MONOGRAFIA LOCALITĂȚII TELEAC

BISERICA CU HRAMUL „SCHIMBAREA LA FAȚĂ”

Situat la aproximativ 5 km de orașul Beiuș și tot la atâția față de comuna Budureasa -

aflată la poalele Munților Vlădeasa din Apuseni, comună de care și aparține, satul Teleac este
așezat pe o culme, fiind o așezare tipic românească, cu o singură uliță, având în centru
biserica satului, ortodoxă, în jurul căreia gravitează viața și activitatea gospodarilor creștini de
pe această vatră străbună.
În „Dicționarul istoric al localităților din Transilvania”, vol. II, al lui Coriolan Suciu
apare: „u. Teleac, r. Beiuș, R. Crișana, 1580, 1692 Telek (Jakó 365 Mezősi 104) 1828, 1851
Telek Nagy I 97 Fenyes” 1.
Biserica din Teleac a fost dusă din Parohia Pocioveliște în anul 1909, după cum arată
hrisovul bisericii, prin strădania credincioșilor din sat. Pereții au fost refăcuți și înălțați cu un
metru. Biserica a fost restaurată între anii 1978-1980, fiind din lemn, cu pereți din nuiele
bătute cu pământ și acoperiș de tablă, iar turnul fiind acoperit tot cu tablă zincată.
Biserica a fost sfințită în anul 1982, conform hrisovului, în data de 6 august, de
sărbătoarea „Schimbarea la față”, de către P.S. Dr. Vasile Coman al Oradiei.
Satul Teleac, ca și așezare de iobagi, țărani din zona Beiușului, este menționat într-o
„Situație centralizatoare privind satele componente ale domeniului Beiușului” conform
conscrierii din anul 1778 2. La acea vreme, satul Teleac figura în această conscriere cu 9
iobagi, 15 jeleri de casă, sesie nr. 13/8, cens.fl. 24, 4 taxă cazan țuică.
Într-o hartă a districtului Beiușului din sec. XVI-XVII, între localitățile din jurul
Beiușului apare și satul Teleac, de asemenea, în registrele de dijmă din cereale și animale
pentru cetatea Oradea, din anii 1581-1582, împărțit în 3 crăinicii, apare și satul Teleac în
crăinicia lui Petru Banda din Broaște 3.
Teleacul este amintit între cele 35 de sate care aveau obligația de a duce cenușă la
„huta din munți” și „lemne la Oradea”, cu carele înjugând patru animale. Aceste lucrări îi
întârziau la munca câmpului și la adunarea recoltei proprii, de toamnă. Tot legat de aceste
munci sunt amintite și abuzurile legate de plată din partea paznicilor, care nu le recunoșteau în
totalitate dările.
În anul 1605, ca urmare a unei situații de fapt, Stefan Bocskai stăpânea în Bihor 166
de sate, din care 21 în domeniul Oradiei și 47 în domeniul Beiușului. Astfel, donațiile din
districtul Beiușului au continuat și în timpul lui Bocskai și în timpul succesorilor săi, iar între
satele donatoare este amintit și satul Teleac.

1
Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. II, p. 186
2
Nicolae Brânda și Ioan Degău, Beiușul și lumea lui, vol. II, p. 87
3
Nicolae Brânda și Ioan Degău, Beiușul și lumea lui, vol. II, p. 247
1
 În baza unei conscrieri din 1733 referitoare la populația satelor aflate cu o scădere a
populației și a numărului de familii este menționat și satul Teleac, scădere datorată faptului că
era puțin teren pentru cultivat și calitatea lui era slabă pentru a oferi productivitate. Astfel,
țăranii plecau să cultive pământul din satele situate în domeniul Beliu, unde mulți s-au și
așezat definitiv 4.
În prezent, satul Teleac, filie a Parohiei Saca are un număr de 48 de poziții locuite,
oameni gospodari, care merg atât la serviciu, cât și la munca câmpului. Întreaga lor viață și
activitate se desfășoară strâns legată de Biserica satului prin care au intrat și vor ieși din
această viață.

Surse bibliografice

1. Coriolan Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, Ed.

Academiei, București, 1968.
2. Nicolae Brânda și Ioan Degău, Beiușul și lumea lui, vol. II.

4
Nicolae Brânda și Ioan Degău, Beiușul și lumea lui, vol. II, p. 559
2