Universitatea de Stat “Alecu Russo” din Bălți

Facultatea de Științe Reale, Economice și ale Mediului

Catedra de științe economice

Referat
la unitatea de curs”Geografia economiei mondiale” la tema
“Industria constructoare de automobile și rolul ei în economia
contemporană”

Autor

______________

Profesor:

______________

BĂLȚI, 2018
 Cuprins

Introducere……………………………………………………………………3

1. Importanța industriei constructoare de automobile.................................4

2. Industria utilajului și echipamentului tehnic industrial...........................6

3. Industria electrotehnică și electronică........................................................7

4. Industria mașinilor agricole........................................................................8

5. Industria de producere a mașinilor de transport......................................9

Concluzie...........................................................................................................17

Bibliografie.......................................................................................................18

2
 Introducere

Prezentul dat cuprinde rolul și importanța industriei contructoare de automobile în economia

contemporană.

Industria construcțiilor de mașini constituie una dintre cele mai importante ramuri industriale
ale lumii. Ea transformă metalul în produse utile omului și în unelte necesare producției.

Ca ramură de bază a industriei grele, are un rol decisiv în întreaga  economie, pe care o
sprijină prin produsele sale - utilaje, echipament industrial și tehnic, mașini-unelte, mijloace de
transport etc. - impulsionând dezvoltarea altor ramuri și sectoare economice, modificând structuri
economice sau peisaje și regiuni geografice.

Industria constructoare de mașini are cea mai ridicată pondere în valoarea totală a producției
industriale (35-40% în țările dezvoltate) și cuprinde, pe plan mondial, peste 30% din forța de muncă
ocupată în industrie.

Industria utilajului și
Industria electronică și
echipamentului tehnic
electrotehnică
industrial

Subramurile
industriei
constructoare de
automobile

Industria de producere a
Industria mașinilor
mașinilor de transport
agricole

Fig.1.Principalele subramuri ale industriei constructoare de automobile

Mijloacele de producție realizate de industria contructoare de mașini favorizează

mecanizarea și automatizarea proceselor de producție și contribuie la creșterea productivității
muncii.

Ca ramură de bază a industriei grele, industria contructoare de mașini are un rol decisiv
pentru toate ramurile economiei mondiale, toate sferele de activitate și contribuie la modificarea

3
esențială a structurii economiilor statelor lumii.

1. Importanța industriei constructoare de automobile

Industria constructoare de mașini este ramura principal a industriei de prelucrare a

economiei contemporane, ramura de prim rang în dezvoltarea economică a societății umane. De
nivelul dezvoltării industriei constructoare de mașini, depinde în mare măsură nivelul dezvoltării
societății, nivelul progresului tehnico-științific, gradul de apărare și securitate a statului; ea
determină nivelul dezvoltării celorlalte ramuri a economiei mondiale.

Acestei ramuri îi revin 35-40% din volumul producției industriale mondiale. În funcție de
nivelul dezvoltării statului, ponderea ramurii variază de la 3-5%, în statele slab dezvoltate, până
la 35-40%, în statele înalt dezvoltate (tab.1).

Tabelul 1

Producția complexului industriei constructoare de mașini (sfârșitul anilor ’80)

Ponderea Ponderea
industriei industriei
Denumirea Costul producției constructoare constructoare
Nr. statului industrial în de mașini în de mașini în
mlrd. $ S.U.A. costul industriei exportul
prelucrătoare statelor (în %)
(în %)
1 S.U.A. 289,1 36 48
2 Japonia 146,2 37 64
3 R.F.G. 76,6 38 48
4 Franța 40,9 33 35
5 Marea Britanie 32,5 32 36
6 Italia 30,1 32 34
7 China 24,7 26 16
8 Canada 14,7 25 42
9 Brazilia 13,9 24 15
10 Spania 9,9 22 31

Din tabel se constată că industria constructoare de mașini deține un loc de frunte în

structura economiei multor state din lume.

În subramurile industriei constructoare de mașini contemporane sunt ocupate 25-35% din

4
numărul total al populației angajate în industria mondială. Este ramura cu cea mai mare pondere
în legăturile externe ale statelor (import, export).

Industria contructoare de mașini îi aparține partea principal în formarea produsului intern

brut al statelor dezvoltate și a veniturilor statelor lumii. Are cel mai înalt grad de concentrare
teritorială și de monopolizare a procesului de producție și însumează o diversitate de peste
60 000 de tipuri de mașini. Totodată, industria constructoare de mașini este foarte costisitoare,
deoarece fondul total pe industrie a acestei ramuri constituie peste 25% din fondurile fixe de
capital.

Funcția industriei constructoare de mașini este de a aproviziona toate ramurile economiei

cu utilaj, aparataj și echipament, de a satisface necesitățile populației în diverse tipuri de mașini
și aparaj de uz casnic. Satisfacerea ofertei este un stimulant pentru dezvoltarea multor ramuri ale
industriei constructoare de mașini. De nivelul dezvoltării industriei constructoare de mașini
depinde productivitatea muncii în societate și efectul diviziunii sociale și teritoriale a muncii.

Scurt istoric. Primele întreprinderi de prelucrare a metalului apar pe teritoriul Marii

Britanii, în jurul centrelor siderurgice, la începutul secolului al XVI-lea. Descoperirea mașinilor de
filat și de țesut, apoi a celor cu aburi au atras dezvoltarea producției de mașini unelte. Ulterior,
această ramură se diversifică și capătă o arie geografică de repartiție foarte largă.

Baza de materii prime este formată din produsele finite ale celorlalte două ramuri ale
industriei metalurgice - siderurgia (oțel, fontă, laminate) și metalurgia neferoasă (aluminiu,
cupru, plumb, zinc etc), la care se adaugă și alte materiale -metale prețioase și rare, lemn,
cauciuc, iar în ultimul timp, înlocuitori ai metalelor.

Principalele produse sunt mașinile, utilajele, echipamentele, mijloacele de transport,

apărătura electronică ș.a. - expresie a nivelului de dezvoltare industrială actuală a globului, a
diferitor regiuni geografice și țări. Produsele obținute sunt grupate în următoarele subramuri:
utilaje și echipament tehnic și industrial, electronică, tractoare și mașini agricole, mijloace de
transport.

Criterii de amplasare. Caracterizată printr-o puternică concentrare teritorială, această

ramură este amplasată în funcție de următoarele criterii: 

 apropierea de marile centre siderurgice;

 în centre cu tradiție îndelungată și care dispun de forță de muncă de înaltă calificare
5
 (mecanică fină, optică etc);
  în marile centre de consum;
 în porturi (șantiere navale) etc.

2. Industria utilajului și echipamentului tehnic industrial

Industria utilajului și echipamentului tehnic industrial asigură utilajele necesare pentru

numeroase ramuri ale industriei: utilaj petrolier și minier, mașini-unelte, utilaj și echipament
industrial pentru dotarea altor ramuri (industria siderurgică, chimică, a materialelor de
construcții, de prelucrare a lemnului, industria textilă și alimentară).

Fiind o mare consumatoare de metal, această subramură este repartizată mai ales în marile
regiuni producătoare de oțeluri speciale din S.U.A., Japonia, Germania, Marea Britanie, Rusia,
Franța, Italia, R.P. Chineză, care realizează cele mai mari producții.

O altă particularitate o constituie specializarea în anumite produse, care în industria unor

țări constituie o tradiție: rulmenți în Suedia, utilaj minier în Cehia  și Slovacia, utilaj petrolier în
România, utilaj textil și alimentar în Polonia și Bulgaria, mașini-unelte în Germania etc.

În producția de utilaj și echipament industrial primele trei locuri sunt deținute, în ordine,

de S.U. A., C.S.I., Japonia.

S.U.A. produce diferite utilaje și echipamente tehnice, în cea mai mare parte în nordul
industrial, unde se realizează peste 60% din valoarea producției. Principalele centre
sunt Philadelphia, Boston, Baltimore, Cincinatti, Chicago, Detroit, New York. Aceste zone și-au
menținut, în ansamblu, importanța, dar au apărut și alte mari zone și centre pe țărmul Pacificului
(statele California și Washington), în sudul țării (Texas, Carolina de Nord), precum și în
Câmpia Mississippi-Missouri (St.Louis, Kansas City, Wichita).

În Rusia această ramură este foarte complexă și deosebit de dispersată în profil

teritorial. Totuși se observă o oarecare orientare spre producția de utilaj greu, minier și mașini-
unelte în partea europeană și în Munții Ural - în centrele Moscova și Sankt-Petersburg (cu
împrejurimile), Kiev, Harkov, Celeabinsk, Ekaterinburg, Kramatorsk și în centrele amplasate de-
a lungul Transsiberianului (Omsk, Novosibirsk, Krasnoiarsk). La acestea se adaugă centrele
specializate, ca, de exemplu, Baku (în utilaj petrolier), Taskent (utilaj textil) ș.a. În ultimul
timp, în amplasarea geografică a acestei industrii se remarcă tendința de a se construi puternice
unități în republicile Asiei Centrale, în Siberia și mai ales de-a lungul Transsiberianului.

Marea Britanie își leagă tradiția de numele orașului Sheffield, care, cu centrele din jur,

6
realizează aproape 3/4 din producția țării. Acest fapt se explică prin apropierea de minele de
cărbuni și de minereu de fier, de uzinele siderurgice, marea concentrare a forței de muncă de
înaltă calificare, căile lesnicioase de transport etc.. Alte centre importante
sunt: Birmingham, Glasgow, Londra, Manchester, Coventry, Swansea, Newcastle ș.a.

3. Industria electrotehnică și electronică

Industria electrotehnică și electronică- Această ramură constituie una din pârghiile

esențiale ale dezvoltării economiei mondiale. Este specifică statelor cu o economie avansată,
cu un nivel înalt de creștere industrială (S.U.A., Japonia, Germania, Marea Britanie, etc.).

În ce privește repartiția teritorială, în prezent S.U.A., Japonia și statele Vest-Europene

realizează cea mai mare parte a produselor electronice A electrotehnice de pe Terra.

Alte țări: Rusia se impune prin producția realizată în centrele Moscova, Ekaterinburg,

Sankt Petersburg, Novosibirsk. Această subramura este bine dezvoltata in republicile
baltice (orasele Riga, Tallin, Vilnius); Germania (Munchen, Stuttgart, Niirnberg, Frankfurt pe
Main, Dresda, Leipzig); Franta (Paris, Nancy, Lille, Le Havre, Orleans); Marea
Britanie (Londra,
Birmingham, Manchester); Italia (Ivrea,Milano,Torino,Roma); Olanda (Eindhoven,
Utrecht); Belgia (Bruxelles,Namur); Cehia (Brno,Praga); Slovacia (Bratislava); Polonia (Varșo-
via, Wroclaw); R.P.Chineza (Shanghai, Beijing, Nanjing).

O ramură nou apărută este cea a calculatoarelor electronice, a cărei producție este

concentrată în S.U.A. (45% din producția mondială), Marea Britanie (Londra), Japonia (Osaka),
Germania (Mainz), Franța (Paris), C.S.I. (Kiev, Moscova), Canada ș.a.

7
 Fig.2.Ponderea industriei electronice în 2003-2007

4. Industria mașinilor agricole

Industria de tractoare și mașini agricole. Produsele acestei industrii găsesc o largă piața

de desfacere, atât în statele înaintate din punct de vedere economic, cât și țările în curs de
dezvoltare, unde, aplicându-se o agrotehnică superioară, a crescut mult nevoia de mecanizare și
chiar de automatizare a muncilor agricole.

Principalele utilaje mecanice din agricultură, cele care fac obiectul celui mai activ comerț
internațional, sunt tractoarele, apoi combinele, după care urmează utilajele ușoare.

Deși tractoarele se fabrică în primul rând pentru nevoile agriculturii, totuși o bună parte
sunt folosite și pentru scopuri neagricole. Ca o tendința generală a producției de
tractoare este dispersarea în cât mai multe țări și, mai ales, în cele slab industrializate. Marile firme
nord-americane au filiale de produs și au asamblat tractoare în numeroase țări de pe glob.

8
 Cea mai mare producătoare de tractoare este C.S.I., cu circa 600 mii bucăți anual. Având o
suprafață agricolă întinsă, unitățile industriei de utilaj agricol sunt amplasate mai ales în Marea
Câmpie Rusă (Volgograd, Saratov, Harkov, Kiev, Odessa), sudul Siberiei Occidentale
(Celeabinsk, Omsk), dar și în zonele cu însemnate producții de metal (Dnepropetrovsk, Krivoi-
Rog). Orașul Taskent este specializat în fabricarea mașinilor de recoltat bumbac, iar
la Rostov și Saratov se află cele mai mari uzine de combine.

Producția S.U.A. se ridică la circa 300 mii de tractoare, cu cele mai mari uzine în jurul
Marilor Lacuri (Chicago, Peoria) și în Câmpia Mississippi (Saint- Paul), precum și în unități
specializate in masini si utilaje pomicole si legumicole (in California) sau combine pentru recoltat
bumbac, în sud (Atlanta, New Orleans). Potențialul nord-american în acest sector este mult mai mare,
dacă adăugăm și companiile americane care produc în alte țări încă 300 mii de bucăți.

În Canada, utilajul agricol este concentrat în proporție de 95% în provincia Ontario și

în Câmpia Sfântului Laurențiu, cu centrul principal la Toronto.

A treia mare producătoare este Marea Britanie (160 mii de bucăți), cu uzine de tractoare în

Câmpia Tamisei și în Anglia Centrală (Londra, Coventry, Birmingham, Manchester). Exportă 2/3 din
producția națională, mai ales în țările Commonwelth-ului.

Între producătorii mai importanți se mai înscriu: Italia (peste 160 mii de tractoare, cu unități
importante în Lombardia și Piemont), Japonia (150 mii de bucăți, cu producții însemnate obținute în
centrele din insula Honshu), Germania (130 mii de bucăți, principalele uzine fiind amplasate în Hannover,
Kassel, Koln, Mannheim), Belgia (în apropierea orașelor Liege și Charleroi), Polonia (Wroclaw,
Katowice), R.P.Chineză (Beijing, Tianjin, Luda), Australia, Canada, precum și tot mai multe țări în curs de
dezvoltare (India, Pakistan, Turcia, Argentina, Brazilia, Mexic, Egipt, Maroc, Algeria ș.a.).

În ce privește utilajul pentru zootehnie, acesta este produs de un număr restrâns de țări:

Suedia (Goteborg, Stockholm), Finlanda (Helsinki, Tampere), C.S.I. (Sankt Petersburg), Franța
(Poligny), Elveția (Berna, Yverdon).

5. Industria de producere a mașinilor de transport

INDUSTRIA MIJLOACELOR DE TRANSPORT este una dintre cele mai complexe

ramuri industriale și cuprinde patru subramuri: producția de autovehicule, material feroviar
(locomotive, vagoane), nave maritime și fluviale, aeronave. Cea mai răspândită este ramura
constructoare de autovehicule, care deține cea mai mare pondere în cadrul industriei mijloacelor de
transport, fiind caracteristică și definitorie pentru economia mondială și, în ansamblu,
pentru perioada contemporană.

9
 Autovehicule produse (unități(mln))

20000000
18000000
16000000
14000000
12000000
10000000
8000000
6000000
4000000
2000000
0
T h da

da

.
ic

ia

a
.A
di
ili

ni
ee

in
ex

an
na

an

az

In

po

Ch
or

U
M

m
ail
Ca

S.
Br

Ja
er
G

Autovehicule produse (unități(mil))

Nr. Grup Total Mașini LCV HCV Heavy

Bus
1 Toyota 10.104.424 8.381.968 1.448.107 268.377 5.972
2 GM 9.285.425 6.608.567 2.658.612 7.558 10.688
3 Volkswagen 9.254.742 8.576.964 486.544 169.064 22.170
4 Hyundai 7.126.413 6.761.074 279.579 70.290 15.470
5 Ford 5.595.483 3.123.340 2.394.221 77.922
6 Nissan 4.889.379 3.830.954 1.022.974 35.451
7 Honda 4.110.857 4.078.376 32.481
8 PSA 2.911.764 2.554.059 357.705
9 Suzuki 2.893.602 2.483.721 409.881
10 Renault 2.676.226 2.302.769 373.457

Fig.3. Principalii producători de autovehicule în 2012 după țară.

Tab.2. Clasamentul producătorilor după producție, 2012

a) Industria de autovehicule înglobează producția de automobile, de autocamioane și de

autobuze și se caracterizează printr-un consum important de materii prime și prin marea
dispersare a acesteia în profil teritorial. Numai unele state posedă unități cu ciclu complet de
10
fabricație, acestea fiind și mari producătoare de autovehicule; altele nu efectuează decât
montajul, piesele, aproape în totalitate, fiind livrate de alte întreprinderi. De asemenea, unele țări
cum ar fi Spania, India apar drept constructoare de automobile dar, de fapt, cu unele excepții, în
aceste țări nu are loc decât procesul de montaj, motoarele și o bună parte din caroserie fiind
fabricate în alte țări.

Producția de autovehicule este asigurată în proporție de peste trei sferturi % în 2000) de

numai zece țări: S.U.A., Japonia, Germania, Franța, Coreea de Sud, Spania, Canada, China,
Mexic și Marea Britanie. Al doilea producător mondial a fost, în 2000, Japonia (10 mii. bucăți,
din care 8,6 mii. autoturisme); după 1980 a deținut însă, de regulă, primul loc în producția
mondială. Și-a dezvoltat această industrie abia după al doilea război mondial, fiind remarcat
ritmul înalt de creștere a producției, de la numai 50 mii bucăți în 1953 la peste 10 milioane în
prezent. Una dintre caracteristicile producției japoneze este litrajul mic (spre deosebire de cele
nord-americane) și calitatea superioară a produselor. Cele mai mari uzine de autovehicule sunt
concentrate în Tokyo și împrejurimi (centrele Tokyo, Yokohama, Kawasaki) și pe litoralul
nordic al Mediteranei japoneze (Nagoya, Osaka, Kyoto, Hiroshima). În prezent, Japonia exportă
atât autoturisme, cât și autocamioane (primul loc în lume), în Asia de Sud, Africa, dar și în
S.U.A. și în țările europene.

Astăzi, SUA este cel mai mare producător mondial (12,3 milioane auto-vehicule, din care 5,0
milioane autoturisme). Zona de necontestată concentrare a acestei industrii o constituie partea de sud-
est a Marilor Lacuri, în triunghiul Buffalo- Cincinatti-Milwaukee. Sunt foarte cunoscute uzinele
din Detroit (și suburbiile sale), oraș considerat ca leagănul industriei americane de automobile și un fel
de metropolă a automobilelor. Printre celelalte orașe importante pentru producția autovehiculelor și ale
căror uzine cooperează cu cele din Detroit sunt de remarcat Buffalo, Cleveland (al doilea mare centru
din S.U.A.), Toledo, apoi Chicago, Milwaukee, Pontiac, Cincinatti.

Pe primul loc în Europa și al treilea pe Glob se situează Germania (5,4 milioane bucăți în

2000, din care 5,1 milioane autoturisme), a cărei producție este controlată de patru mari
concerne: Volkswagen, Daimler Benz, General Motors (Opel) și Ford Taunus. Concernul
Daimler Chrysler a produs primul automobil în 1885 și are fabrici la Stuttgart și Benz,
lângă Mannheim. Produce camioane grele la uzinele din apropiere de Karlsruhe, camioane
ușoare la Dusseldorf și automobile la Mannheim. Uzinele Volkswagen, din Wolfsburg, lângă
Hanovnj reprezintă cea mai mare firmă din Germania, care datează din perioada 1939, produce
automobile de tipuri și litraje diferite. Aceste firme au filiale în Brazilia, Australia, Africa de
Sud, Mexic, Belgia, Irlanda și în alte țări.
11
 Marile firme de automobile din Franța (3,6 milioane bucăți, din care 3 milioane
autoturisme) - Renault, Citroen - au unitățile amplasate în suburbiile Parisului
(Orleans, Boulogne-Billancourt, Flins, Cleon, Poissy) și fabrici de asamblare în Le Havre.
Societățile Renault și Citroen participă cu 2/3 la întreaga producție a Franței. Exportul francez se
orientează îndeosebi spre țările din Uniunea Europeană, dar și în fostele sale colonii.

O altă mare producătoare este Italia (1,4 milioane bucăți, din care 1,1 mil.

autoturisme), Torino fiind centrul cel mai important; uzinele Fiat, înființate în 1899, produc, în
afară de automobile, și o gamă largă de alte produse: motoare Diesel, elicoptere, motoare de
avion, tractoare pe roți și senile etc.

Alte țări vest-europene cu producție însemnată sunt Spania (2,8 milioane bucăți, din care 2,2

mii. autoturisme), principalele centre fiind Barcelona și Madrid; Marea Britanie (1,8 milioane
bucăți), cu o producție concentrată în centrele Coventry, Birmingham, Oxford, împrejurimile Londrei
(Luton Town), principala firmă fiind British Leyland; în Belgia (uzine de montaj Ford la
Anvers, Bruxelles), Suedia (uzinele 'Volvo' din Goteborg), Olanda (Eindhoven).

Între țările Europei Centrale și de Est, primul loc îl deține Rusia, cu o producție de 1,2
milioane autovehicule, din care 1,0 milioane autoturisme; este cel mai mare producător european
și al treilea din lume de camioane. Ca principale centre ale acestei industrii se înscriu: Moscova,
Iaroslavl, Togliatti, Zaporoje. Cehia se remarcă prin uzinele 'Skoda' de la Pragă și Mlada Boleslav
și producția de camioane și autocare 'Tatra', realizate la Plzen. Polonia produce automobile la
Varșovia / Warszawa, Starachowice și Bielsko-Biala, iar Bulgaria la Sumen și Loveci.

b) Industria de material feroviar, cea mai veche ramură din cadrul industriei mijloacelor
de transport pe uscat, a înregistrat o dezvoltare deosebită între cele două războaie mondiale, când
a fost dată în exploatare majoritatea căilor ferate ale globului. După cel de al doilea razboi
mondial, atât parcul de locomotive, cât și cel de vagoane au fost supuse modernizării, în paralel
cu introducerea tracțiunii electrice pe o mare parte din lungimea rețelei feroviare; în ultimele
decenii producția de material feroviar înregistrează însă un ritm lent de evoluție, numărul țărilor
care fabrică utilaj feroviar (locomotive, vagoane, șine de cale ferată) este relativ mic și produce în
serie mică sau la comandă. Pe plan mondial această ramură este concentrată mai ales în America
de Nord anglo-saxona și Europa.

Cea mai mare producție de locomotive aparține C.S.I. (circa 3 000 de locomotive electrice și
5 000 Diesel). Marile unități sunt amplasate la Lugansk -una dintre cele mai mari uzine din lume,
apoi la Kolomna, Briansk, Harkov, Sankt Petersburg, Omsk, Ulan-Ude, ultimele două plasate în
12
lungul Transsiberianului. Uzine de vagoane (peste 75 mii de bucăți) se găsesc la Kazan, Ufa,
Voronej, Poltava.

În America de Nord, pe primul loc se situează S.U.A (circa 1 200 de locomotive și peste 60 de
mii de vagoane), a căror producție este concentrată în nord-est (Chicago, Detroit, Cleveland,
Pittsburgh, New-York, Philadelphia); în legătură cu industria de material feroviar a S.U.A. este și
cea din Canada, cu centre mai importante la London și Montreal.

Producătoare de material feroviar mai sunt: Germania (Essen, Kassel, Kiel), Marea

Britanie (Glasgow, zona Manchester-Derby, Darlington), iar în Franța se impun
orașele: Lille, Valenciennes, Metz, Nancy, Mulhouse.

Alți producători importanți sunt: Polonia (îndeosebi locomotive electrice Diesel: Wroclaw,

Chrzanow, Ostroviec), Cehia (Praga, Plzen), R.P.Chineză (Luda), Japonia
(Tokyo, Nagoya, Osaka, Kobe), Mexic, Brazilia, India ș.a.

c) Industria construcțiilor navale. Industria producției de nave maritime este,

incontestabil, cea mai veche dintre toate subramurile producției mijloacelor de transport. În
ultima perioadă această ramură cunoaște mutații specifice. Navele de pasageri încep să fie din
ce în ce mai puțin solicitate, mai ales pentru distanțe lungi (transportul aerian de calători îl
concurează puternic pe cel maritim). Crește însă mult influența flotei de tancuri
petroliere. Astfel, dacă în anul 1900 aceasta reprezenta doar 1,5% din întreaga flotă comercială a
lumii, iar în anul 1952 era de 22%, în prezent a depășit.

Producția de vase, privită în ansamblu, este concentrată în câteva zone: bazinul Mediteranei

japoneze reprezintă cea mai mare concentrare de șantiere navale, cu circa 40% din producția
mondială, după care urmează bazinul Mării Baltice, care realizează 13% din producție, depășind-
ul cu puțin pe cel al Mării Nordului; bazinul Mării Mediterane nu reprezintă decât 6-7% din
producția mondială.

Japonia, mult timp cea mai mare producătoare de vase, a lansat pe apă circa 14 milioane
TDW (2003), respectiv 28,6% din tonajul mondial (locul doi, după Coreea de Sud). Japonia
construiește și cele mai mari nave din lume (400 mii TDW), având în proiect construirea unor
tancuri petroliere cu capacitate și mai mare, de 500 mii și chiar de un million TDW. Principalele
șantiere navale japoneze sunt amplasate în insula Honshu, cu centre mai
importante: Yokohama, Tokyo. Dezvoltarea acestei ramuri se explică prin comenzile lansate

13
de marii armatori datorită competitivității producției japoneze. Peste 70% din producția de nave
se exportă, îndeosebi în Europa, S.U.A., dar și în multe alte țări.

Țările scandinave dispun de o veche tradiție în construcția de nave. În Suedia principalele

șantiere navale sunt amplasate în sudul țării, la Goteborg, Malmo, Stockholm; în Norvegia sunt
mari șantiere navale la Oslo, Stavanger, Bergen, Trondheim - specializate în construcția de
baleniere; Danemarca este cunoscută prin construirea de motonave și motoare pentru navele de
pasageri, Copenhaga fiind unul dintre cele mai mari centre europene pentru aceste produse. Șantierele
navale britanice, cândva cele mai active din lume, se găsesc astăzi intr-o perioadă de stagnare. A
douăsprezecea producătoare a lumii în prezent are puternice unități ale industriei construcțiilor
navale pe coasta nord-estică, în șantierele navale de la Middlesbrough, Playmouth, Porthsmouth, iar
în Irlanda de Nord la Belfast.

Alți mari producători de nave maritime: Germania, locul cinci pe glob, dispune de mari

șantiere navale la Hamburg, Bremen, Bremerhaven, Kiel, Ltibeck; Spania cu importante șantiere
navale la La Corufia, Cadiz, Cartagena, Barcelona; Franța începe să se specializeze în construcția de
nave gigant, marile șantiere aflându-se la Dunkerque, Saint-Nazaire, Marsilia.Statele cu mare
potențial economic, S.U.A., C.S.I., R.P.Chineza, nu au producții de nave comerciale la nivelul
economiei lor, unele dintre aceste state preferând să-și plaseze comenzile în alte țări.

În S.U.A. se disting șantierele navale de la New York, Philadelphia, Boston (la Oceanul

Atlantic), New Orleans, Houston (la Golful Mexic), Los Angeles, Long Beach, San Francisco (la
Oceanul Pacific), Chicago și Duluth (la Marile Lacuri).

Rusia, cu o producție în scădere, își dezvoltă această industrie în porturile  de la Marea
Baltică (Sankt Petersburg, Kaliningrad), Marea Neagră (Odessa, Kerci, Sevastopol), Marea
Barents (Murmansk) și Oceanul Pacific (Vladivostok). În Rusia, ca și în S.U.A., există importante
șantiere specializate în construcția de nave pentru transporturile fluviale: în Rusia sunt situate pe
râurile navigabile (Volga, Nipru, Don, Enisei), iar în S.U.A. pe Mississippi și pe țărmul Marilor
Lacuri. Alți producători în domeniu sunt: R.P.Chineză, cu mari șantiere navale la Dairen și
Shanghai; Croația, cu principalele centre la Rjeka și Split; Polonia (Szczecin, Gdansk, Gdynia),
specializate în vase de pescuit, Italia (locul IV - Napoli, La Spezia, Genova, Livorno), Grecia
(Pireu), precum și alte țări, cum sunt Coreea de Sud (Pusan), India, Brazilia (Rio de Janeiro),
Algeria ș.a.

d) Industria aeronautică și aerospațială este una dintre ramurile de vârf ale industriei

constructoare de mașini, care cere o tehnică avansată și investiții imense de capital. Știința și
14
tehnica progresează atât de rapid încât, aproape întotdeauna, între faza de proiectare și cea de
producție apar elemente noi, astfel încat producția de serie se reduce la un număr limitat de
avioane. Construcția de aeronave necesită materii prime scumpe, apărătură de mare precizie,
forță de muncă profesional foarte variată și de înaltă calificare. Datorită nivelului înalt al
investițiilor mari, a unei piețe de desfacere relativ restrânse, foarte puține state și-au creat o industrie
aeronautică de talie mare și complexă. Chiar și țărilor cu o industrie dezvoltată precum Japonia,
Germania, Italia, țările scandinave, Canada nu au o industrie aeronautică proprie. În present produc
nave aeriene, patru state: S.U.A., Rusia, Marea Britanie și Franța.

S.U.A. este principalul producător de aeronave din lume, atât pentru nevoile proprii, cît și pentru
export (2/3 din exportul mondial). Marile uzine hangare de montaj se găsesc în California, care
realizează circa 1/3 din valoare producției globale a industriei aeronautice a S.U.A. în centrele Los
Angeles,cel mai important din întreaga țară, Long Beach (cu uzinele Douglas), San Diego apoi statul
și orașul New York cu împrejurimile, în nord-vestul țării, Seattle (uzinele Boeing), Wichita (în statul
Kansas), Tusla (Oklahoma), Fort-Woittl (Texas) și Saint-Louis (Missouri).

Rusia, a doua mare producătoare mondială, a dezvoltat o puternică industrie de avioane

după cel de al doilea război mondial. Uzinele cele mai marii sunt amplasate în partea europeană
a țării, unde se găsesc și principalele unități ale industriei mecanice și electrotehnice (Moscova,
Harkov, Ribinsk, Kuibisev, Volgograd, Voronej). Industria aeronautică realizează avioane  cu o
capacitate mare de acțiune, având viteze supersonice.

Franța și Marea Britanie dețin locurile trei și patru în ierarhia mondială. Industria

aeronautică franceză este concentrată în regiunea pariziană și în sudul țării (Toulouse, Bayonne,
Marsilia, Bordeaux), la care se adaugă Nantes, și Bourges.În Marea Britanie producția de
avioane este concentrată în împrejurimile Londrei (Hayes, Kingston, Luton), în
apropierea Golfului Bristol. Se mai produc avioane de diferite tipuri dar în număr
restrâns Germania (Miinchen, Bremen, Friederichshafen), Italia
(Torino), Suedia (Linkoping), Spania, Olanda, Polonia,
Canada (Montreal), Japonia (Nagoya), Australia, Israel, România ș.a.

Tab.3. Principalii producători de televizoare, autocamioane, autoturisme.

15
Concluzie

16
 În concluzie putem spune că industria constructoare de automobile are o importanță
deosebită.Pentru unele țări industria constructoare de automobile este baza economiei.Această
industrie favorizează mai intens în statele înalt dezvoltate cum ar fi: S.U.A., China,
Japonia,Franța, Germania etc.

Industriei contructoare de automobile îi aparține partea principal în formarea produsului

intern brut al statelor dezvoltate și a veniturilor statelor lumii. Are cel mai înalt grad de
concentrare teritorială și de monopolizare a procesului de producție și însumează o diversitate de
peste 60 000 de tipuri de mașini. Totodată, industria constructoare de mașini este foarte
costisitoare, deoarece fondul total pe industrie a acestei ramuri constituie peste 25% din
fondurile fixe de capital.

Consider că, această industrie va favoriza mereu în mecanizarea proceselor grele de

muncă dar, și va contribuie la creșterea productivității muncii. Însă nivelul dezvoltării industriei
constructoare de mașini depinde de productivitatea muncii în societate și de efectul diviziunii
sociale și teritoriale a muncii.

17
 Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Industria_automobilistică
2. https://prezi.com/drpmzgcrzapm/industria-constructoare/
3. https://ru.scribd.com/doc/294556624/Geografia-Industriei-Constructoare-de-Masini
4. https://prezi.com/ycmhjs5ufkfx/industria-constructoare-de-masini-si-de-prelucrare-a-
metatel/
5. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/INDUSTRIA-CONSTRUCTIILOR-DE-
MA25.php

18