chiar idealul romantic. Aa s-au visat romanticii n nenelepciunea lor, precum lucifer. Rebeli i vistori, venic tineri, nfurai n mantie, ei colindau trmurile cele nelimitate ale imaginaiei, mbtai de propria dezlnuire. Pn n cele de pe urm ei au considerat aceast dezlnuire ca pe o cucerire proprie, meritul pentru care i-l asumau cu mult orgoliu. Bieii romantici se adnceau n lrgimile cele fr de capt ale ntunericului, amgindu-se cu jalnicul i meschinul gnd c ar fi rpit lui Dumnezeu mai mult libertate dect ar fi binevoit El s acorde oamenilor. Dureroas, trist privelite. Fpturi preaiubite care se ridic mpotriva Fctorului i Domnului lor. Ct de jalnic a sfrit lupta lor: A muri fr speran! Cine tie-amrciunea/ Ce-i ascuns-n aste vorbe? - S te simi neliber, mic,/ S vezi marile-aspiraii c-s reduse la nimic... (Mihai Eminescu, nger i demon). Ce este aceea libertatea romanticilor? Privii la libertatea romanticilor. Ce este aceea libertatea romanticilor? Libertatea pe care o are oriicine. Libertatea pe care am dobndit-o cu toii n urma cderii noastre. Cu totul nebuni, romanticii chiar au crezut c fac ceva deosebit, chiar au crezut c duc o lupt! De fapt, ei nu au fcut dect s alunece ca nite coji n uvoiul cel tumultuos al slbiciunii i al neputinei. Ce jalnic este pieirea speranei din inimile lor! Ct puin brbie n relaiile lor interumane, ct neputin! Alunecnd cu mult disperare n spumele cele ntunecate ale morii, ct de cumplit au tras ei dup sine pe toi acei care i-au ciulit urechile la sunetele dezndejdii lor. Ca i sirenele cele pierztoare din miturile pgneti strbat din apele tulburi ale operei lor sunetele ucigae pn azi. Cine va alerga ntr-acolo mbtat i ndrgostit, cine-i va ngropa picioarele n nmolul morii? Bietul ndrgostit, vai lui cnd va cuprinde-n brae sirena cea cu chip frumos, dar numai jumtate. Vai lui c frumuseea chipului va spori necontenit pofta lui, iar coada cea zvort a sirenei nu-i va ngdui s i-o satisfac. i i va pierde el atunci orice cinste i brbie. i va fi el, cum zice Sf. Ioan Gur de Aur ca un eunuc ce strnge n brae fecioar i suspin. Aa au fost romanticii n opera i n viaa lor. De multe ori binevoitori n intenii, ei au pricinuit rni grave celor din jur, dar mai ales lor. Ct de aproape este uneori sensibilitatea cea mare a romanticilor de porile adevrului. De multe ori, ca gzele de noapte ce se nvrt la lumina felinarului, romanticii ddeau trcoale adevrului. ns patimile i mndria lor care se depun ca un pmnt pe ochiul minii nu i-au lsat s vad raza ce duce, ca firul Ariadnei, la Soarele Dreptii. Dezamgii pentru o clip de propriile aspiraii, vznd toat puintatea i nimicnicia idealurilor lor, fiina lor plin de sensibilitate ei i-o goleau pentru puin vreme de toat otrava amgirii. Dar neavnd cu ce s umple golul creat, pe care numai Dumnezeul cel adevrat poate s-l umple, ei se ndreptau cu toat dezndejdea spre spaiile singuratece, ferite de glgia orgoliilor, n pdurile i cmpiile copilriei sufleteti: Ai disprut, iar eu, rmas
13

stingher,/ Priveam cum pieri, n strluciri divine,/ i prsit, pdurilor m-am plns. (Ludwig Tieck, Prima ntlnire). Romanticii cutau s compenseze divorul de Dumnezeu prin evadrile n natur Aa este i nostalgia dup puritatea copilriei a lui Eminescu din poezia O, rmi. Sau ct de mictoare este revederea poetului cu codrul, n faa cruia poetul i descoper toat micimea i scurtimea vieii sale omeneti. Oare nu nlocuiete codrul n cazul dat divinitatea? Desigur, este vorba de o idolatrie subtil. Poetul atribuie codrului i munilor acea trstur a veniciei, de statornicie i blndee, de care el nsui se simte privat. Ct de expresiv strbate blndeea i mrinimia codrului milenar din chiar forma de adresare pe care o folosete poetul. Poetul se adreseaz cu diminutive: Codrule, codruule... Ce sincer este intenia poetului. Vocea lui este blnd i curat, nu are nimic din vocea din poeziile citate. Att aceste poezii ct i altele de aceeai factur pstreaz n ele fiorul cel bun al poeziei populare. n preferina romanticilor pentru folclor Eminescu a avut fericirea de a se nate n mijlocul unui popor cretin ortodox. Dei multe motive ale folclorului romnesc, chiar spaii ntregi, snt fr ndoial pgne, totui ortodoxismul care a fost atta vreme credina neamului nu a putut s nu-i lase amprenta binefctoare. Sensibili, uor de impresionat, predispui s absoarb totul n aceast via ca un burete, romanticii, n cazul dat Eminescu, a fost benefic influenat de latura luminoas a folclorului naional. Pe plan emotiv poeziile lui devin perfect echilibrate, autorul nu mai comite meditaii obscure. Totui, Eminescu nu a trecut dincolo de acest hotar. * Romanticii au inversat lucrurile i, orbii de propriile patimi, au atribuit ntunericului caliti izbvitoare, iar lumina, care i certa pentru nepriceperea i orbirea lor, cu ngmfare au socotit-o vrjma scopurilor lor. Este o eroare a majoritii artitilor moderni c au nceput s-i populeze contiina cu forme ale lumii subterane, ncercnd s fac astfel din lumea de sus un trm al ntunericului, n vreme ce ei de lumin au nevoie mai mult dect orice (R. Huch). Noi toi parc am fi nite copii, care, trezii din somn i fiind orbii de strlucirea becului strig: stinge-o, stinge-o. Ca i copiii, noi nu avem rbdare s ndurm scurta usturime a razelor, ca mai apoi s vedem bine n lumin, ci ne ntoarcem pe o parte i, lenevoi, ne adncim mai departe n somnul negru al irosirii noastre. nainte de a adormi pentru totdeauna cu somnul necunoaterii, cei ce vom refuza Lumina, s ne ntoarcem la zilele copilriei noastre i-n ntunericul nopii ce se va lsa s ne gndim la noaptea care a czut n cele din urm i peste mintea cea frumoas a poetului nostru mult iubit. i-ntotdeauna cnd zicem aceast poezie s fim cu gndul la tristul lui sfrit, care putea s fie altfel: Somnoroase psrele Pe la cuiburi se adun, Se ascund n rmurele Noapte bun! Doar izvoarele suspin, Pe cnd codrul negru tace; Dorm i florile-n grdin Dormi n pace! Trece lebda pe ape ntre trestii s se culce FIE-I NGERII APROAPE, Somnul dulce! Peste-a nopii feerie Se ridic mndra lun, Totu-i vis i armonie Noapte bun!

Oratorul lui Eugen Ionesco pe care l ateptm

n Scaunele lui Ionescu, chiar n scen de nceput, Btrnelul, ieind la fereastr se apleac n afar i plnge, zicnd c e orfan. Atunci cnd citeam aceast pies, credeam c e nc o mostr exemplar a absurdului i umorului ionescian. Cci eu credeam c btrnul deplnge prinii si biologici. E ceva ciudat i nostim ca cineva s realizeze c a rmas orfan de nite prini de la a cror moarte s-ar fi putut mplini poate chiar i 50 de ani. Btrnica l consola. S ne nchipuim acea locuin lacustr pe care o descrie autorul, suspendat n golul dintre veacuri, i pe cei doi btrni, zicndu-i unul altuia vorbe de consolare. Doi orfani.
14

Ei aranjeaz scaunele pentru oaspei. Oaspeii lor sunt primarul, mpratul etc. Dar cel mai important este, desigur, Oratorul. Acesta va povesti viaa btrnului, va face un bilan. Btrnul a angajat acest orator s sistematizeze, ntr-un fel, ceea ce el nsui povestea foarte jenant, ca un copil ludros i bolnav, iubitei sale btrne. Impresia creat este c btrnul toat viaa lui n-a fcut dect repetiii pentru a se prezenta ct mai mare n faa iubitei, iar acum s-a decis s se descopere lumii ntregi. De aceea el invit la el persoanele cele mai importante din ora. Dar el nu este un ludros caragialesc, nu e un conul Leonida, care provoac rsul i o uoar simpatie i ngduin. Btrnelul lui Ionescu este tragic el nu se laud pentru a se preamri, ci doar pentru a-i motiva cumva trecerea lui prin istorie. El se afl ntr-un delir de ndreptire, trindu-i ntr-un mod deprimant propria inutilitate. El, care a fost ef de scar-ef. n ce fel l ateapt btrnul pe Orator? Btrnul este curios. El sper s aud lucruri noi despre propria sa via, lucruri necunoscute, care ar putea s dea o explicaie ntregii sale viei, un rost. Oratorul este chiar sensul vieii sale, pe care btrnul sper s-l cunoasc. Scena goal s-a umplut de scaune. Pe ele stau oaspeii - iluziile, iluzia de mprat, de primar, iluzia de oaspei. Cei doi btrni se grbesc s aduc noi scaune noilor oaspei-iluzii. Btrnii sunt entuziasmai, fericii, ei uit chiar c sunt btrni... Oaspetele nostru este poezia, literatura cultura n general, modul nostru de activitate. Oaspetele nostru este orice idee ce ne nflcreaz, fie ea a artistului sau a omului de tiin. Oaspetele nostru este chiar scopul vieii noastre pe care ateptm s-l ntlnim. Scena noastr este chiar propria viaa - istoria. Scaunele ns sunt romantismul, simbolismul, suprarealismul, fascismul, comunismul idealurile i preocuprile noastre de moment, schimbtoare. Iar noi suntem orfanii care le mut cu repeziciune, zmbind i roind. Dragostea pentru Dumnezeu va nate fapte bune. Iar ele sunt pmntul pe care Dumnezeu, Cel ce are cerul ca tron, i l-a fcut aternut al picioarelor Lui (Mt. 5, 34-35). Ct de curat ar trebui s fie acel pmnt! Orice fapt bun este asinul pe care Dumnezeu trebuie s intre n Ierusalimul sufletelor noastre. Noi suntem ramurile care sunt aternute la pmnt, pe care va clca mnzul pe care ade Hristos. Aa trebuie s fie toat fapta noastr, oricare ar fi ea. Iar noi s ne lsm aternui ca ramurile din minile copiilor: iar alii tiau ramuri din copaci i le aterneau pe cale (Mt. 21 8). Aa s fim i noi n minile minii noastre, ca ramura de finic pe care mna unui copil o aternea n calea lui Dumnezeu. Aceasta nseamn s dorim binele. Altminteri mintea noastr rmne n continuare btrnul orfan ce se apleac n afar, pe care btrnica-inim l consoleaz. Ce i aduce ea drept consolare? C el a fost eful blocului (al unei organizaii? al unor prieteni? a sine nsui)? C a avut o via captivant? Ce nu va zice biata btrnic pentru a-i liniti iubitul orfan? ns i ea va rmne neputincioas n faa mueniei Oratorului, care e nsui Rostul vieii. Sala s-a umplut de oaspei. Au venit toi, i mpratul i primarul i chiar mai muli dect se ateptase. O ateptare plin de emoii, n care se ivete nsui Oratorul. Toi ard de nerbdare s-l asculte. Punct culminant al piesei, extrem de tensionat i cu totul imprevizibil... Dar... Oratorul tace. Gnguitul i gesturile sale exprim neputin. Iat, faa i se chircete de parc i-ar cere scuze i lacrimile coboar din ochii lui. Ce i vom spune noi spre consolare? Cci, iat, i el este orfan. Nici primarul, nici ministrul, nici mpratul nu vor putea smulge de la el nici mcar un cuvnt. El este mut. i plecnd ei, iat au adus la El un om mut, avnd demon. i fiind scos demonul, mutul a grit (Mt. 9, 32-33). Ce va gri Mutul-Orator - contiina noastr cea vindecat de Hristos? Cu adevrat, ea nu ar mai avea nevoie de cuvinte i ar fi putut s rmn mut n continuare, fr s o simt... Iat c noi umblm cu scaunele de colo colo iar oaspeii-iluzii nu nceteaz de a veni. Oratorul ateptat, cnd va veni n cele din urm, dac va fi mut, cum vom afla dac e mut din natere sau tace, pentru c vede c nu are cui s spun?

15

Predicatori n Areopag
(Adevrata atitudine a Bisericii Ortodoxe fa de cultura profan) monah Savatie (Rev. Ekklesia)

Omul este muritor. Iar asta l determin s fie selectiv. Necorespunderea dintre mulimea izvoarelor de informare existente i scurtimea timpului pe care l are la ndemn l oblig pe om s renune la unele n favoarea altora. Dar, chiar dac am presupune o infinitate de timpuri dup care omul ar trebui, n cele din urm, s moar, selectivitatea, care poate nu ar mai prea att de stringent n privina cantitii, s-ar cere, totui, n cazul calitii. Aceasta ns n msura n care ntreaga via pmnteasc a omului este privit ca un urcu continuu, potrivit credinei ortodoxe, spre desvrirea eshatologic, n condiiile unui univers restabilit. Acest spirit selectiv despre care vorbim (numit de Sf. Prini dreapt judecat) este el nsui o stare suficient de avansat a omului ntru desvrire, deoarece deja presupune o experien prealabil a unei relaii corecte i armonioase cu Dumnezeu, prin ndeplinirea poruncilor Lui, pentru care omul se face primitor al darului cunoaterii binelui i rului. Acest dar nu poate fi nsuit mpotriva voii lui Dumnezeu (Facere 3, 5). Totui, omul, ca chip i asemnare a lui Dumnezeu ntrunete n chip firesc, ntr-o stare latent, cunoaterea binelui i rului, care strfulgereaz, cel puin haotic, orice activitate a sa. De aceea, scntei a acestei cunoateri se pot desprinde chiar i din tradiiile culturilor pgne, care nu snt dect nc o dovad a desvririi Creatorului ce se citete pn i din exemplarele cele mai puin perfecte ale fpturilor Sale, dei acetia au abandonat voit Sursa desvririi lor. Identificarea acestor mostre de adevr n tradiiile pgne, spre a le transcende, transformndu-le n preludii stngace ale mesajului hristic, este un act de iubire, pe care ni l-a i artat Sf. apostol Pavel n predica sa din Areopag. Cretinismul nu a respins, ci a folosit n predica sa tot ce s-a putut din culturile pgne, mai ales din cea elin i roman. Mitologia acestor popoare s-a transformat n surs de simboluri cu coninut cretin, ceea ce se vede foarte bine din arta catacombelor. n general, toat teologia ortodox s-a zidit pe terminologia filosofiei pgne eline iar autori precum Platon i Aristotel erau vzui ca nite pregtitori ai propvduirii mesajului cretin, netezind minile pentru a primi vestea despre viaa de dincolo, despre virtui i imperfeciuni, despre o rsplat viitoare: fericire pentru cei virtuoi (care la Platon erau filosofii) i chinuri pentru cei lenei. Pentru aceasta ei erau reprezentai n frescele bisericeti, cum se pstreaz i pn azi n Soborul Vasilii Blajeni din Kremlin i n alte pri. Teologia trebuie s aib expresie universal. Nu este doar un simplu accident faptul c Dumnezeu a plasat Prinii Bisericii ntr-un context grecesc; nevoia de claritate n filosofie i de profunzime n gnoz i-au obligat pe acetia s purifice i s sacralizeze limbajul filosofilor i al misticilor, pentru a conferi mesajului cretin, care include tradiia iudaic, dar o depete, caracterul su atotcuprinztor i universal1. Areopagul n care a propovduit apostolul Pavel nu s-a surpat, ci doar a cptat alte forme, poate mai subtile. Creznd c i-a ngropat idolii la ndemnul lui Nietzsche, lumea n care trim i-a ridicat alii n loc, fcndu-se pe sine obiect de nchinare. Societatea contemporan, care nu se mai nchin ploii i soarelui stiihiilor naturale, se nchin n schimb altor stihii culturale. Ea se hrnete din operele i personajele-literare-himer care i-au asaltat vocabularul i sistemele valorice, personaje i opere pe care se sprijin popoare ntregi, ca un pmnt pe balenele strvechi. Termeni ca apolinic i dionisiac2, complexul Oedip3, sau expresii precum: rs mefistofelic4, atitudine rimbaldian5 . a., codific limbajul societii moderne i mai ales postmoderne (ca perioad cultural) ntr-un mod artificial. Pentru a se face neles i pentru a putea nelege, omului nu i mai este suficient cunoaterea limbajului curent, ci are nevoie i de cunoaterea acestor simboluri i parole, care nu snt dect un metalimbaj, care devine accesibil doar iniiailor. Faptul se resimte puternic mai ales n operele poeilor postmoderniti, unde livrescul eclipseaz i sufoc realitatea, iar citatele i calambururile care mpresoar textul intertextualitatea devine un criteriu de valoare.

16

Aceeai situaie era i n Atena din perioada apostolului Pavel, frnturi din piesele de teatru i poemele vremii erau pe buzele tuturor. Apostolul Pavel le folosete n predica sa. i n acest sens putem vorbi de intertextualism la apostolul Pavel, n sensul atribuit de estetica postmodernist. De exemplu: Tovriile rele stric obiceiurile bune (1 Cor. 15, 33), este o fraz din comedia lui menandr, iar atunci cnd i mustr pe cretani: cretanii snt pururea mincinoi, fiare rele, pntece lenee (Tit 1, 12) Apostolul o face cu cuvintele poetului Epimenide. n vestita predic din areopag, Pavel citeaz din poetul grec Aratos din Soloi. De fapt, acesta era un manual de astronomie n versuri. El ncepea cu imnul lui Zeus, din care Apostolul a folosit un vers, pentru ca, reieind din el, s dea o concepie corect despre Dumnezeu: cci a Lui neam sntem (Fapte 17, 28)6. Noi trim n mijlocul altarelor unor idoli subtili, crora le jertfim ntreaga noastr contiin, ntreaga libertate cultura cu formele ei. n fiecare scorbur e aezat un zeu, dup cum scria cu adevrat regretatul Stnescu7. Ca i atunci, Dumnezeul nostru Iisus Hristos este un Dumnezeu necunoscut, pe Care trebuie s-L facem cunoscut. Cci, ca i atunci, toi... nu-i petrec timpul dect spunnd i auzind ceva nou (Fapte 17, 21). i, de aceea noi, stnd n mijlocul areopagului culturii universale ar trebui s tim a zice, precum a zis apostolul Pavel elinilor, popor de homosexuali: Brbai... n toate v vd c sntei foarte evlavioi, cci strbtnd cetatea voastr (istoria culturii universale) i privind locurile voastre de nchinare (operele i personajele celebre), am aflat i un altar pe care era scris: Dumnezeului necunoscut. Deci, pe Cel pe Care voi, necunoscndu-L, l cinstii, pe Acela l vestesc eu vou (Fapte 17, 22-23). Ortodoxiei i este strin spiritul inchiziiilor. i poate aici este nceputul deosebirii dintre Ortodoxie i romano-catolicism. Ortodoxia nu se teme s afle lucruri compromitoare despre sine, de aceea nu interzice credincioilor si s cerceteze chiar i izvoarele ostile ei. Deoarece, (i iat un exemplu de adevr fr voie, aparinnd lui Leonardo Da Vinci), cu ct cunoti mai mult, cu att iubeti mai mult. Pn i scrierile pgne pot fi o surs de binecuvntare a Unicului Dumnezeu, pentru cel care caut aceast binecuvntare. S ne aducem aminte de vrjitorul Valaam, care fiind pltit s blesteme poporul lui Israel, n loc s-l blesteme l-a binecuvntat (numeri 22-23; Iosua 13, 22; 24, 10). n acelai mod, orice oper de origine pgn cu caracter evident anticretin poate fi transformat n surs de binecuvntare. Mai n glum, mai n serios, cretinul trebuie s tie cum s oblige dracii ca s-L slavosloveasc pe Dumnezeu. n acest sens tradiia ortodox ne povestete anecdote captivante din vieile Sfinilor, cum ar fi cazul Sf. Ioan al Novgorudului care a zburat pe drac pn la Ierusalim ca s se nchine la mormntul Domnului i altele ca acesta. Foarte muli, fr s fi citit mcar romane, cred c vor putea citi scrierile Sfinilor Prini. Abandonarea romanelor nu trebuie fcut la porunc, deoarece nu exist o astfel de porunc, ci din convingere. ntr-un cuvnt, trebuie s citim attea romane nct s ni se fac lehamite. De ce se zice c chiar i slvitul Moise, a crui nume naintea oamenilor era foarte mare din cauza nelepciunii lui, mai nti i-a antrenat mintea cu tiinele egiptene, i pe urm a purces la contemplarea Celui ce este. Dar asemenea lui n timpuri mai trzii despre neleptul Daniil se povestete c el n Babilon a nvat nelepciunea haldeilor i abia dup aceea s-a atins de leciile Dumnezeieti. Acest sfat a fost lsat tinerilor nu de oricine, ci de un mare ascet i nvtor al Bisericii, Vasile cel Mare. Iar despre Sf. Grigore Teologul se spune c observnd c Apolinarie (ereticul) a scris multe cri n versuri de diferite msuri, i cu acestea izbutea s atrag pe muli la erezie, ca om nvat, a gsit cu cale s ntrebuineze timpul de linite i de rgaz... scriind acele buci n versuri. [...] Mai degrab s vedem, cum a eludat acest fericit brbat acea lege stranic a tiranului (Iulian), dup care nu era ngduit cretinilor s se adape la izvorul tiinei profane? Iat cum: A-nceput s alctuiasc el nsui versuri epice sau iambice i elegiace, trimetrice sau i alte forme i msuri de versuri, obinuite n tragedie sau n comedie, cultivnd toate stihurile, nct mai c n-a rmas nici o form literar, care s nu se gseasc n crile sale. Negreit, el a folosit toate aceste forme literare n scopuri pioase, fie ludnd virtuile i curia trupeasc i sufleteasc, fie alctuind tratate teologice i rugciuni scrise n versuri; apoi s-a ferit cu totul de obscenitile i frivolitile care se gsesc n miturile i povestirea minunilor zeilor pgni, dup cum se i cdea; dar a izbutit s dea totui

17

cretinilor nvturi pline de nelepciune, nct nu i-a atins deloc scopul legea nebuneasc a mpratului necredincios, care privea cu ochi ri cultivarea cretinilor...8. Sentimentele general umane este bine s le educm i prin lectura unor cri laice cu mesaje corespunztoare, ele fiind mai potrivite strii oricrui om nc nenduhovnicit. Ele au doza necesar de sentimentalitate prin care comunic sufletul nc ne desptimit, pentru c nu oricine poate citi dintr-odat i fr daun scrierile Sfinilor Prini, adic fr a se batjocori de ctre diavol prin luarea asupra lor a unor nevoine peste puteri, fie cznd n mndrie pguboas, fie n dezndejde din cauz c nu pot mplini cele citite n felul acesta muli i dezechilibreaz nu numai viaa personal, ci i pe a celor din jur. Se tie c Sfinii de la Optina recomandau mirenilor s asculte muzic simfonic, n prima faz, pentru a-i ascui sufletele. Numai omul care a dobndit darul rugciunii tie de ce nu mai citete poezii i romane, ceilali ns o fac fie din lene, fie din ngmfare, socotindu-se mai avansai duhovnicete dect snt ntr-adevr. Este mai degrab o form de a-i scuza propria incultur i lene, cci unii ca acetia nu numai c nu citesc cri laice, ci nici mcar pe cele bisericeti, sub pretextul c se roag. Cuvntul acesta este bun pentru mireni, care, trind n lume, se cuvine s se educe pe sine i pe copiii lor, ca s nu fie prilej de sminteal i de poticnire pentru cei slabi. Iar dac vor s fie doar rugtori, s se clugreasc, cci clugrii cu adevrat nu mai au nevoie s citeasc din crile lumeti, dect la nevoie, i atunci pentru a folosi pe alii, n scopuri misionare, nu duhovniceti. Pentru veacul acesta v-a sftui scrie Sfntul Vasile cel Mare, adresndu-se tinerilor s v agonisii cluzire, nelsnd, cum zice proverbul, nici o piatr nemicat, numai dac aceasta v va aduce vreun folos. Pietrele la care se refer Sfntul snt, desigur, tiinele i artele lumeti, care creeaz o privelite deloc necuviincioas pentru sufletul care se mpodobete cu ele, fiind precum frunzele pentru pomul cu road, iar roada este adevrul, Carele este Hristos, pe Care trebuie s-l avem n inimile noastre nti de toate9. Desigur, mesajul cretin nu are nevoie s fie completat, deoarece el exprim plintatea, totui el are nevoie s fie explicat i transmis. n acest sens operele multor autori laici i pgni exprim exemplar drama despririi omului de Dumnezeu. Ele snt acea cutare a sufletului de a se odihni ntru El, dup cum scria Fer. Augustin chiar la nceputul Confesiunilor sale. Cei mai muli dintre oameni se afl anume n aceast stare primitiv de cutare. De aceea, cunoaterea reperelor de care se conduc n cutarea lor ne va uura comunicarea cu ei. Hristos e ua (Ioan 10, 9) i cine va intra prin El se va mntui. Cei care nc mai snt fascinai de operele artitilor se aseamn cu pruncii care i ntind minile spre clana acestei ui i nu o ajung. Cci oamenii copleii de art au psihologia copilului care cere i plnge anume dup cana care s-a stricat, refuznd s primeasc alta nou. Atunci cnd vrem s nlocuim cana stricat cu una nou, noi trebuie s ncepem de la a-i explica copilului de ce cana nou seamn cu cea veche, iar mai apoi s-i artm prioritile ei, ca n cele din urm s-l convingem c, de fapt, cana veche a fost una foarte rea i urt i c cea nou este mult mai bun, iar el este bravo c a neles. Tot aa, noi trebuie s nlocuim cultura, care, dei are multe lucruri bune, totui este impregnat de elemente pgne i primitive, prin nvtura suprem a lui Hristos. Noi trebuie s demonstrm un lucru att de banal: c a crede mai uor lui Dante sau Eminescu dect lui Hristos nu presupune o discreie intelectual deosebit. Pentru aceasta, anume n condiiile societii culturalizate de azi, cnd anumite abloane culturale au eclipsat orizontul adevratei spiritualiti, de cele mai multe ori este ineficient a recurge la terminologia i simbolistica biblic, deoarece ea sau nu este cunoscut pur i simplu, sau, ceea ce este i mai ru, a suportat de pe urma propagandei ateiste i eretice deformri catastrofale. De aceea, pentru a ne face nelei, dup dou mii de ani de cretinism, cnd pare c toi stau cu el pe buze, nct avem i partide politice cretindemocrate, predicatorul ortodox trebuie s recurg la metodele apologeilor din primele veacuri care predicau ntre pgni. Din acest punct de vedere, e cu efect cnd un cretin poate repeta mai des replica apostolului Pavel din areopag: precum a zis unul din poeii votri (Fapte 17, 28). Fr ndoial, la vremea apostolului Pavel i chiar a Sfntului Vasile cel Mare, care sftuia fr nici o reinere ca tinerii s citeasc scrierile poeilor pgni spre folosul propriu, literatura laic nc nu se umpluse de sutele de mii de opere, lipsite de orice valoare, pe care le avem azi. Nu

18

n zadar Sf. Teofan Zvortul, care a trit n secolul trecut, la ntrebarea unei femei dac se pot citi scrierile laice, a rspuns: Printre dini i spun, abia auzit, c, totui, se poate. Dar nu prea mult i nu fr discreie; nu v mblegai cporul vostru curat10. Sigur c foarte crturarul ierarh i ascet Teofan cunotea prea bine scrierile Sf. Vasile i vederile lor n privina citirii scrierilor laice nu se contrazic. Pur i simplu, cei doi ierarhi se refereau la dou feluri de literatur laic, cea greac, din perioada Sf. Vasile i romanele ieftine franuzeti care ncepuser s fie foarte la mod n Rusia de la sfritul secolului trecut. La urma urmei, dac ateitii, pentru a lupta cu Biserica, citeau crile Sfinilor Prini, de ce ortodocii, pentru a convinge ateitii i ereticii n-ar avea voie s citeasc din crile acestora? Aceia urmreau s fac ru, noi urmrim s facem bine. Dumnezeu s ne ajute. Cu att mai mult c lupta cu ateismul pare s se fi sfrit. Mult mai periculoas i mai grea e lupta cu politeismul, cu mulimea demonilor crora li s-a dat voie s nvleasc n lumea i n viaa noastr. O, nu te tia la mn sau la picior, din greeal sau dinadins. De ndat vor pune n ran un zeu, ca peste tot, ca pretutindeni, vor aeza acolo un zeu ca s ne nchinm lui, pentru c el apr tot ceea ce se desparte de sine. Ai grij, lupttorule, nu-i pierde ochiul, pentru c vor aduce i-i vor aeza n orbit un zeu i el va sta acolo, mpietrit, iar noi ne vom mica sufletele slvindu-l i chiar i tu i vei urni sufletul slvindu-l ca pe strini

 11

NOTE BIBLIOGRAFICE
1 Vladimir Lossky, Introducere n teologia ortodox, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1993, pg. 36. 2 Friedrich Nietzsche n Naterea tragediei eline i alte scrieri. 3 Concept introdus de Sigmund Freud, care presupune manifestarea instinctelor sexuale ale biatului fa de mama sa i, respectiv, ale fetiei fa de tat, avnd ca prototip pe Oedip din tragediile lui Sofocle. Teoria lui Freud despre libido i vise a fost preluat de diveri artiti i scriitori. 4 Eugen Ionesco n Cntreaa cheal. 5 Atitudine rimbaldian, adic revoluionar sinuciga. Rimbauld, poet simbolist francez de la sfritul sec. trecut, a promovat masochismul ca surs de inspiraie artistic: Poetul se aseamn cu cel ce i cultiv bube pe fptur (Vezi Hugo Friedrich, Structura liricii moderne). Faptul se cultiv i la nivel comportamental, de libertinaj, prin excese i perversiuni sexuale (n cazul dat homosexualitate cu alt simbolist, Verlaine), beii i droguri. La 19 ani poetul i ncheie activitatea literar, fcndu-se traficant de sclavi undeva prin Africa. Moare la 36 de ani dup amputarea piciorului n care a fost mpucat de iubitul su Verlaine, ntr-un acces de gelozie. 6 (), , , V, pg. 126-128. 7 Nichita Stnescu, 11 Elegii, Elegia a doua. 8 Viaa Sf. Grigorie Teologul alctuit de preotul Grigorie (sec. VIII), n Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvntri teologice, Ed. Herald, Bucureti, paginile 43 i 19. 9 n Ctre tineri, despre cum s ne folosim de scrierile pgne, IV , . , 1995, pg. 174-175. 10 . . . 1914. Pg. 86. 11 Nichita Stnescu, 11 Elegii, Elegia a doua.