TM.

Drumul ctre
Sfântul Munte

„Visul meu - s-l urmez

pe Sfântul loan Colibaul."

M trag din satul Sfântul loan

în Evvia exist un sat, Sfântul loan; din acest sat

m trag eu. Prinii mei erau sraci, pentru aceasta tata
.1plecat din sat i s-a dus în America. Acolo a lucrat ca
muncitor la Canalul Panama. Noi, copiii, lucram înc
de mici în sat. Udam grdina, copacii, pteam vitele,

alergam pretutindeni unde ne spuneau cei mari. Eu de

mic pteam vitele pe munte. Eram prostnac i
ruinos. La coal am fost numai în clasa întâi i n-am
învat aproape nimic, cci învtorul era bolnav.
Acolo unde pzeam oile am citit, pe silabe, viaa
sfântului loan Colibaul, i m-a cuprins dorul de a
pleca s m fac monah. Fr s tiu nimic. Nici clugr
nu vzusem, mnstire. Nimic.
nici

Când am împlinit apte ani, mama m-a trimis în

I lalkida, s un magazin. Vindeau acolo de
lucrez la

toate. în acea vreme aveau la magazine unelte, chei,

lacte i sfori, dar i zahr, orez, cafea i piper, tot ceea
<
<> are o bcnie. Era mare magazinul. i mai erau

17
acolo doi copii. Am
mers i eu. Tot ce-mi ziceau ei, - Erau împrtiate pe podea, zic. Le-am adunai
fceam. Toi porunceau mie, iar eu alergam
îmi i m duceam s le arunc în sacul cu cafea.
pretutindeni. Mai înainte, cei doi îi rânduiser când s Aadar, a început stpânul meu s le in o
ude florile doamnei de pe balcoane. Mergeau cu întreag învtur. Ce se fcea acolo! Risip cu
schimbul. Unul într-o zi, cellalt în urmtoarea. ineau duiumul. Aruncau una, aruncau alta... i zice:
rândul. Când m-am dus eu, m-au pus pe mine la toate. - Ascultai acum; de azi înainte o s punei o
i la mturat, i la flori. Eu îns nu bnuiam nimic. Le rânduial aici înuntru. O sptmân Aristos, o
fceam pe toate. Unde îmi ziceau, acolo mergeam. sptmân Tasos, urmtoarea Anghelos. i la flori, i la
într-o zi, mturând în magazin, în grmjoara toate, la fel.
de gunoi pe care o strânsesem erau i nite boabe De atunci m
iubeau, deci, stpânii mei. M
nemcinate de cafea. Se vrsaser pe jos mai mult de chemau sus, în cas, i m
puneau s le cânt troparele
cincisprezece boabe. Eu m-am aplecat, le-am adunat i pe care le tiam. Au preuit fapta mea, cci mai înainte
le-am luat în mân s le duc la sacul în care era nu m cunoteau.
cafeaua. Stpânul era în biroul su. Avea geamuri de Dup doi ani am mers în Pireu, s lucrez la
jur împrejur i m-a vzut când m-am aplecat, i apoi bcnia unei rudenii. Bcnia era i tavern. Avea i o
când m-am dus la sac. A strigat: mansard în care dormeam noaptea. Magazinul se afla
- Anghele - adic eu, aa m strigau când eram pe un deal, pe strada Tsamadou. Veneau în fiecare zi
-
mic vino'ncoace! s cumpere, i muli dintre clieni edeau bea i s s
M-am dus acolo. guste ceva, de vreme ce era i tavern.
- Ce-ai în mân, ce-i asta?

Zic:
- Cafea. Am gsit boabele pe jos i le-am Mi-am pus în adâncul inimii
adunat. s m fac pustnic
A început s strige:
-Tasoo, Aristoo, lannii, lorguu!!! într-o zi au venit la bcnie doi btrâni. Mi-au
Unul era în depozit, altul altundeva. Stpânul a cerut dou sardele i o jumtate de oca de vin. Le-am
continuat s strige. S-au adunat toi acolo. Apoi mi-a dus îndat. La un moment dat, unul dintre cei doi
deschis mâna. btrâni a zis:
- Ce vedei ? i-a întrebat. Ce-s astea? - Unde s mai pe care l-am but
afli vinul în
- Boabe de cafea, au zis. Sfântul Munte! Vinul la nu l-am mai gsit nicieri.
Unde le-ai gsit, Anghele? - Ai fost în Sfântul Munte? I-a întrebat cellalt.

19
 - Da. Am plecat din Mitilini, din Kalloni, i m-am împlinesc visul - s-l urmez pe Sfântul loan Colibaul.
dus în Sfântul Munte. Ce vin am but acolo! Mi s-a fcut un dor fierbinte.
L-a întrebat din nou cellalt:
Dup dou zile a venit din nou acel btrân. Era
- Te-ai dus s
te clugreti?
vecin cu noi. M-am apropiat de i l-am întrebat pe
- Da, am vrut s m monah, dar n-am putut,
fac ascuns de ceilali:
el

n-am rbdat. Cât de ru mi-a prut c

n-am rmas - Spune-mi, nene Anton, e bine acolo sus, în
acolo!
Sfântul Munte?
Eu ascultam cu luare aminte, cci cu ceva timp - Ei, ai auzit data trecut, nu pot s-i mai zic
în urm trecuser nite monahi i împriser nimic acum.
brourele. într-una dintre ele
Sfântului loan Colibaul, pe care o buchisisem când
scria despre viaa i nu mi-a spus nimic. A plecat. Eu îns nu m
mai puteam gândi la altceva. Mi-am pus în adâncul
pteam
citisem din
oile în
nou
meu, precum v-am spus. O
satul
mansarda mea, la lumina unui
în
inimii s m fac pustnic. Cum, îns? Nu tiam cum se
ajunge în Sfântul Munte. Nu aveambani. Nici nu tiam
felinar, cu greutate - cci nu tiam mult carte. Atât m-a
ce s-i spun stpânului.
înflcrat viaa Sfântului, încât am vrut s-l urmez i eu, A venit din nou nenea Anton pe la bcnie. Tot
dar nu tiam nimic despre Sfântul Munte.
pe ascuns l-am întrebat din nou despre Sfântul Munte,
între timp, btrânul a continuat:
i mi-a vorbit despre toate. Cum oare a putea s plec?
- M-am dus s m
clugresc, dar apoi am Ce s spun celorlali?
plecat. Ce frumos era acolo! Am vzut nevoitori,
pustnici, oameni sfini care se strduiau s-L iubeasc
pe Dumnezeu, luptându-se în pustie cu posturi, rele Hoinar din iubire pentru Hristos
ptimiri i rugciuni. Le-am lsat îns pe toate i m-am
întors în lume, unde m-am încurcat cu mii de chinuri.
Zile în ir am fost posomorât i gânditor.
Mi-aduc aminte mereu i-mi pare ru n-am rmas c Stpânul i-a dat seama de ceva, s-a apropiat de mine
acolo; am venit în lume, s m chinuiesc atât de mult i mi-a zis:
cu familie, copii, atâta hrmlaie... M-au îngenuncheat - De ce eti aa? Ce i s-a întâmplat?
necazurile vieii. Mi-aduc aminte...
Ei, i atunci am fost nevoit s spun o minciun,
Peste puin timp au plecat btrâneii, dar mintea l-am spus c, atunci când am coborât la subsol dup
mea rmsese la cele auzite. M-a cuprins, din acea alimente, amde la un oarecare stean de-al meu
aflat
clip, un dor s merg i eu acolo unde fusese acel c mama era bolnav, i a
vrea s merg s-o vd. M-a
btrân. Mi s-a lipit de minte gândul a putea s-mi c crezut i mi-a dat bani de drum, s merg la mama; mi-a

20
21
 i ceva alimente s-i duc, i m-a condus cu mil .un ajuns la Halkida. Când vaporul a oprit, marinarii au
dat
Irigat:
pân afar.
- Cine-i pentru Halkida? Cine-i pentru Halkida?
Am alergat la vapor. Am pornit spre Sfântul
Munte! începuse s
se împlineasc visul meu. Vaporul
Eu tceam mâlc, nu spuneam nimic. Prinsesem
rdcini într-un col i nu scoteam un cuvânt. Vaporul
urma s
treac prin Halkida, Voios, i apoi prin
Thesalonic. La puin timp dup plecare, îns, am simit
.1prsit Halkida. Când am ajuns îns la Aidipsos,
marinarii m-au gsit, cci fceau controlul biletelor.
luntric o strângere de inim. Voiam ajung la s
destinaie, dar m
temeam i mi-era mil de prinii
- De ce n-ai coborât la Halkida? mi-au zis.

mei care, netiind unde m

aflu, se vor necji mult.
-

-
Dormeam, am rspuns.
Acum ce-o s faci? m-au întrebat. Trebuie s
N-am putut rbda i, atunci când vaporul a ajuns în
plteti.
portul Limni al Evviei, am coborât i m-am întors la

Pireu cu alt vapor.

- A, n-am decât câiva bnui, le-am spus.

Aici le-am spus stpânilor mei c mama s-a

- Bine, mi-au rspuns.

fcut bine. Astfel, mi-am continuat lucrul, ca i mai M-au luat aa, fr bani. Monedele erau atunci

înainte. Dar nu întocmai ca înainte. Eram gânditor, m de cinci bani, de zece bani. S fi avut cu totul poate

rugam neîncetat, mâneam fceam metanii. Din

puin,
vreo drahm i ceva.
Când am ajuns la Voios, m-a cuprins un mare
de vieuiri am slbit, m-am
pricina
schimbat.
unei astfel
dor. Plângeam, plângeam mult. gândeam voi M c
Ce m Te vedem pleca pentru totdeauna din lume i prinii vor m
c
- ai, Anghele, întrebau, ce ai?
eti pe gânduri i ai slbit mult, copile. Noi te iubim
pierde, c
vor fi necjii. M
gândeam la fraii mei...
i vrem s
te avem aici, dar nu cumva vrei mergi la s Ceva m strângea de gât, voiam s m întorc înapoi. La

prinii ti?
Voios vaporul sttea câteva ore; am coborât. Apoi a
uierat i a pornit spre Thesalonic. Eu am rmas
Da, vreau s merg, le-am spus. jos,
-

dac când te întorci vrând s m întorc înapoi. Noaptea am petrecut-o pe

s
- Mergi, vrei, s-i vezi,
aduci vreun copil bun ca i tine, pentru magazin.
iar
un munte. Plângeam i m rugam.
în ziua urmtoare m-am urcat în vaporul care
Astfel mi-au dat din nou bani, alimente,
dulciuri, ceva sticle cu lichior i altele. Stpânul m-a
tcea aceeai curs, spre Thesalonic. Banii mi se

dus pân la vapor i mi-a luat bilet pentru Halkida. Era

sfâriser, aa c, neavând m-am ascuns la pup,
bilet,

un vapor ce fcea cursa Halkida - Aidipsos - Voios -

ca s nu m gseasc. La un moment dat, marinarii mi-
au cerut Neavând, m-au certat.
biletul.
Thesalonic - Sfântul Munte. Vaporul se numea Athena.
Am urcat. Vaporul a plecat. Era noapte când am plecat edeam pe o banc, pe partea stâng a
vaporului, i priveam în larg. Rosteam un irmos învat
Li drum. Am cltorit toat noaptea. La un moment dat

23
 cântre la biseric,y pe care
- Bravo, foarte bine! Cum de te-ai gândit? Nou
de latatl meu, care era
Irmosul acesta spunea. nu ne-a trecut prin minte.
îl cânta la pomenirea morilor. Ea îns s-a întors i le-a zis:
de viforul ispitelor
Marea vieii vzând-o înlându-se - La asemenea copii vagabonzi nu trebuie s se
ctre J-ne scoate
îa Umanul Tu
cel lin alergând strig
viaa mea, Multmilostive''*
Ziceam uite nimeni, nici s le dea ceva, dar ce s facem?
di Stricciune
.

mare furtunoas # . Suntem oameni...

„Dumnezeul meu, viaa este o srmnelul, când am auzit cuvântul
sunt i eu cltor pe
aceast mare Eu,
cer ca, aa cum pron ,e „vagabonzi" m-am bucurat în adâncul sufletului, cci
s iconomiseasc dumnezeiasca Ta
furtunoas,
s se liniteasc sufletul meu acolo, la m-am gândit c
sunt cu adevrat vagabond. M-am fcut
s aflu un liman,
ziceam acestea, sau i hoinar din iubire pentru Hristos. Am zis:
limanul care vei fi Tu, pacea".
încet.or, . Plângeam
cci - Hristoase al meu, mântuiete-m, cluzete-m!
mai degrab le cântam Am Am
prseam lumea adic pe pnn£ era
ajuns la Thesalonic. coborât din vapor.
simmântul c Eram mic Nu tiam unde s merg. M-am dus la Sfântul Dimitrie,
c. de prini.
adânc. Nu-mi psa de lume, m-am închinat. Am îngenuncheat i am plâns,
eram trist fiindc -
numai la ei îmi era mintea; rugându-l pe Sfânt s m ajute s m fac pustnic; acesta
PrS era visul meu. Apoi am mers sus, pe un deal, i am
prânzului i oamenii mâncau
pe
Tsosit ora .ijuns o bisericu. Era închis, îns avea o banc
vremea aceea. Se aezau fam. u-
la
punte; aa era în .ifar. Acolo am rmas toat noaptea. Am plâns mult,
cu ce. te.
familii. în faa mea era o femeie cu soul .
voiam iari s merg acas, la prini. Era ispit pentru
copii ai lor. Eu stteam
i priveam marea. La un
între timp mine asta: de trei ori m-am întors înapoi. Acolo,
moment dat a venit o doamn - sosiser
marinarii s-mi cear biletul i vzuser « n-am c plângând, rosteam i cuvintele Paraclisului Preacuratei,

- m-a tras de umr i m.-a dat o bucat

pe care le învasem demeu. Repetam într-una:
la tatl
sunt copil srac „...nu trece rugciunile noastre, ci le f de folos"
6
O
de plevuc. Demult aa
.

de pâine cu trei legturele spuneam neîncetat i plângeam. Astfel m-a luat

câte trei pet.or. lega .

prjeau în tigaie plevuc, trei somnul.

treceau prin ochiori, lor, ..

cu un pai pe care îl
Am s v c darurile pe care mi
fin i prjeau. Nu tiu dac vo. uitat zic le
tvleau prin îi
tcuser stpânii mei, ca s merg chipurile acas, le
fceai aa. împrisem pe vapor unor Am împrit
soldai.
îi zic:
I nu olatele, sticlele cui astfel m-am uurat.
lichior,
-Mulumesc, mulumesc mult!
alturi, i-au spus: Soldaii s-au mirat de unde aveam eu atâtea s le dau,
Alte câteva doamne, care
erau
fiind aa de mic. Au primit, îns.

asea. I'.iraclisul Maicii Domnului, troparele de dup Sfânta Evanghelie

învierii, glasul al aselea, irmosul cântrii a
|0nu |
25
 m-a furat somnul - Unde mergi, copile? m-a întrebat.
Deci, precum v-am spus,
diminea, am coborât la - Merg în Sfântul Munte, i-am rspuns.
lâng bisericu. M-am trezit
- i m-am întors - Ce vrei s faci acolo?
mare, vapor - n-am rezistat ispitei
la

la Pireu. Ce sv
zic, poveste mare! Eu i-am ascuns adevrul i i-am zis:

- Merg s lucrez.
- Hai la Kavsokalivia, îmi zise. Acolo triesc eu

Am luat hotrârea de a pleca fr întoarcere împreun cu fratele meu la o colib, în pustie. Vino,

Copilul meu, acolo, s-L slvim împreun pe Domnul

Dup toate aceste preumblri i întoarceri nostru. Ce cri citeti, copile? m-a întrebat.

înapoi, trecând ceva timp, am

luat hotrârea de a pleca i eu i-am rspuns:

pentru totdeauna. M-am hotrât s nu mai cobor din - Epistolia lui Hristos, Visul Maicii Domnului,

vapor. Am pornit iari din Pireu, fr întoarcere spre Viaa Sfântului loan Colibaul. Nu tiu mult carte.

Sfântul Munte. Era a treia oar când plecam la drum, N-a spus nimic despre cri, dac erau bune sau

dup atâtea chinuri. nu.

ultima
Thesalonic
Când am ajuns la era sâmbt. Hai cu mine, mi-a spus,
- c avem de lucru

Thesalonicul se afla atunci sub

stpânirea evreilor. acolo i te vom plti. i... poate-o s te facem i
erau închise. Ntci lugr!
Oamenii nu lucrau sâmbta. Toate
<

circulau, nimic. Ajunsesem de

cu seara. îndat ce am auzit acest cuvânt, am zâmbit.
vapoare nu
cumpere ceva de
Toi au coborât din vapor s-i Apoi mi-a

mâncare. Eu n-am coborât, temeam de «sp.ta. m M zis:

Ascult, copilul meu,

- s
nu te necjeti pentru
temeam ca nu cumva s
mi se întâmple ceva . nu s ce-i voi spune. în Sfântul Munte nu sunt primii copiii.

pot ajunge la destinaie. Am dat îns cuiva Eti mititel i nu i se poate îngdui intri. s
pâine i scrumbii, i Chipul mi s-a posomorât.
cincisprezece bnui i mi-a adus
mâncat. Toi au ateptat întreaga
zi în port fiindc, - Nu te teme, îns, mi-a zis. Vom spune o mic
am
precum am nu se lucra.
spus, minciun i Dumnezeu are s ne-o ierte. în faa lui
Dup-amiaz au început urce pes vin i s Dumnezeu nu va o minciun, va fi un adevr, cci tu
fi

vapor clugri. îi priveam cu uimire.

Pentru prima data îl iubeti pe Hristos i vrei s mergi în Sfântul Munte
scar. Aa cum întreab - „Cine-i Btrânul
vedeam clugri în rase. Eu eram lâng s-L slujeti, Deci, cine te

siahvim, îi vedeam pe toi cei

care treceau. La un sta care e cu tine?", s rspunzi: „Este unchiul meu".

moment btrân înalt, cuvios, cu barba

dat a urcat un Iar eu voi spune c
eti nepotul meu, copilul surorii

S-a apropiat de mine. b-a mele.

lungi, încrcat cu desgi.
.,.,,./, o banc i mi-a spus
il pe i eu. s ed

4 27
 rou, erau prezeni -
Au mai urcat pe vapor muli clugri. A venit
la toate slujbele, peste tot i-a spus
Btrânului:
seara. Au ezut toi clugrii aproape
unul de cellalt,
- Este interzis s-l iei pe copil cu tine.
i i-a scos fiecare mâncarea sa. Am ezut
i noi
O s-l
aproape de ei. Btrânul mi-a dat pâine s mnânc. - iau. Este nepoelul meu, i-a spus
Btrânul. E copilul surorii mele i nu-l pot lsa. Este
Printe duhovnic, cine-i copilul acesta care e
-
orfan, o s se piard.
cu tine? întrebau toi.
nepoelul meu. A
Da, dar pe mine au
- s m pedepseasc.
- Este copilul surorii mele, e s
l-am luat cu mine.
Nu, asupra mea
-
O s vorbesc
fie. eu cu
murit sora mea i, pentru c-i orfan, Stareii ca s
nu fii pedepsit.
Astfel, împreun cu btrânul meu „unchi", care
mai târziu mi-a devenit i Btrân - Pantelimon era
S-a fcut o mare minune a numele lui - am urcat la schit. Vreau s spun cu asta
proniei lui Dumnezeu c Dumnezeu a fcut multe minuni cu mine, smeritul.
Mâna Sa m
ocrotea pretutindeni în chip vdit. Astfel,
Am cltorit toat noaptea. Dimineaa, la ora i în aceast împrejurare, mâna lui Dumnezeu m-a
am ajuns Dafni. Toi clugrii i-au luat aezat în mâinile unui btrân duhovnic sfânt, care
zece,
desgile pline cu
la

lucrurile cumprate de la Thesalonic urma s m

ocroteasc. Dumnezeu îl trimisese s m
Am coborât scara vaporului. Pe i/bveasc. S-a fcut o mare minune a proniei lui
pentru rucodelie.
lsat înainte, cci era duhovnic. Am
Dumnezeu. în multe m-a ajutat, dar, înainte de toate,
btrânul meu l-au

urcat cei dintâi în barc i am ajuns

la scrile din
marele ajutor a fost c am izbutit s intru în Sfântul
Btrânul Munte fiind atât de mic, de vreme ce nu era îngduit.
Dafni. Am coborât. Dar ce s-a întâmplat aici?
Nu tiam nimic despre clugrie. Dumnezeu îns m-a
s-a îndeprtat puin, pentru a-i lsa desaga mai încolo, 7
•ijutat
aceea a venit un poliai înalt, cu fes rou i
.

iar în clipa
Precum v-am spus, am ajuns la schit. De atunci
fund neagr, m-a tras i m-a aruncat în barca ce pleca a urmat o alt via. Viaa în Hristos. Slujbe,
spre a aduce i ali clugri. pavecernie,
Este interzis
utrenii, vecernii, privegheri. Via plin de
-
Ce treab ai aici? mi-a zis.
har!
copiilor! Mergi la corabie. S pleci!
Eu plângeam; barca a început
i
se îndeprteze, s
în acea clip, îns, Btrânul a prins de veste, a alergat
i a strigat:

Oprete, întoarce copilul înapoi, este al meu!

- Cuviosul Btrân accentua totdeauna
c
intrarea sa în Sfântul
Barca s-a întors. Am fost eliberat. Munte, la o vârst atât de mic, a fost
un eveniment excepional i
- rar, o intervenie minunat
Serdarul erau numii atunci paznicii,
aa a proniei i a harului lui Dumnezeu în
alb i fes viaa sa.
poliaii Sfântului Munte; purtau fustanel
•M 29
 Sfântul Munte
Kavsokalivia
(1918-1925)

„Viaa mea în Sfântul Munte

a fost rugciune, bucurie,
ascultare fa de Btrânii mei."

Când am ajuns în Sfântul Munte,

eram mic i netiutor de carte

Ca s v istorisesc acum despre viaa mea în

Sfântul Munte, iubirea mea, druirea mea, nu-mi va
.ijunge timpul... (Evr. 11, 32). Iubirea mea pentru voi
m îndeamn s v povestesc câte-mi amintesc.
Deci, când am ajuns în Sfântul Munte eram,
precum v-am mic i netiutor de carte. Nu tiam
spus,
s citesc decât pe silabe. Btrânii mei - care erau i
frai dup trup, btrânul duhovnic Pantelimon i
ieromonahul loanichie - m-au întrebat:
-tii s citeti?
- Ei, tiu puin, le-am rspuns.
Era sâmbt seara. M-au pus s citesc Catisma.
Ruinat, am început s citesc Psalmul întâi:

31
 - Fe... fe... ri... ri... cit br... br... ba... ba... Biserica era plin de clugri stând în picioare cu

tul...
evlavie i luare-aminte. Policandrele îi împrtiau
Silabiseam. lumina pretutindeni, luminând icoanele de pe perei i
- Bine, copilul meu, las' s citesc eu, a zis de la iconostase. Candelele aprinse, mirosul de tmâie,
printele loanichie, i citeti tu în alt zi. i-a pus psalmodiile rsunând în nepmânteasca frumusee a
ochelarii i a început: nopii... M-a cuprins o fric sfânt. Am simit nu c m
- brbatul carele n-a umblat... (Ps. 1,1).
Fericit aflu pe pmânt, ci în cer. Printele loanichie mi-a fcut

îmi înelegei ruinea. Asta mi-a fost o lecie. semn s înaintez i s m

închin la icoane. Eu, nimic.
„Trebuie s înv s citesc", m-am gândit. - ine-m, ine-m! am început s strig. Mi-e
Am pus-o repede în fapt. Când gseam timp (i fric!

aveam mult timp liber) luam i citeam Psaltirea, Sfânta M-a luat de mân i, inându-l strâns, m-am
Scriptur a Noului Legmânt, canoane, ca mi se s apropiat i m-am închinat. A fost cea dintâi experien

dezlege limba i astfel, din multa citire, am învat a mea. S-a întiprit adânc înluntrul meu. Nu o voi uita

Psaltirea pe de rost. Studiam i noaptea. niciodat.

Am simit c nu m aflu pe pmânt, Pentru o vreme

ci în cer am trecut printr-o ispit...

într-o noapte s-a fcut priveghere în biserica Am bucuros i entuziasmat de viaa

fost foarte

mare a Sfintei Treimi. Era în primele zile dup sosirea mea acolo. Pentru o vreme îns, la început, am trecut

mea. Schitul nostru prznuia. Seara, Btrânii au plecat l>rintr-o ispit. Am început s m gândesc la prinii
la biseric, iar pe mine m-au lsat s dorm la chilie. mei. îi îndurerasem. îmi era mil de ei, cci nu tiau
Eram micu i s-au gândit ca nu cumva s nu rezist unde m aflu. M mai gândeam i la un vr de-al meu,
pân dimineaa, la sfâritul privegherii. de-o vârst cu mine. S-a nscut în mine, deci, dorina
Printele loanichie a venit dup miezul nopii i de a mîntoarce în sat i de a-l aduce pe vrul meu în

m-a trezit. Sfântul Munte, pentru a tri i el aceast minunat

- Scoal-te, mi-a zis, îmbrac-te, s mergem la via. Simeam c
am datoria de a-l aduce la Hristos,
biseric. dar nu spuneam nimic Btrânului meu. Am început,
L-am ascultat de îndat. în trei minute am ajuns deci, s
nu mai am poft de mâncare, s m
l.i Sfânta Treime. M-a lsat s intru primul. Era pentru înglbenesc la fa, s tânjesc...
ml.ii. i oar când intram înuntru. M-am pierdut!
 Btrânul i-a dat seama. M-a chemat într-o zi i scama de asta atunci. Nu socoteam c
se poart aspru
mi-a spus cu iubire printeasc: cu mine, cci îi iubeam i aveam mare respect i
- Ce ai, copilul meu? Ce i se întâmpl? evlavie fa de ei. Evlavia mea aa precum
era...
l-am spus totul. Asta a fost, m-am slobozit! A vedeam icoana o
lui Hristos, asemenea team sfânt i
trecut ispita. S-a întors iari pofta de mâncare, inima o astfelde evlavie aveam. Dup Dumnezeu erau
mi s-a umplut de bucurie. Htrânii. Erau preoi amândoi, iar de fel erau
din prile
Am continuat s de Btrânii mei.
fac ascultare K.irditsei, dintr-un sat de sus. îi spunea
cumva satului...
îmi strlucea faa, m-am fcut
mai frumos. în vreme
tot Bine ar fi s
ne amintim... Mi-am amintit! E satul
ce la început eram neputincios, cu timpul m-am fcut Mesenikolas al Karditsei. De acolo aveam ptura cu
frumos. Faa mi-a devenit îngereasc. Cum mi-am dat ( are am dormit pân de curând.
seama? Mersesem la Btrânul i, cum btea soarele în Fceam deplin ascultare de ei. Ascultare! Ce s
geam, acesta s-a fcut ca o oglind. Vzându-mi faa, v spun, o tiam! M-am druit ei cu bucurie, cu iubire.
am zis întru sine-mi: „O, ho, ho! Cum m-a schimbat Aceast desvârit m-a mântuit. Pentru ea
ascultare
harul!". Mai înainte m
gândeam la prinii mei, iar mi-a Dumnezeu darul. Da, v-o repet, fceam
dat
gândul la ei m
chinuia. Apoi nu m-am mai gândit la deplin ascultare de Btrânii mei. Nu ascultare silit,
ci
ei. îi aveam numai în rugciunea mea, s-i mântuiasc cu bucurie i iubire. îi iubeam cu adevrat.
i, pentru
Domnul. La început tânjeam dup ei. Pe urm, numai
dup Btrânii mei. îi pomeneam pe prinii mei, dar
(-i iubeam, aceast iubire fcea
îneleg ce voiau. Cunoteam, înainte de a-mi
simt i m s s
spune, ce
altfel, numai în iubirea lui Hristos. Am început s voiau i cum voiau fiecare lucru. Mergeam aici,
postesc mai mult i s m
nevoiesc mai mult, dar mergeam dincolo. Le eram druit cu totul. Pentru
aveam i o mai mare nebunie i înflcrare. Doream
m aflu neîncetat în biseric i voiam
s
s fac tot ceea ce
aceasta, sufletul meu zbura de bucurie lâng
mai gândeam la nimeni. Au trecut prinii,
ei. Nu m
au trecut
voiau Btrânii, s le aduc mulumire, lat ce cunoscuii, au trecut prietenii, a trecut lumea.
Viaa
schimbare, ce prefacere, ce mutaii svârete harul lui mea era rugciune, bucurie, ascultare de Btrânii
mei.
Dumnezeu! O
singur dat spuneau ceva, i eu pzeam. De
.
pild, mi-a spus odat Btrânul:
- Copilul meu, s-i speli mâinile i înainte de
//' iubeam pe Btrânii mei mas, dar i de fiecare dat când mergem la biseric,
pentru c urmeaz s intrm într-un loc sfânt i toate
Precum am spus deja, Btrânii mei erau Imbuie s fie curate. Iar noi suntem amândoi preoi, i
printele Pantelimon i fratele su, printele loanichie. slujim; trebuie s avem curate atât mâinile, cât i toate
li iiiIumiu, dei erau foarte aspri. Eu nu-mi ddeam celelalte ale noastre.
 Astfel îmi splam cu spun mâinile. N-a fost încercat, poate s fac i cea mai grea munc, s arate
nevoie s-mi spun i a doua oar. înainte s mnânc, < este asculttor. îns când nu tie c
este încercat i îl
lespuneam. Dac mergeam pentru ceva la biseric, le vede pe cellalt mâniindu-se, nu se
poate s
nu se
spuneam. Dac atingeam ceva, le spuneam. La ilatine înluntrul su i zic: „Mi, mi, ce-i asta? s
rucodelie, dac era ceva mai fin de lucrat, le De atâia ani clugr i se mânie? Se poate lucrul
spuneam. Asta fceam cu toate lucrurile, fr s m cesta? Poate monahul fie mânios i se roage? s s S
împotrivesc înluntrul meu. inei seama c aveam doi nu se fi izbvit de mânie? Oamenii
tia sunt tare
Btrâni i de multe ori îmi cereau i lucruri potrivnice n< 'desvârii..."
unul celuilalt.

spune printele loanichie:

într-o zi îmi
Eu îns nu gândeam aa, nici nu tiam
încearc. Dimpotriv,
dac
bucuram mult de asta, m m
- la pietrele astea de aici i du-le acolo! pentru c-i iubeam. Dar i ei aveau mult
iubire fa de
Le-am dus în locul pe care mi l-a artat. A venit nune, dei nu mi-o artau. îi iubeam
pe amândoi
Btrânul cel mare. îndat ce le-a vzut, s-a mâniat i
mi-a spus:
Btrânii, dar în chip deosebit
duhovnic, printele Pantelimon. Precum
sprijineam de m
spune David
- Ce om sucit! De
fcut asta? Acolo ne
ce-ai Upitu-s-a sufletul meu de Tine i pe mine m-a sprijinit
trebuie pietrele? S
le duci la loc, unde le-ai gsit! dreapta Ta (Ps. 62, 8), tot aa s-a lipit i meu de
„Om sucit" - aa m
certa când se mânia. Btrânul. Adevrat v spun! i inima mea era împreun
sufletul

în ziua urmtoare a trecut pe acolo printele

loanichie. A vzut pietrele la locul lor, s-a mâniat i mi-a
i mima
mergeam
U lui.

la
îl vedeam,
biserica mare, iar
îl simeam. M
lua afar i
de acolo pentru treburi
împreun.
zis:

Nu i-am spus s le mui acolo?

simeam! M-a sfinit mult
II
faptul c m-am
- lipit de el. Asta m-a ajutat
mult, s-a c lipit inima mea
Eu m-am ruinat, m-am înroit, i-am pus De lui. Mare sfânta fost!
.1

metanie i i-am zis: Cu toate astea, Btrânul nu-mi spunea nimic.

- Printe, iart-m, le dusesem aproape pe toate, Nu numai c nu spunea de unde se trage, dar nici
dar Btrânul m-a vzut i mi-a spus: „S le duci la loc, numele lui de familie, nici altceva... Niciodat nu a
acolo ne trebuie", i le-am dus înapoi. ipus „în patria mea", sau „prinii mei", „fraii mei" a
Mi-a inut acum moral printele loanichie. întotdeauna era tcut i întotdeauna se ruga i
M-au supus multor alte încercri de felul acesta. întotdeauna era blând. mânia vreodat, mânia Dac se
Eu nu aveam deloc viclenie; nu ziceam: „Oare m i tot ceea ce spunea erau toate prefcute.
'..i

încearc?". Nu-mi ddusem seama încearc, c m red

I
c
îl iubeam

pentru ascultarea pe care am fcut-o

«

i
fiindc lucrurile curgeau cumva firesc. Este important pentru iubirea pe care o aveam fa de
el m-a cercetat
ce v spun, pentru c, atunci când cineva tie c este V I»' mine harul.

37
 s iau de la el. îl lui. i Sfântul Simeon Noul Teolog spune acelai lucru.
s-l imit,
Eram atent la
evlavie
el,

el, îl . ma
priveam Mrturisete ci el a primit harul de la Btrânul su.
iubeam, aveam la

numai s-l vd. Mergeam I

foloseam. îmi ajungea
Kavsokal.via sus, pe munte sa
împreun. Urcam de la
Tot ce fceam, fceam cu bucurie
scoteam o vorb Irm
tiem copcei. Tot drumul nu
îmi arta ce s ta,. Indata
ce
amintesc de Btrânul, cum Btrânii mei nu m puneau la munci grele.
tiam unul, strigam: Udam grdina i fceam rucodelie, ceva sculptur în
- Printe, l-am tiat!
lemn. Nici nu-mi ineau predici. La început mergeam

acolo.
< ii ei la slujbe, nimic altceva.
Vino du-te cu un fierstru
- aici,
încap s
fierstrul. Dup mai multe zile, m-a chemat Btrânul i
Curm de jur împrejur,
tiam „d.ntr-o mi-a dat un irag de metanii i mi-a spus s zic în
Btrânul mergea s-mi gseasc altul. II

fiecare sear rugciunea „Doamne lisuse Hristoase,

suflare". îndat strigam:
Nul lui Dumnezeu, miluiete-m". Nimic altceva. Nici
-Printe, l-am tiat! o învtur, nici o lmurire. Mai întâi mi-a dat
lucruri fireti, tra
Cu bucurie. Astea nu erau metaniile i mi-a spus:
lucra asupra
iubirea mea, era harul lui Dumnezeu care
- Fii atent! Pune metanie, srut-mi mâna, srut

mea prin Btrânul.

nite monah, c
,

crucea de pe metanii, s
te binecuvântez ca s te ajute
Adeveresc i eu ce se spune: Dumnezeu.
înconjurându-l, î. puneau
mergeau la un pustnic i,
dintre ei edea . nu
vorbea De atunci am învat s m rog cu metaniile.
felurite întrebri. Unul

Privea la faa Btrânului.

Toi întrebau, el nu vorbea. i
La început nu m trimiteau în afara Chiliei, la

treburi exterioare. Toate treburile fceam cas.

^ în
le
î, zice
P^uJ. ^ ^ ^ m întrebj Mergeam
tot
apoi în
ce puteam. Apoi
grdin. Spam, udam, tiam
am început rucodelia. Dup
iarba,
ce
nimic? Nu ai nici o nelmurire? Isprveam treburile, m
puneau s citesc la Psaltire, iar
îi

-
rspunde:
Eu nu vreau nimic altceva; îmi a )U nge numai ••i munceau mai departe. Singurul lucru de care m
s
,

8
îngrijeam era cum slujesc, cum s-i mulumesc pe
s te vd, Printe .

printe prin har, .1

. .
,
Httrânii mei întru toate. Tot ce-mi spuneau fceam.
acesta se bucura de
Adic
Dumnezeu prin mijlocirea
l'.Veam cuvântul întocmai. Ca s fiu sigur, îl repetam i
„sorbea", primea harul lui învam ca pe o lecie.
il puneam în minte i îl
îl

lucram. De pild, rucodelia mea era sculptura. Eram

Reîntregirea,
itent cum lucrau Btrânii mei, iar seara, când intram în
avva Antonie, 29, Editura
I
V.ll Pater/cu/, Pentru
AII.., Iul,.», 1999, p. 11.
39
aternut, repetam în minte „lecia": lum lemnul, îl
tiem, îl punem în ap s
se îmbibe; apoi îl scoatem M-am obinuit s nu-mi mai las mintea slobod,
afar i îl lsm s
se usuce, îl cioplim, îl tragem la ca s dobândesc curia minii
rindea, îl netezim cu glaspapir, lum rapa,
facem aa,
aa... Apoi îl netezim cu o piatr de mare,
cristalizat, unde lucram, unde fceam cele ale
Acolo
care este ca un diamant i face lemnul luceasc; pe s sculpturii, aveam i Sfânta Scriptur. O deschideam i

urm facem schie .a. Toat rucodelia o treceam prin ( Ieam. Aveam Evanghelia i citeam de la început, de
mintea mea, ca s
nu uit nici cel mai mic lucru i o s l.i începutul celei dup Matei: Cartea naterii lui lisus

plinesc întocmai cum voiau ei. nu fac M temeam s Hristos, fiul lui David, /"/«/...(Matei 1, 1). Citeam,
vreo greeal i s-i necjesc. De aceea învam pe de munceam i o repetam De multe ori repetam
în minte.

rost tot ce-mi spuneau. c uvintele Evangheliei, i i acum mi le amintesc.

chiar

M lmureau i pentru ce trebuie s înv M.i îngrijeam

m obosea s
s am în mintea mea cuvinte sfinte. Nu
le repet de multe ori. Iubeam cuvintele
rucodelie. îmi ziceau:
- Fii atent, s învei rucodelie. Aici nu poi s dumnezeieti, le simeam, adânceam în ele. Num m
stai altfel; nu-i mnstire, adic chinovie, ca s avem s.Huram s le spun întreaga zi. i zilnic dac le ziceam,

grdini, vii, stafide, fructe. Trebuie s munceti, ca s-i nu oboseam.

cumperi posmagii. Aveam o mare înflcrare i, atunci când
Acestea îmi ziceau, artându-mi rucodelia. Ca li. Hrnii mei plecau dimineaa i se întorceau seara,
eu,

s nu-i necjesc, studiam i noaptea, precum v-am liber fiind, mergeam la bisericu, la Sfântul Gheorghe,
spus, îndat ce intram în aternut. Astfel, dimineaa i m druiam rugciunii. M duceam acolo. Da...

eram pregtit pentru munc. Tot ce fceam, fceam cu ( um era! Atât de mult m bucuram, c nu mai
bucurie. Ziceam: „O s m
fac monah! Trebuie s înv mAncam. Nu-mi plcea s m
desprind de acolo,
asta, s vd ce noim are". Aveam curiozitatea s aflu înelegei? Spuneam rugciunea, cântam, citeam.

orice lucru în întreaga adâncime i lime. Voiam s

lui Mergeam acolo singur. Aveam un glas foarte frumos.
le înv pe toate, nu gândindu-m voi deveni mai c V spun, aveam un glas foarte, foarte frumos! Nu v
târziu predicator i voi avea nevoie de ele, ci din iubire ••K acum ca s m
laud pe mine însumi, ci aa

pentru Hristos. binecuvântare de la Btrân

Am luat s Mineam eu. Aveam un glas foarte frumos i, aa cum
citesc slujba tunderii în monahism, i în cincisprezece
intam, semna cu nite bocete. Erau cântece de
iubire pentru Hristos, tot ce vrei... înelegei? Mi... Ce
zile o tiam pe de rost.
lllljbe de înmormântare, ce... Tot ce vrei! De-astea
1
Ieam. Ei, ce s v fac... Uite, de-astea v povestesc,
i ev.i prin care-am trecut. înelegei?

41
 - Mâine frmântm, aa c pregtete-te s
mergi s aduci ceva crci. Eram o slbticiune a pdurii
Luam sfoara i plecam în munte, dup crci, pe
drumuri mai uoare sau mai anevoioase. Nu numai de Nu pot s v aduc exemple despre ce înseamn
acestea îmi amintesc, ci i c
de multe ori Btrânii mei o ascultare adevrat. Nu i când am vorbi
este ca
m trimiteau s aduc buturugi sau lemne, pe care le acum despre ascultare i, deodat, s-i spun „Du-te, f
puneam pe mine ca o sarcin de mgar. i aa cum tumb", iar tu s asculi. Nu-i asta ascultarea. Trebuie
eram încrcat i bolnav de mijloc, edeam pe crruie s fii fr de grij, adic s nu te gândeti deloc la
s modihnesc. Dac vreodat mi-era prea greu, îmi problema ascultrii, i dintr-o dat s îi cer ceva, iar tu
ziceam întru sine-mi: „i-art eu, mgar btrân!". Nu s fii gata s o faci cu bucurie. S te afli desprins de
cunoteam ce-i lenea. Ei, într-adevr, nu-mi era mil de munc în clipa aceea, s nu în stare de veghe i
fii

trupul meu. Pentru c m

dureau genunchii, eu m pregtire, i chiar atunci s te smereasc. Prin purtarea
rzbunam. Adic, cu cât m
dureau i se „rzvrteau" ta vei arta atunci dac faci ascultare sau nu.
mai mult, eu luam o povar i mai mare. „i-art eu, Eu pzeam dup liter poruncile Btrânilor mei.
mgar btrân!", ziceam din nou. rzbunam, M m îmi ziceau:
rzbunam pe rul de mine. De necrezut este eu, un c N-o- vorbeti, n-o s
spui ce facem i ce s
copil de aptesprezece ani, împovram cu o m rânduial avem la Chilie. Dac întâlneti pe drum
greutate de aptezeci de ocale, pe o distan cum ar fi, vreun clugr i îi spune „Binecuvânteaz!", s
de pild, din Omonia pân în vârful Licavitosului. rspunzi cu evlavie i iubire în Hristos -
Nu exista nici un pic de lene. M^ mulumea s „Binecuvântai!". Firete, dac este un Btrân, s îi

m rog, chiar i când eram obosit. îl cutam pe srui i mâna. Dac te întreab „Ce fac Btrânii ti?",
Dumnezeu mai mult în osteneal. Asta trebuie s o s spui „Bine, cu rugciunile voastre", i s pleci îndat
credei i s înelegei c, într-adevr, se poate izbândi. mai departe. Fr alt cuvânt. Iar dac vine din spate, se
Este un lucru care ine de iubire. Nu este pur i simplu apropie i te întreab ceva, nu sta i nu rspunde,

faptul c mergi repede. Faci o treab, apoi începi alta, pentru c nu toi clugrii sunt buni i este nevoie de
te întorci, faci alt treab i iei seama la toate s le luare aminte.
Orice te întreab, zici: „Nu tiu, s
isprveti, s uzi, s sapi, s aduci pmânt i crengi, s întrebai pe Btrânul, nu tiu". spui S
urci pe munte, s aduci lemn pentru rucodelie. Prin „Binecuvânteaz!" i pleci. s
nu-i zic: „Sculptura S
iubire devii venic mictor. S vezi atunci cum fug voastr nu-i aa de bun, hai s-nvei pictur, muzic
pcatele! Amoresc toate. Auzii? Aceasta este o via .a.". Nu asculta nimic, ine-i drumul.
cu adevrat strin, o via cuvioas, sfânt, via Mi s-a întâmplat odat s m trimit la Sfântul
paradi si a< . Nifon. Pe drum, deci, am întâlnit trei mireni - aa li se

1 45
spune în Sfântul Munte celor care nu sunt monahi - i, picioarele mele s fac „opincue", „tlpici" de la

dup obiceiul meu, le-am spus „Binecuvântai!" i am /pad i de la ger.

trecut. Prându-le a fi un „slbatic", unul dintre ei a zis: Vzându-m aa, Btrânii râdeau de mine. M
- Srmanul nu pare a fi prea bine.
copil, mai smereau, m mai certau; chiar i când fceam bine
Eu trecusem deja de ei, dar aveam un auz foarte uni ziceau c am fcut ru. Firete, nu mereu, dar
bun. Auzind acestea, m-am bucurat pentru o asemenea voiau „s m afle", adic s m prind acolo unde nu
smeri re. Am zâmbit în sinea mea. „Are dreptate, am înelegeam.
spus, are mare dreptate, dar de unde fi s
tiut de Btrânii mei erau sfini. Se îngrijeau de creterea
nebunia mea!?" mea în multe chipuri, chiar aspre. Niciodat nu-mi
Nu ieeam prea des afar, nici la hramuri nu m spuneau „Bravo!", sau „Ai fcut bine". Niciodat nu
luau Btrânii mei. Adic, dac se prznuia vreun sfânt, m ludau. m
întotdeauna sftuiau cum s-L iubesc
ei mergeau i pe mine m
lsau acas. pe Dumnezeu i cum s m smeresc. Cum s-L chem
Munte, Btrânii aprindeau focul la
în Sfântul pe Dumnezeu s-mi întreasc sufletul, i s-L iubesc
chilii. Eu nu voiam s stau aproape, nu apropiam m mult. Asta am învat. De „Bravo!" n-am tiut i nici nu
deloc de foc. Cei mai btrâni edeau lâng foc, eu l-am cutat vreodat. Nici acas la prini nu m
edeam mai departe. Mi-era fric. Mi-era fric nu s m învaser cu „Bravo, ce bine ai fcut!". Mama m
vatme focul; le-am spus Btrânilor mei i ei, sracii, certa. Tata lipsea, era în America, a muncit ani de zile
m problem de obinuin. Dac te
lsau. Este i o Canalul Panama. Asta m-a ajutat mult. Cel ce înva
l.i

obinuieti s stai lâng foc, nu te mai poi cli. Dac smerenia atrage harul lui Dumnezeu. Dac nu m
vreodat m
prindea guturaiul, beam un ceai fierbinte, certau Btrânii, m necjeam i ziceam în sine:
fceam cinci-ase sute de metanii, transpiram, m „Mânca-ne-ar raiul, n-am gsit Btrâni buni". Voiam s
schimbam. Apoi cdeam la pat i m
fceam bine. m încerce, s m s
certe, se poarte aspru. Acum
Eu eram într-adevr un om „slbatic". Eram ca o îneleg ce aspri erau. Atunci nu-mi ddeam seama, cci
slbticiune a pdurii. V
spun sincer. Alergam descul îi iubeam. Niciodat n-am vrut s m despart de ei.

prin zpad, pe stânci. S

fi vzut cum mi se înroeau

gleznele, picioarele! Se înroeau în zpad. Nu

Btrânii mei m-au pus s umblu descul, i nici ei nu Din marea mea râvn, câteodat
erau desculi. Eu singur am vrut. Dar nici nu-mi ziceau alunecam pe alturi
s nu-mi scot înclrile. în biseric, îns, purtam
ciorapi i pantofi, nu opinci. Mi-aduc aminte de ceva Din marea mea râvn, îns, câteodat alunecam
foarte frumos. Era primvar i Btrânul m-a trimis la pe alturi. Râvna m
împingea ctre exagerri. Fceam
Kerasia. Alergând, mi-am scos opincile, cci voiam ca
i nevoine fr binecuvântare. Dar asta este egoism. S Btrânii mei trebuiau s se poarte mai aspru, s m
v dau un exemplu. Ascultai. pedepseasc".
Btrânii mei lipseau întreaga zi cu treburi i m Altdat, îns, am fcut o neascultare cu bun
lsau singur la Chilie. Eu fceam rucodelie. Rucodelia |tiln. într-o zi, înainte de a pleca Btrânii pentru
noastr era, precum v-am spus, cioplitul în lemn. Mie treburi, mi-a spus Btrânul cel mare:
înc nu-mi artaser în întregime cum se face lucrul, - Vezi acolo sus, pe raft, acea carte? S n-o
de team s nu plec. «Ungi. N-are rost, eti mic. Mai încolo, când o s te faci
într-o zi, deci, am luat un lemn alb, frumos, i mai bun, mai smerit, o s-o citeti.
am fcut pe el o schi. Era o mierl foarte frumoas, Aceasta era pentru mine lege. Nici nu priveam
cu aripile date pe spate, ciugulind un strugure. i atre partea aceea. într-o alt zi, plecând Btrânii la

Ciorchinele era atârnat de o vi cu dou-trei frunze. A Kerasia, m-a ajuns curiozitatea. M-am dus i am
ieit foarte frumos. L-am i netezit bine. Când s-au in< eput s-o privesc. Era sus, eu eram mic i nu
întors Btrânii, m-am dus s le pun metanie. Am luat im mgeam la ea. M-am tot învârtit, m-am învârtit... „Ei,

cu mine i ceea ce lucrasem, i-am zis printelui .un zis în sine-mi, cel puin s vd ce spune". Deci, am
loanichie: pus un scaun, m-am suit, am ajuns la ea i am coborât-o.
- Uite ce-am fcut! I e pcat! Literele erau toate amestecate, ca o limb
îndat ce-a vzut-o, a fcut ochii mari i a strin. Era scris de mân. O carte mare, foarte mare,
strigat: |roas. Erau cuvinte din greaca veche pe care nu le
- Cine i-a spus s-o faci? Ai întrebat pe cineva? înelegeam, le-am învat mai târziu. i nite litere...
A apucat-o, a aruncat-o jos, a fcut-o bucele. Nite „s"-uri, nite... mi, mi! Ce s v spun! Era un
- S mergi repede la Btrânul s-i spui, mi-a zis. manuscris. Era cartea Sfântului Simeon Noul Teolog.
Eu m-am necjit mult i le-am cerut iertare. Nu I >-
r era o carte foarte mare, cu foi groase. Oho!
1

mi-am dat seama i i-am suprat. ( Antrea multe kile. Deci, hai acum s-o citesc! N-am
De ce faci lucruri i nu întrebi? Mergi repede
- putut. Am suit-o la loc.
la Btrânul, arat-i bucile i spovedete-te. îns dup aceea m-a cuprins necazul,
M-am dus îndat la Btrânul, i-am artat tulburarea, amrciunea. Nici munc, nici rugciune.
bucile, iar el mi-a spus: Nimic. Alte di, când lipseau Btrânii, mergeam în
- Copilul meu, nu trebuia s faci asta. Fr biseric i, având glas frumos, cântam. Rosteam ceva
binecuvântare nu se face nimic. Altfel, poi s cazi în impare, era un fel de tânguire. Era ca o strpungere a
înelare i s pierzi harul Dumnezeu. Am pus lui inimii, îmi plcea i m
mica mult. Dup aceast
metanie, am cerut iertare cu simplitate i fr patim. n-am mai mers în biseric. Am ieit
neascultare, îns,
Nu numai c
nu m-a tulburat certarea, dar mi-am zis: ifar, m-am aezat pe bordur i priveam necjit Marea
Egee. edeam i m uitam la mare. Nu voiam s zic citit dezlegarea. Hop! Ce credei? Au trecut
Mi-a
nici mcar „Doamne lisuse". Oh, m înelegei? Mare loate! Aveam ceva bun: îndat ce spovedeam m
mohorâre. Deci, nu m-am dus la biseric, n-am spus Btrânului meu - slav ie, Dumnezeule! - treceau
„Doamne M-a cuprins o mare tristee. Ei,
lisuse". loate, îndat. De fiecare dat când spovedeam, îmi m
aveam credin Dumnezeu, dar nu voiam s calc
în venea o mare bucurie i m
druiam rugciunii.
porunca Btrânilor. Pe Dumnezeu îl simeam, dar nu Credeam c le-am spus pe toate lui Dumnezeu însui.
voiam s-l necjesc pe om. Nu voiam s fiu pricina C sunt iar cu Dumnezeu. Ei, cât de puternic aveam
întristrii nimnui. Ce s fac... Oh!... lucrul acesta în mine! Nici nu v închipuii! i vd
Seara au venit Btrânii. Ce s fac eu, srmanul? acum pe unu zicând: „Fii atent, s nu afle Btrânul!"
Gândeam s le spun. N-am putut. Am mers la biseric Ai îneles... în vreme ce la noi, Btrânul era pân în
fiindc trebuia s fiu cu ei. Am fcut vecernia, am fcut adâncurile inimii.
pavecernia. N-am spus nimic. Am urcat la chilie. îi iubeam mult pe Btrâni; în acea vreme toi
N-am fcut metaniile, nici canonul, nici rugciunea cu ucenicii îi iubeau Btrânii. Dup Dumnezeu, al doilea
M-am întins în pat i
iragul de metanii. închipuiam m lucru era prerea Btrânului. Dac fceai ceva
cum voi fi, când am s mor, în sicriu. Ei, i m-am împotriv, neascultare, nu trebuia nici s te
necjit. Dimineaa a sunat clopoelul, am coborât, am împrteti, nici, nici...

citit la slujb. Am sfârit utrenia, s-a spus „Pentru

rugciunile...". Am ieit afar. Am plecat de la biseric
ca s mergem în trapez. N-am mai rbdat. L-am tras Taina vieii duhovniceti
puin de mânec pe Btrânul, duhovnicul, i i-am spus: este ascultarea
- Am nevoie de tine puin, printe.
S-a întors îndat, am intrat din nou în biseric. Munte, muli au trit ascuns. Au murit
în Sfântul
- Sunt necjit, i-am zis. Am fcut neascultare fr s-i tie nimeni. i eu am vrut triesc aa, s
Mi-ai spus s
nu ating cartea, iar eu m-am uitat la iea netiut. Nici predicator n-am vrut ajung, nici nimic s
din acea clip nu pot s mai aflu linite. Nici „Doamne «iltceva. Nici nu m-am gândit vreodat s ies din

lisuse", nici canon, nicirugciune, nici metanii. Sfântul Munte. Un copil în desvârita pustietate!
- Ei, copilul meu, nu i-am spus? De ce-ai fcut Pentru a înelege pustia i lipsa de ajutor, urcam pe
asta? munte, rmâneam câteva ceasuri acolo i voiam s
- Printe, iart-m, m-a pus ispita i sunt foarte triesc ca un pustnic. Mâneam buruieni, ca s m
necjit. Iart-m i, cu rugciunile tale, voi lua aminte nevoiesc. Voiam s triesc singur, precum Sfântul pe
pe mai departe, s nu-i mai fac neascultare. care îl iubeam de pe când eram mititel - loan
Colibaul. Acesta este sfântul meu iubit. Pe el l-am

51
urmat. M-a uimit cum a rbdat s stea acolo, lâng M-am aplecat asupra ascultrii. Au venit singure
prinii lui, locuind în colib, fr s se descopere, < clelalte, pe care Dumnezeu viaa mea.
le-a rânduit în
întrindu-i neîncetat: „i-ai ridicat coliba înaintea
i darul prorociei, tot pentru ascultare mi l-a dat
porilor prinilor ti". Aa spune troparul su: Domnul. Ascultarea vdete iubirea pentru Hristos. Iar
„Din pruncie dorind fierbinte dup Domnul, iubete
I Iristos îi în chip deosebit pe cei asculttori.
lumea i cele frumoase ale lumii ai prsit Pentru aceasta zice: Eu iubesc pe cei ce m iubesc, i
i ai sihstrit în chip desvârit.
Ji-ai ridicat coliba înaintea porilor prinilor ti,
coi ce m caut vor afla har9 în Sfânta Scriptur se afl
.

scrise toate, dar acoperit.

zdrobit-ai cursele demonilor, preafericite;
pentru aceasta pe tine, Ioane, Hristos dup
vrednicie
Aveam mult râvn
te-a proslvit.
pentru cele duhovniceti
i luminânda:
„Srac asemenea unui alt Lazr Btrânii mei nu mi-au rânduit niciodat ce s
ai rbdat la porile prinilor ti, cuvioase printe,
fac. Mi-au dat un irag de metanii i mi-au spus:
într-o colib mic strâmtorat, preaînelepte. - S zici rugciunea.
acum ai aflat loca desftat în ceruri,
Iar
Nimic altceva. M vedeau c sunt habotnic i
împreun cu îngerii i cu toi sfinii, preacuvioase nu-mi spuneau multe, nici ce s citesc. Nu m lsau s
Ioane.
Btrânului meu îi spuneam totul. Da, tot ce
citesc nimic din Prinii mari. Adic nu m lsau s-l
< Iesc pe Sfântul Efrem, pe Sfântul Isaac, pe Sfântul
gândeam; iar el, vzând unele exagerri, îmi spunea
ban Scrarul, pe Sfântul Simeon Noul Teolog,
când i când:
- înelare, copilul meu.
I verghetinosul .a. M
opriser de la acestea. Astfel,
Când ascultare, citeam numai viei de sfini, Psaltirea,
întreaga mea via era un Rugciune, slujire,
rai.
Mineiele, Octoihul; din ele am învat s citesc, cci
rucodelie, ascultare de Btrâni. Dar ascultarea mea era nu tiam. Dar aveam mult râvn pentru cele
rodul iubirii, nu al silniciei. Aceast binecuvântat
duhovniceti. Deseori mergeam în biserica Sfântului
ascultare m-a folosit mult. M-a schimbat. M-a fcut mai
(iheorghe, la a crei zidire am ajutat i eu, i cântam
înelept, mai limpede, mai tare la trup i la suflet. M-a
multe. Cel mai mult îmi plceau Canoanele Treimice.
fcut s le cunosc pe toate. Trebuie s dau slav lui
i îmi plceau cele despre iubirea dumnezeiasc. Erau
Dumnezeu zi i noapte, cci m-a învrednicit s triesc
de dragoste, spunei cum vrei. i
tânguitoare, cântece
astfel în aceast via.
plângeam mult, dar nu erau lacrimi de tristee, ci de

l'ildele lui Solomon 8, 7 (Septuaginta).

V 1
bucurie, dumnezeiasc Eram micat. Le
bucurie. <u care urmau s m îmbrace, cât de frumoase, cât de
rosteam frumos! Asta era viaa mea. Triam în harul noi vor fi... Dar, când a sosit ceasul, ce s vd!
Domnului, nu prin puterea mea. Toate erau prin Alrenuite, peticite. M-amnecjit un pic, cinci minute,
dumnezeiescul har, nu erau nici prin înelepciunea li, eram i mic, paisprezece ani... îns n-am spus

mea, nici prin tiina mea - fiindc nu o aveam - nici, nimic, nu m-am vitat. Când am vzut rasa, am simit o
nici... Erau din harul lui Dumnezeu. Kicutate, precum v-am spus, dar am întors-o repede
Câteodat, îns, alunecam pe alturi. s-i Fr Ipre bine.

întreb pe Btrânii mei, luam ceva iniiative. Ascultai. - S fie binecuvântat! am spus i am luat-o.

Pentru curia minii am început s

înv pe de rost din Nu m-am mai gândit decât la nevoitorii care
Sfânta Scriptur. Am început cu Evanghelistul Matei, l-nitau dulame de pr i nu i le scoteau niciodat, nici
într-o zi mi s-a dat prilejul i le-am spus pe de rost nu le splau. Dumnezeu mi-a dat pentru asta mare
primul capitol din loan. Când au auzit, m-au certat c mângâiere. M-am dus la Psaltire. Am citit i Epistola lui

am fcut-o fr binecuvântare. loan. i, în aceeai zi, Dumnezeul meu, mi-ai vorbit!

i
"nmnezeul meu, mi-ai vorbit mult...

Am ateptat cu emoie acel ceas

Doi-trei ani mai târziu
Ce s v spun, copiii mei, despre cum a am devenit schimnic
devenit monah? E mare poveste viaa mea în Sfântul
Munte. Doi-trei ani mai târziu am devenit schimnic.
împlinisem paisprezece ani, când Btrânul m-a Cu o zi înainte am avut parte i de o
chemat i mi-a spus: binecuvântare cu totul deosebit. Trebuia mergem s
- Ce-o s faci, ce program ai? O s
rmâi aici? R Btrânul la Marea Lavr, lum încuviinarea s
- Rmân! am spus plin de mulumire i bucurie. pentru tundere. Egumenul care a dat binecuvântarea
- Pune metanie. era foarte sfânt. Pe drumul ctre Lavra, trecând pe
Ampus metanie. Atunci mi-a adus o ras de-a lâng sihstria Sfântului Nil Izvorâtorul de Mir, am
lui, veche, pe care o folosea la lucru. Era atât de simit pentru întâia oar aroma cereasc. Mireasma
s-a
peticit, încât nu se mai vedea pânza de la început, iar revrsat asupra mea, i i-am spus Btrânului.
El a
la unsuroas din pricina nduelii. îi
gât era foarte asc ultat cu simplitate i a trecut mai
departe, fr s
vzusem pe clugraii care veneau la biserica mare, ••pun nimic. Aa trebuie s le vedem, simplu. A doua
frumos îmbrcai, i o asemenea ras îmi închipuisem nar am simit aroma la moatele Sfântului
i eu. Ca un copil ce eram, m
gândeam la vemintele I laralambie.

55
 în seara tunderii mele, toiprinii s-au adunat voiam ca somnul s-mi fure mintea nici mcar o clip.
în biserica mare a Schitului, a Sfintei Treimi, au fcut Nu moiam, ci urmream slujba cu dragoste.
priveghere, au cântat cu strpungere; i eu, descul, în Câteodat, dacstteam în stran, nu sprijineam cu m
osete albe, eram plin de strpungere. Am pus metanie spatele, ca s nu aipesc. i nici dup Dumnezeiasca
tuturor, m-am închinat la icoane, iar mai-marele a Iilurghie nu voiam s dorm. Stpânea iubirea, de
început s-mi pun întrebrile tunderii. Ochii îmi erau aceea rmâneam treaz.
plini de lacrimi de umilin. Dup ce s-a sfârit
privegherea, am mers la Chilie. Eram foarte bucuros,
dar i tcut. Voiam s fiu singur cu Dumnezeu. Când Harul pe care îl avea acel sfânt
eti într-o astfel de stare, nu vrei nici s câni, nici s strlucea i în sufletul meu
vorbeti. Caui linitea, ca s auzi limpede glasul lui

Hristos. La biserica cea mare a Schitului, mergând

Pflntru slujbe i privegheri, am
cunoscut muli oameni
sfini. Ascultai, sv spun despre un sfânt ascuns.
Mult îmi plceau privegherile Deasupra Colibei noastre, foarte sus, vieuia
în Sfântul Munte însingurat într-o colib srman un rus, btrânul
Dimas. Era foarte evlavios. Btrânul Dimas a rmas
Viaa Sfântului Munte este o via de aproape necunoscut în toat viaa sa. Nimeni nu
priveghere. La priveghere, când se svârete dup pomenete despre numele sau despre darul lui. Plecase
cuviin, adic toi cei ce iau parte sunt unii în din Rusia. Cine tie câte zile a mers. Le-a lsat pe toate
împreun-slujire, se nate o atmosfer duhovniceasc ca s vin în acest col de lume, la Kavsokalivia, i
în care ptrund toi cu uurin i care aduce mare toat viaa lui a trit aici. i a murit necunoscut. Nu era
folos. Se subiaz sufletul i se ivesc cele mai potrivite nicidecum egoist. Nu, nu, era nevoitor. i nu aib s
temeiuri pentru înlarea duhovniceasc i pentru o pe nimeni lâng el s-i spun: „Astzi am fcut cinci

adânc împrtire cu Domnul. în Sfântul Munte, la sute de metanii. Am simit asta...". Era un nevoitor în
ora dou se face o adevrat rscoal. Simeam o Bn.
team sfânt în ceasul acela. Rugciunea cutremura Da, da, sta-i un lucru desvârit. Desvârit,
acel loc, lumea duhovniceasc, lat ce înseamn Lips de grij, slujire, sfinenie, petrecere fa
jertfelnic.

iubirea pentru Hristos. (tre fa cu Domnul, fr a plcea oamenilor. Robul

Mie îmi plceau mult privegherile în Sfântul Stpânului. Cu desvârire nimic altceva. Nici egumen,
Munte. Deveneam alt om. Eram întotdeauna foarte nici „Bravo!", nici „De ce asta-i aa?" Am vzut un

atent. Iubeam mult s ascult cuvintele slujbei. Nu sfânt în via. Da, un sfânt necunoscut. Srmanul,

56 57
dispreuit. Când a murit, cine tie dup câte zile sau Strlucea în lumin. Asta era! Mi s-a împrtit i mie
luni l-au gsit, dac nu cumva o fi fost i iarn. Cum s îndat rugciunea lui. Am ptruns într-o clipit în acea
ajung cineva acolo sus, la coliba lui de piatr!? Nu-L .itmosfer. Nu m vzuse. Ascultai. Am fost micat i
vedea nimeni. De multe ori îi aflau pe aceti pustnici la am început s plâng. A venit harul lui Dumnezeu la

dou-trei luni dup adormirea lor. mine, smeritul i nevrednicul. Cum sv spun? Mi-a
Revrsarea i prisosul harului s-au pogorât împrtit harul. Adic, harul pe care îl avea acel sfânt
asupra mea, smeritul, când l-am vzut pe acesta,pe ,i strlucit i în sufletul meu. Mi-a dat harismele sale
btrânul Dimas, fcând în biseric metanii i duhovniceti.
presrându-i rugciunea cu suspine. Cu metaniile lui, Deci, btrânul Dimas czuse în rpire. Fr s
atât de mult îl adumbrea harul, încât strlucea pân i vrea o fcuse. Nu s-a putut stpâni. Nici ce zic acum
în mine. Atunci a covârit i în mine harul. Adic exista nu-i bine. Nu pot s-o pun în cuvinte. Asta este fii s
i înainte, prin iubirea pe care o aveam fa de Btrânul luat în stpânire de Dumnezeu. Acestea nu se
meu, îns atunci am simit i eu harul foarte puternic. lmuresc prin graiuri. Nu se explic deloc, i dac le
S v spun cum mi s-a întâmplat. explici, cazi foarte pe dinafar. Nu, nu se explic, nici
într-o diminea, pe la trei i jumtate, am mers în cri nu sunt înfiate, nici nu se fac înelese.
la biserica cea mare, la Sfânta Treime, pentru slujb. I icbuie s fii sfânt ca s înelegi.
Era devreme, înc nu btuse toaca. Nu se afla nimeni
în biseric. M-am aezat în pronaos, sub o scar. M
rugam nevzut de nimeni. La un moment dat s-a Btrânul Dimas mi-a împrtit
deschis ua bisericii i a intrat un monah înalt, în harisma rugciunii i pe cea a strvederii
vârst. Era btrânul Dimas. îndat ce a intrat, a privit în
dreapta i în stânga, dar n-a vzut pe nimeni. Atunci, La ora patru s-au tras clopotele. îndat ce a auzit
inând în un irag mare de metanii, a început s
mân ( lopotele, btrânul Dimas a mai fcut câteva metanii i
fac metanii mari, multe i iui, zicând necontenit: .1 încetat rugciunea. pe bordur - mi se pare
A ezut
„Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m... Preasfânt < era zidit în a venit Makaroudas, aa îl
pronaos - i
Nsctoare de Dumnezeu, mântuiete-ne pe noi". în .dinau pe Macarie. Era iute i dulce la vorb. Era ca un
curând a czut în rpire. Nu pot, nu gsesc cuvinte s înger. Ce frumos aprindea candelele! Ce frumos
înfiez purtarea lui dinaintea lui Dumnezeu; micri .iprindea policandrul! Ce frumos le stingea apoi, una
de iubire i slujire,micri ale iubirii dumnezeieti, ale ( âte una! Ce frumos fcea metaniile! Cerea iertare în
druirii de sine. L-am vzut stând cu mâinile desfcute, dreapta i în stânga, lua crile i fcea pe canonarhul.
în chipul crucii, precum a fcut Moise la Marea Mi, mi, ce-l mai iubeam! Era vrednic, cci avea harul
Roie... Ce era asta? Petrecea înluntrul harului. lui Dumnezeu.
 Deci, a intrat în biseric Macarie, Makaroudas. mei, singure. Nu le voiam, dar era o cutremurare
Urmându-I, btrânul Dimas a trecut i el în naos i a pricinuit de cercetarea lui Dumnezeu. Nu s-au oprit

intrat în stran, pregtindu-se pentru slujb i socotind pân seara. Nu puteam s cânt, s gândesc, s vorbesc.
c nu a fost vzut de nimeni. Am ieit i eu din umbra i dac s-ar aflat altul acolo, nu i-a vorbit. A
fi fi fi

scrii i, pe ascuns i cu team, am intrat în naos. Am plecat, ca s fiu singur.

mers i m-am închinat la icoana Sfintei Treimi. Apoi Un lucru este neîndoielnic. Btrânul Dimas mi-
m-am i am stat mai departe. La „Cu frica lui
întors .1 împrtit harisma rugciunii i a strvederii în ceasul
Dumnezeu...", muli prini s-au împrtit. Am pus i m care el însui se ruga în biserica Sfintei Treimi,
eu metanie i m-am împrtit. Din clipa împrtirii biserica cea mare a Kavsokaliviei. Ceea ce mi s-a
m-a cuprins o foarte mare bucurie, o însufleire. întâmplat - nu m
gândisem niciodat la aa ceva, nici
Dup slujb pdure singur, plin de
am plecat în nu-mi dorisem, nici nu ateptam. Btrânii nu-mi
fericire i bucurie. Spuneam în minte
Nebunie! vorbiser niciodat despre aceste harisme. Aa aveau
rugciunile de mulumire de dup Sfânta împrtanie, predania. Nu m învau prin cuvinte, ci numai prin

mergând spre colib. Alergam vârtos prin pdure, slarea lor. Citind vieile sfinilor i ale cuvioilor,
sream de bucurie, deschideam în extaz mâinile cu vedeam harismele pe care druia lor Dumnezeu.
le

însufleire, cu putere, i strigam: „Slav ie, Prinii nu ispiteau, nu cereau semne, nu cutau
Dumnezeuleee! Slav ie, Dumnezeuleee!" Da, turisme. Credei-m, eu nu mi-am spus niciodat: „Ce-ar

mâinile îmi încremeniser, înlemniser în chipul fls-mi dea Dumnezeu vreo harism?...". Nu m-am
crucii. Adic, dac m priveai din spate, ai fi vzut o Mndit vreodat la aa ceva. Iar acest lucru, la care nu
m-am
cruce. Capul meu ridicat spre cer, pieptul i el în afar, s-a petrecut pe neateptate i eu
gândit niciodat,

parc voia s plece împreun cu mâinile spre cer. nu i-am dat niciodat vreo însemntate.
Inima voia s zboare din piept. Ceea ce spun e v în dup amiaza aceleiai zile am ieit din

adevrat, am ptimit-o. Cât timp am fost în aceast biseric. Am

stare, nu tiu. Când mi-am revenit din starea în care
eram, mi-am coborât mânuele i, tcut i cu ochii în
lacrimi, am mers mai departe.
Am ajuns la Chilie. N-am luat gustarea, precum
ezut pe bordur i priveam spre mare.
1*8 apropiat vremea ca Btrânii s se întoarc. Privind
dac nu cumva vin, i-am vzut ca într-o proiecie,
toborând nite scri de marmur. îns acest loc era
îndeprtat, în chip firesc n-a fi putut s-l vd. l-am

obinuiam. Nu puteam vorbi. M-am dus în biseric, v.Vut pe Btrâni prin harul lui Dumnezeu. M-am

dar n-am putut s

cânt nimic din cele ce cântam înflcrat. Era întâia oar când mi se întâmpla aa ceva.
înainte. Am ezut în stran i ziceam „Doamne lisuse". Am zburat afar, am alergat la ei i le-am luat desgile.
A continuat acea stare, dar mai linitit. Eram foarte - De unde ai tiut c venim? zice btrânul.
micat. Am sfârit în lacrimi. Curgeau nesilit din ochii

(.0 61
 Eu n-am spus nimic. îns, când am ajuns la .idic nu aveam dreptul s o spun, nu aveam
m-am apropiat de marele Btrân, printele vedeam pe toate, luam aminte la
„încredinare". Le
i, pe ascuns de printele loanichie, i-am
,
feate, tiam pe toate. De bucurie, nu peam pe
le

zis: pmânt. Mi s-au deschis ochii, urechile, mirosul,

- Printe, nu tiu cum s-ivreme ce
explic. In înelegeam de departe. Animalele, psrile, le
v aflai dincolo de munte, eu v-am vzut
încrcai deosebeam pe toate. tiam dup tril dac este mierl,
am alergat. Muntele era ca un geam i vedeam prin el. s.ui vrabie, dac este cintez, dac este privighetoare
- Bine, bine, a zis Btrânul, nu da nici o ori sturz. Cunoteam dup viers psrelele.
toate
însemntate, i nici s nu spui cuiva, cci vicleanul Noaptea, ctre zori, m bucuram de concertul pe care
urmrete. îl ddeau privighetorile, mierlele, toate, toate...
Am devenit altul, nou, diferit. Tot ceea ce
vedeam, prefceam în rugciune i o întorceam astfel
Triam printre stele, în nemrginire, în cer <tre sine-mi. De ce pasrea cânt i slvete pe
fctorul? Voiam s-o fac i eu. La fel cu florile.
Precum v-am spus, nu-mi dorisem niciodat Cunoteam florile dup miros, iar aroma le-o simeam
darul strvederii. Nici când l-am primit nu m-ar de la jumtate de ceas deprtare. Priveam ierburile,
strduit s înaintez, adic nu l-am cultivat. Nu i-am dat Copacii, apele, stâncile. A! Cu stâncile vorbeam. Câte
vreo însemntate. N-am cerut niciodat i nici nu cer Vzuser! Le întrebam i-mi istoriseau toate tainele

de la Dumnezeu s-mi descopere ceva, pentru d K.ivsokaliviei. eu

Iar micat i dobândeam
eram
socotesc c aceasta este potrivnic voii sale. Di slrpungere a inimii. Le vedeam pe toate prin harul lui
întâmplarea cu btrânul Dimas, m-am schimbat Himnezeu. Vedeam, dar nu vorbeam. Deseori
M
I

desvârire. întreaga mea via era numai bucurie mergeam în pdure. bucura mult s merg printre
fericire. Triam printre stele, în nemrginire, în
cer. pietre i ierburi, printre copaci mari i mici.

început nu fusesem aa.

De când am simit harul lui Dumnezeu,
harismele s-au înmulit. M-am înelepit. Am înv£ Iubeam privighetoarea i ea
canoane treimice, Canonul lui lisus, alte canoane. m insufla

Numai ce leciteau sau le cântau în biseric, i

învam pe de rost. Psaltirea o spuneam pe dinafar într-o diminea, m-am dus de unul singur în
Eram atent i la anumii psalmi, ale cror stihuri ledoreasca pdure. Toate, rcorite de roua dimineii,
asemnau, ca s nu-i încurc. M-am schimbat « Anteiau în soare. M-am aflat pe o vale înverzit. Am
adevrat. „Vedeam" multe lucruri, dar nu vorbear y/ut pe o stânc. Lâng mine curgeau linitit ape reci,

62
 iareu rosteam rugciunea. Linite desvârit. Peste Nu sunt bine cu sntatea, ca s spun pe
le
puin, am auzit în acea linite un glas dulce, îmbttor, loate dup cum le simt. S-ar putea scrie o carte
cântând, ludând pe Fctorul. Am privit, dar n-am Inlreag. Am îndrgit mult acea privighetoare. O
desluit nimic. în cele din urm, dup o ramur,
vzut o psric; era o privighetoare. Ascultam
am iubeam i ea m
insufla. Cugetam: „De ce ea, i eu nu?

Do ce ea se ascunde i eu nu?" i mi-a venit în minte

privighetoarea cântând, învârtoând u-se, umflându-i < trebuie s
plec, sm
pierd, s
nu mai exist. Am zis:
pieptul. Aceast pasre mititic îi ddea aripile pe „De ce? Avea lume în faa ei? tia c
sunt eu i o
spate, ca s aib putere s slobozeasc acele sunete •luzeam? Cine o asculta? De ce a mers în locuri atât de
prea dulci, acel glas frumos. Mi, mi, mi! S fi avut pcunse? Dar celelalte privighetori din desi, de pe
un phru cu ap, s bea i s se rcoreasc!... maluri, care cânt ziua i noaptea, seara i dimineaa,
Mi-au venit lacrimi în ochi. Aceleai lacrimi ale cine le ascult pe toate? De ce fac asta? De ce merg în
harului, care curgeau nesilit i pe care le
dobândisem locuri aa de ascunse? Scopul este închinarea, cântarea
de la btrânul Dimas. Era a doua oar când Ziditorului lor, slujirea lui Dumnezeu". Aa
îmi
le
încercam. ziceam.
Nu pot s v împrtesc ceea ce simeam. Pe toate aceste psri care îl slveau pe Domnul
V-am descoperit, îns,
scoat privighetoarea
taina. M gândeam: „De ce s le socoteam îngeri ai lui Dumnezeu, ai Fctorului
aceste sunete? De
ce aceste tuturor. Da, se ascundeau ca s nu le aud nimeni,
triluri? De ce s cânte aceast preaminunat cântare? credei-m! Nu le psa dac le aude cineva, dar
De ce, de ce... Cu ce scop? Nu cumva ateapt s-o lAnjeau dup singurtate, dup linite, dup pustie,
laude cineva? Nu, de bun seam, acolo nimeni n-o s dup tcere, ca s le aud - cine altul, dac
nu
fac asta". Filosofam de unul singur. Aceasta am Ictorul i Ziditorul tuturor, Cel ce le-a druit via, i
deprins-o dup întâmplarea cu btrânul Dimas. înainte suflare, i glas? Vei întreba: „Aveau minte?" Ce s v
de asta n-o fceam. Câte nu mi-a spus privighetoarea! spun, nu tiu dac o fceau contient sau nu. Nu tiu.
i câte nu i-am spus tcere:
„Mica mea
în De aceea sunt psrele. Poate c
acum sunt în via,
privighetoare, cine i-a spus c voi trece
pe aici? Aici iar apoi n-au s mai existe, precum spune Sfânta
nu se apropie nimeni, este un loc nestrbtut. Cât Scriptur. Noi nu trebuie s cugetm diferit de Sfânta
de
Scriptur. Dumnezeu poate s ne arate c toate acestea
frumos îi împlineti, fr rgaz, îndatorirea
ta,
rugciunea ta ctre Dumnezeu! Câte îmi spui, erau îngeri ai Si. Noi nu tim asta. Oricum, ele se
privighetoarea mea, câte m
învei! Dumnezeul meu'
sunt micat. Privighetoarea mea, cu cântecul
.iscundeau ca s nu aud nimeni doxologia lor.

tu îmi Tot astfel i viaa monahilor acolo, în Sfântul

ari cum s-L laud pe Dumnezeu, îmi spui mii de Munte, este necunoscut. Trieti împreun cu
lucruri, multe, foarte multe..."
Btrânul tu, îl iubeti. Metaniile, nevoinele, toate se

65
 fac, dar nu le ii minte, nici nu zice nimeni despre
nici lulâi pentru lume i pentru Biseric, iar apoi pentru ei

tine: „Ce-i cu sta?" îl trieti pe Hristos, eti al lui înii.

Hristos. Trieti în toate i în Dumnezeu, în Care i în mine, deci, a prins rdcini scopul acela al

prin Care toate viaz i se mic 10 Intri în Biserica cea .

privighetoarei. Cu ce scop s cânte înluntrul pustiei?
nezidit i trieti acolo ca un necunoscut. i, în vreme lauda, slavoslovirea lui Dumnezeu,
închinarea,
ce te mistui în rugciune pentru semenii ti, rmâi
( rcatorul. Pentru ce, deci, s nu merg în pustie, s
necunoscut tuturor oamenilor, fr ca ei te cunoasc s Bujesc lui Dumnezeu în tcere, pierdut de lume i de
poate niciodat.
societate? Exist vreun lucru mai desvârit? Toate
.iceste noime le cptasem de la privighetoare. Mi,
mi, mi, ce de planuri îmi fceam! Cum a merge în
Mi-a venit in minte s plec la pustie, cum m-a bucura, cum a muri! Oho, a mânca
s fiu singur cu Dumnezeu pustie,
A
ierburi, a face una, alta! merge ca un necunoscut
Mintea îmi era la plecare. cer voie de la S zdrenros la vreo mnstire, mi-ar da vreun posmag i
Btrânul, s
iau un scule cu pesmei i pierd, s m a mânca, fr s spun unde stau i cine sunt. îmi
ioc misem un plan întreg. Asta era taina mea.
ca.s-L laud i s-L slvesc neîncetat pe Dumnezeu.
Dar m
gândeam: „Unde merg? N-am învat încs M-am întors la Chilie plin de toate aceste
bine rucodelia". Nu m învaser. Poate se temeau s simminte i vise. M-am spovedit Btrânului, care a
nu plec. Aceast team stpânea în Sfântul Munte. Nu-I zâmbit.
învau pe ucenic s
isprveasc rucodelia, ca nu le s - înelare, mi-a spus, scoate astea din mintea ta,

plece. Pentru c
rucodelia este aer pentru monah, cci i s nu te mai gândeti vreodat la ele, cci vei pierde
prin ea îi poate agonisi posmagul. i rugciunea din pricina lor.
Mi-a intrat, deci, în minte acest lucru - plec s i, precum v-am spus de multe ori, aveam un
în pustie, singur cu Dumnezeu. Dezgolit de sine. Fr lucru tare bun. Tot ceea ce spovedeam la Btrânul lua
mândrie, fr egoism, fr slav deart, fr, fr... M sfârit chiar în acea clip, i simeam înluntrul meu o
credei? De acolo mi s-a nscut negrijirea de sine. bucurie mare. Era, se pare, binecuvântarea Btrânului.
Desvârirea au izbutit-o anumii nevoitori care s-au Astfel triam ca ucenic în raiul pmântesc al

pierdut înluntrul pustiei. Nu doreau nici lume, nici Sfântului Munte. N-a fi vrut s plec niciodat de
altceva, nimic, nimic... Se topeau de lacrimi ctre ,i( olo. Dar planul lui Dumnezeu era altul.
Dumnezeu i se rugau pentru Biseric. Se osteneau
;

'"
Vezi antifonul întâi de la utrenia învierii, glasul al treilea.
67
 K«>nunchi. Era cu neputin s înaintez. încrcat cum
Dumnezeu m-a izbvit rum, în primejdie s mor, am strigat: „Preasfânt
Nsctoare de Dumnezeu!" într-o clipit am fost
Era o zi ploioas. Când s-a oprit ploaia, am .i/vârlit de o putere nevzut 20 de metri mai departe,
vzut din atelierul în care lucram muli prini de la p<> malul cellalt al râpei, deasupra unor stânci care
alte Chilii mergând ctre Sfântul Nifon ca s adune i-r.iu i ele gata s plece la clip prin
vale. în acea

melci. Printele loanichie i-a vzut i s-a întristat. Ar fi partea de jos treceau prinii, întorcându-se de la
vrut s merg i eu. l-am zis: Sfanul Nifon, de la culesul melcilor. Au vzut
- Btrânul mi-a spus s nu merg. Pornisem, dar avalana, toat primejdia, i au început s strige: „Hei!

m-a întors înapoi. Dar dac vrei s merg, eu o s fac N-a fost nimeni pe-acolo?" Eu eram în afar de orice
ascultare i plec. primejdie, nu pisem nimic. Numai pantofii mei,
Atunci mi-a spus i el: idic opincile, rmseser sub pietre, iar picioarele îmi
- Du-te. Azi sunt muli melci. urau pline de sânge. Prinii au strigat din nou, dar eu
Ei, i smulg eu o desag i alerg. La început nu nu vorbeam. Voiam, dar nu puteam. speriasem ru M
alergam, ca s nu m vad Btrânii mei. Dup ce m de tot. îi auzeam, dar nu rspundeam. Desaga din
îndeprtam, o luam la goan. Am ajuns sus, pe nite Bate, care nu pise nimic, cântrea mai mult de 80 de
stânci abrupte, unde nu ajungeau mistreii, cci porcii oc ale. Când mi-am am început s
revenit, car i m
slbatici, atunci când plou, se adun i alearg s s3 mag de stânci, pân ce am ajuns jos. îndat ce
mnânce melci. Trei ore am adunat. Am adunat muli, .im coborât, alt primejdie: am vzut un arpe
cruia îi
am umplut desaga. Eram nduit tot, i la coborâre - spune galata. M-am speriat foarte tare...
era dup amiaz i se rcorise atmosfera - m-a îngheat Dumnezeu m-a izbvit. Am ajuns la Chilie
un vânt rece care cobora de pe vârful Athonului ctre înfricoat. M-am prbuit. Am povestit Btrânilor toate
mare. Desaga, îmbibat cu ceea ce cursese din melci, câte mi se întâmplaser. M îngrozisem: avalana,
mi-a îngheat i ea spatele. pierderea opincilor, picioarele pline de sânge, arpele.
Coborând prin locuri greu de strbtut, trebuia Btrânul s-a necjit foarte tare i l-a pedepsit pe
s trec i peste un povârni. Când am ajuns la printele loanichie. l-a dat canon s nu mai slujeasc
jumtatea lui, a început avalana: întreg povârniul multe luni, iar el plângea pentru toate câte se

aluneca asemenea unui râu, trgând dup sine din petrecuser.

vârful muntelui pietre, stânci i altele.Limea era de
15-20 de metri. Picioarele mi se afundaser pân la

69
 lemându-se ca nu cumva s mor. La fel i printele
M-a srutat pe frunte i Antonie.
ne-am desprit plângând - Copilul trebuie s plece, a spus printele
Antonie, n-o s reziste, e nevoie de medicamente pe
De rceal m-am îmbolnvit îns de
la acea care nu le avem aici. Nici nu poate mânca orice. Cu
pleurezie i m
durea ru. Nu aveam poft de nimic, Cât st mai mult aici, cu atât va merge mai ru.
nu mâneam. Btrânii au dat de tire i a venit un Gândii-v c
am luat o înghiitur de migdale
prieten, un nevoitor sfânt, printele Antonie. Biserica pisate i mi-a fcut ru. Aa de tare îmi slbise
Chiliei închinat Cuvioilor Prini ce s-au
sale era Itomacul.
nevoit în Sfântul Munte, care au strlucit prin nevoin. Btrânii mei m voiau tare mult, dar s-au vzut
El fcea puin i pe doctorul. A venit, m-a vzut, s-a nevoii s m trimit afar, în lume, cci acolo nu se
întors la el acas i mi-a adus un fel de piele pe care gsea nici lapte, nici carne. i astfel au luat aprobare
mi-a pus-o pe spate. Toat noaptea, acea piele a de la conducerea Schitului s m întorc în satul meu
absorbit lichidul din mine, fcându-l ca o perni sub pentru vreo dou luni, ca s-mi revin. i am plecat.
pielea spinrii mele, de care era lipit. în cealalt zi, pe M-a luat printele loanichie i m-a dus la Dafni cu
la ora zece, printele a luat o foarfec, a dezinfectat-o barca cu vâsle. Pe atunci nu aveam în Schit nici brci
cu alcool i a tiat acea piele. Durerea mea din clipa ( u motor, nici mulari. Asceii crau pe umr sau în
aceea a fost cu neputin de purtat. Eram foarte istovit. •.pate tot ce aveau de urcat sus. Am ajuns, deci, la

Am leinat. i, când mi-am revenit puin, am simit o Dafni. Nu puteam s stau drept, aa c m-au întins într-o
mare bucurie înluntrul meu, cci puteam rog. s m camer, unde era adpostit pota. în curând m-au
Am început s cânt: „Pentru pcatele mele cele multe .ipucat dureri înfricotoare de rinichi. Plângeam de
mi se bolnvete trupul, slbete i sufletul meu..."". durere. Plângea i printele loanichie. Eu am gsit, cu
Auzindu-m, printele loanichie a venit lâng mine, loat durerea, putere s-l mângâi:
m-a îmbriat, m-a srutat pe frunte i mi-a zis: - Nu plânge, printe, o s m fac bine, n-am
-Copilul meu, s m ieri! nimic.
Vine Btrânul. îi zice cu slbticie: Iar el m mângâia pe mine, printre lacrimi,
- omul cel rtcit!
A, zicând:
Eu nu aveam poft de mâncare, nu voiam s - Nu plânge, copilul meu, o s te faci bine.
mnânc, mâneam foarte puin, în fiecare zi tot mai ru; A venit vaporul, m-a urcat, m-a srutat pe frunte
mergeam spre moarte. Btrânii s-au înfricoat, i ne-am desprit plângând.

11
Paraclisul Maicii Domnului.
70 71
 "

Evvia
(1925-1940)

„Li se înmuiau inimile i cereau ei singuri

s posteasc, s se nevoiasc,
s vrea a-L cunoate pe Hristos.

Nu-mi închipuisem niciodat

cm voi întoarce în lume

Nu-mi închipuisem niciodat c m voi întoarce

fn lume. mea era Kavsokalivia. Firete, îl
Patria
mgasem pe Dumnezeu s-mi dea o boal. i mi-a dat
boal. Dar zic: „Bine, Dumnezeul meu, mi-ai dat-o,
dar nu s mi scoi din Sfântul Munte". îns m-a scos.
Din pricina bolii am plecat. Adic m-au trimis afar.
I)nmnezeu a ascultat voia mea, dar nu prea bine.
Adic mi-a dat i ceva ce nu voiam, fiindc din pricina
bolii am plecat din Sfântul Munte. i astfel, dup atâia

ani, m-am întors iari la casa mea!... Ceasuri nesfârite

pe corabie. Toate erau ciudate pentru mine. Nu

vzusem de ani de zile copii, femei.
Am trecut prin Halkida, prin Aliveri. Am ajuns
în satul meu, Sfântul loan. Mai întâi am trecut pe la
Perivolia. Am gsit pe cineva, anume pe cumnatul Ce-a fost în clipa aceea! Bucurie împreunat cu
meu, pe Nicola, tatl Elenei. îl întreb: lacrimi. Ne-am îmbriat i, micai, am pornit spre
- Cine mai e pe-aici? (<is, s-o gsim pe mama. Mama, îns, era aspr. Când
- Ei, zice, puin mai încolo este Leonida m-a vzut, m-a certat mult. Socotea o mare jignire s
Bairaktaris, tatl tu, iar mai jos alii - le-a spus .ijung copilul ei clugr.
numele.
Cu inima btându-mi cu putere, am plecat s-l
întâlnesc pe tata. Nu-I vzusem de muli ani. Precum Lumea venea s m vad
v-am spus, fusese muli ani în America. L-am
recunoscut îndat. El, îns, de unde s-i dea seama! A aflat lumea. Veneau felurii oameni s m
Eram clugr, cu barb i plete. Mi-era ruine, îmi
vârâsem prul sub dulam; eram numai piele i oase
vad. Eram tânr flcu. înainte de a îmbolnvi m
eram foarte frumos, rou. Dar faa mea nu avea o
din pricina bolii!... frumusee lumeasc, ci una dumnezeiasc. Venind în
l-am dat bun ziua. îmi zice: lume, toi vorbeau de mine i de pletele mele. Din
- Cine eti? i de unde? clipa când am intrat în Sfântul Munte nu-mi mai
- Sunt clugr, i-am rspuns. Avei familie, tiasem prul. Acesta crescuse pân mai jos de mijloc.
copii? Câi copii avei? S-a fcut mult zarv în sat. De aceea i eu, ca nu-l s
- Am avut patru, dar un fiu de-al meu s-a pierdut tai, am fiert o oal cu ap, am bgat prul înuntru i

cu muli ani în urm. L-am pierdut. Muncea în Pireu ir l-am clocotit mult. Atunci s-a stricat i mi-a czut. Am
s-a pierdut. fcut chelie.
- în Pireu? i cum îl chema? i veneau în sat, precum v-am spus, ca s m
- Vangheli. vad. S-a împrtiat vestea c
biatul lui Leonida
- Vangheli? A fost prietenul meu. Bairaktaris, pe care îl socoteau pierdut i mort, s-a
- Spune-mi, tii unde e? întors din Munte, unde fusese ascet. i venea lumea s
- A, din nenorocire a murit... m vad, din curiozitate. Eu nu vorbeam, mi-era foarte
- A murit? ruine. M-am dus la biserica satului. Toi luau peste m
Inima tatlui meu s-a frânt. A început s plâng. picior. Mamei îi era ruine, plângea i se jeluia. Nu
Atunci n-am mai putut rbda.
m-a
i de fier dac eram, tot voia nici s m vad; nu m voia, srmana, i m-a
fi înmuiat. Plângeam i eu. îmi btea inima. N-am izgonit de acas.
mai rbdat s-i vd inima de printe sfâiat i i-am La început m-a luat la ea mtua mea. Acolo am
destinuit: început cu mâncare bun - lapte, brânz, ou, carne,
- Eu sunt, tat! Evanghelos. ca s-mi revin. Dar n-am putut s stau acolo, cci eu

75
voiam aa... alt mediu. Ce s fac acas? Ei, deja m era cântre la stran i se învrednicise s-l cunoasc pe
ruinam, cci eu nu oferisem nimic alor mei... i acum Sfântul Nectarie. Avea mult credin i evlavie.

s vreau s-mi poarte ei de grij? Când m-am simit mai bine, am alergat iari
spre Sfântul Munte. Ce bucurie pe Btrânii mei! Dar în
/«'ce-dousprezece zile m-am prbuit iar. Mi s-a tiat
Când m-am simit mai bine, am alergat pofta. Am devenit palid, m-am istovit, am slbit de la

iari în Sfântul Munte hdea i de la cele asemenea. Vedei, îmbolnvisem m

ru. Iari, o nou aprobare pentru a pleca, i iari la
La patru-cinci ore de mers pe jos de satul meu Sfântul Haralambie. Aici din nou ou, brânz, unt i
i-lelalte, ca i mai înainte. Mi-am revenit iari, m-am
era o mnstire, Sfântul Haralambie. l-am spus tatei i

într-o zi s m duc acolo, dar nu ca s rmân. Nu întrit. Apoi iari

m-am dus i m-am
trei luni în Sfântul

dar dup
Munte. De trei ori

peam
tiam ce va fi acolo, dac m-ar primi. între timp l-am întors, câteva luni
întâlnit pe printele loan
din întâmplare în Aliveri |« fel.

Papavasiliou. Acesta i-a dat telefon vldici - exista A treia oar Btrânii mei mi-au spus:
atunci o linie telefonic din Aliveri la Kimi - -Suntem rspunztori pentru sntatea ta, nu
spunându-i c
a sosit un monah din Sfântul Munte. putem s te inem. Te iubim, te vrem, dar Dumnezeu
Vldica i-a zis: .irat c trebuie s pleci, ca s nu mori.
- Printe loan, s-l pzeti, s nu plece! Chiar au adugat:
Mitropolitul de Kimi, Pantelimon Fostinis, îi
- Noi te iubim i, dac vreodat Dumnezeu te

iubea pe clugri. v.i învrednici - i credem c te va ajuta s te faci bine

Tata m-a luat, am vrut s srut mâna mamei, dar - i vei voi s vii aici, s mai gseti un copil, tot aa ca
m-a luat, deci, i am
ea, sraca, i-a tras-o înapoi. Tata tine. Te vrem.
mers la Sfântul Haralambie. Egumenul m-a primit cu i m-au trimis cu aprobare. Mi-au spus:
bucurie, m-a îndrgit, a stat de vorb cu mine. Când - Ne temem s nu ne judece fraii dac mori
i-am spus de greuti, mi-a zis: aici, copil tânr. Nu ne place c te trimitem afar, dar
- S
rmâi aici. Avem i ou, i lapte, i carne de nu putem face Cu toat
altfel. iubirea noastr, nu mai
pui, avem de toate. .ivem ce s facem. De trei ori ai plecat i te-ai întors,

i am rmas acolo. Egumenul m

iubea într-atâta dar n-ai putut rmâne aici.

încât îmi gtea i mâncare deosebit. La început nu Mi-au dat i o ptur pentru drum, pe care am
aveam poft de mâncare, dar încet-încet mi-am revenit. Mstrat-o i este cea mai bun ptur a mea. O aveam
m
i

Tata a stat cu mine o vreme, ca s-mi poarte de grij. El in chilie, pe ea fceam metaniile, pe ea întindeam,
l«> ea aipeam, stând în picioare. Adic dormeam
iepurete! Pe aceast ptur mi-am svârit toate Legmânt, rugciuni... Psaltirea o tiam de ani de zile,

nevoinele mele duhovniceti. toi psalmii. tiam s leg versetele unele de altele.

Astfel am plecat de tot din Sfântul

Munte, i am Psaltirea era hrana cugetului meu. Precum v-am spus,

mers la Sfântul Haralambie. Aici toat lumea

voia, m triam clugrete în mnstire. Eram un clugra
m iubeau i s-au bucurat c m-am întors. Am început îmbrcat în haine vechi. Pentru c
nu se citea acolo la
din nou s mnânc lapte, unt, ou. Psaltire, noaptea ieeam afar i m
rugam rostind
S v spun i un lucru însemnat de care-mi aduc psalmi. Ajutam la treburile mnstirii, alergam în sus i
Munte, printele in jos. îmi dduser i cheile de la lptria mnstirii,
aminte. Un clugr din Sfântul

loachim, care vieuia la Chilia Sfântului Nil (acum ici erau numai doi-trei clugri btrâni i aveau
triesc acolo ucenicii lui), a scris mamei o scrisoare nevoie de ajutor. îmi artau mult încredere, sracii...

care a rnit-o tare, foarte tare. l-a scris c pân i fiarele Dar nici la treab nu-mi lsam mintea slobod; o
lucruri, foarte •.irâmtoram. Adic nu o strâmtoram, cci fceam lucrul
slbatice îi iubesc proprii copii. Multe
frumoase, dar dureroase, foarte grele. Mama a fost acesta din iubire. Cum s v
zic, ca o fat care dei

foarte zdrobit.
este bolnav, s
spunem, de pleurezie, în mintea ei
Mai târziu, srmana, s-a schimbat. S-a druit este tot cel de care e îndrgostit. înelegei? Cel iubit.
)."iruire fa de Cel iubit, fa de Hristos. Acolo m-au
Bisericii. Când slujeam, ea sttea în fa,
cu mâinile
m
I

încruciate i rugându-se. M
privea tot timpul, nu flcut preot. Ascultai s v povestesc.
slbea deloc. „Printele meu!", spunea cu
mândrie, Vldica Fostinis se îngrijea mult de teologi. A
într-un sat în care am mers i am stat o vreme
dup mers la el la Kimi un student teolog aflat în ultimul an
hirotonia mea, la Tsakeous, îi spuneau mama- ca s studieze pentru licen. în timp ce edeau la

presviter. îi srutau i mâna, iar ea se mândrea, mas, vldica i clugri au început s

toi ceilali

srmana. A murit lâng mine. „Copile, de i-a fi avut vorbeasc despre felurite lucruri duhovniceti. Adic,
pe toi clugri! îmi zicea. Apucasem pe ci
rtcit la B v
dau un exemplu. Vldica întreba:
început. Ce bine ar fi fost s se fac toi
copiii mei - Copii, spunei-mi, care este cea mai mare
virtute?
clugri!"
.
Apoi veneau prerile monahilor. Erau cu toii
vieo cincisprezece la mas. Temele erau diferite: din

Porfirie al lll-lea m-a fcut preot Scriptur, despre religie, despre monahism. într-o
e.ir, venind vorba despre monahism, vldica a

La Sfântul Haralambie am petrecut în aceeai luspinat i a zis:

rânduial a vieii clugreti. îmi plcea mult citesc s •

viei de sfini, canoane .a. învam pe de rost din Noul

79
 - Ah, aducei-mi monahi! Nu vreau nimic plcut mult cuvintele sale. Nu mai auzisem niciodat
altceva. Monahi buni, credincioi, rbdtori. Nu vreau un predicator. Vldica acesta întemeiase un aezmânt
nimic altceva. Numai aceasta. i voi putea face multe. lâng Kimi, numit „Ordinul Sfântului Pantelimon".
în acea clip a srit teologul - era din
Kokla (âteodat vldica venea la mnstire cu copiii de la
Thivei - i i-a zis: .icest ordin.
- Stpâne, ce s v spun... Strigai dup clugri, Alt dat, vldica a venit împreun cu
iar un clugr moare încet la Sfântul Haralambie, fr Arhiepiscopul Muntelui Sinai, Porfirie al lll-lea. i s-au
s prindei de tire. pornit ei s m fac nu voiam, înelegei?
preot. Eu
- Ce spui? întreb vldica. tiam c este bine s vrei s
monah, dar nu
ajungi s
Da, a venit un
- srmanul, din
copilandru, vânezi preoia sau episcopia. Trebuie s
fugi când i se

Sfântul Munte. Este foarte bun, dar neputincios, numai propune. Asta tiam eu. în cele din urm, Porfirie m-a
piele i oase. Iar egumenul îl pune s fac i treburi. fcut preot i mi-a dat numele lui. Ei, îl entuziasmasem,
A venit cu scrisoare la egumen, cerându-l pe îi descoperisem prin har ceva personal, în timp ce
Nichita - atunci aa m
chema, era numele meu de mergeam spre munte, i i-a spus vldici:
clugr. Am mers, deci, la vldica, i când am ajuns - S nu-l pierzi!

lâng el mâna pe cap, zicând:

mi-a pus Aveam douzeci de ani. N-am vrut s
atunci
- Copilul meu, cum eti? .ijung preot, dar n-a fost cu putin. Vldica a struit

M-a luat i am ezut împreun. mult, iar vldica este modelul lui Hristos. Nu-l poi
- De unde eti? Cum ai ajuns aici? refuza pe episcop la nesfârit. Nu poi s strici legtura
în scurt, i-am spus cât îliubeam pe Hristos i cu episcopul, cci rugciunea ta nu mai urc la cer,
viaa ascetic, i-am povestit cum am mers de mic M rmâne fr road. Astfel, m-au fcut diacon în ziua
Sfântul Munte, cum m-am îmbolnvit, iar Btrânii mei praznicului Sfintei Paraschiva, i preot în ziua
m-au trimis în lume, s m
fac bine. Mi, mi, ce-a fost praznicului Sfântului Pantelimon.
atunci! A adus pe cel mai bun doctor din Kimi. M-aj
vizitat, m-a consultat, mi-a dat o grmad de
medicamente. Voia s m
opreasc acolo, dar mi-era Spovedeam neîncetat ziua i noaptea
ruine rmân cu vldica. Mie îmi plcea pdurea,
s
tcerea, simplitatea. M-am întors înapoi la Sfântul Dup m-au fcut i duhovnic. La o
doi ani
Haralambie. toare mare, fiind i lume, mi-au citit rugciunea
Vldica cerceta des mnstirea. Era un om sfânt. de hirotesie întru duhovnic. Eram tânr, de unde s
Eu l-am cunoscut prin harism. într-o zi venise la
ftiu! Eram i prostnac... nu tiam înc bine carte, nici

Sfântul Haralambie. L-am ascultat cum vorbea i mi-au i .inoanele. Ce s v spun, foarte prostnac... Ce s fac?
W) 81
Am plecat capul i am fcut ascultare. Acum o îneleg. m uitam în carte, acolo scria: „Optsprezece ani s nu
Atunci n-o prea înelegeam. Cât iubeau monahii i m |8 împrteasc". Nu tiam, n-aveam experien. îi

lumea care venea pentru spovedanie! Acolo ddeam canonul de acolo. Ce scria în carte era lege.
spovedeam fr încetare ziua i noaptea. Adic Veneau oamenii i anul urmtor; veneau din felurite
începeam dis de diminea, continuam toat ziua, locuri, mai îndeprtate, mai apropiate. îi întrebam:

toat noaptea, i în ziua urmtoare, i în cealalt - De cât timp nu te-ai mai spovedit?

noapte - fr întrerupere. Adic dou zile i dou - De anul trecut, tot pe vremea asta. M-am
nopi fr mâncare. Din fericire, Dumnezeu o lumina spovedit tot la sfinia voastr.
pe sora mea i-mi aducea puin lapte beau. Exista s - i ce i-am spus atunci?
ctre locul unde spovedeam o scar cu multe trepte, - S fac o sut de metanii în fiecare sear.
pe care oamenii urcau la spovedanie. Ateptau toat - Le-ai fcut?
noaptea acolo ca s prind rând. Când plecau, ziceau -Nu.
unul altuia: „Ehee, un preot cunosctor de inimi!". Am - De ce?
rmas acolo cincisprezece ani. - Ei, mi-ai spus „Optsprezece ani s nu te
Când veneau, aveam obiceiul s-i întreb. Adic împrteti". Eu m-am gândit „Oricum sunt pierdut",
întrebam: „Câi ani ai? Cu cine stai?" Unul zicea: „Cu aa c le-am lsat pe toate.
soia mea". Altul spunea: „Cu prinii mei". Altul - înelegei? Apoi venea altul. Se întâmpla la fel.

„Stau singur". i continuam: „Ce-ai studiat? Ce serviciu Mi-am zis: „Ce fac eu aici?" Atunci m-am deteptat.
ai? De când nu te-ai mai spovedit? De când nu te-ai Duhovnicul are puterea de a lega i a dezlega. îmi
mai împrtit?" Ceva de felul sta. Apoi, în funcie de .imintesc pe deasupra un canon de-al Sfântului Vasile
ce-mi spusese, îi vorbeam puin i, întrucât afar se (el Mare. Pe el m-am întemeiat i am schimbat tactica

atepta la coad, îi ziceam: la spovedanie. Spune canonul:

- Copilul meu, ce-i aminteti acum? Ce simi „Toate acestea îns le scriem ca s se cerce
c-i îngreuiaz sufletul, contiina? Ce greeli ai fcut, rodurilepocinei; cci, negreit, nu dup timpul de
ce pcate? i s-i mrturiseasc
începea acesta peniten le judecm pe unele ca acestea, ci inem
greelile, iar eu ajutam cumva acolo unde era
îl seama de felul pocinei. Iar dac cu greu se vor
nevoie, dei la început spusesem s le zic aa cum
îi despri de nravurile lor, i vor voi s slujeasc mai
poate. mult plcerilor trupului decât Domnului, i nu vor
Pe cei care veneau la spovedanie îi cam primi viaa cea dup Evanghelie, cu acetia nu avem
„opream" la început. Aveam lâng mine cartea despre nici o cauz comun. Cci noi în privina poporului

spovedanie a Sfântului Nicodim Aghioritul. De pild,

cel care se spovedea îmi descoperea un pcat greu; eu
nesupus i împotriv gritor, ne-am învat a auzi c: L-ram aghiorit. Voiam singurtate i Psaltire. Dar i

Mântuind, mântuiete-i sufletul (I Moise 19, 1 7)."

12
. „Doamne lisuse...". M
rugam acolo ceasuri în ir, în
Astfel am început s-i îndemn pe oameni s patul meu de crengi, printre florile de vi.

citeasc rugciuni mici, canoane de-ale sfinilor, s într-o sear, dup ce m-am crat în patul meu

fac metanii, s
citeasc Sfânta Scriptur. i aa au plin de flori, îmi fceam rugciunea. Era noapte,

început sdea însemntate lucrurilor legate de religia pustietate. Natura era scldat de lun. însoeau M
noastr. Li se înmuiau inimile i cereau ei singuri s privighetorile, care numai ce se deteptaser i
posteasc, s
se lupte, voiau s-L cunoasc pe Hristos. începuser trilurile. Am zis multe din Psaltire, apoi
Una am îneles: c
dac cineva îl cunoate pe Hristos, „Doamne lisuse...". La un moment dat, m-am ridicat în
îl iubete i este iubit de El, toate sunt dup aceea picioare i am spus pe de rost pavecernia. Apoi,
bune, i sfinte, i fericite, i uoare. rugându-m Maicii Domnului, mi-a aprut chipul
Preacuratei Nsctoare de Dumnezeu, aezat pe tron
i înconjurat de cetele îngerilor, arhanghelilor,
în faa mreii,
acelei serafimilor, mucenicilor, cuvioilor, proroci lor. în faa
am îngenuncheat ca un nevrednic acesteimreii, am îngenuncheat ca un nevrednic i
am început s rostesc cu putere: „Neptat, neîntinat,
îmi amintesc multe întâmplri din viaa mea la nestricat, fr prihan, Preacurat Fecioar, a lui

Sfântul Haralambie. Sv
spun ceva frumos. V-am mai Dumnezeu Mireas, Stpân...". M-a cuprins o fric
spus c-mi plcea mult pdurea. M obinuisem cu sfânt atunci când o raz luminoas, venind de la
singurtatea i-mi plcea s fiu singur. îmi plcea pe Preasfânta, mi-a atins capul pe care-l plecasem smerit,
afar, mai ales noaptea. M urcam într-un copac, la pentru marea mea nevrednicie.
am
mai mult de doi metri i jumtate. îmi împleteam un în clipa în care sfârit rugciunea ctre
pat de ramuri, puneam o ptur i m
înfuram în ea. Preasfânta i am
tcut, am auzit pe cineva sub copacul
meu. Era un brbat care mi-a spus:
Era foarte frumos. Urcam pe o scar pe care mi-o
fcusem singur i, când ajungeam sus, o trgeam i nu - Omule al lui Dumnezeu, coboar-te jos, am
m mai deranja nimeni. „Patul" era înconjurat de o vi nevoie de
Am
tine.

coborât. M-a salutat i mi-a

slbatic, ale crei nenumrate flori miroseau foarte zis:

frumos. Sub copacul meu, la vreo doi-trei metri mai - Mi-e foame ru.
încolo, era un arbust mare de mastic. urcam în pat M - Alerg s-i aduc.
Ascult-m. M-am
crându-m. Acolo eram pe de-a-ntregul rugciune. - întors din America, am
omorât-o pe soia mea. M urmreau i am luat calea

" Arhidiacon prof. dr. loan N. Floca, Canonul 84 al Sfântului

munilor ca s nu m aresteze, dar mor de foame.
Vasile cel Mare, Canoanele Bisericii Ortodoxe, p. 387, Sibiu, 1992.

84 85
 M-am dus i i-am adus trei prescuri. Mi-a .ijuns la casa ei. Am vzut copilul care, într-adevr, nu
explicat c femeia lui îi luase pe altul, iar el, când a vorbea, l-am zis:

auzit, a venit i a fcut rul. Se pocise apoi, dar ce - Hai s facem sfetanie.
fcuse - fcuse. A aezat pe un scaun o farfurie cu ap i un
- Te rog, omule al lui Dumnezeu, s nu spui ervet. Am început s citesc. Copilul tcea. Deci, am
nimic despre mine, mi-a zis i s-a pierdut în întuneric. isprvit sfetania i am început s stropesc cu
Când s-a luminat de ziu, a venit poliia i îl aghiazm, zicând: „Mântuiete, Doamne, poporul
cuta. Mi l-au descris. Tu..." Când l-am atins pe frunte cu crucea i
- Nu, le-am spus, n-am vzut nimic. busuiocul, copilul mi-a spus:
A fost harul Maicii Domnului acel om s-a c -îi mulumesc mult.
spovedit la mine. Dup aceasta copilul m-a iubit mult. Mai târziu
Adevrat v Nsctoarea de
spun, era a botezat un copila i i-a pus numele Porfirie. A venit
Dumnezeu în faa mea i a trimis acea raz luminoas dup aceea i mi-a zis:

spre mine, smeritul! Eram clugra, preot, în jur de - l-am pus numele tu.
douzeci i unu de ani. îi zic:
- M-ai întrebat?
- Eu, zice, te iubesc i am vrut s-i pun numele
„Hai s facem sfetanie" tu.
Mai ascultai una. S-a întâmplat i asta tot în
Pentru o vreme, am fost rânduit slujitor într-un Evvia.
sat din Evvia. Din multele întâmplri, o s v povestesc Odat m-a cutat o doamn cu fata ei. Copila
una singur. într-o zi a venit la biseric o femeie, clare era mut. Mama mi-a zis:
pe mgruul ei. îndat ce m-a vzut, a coborât, s-a Prinele, am mare necaz cu
- fata mea. Nu
apropiat i mi-a zis: vorbete de o lun.
- Prinele, am un copil bolnav. îi zic:
- Ce are? - Ce-a pit?
- l-a pierit glasul. Legasem o capr la râp. Erau acolo muli
-

- De mult e aa? mrcini. Fata s-a dus s ia de acolo capra. Era noapte.
- Da. Nu vorbete deloc. Când s-a întors, era mut.
Era un bieandru cam de optsprezece ani. Am l-am fcut sfetanie. Mama era chiar preoteas,
luat deci epitrahilul i am coborât cu ea în sat. Am îi zic:
- A crui preot eti?

87
 - Sunt a preotului din... am alergat în braele Tatlui meu Cel ceresc. Simeam
- A, eti a printelui Hristou? cldura lui Hristos, unirea mea cu Dumnezeu. Am
- Da, prinele. simit mare bucurie, fericire i uurare adpostindu-m
Am citit sfetania i fetia printelui s-a fcut în cele dumnezeieti. Nu-mi psa de furtun, de

bine; firete, cu harul lui Dumnezeu. vijelie, care sunt ale acestei lumi. Sufletul meu cuta
ceva mai înalt, mai desvârit. M simeam odihnit,
ocrotit, în bunpaz. Am petrecut zile de aur. Am tras
Am mers la Vatheia Evviei, foloase din vremea foarte rea.
la Mnstirea Sfântului Nicolae Aa trebuie s cugetm mereu. Aa trebuie s
trecem prin greuti i nenorociri. Pe toate le s
Dup de zile, i pe când
ani m aflam în Evvia, socotim prilejuri bune pentru rugciune, pentru
cutam un nou loc de retragere, ca o psric prigonit apropiere de Dumnezeu. Aceasta este taina: cum omul
ce dorea s ajung în sânurile lui Dumnezeu prin lui Dumnezeu face din toate rugciune. Asta vrea s
rugciunea minii. Eram singur i stingher. spun Apostolul Pavel, când zice M bucur în

Am mers la Vatheia Evviei, la Mnstirea ptimirile mele (Col. 1, 24), pentru toate necazurile
Sfântului Nicolae, i am rmas acolo zece zile. Avea prin care trecea. Aa se svârete sfinirea. S ne
câteva chilii pustii, pline de obolani. Ce s-a întâmplat? învredniceasc Dumnezeu. Eu o cer mult în

Dou zile a fost mare vijelie i furtun. A plouat fr rugciunile mele.

încetare; ploaia btea în ziduri, în geamuri, parc ar fi La Vatheia, la Sfântul Nicolae, am rmas destul
fost grindin. Vântul sufla vijelios pe deasupra marelui trei ani întregi. Am plecat mai înainte de a începe
platan. Auzeam crengile lovindu-se unele de altele. rzboiul cu Italia.

Sfârit de lume în aceast pustietate... Toate stihiile

naturii mugeau. Iar eu, sracul, în bisericua Sfântului

Nicolae cea pictat pe dinuntru, sfinit de sufleelele
pe care le „vedeam" cum ani în ir se plecaser
înaintea sfinilor i-i deschiseser inimile.
Parc eram în criv, ca o
pustie, în plin
psric a cerului prigonit. Gândete-te, ce-ar putea
face o psric în mijlocul unei asemenea furtuni? N-ar
cuta un cuib, o peter în care se vâre? Acelai s
lucru l-am fcut i eu în mijlocul larmei i al furtunii,
înfricoat de stihiile naturii. Am alergat aflu adpost, s
89
 în Athena, la policlinic
(1940-1973)

„Am trit acolo treizeci i trei de ani.

Ani binecuvântai, druii omului i durerii."

Am trit acolo treizeci i trei de ani

ca pe o singur zi

O dat cu declararea rzboiului am venit în

Alhena. Am fost rânduit preot slujitor la Sfântul
'
iherasim, la Paraclisul Policlinicii Athenei, exact la

începutul rzboiului. Aveam înluntrul meu o mare

dorin s lucrez la o fundaie. Dumnezeu mi-a
împlinit aceast dorin i am fost numit la bisericua
Policlinicii, spre marea mea bucurie. Precum m-am
obinuit sv spun mereu câte ceva din viaa mea, aa
rum le-am trit i le-am simit, ascultai spun s v
|i um istoria de la început.

Odat, pe când eram la Schit, la Kavsokalivia,

K ascultat la biserica mare tâlcuirea lui Nichifor
fheotokis la Evanghelia duminicii de rând. Spunea
Ueci Theotokis cât de mare bine face omul care
mângâie sufletele îndurerate, pe cei ce ptimesc de
ncer, de lepr, de tuberculoz. Eu, când am auzit,
im fost micat i m-a cuprins o râvn pornind de la

91
cele pe care
m
Dac a fi
le

însufleeam eu din
putut
zicea atât de viu cel ce citea,

i eu, s
orice.
fi
i am
studiat, s
început
fi tiut
aa
s
cur
i
vise;

s vorbesc,
iSpoi au început
fusesem i
forez
iar

în Sfântul
un sanatoriu. i m-am gândit
la
s nvleasc
Munte, adic voiam
in
gândurile pe care
s merg
s merg
le

sa

s merg un aezmânt! Undeva unde s fie leproi, ]

la
IVndeli. Un cunoscut de-al meu
îmi spusese au c
la un sanatoriu de tuberculoi... Cam la astea
]
m „.•voie de un preot. Sanatoriul
din Pendeli era pe
gândeam. i, când doream ceva, voiam i triesc. s [linei plin de tuberculoi.
M-am dus la director i mi-a
De câte ori m
apuca râvna s
triesc la pustie, triam I
pustnicete acolo unde m
aflam. Era osteneal I
Am printe, am luat preot,
zadarnic, dar o triam. Adic m
simeam ca i câm
- luat,

l-am vorbit despre dorul meu, iar

el mi-a zis:

a fi fost sus, pe Cârmei, la Sfântul Vasile, mai sus

- A, i eu tot dorul acesta
l-am avut! Iar

Kerasia, unde este locul cel mai pustnicesc al Sfântu

umnezeu m-a adus aici.
Munte. Simeam c
sunt pustnic, i ziceam: „Aa o
Am coborât apoi în Athena. Aici am întâlnit un
citesc, aa o s-mi aprind opaiul, aa o spun s hhiorit care slujea în Spata, la Cruce,
l-am spus:
noaptea «Doamne lisuse», o s fac atâtea metanii, o s" - Printe Matei, am râvni rea asta, ce
fac? s
mnânc pesmei i buruieni". i fceam visul realitat - A, îmi zice, ascult-m. Au voit s m pun pe
Osteneal zadarnic! Dar eram mulumit, iar du un spital, la Policlinica Athenei, dar n-am vrut
mine la
aceea îmi trecea. i în ceasurile mele de neputin - s vorbesc cu domnul
Am preferat aici, la Cruce. Vrei
obicei, atunci când se afl în neputin, omul primete 13
s te ia acolo?
Amilkas Alivizatos
gânduri nu tocmai bune - cugetam la astfel de lucru
Zic:
pe care sufletul meu le dorea foarte tare i le tria. - Mergem s vedem.
La fel am fcut i atunci: visam merg pe c Am mers, am vzut. Mi, mi! Am vzut lume,
insul cu leproi, vorbeam cu ei, le slujeam i
aglomeraie, zgomot...
purtam de grij, îi ajutam pe cei infirmi. Am trit, s - Printe Matei, îi spun, nu sunt eu pentru locul
zicem, cu cei leproi în închipuire. Mai apoi am uitat acesta...
de asta. S-a întâmplat îns s m
îmbolnvesc, iar - De ce s nu fii? îmi zice.
Btrânii mei m-au trimis de trei ori în lume ca s m Aa c
am mers la domnul Amilkas i i-am
fac bine. Dar nu m
fceam bine i, la sfârit, mi-au dat vorbit. Printele Matei a plecat, iar mie
mi-a spus
binecuvântarea lor s
triesc în afara Sfântului Munte, domnul profesor:
precum v-am povestit, acolo unde a fi avut i lapte, i - Venii mâine.
carne, i toate cele ce erau de trebuin pentru boala
mea. Pentru aceasta am plecat la Sfântul Haralambie, profesor de drept
"Amilkas Alivizatos (ti 969): academician,
în Evvia,
E1
i am rmas acolo vreo cincisprezece ani. Canonic i pastoral la Facultatea de Teologie a Universitii din

Athena, preedinte al Policlinicii din Athena.

92
 Am mers în cealalt zi i l-am întâlnit pe putea acum s prefac în fapt aceast închipuire dup
profesor la el acas. Slujnica m-a dus în salon i am ( are tânjeam.
ateptat, cci ieise puin. Am scos Dumnezeiasca Atunci profesorul s-a dus înuntru i a telefonat
Scriptur a Noului Legmânt - îl aveam în format m
~ :
l.i Mitropolie, la Kimi, cci m întrebase:
i citeam, ca s
nu pierd timpul. Când a aprut domnul - Ce vldic v-a hirotonit?
profesor, l-am închis. S-a apropiat, m-a salutat i nv l-am zis:

zis: - de Kimi.
Mitropolitul
- Ce carte era aceea, printe? Precum am
mai târziu de la protosinghelul
aflat

îi spun: Spiridon, care inea de Mitropolie i se afla acolo când

- Noul Legmânt, domnule profesor, .1telefonat profesorul, vldica a spus despre mine lui
îmi zice: Alivizatos:
- Suntei teolog? - Policlinica i-a gsit preotul!
- Nu. Amilkas mi-a spus:
- Ce studii avei? - Trebuie mergem s s liturghisii.
- Clasa întâi primar, i nici pe aceea n-am îi zic:
isprvit-o bine. Carte am învat în Sfântul Munte, la - Domnule profesor, nu pot s slujesc, mi-e
Kavsokalivia. Am avut doi Btrâni cu care am trit team. Nu pot s slujesc fr aprobarea Arhiepiscopiei.
împreun. îmi zice:
- tii s cântai? - Asta-i treaba mea! Treaba dumneavoastr este
- tiu s i cânt. s liturghisii.
- Am o biseric, i n-am preot. Am tot primit, îi zic:

dar pleac. - Trebuie s avem aprobare de la Arhiepiscopie.

îi spun: - Nu, zice, o s liturghisii. N-o s lum
- Domnule profesor, am o
nu tiu, cum voii. Eu probare.
dorin, s slujesc la o fundaie. Aceast dorin o am M-a necjit, dar în cele din urm am ascultat.

de pe vremea când eram la pustie. Cu toate acestea, nuf M-au pus s slujesc zilnic Dumnezeiasca
voiam s plec din Sfântul Munte. V
spun sincer! N I iturghie la Sfântul Gherasim, la Policlinic.
m-am gândit s ies din Munte i s lucrez într-o
Sfântul - O s v lum ca preot, mi-a zis la sfârit.

leprozerie. Numai pentru mi-a c

plcut ca idee atunci i aa s-a i fcut. Dar ce s-a întâmplat? La
când am auzit-o, voiam s o triesc, i am trit-o astfel Sfântul Gherasim voia s mearg i un teolog,
în închipuire. îns m-a învrednicit Dumnezeu i a arhimandrit, care studiase la Londra, dar domnul
Amilkas s-a îngrijit i m-a pus pe mine. Acela, Veletsas,
s-a mâniat. Vorbise cu protosinghelul, printele oamenii, s-i învee, cci acolo este un centru în care
Ghervasie Paraskevopoulos, i fusese rânduit s oamenii sunt plini de stricciuni. îns domnul profesor

mearg Apoi, îns, au aflat

el. eu liturghiseam acolo c te vrea pe tine. Eu a zice c, nefiind cultivat, mcar un
i atunci printele Ghervasie m-a chemat la cuvânt bun dac poi s ii; s-ar putea ca acest cuvânt
Arhiepiscopie. îndat ce m-a vzut, a început strige. s II tu s fie mai bun decât al unui teolog, care ar
- O s te trimit în surghiun, mi-a zis. Ce-ai fcut? predica lumii cu graiuri ritoriceti.
Eti ntâng? Nu tii c trebuie s ai aprobare de la îi spun:
rangurile înalte?
- Preafericite, cu rugciunile voastre!
M-a certat mult timp; m-am dus la Amilkas i Aa s-a i fcut, l-am pus metanie i am plecat.

i-am spus: A rmas profesorul cu Preafericitul.

- M-a certat ru protosinghelul. în urmtoare am avut Liturghie. Mi-am
ziua
îmi zice: gsit cci am avut i parastas. A aflat-o i pe
iar belele,

-Venii încoace. fctts printele Ghervasie i s-a mâniat am fcut c

M-a luat Amilkas i am urcat la Arhiepiscop. Pe parastasul, cci nu era voie fr hârtie scris. Poveste

atunci era Hrisant al Trapezundei. Era în 1940, când a mare... Toate astea, îns, nu m deranjau, am trecut

început rzboiul cu Albania. Preafericitul mi-a spus: peste ele. Cu neputin de rzbit a fost altceva, o sv
- Ce studii ai? povestesc mai târziu.
îi zic: L-am iubit mult pe Sfântul Gherasim, dar i pe
- Preafericite, nu tiu carte. Am învat în puti tolnavi. într-adevr, nu treceam cu vederea pe nimeni.

s citesc. Cercetam toi bolnavii. Dup Dumnezeiasca Liturghie

- Cât ai mers la coal? vi/itam toate saloanele. Când nu aveam Dumnezeiasca
- Numai în clasa întâi primar. I ilurghie dimineaa, îi spovedeam pe cei ce ateptau.
L-a privit pe profesor. Apoi mergeam s-i cercetez pe bolnavi. Am trit acolo
- Ei, domnule profesor, acolo e Omonia, ce s treizeci i de ani ca pe o singur zi. Am petrecut o
trei

facem? O s
ne interpreteze lumea greit. vi. i plin de har. Eram atât de necunoscut i de
- Nu, zice Amilkas, eu pe dânsul îl vreau. nebgat în seam în Policlinic, încât la prânz, când
- Cum o facem? s rr.im foarte ostenit, i dup amiaza aveam mult treab

îmi zice Preafericitul: |l de aceea nu plecam acas, ci rmâneam acolo i

- Printele meu, tii s câni? nimeni nu-mi ddea nici o atenie. M

ascundeam într-o
- tiu aa, practic. i rtmru, îniruiam nite scaune i cdeam cu faa în
- Ascult, copilul meu, în acel loc vrem Jos, ca s
nu rcesc, i dormeam puin, fr prind s
punem un cleric cultivat, care s poat vorbi nimeni de veste. Nu prea fcusem cunotin cu
 nimeni, i pentru aceasta eram foarte dispreuit. Eram io.ig-te s te întreasc Domnul, i dup atâtea zile s
prost, neînsemnat, srac. în Biseric stpâneau alii,
eu mergi s te împrteti.
nu tiam nimic. i totui am trit acolo treizeci i trei Fr s accentuez înadins acel lucru. Are mare
de ani. Ani binecuvântai, druii bolnavilor, durerii. |iic asta. De altfel, nu este numai omul acela singurul
S-a împrtiat faima c
sunt duhovnic bun, astfel c rspunztor pentru greeala sa.
veneau muli s
se spovedeasc. Veneau multe suflete
sfâiate s-i verse acolo,
Gherasim, la Sfântul
lacrimile. i
cu ce credin se spovedeau! în zgomotul Omoniei triam
Precum v-am spus, spovedesc de mai bine de ca în pustia Sfântului Munte
cincizeci de ani. îl lsam mai mult vreme pe cel
ce se
spovedea s
spun ce voia el, iar la urm spuneam i în aglomeraia, în zgomotul i între oamenii
eu ceva. în timp ce el spunea multe, i nu numai din <Mnoniei, eu ridicam mâinile ctre Dumnezeu i
cele personale ale lui, eu vedeam ce de
fel suflet este iriam înluntrul meu ca în pustia Sfântului Munte.
acela. Din întreaga lui aezare îi înelegeam starea, iar „Ah, ziceam înluntrul meu, eu nu sunt pentru lume,
la sfârit îi spuneam ceva care s-i fie spre folos. Chiar eu sunt pentru pustie. Acolo, tot ce faci, nu te tie
i cele care nu erau ale sale personale, aveau i acestea nimeni". i cu toate acestea am rmas în lume. Acolo
o oarecare legtur cu el, cu sufletul su. i toi m unde m adusese Dumnezeu.
iubeau, pentru
slobod
c
nu le vorbeam i îi lsam spun s îi iubeam pe toi, m durea pentru toi, m
tot ce voiau dac
venea cineva care nu
ei. Iar micau toate. Aceasta mi-o dduse dumnezeiescul har.
avea vreo legtur cu religia, sau îmi mrturisea vreo Vedeam asistentele cu inuta lor alb, ca nite îngeri
greeal ceva mai însemnat, nu-i accentuam prea mult învemântai în alb, coborând la biseric, i lcrimam
acel lucru. Când îl faci pe om s-i simt mult greeala, (And le vedeam. Le iubeam mult pe asistente. Iar când
îi vine o anume împotrivire,
ca n-o poat tia dup s vedeam o sor medical în uniform, gândeam m c
aceea. i spuneam la sfâritul spovedaniei ceva legat este sor a milei, sor a iubirii, care merge s slujeasc
de greeala lui cea mare, pe care i el se silise o s în biserica iubirii lui Dumnezeu,, adic în spital, s
mrturiseasc. Astfel, nici eu nu artam cu totul
nepstor, dar nici nu o accentuam. Cumpneam
m slujeasc celor bolnavi, frailor. îngerul, îngerul alb.

Câte lucruri trecem cu vederea! Eram micat, iari,

lucrurile. Poate m artam câteodat nepstor. când vedeam o mam
alptându-i pruncul. Când
Iar la sfârit spuneam: vedeam o femeie însrcinat, lcrimam. Vedeam
- Copilul meu, pe toate câte le-ai spus, învtoarele ducând copiii la biseric i lcrimam
Dumnezeu le-a iertat. Ei, ia aminte pe mai departe, pentru lucrarea iubirii.

Cea mai mare mulumire o simeam, de bun

seam, în timpul Dumnezeietii Liturghii. Când citeam
98 99
 ieeam din sine. Liturghiseam cu
în tihna bisericii. îmi - Nu, nu, îmi zice, nu pot, nu pot, n-o mnânc!
mult druire, cci îmi plcea s
liturghisesc. Dar i - V rog, îi zic.
oamenii se însufleeau din felul simplu în care slujeam. - Nu, nu se cade.
Fiindc nu tiam carte, fceam multe strdanii. Mi s-a fcut ruine. Am isprvit ce aveam de
Veneau la Sfântul Gherasim s cânte oameni foarte învat la clape, iar la sfârit i-am zis:
învai. Muli erau profesori la Universitate, precum - M-am necjit.
de religie Leonidas Filipidis
fraii Alivizatos, profesorul
i a luat, sraca, prescura.
.a. Acolo, alturi de Policlinic, era Odeonul Athenei.
îns nu voiam nici s-o necjesc din pricina
Veneau i de acolo profesorii cu familiile lor la
iilor. Ce m-am gândit eu? Seara, dup ce-mi fceam
l«'<
biseric. La stran cântau cei de la Teatrul Regal. îmi
era, îns, greu s m armonizez cu glasurile i cu toate
umerita mea rugciune, întindeam mâinile ca i când
i pian i repetam în minte lecia: „do,
celelalte, aa c m-am hotrât s
merg la Odeon. Niii
fi cântat la si,

pierdeam ceasurile care-mi rmâneau. Mergeam i la, sol, sol, sol, mi". i aa învam lecia. De ce-o
învam muzic ore în ir, cu râvn i struin. Am i ucam? Ca s n-o necjesc pe profesoara mea. Am
fcut-o ca s-i uurez pe cântrei. Nu voiam s învat lucrul acesta din Sfântul Munte. Adic nu pot
stânjenesc cântarea în biseric. Voiam s iau bine H.1-I necjesc pe cellalt, cci am învat de mic s fac

tonul, ca s nu-i obosesc i s nu-i necjesc. Am fost •SCultare. Aa am fcut i greeli în viaa mea. Când
nevoit, deci, s merg la Odeon, s înv muzic. v.ld, adic, pe cineva necjit care struie i roag s m
Ascultai, îns, nebunia mea. U ceva sau s spun ceva, rni-e mil i o fac, chiar i
Voiam s înv i org, ba înc având un el unei când nu vreau.
înalt. M gândeam c s fac o mnstire,
atunci când o
.il

o s avem o org la arhondaric, astfel încât, atunci

când ne-am fi aflat acolo i am fi stat de vorb despre Când am fost rânduit acolo, la început,
multe învturi bune i frumoase, s fi folosit la cântri
am trecut printr-o mare ispit
i orga. Dar la Odeon nu aveau org, aa m-au pus c
la pian. Am învat deci i pian, dar ca instrument îmi
Dar înc nu v-am spus prin ce ispit mare am
plcea mai mult orga. Cum le rânduiete Dumnezeu
trecut la început, când am fost rânduit acolo, îns m-a
pe toate! Ce s v
spun! La Odeon m-au îndrgit i
ajutat Dumnezeu.
mi-au dat o profesoar care era sfânt.
într-o zi, când liturghiseam, am luat o
deci,
în prima duminic m-am dus s slujesc cu mult
prescur frumoas pe care mi-o aduseser. Ce alt dar bucurie. Dorina mea de a fundaie se
lucra într-o

mai de pre putea fi în acea vreme de foamete - eram împlinea. îmi dduse Dumnezeu acest dar. Dar ce-am
sub ocupaie... l-am dus-o i, zâmbind, i-am zis: pftit! în ceasul în care trebuia s încep slujba la Sfântul
- Mi-au adus o prescur frumoas. ( iherasim, am auzit afar foarte tare un gramofon cu

100
I m
cântece de dragoste: „Te iubesc, te iubesc..." .a. Ani Mlkeia, Peristeri, din Pireu. Treceau i se întorceau,
continuat... nimic, aceleai. Eu - rugciunile, • l.ixonând. M-am gândit s plec. Dar cum s le spun?
Dumnezeiasca Liturghie. Afar cântecele, înuntru M am întors acas întristat, nu tiam ce s fac...
biserica plin de lume. Ieeam s spun „Pace tuturor" Locuiam atunci lâng Likavitos, pe strada
din Uile împrteti, dar Liturghia era foarte tulburat. hoxapatri. M-am întors, deci, acas, i m gândeam,
Când am isprvit, dezndjduit, am potrivit Sfintele m tot gândeam... Nu voiam nici s mnânc. Eram tare
Taine, am împachetat vemintele i am ieit îndat necjit. Ce-o s fac? i m bucurasem c voi merge la

afar. Peste drum de biseric era un magazin de spital, vedea bolnavii, îi voi îngriji, le voi vorbi, îi
voi
gramofoane i de plci de gramofon. Am mers cu voi spovedi i împrti... Acum ce fac? Singur s
noblee la proprietar, la domnul Koureta, i l-am rugat, I himnezeu m
putea scoate din situaia asta grea. Am
dac este cu putin, cel puin la vremea i.lspuns înluntrul meu acestei probleme înfricoate

Dumnezeietii Liturghii, s opreasc gramofonul, «a: „Ce va zice Dumnezeu!" Zic: „Dumnezeul meu,
îmi zice: mi vreau s-mi vorbeti, nu vreau s-mi ari semne.
- Eu vreau s-mi scot pâinea. Ce voii V.i, cu a Ta iubire, arat-mi ceva simplu din care s
dumneavoastr nu se poate. Am copii,pltesc chirie. îneleg c
trebuie s
plec sau s rmân. Ceva foarte
- V rog, i-am spus, m necjesc, e pcat ce se simplu. Nu cer vreo minune, mi-e ruine". i m-am
petrece. hotrât s
postesc trei zile, fr s pun nici ap în gur,
-Printe/tu cu treaba ta! mi-a zis. |i s petrec aceste trei zile în desvârit tcere i
Eu acum ce s
fac? M-am gândit s plec de rugciune, ateptând rspuns de la Dumnezeu.
biserica asta, s caut alta. lat, îns, c fgduisem i
la
i rspunsul a venit. în vreme ce aflam la m
mi se dduse acest post, dei nu aveam calitii SIAntul Gherasim, veneau felurii închintori s aprind

cerute, adic nu aveam certificat de absolvire nic o lumânare. La un moment dat, a intrat o doamn cu
mcar a unei singure clase. Ce s-i spun Preafericitului, ( opilul ei. Copilul prea a în clasa a cincea. inea în
fi

care a fost atât de îngduitor i m-a aezat acolo din mân câteva cri de coal. Una dintre ele era
dragoste? Ce s
spun domnului Alivizatos, care a fcut manualul de Fizic. l-am cerut ca
I s
arunc o privire.
totul ca s fiu rânduit acolo? Am czut astfel într-o
Obinuiam sfac lucrul acesta, din dragoste de
mare amrciune. Stteam în Sfântul Altar i m învtur. Rsfoind cartea, am ajuns la pagina unde
gândeam. Ce s fac? Socoteam trebuie c
plec, nu s era înfiat un experiment: dac într-un lac linitit
mai puteam rmâne. Cum s triesc acolo, cum sâ arunc o piatr, apa va forma „unde" pe o întindere
liturgrnsesc? Eram un om venit de la pustie, dintr-o mic. Dac arunc o piatr mai mare, „undele" se
linite desvârit, în mijlocul unui trboi drcesc. Pe lormeaz mai mari i pe o întindere mai mare,
la ua bisericii treceau toate autobuzele din cartiere „înglobându-le" pe celelalte. în acea clip mi-a venit

10 1
rspunsul la dilema mea. A fost o luminare de la >i durerea sufleteasc m fcea s împreun-ptimesc,
Dumnezeu. M-am gândit aa: „undele" mici ale vzând adâncul sufletului lor prin harisma strvederii.
cântecelor din afara bisericii pot fi absorbite de, Dac venea cineva i-mi vorbea despre o durere
intensitatea duhovniceasc a marilor rugciuni care se u upeasc, fceam din ea tem de rugciune. Acest
fac înluntrul bisericii. în aceeai clip mi-a venit în lucru m
mica i spre studiu. „Vzând" o parte a
minte cu trie: „i dac tu liturghiseti aici i ai mintea n lipului bolnav, voiam s
cunosc denumirea tiinific
la Dumnezeu, cine te poate vtma?" .1 bolii, dar i poziia pe care o au organele în trup,

M-am pregtit, deci, s fac aa. S m druie ii.-rea, pancreasul i celelalte. Pentru aceasta am
mult - în Liturghia mea - iubirii lui Hristos, cumprat cri de medicin, anatomie, fiziologie .a.,
svâresc cu mare râvn i mare intensita astfel încât s studiez i s m
pot orienta. Pentru o mai
duhovniceasc drama Dumnezeietii Liturghii, hun instruire, am urmat pentru o vreme chiar câteva
înfricoata dram a Golgotei. Bucuria mea era foarte < ursuri la Facultatea de Medicin. Aveam aceast
mare. Credeam c
Dumnezeu mi-a gsit dezlegarea, Voiam s le înv
dragoste de studiu pentru orice lucru.
într-adevr, duminic dimineaa am ajuns la biseric pe toate, în toat adâncimea i limea. Vizitam o
plin de ndejde. Am început. Mintea mea era fabric? Voiam s cunosc toate amnuntele, cum
concentrat doar la dumnezeiasca slujire. Simeam c Itincioneaz. Vizitam un muzeu? Ore în ir examinam
sunt în cer, împreun cu cei din biseric, oile cele exponatele. Aici o s v
spun o întâmplare.
cuvânttoare ale lui Dumnezeu. Am simit t c într-o duminic, la prânz, treceam pe lâng

suntem în harul dumnezeiesc. Afar gramofonul cân Muzeul de Arheologie. Aveam puin timp i m-am
furios. Nu auzeam nimic. Triam pentru prima dat o gândit s intru. Am strbtut slile, privind statuile. într-

asemenea Dumnezeiasc Liturghie. A fost cea mai o sal era un grup. O doamn ghid le ddea explicaii.
frumoas din viaa mea. i de atunci toate au fost la fel. Era linite deplin. M-am apropiat puin. Când m-a
Vzut, îns, ghida le-a spus optit:
- A venit un preot. Eu pe preoi nu-i înghit, dar

Voiam s le înv pe toate, .icesta nu-mi pare ca ceilali.

în toat adâncimea i limea M-am apropiat mai mult. Am zis:

- Bun ziua!
Am trit multe în acei ani, la Policlinic. Grecia, - Bun ziua, rspuns ghida.
a
i mai cu seam Athena, sufereau din pricina - Pot s urmresc ceea ce spunei? i-am zis.

ticloiilor rzboiului, a ocupaiei, a foametei i a - Bineîneles.

morii, care îi secerau în fiecare pe oameni,
zi Mergeam de la o un moment
statuie la alta. La

împream cu ei prescurile i tot ce mi se aducea. Dar dat, am ajuns la statuia lui Zeus. Zeus era pe tronul su

104
 i arunca un fulger spre oameni. Dup ce le-a spus câte
tia, ghida s-a întors la mine i mi-a
Dumneavoastr ce spunei, printe?
zis:
Voiam s m nevoiesc,
-
Cum vi se
fie i în mijlocul Athenei
pare statuia?
- Eu nu tiu lucruri de felul acesta, am zis.
Numai aa, precum vd, m minunez atât de lucrarea
în
spovedania.
acei ani,
Ceasuri
îns, întâia
nesfârite,
mea
zile
lucrare
i nopi,
a fost
câte
artistului, cât i de fptura lui Dumnezeu, care a creat-o
de desvârit. i îneleg
atât c
artistul care a fcut-o
douzeci i patru de ore spovedeam, fie c m-am aflat

avea o adânc simire a dumnezeiescului. îl vedei pe l.i Haralambie în Evvia, fie la Sfântul Gherasim,
Sfântul
Zeus: dei arunc fulgere peste oameni, faa sa este fie la Sfântul Nicolae în Kallisia, ori acum, aici la

linitit. Nu este mânios. Este neptima. mnstire. Chiar i când eram bolnav - multe i
Ghida a fost foarte mulumit de comentariul îndelungate boli am avut - primeam cu iubirea lui
meu, ca de altfel întregul grup. Ce ne spune acest Hristos sufletele pe care mi le trimitea Dumnezeu.
lucru?
i
Ce spune?
atunci când pedepsete.
C Dumnezeu este neptima, chiar Voiam s m nevoiesc, fie i în mijlocul
Athenei; pentru aceasta m-am ascuns la Tourkovounia.
Aveam spre toate o mare dragoste de învtur, Triam acolo cu prinii mei, cu i nepoata mea,
sora
precum v-am s
spus. Astfel, odat am mers studiez într-o csudin plci prefabricate. Nopile munceam
despre creterea psrilor. Da, spun adevrul! v în tcere i rugciune. Aveam maini i împleteam
Altdat am mers la un profesor care preda apicultura.
pulovere i veste, i le vindeam. Cu economiile fcute
Profesorul era din Kerkyra. Erau felurii în clas: biei,
doream s zidim o mnstire.
fete, tineri, btrâni. Când s-a sfârit lecia, profesorul s-a
apropiat i
De asemenea, fceam i tmâie. Tmâie foarte
mi-a zis:
bun. Fabricat dup reetele mele, compoziiile mele,
Printe, tii ce-am îneles?
-
C o s reuii în
din cincizeci de substane aromate. Cunoteam tmâia
chip excepional în apicultur.
Zic: dup mireasm, dar i dup concentraie. Umplusem
- Cum v-ai dat seama? un caiet întreg cu compoziiile pe care le fcusem. Un
- V-am vzut din felul în care ai caiet plin de reete ale tmâie.
aromelor pentru
privit, ai
urmrit, c
suntei bun de apicultor. Vei excela. V Aezam un rând cu toate substanele aromate pe care
vei înelege cu albinele, le vei vorbi i ele vor v le aveam. Vreo cincizeci de flacoane: rutinol, rinanol,

vorbi. finalii .a. Lucru minunat: cunoteam toate aceste

îi zic: flacoane, cunoteam mireasma i concentraia
- Aa este. Os merg la stup, o s vorbesc cu fiecruia. tiam c, dac din acela trebuiau zece pri,
albinele, o s le ascult, o s le îneleg, o s înnebunesc din acesta trebuiau dou, sau trei, sau una, i fceam
dup ele, dar o s „pierd" rasa i camilafca! nite compoziii foarte bune, rare. Le-am avut pe toate

106
107
scrise pe un caiet, precum v-am spus, dar mi l-au furat. - Taci, taci!
tiu cine l-a furat, dar nu vreau s spun, nu se spune... Peste puin:
- Nu ine lingura bine.
sracul de mine, ce-am pit! M-am uitat i-am
Bre,
Eram foarte simplu fcut i eu ca ei. Apoi nu tiu ce-au mai pus,
trebuia s
mnânc cu furculia.
Eram foarte simplu i fr cunoaterea celor Ei, sare cea mic:
lumeti, a comportamentului care se cere în societate. - Nu ine bine furculia.
Nu cunoteam prea mult despre modul de a te purta, Oh, ce-am pit! Vedei cât de simplu eram...
cci crescusem la munte. Ceva, puin, dobândisem la
Pireu, dar i acolo m
îngrijisem singur de mine.
Mâncare îmi puneau fetele stpânului, mâneam singur, Bastonul Sfântului Gherasim
dormeam în pod. Astfel c
nu tiam cum se ine la
mas furculia, lingura i celelalte. Ascultai, s zic v La Tourkovounia, unde locuiam, aezarea
era
ceva. Eu nu mergeam unde eram invitat. Dar odat m-au fcarte povârnit. M
sculam dis de diminea, plecam
m
chemat s citesc Paraclisul unei bolnave care lucra l.i biseric, la Sfântul
Gherasim, i întorceam seara.
lâng Policlinic, aproape de Primrie. O doamn I )rumul spre casa noastr era greu i cobora
abrupt.

foarte bun, credincioas. Pân am ajuns acas, pân Inlr-o diminea am czut i mi-am rupt piciorul. Era
i-am citit, a trecut timpul i au început s struie: duminic dimineaa, nu se luminase bine de ziu, era
- Rmânei s mâncm. linite. Astfel au auzit gemetele mele nite oameni, au
Nu, zic, nu pot. Trebuie
- plec. s l^it afar i au chemat îndat salvarea. A venit
Brbatul doamnei zise: salvarea, m-au dus la spital. Ruptura era la
gamba
Durerile erau
- îl socotim un semn de mare dispre, de vreme
Eciorului stâng. Oasele erau sfrâmate.
ce eti i flmând. O s ne necjim, printe. F-ne tic neîndurat. Am ajuns la
Policlinic, m-au coborât din
bucuria asta. Suntem i cu fetia noastr. salvare i m-au aezat pe un pat. Doctorii au hotrât

Aveau o feti, erau cstorii de curând. Era o Emi pun piciorul în ghips. Lumea atepta s
feti foarte bun. iKurghisesc. Au fost nevoii s plece.
Deci, am primit. Am fcut rugciunea, am Dup cincisprezece zile, fiind înc întins în pat,

binecuvântat masa i am început s mâncm. Vzându- aruncat o privire ctre piciorul meu. Am vzut,
m cum mnânc, fetia zise: deci, prin harul lui Dumnezeu, c piciorul fusese pus
scoat
- Mam. nu ine bine lingura. u.imb în ghips. Le-am cerut doctorilor s-mi
Iar ei: ihipsul. Când a aflat, profesorul a zis râzând:

108 109
 , •• .>jl ba-i vad de biserica lui, - Ei, o s-i iert eu pcatele, dar
bre printe,
acolo unde-i are competena, vrea s ne verifice pe |ng ale tale au s fie iertate i ale
mele.
noi? Am fcut treaba bine, am trecut piciorul pe la
i

îmi rupeau osul. Se sudase puin i

durea de m
raze. Ce vrea acum, s ne tot sâcâie? ni
strângeam buzele. în cele din urm l-au
Miportat. îmi
N-a dat nimeni la raze, au întins
piciorul i l-au
nici o atenie. Eu ateptam s-mi rupt. M-au întins iari
vad ghipsul, cu
piciorul. Ei - nimic. Când mi-au adus mâncarea la «ezat drept. Apoi mi-au pus din nou
prânz am refuzat-o, zicând c cer s m duc la raze. iii-nie, i m-au trimis la pat.
- nu-mi amintesc bine - am
Insist s se fac asta, cci oasele se vor suda strâmb i Dou-trei luni
piciorul va rmâne aa pentru totdeauna. Profesorul a i.lmas întins la pat. Dup acest
rstimp m-au ridicat i
mi-au dat s in dou cârje, ca s
trimis vorb: pot pi. Eu nu le
- S-i vad de preoia lui! Piciorul este bine. voiam. îmi zice profesorul:
A venit seara. Mi-au adus mâncarea, dar iari - S le iei, s te poi ridica, fiindc te-a istovit

n-am mâncat, struind s-mi vad piciorul. în cealalt repausul.

ma
N-am inut mult cârjele, cci am început
de diminea, a venit profesorul i a zis mânios:
zi, sa

- Ce-i asta, bre printe? Ce ne tot sâcâi aici? Ursc singur. M

temeam de cârje, nu cumva s ma
Pân urm ..Uinuiesc cu ele i apoi s nu le mai pot
m-au coborât lsa.
la la raze. Au vzut c,
într-adevr, piciorul fusese pus strâmb, i deja Atunci profesorul mi-a spus:
începuser oasele s se sudeze. Profesorul i-a pus - S te îngrijeti s cumperi un baston.
ochelarii. - Nu, îi zic, nu-l vreau.
- Bre printe, zice, eti foarte pctos. Acum - Eti preot, îmi zice, i eti neasculttor? S
mi-am dat i eu seama. vezi ce-o Os
tragi acum! s .isculi, altfel cazi i-i rupi toate oasele.
Trebuie s-i rupem piciorul i s-l punem din nou Am fost nevoit atunci s-i spun surorii mele:
bine. - S-mi cumprai un baston. Suntem sraci, dar
Au început s
loveasc cu putere ghipsul, ca s trebuie s-mi cumprai un baston. S pot arunca astea,
se sparg. Eu nu ziceam nimic, îmi fceam smerita mea
rugciune.
« ci m strâmtoreaz.
i am coborât
a
in
Era ora unsprezece dimineaa
- A, acuma nu vorbeti, mea pregtit îndat
cârje la biserica spitalului. Sora
îmi zice. Dar acuma o s-a
s-i iert eu pcatele. mearg pe strada Eolou, ca s
cumpere un baston.
M
s.l

La un moment dat au tras, au scos ghipsul. Când s plece, o doamn cu un baston în

mân a intrat
durea tare. Doi doctori m trgeau de picior, iar în biseric.
profesorul, cu podul palmei, m lovea peste gamb cu - Sfântul Gherasim e aici?
)utere, ca s rup oasele.
10 III
 -

- Da, copilul meu, aici este, i-a zis btrâna care Vin, îmi zice, din cartierul Prombona, din Patisia.
îngrijea biserica. Acolo locuiesc. Acolo l-am vzut pe Sfântul în vis.

i
unde e icoana Sfântului?
- l-am mulumit. Am luat bastonul i l-am folosit

- Uite-o, a rspuns, i i-a artat-o. îndat, dup ce mai întâi am aruncat cârjele. Am numit
Atunci acea doamn necunoscut a czut în faa •itest baston „al Sfântului Gherasim", i l-am îndrgit
icoanei Sfântului i, cu lacrimi, i-a spus tare - c am mult. Am grij s nu-l pierd. Dar este i fctor de
auzit i noi: minuni: dac doare ceva din trup, îl lovesc
pe cineva îl

Sfinte al meu, eu nu te cunoteam. Nici nu

- puin cu bastonul i se face bine. Cu adevrat, este
auzisem vreodat de tine. Nici de numele tu nu I.Vtor de minuni. Ce lucru! Sfântul se îngrijeasc de s
auzisem, i totui m-ai cinstit i m-ai cercetat i mi-ai mine, cel mai mic! S-a artat viu doamnei, care nu
cerut bastonul pe care l-am cumprat de la Ierusalim, lUzise nici de Sfântul Gherasim, nici de mine. Tare
ca s îl aduc la casa ta. i uite, sfinte al meu, l-am adus. minunate lucruri mai fac sfinii... Pentru aceasta trebuie
Mi-ai spus: „Vreau s-mi aduci bastonul mâine Ifl-i cinstim. i eu m închin Sfântului Gherasim, care
diminea!" Eu nu tiam unde te afli i, întrebând, am |lte sprijinul celor bolnavi, prin sfinenia i harul su.
aflat i te-am gsit.
Eu cu sora mea i cu paradiser stteam în
strni, lâng pangar. S-a apropiat i ne-a zis:
„Plou peste drepi i
cei

- Ce lucru e acesta? De ce mi-a cerut Sfântul peste cei nedrepi"

bastonul? De ce-l vrea?
i
paradiser i-a spus: La biserica Sfântului Gherasim, la Policlinic,

- Ascult s vezi de ce vrea Sfântul bastonul.

Nu veneau muli închintori s aprind o lumânare. Unii
are nevoie el însui de baston, dar Sfântul îl are i pe mâneau pentru spovedanie, unii luau numai
slujitorul su, pe printele pe care-l vezi aici. i-a rupt binecuvântare, în vreme ce alii aprindeau o lumânare,
piciorul i a suferit luni de zile, îns astzi s-a ridicat i || fceau cruce i plecau. Veneau tot felul de oamem
doctorii i-au spus s poarte baston. i uite, sora lui era
i-nbai, femei, mici, mari, cultivai, simpli. în

pregtit s plece pe strada Eolou, s-i cumpere împrejurimile Omoniei locuiau oameni de toate

bastonul. Hai, ia bastonul de la Sfântul i adu-l aici, la c.itegoriile.

slujitorul lui. Mai demult obinuiam ca la praznicul Botezului

Micat, doamna mi-a adus bastonul i mi-a Domnului s sfinim casele. Vreme de câiva ani am
srutat mâna. mers i eu cu botezul. Bteam la uile apartamentelor,
- Luai-I, printele meu, i iertai-mi pcatele. lini deschideau i intram cântând: Jn Iordan
L-am cumprat la Ierusalim. E de la Sfântul Mormânt.

112 113
 4 Dumnezeu ne .ubete
botezându-te Tu, Doamne..."' . Mergând pe stradl - La muli ani, copiii mei!
peste
Mezonos, vd o poart de fier. Deschid, intru în curtat toi. Este foarte
bun i plou peste cei drepi »
avem ca Tata . de
plin de mandarini, portocali, lmâi, i înaintez sprf nedrepi (Matei 5, 45). Toi II
scar exterioar. Am urcat, am btut la i a aprui o u ,

UI se îngrijete
Dumnezeu. Numai s ne sarguim
a-

SL
Enoatem, s-L iubim i s ne
doamn. Dup ce mi-a deschis, eu am început ca d| facem ma. bun,.
obicei: „în Iordan botezându-te Tu, Doamne...". M-| Iubii §i o s vedei ce fericite o s fii.
au pnm.t în
oprit brusc. între timp, din dreapta i din stânga holului Priveau nedumerite. Ceva
au ieit, din camere, fete tinere. „Am îneles, lor sufleele.
nimerit într-un bordel", mi-am zis întru sine-mi. F
«armanele
M-am bucurat, le-am z.s la
-
sfârit, c m-a

a ieit în fa, ca s m opreasc. „.vrednicit Dumnezeu s

vin astzi i sv botez. La

- S plecai, mi-a spus. Ele nu pot s srute muli ani! ,

.

v ,

i am plecat.
La muli ani! au spus i
crucea. Srut eu crucea i plecai, rog. -
ele,

Eu am luat o înfiare serioas i dojenitoare, i

i-am zis:
- Nu pot s plec! Eu sunt preot, nu pot s pleci Rugciunea aceasta a tost
Am venit aici s botez. foarte înltoare
Da, dar nu se cade s srute ele crucea.
-

- Nu tim dac se cade s srute ele sau tu Câteodat, în afar de Boboteaz

m chemau
crucea. Cci, dac m întreab Dumnezeu i-mi cer sa fac sfetanie pe la case,
cu diferite prilejuri.
Odat
s-l spun cine-i vrednic s srute crucea, tu sau ele, a mi s-au întâmplat acestea:
ocupaie., iar eu e am
la
putea s zic c ele sunt vrednice, iar nu tu, cci Era pe vremea
Cruci.
oarecare reprezentant al
sufletele lor sunt mai bune decât al tu. Policlinic. A venit un
sm s facem '

în acea clip s-a înroit puin. îi zic deci: ia sfetan.e

Koii ca _

s lua. pe prmtele de
la
- Las feteles srute crucea. - A, îi zic, trebuie îl

Le-am fcut semn s se apropie. Am

cântat mai Sfântul Constantin
- aceea era parohia Iu.
melodios decât la început „în Iordan botezându-te Tu, zice, mergei
dumneavoastr, tx.sta o
- Nu
Doamne...", cci m
bucuram înluntrul meu c pricin anume i, vrei-nu vrei, o s
merge. pe strada
Dumnezeu a iconomisit aa lucrurile încât s merg i la
mine
aceste suflete. '^eu^rmanu^ l-am urmat, luând cu
m-am
Au srutat toate crucea. Erau îngrijite, îmbrcate culionul i rasa cea bun. Când am ajuns,
în fuste colorate. Le-am zis: pierdut! M
aflam în faa unei lumi
cultivate, domn.,

care preda f.losof.a

-
doamne, rectorul Universitii,
14
Troparul Praznicului Botezului Domnului.
115
114
 Veis mi se pare c
se numea. îndat ce am intrat, m-am binecuvântat i le-am zis: „Bun ziua, copii!" i erau
prezentat curajos, salutându-i. Dar carte nu luasem, \aâ piofesori la Universitate!
eu, cum eram prost... Rugciunea aceasta a fost foarte înltoare, a
-

- S facem sfetania, le-am spus. •.pus domnul rector, am fost foarte mulumit. M-a
M apucase vzându-i
tremuratul bine bucurat sfetania; le-ai spus pe toate aa de bine, i din
îmbrcai, cu platourile pline cu deserturi, i asta în
minte! Eti teolog? Ai fcut îns o greeal la
vreme de ocupaie.
Ivanghelie: ai spus s se fac sntos, dar este se
Mi-am pus rasa, culionul, am luat crucea. Am
ftcea.
început sfetania fr carte, am prins îndrzneal i le
rosteam pe toate limpede, cuvânt cu cuvânt. încet-încet
- V mulumesc, îi zic. Nu sunt crturar.
Aceast Evanghelie se citete în Duminica
am început s zic mai bine, dar priveam numai î
l'ibnogului, când prznuim minunea legat de
lighean.
aresta. Evanghelia spune aa:
„Pace tuturor!" „Capetele voastre Domnului s
plecai." „Pleac, în vremea aceea S-a suit lisus la Ierusalim, iar în
le Doamne, urechea Ta i ne auzi pe
noi Tu, Cel ce ai primit a Te boteza în Iordan i ai li •rusalim, lâng Poarta Oilor, era o scldtoare care se

sfinit apele; i ne binecuvânteaz pe noi pe toi, car. numea pe evreiete Vitezda, având cinci pridvoare. în
prin plecarea capului nostru artm
semnul supunerii. acestea zcea mulime mult de bolnavi, orbi, chiopi,
i ne învrednicete a ne umple de sfinenia Ta prin uscai, ateptând micarea apei. Cci un înger al
gustarea i stropirea cu apa aceasta. i s
ne fie nou, I)omnului se cobora la vreme în scldtoare i tulbura
Doamne, spre sntatea sufletului i a trupului. Tu C .ipa, i cine intra întâi, dup tulburarea apei, se fcea

eti sfinirea sufletelor i a trupurilor noastre, i i3 .întos, de orice boal era inut (loan 5, 1-3).
slav i mulumire i închinciune înlm, împreun i V
amintesc i condacul zilei, care zice:
Celui fr de început al Tu Printe, i Preasfântului i „Ridic, Doamne, cu dumnezeiescul Tu ajutor,
Bunului i de via fctorului Tu Duh..." sufletul meu slbnogit
cel
Când am isprvit sfetania nu m-am dus s-i prin tot felul de pcate i prin fapte netrebnice,
stropesc cu aghiazm - muli nu doresc asta - ci am]
precum odinioar ai ridicat pe slbnogul;
luat crucea în mân i i-am ateptat s vin. Cel dintâi ca mântuit fiind s strig ie:
a venit ministrul, apoi ceilali, l-am i binecuvântat: Slav puterii Tale, Hristoase, îndurate!"
„Dumnezeu s binecuvânteze, s lumineze, s dea Este bine s ne aducem aminte de acest condac
putere". Aveam îns neîncetat simmântul c sunt
s,i s-l spunem ca rugciune.
prost. înainte de a pleca am fcut o cruce în aer, i-am

116 117
 // vedeam pe Hristos Ce face iubirea i
foarte viu pronia lui Dumnezeu

La biseric, îneleg adic la Sfântul Gherasim, Anii de dup rzboi au fost foarte grei, iar
eram foarte micat. Ascultam Evanghelia oamenii se luptau s triasc. Eu, precum v-am spus,
i eram
micat. Ptimeam asta pentru c „vedeam" icoana, pe •ram în acea vreme la Policlinic. îmi amintesc multe
Hristos însui. Inlâmplri de atunci. Ascultai una dintre ele.

Biserica
într-o zi, în Vinerea Mare,
plin de lume. Ce-am pit! Citeam
era
m aflam la slujb. Efi avea aptesprezece ani i vara locuia cu

prinii i fratele ei la Boghiati. Aveau i livad, i

Evanghelia i, când am ajuns la Eli, Eli, urdin de legume, i vindeau ceea ce scoteau din ele.
lama
sabahtani? adic: Dumnezeul meu, Dumnezeul sear mama a trimis-o pe Efi la un magazin,
meu tntr-o

ei, s cumpere gaz pentru lamp. Gândii-v

pentru ce M-ai prsit? (Matei 24, 46), n-am
putut s 5 ipioape de
mai sfâresc. N-am mai spus pentru ce M-ai
prsit? < atunci nu aveau curent. întorcându-se acas, Efi a
Am cuprins de o cutremurare sfânt. Mi s-a
fost
tiat întâlnit un biat, coleg de-al ei. Vorbeau despre lecii.
glasul. Dinaintea mea aveam
întreaga scen tragic. Se opriser îns în spatele unui camion i, trecând
Am vzut faa aceea. Am auzit acel glas. îl vedeam pe I ratele ei pe acolo, vzut i s-a smintit, bnuind-o de
i-a
Hristos foarte viu.
viclenie, i a pârât-omamei.
Lumea atepta. Eu - nimic; îmi era cu neputin - Efi ne face de ruine, a zis, st la taclale în
s continui. Am lsat Evanghelia pe analog i m-am drum cu un biat.
întors în Sfântul Altar. Mi-am fcut cruce, am srutat Când Efi a ajuns acas, mama a certat-o mult i
Sfânta Mas. Am aezat în mintea mea alt imagine I i btut-o. Principiile erau foarte aspre atunci. Efi s-a
mai frumoas. Adic nu mai frumoas. Mai frumoas amrât mult. S-a rzvrtit pentru nedreptatea i
decât aceea nu exista, dar mi-a venit în minte învierea bnuielile fratelui ei.
M-am linitit îndat. Apoi am ieit în Uile împrteti în ziua urmtoare s-a întors acas i tatl, care
i am zis:
lipsise. El s-a purtat îns diferit, cu înelegere adic, i
- lertai-m, copiii mei, m-am lsat purtat... 6U buntate.
Am citit Evanghelia de la început. - Eu aa ceva nu cred, i-a spus. Hai s udm
Auplâns atunci toi cei din biseric,
dar n-a fost grdina. Tu stai acolo i, când vezi c s-a udat un rând,
bine. Fiecare poate s
gândeasc ce vrea. Nu e bine s îmi spui, iar eu mut apa la urmtorul.
ne lsm aa, trebuie s
ne stpânim. Aa au fcut. Efi, îns, nu dormise toat
noaptea. Necazul i nedreptatea o înbueau.
118
119
Dezndjduit, a hotrât s-i pun capt vieii. Când a îns, când au ajuns la locul unde trebuia s
plecat deci cu tatl în grdin, i-a fcut un plan: s ia atepte preotul, nu era nimeni.
o substan toxic pentru stropit grdina i seara, dup Pentru mult vreme Efi n-a putut s-i explice
udat, so bea i s moar. Se gândea: „O vd s toate câte se întâmplaser în acea sear. Nu-i putea
atunci, or s m
iubeasc?" A luat deci acea substan, explica apariia preotului. îi dorea s-l întâlneasc. îi

a pus-o în buzunar i atepta se însereze, s

o poat s salvase viaa.
lua. Ceasul cel greu n-a întârziat s vin. Fr grij,
în fiecare iarn întreaga familie cobora în
tatl i-a spus:
Athena. mergea de multe ori la naa ei, care era
Efi
- captul grdinii i închide apa.
Mergi la
foarte credincioas, i rmânea mult vreme lâng ea.
S-a dus repede. Nu o vedea nimeni, era singur.
Tatl era destul de departe. Tremurând, a bgat mâna
Naa ei obinuia s primeasc i s
gzduiasc în casa
ei teologi, preoi, monahi. Odat, deci, când Efi era la
în buzunar. în acea clip a auzit pai. N-a apucat se s 1

naa ei, aceasta avea pe cineva în vizit, în salon. Efi

mite, i în faa ei a aprut un preot necunoscut. A
nu tia cine este. La un moment dat naa a intrat în
salutat-o i i-a zis:

- Efi, tii cât de frumos este Lumin,

raiul!...
buctrie i i-a zis Efei:

bucurie, fericire. Hristos este în întregime lumin, i

- Efi, pregtete dulcea i cafea pentru oaspete,
rspândete bucurie i fericire tuturor. Ne ateapt în i adu-le în salon.

cealalt via, s ne druiasc raiul. Exist îns i iadul, Efi le-a pregtit. A întârziat îns puin i, când

care este întreg întuneric, tristee, necaz, chin, era gata s le duc, a venit naa, care i-a spus:

amrciune. Dac
ce ai iei în buzunar, o s mergi în
- Nu tava asta. Pune-o pe cea de argint, cci
iad. Arunc-o de îndat, ca s nu pierdem frumuseea ,ivem un oaspete de seam.
raiului. Efi s-a întors la buctrie, a schimbat tava i a
La început Efi s-a pierdut, dar peste puin timp mers în salon. Dar, ce s vad! în faa ei era acel preot
i-a revenit i, dup ce a aruncat, fr s-i dea seama, pe care îl vzuse în acea sear grea, la ei în grdin.
ce avea, a zis: - Sunt printele Porfirie, i-am zis zâmbind.
Ateptai puin s-l chem i pe tata, s
- vad. v Aa ne-am cunoscut i, de atunci, suntem buni
A alergat prin grdin, rtcindu-se printre prieteni. Efi are acum o familie cu muli copii. A
cocenii de porumb. în cele din urm l-a gsit pe tata i
hi Dumnezeu. Vedei ce ci poate
necuvântat-o
spus:
meteugi Dumnezeu, când vrea s mântuiasc un om?
i-a

- Tat, hai repede s vezi un preot care a venit

la captul grdinii noastre!

120 121
 în Kallisia,
la Sfântul Nicolae
(1955-1979)

„Câte o mare durere, sau vreo problem,

îi silea s strbat drumul nepietruit ctre
Sfântul Nicolae."

Ne-am aezat, pentru mai bine

de douzeci de ani,
în pustie

Dumnezeu mi-a împlinit dorina de a lucra la

un aezmânt: am lucrat treizeci i trei de ani la
Policlinic. Aveam, îns, înluntrul meu i o alt
dorin adânc: s gsesc o proprietate i s înal o
mnstire. Cutând, am aflat biserica Sfântului Nicolae,
în Kallisia, metoc al Sfintei Mnstiri Pendeli.
Cu harul lui Dumnezeu am ajuns într-o bun zi
.icolo. Bisericua se vedea de departe. Am ajuns, am
intrat înuntru. Era veche, cu puine icoane, i insufla o

atmosfer de strpungere. Afar erau câteva chiliue

.ifumate. între timp s-a înserat. Eram singur, nu m
puteam întoarce în Athena. M-am culcat în biseric.
Peste puin vreme am auzit o lovitur în zidul de
deasupra capului meu. Acolo era agat icoana

123
 i o spun i acum: „S munceti pân la
moarte,
Sfântului Nicolae. Lovitura era din icoan. Am simit el „ ,u,

Sfântul vrea s m statornicesc acolo. D »n trieti ca i când ai fi pe patul de

i s
moarte". Adic
plantezi nuci, smochini i
Am mers, i-am adus pe prinii mei, pe sor.t )| El M i
nouzeci de ani

pe nepoata mea. Eu, ca i clugr ce eram, mi-am dl m,Y.lim. Cum s nu-i tresalte inima în ceasul în care îl

ostenindu-te, sa
seama cmonahii care rmân singuri în „lume" tl pUnlezi! Dac trece cineva i te vede
pierd. Acolo am avut linite. Triam frumos, chiar daci U .V „Nefericitul!"
stropeam cu
în condiii primitive. Ne-am aezat, pentru mai bine i\$ Ca s pzim copacii de boli, îi

la Pendeli
douzeci de ani, în pustie. Atunci era cu adevrat ioas i piatr vânt. Cram în spate de
Foloseam §i
pustie. Tot pmântul dimprejurul Sfântului Nicolae cu mi cu puiei. îi îngrijeam mult.
ii

plantat cu pini mai btrâni sau mai tineri, cu platani, CU ncitori, cci nu aveam mult
timp; lucram înc la

arbuti din loc în loc, cu cimbrior care-i rspândel i

iliclinic i datoria mea era
,
fiu la Sfântul Gherasim s
buna mireasm, cu ciclamen ce se ivea printre J|, de
diminea, aa plecam spre Athena de cu c
crpturile stâncilor, anemone i alte flori slbatice, îf| 11,1. îns, atunci când
i
venea cineva stm de vorba s
funcie de anotimp. Era foarte frumos, un adevrat ra' |l m
inea pân târziu, plecam i la miezul nopii
de la

Acolo voiam eu s
zidesc mnstirea, dar Dum untul Nicolae.
Sfanul
n-a îngduit. Ap pentru grdin aveam din belug la
într-o vioag plin de platani,
era un
Sfântul Nicolae nu e departe de Pendeli, dar Nicolae. Jos,
atunci nu exista drum. Trebuia s mergi pe jos sau cu .
i ,r; am pus acolo o pomp care împingea apa sus,

mgruul vreme de un ceas pe un drum greu de deal, i acolo am fcut un bazin. Apa era potabil,
strbtut, i înc vreo douzeci de minute pe o bineîneles. Vara, fiindc voiam
puin ap rece, iar

crruie folosit de capre, pentru a ajunge la Sfântul «colo nu aveam frigider, foloseam un ulcior mare, cu
Nicolae, care era înlat pe un deluor stâncos. încet- |A1 lung, pe care îl adusesem din Eghina i care inea
încet am deschis i un drumeag, ca s putem s ne ipa rece.
micm i s crm cele necesare traiului, ce nu cu pui de gin. închinasem
Fceam i comer
puteam scoate din grdina noastr. proprietate a Mnstirii Pendeli, vizavi de
H.servatorul astronomic, i am pus acolo
vreo mie de
Mi-a plcut grdina. Am cumprat i un 1

tractora, ca s se fac treaba cât mai bine cu putin. gini. Nu puteam avea mai multe,cci terenul era mic.
Grdina avea de toate: roii, vinete, dovleci, ceap îmi pusesem în minte s înal o mnstire, precum
usturoi .a. Marea mea iubire erau copacii, fv v am spus, i cutam ci de a strânge bani.
bucuram vzându-i. Am plantat patru sute de copaci: La Kallisia eram izolai, de aceea am
fi vrut s
nuci, corcodui, peri, meri, caii, migdali, aluni, rodii. i
. uitm la de radio o
vreun post slujb sau

Aveam mare dor de munc. Pentru aceasta spuneam I himnezeiasca Liturghie, vremea, tirile, s aflm ce se
 petrece m lume - ca s ne rugm. Aa m-am
hotrât ii - Da, îmi zice.
am fcut eu un aparat de radio, invenia
mea. Am pul - i te apuc o tristee, care-i face lucrarea ei.
i o anten într-un pin, la cincisprezece
metri înlime- Adic, la început te apuc sufocarea, apoi îi vine
am int.ns un cablu
slbatic. Acest aparat de radio
între zidul bisericii i un pi întristarea i nu poi s te mai miti. Te miti, poi si
improvizat nu ave, ffl/i, dar luntric trieti aceast stare.
buton ca s-l închizi. Funciona
douzeci i patru dl - Da, m-a încredinat.
ore fara întrerupere, dar îl
s
reglasem se aud încet, ca s Deci, le-am zugrvit pe toate aa de frumos! Ea
nu ne deranjeze. i

Când |ra bucuroas. Apoi i-am pus din nou mâna la gât.
nu era nevoie de mine
Gheras.m, liturghiseam la
la
Sfântul Nicolae. încet-încet
Sfântul - S nu socoteti c ai ceva. Acum nu ai nimic
au mceput vin i s oameni la slujb sau la
aici
din toate astea.

spovedan.e. Cu toii am devenit o mare familie, familia Mâna o aveam tot acolo i deodat i-am zis:
- Uite, au plecat toate!
Cci vzusem; gâtul ei nu avea nimic.
Mi-a zis:

// slveau pe Dumnezeu - Mi s-a dus totul i simt o bucurie luntric.

pentru minune Apoi îi spun:

dânsei
.

sTntSlaf
,
Meneau oamenii. Câte o durere mare,

Astfel

.
3 53 Strb3t dmmUl

într-o
cei patru copii.
zi a venit o
Oameni
sau

~4
doamn,
tineri,
vrt

cu soul
cstorii de
l.i
-

A
ceaf,
miluiete-m", i
aa cum
-
îngenuncheaz.
îngenuncheat, i-am pus o
am început cu
am

Bine, mergi, mergi,

continuat cu
era îngenuncheat, a strigat „Ah!"
„Doamne
mân
puin

ridic-te,
pe gât i una
lisuse Hristoase,
tcere. Apoi,
de uurare.
i-am zis, cci
an L
înCe Ut nU
hrrat
hotrât. „S fa
facem",
«ar ma. apoi alt
S
? ,
, au avut la o natere doi copii «^J hcum ateapt i
Mi-a srutat mâna
alii.

i a plecat. S-a dus ceva mai

natere, cu ali doi copii,
i aa aauU departe i i-a rscolit pe toi. i brbatul ei era pe
CGaSt famMie ded
ÎLlra « Hde treizeci de ani, mi-a-niei
'^f
lanra, in vârsta ' ' Sn e de-a-ntregul numai bucurie. L-au slvit pe Dumnezeu
zis- pentru minune.
- Printe, sufr
foarte tare, nu sunt
bine
t,mP CG" mi V° rbea 6U
amin Jc"
aminte '
i ,-am pus mâna la baza ° P riveam luare ^
gâtului.
- A.c, i-am spus,
simi o strângere aa
i aa.
126
127
 într-o zi un comandant de vapor m-a dus îi
S vedei ce durere impos, pe rm. Am mers pe dig, i acolo era cinev.
au in- pescuia. îi zic comandantului:
unii oameni!
- Du-te s-mi aduci un pete din cei pe care k
Altdat au
venit de la Xilokastro prinii I
|H".< nit acel om.
Kostas. S
vedei ce durere au unii oameni! Ace Pescarul, îns, a rspuns:
erau oameni buni, dar amândoi copiii, Kostas i Mari - Coul e gol. De azi diminea m strduiesc,
au devenit adepi fanatici ai indianului Sai Baba. Kost i n ii .im fcut nimic. Mergei, lsai-m în pace...
era student la medicin. A plecat împreun cu sora îi zic:
de acas în ajun de Pati. în ceasul plecrii, tatl i-a - Arunc undia în mare.
fetei sale: - Plecai! ne-a zis necjit.
- Bun înviere, Mria mea! Am plecat. în acea clip, aruncând undia în
- învierea a venit, tat, dar lumea nu a cunoscut-o, ni', pescarul a simit c a prins ceva. A tras, i în
i-a rspuns ea. li se zbtea un pete mare. Ne-a strigat:

prinii le ddeau mereu bani. Acum

înainte, - Nu plecai! Venii, nu plecai. Am prins un
încetat, cci copiii îi foloseau acum pentru.., |H'>te!
dumnezeul lor. Kostas a mers la Thesalonic s fac Comandantul a spus:
propagand, i a fost i btut acolo. A mers s atragi tiu, printe, de ce s-a întâmplat asta. S-a
-

nite copii, ai cror prini l-au prins i l-au lovit. iMl.lmplat pentru a crede eu în dumneavoastr, care
Aadar, aceti oameni buni mi-au adus un untei al lui Dumnezeu, i ca cread i pescarul. s
periodic, i urmau s-mi aduc i altele. Pe copert I'.m acum am crezut în noul hristos, în Sai Baba.
avea o fotografie a lui Sai Baba. Acesta întocmise o um cred în Cel adevrat.
nou religie; el era noul hristos, care venise în lume s
o mântuiasc, s o cluzeasc la adevr. Se spunea c
este „noul dumnezeu". Sai Baba triete acum, estfl Rmâneam ceasuri întregi
însurat i are i doi copii. în partea de jos a fotografiei în lumina dumnezeiasc...
se vedeau muli tineri care îl urmau, muli dintre ei <P
studii. Cum au mers acolo aceti copii cultivai? La La Sfântul Nicolae, în Kallisia, cele mai multe
alt pagin, în alt fotografie, îi srut picioarele. iiMMiri le druiam spovedaniei, Fxista, firete, i mult
„Cellalt Hristos - adic Cel adevrat - a trecut",
se li
limp pentru rugciune, mai ales seara. O s v
spune. Alt er. Toate se schimb. cu ur Seamn l» i o întâmplare legat de asta.
-vestesc
basm. S-ar putea ca Sai Baba s
fie nebun. Se spune c Odat - era sear - m-am îneles cu sora mea s
a adunat i muli bani. mergem împreun în biseric, la Sfântul Nicolae, s ne
S v spun i alt întâmplare, care are o legtur im,, un. Am zis s mâncm mai întâi, s se liniteasc
cu asta. Bi, apoi ne-am sculat i am mers pe ascuns în
l>iM>ric. Am închis ua. Am început rugciunea,
128
„Doamne Dup
puin timp ne-a inundat o
lisuse...".
lumin, o lumin dumnezeiasc. Am continuat Cil
„Doamne lisuse..." i simeam o bucurie de negrit,
Am rmas ceasuri întregi în lumina dumnezeiasc, carfl
încet-încet a plecat; am continuat cu „Doamne lisus»
Hristoase, miluiete-m", apoi ne-am întors la chilie, Milesi
Mama era treaz i ne atepta. îndat ce am deschis Mnstirea Schimbrii la Fa a Domnului
ua, a zis:
(1979-1991)
Unde-ai fost? De-asta m-ai pus
- s m
culc?
Ai socotit c
nu v-am vzut? V-am vzut de la geam.
Am vzut tot. Am vzut o lumin care a coborât din
cer i a intrat în biseric. M-am uitat i am plâns. Uit „A fi
mnstirea
vrut ca s fie centrul la care s caute
ochii mei sunt plini de lacrimi. adpost oamenii îndurerai i necjii, i s afle
Btrâna era necjit. Dei ua era închis, mângâiere, întrire i tmduire."
vzut lumina care se revrsase în biseric.
Altdat, pe când locuiam în Pendeli - era o
srbtoare mare, Crciunul sau Patile, nu-mi mai aduc Aveam dorina luntric de
aminte - btrâna s-a sculat i a zis:
- M
duc la Sfântul Nicolae,
aa simt.
csunt candelele
a înla o mnstire

stinse,
meu mai vechi, precum v-am spus, era s
O or i jumtate de mers pe jos, o or i Visul
unde s
jumtate ca s se întoarc. S-a dus i a gsit biserica înal o mnstire. S
fie un atelier duhovnicesc
sufletele, i s slveasc
se sfineasc i s se cultive
se
plin de lumin, iar toate candelele erau aprinse.
necontenit numele lui Dumnezeu. fi vrut ca A
mnstirea s fie centrul la care s caute adpost
oamenii îndurerai i necjii, i s
afle mângâiere,

întrire i tmduire.
de zile, deci, pe când locuiam
la
Ani
mea,
Tourkovounia împreun cu sora i nepoata
Banii
aveam maini i lucram. Da, împleteam flanele.
îi

economie la
adunam pentru acest scop. Fceam mare
haine, toate. Astfel, primele proprieti
mâncare, la la

cumprat, cu banii tia. Mai apoi, au

aa le-am

131
130
 început sdea i cretinii care au preuit aceast
i cu bani i cu munc personal.
lucrare, ajutând bate soarele, aa încât iarna s camere fr
nu fie

Ani de zile am cutat s

gsesc un loc potrivit. lumin. Luni de zile am mers i am urmrit soarele la
Niciodat n-am recurs la intermediari pentru
psrit, la miezul zilei, la apus, aa încât construcia s
b, în cel mai desvârit chip, lumin de la soare,
proprieti. M-am dus în multe locuri. Voiam s fie
||

începând cu rsritul i pân la ultima raz înainte de

adpostit de vânturi, dar s
fie i o privelite frumoas.
M rugam, dup obicei, ca cluzeasc s m bus. Toate acestea erau favorabile, aa am început c
Domnul. Voiam s m încredineze harul lui
demersurile pentru acte.
început lucrrile.
Am cumprat terenul i am
Dumnezeu pentru asta. Ziceam neîncetat rugciunea
„Doamne lisuse...". în cele din urm, Dumnezeu ne-a
întiinat despre locul din Milesi, sus pe deal, ca s M-am aplecat i am but
zidim acolo mnstirea. Un cioban mi-a spus locul c I

ap... cuminea
se numete „Sfânta-Mântuitorul". Mi-a plcut acest loc.
Am întrebat dac e de vânzare.
- Da, mi-a zis, e al lui Baloka din Milesi; terenul
Am început spturile ap. Nu a
i zidirea fr
e trecut pe numele fetelor fost deloc uor. Am construit un bazin mare, de ase
lui, Elena i Spiridoula. Cu
sute patruzeci de metri cubi, i îl umpleam cu ap de
ele trebuie s
stai de vorb.
ploaie. Cu toate astea, apa nu ne ajungea. Cinci-ase
M-am dus lâng acea proprietate i m-am rugat.
Doream s aflu dac are ap. Am „vzut" Ini am cumprat din Kifisia. Ddeam în fiecare an
avea ap, c muli bani pentru ap. Plantasem copaci i udam cu
i înc foarte bun. Asta m-a mulumit mult. Dar am îi

„vzut" cera la mare adâncime i m-am gândit: „Cum

ap de cumprat. Trebuia, deci, dup apa pes spm
s fie scoas apa asta?" Am „vzut" i în alte locuri ap; care o „vzusem". Era nevoie, îns, de muli bani,
era aceeai. Mai jos, la un kilometru i jumtate de fiindc era la mare adâncime i trebuia gsit omul
vârful dealului, apa nu era la aa de mare adâncime. potrivit pentru asta. Problema frmânta. Trebuiam s
Aa c se gseasc soluia, i Dumnezeu a gsit-o. Ascultai ce
m-am gândit s cumpr i acolo un teren, s sap
o fântân i s aduc apa pe terenul unde voi înla s-a întâmplat.

mnstirea. Am asigurat, deci, apa, prin luminare de la într-o zi a venit s se sftuiasc cu mine un
Dumnezeu. domn. Despre familia lui, Hristos mi-a descoperit

am anumite lucruri. Uimit i micat, mi-a zis:

Apoi fost atent dac se poate face drum,
dac se poate trage curent, telefon. M-am dac
uitat
- Cele pe care mi le-ai spus nu le tie nimeni în
este un loc deschis, dac afar de soia mea. Sunt lucruri de tain.
de vânt,
este ferit dac nu
dac Plin de entuziasm, mi-a mai zis:
bate crivul, are umezeal. Voiam s vd cum
- Ce vrei sv
aduc, printe?
132
133
 început s socotesc zece metri la un b, iari în

- Nimic. minte: zece,douzeci, treizeci, patruzeci, cincizeci, o

- Ap avei la mnstire? mit... Am simit o mare bucurie. Am
gsit apa, chiar
nespus,
- Nu, nu avem. dac aa de adânc! Am simit o fericire de
- Atunci o rezolv eu. Am main de forat.
s îndat m-am gândit o încerc, dac este bun. M-am
s
- Cât o s
coste? îl întreb. ., plecat i am but ap... cu mintea. Era
foarte, foarte
- Nimic, îmi rspunde. Eu o suport toate s bun! Mulumit i înflcrat, m-am întors la chilia mea.
cheltuielile forajului, o s
aduc pomp i ce mai puin l-am chemat pe Nicolas Mitas - acesta era
I'este
trebuie. numele celui care avea instalaia - i i-am zis:
- Ei, bine, îi zic, dinaintea lui Hristos ai spus. - O s mergei foarte adânc,

i a plecat. îmi zice:

Peste puine adus instalaia de forat. A
zile a - O s fie stânc, printe, nu exist ap. Nu am
spat pân la treizeci i opt de metri adâncime, dar a .itâtea evi. Plec!
dat de o stânc dur i nu mai voia înainteze. L-am s - N-o s plecai, îi zic. S mergei s gsii evi.
rugat i a adus o instalaie mai bun, cu care a ajuns Nu v las s plecai!
pân la optzeci de metri adâncime. Nu a gsit ap. Din în ziua urmtoare a adus evi i a forat adânc
nou au dat de stânc i nu se mai putea înainta. Mi-a acolo unde-i spusesem. Acolo a gsit izvor, ap bun
spus dezndjduit: .lin belug. S-a bucurat i el,
ne-am bucurat i noi, toi.
- Printe, nu gsesc ap. Plec.
Era binecuvântarea Domnului, ap sfinit. Am fcut
- Nu trebuie s plecai, îi zic.
iaraclisul Schimbarea la Fa, ca
la s mulumim
- Trebuie s plec, a repetat. Domnului pentru marea minune. Era minunea
Atunci i eu, deoarece eram orb, am rugat pe Schimbrii la Fa
a Domnului.
sor s m duc la vreo douzeci i cinci de metri mai
departe de locul unde forau, între nite pini, ca s nu
m vad. m-am rugat, am mers i am aflat cu
Aici
La „Universitatea Bisericii"
mintea izvorul. M-am închinat i iari am fcut
rugciune. De acolo am msurat în minte la ce
adâncime este apa, dup cum obinuiam. i altdat,
Atunci când m gândeam la construirea

mnstirii de maici, îmi treceau multe gânduri prin

când eram mai tânr, gsisem ap pentru oamenii care
minte.Foarte multe. Cel mai important era
adun s
îmi cereau, i o încercam cu mintea dac este slcie,
nite maici, s toate lâng mine i s le iubesc în
dulce sau srat. Am luat un de un metru i b Hristos, i s
fie

m iubeasc în Hristos. A fi vrut ca toate

msurm în jos, în minte. Am
msurat: unu, doi, trei... s aib duh de via
Apa era la foarte mare adâncime, pentru asta am
s fie monahii adevrate,

135
134
monahal, fr invidii, fr lucruri de felul sta, pe care< împreun, oriunde ne-am afla, ca un singur om, ne s
de obicei au femeile.
le S aib iubire între ele, i unim în rugciunea minii cu Hristos, iar apoi munca
rânduial. De asemenea, a fi vrut s facem i o s mearg mai departe. Trebuie s ne fie îns ca o
rucodelie, s avem un meteug care s in dou-trei coal, altfel nu se poate face. coal, înelegei ce vrea
ore pe zi, dimineaa. s spun coal?
Centrul
de greutate, îns, vrut s fie a fi S avem purtare de grij. Nu putem dormi. i
„Universitatea Bisericii". gândesc la imne,
canoane, miezonoptic, mijloceasuri, Psaltire, Octoih,
M fr carte, i oricum ai fi, s vii acolo, la citit. Una,
dou, trei, cinci, zece... te vei detepta. Ei, încet-încet
Mineie, canoanele Maicii Domnului, Triod, o s învei „Tatl nostru", „Crezul". Os ai o alt sor
Penticostar. A fi vrut s le citim pe toate, pe cât este s-i arate. într-un an, doi, trei trebuie s îns a
învei.
cu putin, aa cum prevede tipicul. Iar catismele s le vrea s citeasc toate frumos, adic limpede i din
citim înainte
de prânz, pentru uurarea programului. S inim.
nu le citim noaptea, s nu oboseasc surorile.
Druirea, grija pentru cântri i citiri este pentru mine
lucru mare, cci îl sfinete pe om fr ca acesta s-i Cred c Domnul ar face multe minuni
dea seama. Omul dobândete i iubire, i smerenie, pe prin iubirea noastr
toate, ascultând cuvintele sfinilor, ale Mineielor, ale
Octoihului i ale celorlalte. S ne adâncim în ele. Am un adevrat rai pentru mnstire.
visat se S
Aceasta trebuies fie desftarea noastr de fiecare zi în fac slujbe i spovedanie douzeci i patru de ore. S
biseric. i iari, în fiecare s edem un ceas sau zi, fie muli preoi i duhovnici, s
se înlocuiasc unii pe
un ceas i jumtate înainte ori dup mas, i s citim alii, aa ca la spitale, unde se fac grzi. La orice or
din Prinii cei mari. înelegei? Dup amiaza, citire toi din zi i din noapte s poat afla scpare oamenii rnii
împreun. i iari, la chilie, la ora rânduit. Trebuie de pcat i de felurite necazuri, trupeti i sufleteti. S
c va fi frumos. existe, de asemenea, un telefon la care rspund s
Muli au un obicei: la o anumit or sun ziua i noaptea maicile ce pot mângâia atâia
clopotul de trei ori i, vreme de zece minute, dezndjduii de via din pricina feluritelor traume, i
îngenuncheaz fiecare - oriunde s-ar afla - i zice s-i cluzeasc prin cuvintele lor la Mângâietorul Cel
„Doamne lisuse...". în fapt e greu aa ceva, dar ia Mare, la Hristos; s
mântuiasc astfel sufletele i
se s
gândii-v, ce frumos este uzi grdina i, îndat ce s primeasc lumin cereasc de la dumnezeiescul har.
auzi clopotul, s
îngenunchezi? Sau toi ias afar i s i eu a vrea s spovedesc lumea care va veni.
s îngenuncheze în rugciune? Adic zicem zece s Când va veni cineva bolnav, s-l spovedesc, iar apoi s
minute cu înflcrare „Doamne lisuse..." toi vin surorile i s-i cânte Paraclisul cu evlavie. Adic,

136 137
l-a pune pe bolnav s îngenuncheze,aezat iar eu, |i
îns s vorbim mult. Gzduirea
s efac prin
S
ol(>

scaun i cu epitrahi Iul la gât, s-i citesc, în vreme O

i
toate monahiile, cu evlavie i cu o singur gur, si I
cânte Paraclisul. Cred c
Domnul ar face multe minurlH
prin iubirea aceasta a noastr. Muli bolnavi s-ar facfl
bine, prin harul lui Dumnezeu. Vine, de pild, un tatfl
îndurerat i zice: „Pe copilul meu îl cuprinde ameeala
i se prbuete". îl ii câteva ceasuri în mnstire,
îngenuncheaz toate surorile, care sunt un duh, un
suflet, o inim cu Btrânul, i rugciunea tuturor

influeneaz
roag influeneaz,
eu cu ardoare.

vrea s
i înc ceva
starea aceluia.

a
Un sobor de surori care sd
face minuni, i asta cer i doresc

mai vrea pentru mnstire.

înal o biseric mare i frumoas. S-ar putea ca 1
A
m
SSSHH««
într-o zi s
vin muli aici pentru spovedanie, pentru I
împrtanie, pentru rugciune, învee rugciuneas s parte
vem .a
minii. Visul meu este ca la subsolul bisericii s se Ltri din pdure, care vor

adune prini din Sfântul Munte, care în mijlocul rugciunea noastr.

pustiei s-au deprins cu trie în cele ale teologiei
mistice, ca s învee i pe alii rugciunea minii. S
vin fie i numai pentru o zi. De bun seam, sunt „Hristos a înviat!"
muli care nu vor nici s ias, nici s se vdeasc,
15 nite fii
astzi la chilie
putem aduce i pe acetia pentru o zi, iar în ziua M-au cercetat
împreun de ,e
urmtoare s plece. Cât uurare ar afla astfel toate duhovniceti de-ai mei §
am cântai i

binecuvântat aa. „jvm rug

sufletele chinuite de patimi i de celelalte necazuri ale Hrktns a înviat!" l-am
r-,

" cui 1 vierii Domnului nostru lisus Hnstos

s
vieii! c Pra
orice simmânt nobtl 5
Mnstirea trebuie s primeasc întru frica lui nlze ufletele noastre
*
spre sfinenie s,
cluzeasc
Dumnezeu sufletele, i s insufle nu cu învtura i cu
predicile, ci cu rugciunea, cu frica lui Dumnezeu i
Lmos
'
Sâ ne
:,Sc 5 omul ce, vechi,
pe toti

dimpreun c»,-^
cere Domnul. Pentru
cu exemplul. Acesta este un lucru foarte delicat. De poftele lui (Cal. 5, 24). Aceasta
pild: vine cineva la mnstire? S-I gzduim. Nu este
anul 1989.

138
întâmplarea s-a petrecut în
^ ^
 „mi s/ab i cu via scurt i puin destoinic s îneleg
aceasta nerugm s
ne ajute Praznicul învierii Sale, s judecata i legile (în. Lui Sol. 1-5).
binevoiasc a ne ajuta s omorâm pe omul nostru cA M-am druit cu tot sufletul acestor cuvinte
vechi (Rom. 6, 6), s
devenim vrednici de Biserica Sa, dumnezeieti. Am uitat de timp...
Aa ne rugm, ca Domnul s
ne ajute. Cea mai marc Ascultai mai departe pe îneleptul
Solomon:
minune pe care .1 f< ut-o Domnul este învierea Lui. Si Cu Tine este înelepciunea care tie
faptele Tale

nu uitm asta niciodat. La muli ani!" |

,
,re era de când ai fcut lumea i care tie ce
fa
Cineva spunea astzi toatec se roag: plcut
,isl«. înaintea ochilor Ti i
ce este drept, potrivit
pmântul, împrtie bunâ| din
cerul, stelele, florile care mmmcilor Tale. Trimite aceast înelepciune,
mireasm, pâraiele ce susur, apele înspumate,
kliniele Tale ceruri, de lâng tronul slavei
Tale, ca s
privighetorile care cânt, fluturii în zbor, toate cânt m/i
mele i ca
ajute în ostenelile
s cunosc ce este
«Hristos a înviat!». i atât de mult se însufleise, încât luneplcut înaintea Ta. Tiindc înelepciune*
toate le

striga de bucurie, cu putere - «Hristos a înviat!».

jt/e i le
înelege, i m
va povui înelepete în
lucrrile

Am
Aa am pit i eu în Sfântul Munte. Erau Patile.
[fii
•/«'•,
i prin slava sa m va pzi (în. Lui Sol. 9, 9-11).
acestea pentru mine?
urcat singur pe munte, ctre vârful Athonului, pe la înelegei ce noim aveau
opt sute de metri înlime. Aveam cu mine Scriptura Ce este plcut înaintea ochilor Ti i ce este
Vechiului Legmânt, i priveam cerul albastru i hineplcut înaintea s Ta. Pe acestea le cerei, în ele s
limpede, marea nermurit, fr sfârit, copacii
v desftai, dup ele s dorii. Fr s v dai seama, o
psrile, fluturii, frumuseile toate, i am strigat â s v îndrgostii de Hristos.
putere, plin de însufleire: „Hristos a înviat!" în timp ce
strigam, fr s-mi dau seama, mi-am deschis braele i
le-am inut aa; încremenisem acolo. M cuprinsese un
fel de nebunie! Peste puin timp am deschis Vechi
Legmânt la cuvintele acestea din înelepciunea I

Solomon:
Dumnezeule al prinilor i Doamne al milei,
Cel ce ai fcut toate cu cuvântul Tu, i cu
înelepciunea Ta ai rânduit pe om ca stpâneasc s
peste cele fcute de Tine i
zidirile cârmuiasc s
lumea cu cuviin i cu dreptate i cu suflet drept s
fac judecat, d-mi mie înelepciunea care st
aproape de scaunul Tu i nu lepda dintre m
slujitorii Ti. Cci robul Tu sunt eu i fiul roabei Tale,
141
140
 "

Kavsokalivia
1991

„V rog pe toi s m iertai

pentru toate cu câte v-am necjit.

Kavsokalivia, 4/1 7 iunie 1991

Iubiii mei fii duhovniceti,

l'J
Acum, când mintea mi-e înc întreag, voiesc s
v dau câteva povee.
De mic copil m aflam tot în pcate. Când m
trimitea mama s pzesc vitele pe munte - cci tatl
meu, fiindc eram sraci, plecase în America s
lucreze - acolo unde pteam vitele citeam silabisind
viaa Sfântului loan Colibaul. L-am îndrgit foarte mult
pe Sfântul loan i m
rugam îndelung, ca un copil ce
eram, de doisprezece-cincisprezece ani, nu-mi mai
amintesc prea bine. Vrând s-l urmez pe Sfânt, cu
foarte mult lupt am plecat de la prinii mei pe
ascuns i m-am dus la Kavsokalivia în Sfântul Munte,
unde am intrat în ascultare la doi Btrâni ce erau frai
buni, Pantelimon i loanichie. Mi s-a întâmplat ca ei s
fie foarte evlavioi i plini de virtui, aa c i-am

143
îndrgit foarte i de aceea, cu rugciunile lor, fcea iniilor notri, i m rog ca i voi s facei acelai

deplin ascultare. Acest lucru m-a ajutat foarte mult, jcru.

Simeam o mare iubire i pentru Dumnezeu, i V rog pe toi s m iertai pentru toate cu cate

petreceam foarte bine. îns, cu îngduina lui I .mi necjit.

Dumnezeu, pentru pcatele mele, m-am îmbolnvit
tare, iar Btrânii mei mi-au spus s m duc la prinii Ieromonah Porfirie,
16
mei, în satul meu, la Sfântul loan din Evvia. Kavsokalivia, 4/1 7 iunie 1991

i, dei de mic copil svârisem multe pcate,

când m-am întors în lume am struit în pcate, care
s-au înmulit foarte mult pân
Lumea îns m-a
astzi.
luat de bun i toi strig c sunt sfânt. Eu simt îns c
sunt cel mai pctos om din lume. Câte pcate mi-am
amintit, firete c le-am mrturisit i tiu c Dumneze
mi le-a iertat pe cele spovedite, îns acum simt i c
pcatele mele cele sufleteti sunt foarte multe, aa încât
v rog pe voi, cei care m-ai cunoscut, s v rugai
pentru mine, fiindc i eu, cât am trit, m-am rugat cu
mult smerenie pentru voi. îns acum, c îndrept m
spre cer, am simmântul c Dumnezeu îmi va spune:
„Ce caui tu aici?". Eu îns am s-l spun un singur
lucru: „Nu sunt vrednic, Doamne, de acest loc, ci,

ceea ce iubirea Ta va voi, aceea s mi se fac mie".

Mai departe nu tiu ce va fi. îns îmi doresc s lucreze
iubirea lui Dumnezeu.
i întotdeauna m rog ca fii mei duhovniceti
s-L iubeasc pe Dumnezeu Cel ce este totul, ca s ne
învredniceasc s intrm în nezidita Sa Biseric de pe
pmânt. Fiindc de aici trebuie s începem. " Simindu-i sfâritul, Cuviosul Btrân a mers în anul 1991 în

Eu întotdeauna am încercat s m rog i s Sfântul Munte, unde a

Gheorghe
adormit în Domnul pe 2 decembrie,
- Kavsokalivia. Epistola de mai sus,
la

Sfântul
citesc imnele Bisericii, Sfânta Scriptur i vieile ( oliba sa, la
duhovniceasc, a fost dictat in
pe care a lsat-o ca motenire
iunie unuia dintre monahii
obtii sale.
145
144
 LU

< LU
D
O O
O a.

<
< Z
LU
> D
Z
<
Cu
U <<
Ci
 Despre Biseric

„Intrând în Biserica cea nezidit,

venim ctre Hristos, ptrundem în nezidit."

„Mare este taina dreptei credine"

Biserica este fr de început, fr de sfârit,

venic, precum întemeietorul ei, Dumnezeu Cel în
Treime, este fr
de început, fr de sfârit, venic.
Biserica este nezidit, precum Dumnezeu este nezidit.
Ea exista mai înainte de veci, mai înainte de îngeri, mai
inainte de crearea lumii. înainte de întemeierea lumii
(Efes. 1, 4), spune Apostolul Pavel. Este aezmânt

dumnezeiesc în care locuiete toat plintatea

dumnezeirii (Col. 2, 9). Este întruchiparea înelepciunii
celei de multe feluri a lui Dumnezeu. Este taina
l.iinelor. Ea exista în chip nevdit, i s-a fcut vdit în
anii cei mai de pe urm (I Petru 1, 20). Biserica rmâne
neclintit, deoarece este înrdcinat în iubirea i în
îneleapt pronie a lui Dumnezeu.
Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi alctuiesc
Biserica cea venic. i în iubirea
în gândirea
Dumnezeului Celui în Treime existau de la început i
îngerii i oamenii. Noi, oamenii, nu ne-am nscut

149
acum; înluntrul atotcunoaterii lui Dumnezeu existam nostru lumesc de gândire, s
murim dup omul cel
mai înainte de veci. vech/ i
17
s
ne îndumnezeim. Când trim în Biseric,
Iubirea luiDumnezeu ne-a plsmuit dup IItrim pe Hristos. Aceasta este o tem foarte delicat,
chipul i dup asemnarea ei. Ne-a cuprins în Biseric, n-o putem înelege. Numai Duhul Sfânt ne poate
dei cunotea dinainte lepdarea noastr. Ni le-a dat pe înva.
toate, ca s ne fac i pe noi dumnezei dup har i în
dar. Cu toate acestea, noi, folosind ru libertatea
noastr, am pierdut frumuseea cea dintâi, dreptatea în Biseric suntem toi una,
cea i ne-am rupt de Biseric. în afara Bisericii,
dintâi, iar Hristos este capul
departe de Sfânta Treime, am pierdut Raiul, totul. îns
în afara Bisericii nu exist mântuire, nu exist via. Capul Bisericii este Hristos, iar noi oamenii,
Pentru aceasta, milostiva inim a lui Dumnezeu-Tatl cretinii, suntem trupul. Spune Apostolul Pavel: El este
nostru nu ne-a lsat afar de iubirea Lui. A deschis capul trupului, al Bisericii (Col. 1, 18). Biserica i
iari pentru noi uile Raiului, în anii cei mai de pe Hristos sunt una. Trupul Bisericii hrnete, se
se
urm, i S-a artat în trup. sfinete, triete cu Hristos. Acesta este Domnul,
Prin dumnezeiasca întrupare a Fiului Cel Un tputernicul, atotcunosctorul, Cel ce pretutindenea
nscut al lui Dumnezeu, s-a descoperit oamenilor din este i pe toate le plinete, sprijinitorul nostru,
nou planul cel mai înainte de veci al lui Dumnezeu >rietenul nostru, fratele nostru. Stâlpul i temelia
pentru mântuirea omului. Spune Apostolul Pavel ctre Bisericii. El este Alfa i Omega, începutul i sfâritul,
Timotei: Cu adevrat, mare este taina dreptei credine: temelia, totul. Fr Hristos nu exist Biserica. Mirele
Dumnezeu S-a artat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a este Hristos, iar mireas - fiecare suflet.
fost vzut de îngeri, S-a propovduit între neamuri, a Hristos a unit trupul Bisericii cu cerul i cu
fostcrezut în lume, S-a înlat întru slav (I Tim. 3, 1 6). pmântul; cu îngerii, cu oameniii cu toate fpturile,
Cuvintele Apostolului Pavel sunt bogate în noime, cu întreaga zidire a lui Dumnezeu, cu animalele i cu
cuvinte dumnezeieti, cereti! psrile, cu fiecare floricic slbatic, cu fiecare
Dumnezeu, în nermurita Lui iubire, ne-a unit insect. Astfel, Biserica a devenit plinirea Celui ce
iari cu Biserica Sa în persoana lui Hristos. Intrând în plinete toate întru toi (Efes. 1, 23), adic a lui Hristos.
Biserica cea nezidit,venim ctre Hristos, ptrundem Toate în Hristos i cu Hristos. Aceasta este taina
în nezidit.Adic, suntem chemai i noi, credincioii, Bisericii.
s devenim nezidii prin har, s ne facem prtai " Hristos Se descoper în unirea dintre noi i în
dumnezeietilor lucrri ale lui Dumnezeu, s iubirea Lui, în Biseric. Biserica nu sunt numai eu, ci i
ptrundem în taina Dumnezeirii, s depim mod
7
Col. 3, 9; Rom. 6, 6; Efes. 4,22.
150 151
 voi împreun. în trupul Bisericii sunt cuprini toi. c suntem una. Pentru aceasta, Hristos Se roag Tatlui
Suntem toi una, iar Hristos - capul. Un trup, trupul lui ca toi s fie una. O spune i o repet, iar Apostolii
Hristos: Voi suntei trupul lui Hristos i mdulare struie asupra acestui lucru pretutindeni. Este
fiecare în parte (I Cor. 12, 27). Suntem toi una, pentru adâncimea cea mai mare, mai cel înalt îneles pe care
c Dumnezeu este Tatl nostru i este pretutindeni. îl are Biserica. Aici se afl taina: s se uneasc toi
Când trim aceasta, suntem înluntrul Bisericii. precum un singur om în Dumnezeu. O alt asemenea
Aceasta cere Domnul în rugciunea Sa arhiereasc, ca religie nu exist. Nici o religie nu spune astfel de
toi s una
fie
1

", pentru toate mdularele Bisericii. Ei, lucruri. Spun ceva, clar nu aceast tain, aceast
aceasta numai o poate înelege cineva. Trim
prin har subirime a tainei pe care o cere Hristos, zicându-ne c
bucuria unitii, a iubirii. i devenim una cu toi |ga trebuie s devenim, c
voiete s fim ai Lui.
ceilali. Nu exist ceva mai frumos! Suntem una chiar i cu oamenii care nu sunt
Lucrul de cptâi este s intrm în Biseric. S .iproape de Biseric. Ei sunt departe din netiin. ne S
ne unim cu semenii notri, cu bucuriile i cu tristeile rugm ca Dumnezeu s-i luminezei s-i schimbe, ca
tuturor. S-i simim ai notri, s ne rugm pentru toi, s vin i ei la Hristos. Noi vedem lucrurile omenete,
s ne doar pentru mântuirea lor, ne uitm pe noi s ne micm în alt fel i socotim îl c
iubim pe Hristos.
înine. S
facem totul pentru ei, precum Hristos pentru îns Hristos, Care plou peste cei drepi i peste cei
noi. înluntrul Bisericii devenim una cu fiecare nedrepi (Matei 5, 45), ne spune: Iubii pe vrjmaii
nenorocit i îndurerat i pctos. votri (Matei 5, 44). S ne rugm s
fim toi împreun,
Nimeni nu trebuie s vrea
se mântuiasc de s bi împreun în Dumnezeu. Atunci, dac trim
unul singur. Este o greeal a se ruga cineva pentru aceasta, vom dobândi roade pe msur, vom toi în fi

sine, ca s
se mântuiasc el. Pe ceilali trebuie s-ii dragoste i în unire.
iubim, i s
ne rugm nu se piard nimeni, s intre s Pentru oamenii lui Dumnezeu nu exist
toi în Biseric. Acest lucru este de pre. Cu dorirea deprtare, chiar clac se afl la mii de kilometri unii de
aceasta trebuie s
plece cineva din lume, pentru a Oriunde ne-am afla, suntem toi împreun. Oricât
merge la mnstire sau la pustie. de departe s-ar afla aproapele nostru, trebuie s-i
Când ne separm pe noi înine, nu suntem
cretini. Cretini adevrai suntem atunci când simim
venim în ajutor. Pe mine m
sun nite semeni de-ai
notri dintr-o localitate de pe rmul Oceanului Indian;
adânc c
suntem mdulare ale tainicului trup al lui localitatea se numete Derban -dac o pronun bine -
Hristos, ale Bisericii, într-o necurmat legtur a iubirii. ISte în Africa de Sud, la dou ore deprtare de
Atunci când trim unii în Hristos, adic atunci când lohannesburg. Au trecut pe aici chiar zilele acestea;
trim unitatea înluntrul Bisericii Sale, cu simmântul însoeau un bolnav care trebuia dus în Anglia, i au

18
venit s
le citesc o rugciune. Am fost foarte micat.
loan 17, 11 i 22.
152 153
 Atunci când ne leag Hristos, nu mai exiti) mu o spaim. Nici moarte, nici diavol, nici pierzanie
distane. Când voi pleca din aceast via va fi joate acestea exist pentru oamenii care se afli
mal
bine. Voi fi mai aproape de voi. Beparte de Hristos, pentru cei ce nu sunt cretini
lentru noi, cretinii, cei ce facem voia Lui, aceste
Im nu exist. Adic exist, dar atunci când uciden
ruri
In Biseric înaintm in noi pe omul cel vechi, dimpreun cu patimile i a

ctre nemurire poftele lui (Gal. 5, 24), nu mai dm

însemntate nic
diavolului, nici rului. Nu ne mai preocup. Ceea ce
Biserica este via nou în Hristos. în Biserici ne preocup este iubirea, slujirea lui Hristos i ;

nu exist moarte, nu exist iad. în Evanghelia lui loaJ .iproapelui su. îndat ce ajungem la msura de a sim
se spune: Dac cineva va pzi cuvântul Meu, nu va lm< uria, iubirea, slujirea lui Dumnezeu fr de nici c
vedea moartea în veac (loan 8, 51). Hristos (iarn, atunci putems spunem: Nu mai triesc eu, c
desfiineaz moartea. Cel ce intr în Biseric sj Hristos triete în mine (Gal. 2, 20). Nimeni nu ne
mântuiete, devine venic. Viaa este una, o curger împiedic s ptrundem aceast tain.
fr de sfârit în care nu exist moarte. Cel ce urmea
poruncilor lui Hristos nu moare niciodat. Moare du
trup, dup patimi, dar se învrednicete a tri înc di ;
Biserica este Raiul pmântesc
aceast via în Rai, în Biserica noastr,
iar apoi î
venicie. Cu moartea devine puntea pe care
Hristos,
/ Prin slujirea lui Dumnezeu trieti în Rai. îndati
trebui so trecem cândva pentru a continua trim s î co-L cunoti i-L iubeti pe Hristos, trieti în Rai
lumina cea neînserat. Hristos este Raiul. Raiul începe de aici. Biserica este
i eu, dupm-am fcut monah, am crezut c
ce Raiul pmântesc, aidoma cu cel ceresc. Raiul, care este
nu mai exist moarte. Aa am simit i simt mereu, c in cer, acelai este i aici pe pmânt. în el toate
sunt venic i nemuritor. Cât de frumos!
sufletele sunt una, precum Sfânta Treime este tre
în Biseric, prin Tainele care ne mântuiesc,
nu Persoane, Care sunt îns unite i astfel sunt una.
exist dezndejde. Chiar dac suntem foarte
pctoi, întâia noastr grij este s ne druim lui Hristo:
ne spovedim, ne citete preotul i aa suntem iertai' i s
ne unim cu Biserica. Dac intrm în iubirea Iu
înaintm ctre nemurire fr nici o frmântare, nici fr Hristos,intrm în Biseric. Dac nu intrm în Biseric
o team. dac nu devenim una cu cea de aici, cu Biserici
Când îl iubim pe Hristos, trim viaa lui Hristos. pmânteasc, exist teama c
o vom pierde i pe cei
îndat ce izbândim aceasta, cu harul lui Dumnezeu, cereasc. i când spunem cereasc, nu socotii c< s
trim o alt stare, una de invidiat. Pentru noi nu exist vom afla în cealalt via grdini cu flori, muni, ape
psri. Nu sunt acolo frumuseile pmânteti; este
I54 155
 altceva, ceva mult mai Dar pentru a ajunge
acel altceva, trebuie s
înalt.
J S ne doar pentru Biseric. S o iubim mult. S
trecem prin acestea, prin
pamantetile priveliti i frumusei. nu îngduim a fi judecai reprezentanii ei. în Sfântul

Cel care-L triete pe Hristos se face Munte duhul pe care l-am învat a fost cel ortodox,
una cu El
cu Biserica Lui. Triete o nebunie!
Aceast viat este ticlânc, sfânt, tcut, fr dezbinri, fr certuri i
diferita de viaa celorlali oameni.
Este bucurie este] Hdeci. S nu-i credem pe cei ce judec cele sfinte. i
lumin, este fericire, este înlare. chiarde am vedea cu ochii notri vreun lucru ru
Aceasta este' viata
Bisericii, viaa Evangheliei, împria lui Dumnezeu svârit de un sfinit slujitor, s nu o credem, s nu ne
împria lui Dumnezeu este înluntrul vostru' 9
'

H.'Hidim la asta, nici s o transmitem mai departe.

înluntrul nostru vine Hristos, iar noi Ac elai lucru este valabil i pentru mdularele laice ale
suntem înluntrul'
Lui. Se întâmpl ca i cu o bucat
de fier care, aezat în Bisericii, pentru fiecare orn. Toi suntem Biserica. Cei
foc, devine foc i lumin. Scos afar din foc, este ce judec Biserica pentru greelile reprezentanilor ei,
iari
tier întunecat, întuneric.
chipurile pentru a ajuta la îndreptare, o mare
fac
în Biseric se svârete dumnezeiasca greeal. Acetia nu iubesc Biserica. i, firete, nici pe
împreunare, devenim îndumnezeii.
Când suntem cu
suntem în lumin, iar când trim
Hristos,
Hristos. Iubim Biserica atunci când îmbrim fiecare
în lumin mdular al i facem tot ceea ce face Hristos. Ne
ei
acolo nu exist întuneric. Lumina,
îns, nu este jertfim, pri veghem, facem totul ca i Acela, Cel care
venic; de noi depinde. Se întâmpl ca
i cu fierul ocrind fiind, nu rspundea cu ocar; suferind, nu
care in afara focului devine întunecat.
întunericul I Bmenina Petru 2, 23).
lumina nu pot vieui împreun. Niciodat (I

nu putem
avea întuneric i lumin în acelai timp.
Ori lumin
S lum aminte i la rânduial. S trim Tainele,
or, întuneric. Când aprinzi
îndeosebi Taina Sfintei împrtanii. în ele se afl
lumina, se mistuie
întunericul. Ortodoxia. Hristos Se aduce pe Sine Bisericii prin
Faine, i mai ales prin Sfânta împrtanie. S spun v
despre o vizit pe care Dumnezeu mi-a fcut-o mie,
S iubim mult Biserica smeritului, ca s vedei cât har au Tainele.
Cu mult timp în urm, îmi ieise pe spate un
Pentru a pstra unitatea dintre
facem ascultare de Biseric, de episcopii
noi trebuie s co care m durea foarte tare. Era foarte mic, ca o

ei. Ascultând gmlie de ac. Durerea s-a întins pe partea stâng a

de ascultm de Hristos însui.
Biserica, neputin de purtat. Mi
Hristos voiete spatelui. Era cu s-a fcut Sfântul
sa fim o turm, cu un pstor 20 .
Maslu la chilie, în Milesi. Aa, cum durea, m-au m
uns cu untdelemn sfinit i îndat s-a stins durerea! Atât
"'(
Luca
de mult m-a bucurat aceast cercetare a lui Dumnezeu,
f. 17, 21.
"O. loan 10, 16. încât oricui venea, îi ziceam:
I5f>
157
 3CeSta ° riCe dUrere 3i S PUI din Urlscusii nu pot ptrunde înelesul tainei Iu
feltimT"! -

SPUS dar 6516 Spre slava

'
'

Dumnezeu '
J Dumnezeu.
Mai jos se spune: i tot sufletul era cuprins dt
Hwm... (Fapte 2, 43). Aceast team nu era team, ere

ulii cva, ceva strin, ceva neîneles, ceva ce nu poate f

„...s-aw «mp/t/f fo/i </e
Du/j U/ 5/â/ir
Ipus. Era frica sfânt, era umplerea, era harul. Ers

La Cincizecime umplerea de ctre harul dumnezeiesc. La Cincizecime

s-a revrsat harul lui Dumnezeu Oamenii s-au aflat într-o asemenea stare de
Indumnezeire, încât s-au pierdut pe sine. Astfel, atunc
Pe ce, necredincioi. Ce spun 1
And harul dumnezeiesc i-a adumbrit, i-a înnebunit pe

Z
dm cer fr
TsT''
de ^^^^ GraU t0ti Impreun ***** locc
J £
I
foi - în înelesul cel bun - i-a înflcrat. Asta m-£
impresionat mult. Era ceea ce
„.i.ire". Era înflcrare.
numesc eu
Starea unei
câteodati
nebuni

LloTZT 3
S

gr
?-
t VOrbeasc
" S 3 ac/una '
^ Precum le
duhovniceti.
i, frângând pâinea în cas, luau împreuni
?
tulburJt r
(Fipte * r eCa e '

"
aUZGa PG d Vorbind
,/ s-a
IM» sa
hrana întru bucurie
I himnezeu
i întru curia inimii, ludând pt
i având har la tot poporul. Iar Domnul adugi

limb™se^ °u
aceast/ limb
aceasta
AP t0,U
preschimba chiar
' ^ VOrbea
în acelai fimn
în lui,
/Unic Bisericii pe cei ce se mântuiau
„Frângerea pâinii" era Sfânta
(Fapte 2, 46-47).
împrtanie. i st

mintea celor
fcea s
ce-, ascultau. în
îneleag cuvintele
chip tainic
sale în limba lor
0^5 în
înmuleau necontenit cei ce se mântuiau, de vreme ce
vedeau pe cretini întru bucurie i întru curia inimii
ludând pe Dumnezeu. Acest întru bucurie i întn
nesimite Aceste
ucrarea Sfântului Duh.
lucruri

De
minunate se
pild, cuvântul
tain
s vâr e c
cas"
c ne
Z curia inimii este asemenea cu acel i tot sufletul en
fost auzit de
ar fi cuprins de team. Aceasta este înflcrare, dup cun
ce. ce tia francez „maison"."
a U p fel este i nebunie. Eu, când triesc asta, o simt i plâng
aUZeaU
^vea
loveaTn \
ureche,
" Pr ° pria lor im b. Sune tu '
Acesta este dumnezeiescul har. Aceasta este i iubire;
,n îns luntric, prin luminare de la ctre Hristos.
e Ze CL Vmt e,e
* aUZ *U în
" mba "or
ascuTa u

A«J M
c
p
Scuta Cmcizec,m S "
;

"'
Acelas, lucru se întâmpl
R
deSC ° Perâ f° arte vdi
temându-se de rstlmciri
si cu
ui
" <

^,^3 ,™:
a Ceea ce triau
deplin aceast bucurie,
prin înrâurire. Adic
Apostolii
s-a petrecut
se
între ei,

iubeau, se bucurau unul d<

i simeai
mai departe cu toi

se uniser unul cu Acest de vieuire

,
altul, altul. fel

strlucete, i îl triesc i ceilali.

[.58
15<
 Iar mima i sufletul mulimii celor ce au i de frmântri, i
crezul I . lunuri este purtat de duhul cel ru.
erau una, i nici unul nu zicea c este al su ceva din i im- metanii, plânge, strig, chipurile se smerete, i
averea sa, ci toate erau de
le obte (Fapte 4 32) '

aceast smerenie este o lucrare drceasc,

iniii'.ig
Faptele vorbesc despre viaa de v.rmenea oameni triesc religia ca pe un fel de iad. în
obte. Aici este' tind
lui Hnstos. Este Biserica. Mai bune biseric fac metanii, cruci, zic „suntem pctoi,
cuvinte pentru
Biserica cea dintru început nu exist. m-vrednici", i îndat ce ies afar încep s huleasc
'••Ic dumnezeieti dac cineva îi necjete puin. Se

vede limpede c la mijloc este un diavol.

Religia cretin preschimb
îl religia cretin îl preschimb i îl
în realitate,
i îl tmduiete pe om iimduiete pe om. întâia temelie pentru ca omul s
'l<'slueasc i s deosebeasc adevrul este smerenia.
Religia noastr este religia religiilor, sau, I i'.oismul întunec mintea omului, îl încurc, îl duce la
prin
revelaie, adevrata religie. Celelalte religii
sunt
mselare, la erezie. Este important ca omul s cunoasc
omeneti, adevrul.
gunoase. Ele nu cunosc mreia
Dumnezeului Celui în Treime. Nu Mai demult, oamenii, care erau într-o stare

chemarea noastr este s devenim dumnezei

cunosc elul c primitiv, nu aveau nici case, nimic. Intrau în peterile
dup har' închideau i i aa
s ne asemnm cu Dumnezeu cel în Treime l.'ir ferestre, intrarea cu pietre crci,

devenim una cu El i în mijlocul

s tncât s nu ptrund Nu înelegeau c afar
aerul. este
nostru. Aceste lucruri viaa, oxigenul. în peter omul se stric, se
nu sunt cunoscute de celelalte religii.
Cel mai înalt el îmbolnvete, se nimicete, în vreme ce afar prinde
al religie, noastre este ca toi s fie una. în aceasta se via. Poi s înelegi adevrul? - atunci eti în soare, în
întregete lucrarea lui Hristos.
Religia noastr este lumin, vezi toate mreii le; altfel, eti în peter
iubire, este dragoste, este înflcrare,
este nebunie întunecoas. Lumin i întuneric. Ce este cel mai bine?
este dorire arztoare a celor
dumnezeieti Toate S fii blând, smerit, linitit, s
înluntrul tu iubire, ai
acestea sunt înluntrul nostru.
Dobândirea lor este o sau s
fii nervos, necjit, certat cu toi? îndoial, Fr
sete a sufletului nostru.
cea mai înalt este iubirea. Religia noastr are toate
Pentru muli, îns, religia este o lupt,
un chin i aceste bunti i este adevrul. îns muli se cluzesc
o frmântare. De aceea, ei îi socotesc pe muli dintre dup altceva.
cei credincioi" nenorocii, cci vd
în ce hal se
afl Cei ce neag acest adevr sunt bolnavi
i de fapt aa i
este. Pentru c, dac sufletete. Sunt ca i copiii bolnavi care, fiindc au fost
cineva nu
înelege adâncimea religiei i de prini, desprit,
nu o triete, religia lipsii ori s-au ori s-au certat, au
te P r,n a deveni boal,
i înc una înfricotoare. devenit inadaptabili. i la erezii se duc toi rtciii.
r!fde
Atatj înfricotoare, încât omul îi pierde Copii rtcii ai unor prini rtcii. îns toi aceti
stpânirea
propriilor fapte, devine nehotrât rtcii i inadaptai au o i o struin... i
i slab, este plin de putere
160
161
izbândesc în multe lucruri, lisupun pe oamenii
normali i linitii, deoarece îi influeneaz i pe alii
asemenea lor i slujesc i lumii, fiindc acetia sunt cel
mai muli, i îi afl adepi. Exist i alii care, dei nu
tgduiesc adevrul, sunt totui rtcii i bolnavi
sufletete.
Despre dragostea dumnezeiasc
Pcatul îl face pe om foarte încurcat sufletete.
Rtcirea nu se risipete prin nimic. Numai prin lumina
lui Hristos vine izbvirea. Cea dintâi micare o face
„Cel ce iubete puin, d puin;
Hristos: Venii la Mine toi cei ostenii... (Matei 11, 28). cel ce iubete mai mult, d mai mult.
Pe urm, noi, oamenii, primim aceast lumin prin Iar cel ce iubete foarte mult, ce are vrednic de dat?
buna noastr intenie, pe care o vdim prin iubirea Se d
pe sine însui!"
noastr fa de El, prin rugciune, prin prtia la viaa
Bisericii, la Sfintele Taine.
De multe ori, nici osteneala, nici metaniile, nici Hristos este iubirea noastr,
crucile nu atrag harul. Exist taine. Cel mai însemnat dragostea noastr
lucru este s te fereti de form i s ajungi la

substan. Tot ceea ce se face, s se fac din iubire. Hristos este bucuria, lumina cea adevrat,
Iubirea pe toate înelege i se jertfete pe
le
fericirea. Hristos este ndejdea noastr. Legtura cu
sine. Sufletul se împotrivete tuturor celor ce se fac din
Hristos este iubire, este dragoste, este înflcrare, este
constrângere. Iubirea atrage harul lui Dumnezeu. Când
dorin arztoare dup cele dumnezeieti. Hristos este
vine harul, atunci vin i darurile Sfântului Duh: Iar
este dragostea noastr.
totul. El este iubirea noastr, El
road Duhului este dragostea, bucuria, pacea,
Hristos este o dragoste ce nu se poate
Dragostea lui
îndelung-rbdarea, buntatea, facerea de bine,
pierde. acolo izvorte bucuria.
De
credina, blândeea, înfrânarea, curia (Gal. 5, 22-23).
Bucuria este Hristos însui. Este o bucurie ce te
Acestea sunt cele pe care trebuie le aib un suflet s
sntos în Hristos. face alt om. Este o nebunie duhovniceasc, dar în

Cu Hristos, omulumple de har i triete

se Hristos. Acest vin duhovnicesc te îmbat precum vinul

astfel deasupra rului. Pentru el, rul nu exist. Exist cel curat. Aacum spune David: Uns-ai cu untdelemn
numai binele, Dumnezeu. Nu poate exista rul. Adic, capul meu, i paharul Tu este adpându-m ca un

atâta vreme cât are lumina, nu poate avea întunericul. puternic (Ps. 22, 5). Vinul duhovnicesc este curat,
Nici nu-l poate cuprinde întunericul, pentru c are adevrat, foarte tare, i când îl bei, te îmbat. Aceast
lumina.

162 163
 beie dumnezeiasc este darul lui Dumnezeu ce se da
celor curai cu inima". Acestea toate dorete sufletul nostru le s
Postii cât putei, facei câte metanii putei,
ilobândeasc. Dac ne pregtim cum se cuvine, harul
desfata.-v de câte privegheri va da. Nu este greu. Dac agonisim harul, toate
le
putei, numai fii s ni

bucuroi. S
avei bucuria lui Hristos. Este bucuria
care
sunt uoare, aductoare de bucurie i binecuvântate de
ine venic, care poart într-însa
venica fericire Este Dumnezeu. Dumnezeiescul har bate neîncetat la ua
bucuria Domnului nostru, care
aduce linitea cea i ateapt s deschidem, ca s vin în
sufletului nostru
neclat.nat, bucuria cea linitit
i linitea cea fericit. mima noastr cea însetat i s o plineasc. Plintatea
Este bucuria cea plin de
tot harul, care covârete este Hristos, Maica Domnului, Sfânta Treime. Ce
once bucurie. Hristos voiete i simte lucruri frumoase!
mulumire dac
rspândete bucuria, dac Atunci când iubeti, trieti în Omonia i nu tii
îi îmbogete pe
credincioi
noastr sa fie
ai Si cu
deplin (I
bucurie.
loan
M rog ca bucuria
cei
c te afliîn Omonia. Nu vezi nici mainile, nici lumea,
nimic. Eti înluntrul tu împreun cu persoana pe care
1, 4).
Aceasta este religia o iubeti. O trieti, te bucuri de ea, te însufleete. Nu
noastr. într-acolo trebuie
mergem. Hristos este Raiul, copiii
s sunt acestea adevrate? Gândii-v c persoana pe care
mei. Ce este Raiul?
Este Hristos. Raiul începe
de aici. Este exact acelai o iubii este Hristos. Hristos în mintea ta, Hristos în
ucru: cei care II triesc inima ta, Hristos în întreaga ta fiin, Hristos
aici pe pmânt pe Hristos,
triesc Raiul. Aa
este, întocmaicum spun Este v pretutindeni.
adevrat, credei-m! Lucrarea Hristos este viaa, izvorul vieii, izvorul
noastr este strdania de
a aria chipul în care s
intrm în lumina lui Hristos S bucuriei, izvorul luminii celei adevrate, totul. Cel
se detepte sufletul i s-L iubeasc pe care-L iubete pe Hristos i pe ceilali, acesta triete
Hristos s Viaa fr Hristos este moarte, este
devin sfânt. S se
predea dragostei dumnezeieti. viaa. iad, nu este
Astfel i El neva iubi, i atunci nimeni nu ne via. Acesta este iadul - neiubirea. Viaa este Hristos.
va mai
putea rpi aceast bucurie.
Aceasta voiete cel mai
Iubirea este viaa lui Hristos. Fie vei fi în via, fie în

mult Hristos, s
ne umple de bucurie, fiindc El este
moarte. De tine atârn alegerea.
izvorul bucuriei.
Aceast bucurie este darul lui Hristos Una este inta noastr - iubirea lui Hristos, a
In aceasta bucurie
vom cunoate pe Hristos. Nu-L
II
Bisericii, a aproapelui. Iubirea, slujirea lui Dumnezeu,
putem cunoate, dac El nu ne cunoate. dorul fierbinte, unirea cu Hristos i cu Biserica este
Precum zice
David: De n-ar zidi Domnul casa, in zadar
Raiul pmântesc. Iubirea lui Hristos este iubirea
s-ar osteni
ce, ce o z,desc; de n-arpzi Domnul cetatea, aproapelui, a tuturor, a vrjmailor. Pe cretin îl doare
în zadar
ar priveghea cel ce o pzete (Ps. 126, 1). pentru toi, vrea ca toi s se mântuiasc, toi s guste
din împria lui Dumnezeu. Acesta este cretinismul.
21
Cf. Matei 5, 8. Prin mijlocirea iubirii ctre fratele, izbutim s-L iubim
164
165
 pe Dumnezeu. Harul dumnezeiesc
vine prin mijlocii Uleiosului meu, i la viaa venic. Nu voiam s am
aproapelui, atunci când o dorim,
suntem vrednici. Atunci când îl
când o vrem, c.lrj
iubim pe fratele, iubim
li .1 Voiam s merg la Domnul i s m gândesc la

in.1l. itea Lui, la iubirea Lui. Iar acum, când se apropie

Biserica, pe Hristos. Inluntrul
Bisericii suntem i noi i
liilul vieii mele, nu am frmântri, nici chinuri, dar
H)A gândesc c, atunci când m
voi înfia la A Doua
mic i Domnul îmi va spune: „Prietene, cum ai
Una vreau, una doresc, una cer, li.it aici, neavând hain de nunt?" 22 , îmi voi pleca
Hristoase al meu id.it capul i voi zice: „Ce vrei Tu, Doamne, ce
mrte iubirea Ta; sunt vrednic de iad. i în iad dac
S-L iubim pe Hristos i singura noastr
i grija sa fie El. S-L iubim pe
ndejdi nu .iezi, mi-ajunge s fiu împreun cu Tine. Eu una
Hristos numai pentru El 1
'.iu, una îmi doresc, una cer: s fiu împreun cu
S
1

Niciodat pentru noi. ne aeze unde voiete. SJ rine, unde i cum voieti Tu".
dea orice voiete. S
nu-L iubim pentru darurile
Mstrduiesc s m
druiesc iubirii i slujirii lui
Este egoism s spunem:
„O s
oca frumos, pe care mi l-a fcut, mi
m Lui
aeze Hristos într-un I Mimnezeu. Am simmântul pctoeniei, dar triesc
însui, precum spune Evanghelia:
l-a pregtit El i ndejdea. Este ru
ii s dezndjduieti, fiindc cel
în casa Tatlui Meu '/ndjduit se amrte
li i îi pierde bunvoirea i
s
i

multe locauri sunt... ca fii i voi unde sunt

Eu puterea, în vreme ce acela care ndjduiete înainteaz
doan 14, 2-3). Corect este s
meu, ce voiete iubirea Ta îmi
spunem: „Hristoase al mereu. întrucât simte este srac, se strduiete se c s
dragostea Ta".
ajunge ca s triesc în îmbogeasc. Ce face, sracul? Dac este grijuliu, se
sirduiete s gseasc un chip de a se îmbogi.
Eu, srmanul, ce s v spun... sunt foarte Dei m
simt atât de neputincios i n-am
neput.nc.os. N-am izbutit s-L iubesc atâtde mult pe izbândit ceea ce-mi doresc, totui nu dezndjduiesc.
Hristos,
sunt mult în
s-L doreasc
urm. Aa
fierbinte sufletul

Nu am
meu. Simt c Ceea ce mângâie este mnu contenesc a c m
vreau nu triesc
simt. ajuns acolo unde strdui. îns nu fac ceea ce voiesc. facei rugciune S
aceast c
deznadjduiesc.
zic Iu.
M încredinez
iubire.
iubirii lui
Dar
Dumnezeu
nu pentru mine. Problema este nu-L pot iubi deplin pe
Hristos fr harul Lui. Hristos nu-i las vdit iubirea,
li Hristos: „tiu,
nu sunt vrednic. Trimite-m
unde vo.ete iubirea Ta. Asta vreau,
dac sufletul meu nu are ceva care s-L atrag.
asta doresc. Ti-am i s-ar putea ca tocmai acest „ceva" s-mi
slujit toat viaa mea".

Când am fost grav bolnav i era

lipseasc, de aceea m rog Dumnezeu i zic: „Sunt
lui

s plec spre
ceruri, nu voiam s m
gândesc la
foarte slab, Hristoase al
Tu, s m
meu. Numai Tu vei izbândi,
Vo.am s m gândesc la iubirea
pcatele mele.
Domnului meu a
prin harul învredniceti aa, ca pe Apostolul

22
Matei 22, 12.
166
167
 ava cdre se oucura i se mândrea, s pot zice i ei| <fl | iubeasc pe Hristos, s devin sfânt. S se predea

împreun cu el: Nu mai triesc eu, ci Hristos triete f/l tmai dragostei dumnezeieti.
vajubj. Aa i El îl

se schimba.
mine (Gal. 2, 20)". Când vine Hristos în inim, viaa
Cu acestea m
îndeletnicesc. M strduiesc Hristos este totul. Cel ce
triete în Hristos,
triete
lucruri sfinte,
aflu chipuri de a-L iubi pe Hristos. Aceast iubire nu E ruri despre care nu se vorbete
adevrul. Le-au trai
satur vreodat. Cu cât îl iubeti pe Hristos, cu atât i ^iete în bucurie. Ele sunt
pare c nu-L iubeti i tânjeti în întregime, tot m.i «meni, ascei din Sfântul Munte.
încetare, cu dor Fr
mult, s-L iubeti. îns, fr s-i dai seama, urci tot mal Crbinte opteau rugciunea:
„Doamne l.suse... .

patimile se mistuie.
sus, tot mai sus! Când intr Hristos în inim,
urti, no sa te s
Nu mai poi nici s înjuri, nici
razbu ni, nici, nici... Unde
se ma, s
ego.smele, frmântrile.
Când vine Hristos în inim, mtipatiile, osândirile,
dorul fierbinte^dupa
viaa se schimb Srile? Stpânete Hristos si

dor te face sa s m.
ca
lumina cea neînserat. Acest
care o ve, trece
cândva
Când îl afli pe Hristos, este de-ajuns, nu vrei moartea este numai puntea pe
A.ci pe pmânt a.
nimic altceva, te liniteti. Devii alt om. Trieti „entru a continua viaa cu Hristos.
aceea este nevoie de
unde Trieti o piedic, de
pretutindeni este Hristos. în stele, în de înfruntat
este trupul. In vreme ce dup
nemrginire, în cer împreun cu îngerii, cu sfinii, pe] credin. Aceast piedic
pe Hristos aa precum
pmânt împreun cu oamenii, cu animalele, cu toi i moarte credina dispare i îl vezi
le vei tri pe toate mai
cu toate. Acolo unde exist iubirea lui Hristos, vezi soarele. în venicie, firete,
singurtatea se risipete. Eti linitit, bucuros, plin. Nici intenS '

nu trieti cu Hristos, trieti în

melancolie, nici boal, nici apsare, nici frmântare, îns atunci când
în strâmtorare; nu
nici tristee, nici iad. melancolie, în necaz, în frmântare,
multe anomalii < m
Hristos este în toate gândurile tale, în toate trieti corect. Atunci apar
glandele endocrine
faptele tale. Ai harul i poi suferi toate pentru Hristos. organism. Este influenat trupul,
Poi chiar s i ptimeti pe nedrept. rabzi S ficatul, fierea, pancreasul,
stomacul. se spune. „<-a i
lapte, un ouor,
unt .
nedrepti pentru Hristos, ba chiar cu bucurie. Precum s fii sntos ia de diminea
corect, dac-L
El a ptimit, tot aa poi i tu poi s ptimeti pe doi-trei pesmei". îns, dac trieti
sau cu un eti mr
nedrept. L-ai ales pe Hristos ca s nu ptimeti? Ce zice iubeti pe Hristos, cu o portocal
Apostolul Pavel? M bucur în ptimirile mele (Col. 1, 24). foarte bine. Marele
medicament este ca omul sa
se

Toate se tmduie-
Aceasta este religia noastr. S se detepte sufletul i druiasc slujirii lui Hristos.
Dumnezeu
Toate lucreaz dup rânduial. Iubirea Iu.

169
168
 e
!chS
ce pe toate ' ,e sfinîe
^ ,e
himb. Iubirea lumeasc dureaz puin i încet-încet
kc stinge, în vreme ce iubirea dumnezeiasc se mrete
Hori fi^W* mângâia Sufle î e,ul nost
™ când vo |l se adâncete. Orice alt dragoste poate s-l aduc pe
mn ladezndejde. Dragostea dumnezeiasc îns ne
înal ctre trâmul lui Dumnezeu, ne druiete linite,
Iincurie, plintate. Celelalte plceri istovesc, în vreme
re aceasta nu se satur niciodat. Este o plcere fr de
'..iiu, de care omul nu se îngreuiaz vreodat. Este cel

mai înalt lucru care poate fi dorit.

Doar într-un singur punct înceteaz dorirea:

când omul se unete cu Hristos.Iubete, iubete,
iubete, i cu cât iubete, cu atât vrea mai mult s
/uA/rea /ui //r/sfos /ia
se
iubeasc. Vede c înc nu s-a unit, nu s-a predat iubirii

saft/r niciodat lui Dumnezeu. Are mereu imboldul, dorina, bucuria,

spre a izbuti s ajung la cel mai înalt lucru care poate
li dorit, la Hristos. Tot postete, tot face metanii, tot se

roag, i totui nu afl mulumire. Nu-i seama a d c

ajuns deja la aceast iubire. Nu simte ceea ce c
dorete l-a umplut, a primit-o deja, o triete. Dup
aceast dragoste dumnezeiasc, dup aceast iubire
dumnezeiasc tânjesc fierbinte toi asceii. Ei se îmbat
cu o beie dumnezeiasc. în aceast beie trupul poate
îmbtrâni, poate trece, îns duhul întinerete i
înflorete.
Imnele i troparele Bisericii noastre sunt pline
de dragoste dumnezeiasc. Auzii ce spune canonul
Sfântului Apostol Timotei:
„Dorind fierbinte desvârirea celor ce stau în
putina noastr
i înfrânându-te, prin dragoste
i-ai petrecut viaa potrivit doririi tale, cugettorule
de Dumnezeu,
170
171
 cutând totdeauna ctre inta dragostei tale Cci Tu eti, într-adevr,
i umplându-te de cugetarea la dânsa."23 mai dulce decât mierea cea mai bun,
O, cuvinte mari! S cugetai
la astfel de cuvine mai desftat decât laptele cel mai ales,
care vdesc iubirea dumnezeiasc, i mai strlucitor decât toat lumina.
nebuni,!
dumnezeiasc. Nu te mai saturi de ele! Da iubire, De aceea eti, pentru mine,
pentru Hristos nu se satur
niciodat. Cu cât îl iubesli mai de pre decât aurul, i argintul, i nestematele...
socoteti c
nu-L iubeti i vrei s-L
iubeti tot mai
mult. In acelai timp îns,
se umple sufletul tu iubire, care totdeauna eti mai presus de orice ardere,
d« (
),
prezena Lui i de bucuria cea
în Hristos, nerpit Nu i niciodat nu devii cldicic!
vre, atunci s
mai tânjeti dup nimic.
Ceva Aprinde-m!
asemntor scrie Sfântul Isaac irul:
„Bucuria cea în Dumnezeu este Doamne, cci Tu m-ai iubit Cel dintâi.
mai puternic lubi-Te-voi,
decât viaa de aici. Iar cel
i

ca nu ma. caut spre patimi,

ce a aflat-o pe ea, nu numai i unde s aflu cuvinte din destul spre a înfia
ci nu se mai întoarce nici toate cele pe care marea Ta iubire le-a fcut pentru
ctre viaa sa; . nu mai are vreo alt simire a
ei dac mine?...
bucuria aceasta i-a venit din adevr. Dragostea
e mai
dulce ca viaa. Cci e mai
dulce înelegerea cea dup M-ai înlbit
Dumnezeu, din care se nate dragostea
cea mai dulce înc i cu lumina feei Tale,
ca mierea i ca fagurele.
Dragostea nu se întristeaz pe care ai pus-o ca pecete
cand trebuie s primeasc moartea pentru cei pe care îi la poarta inimii mele..."
mbete... iar cunoaterea de Dumnezeu este
împrteasa

~^ «
tuturor doririlor. i sufletul ce o primete
numai are nevoie de vreo dulcea pmânteasc. Prin iubirea dumnezeiasc, toate
*S CU devin Hristos, devin Rai
lui Dumnezeu.
i la Fericitul Augustin citim: Despre iubirea dumnezeiasc vorbete foarte
„Te iubesc, Doamne Dumnezeul meu, i doresc frumos canonul Sfântului Pahomie, pe care l-a scris
s te iubesc pururi i tot mai mult.
Teofan.

cânta
a U
ra paS
ntUlUi

"Sfântul Isaac irul, Cuvinte

Fihcaha, voi. X, pp. 205-206,
^^^ ^
despre nevoin, Cuvântul
XXXVIII '
4
„Fiind cuprins, printe, cu

patimilor, Pahomie,
cldur de
neptimirii, ai vetejit pricinuirile cele materialnice ale
i într-aripându-te prin
dragostea

dragoste, ai

E.I.B.M.B.O.R , 1981.

173
 luat toat lumina cea din izvorul dumnezeir iubirii lui Hristos, cu atât mai mult vrei s te druieti.
preafericite.
Pe El trebuie s-L iubim din tot sufletul, din toat
Pentru dragostea
învturile Duhului, din care luminându-te,
lui Dumnezeu ai grit inima, din toat vârtutea, puterea i cugetul nostru. S
desvârirea virtuii, slobozindu-i sufletul de
ai ajuns punem „priza" inimii noastre în iubirea lui, ca s ne
patimi. unim cu El. Aceasta o cere Domnul, i nu pentru El,
împungându-te de dragostea Stpânului,
, ai sun\
stins din egoism, ci pentru noi, pentru a ne drui totul -
prin înfrânare buna-ptimire a trupului,
Pahomie,
homie, bucuria, fericirea.
toat viaa ta ai afierosit-o Lui, ca o jertf cu preab
"' pe Hristos i a fost
Poetul a izbutit asta. L-a iubit
mireasm. iubit de ctre El. A dumnezeieti. Nu
aflat taina iubirii
A, acestea sunt o comoar de mult pre Mari este greu; dimpotriv, este atât de uor o s
poet e Teofan! „Captul virtuii" este iubirea Iul descoperim... Depinde de mod i de pregtire, cci
Dumnezeu, care este desvârit i absolut. Când este nevoie de duh ortodox.
sufletul nostru este mistuit de dorul dumnezeiesc Aceast iubire, aceast dragoste, aceast
atunci buna-ptimire a trupului se vetejete! însufleire te duce pân i la mucenicie. Te face te s
Dumnezeiescul dor biruiete orice
orice durere se preface în iubire a
durere, i astfel' jertfeti, s nu mai ii seama de nimic. nu te temi de S
lui Hristos. lubii-L nimic. S pleci departe, în peterile i crpturile
pe Hristos i v va iubi i Toate durerile vor trece
El.
pmântului. Aceast nebunie dumnezeiasc o avea i
vor fi biruite, vor n' preschimbate. Atunci toate
devin Sfântul loan Colibaul, cel ce m-a însufleit. De la
Hristos, toate devin Rai. Dar, ca s trim în 1*1
Rai, trebuie aceast nebunie dumnezeiasc pornindu-se, sfinii i
s murim, s murim pentru toate. Atunci vom tri într- mucenicii nu s-au îndrtnicit de la nimic, au alergat la
adevr, vom tri în Rai. Dac nu murim omului celui mucenicie cu bucurie i înflcrare. Cel ce iubete
vechi, nimic nu se face.
îmi place mult poezia lui
puin, d puin; cel ce iubete mai mult, mai mult. d
Veritis, Alturi de Iar cel ce iubete foarte mult, ce are vrednic de dat? Se
Hristos:
d pe sine însui!
„Alturi de Hristos tânjit-am a tri, Din pricina acestei iubiri a lor pentru Hristos,
iubirea Lui fierbinte în pieptu-mi s închid. sfinii nu simeau durerile muceniciei, oricât de
i strâmtul piept deschide-se i se lrgete, cumplite ar fi fost. Amintii-v de Sfinii Trei Tineri în
Iar pe cât iubesc mai mult, pe-atât nu
m mai satur". m cuptor: ludând i slavoslovind, erau rcorii în
Pe-atât nu mai satur. Cu cât bei mai mult vin
cu mijlocul vpii. Amintii-v de Sfântul Dimitrie, de
atâta vrei s
bei mai mult. Cu cât mai mult te
druieti Sfântul Cheorghe, de Sfânta Ecaterina, de Sfânta
Varvara, de Sfânta Paraskevi, de cei Patruzeci de
25
Canonul Sfântului Pahomie, tropare la cântrile întâi a cincea si
a patra.
174
175
 Mucenici în lacul îngheat. Un nor de mrturii (Evr. 1 2, 1), t.ire ne-o va da simirea de prieten. S-I spunem:
aa cum zice Apostolul Pavel. Doamne, am fcut-o, am czut, iart-m". Dar, în
Toi aceti sfini i mucenici, precum aici pa ,K clai timp, s simim c ne iubete, c ne primete cu
pmânt, tot astfel i cu mult mai vârtos în cer, îl laud Hingie, cu iubire, i ne iart. nu ne despartS
i-L slvesc acum pe Domnul. Sunt în Rai i-L vd pe pcatul de Hristos. Când credem c
ne iubete i îl
Dumnezeu fa ctre fa (I Cor. 13, 12). i aceasta iubim, atunci nu ne simim strini i desprii de El
este totul. Cum zice în prima rugciune de
mulumire mei când pctuim. Ne-am încredinat de iubirea Lui
de dup Sfânta împrtanie? „...vd frumuseea ceaj oricum ne-am purta, tim c
ne iubete.
nespus a feei Tale", lat Raiul! Rai este s vad Dac îl iubim cu adevrat pe Hristos, nu exist
cineva pururi faa lui Dumnezeu.
Este mai presus decât '.una de a pierde cinstirea pe care l-o dm. Pe aceasta
li

florile,decât psrile exotice, decât apele susurânde, se sprijin cuvântul Apostolului Pavel: Cine ne va
decât trandafirii i decât toate cele frumoase care
exist MSpri pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau
pe pmânt, decât toate micile iubiri. strâmtorarea... Cci sunt încredinat c nici moartea,
Când îl iubeti pe Hristos, în ciuda neputinelor mei viaa... nici înlimea, nici adâncul... nu va putea
i a simmântului c
le ai, dobândeti încredinarea c
l& ne despart de iubireaDumnezeu, cea întru
lui
ai biruit moartea, fiindc 2b
te afli întru împrtirea Iristos lisus, Domnul Este o legtur înalt,
nostru
m
I .

iubirii lui Hristos. Pentru aceasta lupt i eu, dar... unic, legtura sufletului cu Dumnezeu, pe care nu o
Domnul s m miluiasc! De acestea m
îngrijesc ziua desface nimic i nici nu o înfricoeaz, nici nu o
i noaptea. Aa este, când îl iubeti pe Hristos, vrei s i lintete nimic.
suferi pentru Hristos.
Firete, Evanghelia spune în cuvinte simbolice
S ne rugm s ne învredniceasc Dumnezeu s despre cel nedrept c se va afla acolo unde este
vedem faa Domnului i aici, pe pmânt. plângerea i scrânirea dinilor cci departe de27
,

himnezeu aa este. i dintre prinii trezvitori ai

I

Bisericii, muli vorbesc despre frica morii i despre

Hristos este prietenul nostru iad. Spun: „S ai necontenit pomenirea morii". Aceste
cuvinte, dac le cercetm adânc, nasc frica de iad.
Pe Hristos s-L privim ca pe prietenul nostru. ()mul, strduindu-se s fug de pcat, cuget la
.icestea, aa încât sufletul su s fie stpânit de frica de
Este prietenul nostru. O adeverete El însui
când zice:
Voi suntei prietenii Me/'...(loan 15, 14). moarte, de iad i de diavol.
Ca la un
prieten s ne uitm i s ne apropiem de El. Cdem?
Pctuim? S alergm ctre cu iubire i încredere; nu
El
cu team c o s ne pedepseasc, cu îndrzneala pe ci jl Rom. 35 i 38-39.
8,
"Ci Matei 8, 12; 13, 42.
1 76 177
 Toate au însemntatea, timpul i locul , rP buie s ajungem. Nu sunt atât rânduielile, cat aptul
asta, ce altceva
înelesul bun pentru primele trepte. Este buri
fricii este >un .
a tri cu Hristos. Când izbândeti
pentru începtori, pentru cei în care triete omul cel câtigat trieti pe Hristos, .ar Hr.stos
totul. îl
vroi' Ai
sunt mai uoare
-

vechi. începtorul, care înc nu s-a subiat, se Llete înluntrul tu. Pe urm toate
înfrâneaz de la ru prin fric. i frica este (l s( uitarea, smerenia, pacea...
trebuincioas, de vreme ce suntem oameni
materialnici i ticloii. Dar aceasta este o alt msur,
o treapt joas a legturii cu cele dumnezeieti. Hristos este Mirele sufletului
Mergem ca la schimb, spre a câtiga raiul sau a scp izvorte
de iad. Asta, dac
o cercetm bine, arat un oare Din slvire a lui Hristos
aceast
îneleptului Solomon. Cartea
interes personal, ctre un anumit avantaj. Mie nu- ,
întrea Cântrilor, a
in
dumnezeiesc, slvirea . trezv.a
place felul acesta. Atunci când omul înainteaz i i Ceasta cultiv dorul
ceresc. Ce cuvinte frumoase,
în iubirea lui Dumnezeu, la ce-i mai trebuiete frica legtura omului cu Mirele
Tot ceea ce face, face din iubire, iar aceasta are Efne de iubire, de înflcrare, de dragoste
omeneti dar sunt
valoare cu mult mai mare. A deveni cineva bun tmnezeiasc! Par cuvinte
fric de Dumnezeu i nu din iubire nu are atâ dumnezeieti. „Cci m
rnesc de iubirea Ta spune ,

sufr, Te caut sufletul

valoare. 2 tropar. Adic „ptimesc,
Care eti lumina, viaa,
Pe msur ce înaintm, ne d i Evanghelia s meu, Te dorete pe Tine,
Dumnezeul meu
înelegem c Hristos este bucuria, adevrul, c Hristos I)umnezeu, Domnul meu i
vedem pe
.

Cu osebire în Cântarea Cântnlor

II
este Raiul. Precum spune Evanghelistul loan: în iubire
Mirele sufletului nostru.
nu este fric, ci iubirea desvârit alung frica, pentru Hristos ca Mire. Hristos este
toate: i la
Lui, II urmeaz în
c frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu Sufletul nostru, m.reasa
Cruce, dar . la nviere
este desvârit în iubire (I loan 4, 18). Strduindu-ne «ucenicie, i pe Golgota, i pe
va
intrm în iubirea lui Dumnezeu.
prin fric, încet-încet Când ajungem la aceast iubire, atunci Hr.stos Se
Se duce atunci iadul, se duce frica, se duce moartea. sllui întru noi i ne va umple sufletul.
neîncetat ctre cele de sus,
ctre
Ne îngrijim numai de iubirea lui Dumnezeu. Facem S privii

totul pentru aceast iubire. Tot ceea ce face mirele Hristos, s devenii casnici ai Lui, s
lucrai cu Hristos,

pentru mireas. s trii cu Hristos, s respirai cu Hristos, sv doar

s v bucurai cu Hristos. Hristos
fie s
Dac vrem aceasta i-L urmm, vedem c cu Hristos,
caute, s-L strige pe
s
Sufletul nostru
aceast via cu Hristos este bucurie, fie i în mijlocul pentru voi totul.
greutilor. Precum spune Apostolul Pavel: bucur M
în ptimirile mele. Aceasta este religia noastr, acolo
28
Cf. slava de la laude, slujba Sfintei Eufimia.
179
178
 Mire: „Pe Tine, Mirele meu,
te doresc..." 29 Hristos
este . lecie pe care copilul o citete ca s mearg la coal,
Mirele, este Printele, este
totul. Nu exist lucru tste ca dragostea dintre doi oameni, dar mai înalt,
mal
-nalt in via decât a-L
iubi pe Hristos. Tot duhovniceasc.
ceea ce
voim este
bucurie, întreaga
în Hristos. Hristos este totul. întreaga Ca femeia însrcinat i gata s nasc prunc,
fericire, întreaga via plin de rai. t are se zvârcolete i strig în durerea ei, aa am fost i
Atunci cand II avem pe
Hristos înluntrul nostru, avem noi, Doamne, în faa Ta! Zmislit-am, dureri de facere
toate maretule. Sufletul care
este îndrgostit de Hristos am avut i am nscut vânt... (Isaia 26, 17-18), spune
este totdeauna bucuros
i fericit, oricâte osteneli Isaia.
jertfe l-ar costa asta.
Tot astfel i sufletul nostru strig ctre
Nimeni
Plintatea.
nu poate tgdui c Hristos est Dumnezeu din pricina durerii pe care o simte atunci
Cei caro tgduiesc acest
adevr sunt rând îl caut. i face i o oarecare osteneal, o
bolnav, sufletete, sunt stpânii de un duh ru. oarecare strdanie. Ce înseamn durerea naterii i
lâgduiesc ceea ce le lipsete. Diavolul afl sufletul lor plânsul? Nu sunt durerea i suferina, pân ce Hristos
pustiu i intr în ei.i, precum copilul este adânc
rnit Se va sllui înluntrul nostru? Aceast durere este cea
dac este lipsit de tata i de mama, tot astfel,
i cu mult mai mare. O cunosc cei ce au încercat-o. Este o
mai vârtos, dac omul este lipsit de Hristos i de mucenicie de nepurtat...
Preasfânta Fecioar.
în Cântarea Cântrilor, mireasa îi
spune Mirelui
Hristos. De dormit dormeam, dar inima-mi Cel ce voiete s devin cretin
Auz, glasul celu, drag!
'"/...(Cântarea
El la u btând zice:
veghea.
Deschide- trebuie mai întâi s devin poet
Cântrilor 5, 2).
Mireasa privegheaz
doarme, sufletul ei se întoarce
i viseaz la El Desi Sufletul cretinului trebuie s fie delicat,

ub.rea , deplina druire. îl are

ctre El. îi arat, astfe sibil, s zboare, s tot zboare, s triasc printre
mima chiar i în somn.
totdeauna în minte în visri. S zboare în nemrginire, în stele, în mreiile
îl ador. Ai îneles? Adorarea Dumnezeu, în tcere.
s se faca d.n tot sufletul i din toat inima. Ce vrea
lui

spun s Cel ce voiete s devin cretin trebuie mai întâi

asta? Singurul vostru sens
fie Dumnezeu
N s s devin poet. Asta e! Trebuie s te doar. S iubeti i
precum celelalte sensuri. Acest
fel de adorare
sens este diferit. Este un
a lui Hristos. Acesta
s te S
te doar pentru cel pe care
doar. îl iubeti.
este sensul care Iubirea ostenete pentru cel iubit. Alearg toat
se
uimete i atrage. Nu este ceva care se face cu
silnicie noaptea, privegheaz, îi însângereaz picioarele ca s-l
î>'m. bucurie i plcere duhovniceasc. Nu
este ca o întâlneasc pe cel iubit. Se jertfete, nu ia nimic în
•"'
seam, nici ameninri, nici greuti, din pricina iubirii.
Troparul de obte al sfintelor mucenie.
180
181
Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemrginit mal doisprezece ani departe de Dumnezeu. Atât de muli
înalt. .mi!...

i când zicem iubire, nu este vorba de virtuile Ascultai ce zice undeva Sfântul Ignatie
pe care le vom dobândi, ci de inima iubitoare ctr liriancianinov:
Hristos i ctre ceilali. Toate s le întoarcem ct „Toat lucrarea cea trupeasc i duhovniceasc
aceasta. Vedem o mam cu copilaul în bra' ic nu are durere sau osteneal niciodat nu aduce
srutându-l i rsfându-l? îi vedem chipul luminos fead, cci împria cerurilor se silete, i cei ce se
atunci când îi ine în brae îngeraul? Omul lui silesc o rpesc pe ea, înelegând prin silire nevoina
Dumnezeu vede toate acestea, îl impresioneaz i I
ci trupeasc cu durere".
însetat, zice: „S fi avut i eu aceast dragoste fierbin iubeti pe Hristos, te osteneti,
Atunci când
îl

pentru Dumnezeul meu, pentru Hristosul meu, pentr e o

Maica Preacurat, pentru sfinii notri!". Da, aa trebui
s-L iubim pe Hristos, pe Dumnezeu. O doreti, o v
i o dobândeti prin harul lui Dumnezeu.
Noi, îns, avem o asemenea înflcrare pe
Hristos? Alergm, atunci când suntem ostenii, s
odihnim în rugciune, în Cel iubit, sau o facem ca pe O
corvoad i zicem: „Oh, acum am de fcut rugciunea
il.ir osteneal binecuvântat. Suferi, dar cu bucurie.
Faci metanii, te rogi, fiindc acestea sunt dor, dor
dumnezeiesc. i durere, i dor, i dragoste, i tânjire
lierbinte, i fericire, i bucurie, i iubire. Metaniile,
privegherea, postul sunt osteneli ce se fac pentru Cel
Iubit. Osteneal, ca s-L trieti pe Hristos. Dar aceast
osteneal nu se face de nevoie, nu eti silit. Tot ceea ce
l.ici ca i corvoad nate un mare ru atât în fiina cât i

i canonul..."? Ce ne lipsete, de simim asta? Lipsete in lucrarea ta. Silirea, înghiontirea, aduc împotrivire.

dragostea dumnezeiasc. O astfel de rugciune nu ara Osteneala cea pentru Hristos, dorul adevrat este
valoare. Ba, s-ar putea s fac i ru. iubirea lui Hristos, este jertf. Asta simea i David:
Dac sufletul se zbârcete i devine nevrednic Dorete i se sfârete sufletul meu dup curile
de iubirea lui Hristos, atunci Hristos rupe legturile Domnului (Ps. 83, 2). Dorete fierbinte i se topete
cci nu vrea lâng Sine suflete „grosolane". Sufl
El sufletul meu dup iubirea lui Dumnezeu. Ce spune
trebuies-i revin, pentru a deveni vrednic de Hristo I ).ivid se potrivete cu poezia lui Veritis:

se pociasc de aptezeci de ori câte apte (Matei 1 8, 22)J „Alturi de Hristos tânjit-am a tri,
Adevrata pocin va aduce sfinenia. nu zici „trec S pân în clipa cea mai de pe urm, a ieirii
anii, nu sunt vrednic", ci „mi-amintesc c am avut i eu sufletului".
zile dearte,când nu triam aproape de Dumnezeu...". trebuin de luare aminte i de strduin,
Este
c
i în viaa mea trebuie au fost zile dearte. Eram de pentru ca cineva s îneleag cele pe care le înva i
doisprezece ani când am plecat în Sfântul Munte. tia le însueasc. Va cunoate apoi, fr s se
nu sunt ani? Bineîneles, eram mic copil, dar am trit osteneasc, starea aceea de fierbinte strpungere,

182 183
însoit de lacrimi. Acestea urmeaz, sunt darurile Itjfl Pe Hristos nu-L vom putea cunoate dac El nu
ne cunoate. Nu pot s le explic pe acestea
Dumnezeu. Dragostea are nevoie de strduin? Prin exact, sunt

înelegerea troparelor, a canoanelor i a Scripturil^B taine. Auzii pe Apostolul Pavel:

Acum, dup ce ai
cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrab dup ce
intri înadevrata desftare. Dat-ai veselie în inima mea I ai
(Ps. 4, 8), precum spune David. Astfel intri pe dat în Nici nu putem
fost cunoscui de Dumnezeu (Gal. 4, 9).
starea de strpungere, fr de sângerare. Ai îneles? s-L iubim, dac El însui nu ne iubete.
Pentru a ne
Eu, srmanul, doresc s aud cuvintele Prinilor, iubi, trebuie s gseasc în noi ceva deosebit. Vrei,
ale asceilor, ale Vechiului i ale Noului Legmânt, ceri, strduieti, rogi, dar nu primeti nimic. Te
te
întru ele vreau s m desft. Acestea cultiv dragostea pregteti dobândeti cele pe care le vrea Hristos, ca
s
dumnezeiasc. Le doresc i m strduiesc, dar nu pot. s vin înluntrul tu harul dumnezeiesc, dar el nu
Sunt bolnav i duhul este osârduitor, dar trupul poate intra atunci când nu exist ceea ce
omul trebuie
aib. Ce este aceasta? Este smerenia. Dac nu
Nu exist
neputincios (Matei 26, 41). pot face metanii. s
Nimic. Doresc, am râvn i dragoste s fiu în Sfântul smerenie, nu putem s-L iubim pe Hristos.
Smerenie i
Munte i s fac metanii, s m rog, s liturghisesc i s,i
negrijire de sine în adorarea lui
Dumnezeu. nu tie S
mai fiu împreun cu înc un nevoitor. Este mai bine s stânga ta ce face dreapta ta (Matei 6, 3).

fie doi. A spus-o însui Domnul: Unde sunt doi sau Nimeni s nu v
vad, nimeni s nu-i dea
dumnezeiesc.
trei, adunai în numele Meu, acolo sunt i Eu în seama de micrile adorrii voastre ctre
mijlocul lor (Matei 1 8, 20). Toate pe ascuns, în tain, precum asceii.
amintii V
ce v-am spus despre privighetoare?
în mijlocul Cânt
pdurii. în tcere. spun So aude cineva, c c
în mijlocul
Smerenie i negrijire de sine cineva o laud? Nimeni. Ce tril minunat
în adorarea lui Dumnezeu Ai vzut cum se umfl gâtul, pieptul? Aa se
pustiei! i

Hristos. Se
întâmpl i cu cel ce se îndrgostete de
triete pe
Hristos st afar de ua sufletului nostru i bate duce într-o peter, într-o vâlcea, i-L
ca s-l deschidem, nu intr înuntru. Nu vrea s ne Dumnezeu tainic, întru suspine negrite (Rom. 8,
26).
toate se
siluiasc libertateape care El însui ne-a dat-o. O Semn c-L triete pe Dumnezeu, „întru Carele
spune în Apocalips: lat, stau la i bat; de va auziu mic i viaz" 10 cci în El trim i ne micm i
;

cineva glasul Meu i va deschide ua, voi intra la el i suntem (Fapte 17, 28).
voi cina cu el i el cu mine (Apoc. 3, 20). Hristos este Ei când ajungi la o asemenea smerenie, iar
nobil. St afar de ua sufletului nostru i bate lin. harul lu'i Dumnezeu este „nevoit" s
locuiasc
Dac deschidem, va veni înluntrul nostru i ne va câtigat pe toate. Când a.
îi înluntrul tu, atunci le-ai

drui totul, pe Sine, tainic, fr zgomot.

10
Primul antifon al glasului al treilea.
1 85
184
 smerenie, când devii un înrobit al lui Dumneze i.ic judecat, d-mi mie înelepciunea care st
înrobit în
dumnezeiesc,
înelesul
atunci
cel
poi
bun,
s
adic vas al harului .\\)ioape de scaunul Tu i nu m lepda dintre

Apostolul Pavel: Nu mai triesc

spui împreun f Ti. Cci robul Tu sunt eu i fiul roabei Tale,
lujitorii

m
eu, ci Hristos trieti' om i cu via scurt i puin destoinic s îneleg
slab
mine. Este foarte uors împlineasc lucrul
se Itidecata i legile (în. lui Sol. 9, 1-5).
acesta, s facem,
adic, cele pe care le voiete Vedem aici pe îneleptul Solomon cerând în
Dumnezeu. Nu simplu, uor, ci foarte uor.
Ajunge s i hip atât de smerit de la Dumnezeu înelepciunea Sa.
punem începutul. Atunci când punem
pentru a prim. cele dumnezeieti,
acest început i Dumnezeu i-a dat-o cu atâta îmbelugare! Toate
devenim vrednici de Bi pe care le scrie nu sunt ale sale.
este lucruri înelepte
Dumnezeu, pentru a Se sllui înluntrul nostru Sunt insuflate de acelai duh ca i cuvintele canoanelor
Hristos. i dac Hristos Se slluiete întru noi, ne
pe care le-au scris imnografii. De aceea i eu le iubesc
druiete Cum s
astfel de
libertatea.
teme!... întreaga
gseti cuvinte pentru mult. Pe ele s
le citii, cu ele s v
desftai. Astfel vei
tain este iubirea, dragostea dobândi dragostea dumnezeiasc. Ascultai ceva dintr-un
ctre Hristos; druirea ctre cele ale lumii (anon treimic:
duhovniceti. Omul nu mai simte atunci nici
singurtate, nici altceva.
„Ludm trei Ipostasuri dumnezeiete-începtoare
Triete în alt lume. Acolo ale unei fiine, pe un chip neschimbat,
unde sufletul se bucur, este fericit i nu se satur pe Bunul Dumnezeu, Cel iubitor de oameni,
niciodat.
Care druiete nou curire de greeli.""
Spune-mi, cum de le tiu? Am aa o nebunie, o

Sfânta Scriptur i Sfinii Prini

beie, dumnezeiasc beie... Nu m
satur de ele. Spune
i în prima rugciune de mulumire de dup Sfânta
cultiv dragostea dumnezeiasc
împrtanie: „i aa, ieind dintru aceast via întru
Din Sfânta Scriptur izvorsc
ndejdea vieii celei venice, s
ajung la odihna cea
toate. Trebuie so de-a pururi, unde este glasul cel neîncetat al celor ce
citii neîncetat, ca s aflai tainele luptei duhovniceti laud i dulceaa cea fr de sfârit a celor ce vd
In iubite

al noulea,
mea înelepciune
scrie:
a lui Solomon, în capitolul frumuseea cea nespus a feei Tale. C
Tu eti dorirea
cea adevrat i veselia cea nespus a celor ce Te
Dumnezeule al prinilor i Doamne al
milei, iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, i pe Tine Te
Ce/ ce ai fcut toate cu cuvântul
Tu, i cu laud toat fptura în veci".
înelepciunea Ta ai rânduit pe om
s stpâneasc ca Praznicul i miezul întregii bucurii este
peste zidirile cele fcute de Tine
i s cârmuiasc Persoana lui Hristos. Ce este exact nu putem înelege
lumea cu cuviin i cu dreptate
i cu suflet drept s
11
Canonul Treimic al glasului al aselea, cântarea întâi.
186
187
în adâncime, cci Dumnezeu e nemrginit, este tain, meu, eti iubirea mea!
Hristoase al
este tcere. Dumnezeu este foarte tainic, dar exista
Nu m gândesc la moarte. Ce va Domnul.
voi
peste tot. Dumnezeu, îl
îl trim pe respirm pe
I „ vreau sm gândesc la Hristos. Deschidei-v i voi
Dumnezeu, dar nu putem simi mreia Sa, pronia Sa.
i aruncai-v în braele lui Hristos. Atunci va
mâinile
Deseori El ascunde lucrrile proniei Sale dumnezeieti,
M\ înluntrul i
vei socoti
vostru. c
nu-L iubii mult,
îns, când dobândim sfânta smerenie, atunci
pe toate
I vei voi sv
apropiai mai mult i fii una cu El. s
le vedem i le trim; îl trim pe Dumnezeu vdit, în
Dispreuii patimile, nu v
îngrijii de diavol. întoarcei-v
chip deplin, i simim tainele Lui. Atunci începem s-L
Htre Hristos. Pentru a se face asta,
trebuie vin s
iubim. i acesta este un lucru pe care îl cere El însui. pe cele neputincioase
harul. „Dumnezeiescul har, care
Este primul luc ru pe care îl cere pentru fericirea 33
C vindec i pe cele cu lips le plinete* .

noastr, precum spune: S iubeti pe Domnul

Dumnezeul tu din toat inima ta, din tot sufletul tu
i din tot cugetul tu. Aceasta este marea i întâia
porunc (Matei 22, 37-38).
O asemenea iubire aveau sfinii. O asemenea
iubire avea i Sfântul al crui nume îl port, Sfântul
Porfirie, Episcop al Gâzei. Cel dintâi tropar al cântrii a
asea a canonului su spune:
„La dorirea cea adevrat ai ajuns,
înfrângându-d patimile prin postire;
i, bucurându-te, te-ai apropiat de Dumnezeu
i stai înaintea doririi celei desvârite, fericite
Porfirie,

dreptarul cel desvârit al ierarhilor i al

" u
pstorilor.
„La dorirea cea adevrat ai ajuns... i
bucurându-te, Dumnezeu". Dorirea
te-ai apropiat de
cea adevrat Dumnezeu, Tatl, Fiul i Sfântul
este
Duh. Toate Persoanele sunt una între ele i una cu
Biserica.

12
Canonul Sfântului Porfirie al Gâzei, troparul întâi al cântrii a
asea. " Rugciune la hirotonie.
188 189
 Despre rugciune

„S v rugai lui Dumnezeu cu dor fierbinte i iubire,

în linite, cu blândee, lin, fr constrângere"

Domnul însui ne va
înva rugciunea

Omul caut în cer bucuria i fericirea. Caut

venicia departe de toi i de toate, caut s gseasc
bucuria în Dumnezeu. Dumnezeu este tain. Este
cere, este nemrginire, este totul. Aplecarea ctre cer
o are întreaga lume; toi caut ceva ceresc. Ctre El se
întorc toate fiinele, fie i incontient.
Ctre El s v întoarcei mintea voastr la toat
vremea. Iubii rugciunea, vorbirea cu Domnul. Iubirea
este totul, dragostea de Domnul, de Mirele Hristos. Ca
s nu trii în întuneric, întoarcei butonul rugciunii,
<ia încât lumina dumnezeiasc s vin în sufletul
vostru. în adâncul fiinei voastre vi Se va descoperi
Hristos. Acolo, în adânc, este împria lui Dumnezeu:
împria Dumnezeu este înuntrul vostru (Luca 1 7, 21).
lui

Rugciunea se face numai prin Duhul Sfânt.

Acesta înva sufletul cum s se roage. Cci noi nu
tim s
ne rugm cum trebuie, ci însui Duhul Se

191
roag pentru noi cu suspine negrite (Rom. 8, 26). Noi întoarcerea ctre Hristos, împreun-vorbirea,
nu trebuie s
facem vreo strdanie. S
ne îndreptm învtura, cântarea, cndelua, tmâia - toate
spre Dumnezeu cu cuvânt de rob smerit, cu glas
|
."ituiesc atmosfera potrivit, astfel încât toate s se
rugtor. Atunci rugciunea noastr este bineplcut lui
34
k3 simplu, întru simplitatea inimii . Psalmodiind,
Dumnezeu. S
stm cu evlavie înaintea Celui Rstignii iind slujbele cu dragoste, ajungem sfini fr s ne
i s zicem: „Doamne miluiete-m".
lisuse Hristoase,

Asta le cuprinde pe toate. Când mintea omului se

m
i

Aceast
seama.
veselie,
Ne veselim de cuvintele dumnezeieti.
aceast bucurie este strdania noastr
mic spre rugciune, într-o clipit vine dumnezeiescul ile a intra cu uurin în atmosfera rugciunii,
har. Atunci omul se umple de har i vede pe toatl
le cum se spune. Aceast strdanie este lin,
im .Uzirea",
cu ali ochi. Totul este s-L iubim pe HristoM («'învârtoat. Dar s
nu uitm ce a spus Domnul: Fr
rugciunea, învtura. Lum un milion i-l tiem într-urj W/ne nu putei face nimic (loan 1 5, 5).
milion de bucele. Cât o astfel de bucic estil Domnul însui ne va înva rugciunea. Nu o
strdania omului. "in înva singuri, i nimeni altcineva nu va putea s
înainte de rugciune, omul trebuie s se iir învee. S
nu spunem: „Am fcut atâtea metanii, m-
pregteasc prin rugciune. Rugciune pentrJ <im asigurat acum de har", ci cutm strluceasc s s
rugciune. Ascultai ce zice preotul în tain, în timp ce nil.mntrul nostru lumina cea nestriccioas a
se citete Apostolul la Dumnezeiasca Liturghie: i unoaterii dumnezeieti, i s se deschid ochii notri
„Strlucete în inimile noastre, lubitorule de ;
,

id duhovniceti, spre a înelege dumnezeietile Lui

oameni, Stpâne, lumina cea curat a cunoaterii |
uvinte.
Dumnezeirii laie, i deschide ochii cugetului nostj în acest chip, fr s ne dm seama, iubim pe
îl

spre înelegerea evanghelicetilor Tale propovduirU l'înnnezeu fr silnicie, strduin i lupt. Cele ce
Pune în noi i frica fericitelor Tale porunci, ca toate uni grele pentru oameni sunt foarte uoare pentru
poftele clcând, vieuire duhovniceasc sfl
trupului i
'iimnezeu. Pe Dumnezeu îl vom iubi dintr-o dat,
petrecem, cugetând i svârind toate cele ce sunt sprJ And harul ne va adumbri. Dac îl vom iubi mult pe
C
I

bun-plcerea Ta. Tu eti luminarea i sfinirea Hnsios, rugciunea se va rosti singur. Hristos va fi
sufletelor i a trupurilor noastre, Hristoase ontenitîn mintea i în inima noastr.
n**<

Dumnezeule, i ie slav înlm, împreun i Celui rmâne, îns, în aceast stare i a nu o

Pentru a
fr de început al Tu Printe, i Preasfântului jjl,
plnde, este trebuin de dragoste dumnezeiasc, de
bunului i de via fctorului Tu Duh, acum 1 Iubire dumnezeiasc arztoare ctre Hristos. Dragostea
pururea i în vecii vecilor". | poart ctre o fiin mai înalt. Cel iubit,
rugciune ptrundem fr s ne
în dm seama,
mezeu, dorete dup cel iubit, i cel iubit dorete
Este trebuin s ne aflm i într-o atmosfer potrivit]
U-
(*< (. tn. lui Sol. 1, 13.

192 193
 dou de temelie smerenia i
s ajung la Cel Dumnezeu, Care îl iubelo
iubit. fl seam, celor pietre -

om dumnezeiasc i desvârit, nu citM Cu aceste temelii, sufletul comunic cu

cu o iubire ,„.,,
cuvântul Su,
la ale Sale. „mezeu, aude glasul Lui, primete
transfigureaz.
ctre Dumnezeu este mai înalt atuM
Iubirea unete putere i har dumnezeiesc, se
I

când se manifest ca recunotin. Este nevoie \ ,

„.toarce lin ctre Dumnezeu
i se strpunge la
iubire i smerenie, pe
iubim, nu ca o datorie, ci aa precum este nevoio M „a Când exist mai puin
mâncm. De multe ori ne apropiem de Dumnezeu cili tul 2, comunicm mai puin bine cu cele
postul 3, nu se
nevoia de a afla un reazem, pentru c
cele dimprejur^ dumnezeieti. Când sufletul trece pe
nostru nu ne odihnesc, i ne simim singuri. (oi <• deloc o
comunicare bun, întrucât este plin de
„..tirni, ur, vrjmii,
nu poate prinde frecvena.
Pentru ca Hristos s Se slluiasc înluntrul
Pentru ca Hristos s Se slluiasc nostru, atunci când îl chemm cu „Doamne l.suse...",
înluntrul nostru, trebuie ca Irebuie ca inima s fie curat, s
nu întâlneasc mc. o
egoism, de rutate.
inima s
ne fie curat dic, s
fie liber de ur, de

Irebuie s-L iubim i ne iubeasc. Ins, dac avem

s
iari ceva
Harul dumnezeiesc ne înva care este datori mluntrul nostru vreo osând, se petrece
noastr. Ca s-l atragem, e nevoie de iubire, de do tainic. i taina este s
cerem iertare i o spunem s
Dar pentru asta trebuie smerenie,
fierbinte. Harul lui Dumnezeu voiete dragost duhovnicului.
cuvintele Iu.
dumnezeiasc. Iubirea este de-ajuns pentru a ne aduce precum am spus. Când împlineti
i ai pace i
în „forma" potrivit pentru rugciune. Hristos va ven )umnezeu i nu ai mustrri de contiin,
fr s-i
I

singur i se va sllui în sufletul nostru; este de-ajun svâreti fapte bune, intri în rugciune lin,
s gseasc anumite lucruoare care s-L mulumeasc: dai seama. Apoi atepi simplu,
încet-încet, pân vine

bunvoin, smerenie i iubire. Fr

astea nu putem harul.
spune „Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m". în tot ceea ce se întâmpl,
s aruncai povara

Avem, de pild, un aparat de radio. Când avem, asupra voastr. Sv

rugai cu smerenie, nu s v
împotrivire
s zicem, antena lui întoars ctre postul 1, pentru care îndreptii pe voi îniv. Vedei, de pild,
s
exist mai multe emitoare, atunci emisiunea se aude de cealalt parte? Sv
rugai voi cu iubire, ca
Auzii o clevetire
mai bine. Pe postul 2, care nu are atâtea emitoare, se aruncai iubire peste împotrivire.
aminte, cci o
aude mai slab. Pe postul 3 nu se aude deloc bine. în împotriva voastr? Rugai-v. Luai
oaptelor nu-i
acelai chip se face i comunicarea cu cele ureche geloas aude totul i sunetul
mic murmur
dumnezeieti. Când sufletul este întors ctre 1, scap (în. lui Sol. 1, 20). Cel mai
comunicarea se face foarte bine. Asta se datoreaz, de împotriva aproapelui v
înrâurete sufletul i nu va

195
194
 35
putei ruga. Duhul Avem de luptat cu cel ce rcnete ca un leu . Nu este
Sfânt, atunci când afl astfel sufletul,
nu îndrznete s Se apropie. îngduit ca în aceast lupt s biruiasc vicleanul cel
preaiscusit.
Asta presupune lacrimi, pocin, rugciune,

S cerem de la Dumnezeu s se milostenie, cerere, toate

nu cu puintate de credin. Numai Hristos
Iristos, iar
însoite cu încredere în

fac voia Lui în viaa noastr I

ne poate scoate din laul singurtii. Rugciune cu

pocin i milostenie. Dai fie i numai un pahar cu
Rugciunile noastre nu sunt ascultate, pentru c ap, dac nu avei bani. i tii c, cu cât sfinii, s v
nu suntem vrednici. Trebuie s
devii vrednic pentru a
te ruga. Nu suntem vrednici, fiindc nu-l iubim pe cu atât sunt mai bineprimite rugciunile voastre.
aproapele nostru ca pe noi înine. spune însui O S
nu-L constrângem cu rugciunile noastre pe
Hristos: Dac îi vei aduce darul tu la altar i acolo îi Dumnezeu. S nu cerem de la Dumnezeu s ne scape
vei aduce aminte c
fratele tu are ceva împotriva ta, de ceva, de boal sau altele, sau s ne rezolve
las darul tu acolo, înaintea altarului, i mergi întâii problemele noastre, ci s cerem de la El putere i

împac-te cu fratele tu i apoi, venind, adu darul tu întrire, ca s le rbdm pe toate. Precum El bate cu
(Matei 5, 23-24). S mergi întâi s te împaci noblee la ua sufletului nostru, tot astfel i noi s
cu fratele
tu, s ieri, ca s devii vrednic. Dac nu eti vrednic, cerem cu noblee ceea ce dorim, i dac Domnul nu
nu poi face nimic. Abia dup ce le-ai limpezit pe ne rspunde, s contenim a mai cere. Atunci când
toate, mergi i du darul tu. Dumnezeu nu ne d un lucru pe care îl cerem cu
Vrednici se fac cei ce doresc fierbinte s devin struin, înseamn c are el raiunea Lui. Are i
ai lui Hristos, cei ce se predau voii lui Dumnezeu. S Dumnezeu „tainele" Lui. De vreme ce credem în buna
nu ai o voie, acesta este lucrul
nici de mare pre, Sa pronie, de vreme ce credem c
cunoate toate ale El
aceasta este totul. Robul nu are nici o voie. La a nu
vieii noastre i voiete totdeauna binele, de ce s nu
avea nici o voie se poate ajunge în chip lin: prin
iubirea lui Hristos i pzirea poruncilor Lui. Cel ce are
artm încredere? S ne rugm simplu i lin, fr
patim i tim c trecut, prezent i
poruncile mele i le pzete, acela este care
iubete; iar cel ce M
iubete pe Mine va fi iubit de Tatl
M constrângere.
toate sunt goale, descoperite i cunoscute înaintea
viitor,

lui

Meu, i-l voi iubi i eu i M voi arta lui (loan 14, 21).
Dumnezeu.
nici o fptur ascuns
Precum zice Apostolul Pavel, ...nu este
înaintea Lui, ci toate sunt goale
Este nevoie de lupt. Avem de luptat împotriva
începtori Hor, împotriva stpâniilor, împotriva
i descoperite pentru ochii Lui (Evr. 4, 1 3). Noi s nu
stpân itori lor întunericului acestui veac (Efes. 6, 12).
struim; strdania aduce ru în loc de bine. S nu

Cf. I Petru 5, 8.

196 197
cutm cu tot dinadinsul a dobândi ceea ce cerem, 1
s le lsm în voia lui Dumnezeu. Cci, cu «f
Trebuie s mergem singuri
„vânm" lucrul pe care îl dorim, cu atât el se ctre Dumnezeu, întru smerenia

îndeprteaz. Aadar - rbdare, credin i linite. l

i simplitatea inimii
chiar dac noi uitm, Domnul nu uit niciodat i
Când avem cu Hristos o legtur de încredere
dac este pentru binele nostru, ne va da ceea c li -svârit, atunci suntem fericii, avem bucurie. Avem
i

trebuie i când trebuie.

Ihk uria Raiului. i atunci strigm cu
Aceasta este taina.
S cerem rugciune numai mântuir
în
Lpostolul Pavel: Cci pentru mine viaa este Hristos i
sufletelor noastre. N-a spus Domnul: Cutai mai întâi
mn.irtea un câtig (Filip. 1, 21), i Nu mai triesc eu, ci
împria lui Dumnezeu... i toate acestea se vor
lliistos triete în mine (Gal. 2, 20). O, ce sunt
aduga vou (Matei 6, 33; Luca 12, 31)? Uor, foarte estea!... Nebunie! Toate
ii s
se fac simplu, lin.
uor poate Hristos s ne dea tot ceea ce dorim, lat Trebuie s
mergem singuri ctre Dumnezeu,
taina: s nu v punei deloc în minte s cerei uri
Intru smerenia i simplitatea inimii. Ce spune îneleptul
anumit lucru. Secretul este s cerei unirea voastr cu Solomon? Este trebuin de simplitate. Cugetai drept
Hristos în chip dezinteresat, fr s
„D-mi spunei: ilrspre Domnul i cutai-L cu inim smerit; cci El Se
asta, d-mi...". Este de-ajuns s spunem „Doamne ms gsit celor care nu-L ispitesc i Se arat celor care
lisuse, miluiete-m". N-are trebuin Dumnezeu s-L nu credin în El (în. lui Sol. 1, 1-2). Simplitatea este
întiinm noi despre feluritele noastre nevoi. El le sfânta smerenie, adic desvârit încredere în Hristos.
cunoate pe toate mult mai bine decât noi, i ne S dm lui Hristos întreaga noastr via. Spunem la

druiete iubirea Sa. Totul este s rspundem acestei Sfânta Liturghie - „toat viaa noastr lui Hristos

iubiri prin rugciune i prin pzirea poruncilor Lui. S Dumnezeu s

o dm", i, în alt loc, „ie, Stpâne,
cerem s se fac voia lui Dumnezeu. Acesta este lucrul lubitorule de oameni, îi încredinm toat viaa i

cel mai folositor, cel mai sigur pentru noi i pentru toi ndejdea noastr, i cerem i ne rugm i cu umilin
36
cei pentru care ne rugm. Hristos ni le va da pe toate cdem înaintea Ta" .

din belug. Când exist fie i cât de puin egoism, nu Cu mult timp înainte, a venit un vldic i am
stat de vorb despre rugciune. îi zic:
se face nimic.
- Ce înseamn s ne rugm întru smerenia i
simplitatea inimiil
-Cu simplitate.

"'
Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului loan Hrisostom; rugciunea
preotului înainte de Tatl nostru.
199
 .„^.o. acebia, Krea Sfinite?
mia duhovniceasc
.

- îneleg. Cheia pentru

este rugciunea
eu nu îneleg, este tain. Asta se face num,»
- Ei,

prin harul dumnezeiesc.

c
- A, nici eu nu îneleg, îmi zice. îi mulume

îmi spui c
numai prin harul dumnezeiesc se p
S
H^ ^^W^
Aceasta este
>

taina
i
•

numnezeu cu mâinile
sf nior Îndat ce-i întindeau
B|genQ|
deschise.

înelege i izbândi simplitatea i curia.

Aa s v luptai în viaa duhovniceasc: simplu,
fr siluire. Acesta este un chip mai sfânt al viei
„.losesc
rugciunea
fl

- ca fund cea
scurta: „
ma^
^ de roade

duhovn iceasc este

J ^^
lin, pentru a
miluiete-m". Cheia dunea: nic i

duhovniceti, dar nu este cu putin s-l învei aa, p te poa

rugciunea. Nimeni nu
'

f este
de rost. Trebuie s ptrund în chip tainic înluntr «

^^
, r1 ile, niciBtrânul ^ mjerea curge ,

tu, aa încât sufletul tu s-l îmbrieze prin harul Iu v-a spu

dumnezeiescul har. Daca
Dumnezeu. îns, de multe ori, dei vrem s-l' pe
este dulce, este,ag , daci v-a§ spune
izbândim, prinde de veste potrivnicul i ne împiedic. gusta-o. La fel .
cu rug
nu
n-a, ^ nja
Atunci s punem în fapt acel s ^%
nu tie stânga ta ce
face dreapta ta (Matei 6, 3). Când îl vrei, când sileti
„este aa, sim.
v-ai putea ruga dec ât
n E> ^ unu
^ Dumnezeu
lucrul dumnezeiesc, nu vine. Va veni în ziua când nu
se ateapt i în ceasul pe care nu-l cunoate
o tain; nu pot s v-o lmuresc. Aa cum mi s-a
întâmplat în Patmos.
37
Aici e .
poate
Numa. Duhul Sfan,
s insufle

rugciunea; dar n-o

fiindc se împotrivete
num
rugciune. Nu
«leg
pute spune
sin^ru ce, v
5
^ c
^^ nu

Când pierdei harul dumnezeiesc, s nu facei ptrundei în atmosfera h ani

Iu., l

v
nimic. S v continuai viaa i lupta voastr lin rugciunea. îndat ce auz* un^J cuvânt bun , v
i îndat ce v se *P" ne
simplu, pân ce, fr zbucium, vor veni iari iubirea i întristai, ^ .
nu suntei
dragostea i dorul fierbinte dup Hristos. i atunci toate bucurai i ^.uc^Pr^^e-a^^^
pregtii, c nu avei
temeiurile
v v ^
vor merge bine. Atunci harul
bucura. O alt tain sunt
va umple
slujbele: s v
i vei
druii i astfel se
"V-rea-
nate impo
la ascultare.
îrebu
^^y
^
acestora, i harul lui Dumnezeu va veni în chip tainic.
vei începe de
ascultam ca sa
druii dumnezeiesc , iar ma.
Domnul trimite
smerenia,
apoi rugciunea vine
ascultare i
srngu
;
nu avei smerenie,
ne

s
.
Dac
^ ^
nu fac8i
.
,

37
Cf. matei 24, 50. Luca 12, 46.
200
 m,nte
l.'ii .Hori i, nu ca s câtigi ceva. Chiar dac faci mii
minte este i n mim3
f
' Tot ceea ce este
I. metanii ca s intri în Rai, ele nu au valoare. S le

I din iubire i, dac Dumnezeu vrea s aeze în

te
i
.itunci s fac precum voiete. Asta înseamn s nu
CSnd rine harul,
spune numele „Hristos"
mii la ale tale. N-are valoare s faci o sut de metanii
* *™Ple* mintea, si inL\T ' i
i nu simi nimic. F douzeci sau cincisprezece cu
|m|ire i cu iubire pentru Domnul, i cu ascultare de
iliimnezeietile Lui porunci. Astfel, încet-încet patimile
JlliMc, pcatele se risipesc i, lin-lin, fr sforri,
Aduceji-v aminte dum nezeiesc fltrm în rugciune. Iar dac eti gol, adic dac nu ai
de h,ll2 "T"'
jybire, i metanii i rugciune dac faci, nimic nu faci.
îndrepta pe ea f
Acela care
*
TsJf H
J^t'/i
' 5 ' 0)
D<"""«' o
Mks "urnal
J I u dac ajungi în orice chip la strpungere, s nu
stpânetitîZlZf ' -
- llerzi de a spune rugciunea i astfel, încet-
prilejul
Poate s-L
Numai Domnul dâ
si^* nîâ pe
S^f^^eiasc) felul tu de vieuire. Când înaintezi,
t, ea devine

/T^
har ne« Dumnezeu, ' nu mai este cugetul rugciunii cel care se aude în
spune numele
inima. Aceast
bim
u
'
Z Vine ha ™'-

* minte
'
T Ti
minte, ci este altceva. Este ceva pe care îl simi
Inluntrul tu, dar fr ca tu s te strduieti în vreun

^
i '
a '

Când trieti acea °' au " tre Pte

a iub m M. Acest „ceva" este harul dumnezeiesc, pe care i-l
*bânde 5 cele druiete
,i

dar pe aceleai
duho n^ti"!™™-
"
1 Sâ ' Hristos.
Strpungerea este ptimire sfânt; suferi fr s
fn iubire.
le vezi chiar ,T oPe '°atee?,i ,reaz*

^
f« mintea
Din iubire
-bire,
ta c trebuie
sâ far, ,

ardotZZT*™'
sa
° r,Ce
te faci

° StenealS
farâ sâ ai
-
Ic sileti. Eu pe toate le tâlcuiesc prin Sfânta Scriptur:

Ci unul din ostai cu sulia a împuns coasta Lui, i

îndat a ieit sânge i ap (loan 19, 34). „Strpungere"
Pret este s spui rugciunea Î. h
C6Va Lucnj|
?' ' «e de la asta vine, de la „împungere". Fiind vorba de
suflet, asta înseamn c m rnesc de iubirea
38
lui

Dumnezeu: „...m-am rnit de dragostea Ta" Fete din .

Ierusalim, v
jur: De-ntâlnii pe dragul meu, ce s-i

spunei lui oare? C-s rnit de iubire. Adic, mireasa

nu:
3"ZtT""'^
d ° ban caut s-L afle pe Mirele Hristos: Sunt rnit de iubirea
câtig Raiul-,
Primi însutit.
sa^, S n
S zicf
,

SSf
^ rUgâciun
'
C
a fap,ul câ
aa Si

cer vei
s mea pentru El. Cum s-L uit? Cum s triesc fr El? Sufr
rugacunea fr
socoteli, fr
Slava de la laude, slujba Sfintei Eufimia.
 e *Parte Starea
Sttnnnp
Strpungerea f Cântârilor
«te o durere adânc. Ptimire
stau.
file pe toate. Cu ce s ne mândrim? N-avem nimic
53 am ima8ine din ce, e fioslru. Lucrurile acestea sunt subiri.
î„H ris „
.ndrgo A
w nu poate tri departe
omeneti
S v rugai fr imagini în minte. Nu vi-L
de persoana*,,!,
n a nu-, nevoie s-,
aduc chipul din minte tn ini hn lii|iiiiipe Hristos. Prinii au struit asupra lipsei
a mdat inilor în rugciune. împreun cu imaginea este i
ce-o vede pe iubit,
Se 8 nC e5te 3
"îi tresala
îma % H'v.i alunecos, cci este cu putin ca o imagine s
N?eeste
nu t7evoi'e -
nevo,e sa fac
iarai M tea '«
f - vreo strdanie.
'

Tot astfel esl,.

^ oare alt imagine. Se poate ca i diavolul s se
e u
Dar i astfel s pierdem harul.
™< dumnez eîl
S fire5te .lece
aCO '° ,oate
D J"f ,dumnezeiasc,
Dragoste
' '

iubire
s

dumnezeiasc
Rugciunea s se fac înluntrul nostru cu
lulea, nu cu buzele, ca s nu se împrtie mintea i
'Ml
Es,e lin,5,ita - dar
X?.-
adânc , precum " mai IM)
în iubirea fireasc, || mearg pe ici-colo. S-L punem lin pe Hristos în
atunci când
vez, ch.pul iubi,, suferi, ,o,
,

lea noastr, rostind uor-uor: „Doamne lisuse

a 5 a sufer s, Jc P
aproape
* persoana luase, miluiete-m". Nu v gândii la nimic, decât
s?îlf Z ?i aid
i " bi «. «SI ii
I

uivintele „Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m".

SUferi din iubir"
firT d "sT
''

Nimic altceva. Nimic. Linitit, cu ochii deschii, ca s

i v primejduii de închipuiri i rtciri, cu luare
,n imte i druire s v întoarcei la Hristos. S zicei
rugciunea lin i nu continuu, ci atunci când exist
'plecare i duh de umilin, care este dar al harului
dumnezeiesc. Fr har te lai prad nlucirilor i poi
S-L punem lin pe Hristos în Idea în „lumini", în înelare, în nebunie.
mintea noastr, rostind
rugciunea Rugciunea s nu se fac
Forarea poate silit. s
.uluc o împotrivire înluntrul nostru, fac ru. Muli s
Rugciunea minii se svârete numai de k .ui îmbolnvit de la rugciune, cci au fcut-o cu
cel ce a dobândit harul
se faca sub
înrâurirea
lui

cugetului-
Dumneleu.
„
Z »
reLe
:f !
.
terare.
•Uit,
Ceva
întâmpl, bineîneles, i când o faci
se
i nici
dar nu e sntos. nu folosii modaliti s
tehnice. Nu-i nevoie nici de scunel, nici de aplecarea
capului, nici de închiderea ochilor. Muli zic: „ezi pe
un scunel, ghemuiete-te i concentreaz-te". Dar
unde... încercai s
vedei. Nu este nevoie s v
concentrai în mod deosebit ca s spunei rugciunea.
Nu e nevoie de nici o strduin, atunci când ai
204
205
 '

„Doamne lisuse
„: zic .

picioarele Lu,,
i

dragoste dumnezeiasc. Oriunde v-ai afla - nuncheat la

scunel, pe scaun, în main, pe drum,
birou, la munc - putei s spunei
la coala,
rugciunfl
l|
h^*u&in eaînin ima?
t

„Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m" lin, dlM - Nu, îi zic. trebuie s fie

forare. S nu v legai de loc. Dragostea pentru Hrisln

este totul. Sufletul nu se satur repetând cu druire, 1
1|

dor, cuvintele „Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m.l", Inelare!

Sunt cuvinte de care nu poi stura! S A pornit sa p ece Când spun

^
te le rostii In

întreaga voastr via. Ascund atâta sev!

,ugciunea
"
Pr,nte
în
'
^J»
minte, cateod^ Z c^
creste bucuria
când z.c

si
I

J )oa mne czând n imrn lisuse... ,

S avei mintea la Dumnezeu, i inima ; mpreun5

cu rug zjcând ciune a .

singur atuno
salt de bucurie de la sine
i^Sr a^-a coboar
s v lart-m c am
Vine bU Un
spun ce mi s-a întâmplat ctll " spus
câteva
Ascultai
zile înainte. Venise din Sfântul Munte un
'

^ ,d
asta
A aa, dai"
- A,
e« •
îmi zice.

monah care se grijete de rugciunea minii. îmi zice: .înelare". ma nu cuget.

c t5 . lni
este cea car °
de bucurie
- Cum faci rugciunea? ezi pe scunel, îi pleci Mintea
f
Dumnezeu i jma sa | t
SS avei mintea
la ,„ jnima
,

capul i te concentrezi?
s JJ»
|
Nu. Zic limpede în minte „Doamne lisusi
- <le la sine.
Se „ E , „ v
sa L
s-L iub*; Ca

^ sav cunoasc
. 1
Hristoase, miluiete-m", i sunt atent la cuvinte. trebuie
mai tntâ,. Tretae
«ma
„Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m... Doamne jube asc ^

Ti:r'ca^ ntt
lisuse...". Aa o fac, în minte. i sunt atent numa :

Du vredn,ci '

cuvinte. va sllui.
Ca sa
es^ace!, preg
P g
tirea.
v<*
2
- Printe, nu zici bine, foarte rtcit le s C asS fi!ivrednia,trebu art ^ ,

Mintea
„rugciunea
trebuie
inimii".
s fie în inim, de-aia îi spu
Rugciunea
M3i
"t > s
trebuie
^ dezinteresat.v
sate*
Toate sâ se
gand „, c,
dezmteres^ , A «UJ
va yenj !n inimâ
s,
- S-i mai spun ceva. Câteodat, când se fac! tainic,
mintea
întâmpl s am ispite, pun în mintea mea imaginea lui dac v-ai concentra cu aceasts
Hristos rstignit, cu mâinile i picioarele intuite, o va face
s smerenie. S t"*»
iroind sânge, cu cunun de spini pe frunte, iar eu, 50C
Ta°cb
întotdeauna
'

e siav
ctre s
U
2" Dumnezeu. Ce
v-am spus

207

206
 e

dumnezeu 3 v i. pe
incurile sufletului omului, care sunt închise
,n tain. druii S |,J
i^rt nlregul, cunoscute numai lui Dumnezeu. Astfel
twlnn ceva mictor: oameni care se preschimb în

^ HM" lui Dumnezeu, dei ajunseser în adâncurile

1

,'nii de sine.

dJS? » ^ f
i eu, srmanul, sunt un hârb, dar fac aceast
m m
o^i£ ,^
dis
p4lnd Da
,,n
.
Adic nu
'4*
sâ
patimi,e
iud
r
-'ui Potr
Pz Poru
ta
'

' ^
£
m
Hffld.inie. Nu

Jriumbrete
I"
las dus de rugciune aa, vdit, ci

tain. Ai îneles? Vine harul lui Dumnezeu i

i pe voi. Vd
o rcorire, un har i vou,
v
h i «ire locuim împreun, mâncm împreun, vorbim,

UKem( " w nigm, ne purtm simplu. Ai îneles? Numai un

sWWSfî L
'

™ cu

W
tr
' Psalm f'?' °P"' Iiibzuit, un „grosolan", pe care rugciunea nu l-a
Cr PtUr5 D
fe
' sufletul v ,
'
''
Pe Pârioi/Te. S| micat, rmâne strin de har. S v rugai s v
D ^nezeu
f
gâta s P^meascâ ^
Vest,ri
dP
Se v«
i,
a
vm
nu
m
i
ipere
le
Dumnezeu
tim.
iubirea Ta,
S spunei
Doamne".
toate cele
lui Hristos:
El
nevzute. Sunt multe
„Ce voieti Tu, ce
v va cluzi. Spre El s
- cerceta ha ru pnvii.

J ve .
, .

aceea '
(
"e ^ii n paC e ^ra
v £f .
î >
f n
d ^nezeie
c Nu vT , ^ P^rnic,^'^ dup,
Rugciunea minii nu se face
;ubire
>a ^ea
"'"editoare Hr
e
-
VeT

gOSfGa
3 Vet ,udeca

8
:
' a

™ Priete
ce
rabd
'
fi

^„e A^'/?
H
'
veti

dra
a
n^' P rin de,

T°
*?****
pavel:
nU
cu
Pentru a
fr povuitor duhovnicesc
v numai cu rugciunea
îndeletnici

D« ^ste minii, trebuie s avei povuirea duhovnicului.

nu se face fr povuitor
^ Lrn^* Optate,mânie *°^^c/e^
Rugciunea minii
UV,mS
"
f

W
se
o /
*
Pr,nde de
1
< nu
e
duhovnicesc.
rtceasc.
intrai în rânduiala rugciunii,
E
Exist primejdia
nevoie de luare aminte.
cci,
ca
El

dac
sufletul
v va înva s
nu
s
intrai în
se

rAnduial, exist teama de vedea lumina cea

a
Pzetem into
mmtea.
g c/uneacur3«- °ade potrivnic, de a tri în înelare i de a întuneca, aa v
Lucrarea cea
mai sufletul
ar§'t se
de^te încât cel ce triete astfel începe s se slbticeasc, s-
9 face
si schimbe purtarea .a. Aceasta este dezbinarea

209
 personalitii. Ai vzut cumse nate rtcirea? în - Unde te duci, înelatule?
dac înaintai în
rugciune prin poveele Btrânul Atunci acela s-a mâniat, l-a btut i l-a lsat
vei vedea lumina cea adevrat.
roape fr simire.
Duhovnicul trebuie s fie deprins în rugciun Dup ceva vreme îl întâlnete pe Btrân. Avva
minii. Dac roag mecanic i nu a simit el însu
se
M.icarie, purttor de Dumnezeu cum era, vzându-l
rugciunea prin harul lui Dumnezeu, nu
poate sl de .tulburat, i-a zis:
spun celuilalt cum s se roage. îi va spune,
firete, - Omule al lui Dumnezeu, unde te duci?
dup cum a citit în cri i dup cum spun Prinii.
S-au Acela, îndat ce a auzit aceste cuvinte, s-a
scris cri întregi care vorbesc
despre rugciune. Atâj înmuiat, s-a oprit brusc i i-a spus:
i atâia le citesc, i nimeni nu tie s
se roage. O sl - Cuvântul tu m-a îndulcit.
spui: „Le citim, învm, ne pregtim, i Dumnezei - Da, i-a zis printele Macarie. Te vd c alergi,
binecuvânteaz i ne trimite harul Su i le
Da, dar e tain. Rugciunea, i
înelegem*, numai c nu tii unde alergi.
mai presus de toat Dar i le-a spus într-un chip smerit i cu freasc
rugciunea inimii, este tain.
dragoste.
Prin rugciunea minii se poate nate Zice idolatrul:
înfricotoare rtcire. Celelalte rugciuni
le facem - Cuvintele când grieti, îmi deschid
tale,
cumva cu creierul nostru. Le spunem simplu
i |a inima, în vreme ce cu puin mai înainte, mi-a
altul aici,
auzim cu urechile noastre; au un alt
mod. Dar vorbit potrivnic i l-am umplut de btaie.
rugciunea minii este altceva. Tocmai de
aceea, dac l-a vorbit atât de frumos Sfântul Macarie, încât
avântul minii este legat nu de inele
cel bun al tu ci încet-încet i-a schimbat credina, s-a fcut monah i s-a
de cellalt, cel egoist, vei începe a
vedea luminile, îns mântuit. întru buntate, Sfântul i-a împrtit duhul cel
nu lumina lui Hristos, i vei începe
s simi o fals bun. l-a împrtit lucrarea cea nezidit, care a ptruns
bucurie. Dar în afar, în viaa ta,
în relaiile tale, vei fi în sufletul idolatrului. în vreme ce cellalt, ucenicul, a
mai slbatic, mai mânios, mai nervos, mai
nelinitit. Ei, împrtiat duhul mâniei i al tulburrii, din ceea ce
iat aadar harisma celui înelat. 39
Este fanatizat i face .ivea înluntru
ru. Aa cum se întâmpl cu zelotitii,
.

care au râvn, Vedei ce înseamn înelare? Când ai Btrân, nu

dar nu întru cunotin. Ascultai un
exemplu. treci prin primejdia înelrii. Când ai Btrân bun,
Btrânul, Sfântul Macarie, mergea la un
praznic purttor de Dumnezeu, învei tainele rugciunii. Te
oarecare cu ucenicul su. Ucenicul mergea
înainte. Era rogi împreun cu Btrânul i, încet-încet, intri în viaa
înc începtor, i avea râvna de început. Aadar, pe
drum, cum mergea, a întâlnit un idolatru, un preot al
idolilor, l-a vorbit urât, zicându-i:
19
Vezi Patericul, Pentru avva Macarie, 37, Editura Reîntregirea,
Albalulia, 1999, p. 149.
210
 duhovn.ceasc i învei cum se roag
Btrânul El ....
poate s-t. spun: „F aa i
aa...". Orice vezi la el i
Revrsarea iubirii dumnezeieti umple
i tu. Mergi la Btrânul,
spune despre rugciuni*
îi
minii. Trebuie s cunoti
sufletul de bucurie i veselie
c, dac nu o triete ,|
msui, nu va face nimic. îns,
când el a trit i triete S-L iubim pe Hristos. Atunci numele Lui va iei
rugciunea mintii, exist o tain:
cel ce este înva! dinluntrul nostru cu dor fierbinte, cu cldur, cu
aude cuvintele Btrânului, dar
vede i chipul cum s i fl
Iragoste dumnezeiasc, vom striga numele Su în
deschide mima i cum mintea
aceluia vorbete cu l.iin, negrit. S stm înaintea lui Dumnezeu cu
Dumnezeu. Sufletul lui îl vede. druire, cu urmelor pailor
Nu doar atât ci s|
smerenie, deasupra lui
comunic sufletele între
un suflet îl simte pe
ele, Hristos. S
ne slobozeasc Hristos de fiece cut a
cellalt. Simte cum
natere „forma", starea aceas».,
ia omului celui vechi. ne rugm Sne vin lacrimile s
prin harul dumnezeiesc. înainte de rugciune. Dar, atenie! S nu tie stânga ta
NU 6St Un UCru
«*»simplu Aceasta
H face dreapta ta. Sv rugai cu zdrobire: „Sunt eu
!hv**
învtura. c !
Fnndc
'

zicem c rugciunea nu se
-

vrednic s-mi dai atâta har, Hristoase meu?" i

al
înva
dar ea cu adevrat se
înva, atunci când trieti lâng itunci aceste lacrimi se fac lacrimi de recunotin.
cineva care se roag cu
adevrat. Atunci când
Sunt micat; n-am fcut voia lui Dumnezeu, ci cer mila
iei i
citetio carte^ despre rugciune, Lui.
s-ar putea s nu
meleg. nimic. Ins, când îl ai
pe Btrânul lâng tine i
Sv rugai lui Dumnezeu cu dor fierbinte i
se roag, tot ceea
ce îi spune despre rugciune
iubire, în linite, cu blândee, lin, fr silire.i, când
înelegi, ,, însueti, zicei rugciunea „Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m",

s-. da.
intri în rugciune, te rogi i tu fr s o spunei rar, smerit, lin, cu dragoste dumnezeiasc.
seama, comunici. Nu
tiina, este simmântul,
este cartea, nu este Cu dulcea s rostii numele lui Hristos. S zicei
este chipul, este deschiderea
cuvintele unul câte unul, „Doamne... lisuse...
este îmbriarea.
Hristoase... miluiete-m", lin, delicat, iubitor, tainic,
Nu cumva chiar i acestea pe care vi le zic în minte, în tcere, dar i cu avânt, cu dor fierbinte, cu
acum, nu sunt ele o rugciune? Cci le zic din inima dragoste, fr forare, siluire sau încrâncenare
mea . simim acea tresrire
i tânjire fierbinte. Dac necuviincioas. Cum vorbete mama care-i iubete
nu este aa, cum se explic
atunci c avem atâta dor copilul? „Copilaul meu!... Fetia mea!...". Cu dor
fierbinte?
fierbinte. Dor fierbinte! Aceasta este taina. Aici griete
inima. „Copilaul meu, sufletul meu!" „Domnul meu,
lisuse al meu, lisuse al meu, lisuse al meu!..." Ceea ce
ai în inima ta, în mintea ta, aceasta o rosteti din toat

213
 inima ta i din tot sufletul tu i din toat puterea ta
Ziceam „Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m"
din tot cugetul tu (Luca 10, 27). i
se deschideau noi orizonturi. Lacrimi de bucurie i
Câteodat s zicei cu glas j
este bine fericire curgeau din ochii rnei pentru iubirea i pe
jertfa

„Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m", pentru I .1

uue a lui Hristos. Dor fierbinte! Aici se ascunde
auzi i simurile, pentru a o auzi i urechea! m."ireia, Raiul. întrucât îl iubeti pe Hristos, rosteti
Suntem
trup i suflet, i exist o influen
a unuia asup ,n este cuvinte cu dor fierbinte, din inim. i încet-încet
celuilalt.. i nvintele se pierd. Inima este atât de plin, încât
Ins, când îndrgosteti de Hristos, pr
te .iiunge s spui „lisuse al meu!" i
un alt cuvânt. nici
tcerea i
rugciunea minii. Atunci cuvin Iubirea se exprim mai un cuvânt. Când
bine fr nici
contenesc. Este tcerea luntric ce premerge,
înso un suflet se îndrgostete cu adevrat de Domnul,
i urmeaz cercetarea dumnezeiasc, unirea
prefer tcerea i rugciunea minii. Revrsarea iubirii
dumnezeiasc a sufletului cu cele
dumnezeieti. Când dumnezeieti umple sufletul de bucurie i veselie.
te afli în aceast stare, nu mai
este nevoie de cuvinte. Mai întâi, un astfel de suflet este înfiat în
Acesta este un lucru pe care îl trieti.
Ceva ce nu se Psaltire, în Octoih, în Mineie .a. Acum au încetat
explic. Numai cel care triete aceast
stare înelege.
cuvintele. Triete în adâncul su smerenia
Simmântul iubirii te copleete, te unete cu Hristos.
dumnezeiasc. Acolo Se slluiete Hristos, înluntrul
Te umpli su, i simte glasul dumnezeiesc. Se afl în lume i în
de bucurie i veselie, arat
care ai c
înluntrul tu iubirea dumnezeiasc, iubirea
afara lumii, în Rai, adic în Biseric, în Raiul nezidit.
desvârit. Iubirea dumnezeiasc este dezinteresat Spune Sfântul Ignatie Briancianinov:
simpl, adevrat. „Mult dorit este rugciunea inimii, mult dorit
Cel mai desvârit mod al rugciunii
este cel
este tcerea inimii, mult dorit este s trim în cea mai
tcut. Linitea. „S tac tot trupul însingurat pustie, cci acestea slujesc în chip osebit
omenesc" 40 Acolo se .

svârete îndumnezeirea: în linite, în tcere, rugciunii inimii i tcerii inimii".

în tain
Acolo se svârete adevrata adorare. Tcerea înseamn nu împrtiat de
îns ca s trii inimii a fi

aceasta, trebuie s
ajungei la msuri... Atunci
nimic. S trieti singur cu Dumnezeu.
cuvintele se mistuie. Aducei-v Dumnezeu este pretutindeni i pe toate le
aminte: „S tac
trupul omenesc". Acest mod,
al linitii
tcute, este cel
tot
plinete. M strduiesc s m arunc în nemrginire, îri

ma. desvârit. Aa te îndumnezeieti. Ptrunzi în Mintea mea se avânt în mreia atotputerniciei

stele.
tainele Iu. Dumnezeu. Nu trebuie s vorbim noi mult luiDumnezeu, socotind distanele miliardelor de ani
b lsm harul s vorbeasc. lumin. îl simt dinaintea mea pe Atotputernicul
Dumnezeu i-mi deschid mâinile i sufletul, s m
40
unesc cu El, s m împrtesc de Dumnezeire...
Heruvicul din Sâmbta Mare.
214 215
 cuiva,
ridic «nâoa.asup*
c Iat:e o blestemie
în rugciune, însemntate are intensitatea I,. s transmit rul.
Cineva mi-a zis:
'vrem ne faci o rugciune,
s
în rugciune, însemntate are nu durata în tlfflfl
n
ci intensitatea. Sv rugai fie i numai cinci minufl
'o"*m rog în inima
mea, cu smerenie,
dar s v druii lui Dumnezeu cu iubire i H r
Osm
„„ului.
rog „cu înelegere
.

fierbinte.Unul se poate ruga o noapte întreag, UI

altul numai cinci minute, i aceast rugciune de clnfl
minute s
fie mai înalt. De bun seam, aceasta estH

tain, dar aa este. Ascultai-m, copiii mei, d sv

un exemplu.
Un monah cltorea prin pustie i a întâlnit
alt monah. S-au salutat.
- De unde vii? îi zice.
- Din satul cutare.
- Cum petrecei acolo?
(Ps. 46, 7-8).
- E o secet cumplit. Suntem necjii. cântai cu înelegere
- Ei,

- Da.
i ce-ai fcut? V-ai rugat? 1

îSKÎSfî» ***** s merg s -'

Care psalm este?

A Ksesc?
- plouat?
-îmi pare c
începe aa:
- N-a plouat. batei dm palme,
Toate noroadele
- Se pare c nu v-ai rugat cum trebuie. S facem strigailui Dumnezeu
cu glas de bucur*. .
.(Ps. 46, 1).

i aici o rugciune ctre Dumnezeu, s ne ajute.

i, aa cum erau acolo, au început s se roage,
toate
îndat a venit un norior care s-a mrit, s-a întunecat, a
Omul lui Dumnezeu pe
coborât i, iat! A slobozit mult ploaie. Ce se fcuse?
le preface în rugciune
Rugciune adevrat. Puin rugciune s-a fcut, i a
cele
plouat. însemntatea intensitii... noastre, cele materiale,
Toate problemele
„întru durere i cu trie", cum spune Sfântul
Macarie. Sfântul Macarie se ruga îndelung din toat
inima i din tot sufletul i din tot cugetul. Se druise
trup i suflet adorrii. Putea astfel s-i ridice mâinile i
s le in pân i se fceau ca nite lemne. Dimpotriv, 217
216
 lsam m seama Ta, Doamne. Ce voieti Tu Fac
vo,a Ta, precum în cer aa i pe pmânt.
bem problem serioas sau o nedumerire, s punem
o
mai întâi mult rugciune i post. i eu aa am fcut
OmulDumnezeu pe toate
lui de
le preface
rugciune. i greutatea, i ! multe ori.
necazul,

Doamn
„Doamne l.suse
'
W le

îndat
p'reface

*c spunem
Iari, când
tainic,
înlm cereri
rugciunea care se face întru
prin
pentru lume, s le

Hristoase...". Dragostea

S scol t
te scol.,
te
suferi
sa l
H°
ei afara, s
r,Ce
' "V"
7° mme: S nU te 8ânde ^ so ™- ^
în camer, s te aezi
06,6 mai sim

vii iar
P'° ,Ucruri
,a
-
e
5
ascuns (Matei 6, 6) i nu se vede. Multa împrtiere nu
uureaz rugciunea. Lsai telefoanele, comunicrile
|i multele cuvinte cu oamenii.Dac Domnul nu ajut,
în ce s fac
strdaniile noastre? Rugciunea, rugciunea
sau nu. Sa cu iubire. îi ajutm mai bine de departe cu rugciunea,
te concentrezi, s spui doxologia i apoi de ajutm în cel mai bun, în cel mai desvârit chip.
treion ,, Doamne .isuse Hristoase...",
îi

i fa o s vini

>Un
trehn e
trebu JT*
s a.
*J
.ub.re, înflcrare în
P rin
rugciune
ru Sciune.

S
Dar Când ne rugm pentru ceilali, s spunem
nehmte, nu ai „Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m"
ci
încredere în iubirea i
în pronia ,u
Dumnezeu Toate sunt înluntrul
Toate se sf.nîesc, i cele
vieii duhovnice t
bune, i ce e grele
S ne rugm pentru Biseric, pentru lume,
ce e pentru toi. Toat cretintatea
matenale, i cele duhovniceti, se afl înluntrul
toate câte f lefacet v
spre slava
Apostolul
lui

Pave,,
Dumnezeu

,0 31)
Or,T
Qnd
1^ £V|
s Ip fo^ti
'
r
rugciunii.
ascunde
Dac
interes. Pe
Biseric, înluntrul Bisericii suntei
este Hristos unit cu Biserica,
rugai
când,
numai pentru
dac v rugai
i voi. în Biseric
dar i cu Tatl i cu Duhul
voi, asta
pentru

t cum ?l
fac
1

trebuie.
'

De
' e5,i în ru 5 eiune,
«
pilda, speli farfuriile
toate se
i „u
Sfânt. Sfânta Treime i Biserica sunt una. Dorul vostru
nauna, nu faci pagube. Vine înluntrul
sparg! fierbinte trebuie s fie îndreptat spre aceasta, ca lumea
tlu harul Tu
s fie sfinit, ca toi s devin ai lui Hristos. Atunci
intrai în Biseric, trii în bucuria Raiului, în
Când svârim neîncetat rugciune
Dumnezeu, pentru c întreaga plintate a Dumnezeirii
ne va slluiete în Biseric.

cele ma. grele Suntem toi un trup, având cap pe Hristos. Toi
împrejurri. Ne va întiinja Dumnezeu
înuntrul nostru. Va gsi Dumnezeu mijloace. suntem Biserica. Religia noastr are aceast mreie,
Firete unete lumea
putem mso, rugciunea în minte. Puterea rugciunii e mare'
cu postul. Adic, atunci când
foarte mare, mai ales când este fcut de ctre muli
218
 Ni- rugciunea comun se unesc
In
toi. S-I simtl iinliiiete-m" i o s-i avei totdeauna înluntrul vostru
pe aproapele nostru ca pe
noi înine.
Acesta este v„
noastr, bucuria noastr, |l pe ceilali. Toi suntem fiii aceluiai Tat, suntem toi
comoara noastr. Toate su
uoare tn Hristos. Hristos este Tia; pentru aceasta, când ne rugm pentru ceilali,
centrul; to i tind ci
centru
m.ampla,
, se unesc într-un duh
la Cincizecime. Când
i într-o
t

roti
inim
aud în acefale
L Utem zice „Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m",
l nu „miluiete-i". Astfel, facem una cu noi înine.
îi

în acela, loc, Psaltirea

Rugciunea pentru ceilali, atunci când este
i toate citirile, se unesc
auzire cu harul pri f.Vut i cu iubire adânc, este dezinteresat i
lin

e re
lui Dumnezeu, pentru c ceea ce e .uluce un mare folos duhovnicesc. Aduce har i celui

Puîerea re?'
Puterea 'V
celor mul;, se înmulete,
65,6 *"* ™»'° 5 ''
'"""^ »i' se roag, i celui pentru care se roag. Când avei o
ca i când ar vede
un lucru frumos i l-ar privi
to.i cu ardoare.
iubire mare, iar aceast iubire v
mic spre rugciune,
Ei, privirea
atunci valurile iubirii voastre merg i-l influeneaz pe
n-'"' ne5,e Pe aCeS UCrU
nm- izbvirea
De ptlda, ;
^ ' <'»™- « unete'
cel pentru care vrugai; creai în jurul lui un scut de
Apostolului Petru din temni-
facea neoomemt rogoune se iprare i-l înrâurii, îl cluzii spre bine. Vzând
ctre Dumnezeu pentru el
i

de ctre Brseric (Fapte strdania voastr, Dumnezeu vd har bogat i vou,

12, 5). Aceast rugciune L aceluia. Dar trebuie s murim pentru noi înine. Ai
slobozit pe Petru din si
legturile temni;ei
Iubirea, îneles?
druirea ctre Dumnezeu
unirea cu
de pe pamant.
Dumnezeu,

toate sun, uoare, fericite,

Dac
unirea cu Biserica sun,
dobândim
dumnezeiesc harul
S
ardoarea
e i
Voi suntei necjii atunci când ceilali nu sunt
buni, în vreme ce ar trebui sv
druii rugciunii, ca
s se împlineasc ceea ce dorim prin harul lui
i devin binecuvântareT
Dumnezeu. Ha,, ia gsete-mi ui
alt religie care s fac
Dumnezeu. Voi v
facei cunoscui prin înelepciunea
I
voastr, dar asta nu-i chiar aa de bine. Taina este alta,
nu ce vom spune sau ce vom arta celorlali. Taina este
druirea noastr, rugciunea ctre Dumnezeu, pentru
ca fraii notri s
aib parte de ceea ce trebuie, prin
harul lui Dumnezeu. Asta este. Ceea ce noi nu putem
face, o va face harul lui Dumnezeu.
în viaa mea, locul cel dintâi îl are rugciunea.
Nu m tem de iad i nu m
gândesc la Rai. Cer numai
rugciune pentru mine". " lui Dumnezeu s
miluiasc întreaga lume i pe mine.
Dac rostesc cu ardoare „Doamne lisuse Hristoase,

^^oTziS sa Zlceî' Doi

«Doamne
pe
T cei,alîi
lisuse
decât
Hristoase,
miluiete-m", chiar i atunci când
nu m
rup de rugciune. Este acelai lucru.
m
viziteaz lumea,
rog, îi M
220
221
primesc pe toi cu Duhul lui i sunt mereu
Hristos, Mielul vostru i se sfinete de ctre harul

s m rog pentru lume. M strduiesc s-L iubesc (i i

n,, nezeiesc. Acest meteug vreau s-l
asemnm
învai.
Hristos. Acesta este scopul meu. Din pricina muli I
Dumnezeu vrea s ne îngerilor.

mele boli, nu pot vorbi mult. îns mai mult dei Lerii nu fac altceva decât s slavosloveasc pe
-
cuvintele, ajut rugciunea. nnezeu. Numai aceasta este rugciunea lor

M rog pentru problemele voastre, dar ast.i nu Evoslovia. Slavoslovia este un lucru delicat,
scap
ajunge. Trebuie ca rugciunea mea s afle i de Li vi
L|oi pmânteti. Noi suntem oameni foarte
un rspuns. Dumnezeu, Care ne trimite harul
SAU,
SAu,
nui.Mialiti i ticloii, pentru aceea ne i
rugm lui
trebuie safle braele noastre deschise spre a-L pri riml, ,

nnezeu cu interes. îl rugm se ne pun în bun

i tot ce va îngdui El va fi spre folosul nostru suflet* Ne rugm
Induial problemele, sntatea, copiii.
îns nu noi sne rugm, iar voi s
dormii.
o rugciune
Unii m învinovesc deseori, dar eu ca un surd
nete, interesat.

niteresat. îngerii nu se
Slavoslovia
roag pentru a câtiga
este
ceva.
nu auzeam i ca un mut ce nu-i deschide gura sa (Ps. 37,
i,

1 li

Dumnezeu ne-a druit i nou

S v rugai pentru cei ce v
judec. S
spunei Uni dezinteresai.

„Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m", i nu fceast putin - s

ne fie rugciunea o necontenit
„miluiete-l", i va fi în aceast rugciune i cel ce v| o rugciune îngereasc. Aici se afl marea
iL.voslovie,

judec. V spune altul vreun necaz? tie Dumne/eu tain. Când vom ptrunde aceast rugciune, II vom
în

pe Dumnezeu neîncetat, lsându-le pe

toate în
Voi s deschidei mâinile ctre Dumnezeu, zicân jlBvi

„Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m". S-I facem tija Lui, precum se roag Biserica noastr: „...toat
una cu voi îniv. Domnul cunoate ce îl chinuiete In Eaa noastr lui Hristos Dumnezeu s o dm". Acestea
adânc pe acela i, vzând iubirea voastr, grbete sprci „matematicile superioare" ale religiei noastre!
Mint
ajutor. Domnul cerceteaz dorurile inimii. Ce spuno
Apostolul Pavel ctre romani? Iar Cel ce cerceteaz
inimile tie care este dorirea Duhului, cci du,
Dumnezeu El se roag pentru sfini (Rom. 8, 27).
Sv rugai pentru curirea fiecrui om, ca sfl
v facei urmtori chipului îngeresc în viaa voastr.
Da, îngerii nu se roag pentru ei înii. Eu aa m rog
pentru oameni, pentru Biseric, pentru trupul Bisericii,

în ceasul în care v rugai pentru Biseric, v izbvii

de patimi. ie
în ceasul în care slavoslovii, se linitete

223
222
I
 Despre lupta duhovniceasc

„Ceea ce-l face pe om sfânt

este iubirea, adorarea lui Hristos."

Când vine Hristos în sufletul nostru,

le va preface pe toate cele dinluntru

Omul este o tain. Purtm înluntrul nostru o

motenire de veacuri, pe care l-au trit
tot binele
prorocii, sfinii, mucenicii, apostolii i, mai cu seam,
Domnul nostru lisus Hristos; dar, de asemenea, purtm
)i rul care exist în lume de la Adam i pân astzi,

loate sunt înluntrul nostru, i instinctele i totul, i se

i
fer hrnite. Dac nu le hrnim, cândva se vor rzbuna,

fflr numai dac le îndreptm altundeva, mai sus, la

I himnezeu.
Pentru aceasta, trebuie s murim dup omul cel
Vechi i s ne îmbrcm în cel nou. Aceasta mrturisim
in Taina Botezului. Prin botez intrm în bucuria lui

I Iristos. Câi în Hristos v-ai botezat, în Hristos v-ai

îmbrcat (Gal. 2, 27). Al doilea botez este spovedania,
prin care se face curirea de patimi, ridicarea din
mori. Astfel vine harul dumnezeiesc prin mijlocirea
I. linelor.
-

225
 Domnul a spus ucenicilor Si: Când va pip, spinii, pentru c nu sunt udai, se usuc i pier. i
ve/il
Duhul Sfânt, v va înva toate 4 '. Duhul Sfâi 1 iu TS.
înva toate. Ne sfinete. Ne îndumnezeiete. Câni Nu-i nevoie, deci, s v îngrijii de spini. Nu v
avem Duhul lui Dumnezeu, nu mai putem
svâri nil lai prini de urmrirea rului. Aa ne vrea Hristos, s
un pcat. Având pe Duhul Sfânt, nu
mai putem faj nu ne îngrijim de patimi i de vrjmaul. îndreptai
râul. Nu ne mai putem mânia, urî, gândi rul... ba, adic toat puterea sufletului vostru, ctre flori, i
S
devenim plini de Duhul Sfânt. Aici
eti unei v vei bucura de frumuseea, mireasma i
cuprins fiina vieii duhovniceti.
Aceasta este un coarea lor.
meteug. Meteugul meteugurilor. ne deschidej S Nu ajungei sfini vânând rul. Lsai rul. S
mâinile i s ne aruncm în braele lui Hristos. Câni |n ivii ctre Hristos, iar El vva mântui. în loc stai s
vme am
I Iristos, câtigat totul. Hristos le va preface pi m , ilara uii i s alungai rul, mai bine dispreuii-l,
toate cele dinluntrul nostru. Va aduce pacea, bucuriJ n<'bgându-l în seam. Nvlete asupra voastr rul?
smerenia, iubirea, rugciunea,
înlarea. Harul Iul I druii-v toat puterea luntric binelui, adic lui
pi
Hristos ne va înnoi. Dac ne
întoarcem ctre El cu doi Hristos. Rugai-v: „Doamne lisuse Hristoase,
cu înflcrare, cu druire, cu dragoste,
Hristos ne va dl iniliiiete-m". tie El cum s v miluiasc, ce chip.
în
totul.

Fr
H, când v umplei de bine, nuv mai întoarcei spre
Hristos este cu neputin ne îndreptau! s fiUi. Devenii, prin harul lui Dumnezeu, buni. Unde s
pe noi înine; nu ne vom putea dezlega
de patimii nul afle rul loc atunci? Se risipete!
Singuri nu putem s
ne facem buni. Mine nJ Fr Toate sunt cu putin împreun cu Hristos.
putei face nimic (loan 15, 5). Oricât
ne-am strdui Unde sunt osteneala i strdania de a te face bun?
nimi< nu vom izbândi. Un
facem: s
singur lucru trebuie
ne întoarcem la El i s-L iubim
din tuf
( lucrurile sunt simple. Chemai-L pe Dumnezeu i El va
preface totul spre bine. Dac-I dai Lui inima voastr,
sufletul (Marcu 12, 30). Cea
patimilor este numai iubirea lui
mai bun tmduire
|J nu va rmâne loc pentru celelalte. Când vei v
Hristos. îmbrca în Hristos, nu vei mai face nici o strdanie
Dumnezeu a pus în sufletul omului o putere;
om atârn felul cum o întrebuineaz, pentru bine
cfl pentru virtute, cci v-o va da El. apuc frica i V
s.m iJe/amgirea? întoarcei-v ctre Hristos. lubii-L
pentru ru. Dac asemnm
cu o grdin plin de Hon,
acea putere cu apa, bineli implu, smerit, fr pretenii, i v va izbvi El însui.
, opac i iarb, iar rul
,
cui #il v întoarcei la Hristos i s
spunei cu smerenie i
gradin plin de spini, atunci se poate
întâmplj ndejde, ca i Apostolul Pavel: Cine va izbvi de m
aceasta: când îndreptm apa
spre grdina cu floS
atunci toate înverzesc, cresc,
impui morii aces(e/aP(Rom. 7, 24) V
vei mica, deci,
înfloresc, învie; în acel., i,Vie Hristos, iar El va veni îndat. îndat va lucra harul

Mu.
•"
Cf. loan 14, 26.

226
227
 în viaa duhovniceasc s v luptai
simplu, lin, fr siluire
Se loan
i mai ales viaja Sfântului
Religia noastr este desvârit, adând
r' ^etile sfinilor,

filosoficeasc. Lucrul simplu este i cel mai de pre. W

viaa duhovniceasc s v luptai simplu, lin, fân Srzrrofrsrru^aîiLji.snnSiis-audarui.în
siluire. Sufletul se sfinete i se curete prin studiul
cuvintelor Prinilor, prin învarea psalmilor, a vieilor dobândi înce,-înce,

sfinilor, a psaltichiei, a rugciunii.

H'mI"' ^studiu ve t i

Druii-v, aadar, lucrurilor duhovniceti, }1

lsai-le pe toate celelalte. La slujirea Dumnezeu lui

putem ajunge uor, fr chinuial. Sunt dou ci de t

ajunge la Dumnezeu: cea crâncen i istovitoare, cir
slbaticele nvliri împotriva rului, i cea uoar, prin
iubire. Exist muli care au ales calea cea anevoioas
„au dat sânge, ca sDuh", pân ce au ajuns la
ia

mare virtute.Eu gsesc c

drumul mai scurt i ma
IUWrea frumos, acela care
sigur este acesta, prin iubire. Pe acesta s-l urmai i
voi.
"s,e lucrul cel sfân. si

V putei drui, adic, unei alte strdani'

studiai, sv rugai i s avei drept el înaintarea în

Dumnezeu i a Bisericii. Nu v luptai s O Hnstos

iubirea lui
f f Pavel care z ce:
z.c Nu mai triesc eu,
alungai întunericul din cmara sufletului vostru. Facei
o guric, pentru a intra lumina, i întunericul va
pleca. Acelai lucru este valabil i pentru patimi i
Apostolul
(r /este
I?

în m.ne (Gal 2, 20).M&

J ^ q&

neputine. Nu v luptai cu ele, ci sârguii-v s le

preschimbai în putere, dispreuind rul. grijii de Sv
tropare, canoane, de slvirea lui Dumnezeu, de
dragostea dumnezeiasc. Toate sfintele cri ale înluntrul vostru.
Bisericii noastre - Octoihul, Ceaslovul, Psaltirea,
cum s-L îmbriai
Mineiele - cuprind cuvinte sfinte, de dragoste, ctre
229
228
 Lsai toate neputinele, ca s nu prind de
troparele, psalmii. Fr
s-mi dau seama, studiul i
desftarea aceasta duc mintea mea ctre Hristos i-mi
i s v afunde, s v doboare
/este

fi
duhul
s v zvârle în
cel potrivnic
necaz. S nu facei o strdanie ca nici
îndulcesc inima. în acelai timp, m rog deschizând u-mi
mâinile cu ardoare, cu iubire, cu bucurie, Domnul
i scpai de astea. S v luptai i simplu, fr lin
m înal ctre
iar

s
îelinite i siluire. Nu s m trudesc,
zicei: „Acum o
iubirea Lui. Acesta este elul nostru:
.ijungem acolo. Ce zicei, calea aceasta nu este oare
; fac rugciune s dobândesc iubire, s devin bun...
in 'sângeroas?
^Ju este bine s te trudeti i s te loveti, vrând
^ Exist i multe alte chipuri, cum ar fi, de pild,
Jevii bun. Aa o s v poticnii mai ru. Toate s s
pomenirea morii, a iadului, teama de diavol. Astfel,
âc în chip nesiluit i liber. Nici s zicei
lin,
din socoteal i din team, ocoleti rul. Eu, cel mai
,Dumnezeul meu, scap-m de asta!", de pild dl
mic, n-am pus în fapt în viaa mea aceste chipuri care
nânie, de tristee. Nu este bine s ne rugm aa,
Istovesc, aduc împotrivire i, de multe ori, roade
>ândindu-ne la o patim anume; s-ar putea s st
potrivnice. Sufletul, mai ales dac este sensibil, se
ntâmple ceva în sufletul nostru i s ne încurcm m.n
bucur de iubire i se înflcreaz, se întrete i
u. Nvlete asupra patimii ca s o biruieti i
preface în bune toate cele rele i urâte.
/edea atunci cum te va îmbria, te va strânge i
Pentru aceasta prefer eu „calea cea uoar",
/ei putea s faci nimic.
ic aezarea aceea pe care o izbândim prin studierea
Nu luptai nemijlocit cu ispita, nu v rugai
(«inoanelor sfinilor. în canoane vom gsi toate cele pe
Dlece, nu zicei: „Ridic-o de la mine, Dumnez"
pre le-au deprins sfinii, cuvioii, asceii, mucenicii.
"neu!", cci aa dai însemntate i ispita are s v

mpresoare. Pentru
îi

c, zicând „Ridic-o de la mine,

I ic s
facem acest „furtiag".
bine facem i noi ceS
IU fcut ei. Acetia s-au aruncat în iubirea lui Hristos.
Dumnezeul meu!", de dai însemntate, luând
fapt îi

aminte la ea. Firete, dorina de a scpa de ea trebuie

ni druit toat inima.
i
S
furm meteugul lor.
; existe, dar nu trebuie se vad; s
fie f s
delicat i tainic. Amintii-v ce spune Sfân
Lucrarea duhovniceasc pe care
Scriptur: S nu tie stânga ta ce face dreapta ta. To.iW
o facei în adâncul sufletului vostru
puterea voastr s se îndrepte ctre iubirea
Dumnezeu, ctre slvirea Lui, ctre alipirea de
Iuti
s nu fie vzut
\stfel, izbvirea de ru i de neputine se va faci
Lucrarea duhovniceasc pe care o facei în
:ainic, fr s prindei de veste, fr osteneal.
Aceast strduin o fac i eu. Am gsit c elf adâncul sufletului vostru s fie tainic,s nu fie simit
nu doar de ceilali, dar nici de voi îniv. Tot ceea ce
:el mai bun chip de sfinire, nesângeros. Mai
adic, s m arunc în iubire, s studiez cano,
i.n e inele vostru cel bun s nu fie cunoscut de ctre

231
cel ru. S nu tie stânga ta ce face dreapta ta. StMM KlK.Viunea „Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m",
este inele vostru cel potrivnic care, atunci când pin tf u zicei lin, lin, i s nu v gândii la nimic altceva în
de veste, le va strica pe toate. Potrivnicul este mii«|| de rugciune. Acestea sunt lucruri foarte delicate
nostru cel ru - spunem aa din noblee. Nou
îi

inele nostru cel în Hristos, iar cellalt este cel ve< In |

« Elf.l
l| i'sie nevoie s
Inima voastr
lucreze harul
s fie
lui Dumnezeu.
simpl, nu cu dou fee i
nevoie de meteug, ca s
nu prind de veste cel vecii ic er; bun,
nu viclean i interesat. Sufletul
iar
E nevoie de meteug i, întâi de toate, de haml \i ftlinplu i bun este cutat de toi, toi se odihnesc întru
Dumnezeu. ise apropie de el fr team, fr bnuieli. Acest
Exist câteva secrete. Evanghelia i Mu liillrl triete cu pace luntric i este într-o relaie

însui ne îndeamn cum trebuie s ne ferim luiul cu toi oamenii i cu întreaga zidire.
anumite lucruri, care altfel ne vor îngreuia în lupi Cel bun, cel bun i frumos, care nu are gânduri
duhovniceasc. Pentru aceea zice: nu tie 5tifl S flf lene, atrage harul lui Dumnezeu. întâi de toate,
ta.. .De pild, vrei s
gustai o bucurie do n.itea i simplitatea atrag harul lui Dumnezeu; sunt
Dumnezeu? Care este aici secretul? Chiar i dj |pnieiurile pentru ca Dumnezeu s vin i s-i afle
credei i cerei acea bucurie, i zicei: „Nu se poatfl llM.i în noi
42
. Dar cel bun trebuie s cunoasc i
nu mi-o dea Dumnezeu", cu toate acestea El nu o illjj Vii h'iiiile diavolului i ale oamenilor, deoarece mult se
Iar pricina suntei voi îniv. Nu Dumnezeu nu c Vn < hinui.
s-i dea aceast bucurie, dar tot secretul «ffl în Sfânta Scriptur cuvântul lui Dumnezeu ne
simplitatea i delicateea noastr. Când lipfl iihcle limpede despre simplitate i delicatee: Iubii
simplitatea i zicei „O s fac asta i Dumnezeu o l/ii'/jf, Kea, judectori pmântului; cugetai drept
ai
dea ceea ce cer, voi face aia, voi face ailalt...", im <ic Domnul i cutai-L cu inim smerit. Cci El
împlinete. Da, s
fac asta, cealalt, dar atât de t.iinlf is,î gsit celor care nu-L ispitesc i Se arat celor
cu atâta simplitate, atât de lin, încât nici mc.ii credin în El. într-adevr, cugetele viclene
,iu
însumi, care cer, s nu prind de veste. tlt'l>,)iicaz de Dumnezeu, i puterea Lui, când îl
Simplu, lin s le facei pe toate. S nu !.uo|| pifrf/', mustr pe cei fr de minte. înelepciunea nu

S nu spunei „O s fac aa, ca s

|

nimic cu scop. ol)||f| pAtuinde în sufletul viclean i nu slluiete în trupul

acest rezultat", ci s lucrai aa, lin, fr s o tii. AdB IIj/iijs pcatului (în. lui Sol. 1, 1-4).

sv rugai simplu i fr s v gândii la ce v va clArul Simplitate i buntate. Asta-i totul, pentru a

Dumnezeu înluntrul sufletului. Nu facei socotfl llnkinili harul dumnezeiesc. Câte taine se ascund în
tii, firete, ce druiete Dumnezeu atunci când vii In fkf.lt 1 1 . i Scriptur! „Sufletul viclean" este cel ce
atingere cu El, dar e ca i când n-ai ti. S nu voilui m, .!<• .iigete rul. Nici nu vine, nici nu slluiete
despre asta nici mcar cu voi îniv. Astfel, când zlH
>
l.i.in 10, 9; 14, 23.

232 233
 înelepciunea cea dumnezeiasc într-un asffl pilinim. Atunci dobândim i o credin mai adânc, i
suflet. Acolo unde exist stricciune i viclenie nu împlinete ceea ce spune înelepciunea lui
harul lui Dumnezeu.
omon: arat celor care au credin în El.
...Se

F Celor îndoii în credin, celor neîntrii i

(H".lalornici, care gândesc numai raional i nu sunt
„Poporul care sttea în întuneric
a vzut lumin mare"
Bchii lui Dumnezeu, El nu Se descoper. în li

klIlHe încuiate, Dumnezeu nu intr; nu siluiete, nu

Bltaz. Dimpotriv, celor credin simpl,
V-am spus de multe ori: s v druii .m.i
ce au o
Sfintei Scripturi, al psalmilor, al ltinri, Dumnezeu li Se arat ile druiete
scrierilor palii
v Od
i

druii studiului cu dragoste. Cutai în .Im lumina Sa nezidit. îmbelugat i în aceast via,
fiecare cuvânt i citii corect, limpede i cu intri, I, « u mult mai mult, în cea viitoare.
cercetai de câte ori se afl un cuvânt in S nu socotii, îns, c aici toi vd la fel de
Scriptur, de pild cuvântul „simplitate", i de ,
- de lumina adevrului. Fiecare o vede dup
altul. Lumina lui Hristos se va revrsa Hlura su, a duhului su, a formrii sale, a
sufletului
în sufletul
Astfel se va împlini ceea ce spune Evanghelistul
M Brii lui Ai îneles? De pild, muli vd o
sufleteti.
Poporul care sttea în întuneric a vzut lumini mi.inine, dar nu au toi aceleai simminte. La fel este
(Matei 4, 16). iilumina dumnezeiasc. Adevrata lumin nu
Lumina aceasta este lumina cea nezidn.i ||i,llu< ete în toate inimile omeneti la fel. Adic,
Hristos. Dac dobândim aceast lumin, vom
unu < le natural are aceeai lumin pentru toi, dar în
adevrul. i adevrul este Dumnezeu. Dumn. u geamuri negre vor ptrunde puine raze. Ai
i«i
cunoate pe toate. Pentru El toate sunt cuim hlrlrs!' De-asta spun c
acelai lucru se petrece i cu
luminoase. Lumea este lucrarea lui Dumn«v.-i i
i nezidit: sunt negre geamurile noastre, nu ne
lumineaz aceast lume cu lumina Sa n>- file i urat inima, nu-i îngduie negreala intre. s
Dumnezeu este
însui lumin. Este lumin, p.
El
Chiar i sfinilor i prorocilor notri li s-a
c Se cunoate pe Sine. Noi nu ne cunoatem |m
MAmplat acelai lucru. Chiar i ei simeau lumina
înine, de aceea suntem în întuneric. Când I
pminezeiasc dup msura curiei lor. Nu sunt toate
lumina s ne îmbibe, atunci avem prtaii
tea îndreptite teologic?
Dumnezeu. Dac
nu se întâmpl aa, atunci avn,, ,||

lumini, mii de lumini, dar nu avem

Lumina <
im|
suntem unii cu El, Hristos ne face luminoi, lui
cea mare o druiete fiecruia dintre noi. Mi dl

234
 nechibzuit
upl, lupt duhovniceasc. Cu cât mai
Dimpotriv, cu cS
Trezvia este dragostea întei, cu atât vei fi mai chinuii.
pentru Dumnezeu Li mai evlavioi i mai ateni, cu atât vei
fi
li ma
ricii.
S avei neîncetat pomenirea lui Dumne/eu, în Sfântul Munte, la chilia mea, ua are o clan.
Astfel mintea voastr va dobândi trie. Tria minii vini veche. Trebuie apsat bine ca s se deschid ua,
din trezvie. Trezvia este dragostea pentru Dumnezeu tnci face un zgomot foarte puternic. De fiecare dati
Se auze,
Este s ai întotdeauna în mintea i în inima t.i |» End venea cineva, fcea „craaaac!".

Somotul la o sut de metri. Nu puteau deschide

frî
Hristos, chiar i când te îndeletniceti cu alte trebuii
le artam, i încercai
Este nevoie de dragoste ctre Hristos, de ardo.n 13 fac glgie. Dei era uor, i
Pomenirea morii o vei dobândi prin rugciunea ei, iari fceau zgomot.

„Doamne Aceste lucruri par simple, dar au

legtur ci
lisuse...", prin rugciunile Bisericii, prn
imne, aducându-v în minte lucrrile lui Dumnezeu I întreaganoastr via. Cu cât v apropiai d(

fragmente din Sfânta i

Scriptur din alte cfl Dumnezeu, cu atât suntei mai ateni, fr s urmari

duhovniceti. Asta, de bun seam, cere o aplecar ,r.ia, în toate lucrurile, dar i în cele duhovniceti
ctre bine; nu se face din constrângere, ci întâi de toatl liind ateni la sufletul vostru, devenii prin ham

prin harul dumnezeiesc. îns harul dumnezeiesc are dumnezeiesc mai înelepi.
nevoie de temeiuri, de iubire i de smerenie. Cretinul nu trebuie s
fie molâu, nu trebuie sa

Dac trii în har, rul nu v

va lovi. Dac nu doarm. Oriunde ar merge, trebuie zboare, i cu s
trii cele dumnezeieti, rul v
va înconjura, va v nigciunea i cu imaginaia. i, într-adevr, cretinul
cuprinde moleeala i v
vei chinui. Dac vedei (ll re îl iubete pe Dumnezeu poate s zboare cu

moleeal, omul nu este bine sufletete. De multe ori, imaginaia sa. S zboare în stele, în tain, în venicie,
când vedem un om linitit, discret, prând a avea chL in Dumnezeu. fie S „astronaut". S
se roage i sa

discernmânt, zicem: „Un om foarte bun, un sfânt". E simt c

devine i el Dumnezeu dup har. devin S
cuget nu este o
îns, s-ar putea s
fie doar un molâu. Molâii, leneii, puf i s zboare cu cugetul su. Acest
puturoii nu sunt plcui înaintea lui Dumnezeu. l.intezie pur. Când spunem „zboar",
nu este vorba
Cret.nul nu
Lenevia este un lucru tare ru. Moleeala este boal, de fantezie, este realitate, nu nscocire.
surprinde
este pcat. Dumnezeu nu ne vrea molâi. „Am uitat s triete „în nori", cum se spune de obicei. El
fac treaba asta", sau „Am uitat s închid ua când am realitatea i o triete. Cele pe
care le citete in

ieit". Ce înseamn „am uitat"? S

nu uii! S
fii atent! I vanghelie i Prini le îmbrieaz, le triete, intr
la

In vreme ce multa strdanie, micarea, osteneala, n amnunte, le adâncete, face din ele via. Devine
fptuirea - sunt virtute. Osteneala duhovniceasc este un fin primitor al vestirilor de la Dumnezeu.

237
236
 hrobete omului celui vechi, atunci este stpânit de
Când cineva devine un „rob" duhul cel ru i nu poate svâri binele, se
umple de
al binelui, pcatul înceteaz ruti, judeci, mânie .a.
i triete Hristos Când nvlete asupra voastr rul, alunecai s
vi s v întoarcei spre bine. S prefacei, s
înluntrul nostru avem dou lumi: cea bun preschimbai orice ru în bine. Aceast schimbare se
cea rea. Amândou îi sorb puterea din acelai izvo svârete numai de ctre har. Apa, de pild, se preface
Aceast putere este ca o baterie. Dac la ea |n vin la nunta din Cana Galileei. Uite prefacere!

conecteaz rul, ne duce la dezastru. Dac se folose Acesta este un lucru mai presus de fire. Bineîneles, se

de ea binele, atunci toate în viaa noastr suni poate face vin, sau unt, i din elemente chimice,
i s
frumoase, dumnezeieti. Deci, aceeai putem naturale. Dar acesta nu este un
linitite, fie identice cu cele

poate alimenta fie inele cel bun, fie inele cel adevr. Adevrata prefacere o lucreaz dumnezeiescul
potrivnic. Suntem robi unuia dintre cei doi - celui b har. Pentru ca aceasta s
se petreac, trebuie ca omul

sau celui ru. S

urmrim s fim ai celui bun, nu s se predea din toat inima i din tot sufletul
(Marcu 12, 30)
celui ru. lui Hristos.
Sv mai dau un exemplu. în toate pri Amintii-v de întâiul mucenic tefan. Era
stpânit de Dumnezeu i, pe când era urmrit i
lumii exist undele hertziene, dar nu le sesizm. înd btut
ce deschidem receptorul, simim, le auzim.
le pietre, se ruga pentru prigonitorii
lui: Doamne, nu
< u
Acelai lucru se întâmpl i când ptrundem î
le socoti lor pcatul acesta (Fapte 7, 60). De ce s-a

lumea duhovniceasc. îl trim pe Hristos, zburm purtat aa Sfântul tefan? Pur i simplu pentru c nu
Atunci simim mari bucurii i avem frumoase triri putea s fac altfel. Era rob al binelui. Socotii c-i uor
duhovniceti. Atunci, încet-încet, devenim robi ai s aruncat asupra ta o grmad de pietre? la s
fie
te-ajunge
binelui, robi ai lui Hristos. i, când cineva devine i
.irunce cu o piatr în tine! Bun-bun, dar când
al binelui, atunci nu mai poate gri de ru, nu mai piatra, o s începi s strigi: „Ah! Rule!"
.a. Asta arat

suntem sub stpânirea unui duh ru. i atunci,

poate urî, nu poate mini. Nu poate, chiar de-ar voi. unde
(

Cum s vin în sufletul su vicleanul, s-i aduc s intre Hristos, unde s stea? în noi toate sunt ocupate,
dezndejde, dezamgire, moliciune i altele îns, îndat ce ptrundem în viaa
duhovniceasc,
asemenea? Harul dumnezeiesc îl umple i acelea nu îndat ce ptrundem în Hristos, toate se schimb.
i
au putere s intre înuntru. Nu când
pot intra atunci ho de-ar fi fost cineva, înceteaz s mai fure; i uciga,
cmara sa e plin de prietenii duhovniceti 1 cei si însetat de sânge, i ru,
i pomenitor de ru... Toate
Astfel
îneleg prin asta pe îngeri, sfini, mucenici i, mai cil înceteaz. înceteaz pcatul i triete Hristos.
seam, pe Domnul. Dimpotriv, când cineva se

238 239
 zicea i Apostolul Pavel: Nu mai triesc eu, Se întâmpl, de pild, s vi se rânduiasc o
ci Hrisi
triete în mine. munc în plus fa de datoriile voastre. Nu-i bine sv
Libertatea nu se câtig dac nu ne slobozii mâniai i svîmpotrivii. Aceste tulburri aduc ru în
luntric din legturi i din
numai cu Hristos se face. La
patimi. Iar asta, fireti om. S le socotii pe toate prilejuri de sfinire. i înc

Hristos este bucurii ceva. Exist i un alt câtig: încredinându-vi-se mult

Hnstos preface patima în bucurie.
Ireab, învai modul curn se face întreaga munc,
Aceasta este Biserica noastr, slujii la mai multe ascultri, devenii mai responsabili.
aceasta est*
bucuria noastr, aceasta este
totul pentru noi. i
omul Primii cunotine care mai târziu s-ar putea s v
pe aceasta o caut astzi, i ia
otrvuri i narcotice ca foloseasc. Dac vi se încredineaz treburi mai presus
s vina asupra lumii bucurie,
dar e o bucurie de puterile voastre, putei s
spunei totui - cu
mincinoas. Ceva simte el în clipa aceea, dar mâine i noblee, firete: „lertai-m, nu voi putea face aceast
rupt. Aceast „bucurie" îl zdrobete, i s nu spunei, i sv ias bine
îl mnânc, îl treab". Dar, putei
rupe frige, în vreme ce
.1
cealalt, adic darul Iul toat aceast osteneal.
Hnstos, „ d
via, bucurie, îl face s se
bucure de Aa i eu, precum v-am eram mic,
spus, când
viaa, s simt putere, mreie.
tata s-a dus în America, s lucreze la Canalul Panama.
Aceasta este religia noastr. înlime, Eu mic, prinii mei sraci. Mama m-a trimis la un
har, bucurie, veselie!
mreie
Cât le tria pe acestea prorocui magazin în Halkida. Erau acolo ali doi copii. Toi îmi

Hun* curile 'n

dupa Domnului
/
Z a:
°Tte i 56
(Ps.
Sfâr
83, 3).
^
Ce
te sufletul ">eu
frumos!
porunceau,
spuneau,
iar

fr
eu alergam pretutindeni. Fceam tot ce-mi
vicleug. i asta m-a dus la ceva bun.
într-o zi, pe când mturam magazinul, am gsit nite
boabe de cafea nemcinat. M-am aplecat i le-am luat
Pretutindeni se poate sfini
cineva în mân, ca sle arunc înapoi în sac. Stpânul era în

biroul lui, m-a vzut, a îneles ce voiam s fac i m-a

Este un mare meteug s strigat, l-a strigat i pe ceilali copii i i-a dsclit. Acolo
izbândii sfinirea
sufletului vostru. Pretutindeni
se poate sfini cineva i se fcea mare risip, iar eu i-am fcut o impresie bun.
m Omoma se poate sfini, dac
vrea. în munca voastr Din acea zi am împrit treburile i am pus rânduial în
oricare ar fi ea, putei s
devenii sfini. Prin blândee,' magazin. Munceam la toate cu sârguin i fr s
rbdare i iubire. S
punei în fiecare zi un începui griesc împotriv. Am pit vreun ru?
nou o nou dispoziie, cu
rugciune i tcere. Nu s avei
înflcrare i iubire S muncii cu trezvie, simplu, lin, fr
neliniti i s doar v frmântare, cu bucurie i veselie, cu bun dispoziie.
Atunci vine dumnezeiescul har.

240
241
 Pe toate s le înfruntai cu iubire, cu buntate, cu • m 1 1
1
1 iti le voastre, pentru toate i pentru toi. Nu privii

rbdare i cu smerenie
di . cea ce vi se întâmpl, ci la lumin, la Hristos, aa
I
um pruncul privete ctre mama atunci când i se
tâmpl S
vedei pe toate fr frmântare,

^
Se întâmpl de multe ceva. le

X £L p
v
astzi de ctre oameni,
ma
-
ura di
r
ori
pricina

i nici de ctre el însui s

ca cineva
starii
s simtf
<™ I

uluii i s
ii,

m privii spre lumin,

strâmtorare,
v
fr
apsare. Nu este nevoie s
forai. întreaga voastr strdanie s fie
s
cucerii lumina. Astfel, în loc
v

».1 v
predai strâmtorrii, care nu este a Duhului lui
AcZT ,rUPeaSC 5i Sufletea
7?
Aceasta sensibilitate este ^
un dar de la Dumnezeu
ori. ^ « Dumnezeu, v
vei preda slavoslovirii lui Dumnezeu.
eme, o întâlnim mai Toate cele neplcute, care locuiesc înluntrul
des. Sufletele care
au acea sufletului vostru i aduc nelinite, pot deveni pricini

i a Toi":,*
ale
ChiP
von Iu, 5
Sebit*° ale vestfl, pentru adorarea lui Dumnezeu, încetând astfel sv
i
Dumnezeu.
putmîa de a spori mult
Aceste suflete sensibile
în via ta cea întru
2 mai istoveasc. S avei încredere în Dumnezeu.
Hristo cSci îl Atunci scpai de griji i devenii organe ale Lui.

strbtut nsa o primejdie. Dac

Strâmtorarea arat c nu ne-am încredinat viaa lui

x d er
viclean
arunce
s-.
n :
lu
s ; trag foloase Trr ^ •* p^lss
din delicateea lor
în întristare i dezndejde.
nu îi predau r„

si
§ i

'
Hristos.
necaz, dar nefiind strivii
Nu spune

Pe toate s
Apostolul Pavel - în toate ptimind

le
(II Cor. 4, 8)?
înfruntai cu iubire, cu buntate,

Aceast sensibilitate nu are cu rbdare i cu smerenie. S stânci. Toate s se

fii
îndreptare Poate fi sparg deasupra voastr i s se întoarc înapoi precum
XI T Sf0rmat P reschim bat
adorare dumneze.asc.
Cum? Prin
în iubire b uc
'
ie
întoarcerea ctre
valurile, iar voi
„Ei,
s rmânei netulburai. Dar vei zice:
se poate asta?" Da, se poate întotdeauna prin harul
5
"- *î înt ° arCeîi ° riCe necaz ctre -noate'e
f
u
Iu. Htt
Hnstos, ctre iubirea Lui, ctre
lui Dumnezeu. Dac le judecm omenete, nu se
Hnstos Care ateapt
slvirea Lui
totdeauna cu ardoare
Iar poate. în loc s v înrâureasc spre ru, toate pot s v
s e fac bine, s v întreasc în rbdare, în credin. Cci
SZtss tszm : ss pentru noi sunt exerciii de încercare toate împotrivirile
mediului i greutile dimprejurul nostru. Ne exersm
pe noi înine în rbdare, în struin. Ascultai un
ptimirile mele (Col. exemplu.
1,24).
A venit unul la mine i-mi spunea despre
Sufletul vostru s se druiasc rugciunii
doamne „suse Hristoase, mi.uiete-m"
necazurile cu soia lui. îi zic, deci:
pentfu to*e - Eti un om atât de neghiob...
242
243
 - Ce spun eu acum sunt neghiobii? liric sufletul. Atunci când exist smerenie, nu exist
- Mari nerozii, zic. Soia ta te iubete mult. întristare. Cel egoist este strâmtorat din orice. Cel
- Da, dar îmi face... merit este liber i independent de toi i de toate.

- i le face ca s te sfineasc, dar pe tine nu m \( casta se face numai prin unirea cu Hristos. Toate
S
duce mintea. Te mânii i, în loc s te sfineti, te pier/l, Imurile s lucreze potrivit legii Domnului. fii gata
Dac avea, îns, rbdare i smerenie, nu O v dezgolii de voi îniv dinaintea oricui. Aceasta
pierdea prilejurile de sfinire. iste libertatea. Unde este iubire, acolo este libertate.
Rbdarea mare lucru, o virtute mare«
este Irind înluntrul iubirii lui Dumnezeu, trii în

Hristos a zis: Dac nu avei rbdare, o p/erdo{| sv libertate.

sufletele; ca s
le câtigai, trebuie avei rbdat < s
Rbdarea este iubire, i fr iubire nu poi avei
|

rbdare. Este îns i o problem de credin. într-adevi Prin ardoarea pentru Hristos,
suntem necredincioi, cci nu tim cum le rânduieln puterea sufletului scap de cursele potrivnicului
Dumnezeu i ne scap din necazuri i strâmtorri. So
rugai pe Preacurata: Muli oameni, i nu primesc
chiar cretini,
„Stpân, întoarce-mi întru bucurie plângereJ deloc existena diavolului. Pe diavol, îns, nu-l
poi
mea, lâgdui. Cred c
diavolul exist, i chiar zic dac c
izbvete-m de robia celor ce m rzboiesc scoi din Evanghelie credina în existena diavolului, ce
sc întâmpl? Se duce Evanghelia. Cci pentru aceasta
neîncetat a
i m
învrednicete luminii celei neînserate". venit Fiul lui Dumnezeu, ca s strice lucrrile
Dispoziia spre a-L iubi pe Dumnezeu are în ea diavolului (I loan 3, 8).Mai spune Sfânta Scriptur: i
i o oarecare durere. Când vrem trim duhovnicete, s demonii cred i se cutremur (lacov 2, 19). Iar
ne doare, cci trebuie s
tiem orice legtur care ne altundeva: ...ca s surpe prin moartea Sa pe cel ce are
unete cu materia. îns, atunci când vrem s satisfacem stpânirea morii, adic pe diavolul (Evr. 2, 1 4). Aceste
inele nostru sau pe ceilali, ceea ce druim este o fragmente ce arat? Nu vorbesc despre surparea
iubire, o lucrare; este o putere a sufletului nostru, pe diavolului de ctre Hristos însui? Nu putem trece cu
care în parte o „cheltuim" astfel. Trebuie bgare de vederea existena diavolului, ale crui lucrri a venit s
seam, ce rânduial vom pune în viaa noastr, pentru le surpe Hristos.
cine se va face „cheltuiala". Eu îns v spun: în loc s v îngrijii de diavol i
Necazul cel dup Dumnezeu are în el bucurie. de vicleniile lui, în loc s v îngrijii de patimi, sv
Prin el se înainteaz. Nu las înuntru întristarea care întoarcei ctre iubirea lui Hristos. S vedem ce zice
poetul în canonul Sfântul Onisim:
43
Cf. Luca21, 19.
244 245
 „Cu cugetul tu cel vitejesc, fericite Onisim, ceptoriilor, împotriva stpâniilor, împotrivi
aiclcat miestriile înelciunii, '.lpânitorilor întunericului acestui veac, împotrivi
surpându-le pe ele cu organele dreptei credine, duhurilor rutii, care sunt în vzduhuri. Pcnim
înelepitule de Dumnezeu..." 44 . .iceasta, luai toate armele lui Dumnezeu, ca s putei
Aici te poi minuna de duhul
poetului, c.im sta împotriv în ziua cea rea, i toate biruindu-le, s
pune meteug în alctuirea rmânei picioare 12-13). Când ne
troparului. Vrjmaul în (Efes. 6,
întindea curse i capcane, iar
îl puni]Sfântul Onisim îmbrcm cu toate armele lui Dumnezeu, le izbândim
pe fug cu „cuget vitejesc". Cu acest cuget pe toate; i chiar foarte uor. Toate sunt uoare când
vitejesc*
biruia pe toi. îl slvea, era plin de ptrundem în harul dumnezeiesc. Atunci suntem mai
înflcrare penlrti
Hristos. liberi, mai puternici. Ne ocrotete harul dumnezeiesc.
Satana meteugete urzeala înelciunii. Fr| Dac ne luptm, dac
ne îndrgostim de Hristos,
ca noi s ne dm seama, vicleanul meteugete curi atunci dobândim dumnezeiesc. într-armai cu
harul
Prin înflcrarea pentru Hristos, puterea sufletului harul dumnezeiesc, nu întâmpinm nici o primejdie,
scap de curse i merge la Hristos. Alt lucru esl* iar diavolul ne vede i pleac.
acesta. Mai nobil. A te lupta cu i eu, srmanul, smeritul, de mic aa lucrez i
vrjmaul tu este d
strduin cu îmbrânceli i încordri. în iubirea am o mic experien. Nu voiam s iau seama la curse,
Iul
Hristos, îns, nu exist îmbrânceli. treceam cu vederea. La început, îns, am pornit
Aici puterea le

v
sufletului se
împotrivii
preschimb
cu
fr osteneal. Nu trebuie s| altfel. M întindeam jos i ziceam c sunt mort. M
aceleai
Fii nepstorii organe. sileam pe sine-mi cu siluirea morii. Veneau dracii i,
Aceast nepsare fa
de vrjmaul este un mare cuprins de fric, ziceam: „ine pomenirea morii
meteug. Meteugul meteugurilor. Se lucreaz mereu, ine pomenirea iadului". Le-am prsit. Le-am
numai prin harul dumnezeiesc. înfruntarea rului trit i pe ele. Bune sunt i acelea pentru începtori.
prin
harul lui Dumnezeu se face nesângeros i fr -

Dar cel ce se teme nu este desvârit în iubire loan 4, 1 8). (I

osteneal. Fr îmbrânceli i încordri. Fericitul Augustin scrie undeva c

meditaiile îl
Ce am spus? N-am spus c diavolul este preocupau, i se încurca în discuii. Vedei, aici discuta
multmeteugre? Meteugirile diavolului sunt omul cel vechi cu cel nou, cu omul cel în Hristos.
viclene. Groaz! De aceea trebuie s înesm i noi Discuta. Mie nu-mi place s discut cu omul cel vechi.
binecinstitoare
s
meteugiri de aprare, fr vicleug, ca
nimicim puterea curselor
Adic, m trage pe la spate de ras, dar îndat întind
lui. Nu spune aa i mâinile ctre Hristos i astfel îl dispreuiesc prin
Apostolul Pavel ctre efeseni?
este
Cci lupta noastr nu dumnezeiescul har, nu m
gândesc la el. Precum
împotriva trupului i a sângelui, ci împotri pruncul deschide mâinile i se arunc în braele mamei
sale, aa fac i eu. Este o tain, nu tiu dac ai îneles
44
Canonul Sfântului Onisim, cântarea a aptea
246 247
 1

subirimea ei. Când v strduii s fugii în lipsa harului uilriul su s-a îndumnezeit, s-a umplut de Hristos i
de omul cel vechi, îl trii. Prin har, îns, nu ith v RU putea s cugete sau s poarte înluntrul su nimic

preocup. Exist în adânc. Toate rmân înlunliiil lllicva.

nostru, i cele urâte; nu se pierd. Prin har, îns dumnezeiesc toate se pot izbândi,
Prin harul

prefac, se preschimb. Nu spune rugciunea Ceasului hm harul dumnezeiesc mucenicii lui Hristos nu-i mai
al noulea „ca lepdând pe omul cel vechi, întru 1
gAilcau seama de chinurile pe care le aducea
1

nou s ne îmbrcm i ie s vieuim, Stpânului feuienicia. Prin harul dumnezeiesc toate devin
nostru"? ^dureroase. De chipul acesta lin sv slujii. Nu v
Hristos voiete s ne unim cu El i ateapt .il.n.1 Litai s
alungai întunericul, rul. Nu izbândii nimic

de ua sufletului nostru. De noi atârn s primim h.uul lovind întunericul. V aflai în întuneric i vrei s
dumnezeiesc. Numai dumnezeiescul har poate s H i apai? Ce facei voi? Alungai cu putere întunericul, îl

dar el nu pleac. Vrei lumin? Facei o

schimbe. Noi, singuri, nu putem nimic. Harul ne v,i ti| i.. ii,

totul. Noi s
ne strduim s
împuinm egoismul l i
i
hiztur i va ptrunde o raz a soarelui, va veni

iubirea de sine. S
fim smerii. S
ne druim lui Hristn lumina. în loc s alungai întunericul, în loc s izgonii

i toate cele împotrivitoare, trupeti i sufleteti, C vrjmaul, ca s nu intre înluntrul nostru, mai bine

jjiw hidei mâinile ctre braele lui Hristos. Acesta este

pleca.
Amintii-v de Apostolul Pavel care spunea: »m (
i rl mai desvârit chip: anume de a nu lupta nemijlocit

nenorocit ce sunt! Cine m

va izbvi de trupul mofjj . H rul, ci

.pulbera.
de a-L iubi pe Hristos, lumina Lui, i rul se

acesteia? (Rom. 7, 24). Zicea acestea pentru <.< ||

i

început, îi simea sufletul neputincios în a face bineli

Svârea rul pe care nu-l voia, i pentru acei
mrturisea: Cci nu svâresc ceea ce voiesc, ci lut S înfruntai fiecare atac
ceea ce ursc (Rom. 7, 15). Venea duhul celui ru »M al vicleanului prin dispre
abat de la strdania sa. Venea i-l înfricoa, zicându I

„Vei muri". îns, când s-a slluit harul Dumn*

lui Cea mai însemnat arm asupra diavolului este
s
i

înluntrul su, atunci au plecat toate Cruce, care îl înfricoeaz. Crucea fie îns
greutile i strll i Instita
|

ut Adic cele trei degete anume de la mâna

cu însufleire: Nu mai triesc eu, ci Hristos trieti* In
1
1 1
corect.

mine... Cci pentru mine via este Hristos, :

in ,ipt s ating fruntea, pântecele, umrul drept i, la

moartea un câtig45 Ai vzut, nici moarte, nici iad, un Urm, umrul stâng, în forma crucii. Crucea se poate
.

diavol! în vreme ce la început nu putea svâri binH»» mbina cu metaniile.

apoi nu mai putea face rul. Nu putea, nu-l v<> Prtia cu Hristos, atunci când se lucreaz
Umplu, lin, fr siluire, îl face pe diavol fug. Satana s
45
Ci. Gal. 2, 20. Filip. 1,21.
249
248
nu pleac prin siluire, prin constrângere. Sf Acestea nu sunt simple cuvinte, vorbe, ci Cuvântul viu
îndeprteaz prin blândee i rugciune. Se risipe i,
.ii lui Dumnezeu.
când vede sufletul dispreuindu-l i întorcându-se m Când vedei duhul cel potrivnic venind s v
iubire ctre Hristos. Nu poate suferi dispreul, fiindj inface, voi s nu vlsai stpânii de team, nici s-l
este trufa. îns, când îl îmbrâncii, duhul ru prinde d| privii, nici sv strduii a-l scoate dinluntrul vostru.
veste i v lupt. Nu v îngrijii de diavol, nici nu v Ce facei? Cel mai bun mijloc este dispreul. Adic
rugai s plece. Pe cât v rugai s plece, pe atât deschidei-v braele, deschidei-v mâinile ctre
împresoar. Pe diavol s-l dispreuii. Nu-I înfrun Hristos, precum copilaul care vede o fiar slbatic i
nemijlocit. Când lupi cu pizm împotriva diavolul nu se teme, cci alturi de el este tatl lui i-i sare în
atunci nvlete i el ca un tigru, ca o pisic slbati brae. Chipul acesta, adic dispreul, s-l folosii la

Când îi arunci un glon, el îi arunc o grenad. Cân orice nvlire a vicleanului i la orice gând.
arunci o bomb, arunc o rachet. Nu privii la
îi în acea clip în care sufletul vostru are nevoie i
S privii ctre braele lui Dumnezeu, s cdei v luptai, s strigai: „Doamne lisuse Hristoase,
braele Lui, i s înaintai. Sv
druii Lui, s-L iubi miluiete-m". Pe toate le s primii prin rugciune.
pe Hristos, s trii cu trezvie. Trezvia este trebuitoan|| Acesta este un mare secret. în ceasul ispitei, când îl
omului care iubete pe Dumnezeu.
îl
dispreuii, vicleanul cufund, v coboar i v v
Lucrurile sunt simple i uoare în vi slrânge, i le face pe cele ale lui, iar nu pe cele pe care
duhovniceasc, în viaa în Hristos; ajunge avei s Ic vrei voi. Trebuie apucai s facei acea
s
discernmânt. Când v
stânjenete ceva - un gând, â deschiztur ctre Dumnezeu. îns, pentru a izbândi
ispit, o nvlire, atunci dispreuindu-le pe toa' «iceasta, trebuie s v lumineze dumnezeiescul har.
acestea, sv întoarcei luarea aminte, privirea c" Dac asta nu se face îndat, atunci rpete v vicleanul
Hristos. Acela v va lua de mân i v va drii! si, în vreme ce v
strduii s-l alungai, el deja v-a

îmbelugat dumnezeiescul Su har. Voi s facei puini prins. Ascultai-m, sv

dau un exemplu.
strduin. Lum un milion, îl tiem într-un milion dl Am cerut de la un om s-mi fac ceva. Acesta
prticele; o milionime dintr-oasemenea prticic esj nu se învoia, zicând c tiina le spune altfel. Am
strduina omului, adic puin dispoziie. Micai-vf struit eu, dar cellalt nimic. Am început s m
ctre Dumnezeu, i într-o clipit vine dumnezeiescul indignez. Mi-am dat seama. în acea clip, m-am întors
har. O cugetai, i îndat vine Duhul Sfânt. Nu fat» i tre Hristos i am apucat înaintea rului.
nimic. Micai-v ctre cele de acolo, i vine degrfl Acesta va fi modul nostru. Vom înla mâinile
harul dumnezeiesc. îndat ce suspinai, vine, lucreaz ctre Hristos, iar El ne va da harul Su.
Ce spune Apostolul Pavel: ...Se roag pentru noi c] S v mai spun.
suspine negrite (Rom. 8, 26). Mare înelepciu

250 251
 Odat eram pe drumul ctre Tourkovounia, dumnezeiasc, vom tri venic, cât vreme sufletul
unde locuiam. Drumul era foarte povârnit, trebuia
s nostru îl va iubi cu înflcrare pe Dumnezeu. Astfel,
cobori vreo dou sute de metri. în partea de prin harul lui Hristos, toate cuvintele Hristos sunt
sus era lui
mai drept. Acolo, sus, mama lui Nikos sttea de vorb uoare i adevrate: Cci jugul meu este bun, iar
cu alte dou femei, vecine. Jos, la captul drumului, povara mea este uoar (Matei 1 1, 30).
copilul Nikos, se juca cu ali copii. La un moment
ei, i înc ceva. S nu dm drepturi diavolului.
dat, Nikos a urcat alergând i, îndat ce a ajuns, Adic eu nu un cuget de inere de minte a
las nici
a
czut în orul ei plângând. rului, nici un cuget egoist, ca s
nu gseasc satana
- Ei, îi zice, ce ai? nici o fereastr. Fereastra este dreptul. Când te
- M-a lovit biatul lui Manolias! îndeprtezi de Dumnezeu, te primejduieti, pentru c
Aflând scpare la mama, plânsul i-a încetat satana tegsete „gol" i se înstpânete asupra ta.
îndat. Ascultai-m i pe mine, cci am puin experien în
Ce vreau s spun cu asta? în ceasul ispitei, astea.
lucrul uor este s v întoarcei ctre
Dumnezeu, s
privii cu vioiciune i dorire, i îndat
va veni v
puterea, va veni binele. Adic, în vreme Sfânta smerenie este încrederea
ce vedei rul
venind s v
cuprind, îndat ce-l zrii de departe, desvârit în Dumnezeu
dispreuii-l i alergai în braele lui Dumnezeu.
Ajunge
v
s apucai s întoarcei mai întâi ctre Domnul. Aa încredinarea desvârit în mâinile lui
încât, atunci când vei merge spre bine,
nu mai v Dumnezeu - aceasta este sfânta smerenie. Ascultarea
amintii rul. Dar nu putei face asta dac
nu v desvârit fa de Dumnezeu, fr nici un fel de
întoarcei ctre Hristos. Zicem câteodat: „Dispreuii împotrivire, chiar i dac anumite lucruri par iraionale
rul!" Ei, e uor s o spunem, dar nu-i uor
s o facem. i greu de împlinit. Predarea în mâinile lui Dumnezeu.
Acest dispre are un mare meteug. Ceea ce rostim la Dumnezeiasca Liturghie spune totul:
Dispreuirea duhului ru
numai prin se face „toat viaa noastr lui Hristos Dumnezeu o dm". s
harul lui Dumnezeu. întoarcei-v
ctre Hristos, Acelai lucru i în rugciunea pe care o zice preotul în
alergai ctre Hristos, strduii-v s-L „ie, Stpâne, de oameni, îi
cunoatei pe tain: lubitorule
Hristos, s-L iubii pe Hristos, s-L simii
pe Hristos, i, încredinm toat viaa i ndejdea noastr, i cerem i
în aceast strduin a voastr,
pornirea voastr fiind ne rugm i cu umilin la Tine cdem...". ie,
curat i limpede i sincer, harul deschide sufletul Doamne, i le lsm pe toate. Aceasta este încrederea
vostru i zice: Deteapt-te, cel ce dormi i te va în Dumnezeu. Aceasta este sfânta smerenie. Aceasta îl
lumina Hristos (Efes. 5, 14). Acolo, în lumina preschimb pe om. îl face dumnezeu-om.

252 253
 1

Cel smerit este contient de starea sa luntri starea asta în care am ajuns? Cum de port aa?", m
i, dei aceasta este urât, el nu-i 1

pie s înelegei de unde izvorte aceast stare. Pe

personalitatea. Cunoate c este ipctos ud aceasta este rzbunarea instinctelor.

întristeaz din pricina asta, dar nu dezndjduiete, n Atunci când omul triete fr Dumnezeu, fr
se mistuie pe sine. Cel ce are sfânta smerenie n ite, fr încredere, ci cu frmântare, zbucium,
vorbete deloc, adic nu se împotrivete. Primete s3 istare, dezndejde, dobândete boli trupeti i
se fac observaii, s-l controleze ceilali, fr s lleteti. Astenia psihic, neurastenia, schizofrenia
mânie i s se îndrepteasc. Nu-i pierde echilibrul Ut stri demonice. Diavol este i vorbirea „smerit". I

Celui egoist, complexat, i se întâmpl contrariul: l|

1
li spune complex de inferioritate. Adevrata smerenie
început seamn cu cel smerit îns, dac îl deranjc.i/S nu vorbete, nu rostete cuvinte „smerite", adic „sunt
puin cineva, îndat îi pierde pacea, se mânie, if Mi tos, nevrednic, ultimul dintre toi...". Cel smerit se
tulbur. me s nu cumva s
cad în slav deart prin
Cel smerit crede c toate depind de Hristoi invintele cele „smerite". Aici nu se apropie harul lui
c Hristos îi d harul Su, i astfel înainteaz. Cel i
< l'umnezeu. Dimpotriv, harul lui Dumnezeu se afl
are sfânta smerenie triete de acum în biserici 1
iColo unde exist smerenie adevrat, smerenia
nezidit de pe pmânt. Are întotdeauna bucuri. i
Im dumnezeiasc, desvârita încredere în Dumnezeu.
Hristos, chiar i în cele neplcute. Vedem aceasta i In Dependena de El.
vieile sfinilor. Apostolul Pavel ce era? Om ca i noi Asta are mare valoare, s fii cluzit de
Dar ce s-a fcut? S-a fcut organ al lui Dumnezeu Dumnezeu, s nu ai nici o voie. Robul nu are nici o
al alegerii. Mrturisesc cuvintele lui: Nu mai triesi ou Ole: ce vrea domnul su. Tot astfel i credinciosul rob
ci Hristos triete în mine... Cci pentru mine v/lffl | lui Dumnezeu. Devii rob al Lui, dar în Dumnezeu
este Hristos, iar moartea un câtig. Ardea de iubirea Iul II slobozire. Aceasta este adevrata libertate. S arzi
Hristos. Smerenia l-a ridicat acolo. arzi pentfl( S ppnlru Dumnezeu. Asta-i totul. Am mai spus-o.
Dac
Dumnezeu, aceasta-i totul. P|li biruit de Dumnezeu, eti robit Lui i trieti în

Dac ctre Dumnezeu i

avei iubire (illn libertatea fiilor lui Dumnezeu: ...ceea ce te biruiete,

aproapele, Dumnezeu va drui smerenia, va di Hi eea te i stpânete (II Petru 2, 19). Se întâmpl ca i

sfinirea. Dac nu avei iubire ctre aproapele i (.Uri ii ucenicul care are desvârit încredere în Btrânul
Dumnezeu, dac v lenevii, are s v chinui. im ,1
im Dumnezeu
iar îi d
harul. Amintii-v de Prorocul
satana, o s se rzbune pe voi omul cel vechi, or sil [(lisei. A luat cojocul i a lovit apele râului, dar nu le-a

greeasc toi i toate, o s cârtii zicând: „De iv ||

i iprit în dou, precum fcuse Prorocul llie, cci tot
lsat asta aici? De ce acolo?" i o s socotii cil <• din i ce fcea, fcea fr smerenie, din egoism. Apoi,
pricina treburilor, a ostenelii.

254
Os zicei: „Ce-o
r fld s-a smerit i a vzut c singur nu poate face

255
 nimic, a cerut cu smerenie ajutorul
Btrânului ipune, înelege s se mândreasc mai mult. Se
Prorocul Mie, i a primit har. Apele s-au
desprit 5 îngrijete i se învârte numai în jurul propriului sine.
fcut drum ca s treac 46
.
Iiimpotriv, pctosul care se pociete i se
Trebuie, i puin strduin,
firete,
Mrturisete iese din sine însui. Atunci când se
smerenia cea mai înalt nu se dobândete
num.11 pilit mrturisete, nu se mai întoarce înapoi.
strduine i lupt. Este road harului. O
spun M
experien: tot ce am, am de la har. De
Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei
n-ar
ce o /niwd
M dr viaa cea
Sufletul bolnav
venic.
de slav deart
în cele din urm,
este înstrinat
egoismul este
deart ne gunoi. Când
(Ps. 126, 1). Pe toate le d Hristos. '
Urat nerozie! Slava
svârim ceva doar ca s fim vzui de ceilali, atunci
face

S fim în toate smerii: în cuget, în cuvinii

purtare. Niciodat s nu ne înfim imânem deeri sufletete. Tot ce facem, s facem
înainte.i
Dumnezeu zicând: „Am pre a-l mulumi lui Dumnezeu; dezinteresat, fr slav
virtui". Dumnezeu nu
trebuin de virtutea noastr. întotdeauna s.i
0esart, fr mândrie, fr egoism, fr, fr, fr... S
înfiezi înaintea lui Dumnezeu ca pctos, îns
|,n|
In ântre în biseric, la mnstire.
( ai glas îngeresc S
dezndejde, ci „îndrznind la mila milostivirii
S.il,
s-l câni lui Dumnezeu, fr s tii c atâia oameni
i

Ajunge s aflm secretul. ascult, adic fr s te gândeti la asta. Se poate?

Secretul este
iubirea lui Hristos i smrn Nu-i uor. E greu. De-asta muli cântrei s-au rtcit.
Hristosne va da smerenia. Noi, cu neputinele no.i-.ln, B obicei, toi cântreii buni au mare egoism.
nu-L putem iubi. S
ne iubeasc El. S-L rugm mtill
||
Ilineîneles, nu toi, dar cei mai muli. îns, când ai
ne iubeasc El i s
ne dea râvn s-L iubim i noi mnerenie, chiar dac
câni frumos, nu eti
citeti sau
Dac vrei s filosofezi, atunci pe toate Ic mlluenat de cei care te ascult. Ce este - ai s-mi spui
arunca sinelui tu celui ru i te vei smeri totdr dac citeti sau câni frumos, i te aude Btrânul tu?
•

Este smerenie s crezi c toi sunt buni. i daci .m#| V nu-i nimic, dac ai smerenie.
I. 1

ceva ru despre cineva, s nu crezi. Pe toi s-i ml »•»!!, Trebuie, cu orice jertf, s
devenim buni. Asta
s nu te gândeti la nici un ru i s te rogi pentru ln| m strduiesc i eu, srmanul. Dar vine osteneala pe
N-ai nevoiede alt filosofie. Inima celui boln,, Hei, m zdrobete boala pe dincolo, i nu pot s fac
îns m
slav deart nu se poate smeri. Când este corect.il nimic. lupt. Vreau s devin mai bun, vreau s-L
sftuit, el
ludat i linguit
rspunde cu trie împotriv, iar când ffl pe Dumnezeu cu iubire, cu înflcrare,
(Ivesc m
se poart necuviincios. Orice strduiesc, dar nu iese nimic. îns aceasta îmi d
Inie urie i mulumire c, în sfârit, m
strduiesc s-L
* Cf. IV Regi 2, 8-15 (Septuaginta).
iubesc pe Hristos. N-am izbândit-o, dar o doresc.
47
Tropar dup Sfânta Evanghelie, în duminicile
Triodului
256
257
 de Dumnezeu. îl ispitim când cerem ceva, dar via.i
„Ispititorii" lui Dumnezeu noastr nu este potrivit cu voia Lui - adic e plin de
sunt cei ce se îndoiesc
lucruri potrivnice lui Dumnezeu; pe de-o parte -
( hinuri, frmântri, iar pe de cealalt - îl rugm.
Spune îneleptul Solomon c Hristos Se las
gsit celor ce nu-L ispitesc pe El (în.
lui Sol 1 2)
„Ispititorii" lui Dumnezeu
sunt cei ce se îndoiesc, ezj „Pântecele gras nu nate
sau, mc i mai ru, se împotrivesc atotputerniciei
J minte subire"
atotînelepciunii Lui. Sufletul
nostru nu trebuie -
s
împotriveasc, zicând „de ce a fcut
aa, de ce pe cealalt altfel,
Dumnezeu as Nu devenii sfini vânând rul. Lsai rul. S
altcumva?" Toate acestea dovedesc
nu putea fa s privii la Hristos i El v
va mântui. Ceea ce-l face sfânt
o micime de sufli pe om este iubirea, slvirea lui Hristos, care nu se
i o împotrivire luntric. Ele arat
avem despre noi înine, mândria
prerea înalt ce3 poate pune în cuvinte, nu se poate, nu se poate... i
i marea noastfl
de sine. Aceste „de ce"-uri îl chinuiesc
iubire
omul se strduiete s fac nevoi ne, s fac astfel de

om, dand natere la ceea

mull pl lucruri i s se istoveasc pe sine pentru iubirea lui
ce lumea nun in, Dumnezeu.
„complexe"; de pild, „de ce s
invers
fiu foarte înalt?" saU Nici un ascet nu s-a sfinit fr nevoine. Nimeni
„foarte scund?". i se roag
privegheri, dar se împlinete
cineva, i fai n-a putut s ajung la duhovnicie fr s se nevoiasc.
sufer i se rzvrtete fr folos.
tocmai contrariul
| Irebuie s fie nevoine. Nevoin sunt metaniile,

Hnstos, cu harul, toate pleac.

în vreme ce
j I
ni vegheri le .a., dar fr siluire. Toate s se fac cu
Exist acest „ceva" im bucurie. Nu atât metaniile pe care le vom face, nu
adânc, adic „de ce"-ul, dar harul
lui Dumnezeu il rugciunile, ci druirea, dragostea pentru Hristos,
adumbrete pe om i, dei rdcina este
un comple*. pentru cele duhovniceti. Sunt muli care le fac pe
la suprafa rsare
un trandafir cu flori frumoase i cj .ii nu pentru Dumnezeu, ci
estea pentru ascez, pentru
cât este udat cu credin,
cu iubire, cu rbdare,' cu, lolosul trupesc, îns oamenii duhovniceti o fac pentru
smerenie, cu atâta înceteaz s aib putere r.lul, lolosul sufletesc, pentru Dumnezeu. Dar se folosete
înceteaz s existe; adic nu
dispare, dar se vetejeti mult i trupul, nu se îmbolnvete. Vin multe bunti.
Cu cat nu este udat, trandafirul se vetejete,
se usu. între nevoine - metanii, privegheri i celelalte
se pierde, i îndat rsar spinii.
iele ptimiri - se afl i postul. „Pântecele gras nu
Ins nu numai împotrivirea i „de ce"-ul
arata I i nate minte subire". Eu tiu asta de la Prini. Toate
II ispitim
pe Dumnezeu. îl ispitim pe Dumnezeu
cand cerem ceva de la El, dar viaa noastr |
i Ariile patristice vorbesc despre post. Prinii struie s
este dep.irfl nu ne hrnim cu mâncruri greu digerabile sau grase,

258
259
cci ele fac ru i trupului, dar i sufletului. Ei spun ci , le face bine la sntate. Dar trebuie s crezi c nu
oia mnânc numai ierburile pmântului, i este ati vei pi nimic dac nu mnânci carne. Bineîneles,

de linitit. Ai vzut cum zic, „ca o oaie". în vreme ei lunci omul este bolnav, nu-i un pcat s
când
câinele, pisica i toate celelalte carnivore sunt anim.ilc mnânce i mâncruri care nu sunt de post, spre
slbatice. Carnea face ru omului. Fac bine ierburlld Inlârirea organismului.
fructele .a. Pentru aceasta Prinii vorbesc despre pOl Sarea este necesar organismului uman. Exist
i osândesc multa mâncare i plcerea pe care o sim
c
sarea ar face ru. Nu-i corect. Este un
un zvon
cineva din mâncrurile cele bogate. S fie mai sim
clement necesar. i chiar sunt unii care au mare nevoie
mâncrurile noastre. S nu ne îngrijim aa de mult
de ea. Alii n-au nevoie, iar altora le face ru. Este o
ele.
Coblem de structur a organismului. E nevoie de
Nu mâncarea, nu bun asigur sntatea,
traiul
Ixamen microbiologic.
viaa sfânt, viaa lui Hristos. Cunosc nevoitori ca Am
Ce vis am eu! Adic despre Sfântul Munte.
posteau mult i nu au avut nici o boal. Nimeni nu
. mnandat grâu, ca s mcinm i s facem noi pâine.
îmbolnvit din pricina postului. Mai mult
îmbolnvesc cei ce se hrnesc cu crnuri i ou l l m gândesc s lum, s mcinm i s amestecm
tu cu orez, soia, fin de soia cu linte .a. Apoi, mai
lapte, decât cei cu un regim frugal. S-a observat asta.
,ivem dovlecii, roiile, cartofii i toate celelalte legume.
Chiar i tiina medical spune asta acum. Postitorii

postesc i nu pesc nimic; nu numai c nu pesc, d |,.t aa visam i cu Printele Isihie s

trim în pustie,
se i vindec de boli. •,emnându-ne singuri grâul. Nu aa fcea oare i
îns, ca s le facei pe acestea, trebuie s avei Marele Vasile, pe când era în pustie? Dar nou acum
credin. Altfel v ia ameeala. Postul ine i de mi se pare neplcut.
credin. Nu v face ru când digerai
postul, atunci v
bine mâncarea. transform aerul î
Nevoitorii
albumin i nu sunt afectai de post. Când ave
dragoste de cele dumnezeieti, putei posti cu
mulumire i toate sunt uoare; altfel par un munte. Cei
"

ce i-au druit inima lui Hristos i spun rugciunea c

iubire fierbinte au devenit stpâni i au biruit lcom'
pântecelui i neînfrânarea.
Exist astzi muli oameni care nu pot posti nici

mcar zi, iar acum triesc cu regim vegetarian nu din

motive de credin, ci pur i simplu pentru c socotesc
'(,()
 Despre vieuirea clugreasc

în mnstire toate sunt sfinite; atâtea suflete care se

roag, care se nevoiesc, care triesc viaa lui

Dumnezeu."

Viaa clugreasc este

o via preaminunat

Este lucru mare viaa clugreasc! Foarte mare.

Pi dumnezeiasc, poetic, înalt, mrea. Este o
preaminunat. Monahul se poate afla pe pmânt,
l.'i

cltorete prin stele, în nemrginire. Triete cu

Hea în Dumnezeu, în cer. Triete o via
.iminunat. Acestei viei se spune îngereasc, i
i

I îngereasc. Aa este cu adevrat.

îns, pentru ca monahul s o triasc dup

/iin, trebuie s aib i contiin monahal. Iar
Sta o va izbândi prin întoarcerea în întregime ctre
mnezeu i ctre elul pe care i l-a rânduit. Triete
tcere, cu rugciunea minii, cu ascez, cu
yltare. Trebuie s moar pentru toate, ca s triasc
liistos. Se trezete cu ardoare, îi face canonul,
I

Ifg la slujbe, la ascultri. O singur grij are: cum

I plac lui Dumnezeu, cum s-l slujeasc lui
imnezeu, cum s se slveasc numele lui Dumnezeu
prin el. Are întotdeauna în minte fgduinele pe car« Bucuria monahului este s ptrund în iubirea
le-a pus atunci când s-a fcut monah, înainte.! lui Dumnezeu, în Biseric, în Hristos, în Sfânta Treime.
Dumnezeului Celui în Treime. Pentru aceasta deseori ]
Se unete cu Hristos, îi tresalt inima, se umple de har.
citete cu luare aminte canonul de la slujba tunderii în Hristos este bucuria lui, este însufleire, este ndejde,
monahism. Nu stric rânduiala mnstirii, ci pzete este iubire. Ce s v spun! Eu, prin harul lui

toate canoanele. Dumnezeu, când m-am dus acolo, în Sfântul Munte...

s
sporeasc cineva în mnstire,
Pentru ca ie via, ce iubire, ce evlavie, ce înflcrare, ce
trebuie s fr
a fi silit de nimeni. Toate cu
se lupte ascultare, ce rugciune! Cum triam unul cu altul, ce
bucurie i bunvoin, nu de nevoie. Monah nu este pâmbet, ce iubire! Mi, mi, ce vieuire cereasc!
acela care se silete s
fac ceva mecanic i este pin Nevoitorul care se duce în pustie le jertfete pe
de neliniti. Tot ce face, face numai din iubire ate, pân i odihna sa, i ajunge s dobândeasc acel
Mirele ceresc, din dragoste dumnezeiasc chip de a simi harul lui Dumnezeu, ajunge s se afle

punându-i în minte iadul i moartea. Monahismul In dragostea lui Hristos, în braele lui Hristos; s se
trebuie s fie o fug negativ, ci o fug a dragost uneasc,s simt tovria luiDumnezeu, unirea sa cu
dumnezeieti, a adorrii dumnezeieti. Dumnezeu, s devin una cu ceilali, precum Sfânta
întregul secret este rugciunea, druirea, iubir îreime, precum cele trei Persoane ale Sfintei Treimi
ctre Hristos. Viaa monahal este o via druit «,ire sunt Una. Astfel prsete aceast lume
Monahul trebuie s se îndulceasc de rugciune, s fio nedezndjduind. ade acolo, se chinuiete, dar nu
atras de iubirea dumnezeiasc. Nu poate rmâne îra ui Weac dezndjduit. Pleac foarte mângâiat i într-o
monahism dac nu se îndulcete de rugciune. Daci adevrat întovrire. Tovria sa este întreaga
asta nu se întâmpl, gata, nu poate sta în mnstire. n.itur, animalele i psrile, dar i toi sfinii,
Dar ceea ce îl ine în mnstire, împreun ci : ucenicii i îngerii. i, mai ales, tovria lui sunt
rugciunea, este i rucodelia. Nu este ceva munca, iall Preasfânta Fecioar i Fiul ei.
altceva rugciunea. Munca nu împiedic rugciunea,
ci dimpotriv, o întrete i o face mai bun. Este

problem de iubire. Munca este chiar ca i când Viaa clugreasc izvorte

ruga cineva, ca i când ar face metanii. Munca din Sfânta Scriptur
binecuvântare. Pentru aceasta vedem c
pe ucenic
si, dar i pe proroci, Hristos chema în ceasul în cafl
îi Toate îi au temelia venic, în
în Cartea cea
acetia lucrau, de pild atunci când pescuiau sau îjfl MAnta Scriptur. Viaa clugreasc izvorte din Sfânta
pteau oile. KSriptur, din Evanghelie. Ce zice Vechiul Legmânt?
mi din pmântul tu, din neamul tu i din casa
264 I 265
tatlui tu, i vino în pmântul pe care i-l voi art<\ I u virtui ale monahului, se afl înluntrul inimii omului.

(Facerea 12, 1). nu spune oare: Cel <M

Iar Hristos, Poate cineva s fie fecior cu trupul, iar în suflet s fie
iubete pe tat ori pe mam
mai mult decât pe Miiu\ i ii o desfrânat stricat de patimi i de ruti. Poi s ai

nu este vrednic de Mine; cel ce iubete pe fiu ori p$ blocuri întregi, iar luntric s fii liber de materie i s

fiic mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Miiip trieti ca un neagonisitor. Poi, îns, s srac i s
fii

(Matei 10, 37-38)? Irieti ca un agonisitor. Nu mulimea bunurilor îl face

i cele pe care le spun Sfinii Prini despn !>(> om agonisitor sau
neagonisitor, ci alipirea inimii de

monahism sunt toate insuflate din Sfânta Scriptur, fie.

poi tgdui nici un Printe. Dac-I tgduieti Are o deosebit însemntate faptul de a-i
Sfântul Simeon Noul Teolog, îl tgduieti rc( unoate cineva chemarea. Muli vor s devin
Apostolul Pavel, cci cele pe care le-a spus i le-a t monahi din împotrivire. Sv
dau un exemplu.
Sfântul Simeon, le spune i Apostolul Pavel. fat s-a dus la o mnstire i a rmas acolo.
O
Prinii au plâns i au strigat, dar fata nimic. Se
învârtoa din împotrivire. Au venit la mine i i-am
Are o deosebit însemntate ftuit s nu se poarte aa, ci s o lase liber. S mearg
faptul de a-i recunoate l.i slujbe la mnstire, s se roage, s vorbeasc frumos
cineva chemarea cu toi, cu Starea... Aa încât, prin bine, a plecat
împotrivirea. Peste puin, fata a cerut de la Stare s
Dac voiete cineva s înainteze în monahis mearg s se înscrie la Teologie. Aa a i fcut. A urmat
trebuie ca pentru el toate s fie deschise, to larultatea i, îndat ce i-a dat licena, a lsat
posibilitile, i s hotrasc liber, micat numai mnstirea.
dragostea dumnezeiasc, fr interes personal. Nu e
bine s te chinuieti i s te loveti, ca s devii monah,
S studiezi, s te rogi i s ai drept int înaintarea ctru Strin via este viaa monahului...
iubirea lui Dumnezeu i a Bisericii. Astfel, petrecând
înluntrul iubirii lui Dumnezeu, ai s trieti tl Strin via este viaa monahului... Aceasta st
libertate, cci unde este iubire, acolo este libertate, m ris i pe schim. Un „S" mare este unit cu un „V", pe
te miti numai înluntrul dragostei dumnezeieti. pe care o poart monahul. Sunt iniialele
liima
înaintea ochilor lui Dumnezeu, cel cstorii .nvintelor „Via Strin". Am trit aceast înstrinare.
este la fel cu cel necstorit, ajunge s triasc («• s v
spun!... Departe de toi i de toate. S
poruncile lui Dumnezeu, ajunge s
triasc viaa I munceti, s
te rogi i s
te vad numai Dumnezeu.

Dumnezeu. Fecioria, neagoniseala, srcia, care Mi-a plcut mult pustia. i acum îmi place. Bine ar fi

266 267
fost s fi merge la Kavsokalivia.
putut cuprinde o M cu harul Domnului, am trit-o. tiu ce lucru minunat
mare bucurie atunci când merg la Kavsokalivia. •ste,ce desvârit i lipsit de griji. S
asculi de
Este foarte frumosascetca triasc
un s Dumnezeu, s te druieti slvirii lui Dumnezeu i s
împreun cu unul, doi saude un suflet i de un
trei Ptuli de Btrân! Ascultarea este foarte însemnat. Este
cuget cu el, aa încât tot ce dorete unul, doreasc $1 s I mare virtute, este smerenia însi. Ascultare cu
cellalt. Unul s
sporeasc în cele duhovniceti, i si kcurie, cu mulumire. Chiar de-ar fi i strâmb ceea ce
sporeasc i ceilali. Se nevoiesc toi împreun i st icre Btrânul. i^ aceast ascultare are mare pre.

bucur cu duhovniceasca bucurie pe care o Hris d Aceast ascultare îl mic pe Dumnezeu, fu iubesc pe
Au murit pentru întreaga lume. Astfel ascetul nu i ei ce m iubesc, iar cei ce m caut vor afla har
46
.

vatm. Se întrete. Cu ascultarea te schimbi în toate. Devii treaz,

Ceea ce a ales ascetul este lucrul cel mai mare, înelept, devii în toate nou. M-a iubit Hristos i mi-a dat
cel mai sfânt. Ajunge s se îngrijeasc s-L iubeasc p<< B«rul de a face ascultare. Iar eu, smeritul, puin am
Hristos. Dac îl iubete, atunci se va drui lui Hristos Ifnit-o, i
ceea ce am, de la ascultare am. Simeam
tot

cu toat rspunderea, va înainta, ca s se druiasc I

ascultareade Btrânii mei ca pe un rai. i chiar nu
Domnului din tot sufletul. îns, dac nu izbutete, fcam mulumit, ci ceream ca ei fie mai aspri. Acum, s
atunci nu este ru s lucreze altfel în Biseric. Ins, când am crescut, vd erau cu adevrat aspri. c
Alunei nu-mi ddeam seama.
Ascultarea, i mai ales la un btrân
Simeam ascultarea de duhovnicesc, este lucru mare. Când trii împreun cu
Btrânii mei ca pe un rai nu sfânt, v sfinii i voi. Luai ceva din obiceiurile lui
linie, din cuvintele lui, din tcerea lui. Rugciunea lui

într-o mnstire poate s fie rânduial, dar vi P înrâurete. Chiar dac nu vorbii, ceva se
i
clugreasc s fie inexistent. Mnstirea trebuie s tâmpl, vi se împrtete i vou, fr s v dai
pun deasupra tuturor ascultarea i epitrahilul. Mie, da ma, ceva sfânt, dumnezeiesc. Da, Sfântul Prohor,
fiecare dat când m
spovedeam, îmi venea mar ului Proclu i alii au trit lâng dascli sfini, au fost

bucurie i m
druiam mult pe sine-mi rugciunii, trflai de ctre sfini i au devenit i ei sfini. La fel s-a

numai atunci, i ci acum, când m spovedesc, si Ittâmplat i cu Simeon Noul Teolog, cu Grigorie
bucurie, m uurez îndat. Am primitaa, cu credin, lama i cu alii asemenea.
aceast tain. Din ea trebuie s izvorasc toate. Toata Btrânul joac un rol însemnat în viaa noastr.
în ascultare, în sfinenie. Illrânul este cluzitor. Nu e pur i simplu un om
Mare i înelept lucru este ascultarea... Este iiilhvat care a devenit Btrân, pentru este teolog i c
taina vieii duhovniceti. N-o putem înelege. Eu, în O— _

Pildele lui Solomon 8, 1 7 (Septuaginta).

268 269
are carte. S desluim ce este Btrânul. Btrânul po.it» Aadar, ascultarea de Btrân este o mare virtute.

fi i necrturar, poate s nu aib multe cunotine, si Iste totul. Trebuie s fi trecut prin ascultare ca s fii

nu aib dar ritoricesc, s nu fi studiat tratate, dar s fl deplin, aa încât s înfruni greutile oamenilor. Dac
ajuns la înlimi mai mari decât cel cultivat, dac a tril nu ai smerenie, nu ai ascultare, atunci nu ai harul lui

ca ucenic i a dobândit harul Dumnezeu. Un astfel lui Dumnezeu. Dac nu treci prin smerenie i, deci, prin
de Btrân poate s-i foloseasc foarte mult pe uceni peultare,o peti Mare lucru este
foarte urât.
si, dac acetia fac ascultare de dânsul. smerenia! Egoismul, mândria au nscut neascultarea, i
Firete, cele pe care i le spune Btrânul .istfel am plecat din Rai. Niciodat un egoist nu poate
spun i crile. îns nu-i acelai lucru. Btrânul care face ascultare. Vrea totdeauna s
cerceteze ce se i

triete cele duhovniceti i nu-i spune „Printele spune, dac este bine sau nu, dac-i aa sau altfel, i
cutare zice asta, în cutare carte scrie asta", ci triete el împlinete doar Sau face cum
în parte. i se spune, dar
însui viaa lui Hristos i îi griete din experien, i \r cu obiecii i griri împotriv, socotind c prin aceast
va transmite i ie, i le va pune în suflet, iar tu vei purtare îi dovedete libertatea. îns omul afl
înva alturi de el cum s atragi harul lui Dumnezeu. idevrata libertate în ascultare, în vreme ce robie este
Când îl ai i
îl trieti pe Btrânul, îl iubeti. Iar aceea care îl silete s nu asculte. Atunci când ascult,
când Btrânul iubete i el i suntei de un suflet,
te intr în libertatea fiilor lui Dumnezeu.
atunci devenii una. C
unde sunt doi sau trei adunai în i cei ce triesc în peter, le triesc pe
acestea.
numele Meu, acolo sunt i Eu în mijlocul lor (Matei 1 8,20). Este îndumnezeirea, care le cuprinde pe toate. Ei se

Acolo este Hristos. In aceast stare nu exist distane. unesc cu Dumnezeu. Cultiv duhul, iar aceast
Oriunde ne-am afla, suntem unii în Hristos, ne rugm, ( nu cunoate sfârit. Dumnezeu este plinirea
ultivare
i astfel harul lui Dumnezeu ne cerceteaz i ne mior desvârite, bunul cel mai înalt. Pe toate acestea
întrete totdeauna. Astfel trim unitatea înluntrul le afli în unirea cu Dumnezeu. Aceast unire aduce o

Bisericii. Avem simirea c toi suntem „una". Aa deplin mulumire. Nici o alt bucurie nu este mai
triau în trecut btrânii i ucenicii. presus decât cea pe care o aduce unirea cu
Astea nu sunt basme. Le-am vzut i eu de Dumnezeu. Este bucuria care cuprinde toat mintea.
multe ori.Când m-am dus în Sfântul Munte, au trecut Iste bucuria celor ce s-au druit lui Dumnezeu. Toate
toate - i lume, i rude, i stpânitori ai lumii acesteia acestea se fac prin ajutorul dumnezeiesc. Dac
- toate au devenit ascultare de Btrânul meu, au lucreaz harul, atunci toate se svâresc mai presus de
devenit rugciune, au devenit bucurie. Strbtând fire.

Kavsokalivia, deveneau cer. îns, îndat ce

toate S v rugai ca Dumnezeu s ne învredniceasc
începeam s art puin oboseal, npdeau iari m s simim i s trim, fie chiar i în parte, aceste
aducerile aminte de prini i de lume. mreii.

270 271
 lumi lui Dumnezeu, aa încât îl sfinete însui
Prin studiul cuvintelor
dumnezeieti Humnezeu. Fr
harul dumnezeiesc, oricâte strdanii
putei ajunge sfini fr osteneal ,nii face, nu ne putem sfini. în vreme ce prin studiul

uvintelor dumnezeieti putem lesne, fr mult

S v desftai de Scripturi. S
•

iubii studiu 1
.icneal, s devenim sfini.
1

cu cât aud mai des Psaltirea i

canoanele, cu atât .... Mie mi-au plcut i îmi plac, de asemenea,
ma mai satur. Sunt atât de vii i de îmbietoare,
nu & c rile scrise de Sfinii Prini - Hrisostom, Vasile,
S
i

mai saturi. citii limpede, cuvânt

cu cuvânt. I» S i
,iigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Grigorie Palama
rostii i s le ascultai; asta ajut mult. i unde aflj >j Dar, sincer
.i. v
spun, nu i-am studiat. îi tiu, îns, pe
mult miez, s citii din nou, ca s
înelegei mai binj fericiii...
Eu ce s v spun!... Ascult cu sete iar i iar. în., In vechime, în lsau s
Sfântul Munte nu te
îndulcesc sufletul.
i ieti Filocalia i celelalte lucrri ascetice; numai

citii,
Deci, devreme ce dorii
de vreme ce ascultai
fierbinte, de vreme cJ sfânta Scriptur i Vieile sfinilor. nu înelegei S m
în biseric cuvintele •ieit. Pentru aceste lucruri trebuie s avei i duhovnic
M.ne.elor, ale i
noastre,
Psaltirii ale tuturor crilor Bisericii ( are s le fi trit, i aa s le citii, altfel este cu putin
de vreme ce s s v încurcai. i
simii,
toaca, sa auzii „Sculându-ne
le alergai îndat ce asta pentru c ele trebuie însoite de
Tine, Bunule..." 49 cu iubire
din somn, cdem ctre ascultare. Fr ascultare, o peti ru. Aceste cri
, i cu înflcrare. Astfel ai ( uprind lucruri foarte înalte, luminri dumnezeieti, de
izbândit ceea ce doreai.
Sufletul se întoarce l a pe urma crora, dac nu exist ascultare de Btrân,
strlucirea cea dintâi, la starea cea dintru început I, trage foloaseduhul cel ru. Dar fie ascultare curat, s
mta.a frumusee. Ce spune Dumnezeu? Spre cine voi nu egoist, nu numai ca s-l mulumeti pe Btrânul, ci
caut, dac nu ctre blând i linitit, i care
cel simpl, fr interes personal.
tremur la cuvintele Mele? 50 Celui care iubete
.
druii mai mult
Pentru aceasta vreau s v
cuvintele Lui, Hristos îi druiete
har, i toate cele studiului Scripturii Vechiului i Noului Legmânt,
bune devin pentru el uoare.
precum i Psaltirii i canoanelor. Cu aceeai poft cu
Precum vedei, ne sfinim fr rzboi i fr care citii troparele i canoanele, s citii i pe Prinii
lupte sângeroase. Se bucur
sufleelul nostru, se desfat Bisericii; dar întâi de toate Sfânta Scriptur. Citii
auzul nostru ascultând troparele,
i ceva se întâmpl Evanghelia, Vechiul Legmânt. Este mare bogie, de
înlauntrul nostru. Aceast
mulumire aduce înflcrare vreme ce pe acestea s-au sprijinit toi Prinii. Este
dumnezeiasc i sufletul nostru devine vrednic a primi izvorul, temelia. Niciodat nu te saturi. îndoial, Fr
vei simi i voi cuvintele Psalmistului: Cât sunt de
49
Din Rugciunile dimineii.
50
dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât
Cf. Isaia 66, 2.

272
273
 ™erea
mierea-
,
/

r-
c,
gUra
-
?
„ma, mult
me /
' ^
decât mierea în gura
U8 103) "
Nu spune
mea" r-,
nimic prin siluire. Dimpotriv, ne adâncete starea cea
i ne nimicete. „Strânge-te, concentreaz-te, face
ZLT* de marea **** rea
socoteti; eu, omul cel vechi, te am în mân, o s te
strâng i, dac mai poi, înainteaz!"

S/t//6e/e Bisericii s se fac f Am

Tot ceea ce
spus asta de multe
faci din corvoad
i monahi i
ori. Am vzut
îi vatm sufletui

întotdeauna cu dragoste oameni de toate vârstele prsind desvârit Biserica i

pe Dumnezeu, nerbdând strânsoarea luntric sau pe
cea a altor persoane. Din pricina acestei strânsori, nu
numai c
se împotrivete Bisericii, ci nici nu o mai
vrea. Nu îl mai înrâurete spre bine. Nu rodete. O
face silit, firete, pentru c a spus-o Btrânul, a spus-o
duhovnicul. i zice: „Acum trebuie s merg, de pild,
la pavecerni". Da, toate dar când se fac doar
se fac,
fiindc aa cere tipicul, atunci vatm, nu folosesc.
s
noast cu H t tos
e, ° r
' ^ ''

2bândim uni
*j
trebuie
Eti nevoit de multe ori
s se fac cu
zidete. De pild, ceea ce spunem despre „Doamne
lisuse...". Dac îi silete inele
Dar nu
nu folosete, nu
strânsoare,

s
faci binele.

~are I S ^'V^™' SUnt multe Pentru

oamenii
fi strâmtorat, îl vei arunca în
o fac, în curând vei
lturi i mai târziu ce va
fi?Dac o de corvoad, te sileti, te chinuieti i
faci

izbucnete ru. Se poate, chiar, ca o asemenea

în
împresurare te fac s s
nu mai mergi nici la biseric.
Adic la biseric nu trebuie mergi cu siliri i s
îmbrânceli, ci cu mulumire. Pentru ca se întâmple s
'e-a-ntregul în aceast moial. P
î aceasta, trebuie s
iei aminte i te desfei i te s s
™S
•isericaTt
"
o sa m
maa

ruibura s.nele,
^
fac'o
ta c o sa
mU,t P erdem aflând

,l
''

^
ma?strduiesc", nu izbuteti
SPU "°

fac sa se împotriveasc.
''
neateni
fiu a
Aces
H
în
bucuri de slujbe, de tropare, de citiri, de rugciuni.
iei aminte la fiecare cuvânt,

Ai De acolo începe fericirea.

priceput?
îns exist înc o alt mare primejdie. Dac nu
lum aminte, este cu putin ca pe toate acestea s le
s
urmreti înelesurile.
S

Nu
ascultm i s le cântm dup tipic. S le spunem i s
se face
74
275
 leascultm pentru c
trebuie. Monahul merge, M Dumnezeul nostru, Cel ce îndelung ai rbdat.."
5
'
în

pild, la slujba de sear i aude: Cât de iubite stM ka Celui Rstignit, o citeam i o triam. în ziua
Iccaurile Tale, Doamne al puterilor! Dorete i urmtoare, la chirurgie, profesorul mi-a spus în faa
sârete sufletul me; dup curile Domnului. (Ps. 83, . . I ),
i opiilor, adic a studenilor:
le aude azi, aude mâine, aude poimâine, tot anii - Printe, ce frumoas a fost rugciunea! Tu
Nimic altceva; aceleai i aceleai? Când la aude, d trebuie s fii sfânt.
nu particip, atunci obosete, doarme, nu se adânce - Nu sunt sfânt, îi zic, dar întrucât vreau s
ajunge la saturaie, iar apoi vine împotrivirea. Pe ur devin sfânt, ceream mila lui Dumnezeu ca s m fac
nici un folos, nici o bucurie. începe dezndejd sfânt, i sufletul meu a fost micat. Eu sunt foarte
diavolul nu pierde prilejul s fac ru. pctos i aceasta a fost numai o lucrare a lui Hristos.

Slujbele sunt o mare temelie. Slujbele Aceast rugciune este o capodoper, nu-i aa?
totul. Am trit asta. Este de-ajuns ca totdeauna s De-asta v
spun iar i iar s o citii.
fac cu dragoste, cu mrime de suflet, cu o sin Rugciunile liturgice, care sunt dup rânduial,
aplecare spre slvirea lui Hristos. Nu de corvoad ^
Când sunt spuse cu noim i trezvie, devin ale voastre.
mecanic. E nevoie
de dragoste, de însufleir Kânduiala Sfintei împrtanii, chiar i atunci când este
dumnezeiasc. Dac nu simim astfel, nu au valoa i ilit de cel mai pctos om, sfinete mult pe acesta.
îl

Nu numai c
nu au valoare, dar fac i ru. O s- Aa se lucreaz ne cultivarea, fr s dm
zicei: „Atunci s
nu le facem?" Nu, firete. îns, pe < ,\ •.««ama. Adic omul scoate din folosin inele cel
poate cineva, s
fug de form i s
priveasc miezul. vechi. îl scoate din folosin fr rzboi. Nu îl mânie,
Adic so vrea, s
o pofteasc, s
afle mulumire î < îl scoate din folosin, iar atunci crete omul cel nou
i

rugciune, în împreun-vorbirea cu Dumnezv mluntrul su.

Saturaia este nenorocire pentru monah.
Eu, ce s v
spun, despre asta nu tiu. M
desftam de slujbe. Nu m
strâmtoram pe sine-mi, n Rugciunea de noapte
tiam s
fac ceva de corvoad. Dimpotriv, dac e este mai folositoare
cu putin, s
aud în fiecare zi aceleai, azi i mâine
poimâine. Tot aceleai; dar asta are valoare. Nu r S alegei urmrii,
oboseala trupeasc. So s
satur s
le rostesc întreaga zi. i cred toate astea n c v."i deprindei trup i suflet. Viaa noastr atârn de voia

folosesc mult. Au atâta suc, încât rcoresc sufletul noastr. Tot ce voim i întocmai precum voim, putem
hrnesc. Aa i voi, s v druii din inim lui Hrist trim. Cel ce face mai mult osteneal pentru
într-o Vineri Mare, la Policlinic, z' I Iristos - i asta se face, de bun seam, din dragoste

rugciunea „Stpâne Doamne lisuse Hri

" Rugciunea Ceasului al noulea.
276 277
 în afar de linite, noaptea se mai întâmpl i
dumnezeiasc - atrage mai mult har. i când zi< nu
illceva. M-am încredinat de un lucru ciudat. Exist
osteneal, înelegem, în afar de altele, i rugciuni»!
deosebiri între cele douzeci i
de ore i patru
de noapte. Mult folosete s v
sculai noaptea pentef
influena pe care o au asupra organismului uman.
rugciune. Auzim i pe Isaia: Sufletul meu Te-a dorit tn
Vedei, de pild, în vreme ce rana rmâne în aceeai
vreme de noapte, duhul meu nzuiete spre T/ni
Mare, febra oscileaz. Dimineaa este sczut, prânz
(Isaia 26, 9). i
pe David: Privegheat-am i am ajuns m irete, dup amiaz i seara crete mai mult, la miezul
la

o pasre singuratic pe acoperi (Ps. 101, H)

52 nopii se schimb. Aceasta depinde de micarea
„Dimineaa auzi glasul meu..." ... Dimineaa vei au

glasul meu, dimineaa voi sta înaintea ta i \M m j

Mmântului. Precum este influenat trupul de ore, astfel
uste influenat i sufletul.
vedea (Ps. 5, 4)... Dumnezeule, Dumnezeule, pe Tini
Cel ce privegheaz noaptea în rugciune, în
Te caut dis de diminea (Ps. 62, 1). Cât de frumos
spune David! Nu le spune, ci le triete, se bucur. dl
ll

cealalt zi poate munci mai bine, pentru c îl

Dumnezeu cu
i

înzestreaz har i se reînnoiete

ele. Are harul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt.
sufletete. Dimpotriv, cel ce nu are aplecare spre
în Sfântul Munte muli se roag zi i noapt(\ Sw
lertf pentru iubirea lui Hristos, el însui se închidepe
întâmpl s se roage cineva de seara pân dimineaa fl
sine harului.
s nu-i dea seama când trece timpul. în iubire.» Im
Dumnezeu, ceasurile fug cu alt repeziciune. O, <»•!
în Sfântul Munte noaptea! Mireasm, tmâie, îngeri,
La slvirea lui Dumnezeu
rugciuni... îngerii poart rugciunile sfinilor i le ciur
particip omul întreg, suflet i trup
la Dumnezeu. Ce tain!
Noi la Sfântul Munte ne trezeam fr cen
Osteneala trupeasc face trupul s se
Când venea ora, îndat ne sculam. i obosit de-ai II > .lic reasc, s bombne i s se împotriveasc, îns
fost seara, i chiar dac ai fi adormit târziu, când venii
o obinuin, îndat ce
' nu poate s
fac sufletul trândav pentru rugciune. Pur
ora, zburai în picioare. Este
simplu dai aparatul de radio mai tare, asculi muzic,
trezeti, s zbori în picioare. Bineîneles, se poate i t| I
le desfei de ea i nu mai auzi bombnelile. Adic
te întorci pe cealalt parte i s
te ia somnul pân l|
Inlrind rugciunea, osteneala trece pe planul al
prânz. Foarte ru! De aceea, îndat ce te trezeti, s t#
doilea. înainte de a bombni pentru osteneala
ridici din pat. S
alegi ceasurile de noapte. Intri nul
li lipeasc, începe rugciunea, cci, atunci când
uor rugciune. Chiar i întâmpltor dac te trezell
în
bombni, pleac harul i rmâi cu puterea ta. Dac
noaptea, nu te culca îndat la loc; este un prilej 1
pili de trei ori „Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m",
care i-l d
Dumnezeu s
te rogi, cât poi, în linite.
ffiaintezi cu bucurie. Te vede Dumnezeu, întinde

52
Tropar la Ceasul întâi.
279
278
 mâna i te apuc. De aici încolo va începe adevi
1 vin prin dumnezeiescul har i apoi se folosete i
împrtire cu El.
Impui.
Când osteneala trupeasc - metanii, priv^ha* Cândva existau stpâni i robi. Pentru a-i arta
jertfe - se face cu iubire, cu dragoste, nu v,,., Mipunerea i respectul, robii îngenuncheau în faa
trupul. Cand se face liber
In i a. iubire ctre I M."ipânilor. Tot astfel i noi, prin metanii artm c
aceasta arat cât de mult îl
iubete cineva. Nim,-, Hitem smerii robi ai lui Dumnezeu. Ne artm
socotete osteneala pentru cel
pe care-l iubete. I micimea, dar i respectul, într-un chip simit. Prin
de pilda, un munte, se ostenete,
,

se trudete, Metanii se întâmpl ceva: cretinul se smerete i asta

„Pentru ce o faci?", este întrebat.
iubesc, rspunde,
„Pentru cel pe , «jut ca harul lui Dumnezeu s vin înluntrul su.

mu jumi- Omul,
cci am îneles c asta ,1 I ( jind vine harul, atunci inima lui devine foc. Focul
credinciosul, îi
arat i cu miji
imite .ubtrea
iubirii nate jertfe. Jertf i prinos sunt metaniile. La
sa, druirea, adorarea lui ctre lin
lata
i„ •
l.'ivirea lui Dumnezeu particip omul întreg, suflet i
temeiul ostenelii trupeti, iat
temeiul mei,,,,. trup.
Nu ca sa câtigi ceva, ci pentru
c
dragostea pentru Hristos,
nu te las iul..,, S nu cruai trupul. S-I certai. Nu putei
faci altfel. s înelege ce este focul iubirii. Trebuie s facei jertfe,
S P 03 dneVa SpUn: S Nevoin duhovniceasc i Fr
mS T* "
lubirea ni'voin. trupeasc.
T "1
''
ini "n a
da metaniile
r ;P fundc
trebuma, sunt
;.
r
1
toate j
nevoitele suni ,|„ nevoin nu se face nimic. S pzii programul
forme, dar prin mijlou,» duhovnicesc: canon, slujbe i celelalte, i s nu-l luai
acestor forme izbutim s ajungem la esen. Daci în râs. Nu amânai pentru mâine. Nici boala s nu-l
ajungem acolo, toate astea sunt zero. Aa este Sâ h, strice, doar boala cea de moarte. Eu când eram mic
acum tumbe, s vad Dumnezeu,
mulumite s fie lceam de metanii pe zi i nu oboseam, eram
trei mii
M
i

prin astea este Dumnezeu

mulumit. Nici nu adu, toarte pedepseam, nu luam în seam
clit.
ceva lui Hristos prin slvirea
pe care l-o aducem t osteneala. Dup ce m
întorceam istovit de pe munte,
rod.m, no. avem aceast nevoie.
Acum au aprut o nil. de la crat lemne, în Sfântul Munte, Btrânii m
i o suta de erezii. Ai vzut de
la exerc... gimnastice, cu
ce sunt
picioarele drept în sus
în stare? Aju.,i puneau s
sap grdina. M
pedepseam i dispreuiam
trupul, îns eram foarte puternic. Dar aveam i atâta
stand m
cap. Izbutesc înfricotoare
,|

exerciii trupe,, 1 loc înluntrul meu! Atâta foc!

se stradu.esc s
influeneze prin ele sufletul.
Noi S v
art cum fceam metaniile: le fceam
spunem aa, ci atunci când metaniile
Hnstos
se fac peni,,, întinse i repede, fr s
ating cu genunchii podeaua.
lucreaz nemijlocit în suflet,
harul
adun Mai întâi fceam crucea lovind puternic cu degetele
poca.n, aduce linite, pace i
bucurie. Dar acest,* Iruntea, brâul i umerii, simetric. Apoi atingeam cu
mâinile podeaua i m
ridicam repede, sprijinindu-m

280
281
 folosete ,
Mn prin dumnezeiescul har i apoi se
mâna i te apuc. De aici încolo va începe adev.'u.ild

împrtire cu El. irUPU ''

i robi. Pentru fei
arta
Cândva existau stpâni
Când osteneala trupeasc - metanii, priveghlH
jertfe - se face cu
Când
iubire, cu dragoste, nu vct.lmA
i cu iubire ctre Hrislo
..„punerea i
«pânilor. Tot
respectul,
astfel i
robii

no., pr.n^Tnf^m ^
metan.,
artam
artam ca
trupul. se face liber
robi ai lui Dumnezeu. Ne
aceasta arat cât de mult iubete cineva. Nimen mtem smerii Pr.n
îl
respectul, într-un chip sim.t.
mic mea dar
socotete osteneala pentru cel pe care-l iubete. Un
de pild, un munte, se ostenete, se trudete, asudl
|

"se §i
întâmpl ceva: cretinul se
lui Dumnezeu
smerete ,
s vin ta^.**
asta

„Pentru ce o faci?", este întrebat. „Pentru cel pe ca harul

cart» foc. Focul lui devne
inima
iubesc, rspunde, cci am îneles asta îl c Când vine harul, atunci metan.ile. La
w LctP iPrtfe lertf i prinos sunt
mulumi". Omul, credinciosul, îi arat i cu mijlo
simite iubirea sa, druirea, adorarea lui ctre Hristfl
^t^Tne^P^ omul întreg, suflet |i

lat temeiul ostenelii trupeti, iat temeiul metaniiloi lmP '

S-I certai Nu putei
Nu ca s câtigi ceva, ci pentru c nu te las iubiim S nu cruai trupul.
Trebuie s
face. jertfe
iubirii.
s faci altfel. înelege ce este focul Fr

~
dragostea pentru Hristos, i
S-ar putea ca cineva s spun: „Iubirea o am în
neS' Nevoin * duhovniceasc
pzi. programa S
trupeasca.

evoin nu se face nimic.

inim". Da, dar metaniile i toate nevoinele suni <lr ^-.e.ahe . sa nu- 1

trebuin, fiindc sunt forme, dar prin mijlocirea Tuhovnicesc: canon, slujbe
Nu amânai mame. N.c. boala sa nu
pentru
i

acestor forme izbutim s ajungem la esen. Dac nu în râs

moarte. Eu când eram
mK
Lee doar boala cea de
ajungem acolo, toate astea sunt zero. Aa este. S de metanii pe zi i nu
s
vad Dumnezeu, s t eam trei mii
acum tumbe, fie mulumit?
clit. M pedepseam, nu luam m
seama
prin astea este Dumnezeu mulumit. Nici nu adugam foarte
osteneai Dup ce mîntorceam istovit de pe
munte
m
ceva lui Hristos prin slvirea pe care l-o aducem. Noi
rodim, noi avem aceast nevoie. Acum au aprut o T I

pun au
crat lemne, în Sfântul
s
sa grdina.
Munte, Btrân.,
M
pedepseam § d.spreu^ i

i o sut de erezii. Ai vzut de ce sunt în stare? Aju aveam . atâta

foarte putern.c. Dar
la exerciii gimnastice, cu picioarele drept în sus l
trupul, îns eram
Atâta foc!
foc înluntrul meu!
stând în cap. Izbutesc înfricotoare exerciii trupeti, le fceam
S v art cum fceam metam.le:
jl

se strduiesc s influeneze prin ele sufletul. Noi nu

repede, fr s ating cu
genunchi, podeaua^
spunem aa, ci atunci când metaniile se fac pent întinsei degetele
lovind putern.c cu
Manntli fceam crucea
Hristos,
pocin,

280
harul
aduce
lucreaz nemijlocit în suflet, ad
linite, pace i bucurie. Dar aces
S
fruntea brâul
Podeaua i
i umerii, simetric.
m ridicam
Apo. at.ngeam cu
repede, spr„.n.ndu-ma

281
uor în genunchi. Ai vzut cum particip trupul
g este
înrâurirea rugciunii
sufletul la slvirea lui Dumnezeu? Mintea, inima ?l

trupul ctre Hristos. S facei metaniile cu evlavii'

fctoare de minuni
||
iubire, i s nu le numrai. Mai bine s facei zece ||

bune, decât multe i fr râvn, fr cinstire i dragoslM and intrai în

dumnezeiasc. Facei câte putei, pe msura râvntlf

dar nu false metanii i false rugciuni. Nu kumii
tipiconale pentru Dumnezeu. Dumnezeu cere ca tot
|
chidâ iubirii lui

„,„, suflete care

Miesc v,aa
se

Iu. Dumnez ^
Dumnezeu. AC,
ca
^
sun,
înfricostoare, pe
care

se face pentru
inima
53
.
El s fie din tot sufletul i din #• m
f l ' ,l
':„
S
îe înconjurtoare. Astfel
s,

Rugciunea s se fac întreaga zi cu iubi'

rugciune, tropare, metanii - cu schimbul. i metai

pe care le facem ctre Preasfânta sunt închinate tot I

Hristos, cci Preasfânta noastr îl aduce pe Hristos Cmosul, Sfântul Munte j* ume sc i chiar
ne
n n
pare multora a
,

înluntrul nostru. Hristos este Mântuitorul sufletelor Monahul le nu

noastre, iar Preasfânta Maica noastr - marea noastr antisocial. Pare *P^^"STrii
mijlocitoare. (lar uies,e
nimic « datoreaZS
Metaniile sunt i gimnastic. i - dei nu trebuie ani Bisenca s-a P«* s , ire §i , e dru.ete
deloc s ne gândim la asta - nu exist o mai bun.T monahismului. Cel ce
intra
, ea s
gimnastic pentru stomac, intestine, piept, inim, pe toate lui Hristos, rt*Jn ajufl
,esc P
coloana vertebral. Este foarte folositoare, de ce s n-o Ce, ce tr
'pun cineva:
n pe e I
Biserjca
Viejurtorn j
facem? Când aceast ascez se face întru slava lui Biserica?" Da.
Dumnezeu, sufletul se umple de bucurie, se linitete.
Aceasta este totul. Bineîneles, se folosete apoi i
ch ip tainic. Cel
livezi, °P ere
ce
5 '
££££ ** ** peterii, plmdete,
*
«olojnlaun
îl jn Suntrul

W
.

Veii
progresulu,, c.

^
cellalt, adic trupul. Ai îneles? în suflet vine pace i locuiesc In

buna funcionare
linite, iar în trup a tuturor sistemelor sporete i se " imeni de
pentru nu
a l mal
organismului nostru, precum este cel circulator, cel peteri
digestiv, respirator, endocrin, care au o legtur duhovniceasc. Pnn v.ap to cu.ata Osv
nemijlocit cu sufletul nostru. cu seam prin
"Wf^^t. Este vorba
despre

"Cf. Marcul 2, 30. Luca 10,27. 283

282
 S presupunem c avem apte predi<,i!

teologi, care sunt sfini în viaa lor. Suni ni

neîntrecui. Fiecare are parohia lui, cu zece ml

enoriai. în fiecare zi ascult cuvântul lor aptezeci
mii de oameni. Miile de oameni care îi ascult."! SI

micate, se pociesc, se întorc la Hristos, se mântui»

familiiîntregi. Ins un singur monah, pe care ni
vede nimeni, aezat într-o peter oarec
zis. *
influeneaz cu mult mai mult prin rugciune: Carte mare. l-au ,
daca vrei, s § ie j
sa
- Am venit s-i spunem v.i,

smerit. Aduce roade mai vârtos decât ceilali .iptt

ti care au murit.
Vd asta. Sunt încredinat, lat care este însemnai. iii nvuia prinilor
rugciunii monahului. Se afl singur în chilia sa, dftl

valurile rugciunii ajung toi oamenii,

™j -
lui la fie chiai j

puin* ca .on pe nu se
dac sunt departe. Prin rugciune, monahul se faci cu
prta tuturor problemelor oamenilor i svâreau
minuni. Drept aceea, jertfa lui este mai mare i decât «
celui mai vrednic predicator.

|arte frumos: , Dumne zeu,

„S-L iubeti pe Domnul Dumnezeul
tu din toat inima ta..."

Sv rugai pentru rudeniile voastre fr s v.l

nelinitii pentru mântuirea lor, cci altfel pierdei

comunicarea voastr cu Hristos i dovedii puintate
de credin. S
le încredinai pe toate iubirii i proniei

lui Dumnezeu, i sv
rupei de lume, de rudenii, de
prini i de frai. Toate acestea pe care le triesc asceii
sunt scrise în canonul de la slujba tunderii în Schima
Mare:
„Cei ce voii - zice Domnul - în urma Mea a
Imne, tpKTO! )
veni, cu osârdie lepdai-v de patimile cele lumeti, •
sfântul Simeon Noul Teolog,
70, Editura Delsis, 2001. 2 85

284
 viaz toate iubirile lumii

Despre taina pocinei

„Pocina adevrat
ste&s^ sunt nascociri
omene,i Du
-
™ va aduce sfinirea."

Pocina adevrat
va aduce sfinirea

Nu exist lucru mai înalt decât ceea ce se

Hheam pocin i spovedanie. Aceast tain este
Birul iubirii lui Dumnezeu ctre om. în acest chip
Hrsvârit se izbvete omul de ru. Mergem, ne
Ipovedim, simim împcarea cu Dumnezeu, vine
Imk uria înluntrul nostru, pleac vinovia. în
' 'iiodoxie nu exist piedic de netrecut. Nu exist
poticnire, pentru c exist cel ce primete spovedania,
i rl ce are puterea de a ierta. Mare este duhovnicul!
înc de mic copil, atunci când mi se întâmpla s
pctuiesc, o mrturiseam i plecau toate. Zburam de
bucurie. La fel i acum. Sunt pctos, neputincios; caut
•.< pare la milostivirea lui Dumnezeu, m mântuiesc,
m linitesc, le uit pe toate. în fiecare zi m gândesc c
pctuiesc, dar doresc ca tot ce mi se întâmpl s
prefac în rugciune i s
nu-l închid înluntrul meu.
Pcatul îl încurc pe om sufletete. Aceast
încâlcire nu pleac prin nimic. Numai prin lumina lui
286
287
 Hristos se face descâlcirea. Prima micare o
Hnstos. Vemti ia Mine toi dumnezeiesc. Se întâmpl atunci
Htirul mergem s s
Apo, no, oamenii, primim
cei osten*. ,M?,ei
n I in' spovedim, i s
nu simim uurare.
aceasta lumin prin
noastr dispoziie, pe care bu„ Pocina este un lucru foarte subire. Pocina
o iub dovedim prin
noastr faa de Domnul, iilrvrat va aduce sfinirea. Pocina ne sfinete.
prin rugciune, prin
Taine

trezeasc.
trezea, n"
minunea pocinei.
T "
Aici, in aceast
*
trezire,
trebuie
se svârsest.
s |
Când omul se spovedete,
i aici se afl intenia omul*
harul îi tmduiete
de unul smgur. Intervine rnile sufleteti
Dumnezeu. Atunci s.f
pogoar harul dumnezeiesc. Fr
har omul nu se do i
poca,. Iubirea lui Dumnezeu Nu este numai omul singur rspunztor pentru
a c
va face touTpoT (•derile sale. Greelile, pcatele i patimile nu sunt
ceva
aduc
duc' pe
n : om ?
la
boaia sau ai,ceva
pocin. Aadar
-
=4
pocina
-
se
bar faptele personale ale celui ce se spovedete.
•zbandete prin harul
dumnezeiesc. Noi
I ii '< are om ia înluntrul su i faptele prinilor, i mai
vom face o
micare ctre Dumnezeu în chip simplu
ales ale mamei, adic felul cum a trit mama lui cât l-a
i ,?„ ' ?ar dl
acolo mai departe vine
harul. purtat în pântece, dac a fost necjit, ce a fcut, dac
mi S s P. une .i fost obosit sistemul ei nervos, dac a avut bucurie,
tfj -Atunci prin har se fac 1

t i:
toate
toate- .
Se mtampla , ,; .

aici întocmai ceea ce spun N„

dac a avut tristee, dac a avut melancolie. întregul ei
putem s-L iubim pe Dumnezeu, sistem nervos a influenat sistemul nervos al
Dumnezeu n dac
ne iubete. Apostolul Pavel
zice: Acum i„™d
embrionului ei. Aa încât, atunci când copilul se nate
a cunoscut pe Dumnezeu, up ce si ia înluntrul su i faptele mamei sale. Din
crete,
sau mai degrab dup
ai, ost cunoscui de pricina prinilor si, se creeaz în sufletul omului o
.ntamp, i cu pocina.
Dumnezeu... (Gal 4 9) fel u 1 stare pe care o poart împreun cu el întreaga via,
Nu ne putem'poc, d
las urme înluntrul lui i multe fapte care se întâmpl
penZl™
pentru toate. Tdic-
POC Iâ i aCeMa te
Adic se adeverete prin 7
cuvântul- FSrS
'
« ™« in viaa sa sunt urmarea acestei stri. Purtrile sale au o

mjne nu putei face nimic «oan legtur direct cu starea prinilor si. El se mrete,
,5 5). DacanuexTsB
e n,m 3 S Sa,a5 Ui se formeaz, dar nu se îndreapt. Aici se afl o mare
Hri5tOS '"«umrul n
'

poXa
pocainja nnuu vine. ?
Temeiurile sunt smerenia,
: u parte din rspunderea pentru starea duhovniceasc a
iubirea
rugciunea metaniile, osteneala omului.
pentru Hristos Dac
- amantul nu este cura,, dac nu exist simpli îns, o tain. Exist un chip anume
Exist,
daca sufletul are un interes
viclean, atunci nu
pentru ca omul s
scape de acest ru. Este spovedania
vine

288
 o-.e ld .d, care se tace prin harul tmduiete
lui Dumnezeu Adl H«'lai timp, harul vine i îi rnile
duhovnicul îi poate spune:
jufleteti, care de ani de zile îl chinuiesc, fr a le
- Cum a fi vrut s ne fi aflat noi într-un
U • i moate pricina.
nu fi fost ocupat i s-mi spui viaa
linitit, sa
Poi s-i vorbeti duhovnicului întocmai cum
ta del
început, de când ai început s-i
simi inele To.,2 «nuli, dar asta nu are atâta însemntate cât are faptul
even 'mentele pe care u Ir
aminteti i cum lei ta preotul privete înluntrul sufletului tu, rugându-se,
nu numai cele neplcute, ci i cele
înfruntat,
l| vede cum eti i îi transmite harul lui Dumnezeu.
pl< „|„
nu numai pcatele, ci i cele
bune. i reuitele S a dovedit c
în aceast privire sunt raze duhovniceti
nereuitele. Toate. Toate câte alctuiesc
De multe
viaa ta. Cure te uureaz i te vindec. nu socotii sunt S c
ori am meteugit o astfel «li-
u/e fireti. Aceste lucruri sunt adevrate. i cu Hristos
spovedanie general, i am vzut minuni prin ea h\
ir s-a întâmplat? A prins mâna celei ce-i curgea sânge
ceasul în care le spui duhovnicului, vine harul >i a zis: Am simit o putere care a ieit din Mine
dumneze.esc i te scap de toate faptele
cele urâte <|« Ljca 8, 46). O s
zici: „Da, dar era Dumnezeu!"
ram, de metehnele sufleteti
i de vinovii; cci' [„ Brete, Hristos era Dumnezeu, dar nu au fcut i
ceasul în care duhovnicul se roag fierbini
le spui, .
i| >< >stol i i la fel?
uomnului pentru izbvirea ta din ele.
Toi duhovnicii au acest har i, când se roag, îl
înainte cu ceva vreme a venit o
doamn care 4 i liansmit ca nite cabluri. De pild, vrem s
aprindem
'•>< <"

îmbuntit
fel de spovedanie i a aflat
mare folos ST ,ik i un reou, iar dac bgm cablul în priz, curentul
starea ei sufleteasc, fiindc
mai înainte o vine prin cablu îndat ce face contact. Acestea sunt
chmu.a ceva. A
aadar, pe o prieten de-a ei s|
trimis, lucrurile duhovniceti ale religiei noastre. Vorbim de
am mers afar, pe o stânc, la Kallisia.
Am ezut si iablu, dar în realitate este vorba despre lucruri
început s-mi vorbeasc. îi zic:
dumnezeieti.
- S-mi spui tot ce simi. Dac te întreb eu
despre ceva, s-mi spui. Dac nu te întreb, s continui
sa spui dup cum simi. Dumnezeu le iart pe toate
Toate cele pe care mi le spunea le
urmream nu prin spovedanie
doar cu atenie, ci „vedeam" înluntrul
lumii el
sufleteti influena rugciunii.
O urmream înluntrul S
nu ne întoarcem înapoi, la pcatele pe care
sufletului ei i „vedeam"
harul c ptrundea înluntrul le-am spovedit. Amintirea pcatelor pricinuiete ru.
ei, aa acum o priveam eu. Cci în duhovnic exist Ai cerut iertare? S-a isprvit. Dumnezeu le iart pe
nar, , .în preot exist har. înelegei? Adic,
ce omul se spovedete, preotul se roag
în vreme ,
loate prin spovedanie. Nu trebuie ne întoarcem s
pentru el. în înapoi i s
ne închidem în dezndejde. simim S
190
291
bucurie i recunotin pentru iertarea Apostolul Pavel: ...uitând cele ce sunt în urma mea, i
noastre. tinzând ctre cele dinainte (Filip. 3, 14).
Nu este sntos s se întristeze cineva pe Pe Apostolul Pavel l-a cercat duhul temerii spre
msur pentru pcatele sale i s se rzvrteasi .1
.i-i tia strdania ctre Hristos, dar el a prins
împotriva sinelui ru, ajungând pân
celui l.i îndrzneal i a zis: Nu mai triesc eu, ci Hristos
dezndejde. Dezndejdea i dezamgirea sunt lucrul triete în mine (Gal. 2, 20). i celelalte: One ne va
cel mai ru. Sunt cursa satanei, ca s-l fac pe om s-jl despri pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau
piard bunvoirea sa ctre cele duhovniceti i sâ-J strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de
aduc la dezndejde, la nepsare i moleeal. Atum îmbrcminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este
omul nu poate s fac nimic; este scos din folosind „Pentru Tine suntem omorâi toat ziua, socotii
Scris:
Zice: „Sunt pctos, întinat, sunt asta, sunt aia, n afli .m, fost ca nite oi de junghiere" (Rom. 35-36). i
fcut asta, n-am fcut aia... Trebuia atunci, n-am I, împratul Proroc David: Nu voi muri, ci voi fi viu, i
atunci, acum nimic... Se duc anii mei, s-au pierdui, IU voi povesti lucrurileDomnului (Ps. 117, 17). Sv
sunt vrednic". îi creeaz un complex de inferioritate desftai de Scripturi. Amintii-v de acel cuvânt
neroditoare nimicire de sine; toate pentru el suni Inimos: Eu iubesc pe cei ce iubesc, i cei ce
56
m m
cocioabe. tii ce lucru greu e acesta? Este f.ikl ( Mit vor afla har .

smerenie.
Toate acestea sunt semne ale unui <»m
dezndjduit asupra cruia s-a înstpânit satana. Onml La Hristos sunt toate cele frumoase,
ajunge în punctul de a nu vrea nici sâ cele sntoase
împrteasc, socotind c este nevrednic de toate Si

strduiete s-i nimiceasc activitatea, inele, devlnf Dac-L iubim pe Hristos, toate sunt uoare. Eu
nefolositor. Aceasta este cursa pe care satana o întindl n am izbândit înc. Acum m strduiesc s-L iubesc. La
pentru ca omul s-i piard ndejdea în iubirea Iul I Iristos sunt toate; toate cele frumoase, cele sntoase,
Dumnezeu. Sunt lucruri înfricotoare, potrivim r lufletul sntos triete darurile Sfântului Duh, care
duhului lui Dumnezeu. .unt dragostea, îndelung-rbdarea,
bucuria, pacea,
i eu mgândesc c pctuiesc. Nu merg binfl buntatea, facerea de blândeea, bine, credina,
Ins tot ceea ce m
necjete prefac în rugciune, n " Wrânarea (Gal. 5, 22-23). Omul lui Dumnezeu triete
închid înluntrul meu, merg la duhovnic, ml înc i toate câte le spune Apostolul Pavel în imnul
spovedesc, s-a isprvit! S nu ne întoarcem înapoi vl Ml dragostei: Dragostea îndelung rabd, dragostea este
spunem ce n-am fcut. însemntate are ce-o s f.u nffl

acum, din aceast clip i mai departe. Precum spi

I
•*
hklele lui Solomon 8, 1 7 (Septuaginta).
292 293
 binevoitoare... nu gândete rul... toate le sufer, tofl - Tot ce mi-ai spus, mi-a zis i doctorul.
le crede... dragostea nu cade niciodat (I
Cor. 13, 4-fl)
Vedei, deci, ce se întâmpl? în vreme ce prin
Le avei pe acestea? Avei fericirea, pe
Hristofl
Spovedanie i Dumnezeiasca împrtanie s-au
Raiul. i chiar i organismul trupesc funcioneajfl l.lmduit muli oameni.
minunat, fr anomalii. Harul lui Dumnezeu I Când cineva este gol de Hristos, atunci vin o
schimb pe om, îl preface sufletete i trupete. Se di mie i o sut de altele care îl umplu: pizm, ur,
atunci toate bolile. Nici colit, nici tiroid, plictiseal, melancolie, împotrivire, cugetare lumeasc,
nici stomai
nimic. Toate funcioneaz normal.
Este frumos bucurii lumeti. Strduii-v sv umplei sufletul de
peti, s munceti, s te miti i s ai sntate. Ofl I Iristos, ca s nu-l avei gol. Sufletul nostru seamn cu
mai întâi s ai sntate sufleteasc. Temelia efl un bazin plin cu ap. Dac veri apa ctre flori, adic
sntatea sufleteasc; cea trupeasc urmeaz acestei
îi
spre virtui, spre calea binelui, vei tri adevrata
Aproape toate bolile izvorsc din lipsa încrederii
fl bucurie, iar rutile, spinii se vor ofili. îns, dac veri
Dumnezeu, nate nelinitea. Nelini
iar aceasta
apa ctre spini, acetia vor crete, te vor înbui, iar
izvorte din nimicirea simmântului religios. Dac
lo.ite florile se vor veteji.
avei dragoste pentru Hristos, dac nu îndeletnic v S tindei totdeauna ctre cele de sus. Astfel vei
cu lucruri sfinte, neîndoielnic vei umple 1 v tii bucuria, prin harul lui Dumnezeu. Toate le pot
melancolie, de lucruri rele. Ce se întâmpl
lume? Ascultai, s dau un exemplu. v
îns îl
Intru Hristos, Cel ce m întrete... (Filip. 4, 13). Nu
O domnioar s-a dus la doctor i acesta i-a ••punei c vei izbândi S nu v 'închipuii
ceva.
Domnul: Fr Mine nu putei
<l,i|

hormoni. îi zic: niciodat asta. A spus-o

- Copilul meu, nu-i lua! Nu
sunt doctor, îns îmi l.ue nimic. Nu se face altfel. Niciodat omul nu
dau seama c nu trebuie s-i iei. Bine-ar fi mergi s iirbuie s se încread puterilor sale, ci milei i
mcar la un endocrinolog. Problema ta ine mi milostivirii Dumnezeu. Omul va face o mic
lui

degrab de un endocrinolog. i se de la necazuri,

trage ii.idanie, dar Hristos o va încununa. Este înelare s

- într-adevr, am trecut prin nite necazuri. rredei c

ai izbândit ceva voi singuri. Omul, cu cât
- Ei, asta e! Linitete-te, spovedete-t», .linteaz i se apropie de Hristos, cu atât simte mai
împrtete-te i se vor rândui toate. uit c
este nedesvârit. în vreme ce fariseul care
A mers, deci, la un endocrinolog i i-a spus tJ ( c: „Eu! Eu sunt bun, fac asta, aia, cealalt...", se afl
ce i se întâmplase.
n înelare.
- Mi, mi, mi! zice doctorul. S nu iei delfl
medicamentele astea! Arunc-le! Au s-i fac mult
rii
Apoi mi-a telefonat:

294 295
 stare se tmduiete prin har. Sufletul
Aceast
Dumnezeu.
Rugciunea, adorarea lui Dumnezeu l„|,uie s se întoarc la iubirea lui

iubi pe Dumnezeu cu
preface întristarea Vmdecarea se va face prin a-L
i o întoarce în bucurie ,„l,,are. Muli sfini de-ai
notri au prefcut întristarea
Hristos. Luau ad.ca
„ bucurie prin iubirea ctre
diavolul yo.a s-o
Se întâmpl de multe ori ca astzi omul s sim east putere sufleteasc, pe care <n
dezndejde, moleeal, lenevie, i toate celf
întristare, Erobeasc, i o ddeau lui
Dumnezeu, prefacand-o
adorarea Iu. Dumnezeu
demonice. S
fie întristat, s plâng, s fie melancoli Eu, „rie i veselie. Rugciunea,
în bucurie,
s nu dea importan familiei lui, s cheltuiasc Ceface încet-încet întristarea i o întoarce
Dumnezeu. Aici este nevoie
grmad de bani pe tratamentele psihanalitilor, dc lucreaz harul lui
Dumnezeu,
toate acestea oamenii le numesc „nesiguran". Reli n,1 ai putere, aa încât s smulgi harul lui

Este nevoie de
noastr crede c
ele sunt ispite. ,,re te va ajuta s te uneti cu El.
una
Durerea este o putere sufleteasc steug. Când druieti lui Dumnezeu i devii
te
pe car de
Dumnezeu a pus-o înluntrul nostru, cu menirea de ,
u El, atunci vei uita
de duhul cel ru, care te trgea
lucra binele, iubirea, bucuria, rugciunea. împotri spate, iar acela, dispreuit,
va pleca. Apoi, cu cat te
I,,
vei mai
acesteia, diavolul izbutete i ia aceast putere din vei drui Duhului lui Dumnezeu, cu atât nu
Cand te
bateria sufletului i o folosete spre ru,
nostru .„ivi în urma ta, ca s-l vezi pe cel ce te trage.
Dumnezeu. i când te uneti
prefcând-o în întristare i aducând sufletul la moleire '„rage harul, te uneti cu
Lui, toate celelalte se
duc,
i nepsare. îl chinuiete pe om, îl face robul lui, îl , „ Dumnezeu i te druieti
îmbolnvete sufletete. |,. uii i te mântuieti.
Marele meteug, dec, mare le
rele
întristare i de toate cele
Exist un secret: s prefacei lucrarea demonic „•« ret spre a scpa de

bun. s te druieti iubirii lui Dumnezeu.

într-una Este greu i e nevoie i de o oarecare este
întristat este
lucru care-l poate ajuta pe
cel
pregtire. Pregtirea este smerenia. Prin smerenie Un
smulgei harul lui Dumnezeu. V druii iubirii lui munca, grija pentru via. Grdina,
tona
plantele, florile,
c toate
Dumnezeu, adorrii Lui, rugciunii. Dar i dac le «opaci ,
plimbarea în natura de la ar,
Kstea îl scot pe om
din lâncezeal i îl însufleesc.
facei pe toate, tot nimic n-ai izbutit dac n-ai
pentru
dobândit smerenie. Toate simmintele rele - |le acioneaz ca medicamente. Preocuparea
bine. Insa
Ejhnic, muzic i celelalte face foarte mult
nesigurana, dezndejdea, dezamgirea, care vor s
stpâneasc sufletul, se risipesc prin smerenie. Cel ce ucru cruia
| îi dau cea mai mare însemntate este grija
|

Sfintei Scripturi, pentru

nu are smerenie, egoistul, nu vrea s-i tai voia, s-l pentru Biseric, pentru studiul
lui Dumnezeu, te
vindeci
atingi, s-l mustri. Se necjete, se mânie, se slujbe. Studiind cuvintele
rzvrtete, se împotrivete, îl stpânete întristarea. lr s-i dai seama.

297
296
 Sv povestesc despre o fat care a venit
L
mine, smeritul. Ptimea de o înfricotoare
întrisM
N-a izbândit nimic cu medicamentele.
Le-a prsit
toate - serviciu, cas, toate preocuprile. i eu ifl
spus ce tiu. l-am spus despre iubirea lui Hristos, i

robete sufletul, cci harul lui Dumnezeu umf

Despre iubirea de aproapele
sufletul i îl schimb, l-am explicat c
este demor
aceast putere care cuprinde sufletul i preface
pi
sufleteasc în întristare, o azvârle jos, o
chinuie
„Iubireactre Dumnezeu i ctre aproapele -
face nefolositoare. Am sftuit-o ctre acestea alctuiesc o pereche, nu se despart."
ar
preocupri, muzica, de pild, cci îi plcuse
la îr,
.a. Am struit îns mai mult asupra
întoarcerii i .,
ei pentru Hristos. l-am mai spus c în Biserica' no.isli
Iubirea ctre fratele cultiv
exist tmduire prin iubirea pentru Dumnezeu iubirea ctre Dumnezeu
rugciune, care se fac îns cu ardoare.
Acesta este taina vindecrii. Pe acestea Unul este lucrul spre viaa
care tindem în
toate fltf
le însuete Biserica noastr. istr: iubirea, adorarea lui ctre
Hristos i iubirea
mmi icnii notri. S
fim toi una, având drept cap pe
Hristos. Numai aa vom dobândi harul, cerul, viaa
V^nic.
Iubirea ctre fratele cultiv iubirea ctre
hnînnezeu. Suntem fericii atunci când îi iubim în
i.iin.l pe toi oamenii. Vom simi atunci toi ne c
lulx'sc. Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu dac nu
<"•' c prin oameni. Cci cel ce nu-l iubete pe fratele

iu, pe care l-a vzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a

I ut, cum poate s-L iubeasc? loan 4, 20).

(I S
[Ubim, ne jertfim pentru toi dezinteresat, fr
s s
mi, im rsplat. Atunci se pune omul în rânduial. O

Iubire care cere rsplat este interesat. Nu este curat,

.ulevrat, sincer.
S-i iubii i s-i comptimii pe toi.un i dac
Mdular sufer, toate mdularele sufer împreun...
299
 larvo, sunte, trupul lui
Hristos i mdulare fiecare Ilihire, cea în Hristos. Nu încape acolo nici o ruptur,
It

celt
celalalt, sa
12 26 " 27) ACe3Sta 6Ste
•

simim •

c suntem
"
Bis - ica ; <*> tu, 2 nu i o team. Nici moarte, Numai
nici diavol, nici iad.
mdulare ale lui Hrisim luhire, bucurie, pace, adorarea lui Dumnezeu. Poi s
ca suntem una. Iubirea
de sine este egoism. S n Ajungi atunci s spui împreun cu Apostolul Pavel: Nu
cerem Eu s stau, eu s

smerenif
1
'
***** ^^
merg în Rai", ci s simim
Hele$? Aceasta
(na/ triesc eu, ci Hristos triete în mine (Gal.
Putem ajunge foarte uor la aceast msur. Este
iirhuin de bun vrere, iar Dumnezeu este gata s Se
2, 20).

m
în Rai
^ -
p
Stfel

Fiecare
'
^
trâim Uniîi V ° fl ferid

dintre cei de lâng noi,

'
m
î ' Vom

fiecare aproap.
'
j
tJ illuiasc înluntrul nostru. Bate la
l.u em pe toate
59
i noi le
precum scrie în Apocalipsa lui loan.
,
u
al nostru este trup din
îngrijesc
trupul nostru". Pot
de acesta, pot s-l amrsc,
nu s L Se preschimb cugetarea noastr, scap de rutate,
pot s-l ursc" Jivine mai bun, mai sfânt, mai ager. îns, dac nu
Aceasta este cea mai mare
tain a Bisericii noastre
Sil ilrschidem Celui ce bate la u, dac nu avem cele pe
devemm toti una în Dumnezeu.
Dac facem asta are le voiete El, dac nu suntem vrednici de El,
devenim a Lui. Nu exist nimic
.
mai bun decât aceasti .itunci nu intr în inima noastr. Dar spre a deveni
unitate.Aceasta este Biserica.
Aceasta este Ortodoxia vicdnici de El, trebuie s murim dup omul cel vechi,
aiU
mSdune?arh.ereasc.
rugciunea H
'-
S it,m dG
V
13 Evanghelistul

Luai aminte la versete-

Ue una precum suntem i Noi...
.oan
ca s
ca s nu mai murim niciodat. Atunci vom tri în
Hristos, intrând în trupul Bisericii. Astfel va veni harul

cum lu, Pannte, întru Mine i Eu

ca toi fie una'; dup s dumnezeiesc. i dac va veni harul, ni le va da pe
întru Tine... cas fie toate.
una, precum Noi una
suntem... ca ei fie desvârii s Am vzut cândva la Sfântul Munte ceva care mi-
undesuntEu < .i plcut barc, pe mare, nite monahi
tare mult. într-o
(ineau felurite vase sfinte. Fiecare venea din alt parte,
V SPUOe l Î?

«1fim ?c ° repet Struie dar cu toate acestea nu spuneau „acesta este al meu",
S
'

unitii
UDitî... toi
una, având drept cap
"

pe Hristos' ci „al nostru".

Precum una este Hristos cu
Tat, „ cu Duhul Sfânt
A'c. se ascunde cea
mai mare adâncime a
tainei
B.senc, noastre. Nici o
Nimeni nu cere aceast
alt religie nu spune aa ceva S rspândim iubirea noastr
subirime pe care o cere tuturor, dezinteresat
n m tOÎ Una împreun
Acontul -
Acolo se afla plintatea. T '-

In aceast unitate,
cu Hristol
în aceast Mai presus de toate este iubirea. Lucrul de care
57
trebuie s ne îngrijim, copiii mei, este iubirea pentru
Cf. Efes. 5, 30.
58
loan 17, 11 i 21-24.
Cf. Apoc. 3, 20 i 21, 5.
300
301
cellalt, sufletul su. Tot ceea ce facem - rugciunii rtlArn mântuirea. Dumnezeu o voiete. Precum spune
sfat, mustrare - s facem cu iubire. Fr iubir», Manta Scriptur: Care voiete ca toi oameni s se
rugciunea nu folosete, sfatul rnete, mustrarea ll
uuntuiasc i la cunotina adevrului vin (I Tim. s 2, 4).
vatm i-l nimicete pe cellalt, care simte dac ll

iubim sau nu, i rspunde pe potriv. Iubire, iubirt»,

iubire! Iubirea fratelui ne pregtete s-L iubim mâi „Nimnui cu nimic nu fii datori,
mult pe Hristos. Nu-i frumos? decât cu iubirea unuia fa de altul"
S
rspândim iubirea noastr tuturoi,

dezinteresat, fr a cuta la starea lor. Când vini Când cineva ne nedreptete în oricare chip -

înluntrul nostru harul lui Dumnezeu, nu ne va ml i u clevetiri, cu ocri, atunci s ne gândim c este
psa dac ne iubesc sau nu, dac ne vorbesc 1

Iele nostru pe care l-a cuprins vrjmaul. A czut

buntate. Vom simi noi nevoia de a-i iubi pe toi. Estt
s s
kd De aceea trebuie s ne doar
potrivnicului.
egoism vrem ca ceilali ne vorbeasc cu buntate, pentru el i s-L rugm pe Dumnezeu s ne miluiasc
S nu ne strâmtoreze cele potrivnice. S-i lsm pe toi |l pe noi i pe el; iar Dumnezeu ne va ajuta pe
s ne vorbeasc aa cum simt. S
nu cerim iubirea. SI .imândoi. îns dac ne mâniem asupra lui, atunci
urmrim a iubi i a ne ruga din tot sufletul pentru ace - :

potrivnicul va sri de la el i asupra noastr, i ne va

Atunci vom vedea c
toi ne vor iubi fr urmi s kitjocori pe amândoi. Cel care-i judec pe ceilali nu-L
aceasta, fr s le cerim deloc iubirea. Ne vor iu
iubete pe Hristos. Egoismul greete. De la el începe
liber i sincer din adâncul inimii lor, fr s-i silim. ludecarea. O s v dau o mic pild.
Atunci când iubim fr s urmrim a fi iubii, se vor S presupunem c un om se afl singur în pustie.
aduna toi împrejurul nostru ca albinele. Asta esr Nu mai exist nimeni Deodat aude pe
altcineva.
valabil pentru noi toi. cineva departe plângând i strigând. Se apropie i
Dac frateletu te stânjenete, te obosete, /rete o înfricotoare privelite: un tigru sfâie cu
atunci s te gândeti: Acum m
doare ochiul meu, furie un om. Acela, dezndjduit, cere ajutor. în câteva
mâna mea, piciorul meu; trebuie s-l îngrijesc cu toa minute urmeaz s fie rupt în buci. Ce s fac s-l
iubirea mea
60
S nu ne gândim îns c vom rspl
. fi
pite? S
alerge lâng el? Cum? Asta este cu neputin.
pentru cele chipurile bune, nici c vom pede fi
S strige? Pe cine? Nu mai exist nimeni acolo. N-ar fi

pentru cele rele pe care le-am fcut. Vii la cunoatere mai bine s ia o piatr i s-l zdrobeasc de tot pe acel
adevrului când iubeti cu iubirea lui Hristos. Atunci srman? „Bineîneles c nu!", vom spune. i totui se
nu ceri s
fii iubit; aceasta este ru. iubeti tu, s S poate întâmpla aceasta atunci când nu înelegem c
druieti iubirea ta; aceasta este dup dreptate. De noi (dlalt care se poart urât cu noi este stpânit de
diavolul, de tigru. Ne scap faptul c, atunci când îl
60
Cf. I Cor. 12, 21.
302 303
 înfruntm fr iubire, este ca i când am arunca M ( rul vine de departe, nu putei s-l ocolii. Marele
tind
pietre în rnile pteug, îns, este s-l dispreuii. Cu harul lui
lui, fcându-i mult ru, iar „tigrul" sM
asupra noastr i facem i noi ca acela, ba chiar mi Dumnezeu, dei o s-l vedei, el nu va influena, v
rele.Atunci care este, aadar, iubirea .Ici vei fi plini de har.
pe care o av.,n i

pentru aproapele nostru i, cu în Duhul lui Dumnezeu toate sunt altfel. în el

mult mai mult, penlru
Dumnezeu? lo.ite cele ale celorlali sunt îndreptite. Toate! Ce am
S
simim rutatea celuilalt ca pe o boal caic
il
•.pus? Hristos plou peste cei drepi i peste cei
chinu.ete i îl face s sufere i din care nedrepi (Matei 5, 45). Eu îi gsesc ie greeala, oricât
nu poate scpj
Pentru aceasta s-i privim pe fraii
notri cu bunâvoM mi-ai spune tu c
greete cutare sau cutare. în cele din
i s
ne purtm cu noblee, zicând înluntrul
nostru urm greeti în ceva, i-l afli atunci când îi spun.
i
]
simplitate „Doamne lisuse...", ca s se întreascl jllCest discernmânt trebuie s-l dobândii în viaa
sufletul nostru prin harul dumnezeiesc i s m, voastr. în orice trebuie s v
adâncii, s nu privii
judecm pe nimeni.
Pe toi s-i vedem sfini Tal bar la suprafa. Dac nu mergem spre Hristos, dac
purtam înluntrul nostru acelai om
vechi. Aproapele nu rbdm când ptimim pe nedrept, atunci vom fi
oricine ar fi, este „trup din trupul nostru",
este fratell chinuii neîncetat. Secretul este s înfruni împrejurrile
nostru i nimnui cu nimic nu fii datori, decât ci duhovnicete. Ceva asemntor scrie Sfântul Simeon
iubirea unuia fa
de altul, potrivit Apostolului Pavcl Noul Teolog:
(Rom. 13, 8). Nu putem niciodat
s-i judecm M „Pe toi credincioii, noi, credincioii, trebuie
ceilali, cac. nimeni vreodat
nu i-a urât trupul
H su ri vedem ca pe unul, i în fiecare din ei trebuie s
(Efes. 5, 29). vedem pe Hristos i s avem atâta dragoste fa de el,
Când cineva are o patim, s ne strduim incât s fim gata s ne punem sufletul pentru el. Nu
azvârlim raze de iubire i de
milostivire, pentru a Irebuie s numim sau s socotim pe vreunul ru, ci pe
tmdui i a se elibera. Numai prin harul Iu
loi s-i vedem, cum am spus, ca buni. Chiar dac ai
Dumnezeu se fac acestea. Sv gândii c el sufer vedea pe vreunul tulburat de patimi, s nu urti pe
ma. mult decât voi. în obte, când cineva greete, patimile care-l rzboiesc. dac vezi
s tratele, ci Iar îl

nu-i spunem c
greete. S
stm cu luare aminte tiranizat de pofte i de gânduri greite, ai i mai s
respect . rugciune. Noi s ne s
strduim s nu svârim mult mil de el, ca nu cumva fii i tu ispitit (cf. Col.

râul. Cand rbdm grirea

împotriv a fratelui,
se socotete mucenicie. S o facem cu bucurie.
Cretinul este nobil. S preferm a
nedreptii
Daca vine înluntrul nostru binele, iubirea,
pe care n, l-au fcut alii. Aici
se ascunde
(>, 1), ca unul ce te afli supus materiei nestatornice."
aceasta
Iubirea pentru fratele te pregtete s-L iubeti
mai mult pe Dumnezeu. Aadar, secretul iubirii ctre
fi
Dumnezeu este iubirea ctre fratele. Cci, dac nu-l
uitm rul
iubeti pe fratele tu, pe care îl vezi, cum este cu
secretul.

304 305
 putin s-L iubeti pe Dumnezeu pe care nu-L vezl( Precum un ascet care, fr s-l vad cineva,
„Cel ce nu-l iubete pe fratele su, pe care l-a vzut, p lolosete întreaga lume, cci valul rugciunii sale îl

Dumnezeu, pe Care nu L-a vzut, cum poate înrâurete pe cellalt, împrtete lumii Duhul Sfânt,
iubeasc?"» 6 '.
bl astfel i voi sv rspândii iubirea, fr s ateptai
usplat; cu iubire, rbdare, zâmbet...
Iubirea trebuie s fie sincer. i numai iubirea
S ne luptm s rspândim luiDumnezeu este iubire sincer. Persoanei care ne
buna noastr dispoziie
obosete i ne îngreuiaz, iubirea trebuie s se i

druiasc în chip lin, fr ca cellalt s-i dea seama c

S avem iubire, blândee, pace. Astfel îl ajutm
ne strduim s-l iubim. i s nu ne manifestm mult în
pe semenul nostru, atunci când este stpânit de r
Exemplul strlucete tainic, nu numai când cellalt ifar, cci atunci îl facem s se împotriveasc. Tcerea
prezent, ci i când lipsete. S
ne luptm rspândi s
dim
mântuiete din toate relele. Infrânarea limbii este mare
buna noastr dispoziie. Chiar i atunci când spun lucru! în chip tainic, tcerea iradiaz ctre aproapele.
cuvinte despre viaa celuilalt, pe care n-o încuviinm, 53 v povestesc o întâmplare.
el îi d seama i ne îndeprtm astfel de dânsul. îfl O monahie, care inea mult la rânduial, a spus
vreme ce dac suntem milostivi i îl iertm, il
btrânului ei:

influenm chiar dac nu ne vede. - Cutare sor ne tulbur mnstirea cu greutile

S nu ne lum la ceart cu cei hulitori, 1 y felul ei de a N-o putem rbda.
fi.

potrivnici lui Dumnezeu, prigonitori .a. Rzvrtirea i Btrânul a rspuns:

face ru. S
urâm cuvintele i rutatea lor, îns \w - Tu eti mai rea decât ea.
omul care le-a rostit s
nu-l urâm, nici s
ne rzvrtim La început, monahia s-a mirat i s-a împotrivit,
împotriva lui. S
ne rugm pentru el. Cretinul a dar dup lmuririle Btrânului a îneles i a fost foarte
dragoste i noblee, i se poart pe msur. mulumit. Adic, Btrânul i-azis:
- în vreme ce pe ea o stpânete duhul cel ru i

»e poart urât, acela te stpânete i pe tine, care

61
(hipurile eti într-o stare mai bun, i-i bate joc de
Cf. Sfântului Simeon Noul Teolog, „Capete teologice }|
practice", Filocalia voi. VI, p. 57, Editura Humanitas, 1997. Legal
.unândou. Sora aceea ajunge în acea stare fr s vrea,
de textul acesta, care conine fragmente de la Sfântul Simeon dar i tu, prin împotrivirea ta i prin lipsa iubirii, faci
Noul Teolog i cuvinte de-ale sale, Btrânul ne-a rugat: „S-l I ( lai lucru. Astfel c nici pe ea n-o foloseti, iar pe
scriei cu litere mari, uor de citit, s-l punei în ram i s«| I

(Ine te vatmi.
atârnai în chilia mea. Sfacei multe copii i s
le dai la lume
spre folos".
306 307
 S nu dezndjduim, nici s ne grbim, ni< i .,i

Prin tcere, îngduin i rugciune Imlecm dup lucrurile mrunte din afar. Dac, de
îl folosim pe cellalt în chip tainic pild, vedei o femeie goal sau necuviincios
îmbrcat, s
nu rmânei la cele din afar, ci s
Când îi vedem pe semenii notri nu-L iubeid c IMlrundei în sufletul ei. Poate este un suflet foarte bun
pe Dumnezeu, ne întristm. Cu întristarea nu facem I are cutri existeniale, pe care le manifest prin
absolut nimic. i cu mustrrile. Nici asta nu-i bini
nici Icea înfiare excentric. Are o putere luntric,
Exist un secret; dac îl înelegem, vom ajuta. Secr.-inl .iceast putere a provocrii, vrea s atrag privirile
este rugciunea noastr, druirea noastr ctn M'lorlali. Din netiin, îns, a strâmbat lucrurile.
Dumnezeu, aa încât sSu. Noi, prin
lucreze harul I„indii-v, dac L-ar cunoate ea pe Hristos... Va
iubirea noastr, prin înflcrarea noastr în
iubirea Im iiede, i tot acest imbold al ei îl va întoarce spre
Dumnezeu, vom atrage harul, încât aa
se reverstt s IIristos. Va face totul ca s
atrag harul lui Dumnezeu.
peste ceilali - peste aproapele nostru, s-i trezeasc, 1

V.i deveni sfânt.

s-i ridice la dragostea dumnezeiasc. Sau, mul Este un fel de provocare a sinelui nostru s
degrab, Dumnezeu va trimite iubirea Sa ca s lruim ca ceilali s devin buni. în realitate, noi vrem
I

detepte pe toi. Tot ceea ce noi nu putem, va face s devenim buni i, fiindc nu putem, o cerem de la
harul Su. Prin rugciunile noastre îi vom face pe to[l icilali i struim în asta. i, în vreme ce toate se
vrednici Dumnezeu.
iubirii lui sjjprm
îndreapt prin rugciune, noi de multe ori ne
Smai cunoatei i altceva. Sufletele îndurerate, i ne rzvrtim i judecm.
chinuite de patimile lor, acestea câtig mult
iubirea l De multe ori, noi, cu frmântrile i temerile i
harul lui Dumnezeu. Unii de felul acesta devin
sfini l starea noastr sufleteasc urât, fr s vrem i fr s
de multe ori noi îi judecm. Amintii-v de Apostolul ne dmseama, facem ru celuilalt, chiar i dac îl
Pavel care spune: Iar unde s-a înmulit pcatul,
,i iubim foarte mult, precum, de pild, mama pe copilul
prisosit harul (Rom. 5, 20). Când v
aducei aminte de ri. Mama transmite copilului toat nelinitea ei pentru
asta, vei simi c
acetia sunt mai vrednici i decât voi viaa lui, pentru sntatea lui, pentru creterea lui,
i decât mine. îi vedem neputincioi, dar când se chiar dac nu-i vorbete, chiar dac nu las s se vad
deschid lui Dumnezeu, devin pe de-a-ntregul iubire ce are înluntrul Aceast iubire, adic iubirea
i ei.
dragoste dumnezeiasc. Dei se obinuiser altfel, lireasc, poate uneori s vatme. Nu se întâmpl îns
toat puterea sufletului lor o dau mai apoi lui Hristos afl
i acelai lucru cu iubirea lui Hristos, care se într-o
devin foc din iubirea i cu
lui Hristos. Astfel lucreaz strâns legtur cu rugciunea sfinenia vieii.
minunea Dumnezeu înluntrul unor asemenea
lui
Aceast iubire îl face pe om sfânt, îl linitete, pentru
suflete, pe care le numim „bune de aruncat". c iubire este Dumnezeu.
308
309
 Iubirea s fie numai în Hristos. Pentru a-i fol Ingur, liber, s-l primeasc, tot astfel s stm i noi
pe ceilali, trebuie s trieti în iubirea DumnezeJ lui clin. lintea oricrui suflet.
altfel nu-l poi pe semenul tu.
folosi Nu trebuie sM în strdania de propovduire s existe subirime,
s.let. pe cellalt. Va sosi ceasul lui, va veni clipi astfel încât sufletele s primeasc tot ceea ce druim,
ajunge s te rogi pentru el. Prin tcere, îngduin i| i uvinte, cri, fr s se împotriveasc. i înc ceva.
rugciune îl folosim pe cellalt în chip tainic. Harul
Iul I'iiine cuvinte. Cuvintele rsun în urechi i, de multe
Dumnezeu limpezete zrile J
minii lui nu, tulbur. Rugciunea i viaa au rsunet. Viaa mic,
încredineaz de iubirea Sa. Aici este punctul
delicat) n-nate i preschimb, în vreme ce cuvintele rmân
Dac va înelege c
Dumnezeu este iubire, atunci
4 ncroditoare. Cea mai bun propovduire se face prin
lumin îmbelugat, pe care n-a mai vzut-o niciodaU pilda cea bun, prin iubirea i blândeea noastr.
se va pogorî asupra sa. Va afla astfel mântuirea. v.< uitai un exemplu legat de asta.
Cândva un preot a mers la o conferin unde
irau muli oameni cultivai; îl luase cu el un vr.
Cea mai bun propovduire se face Vorbitorul a spus multe legate de o tem marxist.
prin pilda cea bun, prin iubirea i blândeea noastri Auditoriul a fost entuziasmat, iar la sfârit l-a aplaudat.
pe când era înc la tribun, l-a vzut pe preot i a
S fim râvnitori. Râvnitor este acela care I|
I

/is:
Iar,

iubete din pe Hristos i în numele Lui

tot sufletul - preot la conferina noastr. Dac
Avem i un
slujete omului. Iubirea ctre Dumnezeu
acestea sunt pereche, nu se despart.
i ctre om poate, s
ne vorbeasc despre tema noastr dintr-o
Patim, dor, perspectiv religioas i filosofic.
lacrimi, cu strpungere, nu cu un
anume el. Toate di A spus-o ironic, socotind c-l va smeri i astfel
inim!
v.i nimici Biserica. Preotul s-a ridicat i a zis:
Habotnicia
cretin adevrat. Atunci nu vei rstlmci
n-are legtur cu Hristos. S - Ce s-i spun eu, copilul meu, nu tiu, dar am
pe nimeni .uizit; cutare înelept spune aa i aa la pagina cutare,
iubirea ta pe toate le va suferi 62
i pe cel de alt religi
. i spune
ulare aa i aa la pagina cutare... i tot aa.
Adic s-l cinsteti fr legtur cu religia lui, într-u Moise spune aa i aa la pagina cutare, Isaia, David,
ch.p nobil. Poi s îngrijeti un musulman, când a Hristos... A continuat spunând acest paragraf de la
nevoie, s-i vorbeti, te s întreii cu el. exi S Apostolul Pavel: Unde este îneleptul? Unde e
respect pentru libertatea celuilalt. Unde e cercettorul acestui veac? Au n-a
u i bate, fr s
Precum Hristos st
sileasc, ci ateptând ca sufletu
I,
i Xrturarul?
dovedit Dumnezeu nebun înelepciunea lumii
.icesteia? ...Ci Dumnezeu i-a ales pe cele nebune ale

lumii, ca s ruineze pe cei înelepi.... Ca nici un trup

62
Cf. ICor. 13, 7. s nu se laude înaintea lui Dumnezeu (I Cor. 1, 20; 27; 29).
310
311
 iubirea lui de mare este i cum poate s-i
Hristos, cât
„îneleptului" s-a închis gura. însemntate a
Iubirea este deasupra
i

avut faptul c
preotul le-a spus cu blândee i frâ preschimbe, s-i transfigureze.
egoism. Era episcop la Patriarhie. Când a isprvit, tuturor. O sv
dau un exemplu.
ucenici. Se strduia
spus: Era un ascet care avea doi
buni. Avea, îns,
-Eu nu tiu nimic. Judecai voi ce este adevrat. mult s-i foloseasc i s-i fac
înainteaz sau nu,
Ruinat, vorbitorul a spus la urm: nelinitea de a afla dac acetia
împria lui Dumnezeu.
- Foarte bine ni le-a zis printele! Le-a combtui dac sunt pregtii pentru
Dumnezeu, dar
Atepta pentru aceasta un semn de
la
pe toate ale mele.
A avea i pregtire este un lucru însemn, it,
nu a primit nici un rspuns.
într-o zi urma fie s
atunci când se îmbin cu blândeea, buntatea si aflat la deprtare
priveghere la biserica unui alt schit,
iubirea. Acestea sunt valabile în toate împrejurrile. S de multe ceasuri de al lor.
Cltoria trebuia se fac s
vorbii, când avei o pregtire în legtur cu tema,
prin pustie. i-a trimis
ucenicii de dimineaa, ca s
Dac nu avei, atunci s
vorbii prin chiar pilda voastr.
ajung devreme, spre a pregti
biserica, iar Btrânul
în discuii - puine cuvinte despre religie i ve,. plece dup-amiaza. Ucenicii
înaintaser destul,
urma s
birui. Lsai-I pe cel ce are alt prere s
izbucneasc,
când deodat au auzit gemete.
Era un om grav rnit,
s spun, s
spun... simt S c
are de-a face cu un
care cerea ajutor:
om linitit. S
lucrai prin buntatea i rugciunea
Luai-m, vspunea, cci aici prin
rog, le
,

voastr, iar apoi s-i vorbii puin. Nu vei izbuti nim,

dac vorbii cu putere, dac spunei, de pild, „Ai
-

pustie nu trece nimeni. Cine-ar

putea s
ajute? Voi m
la primul sat.
suntei doi. Ridicai-m i ducei-m
minit!". i ce-o s
ias? Suntei ca nite oi în mijlocul
- Nu putem! i-au spus. Ne
grbim mergem la s
lupilor (Matei 10, 16). Ce s facei? S fii nepstori f pregtiri.
S priveghere, avem porunc pentru
afar, dar svrugai înluntrul vostru. fii preg^
rog! Dac v m
lsai, o sa mor, au
instruii, cu îndrzneal, dar i cu sfinenie, blândee,
- Luai-m,
rugciune. îns, ca s
facei asta, trebuie deveni s 1-1
s m mnânce fiarele.
sfini.
- Nu putem! Ce s facem, trebuie s mergem la

ascultarea noastr.
i au plecat. a pornit i Btrânul la
Dup-amiaz
priveghere. A luat-o pe acelai
drum. A ajuns la locul
Iubirea este deasupra tuturor
apropiat i a zis:
unde cel rnit. L-a vzut, s-a
era
- Ce-ai pit, omul lui Dumnezeu? Ce ai? De
ctre Hristos nu are hotare, la fel
Iubirea
iubirea ctre aproapele. S
se întind pretutindeni, când eti aici? Nu vzut nimeni?
te-a
- Au trecut diminea doi monahi
i i-am rugat
pân la marginile pmântului. Pretutindeni, la to^
oamenii. Eu am vrut s merg s triesc împreun cUj sm ajute, dar se grbeau s
mearg la priveghere.
hipioii la Matala, bineîneles fr pcate, ca s le arîi 313
312
 neputinpT
-

-
O s te iau eu.

Nu, o
^
s
te iau!
^ Nu

Nu
te neliniti! i-a

^W
te pot lsa'
zis

Dar nu poi sm
^
-
ridici.
aP eC
apuc " te de spatele me
tu
Despre pronia dumnezeiasc
mm
'

nutin rt? pum, '

o s
cate
duc la vreun sat mai
te
Un p lc az. un pic mâine, aprooi
P P
o s ajungem.
l l-a luat cu mare greutate. „Dumnezeu este iubire;
i a început nu este un simplu privitor al vieii noastre.
Peasc pnn pustie cu acea
greutate. Era
s El

prin nisip. Sudoarea curgea râuri. Se

tare g re Poart de grij ca Tat al nostru, dar ocrotete i
gândea- MaVar libertatea noastr."
ajung, fie i în trei zile" î ns asa 1 -

început s simt povara mai uoar

§
ot Z "arai
întors
3
S
a
H'
mîlt
"^ P ° art nimic X'. Dumnezeu cunoate mai dinainte,
dar nu rânduiete mai dinainte
M-a
- trimis Dumnezeu s te întiinez c cei Cunoaterea lui Dumnezeu este de neptruns
de ctre mintea noastr. Este nemrginit, cuprinde
loate fpturile, vzute i nevzute, de la cele dintru
început pân la cele mai de pe urm. Dumnezeu le
cunoate pe toate cu amnunime, în toat adâncimea
i limea lor. Domnul ne cunoate, înainte de a ne
cunoate noi inele. Cunoate pornirile noastre i cel
mai mic cuget, gândurile, hotrârile noastre, chiar
înainte de a le lua noi. Dar i mai înainte de zmislirea
noastr, i mai înainte de facerea lumii ne-a cunoscut.
Pentru aceasta David se minuneaz i strig:
Doamne, cercatu-m-ai i m-ai cunoscut, Tu ai
cunoscut ederea mea i scularea mea; Tu ai priceput
gândurile mele de departe. Crarea mea i firul vieii
mele Tu le-ai cercetat i toate cile mele mai dinainte
le-ai vzut. Cînc nu este cuvânt pe limba mea i
314
315
 iat, Tu le-ai cunoscut i
pe toate, i pe cele din urmH i lu.ife sunt goale descoperite pentru ochii Celui in

pe cele de demult; Tu m-ai zidit i ai pus peste mint iti[,i Cruia vom da socoteal (Evr. 4, 13). Ca
noi
mâna Ta (Ps. 138, 1-5). «lotcunosctor, cunoate i binele i rul. De vreme ce
Duhul ptrunde pretutindeni. iVn
Sfânt »Me strin de ru, cum este cu putin s ne
aceasta, cel ce este purtat de Duhul Sfânt are liH'destineze ctre acesta? Dumnezeu le-a creat pe
cunoaterea lui Dumnezeu. Cunoate trecui 5 l.Mte bune foarte, i i-a hrzit pe toi spre bine, spre
prezentul i viitorul. le descoper Duhul
I
Sfânt. Nm ulinenie.
din faptele noastre nu este necunoscut Rul este problema; religia noastr îl explic
lui Dumne/.
ci

nasci
toate sunt Se scriu i totui nu se scriu.
scrise.
exist, dar nu se nasc. Ceea ce tii
voi a< uni.
3 Intr-un chip minunat,
[txist. Explicaia pe care
fa de care altul mai bun nu
i-o d este urmtoarea: Rul
Dumnezeu tie mai înainte tic facerea lumii, exist i izvorte de la diavol. înluntrul nostru purtm
amintesc ce spune Sfântul Simeon Noul duhul duhul bun, luptându-se unul cu altul.
ru i
Teolog I |i
rugciunea de dinainte de Dumnezeiasca Sau pe unul îl va urî i pe cellalt îl va iubi, sau de
împrt.m
Ascultai: „Cele înc nesvârite de
mine I
unul se va lipi i pe cellalt îl va dispreui; nu putei s
cunoscut ochii Ti, i în cartea Ta se afl scrise i Dumnezeu i lui mamona (Matei 6, 24).
i slujii lui
înc nefcute de mine". inluntrul nostru, adic, se d o lupt între bine i ru.
Aceste cuvinte sunt rstlmcite de unii
i i Ins, în aceast lupt omul este liber hotrasc i s s
încurc. „De vreme ce Dumnezeu le are pe toate .ileag. Deci nu este Dumnezeu Cel care predestineaz
se,
- zic ei - atunci exist destin,
noroc, ursit. Era ursii $i hotrte, ci voia liber a omului.
scris ssvâreti, de pild, ucidere. Te-a predestimîl 5 Dumnezeu, în atottiina lui, cunoate cu toat
pentru asta Dumnezeu". O
s-mi spui: „Dac este s< n .imnunimea nu doar mai înainte de a se petrece, ci

ca eu o s
te omor pe tine, sunt eu rspunztor
sau nu| chiar mai înainte de facerea lumii, c cineva va svâri,
Dac «în cartea Ta se afl scrise i cele înc nefcu., de pild, o crim i trei de ani. Dar
la vârsta de treizeci
de mine», de ce s fim noi, oamenii, rspunztori omul, în libertatea voinei - care este un dar al lui
lui

Acum spune-mi tu, care zici cDumnezeu este b Dumnezeu pe care l-a strâmbat - lucreaz dup cum
de ce a i nu m-a împiedicat s-o fac?"
scris voiete. Nu este Dumnezeu pricina, nici nu este omul
Aici este taina. Dumnezeu, în
atotputernicia predestinat pentru acest scop. Atottiina lui

atottiina Sa, le cunoate pe toate, i

pe cele ct Dumnezeu nu ne silete. El pzete libertatea noastr,
urmeaz s se întâmple, dar nu este El rspunztor nu o nimicete. Ne iubete, nu ne face robi, ne
pentru ru. Dumnezeu cunoate mai dinainte, dar nu preuiete. Dumnezeu nu calc libertatea noastr, o
rânduiete mai dinainte. Pentru Dumnezeu ocrotete, ne las slobozi. Deci, suntem rspunztori,
nu exist.l
trecut, prezent i viitor. Precum
spune Apostolul Pave, pentru c
facem ceea ce vrem noi. Dumnezeu nu ne

316 317
 silete. Este scris i cunoscut
omor,
lui Dumnezeu c vJ Rspunztoare pentru patimile noastre esti

Dumnezeu
tu pe
s-o faci.
acest
Cum
om, dar nu este rânduit J pina. Dumnezeu nu vrea s ne îngrdeasc voin.i,

Care ne-a
este cu putin ca Dumne/nu nu vrea s
ne strâmtoreze, nu vrea s
lucreze cu sila.
zidit din iubire nemrginit i El însui el De noi depinde ce vom face i cum vom tri. Fie îl
iubire desvârit, i voiete numai iubirea,
s vrea J vom tri pe Hristos i vom dobândi dumnezeieti
triri
te cluzeasc spre rutate i crim?
d
îi libertate, ,| fericire, fie vom tri în melancolie i tristee. Stare de
i

apo, î,-o ,a? Tu lucrezi

liber, tu hotrti mijloc, hotar de mijloc nu exist. Fie vei fi, fie nu vei fi.
ceea <•
Dumnezeu t.e de la începuturi, fr
a te constrâni hc una, fie cealalt. Firea se rzbun, urte golul.
pentru aceea tu eti rspunztor.
Orice poate fi astfel, dar poate i s nu fie. Srutul, de
Aceste lucruri sunt foarte
subiri, au nevoie «I. pild, poate fi sfânt, îns poate fi i viclean. Dar aceasta
luminare dumnezeiasc spre
a fi înelese de ctre om
Sum taine. Firea binelui este o tain.
|re valoare, ca omul s
lucreze liber. în vreme ce, dac
Nu este frumos âm fi fost fcui fr voin i am fi svârit numai ceea
,C CU fe Ur te Culori
iubesti ? Tp
care'

!
,
' * atrage i te face s,, ic voiete Dumnezeu, n-ar mai fi existat libertate.
Dumnezeu l-a fcut pe om s cear singur s devin
nob. a, de delicat, c te face s-o iubeti mult mai mult, hun, s o doreasc el însui i s se fac, într-un
Da dar nu ' i asta o.irecare chip, izbânda sa proprie, în vreme ce ea
° tain? Cu '«
f

sZ «ST aceste
s-au fcut
s-a
'.

culori,
fcut aceasU cum l/vorte, de fapt, de la harul lui Dumnezeu. Pornete
mireasma? Acelai lucru îl
putem spune i desprî mai întâi de la a vrea, a iubi, a dori, iar apoi vine
pasan, despre animale,
despre vieuitoarele din dumnezeiescul har i o izbândete.
apa
Ioate mrturisesc buntatea
lui Dumnezeu
Spun
doar, de ce
„De ce Dumnezeu
m
unii:

face s pctuiesc uor,

face s mi m
de ce mi-a da Dumnezeu poart de grij ca Tat,
acest caracter?"
. a Iari zic: Dumnezeu ne
. v dar ocrotete
Plsmuit buni. Dumnezeu i-a
fost ma, frumos i
druit omului tot ce-,, i libertatea noastr
mai bun. L-a menit s ajung.!
desa V a r t a dat, îns, i libertatea,
. l

i atârn de el s.l Dumnezeu nu este un simplu

este iubire; El
aleag binele sau rul. De
o parte este iubirea Iul privitor al vieii noastre. Poart de grij ca Tat al
Dumnezeu ,ar de cealalt este
libertatea omului, nostru ce este, dar ocrotete i libertatea noastr. Nu ne
Iubirea ,
libertatea se împletesc.
s
°— ^|
Se unete duhul cu slrâmtoreaz. Noi avem ndejde în pronia lui
Duhul. Aceasta este viaa de tain.
Când duhul nostru I)umnezeu i, de vreme ce credem c
Dumnezeu
Wne7e!deveL
tU „ Ci vegheaz asupra noastr, s
avem îndrzneal, ne s
buni.

318
319
aruncm i atunci îl vom vedea merM
în iubirea Lui, dnicim de sfânta smerenie, le vedem pe toate, ne
vom pi pe alturi. c toate. îl trim pe Dumnezeu, trim
lâng noi. Nu ne vom teme iu» urm de
Trupul omului este atât de desvârit! Mfl Inl.-umtrul nostru Raiul, care este
însui Hristos. O sv
fabric: bea ap, se duce în stomac, în rinichi, cur.ll .„.vestesc ceva - nu tiu dac ai citit în Pateric - care
Dumnezeu i puterea rugciunii
sângele. Funcionarea inimii, o pomp întreag Cat pronia lui

plmânii, ficatul, fierea, pancreasul, creierul, sistemul Hntrânului. Un Btrân l-a trimis pe ucenicul su, Paisie,

nervos, simurile, vederea, auzul... Ce s

spunem iA mearg la o treab undeva departe de colib lui

mers, ore în ir. Era

despre puterile duhovniceti i cum lucreaz toal Hlistreasc. Acesta a mers, a tot
acesteaîmpreun, armonizate în acelai timp, sub pafl mnnzul. Soarele ardea. A vzut o stânc mare care
i pronia lui Dumnezeu! ea umbr umbra stâncii, s
i a mers s se întind la
fAc
- sau în
Toate sunt în pronia lui Dumnezeu. Vedei , odihneasc, i acolo a adormit. în somn
Câte ace are fiecare pin? Putei
pinii? s le numr.iif lldrea de amoreal în
care se afla - îl vede pe Btrânul
Dumnezeu le tie, îns, i voia Lui fr nici mcar Iul zicându-i:
nu pic jos. Ca i firele de pr din capul nostru, t
- scoal-te i fugi de-aici!
Paisie, Paisie,
putere,
sunt numrate. El se îngrijete i de cele mai Auzindu-I pe Btrânul lui strigându-l cu
ridicat îndat i a plecat. Numai
ce a fcut cinci-
amnunte ale vieii noastre, ne iubete, ne ocrotete. k .i

Noi trim ca i când nu am simi mreii |«se pai, c

stânca s-a prbuit în urma lui cu zgomot
proniei dumnezeieti. Dumnezeu este foarte tainic. Nu prins ca pe o pasre în curs. Adic n-ar
mare. L-ar fi

putem deslui lucrrile Lui. nu socotii ca S mi.h fi rmas nici un oscior din el. Btrânul era foarte
vzut63
Dumnezeu a fcut ceva într-un fel, iar apoi a îndreptat. .1, -parte de Paisie, i cu toate acestea l-a .

Dumnezeu nu greete. Nu îndreapt nimic. îns cini Aceasta este pronia lui Dumnezeu. Se
vor crede,
este Dumnezeu în adâncime, în fiin, noi nu tim. N adeveresc cuvintele Domnului: Iar celor ce
putem ptrunde Dumnezeu.
sfaturile lui le vor urma aceste
semne: în numele Meu demoni vor
Cci Mele nu sunt ca sfaturile voas
sfaturile i/goni, în limbi noi vor gri,
erpi vor lua în i mân
i cile Mele ca ale voastre - zice Domnul. i cât chiar ceva dttor de moarte
de vor bea nu-/' va
departe sunt cerurile de la pmânt, aa de departe su vtma, peste cei bolnavi mâinile îi vor pune i se vor
cile Mele de cile voastre i cugetele Mele face sntoi (Marcu 16, 1 7-18).
cugetele voastre (Isaia 55, 8-9). Putem s
ne gândim i spunem: s
Când Dumnezeu ne druiete ha - Dumnezeul meu, eti pretutindeni de fa i pe
smereniei, atunci pe toate le vedem, pe toate le simim, toate le vezi, oriunde a fi. Veghezi cu dragoste
atunci trim pe Dumnezeu foarte vdit. Când nul
îl printeasc fiecare pas al meu.
avem smerenie, nu vedem nimic. Dimpotriv, când ne
Din viaa Cuviosului loan Scrarul.
321
320
'*** i r e
"*

diminea siTJ*
mânaTaS
de
V°' Ua
mar^ ini,e
'"e/e <*
m ^ii,
aco/o
(ps.
mAlt
va povui i m va
<*«W
„
rî
Despre educaia copiilor

„în familie seafl mare parte din rspunderea

pentru starea duhovniceasc a omului."

Educaia copiilor începe

din ceasul zmislirii lor

Educaia copiilor începe din ceasul zmislirii lor.

Embrionul aude i simte în pântecele maicii lui. Da,

.iude i vede cu ochii mamei. Percepe micrile i
simmintele ei, dei mintea lui înc nu s-a dezvoltat.
Se întunec chipul mamei, se întunec i el. Se
enerveaz mama, se enerveaz i el. Tot ceea ce simte
mama - tristee, durere, team, nelinite - triete i el.
Dac mama nu dorete embrionul, dac nu-l iubete,
el simte i se rnete sufleelul iar aceste rni îl
lui,

însoesc toat viaa. La fel se întâmpl cu simmintele

sfinte ale mamei: când are bucurie, pace, iubire pentru
embrion, le transmite tainic i acestuia, precum se
întâmpl cu copiii nscui.
De aceea trebuie ca mama s se roage mult în
perioada sarcinii i s iubeasc embrionul, s mângâie
pântecele, s citeasc psalmi, s cânte tropare, s
triasc o via sfânt. Acest lucru este aductor de
folos i pentru ea, dar este i o jertf de dragul

323
embrionului, ca s devin copilul ei sfânt,
,hi triesc o via sfânt, dac nu vorbesc cu iubire,
dobândeasc de la început trsturi sfinte. Ai vzut cm chinuiete pe prini prin împotrivirile
(llavolul îi

lucru delicat este pentru o femeie s poarte în pântec^

copiilor. Iubirea, unirea într-un
suflet, buna înelegere
un copil? Cât rspundere i cât cinste!
prini este tot ceea ce trebuie pentru
copii.
dintre
O s v spun ceva legat de alte fiine vii dar
Mare paz i ocrotire.
neraionale, i o s înelegei puin. în America au fcut
Purtrile copiilor sunt legate nemijlocit de
urmtorul experiment: în dou sli identice, cu
Marea prinilor. Când copiii sunt rnii de faptul c
aceleai temperaturi, acelai pmânt i aceeai
prinii se poart ru unul cu altul, îi pierd puterile i
umezeal, se planteaz flori. Exist, îns, o deosebii
pornirea de a lucra spre a spori. Se
plmdesc ru, iar
într-una din sli pun o muzic linitit, odihnitoar
Casa sufletului lor se
primejduiete s se prbueasc
Rezultatul? Ce s v spun! Florile din aceast sal
•
lip de clip. S v dau i dou exemple.
prezint uriae diferene fa de celelalte. Au alt.l dou fete la mine, una dintre ele
iar
Au venit
putere de via, culoarea lor este mai frumoas, iar
avea nite triri foarte urâte, i m-au întrebat de unde
creterea cu mult mai grabnic.
i/vorsc. Le-am zis:

- Sunt de acas, de la prinii votri.

i, „privind" pe una dintre ele, zic:
Ceea ce-imântuiete i-i înrâurete - Tu de la mama le-ai motenit.

spre bine pe copii oameni atât de

- i totui, prinii notri sunt
este viaa din cas a prinilor împrtesc,
desvârii. Sunt cretini, se spovedesc, se
cum se spune, înluntrul religiei. Far
nm trit,
Ceea ce-i mântuiete i-i înrâurete spre bine pe rspuns ea.
numai... dac greete religia, a
copii este viaa din cas a prinilor. Prinii trebuie s Le zic:
se druiasc iubirii lui Dumnezeu. Lâng copii trebuie Nu - cred nimic din ce-mi zicei. Eu
un singur
s devin sfini prin blândee, prin rbdare, prin iubire.
lucru vd, c prinii votri nu triesc bucuria lui
S pun în fiecare zi un nou început al bunei rânduieli,
I Iristos.
o nou însufleire, înflcrare i iubire pentru copii. Iar
Legat de aceasta, cealalt a zis:
bucuria ce le va veni i sfinenia care îi va cerceta vor
Ascult, Mria,
- zice bine printele, are
revrsa har asupra copiilor. De obicei, pentru purtarea
dreptate. Prinii notri merg la duhovnic, la

rea a copiilor greesc prinii. Nu-i mântuiesc nici

spovedanie, împrtanie, da... Dar am avut no.
la
asprimea. Dac prinii
sfaturile, nici autoritatea, nici mereu cu mama.
vreodat pace în cas? Tata se ceart
nu se sfinesc, dac nu lupt, fac mari greeli i cellalt nu voia sa
lotdeauna ba unul nu mânca, ba
transmit rul pe care îl au înluntrul lor. Dac prinii printele.
mearg undeva împreun. Are dreptate, deci,
324 325
 U
- Lum n cneama pe rata? intreo.
Mi-a spus. niciodat, dar niciodat, n-am mâncat pâine „dulce"
- Cum o cheam pe mama? din pricina certurilor pe care le-ai avut o via întreag
« 11 tata.
Mi-a spus.
- Ei, zic, înluntrul tu nu eti deloc bine «
- Vezi c am dreptate? Voi greii, voi îi rnii pe
mama. i
nu greesc, ci ptimesc de pe urma voastr.
opii. Ei

Ascultai-m acum. în clipa în care îmi zicem Se nate în sufletul copiilor o anumit stare din
numele, îl vedeam pe tata, îi vedeam sufletul. în clip) pricina prinilor lor, stare care las urme înluntrul lor

în care îmi ziceau numele mamei, o vedeam pe mar

pentru întreaga via. Purtarea lor în via, legtura cu
u'ilali atârn nemijlocit de tririle pe care le poart
i vedeam cum privea fiica pe mama ei.
din anii copilriei. Se mresc, se formeaz, dar în
într-o alt zi, m-au vizitat o cu fiica a|J mam
Era strâmtorat. Plângea în hohote. Se simea fo.irlu Jâncime nu se schimb. Asta se vede i în cele mai
nenorocit. mici manifestri ale vieii. De pild, te apuc lcomia
- Ce ai? o întreb.
|i vrei s mnânci. Ai luat, ai mâncat, vezi altceva, vrei
- Sunt dezndjduit cu fata mea cea mare, cafl |l i din cealalt. Simi
din aceea, vrei i-e foame, ca c
i-a izgonit soul de acas i când n-ai fi mâncat, te ia un lein, un tremur. i-e
ne-a spus multe minciuni, 1 fl

- Ce minciuni? îi zic.
le.im c-o s slbeti. Este ceva psihologic, are o
- de mult timp de acas pe soul ei >l
L-a izgonit
explicaie. Poate, spunem, s
nu l-ai cunoscut pe c
nu ne-a spus nimic. O întrebam la telefon: „Ce f.un l.ita, sau pe mama, c
eti înfometat i srac i
Stelios?" „Bine, ne rspundea, tocmai s-a dus s-i ia un neputincios. Iar aceasta se rsfrânge din plan

ziar". De fiecare dat gsea un motiv, aa încât s nW iuhovnicesc ca o neputin a trupului.

bnuim nimic. Asta a inut doi ani. Ne-a ascuns C în familie se afl o mare parte a rspunderii

izgonise. Am aflat chiar de la el, întâlnindu-

pentru starea duhovniceasc a omului. Pentru ca s
întâmplare în urm cu câteva zile. I ape copiii de feluritele probleme luntrice, nu sunt
îi zic, deci: de-ajuns sfaturile, constrângerile, logica i ameninrile.
Tu greeti. Tu i brbatul tu. Dar mai mull
-
M.ii degrab înrutesc lucrurile. îndreptarea vine prin

- Eu! Eu, care i-am iubit atât

de mult pe cel .hulirea prinilor. Devenii sfini i nu vei mai avea
mei, care nu ieeam din buctrie, care nu aveam viai mm i o problem cu copiii votri. Sfinenia prinilor îi

personal, care i-am cluzit ctre Dumnezeu i clfl icap pe copii de probleme. Copiii vor crete alturi
Biseric i i-am povuit spre bine!? Cum greesc eu? de oameni sfini, cu mult iubire, care nu-i înfricoeaz,
i

Am întrebat-o pe fat, care era de fa: nu se mrginesc la dsclire, ci se fac pild de

- Tu ce zici?
iin(enie i rugciune. Prinilor, rugai-v în tcere, cu
 - Da, mam, are dreptate printele, no
iu iodat, dar niciodat, n-am mâncat pâine „dulce'
Mi-a spus.
pricina certurilor pe care le-ai avut o via întreag
- Cum o cheam pe mama?
tata.
Mi-a spus.
- Ei, zic, înluntrul tu nu eti deloc bi
- Vezi c am dreptate? Voi greii, voi îi rnii pe

mama. topii. Ei ptimesc de pe urma voastr.

nu greesc, ci

Ascultai-m acum. în clipa în care îmi zicetf

Se nate o anumit stare din
în sufletul copiilor
ina prinilor lor, stare care las urme înluntrul lor
numele, îl vedeam pe vedeam sufletul. în c lipfl
tata, îi
pentru întreaga via. Purtarea lor în via, legtura cu
în care îmi ziceau numele mamei, o vedeam pe marul
icilali atârn nemijlocit de tririle pe care le poarta
i vedeam cum privea fiica pe mama ei.

într-o alt zi, m-au vizitat o mam cu fiica m n anii copilriei. Se mresc, se formeaz, dar în
iriâncime nu se schimb. Asta se vede i în cele mai
Era strâmtorat. Plângea în hohote. Se simea fo.irtl

nenorocit.
Mi manifestri ale vieii. De pild, te apuc lcomia
i

- Ce ai? o întreb. )\ vrei s

mnânci. Ai luat, ai mâncat, vezi altceva, vrei
Sunt dezndjduit cu mea cea mare, )l din aceea, vrei i din cealalt. Simi i-e foame, ca c
m
- fata
când n-ai fi mâncat, te ia un lein, un tremur. i-e
i-a izgonit soul de acas i ne-a spus multe minciun |l

- Ce minciuni? îi zic.
c-o s
ceva psihologic, are o
slbeti. Este

- de mult timp de acas pe soul

L-a izgonit
implicaie. Poate, spunem, s
nu l-ai cunoscut pe c
nu ne-a spus nimic. O
întrebam la telefon: „Ce fa Ita, sau pe mama, eti înfometat i srac i c
lit'putincios. Iar aceasta se rsfrânge din plan
Stelios?" „Bine, ne rspundea, tocmai s-a dus s-i u i.i

ziar". De fiecare dat gsea un motiv, aa încât s

iluhovnicesc ca o neputin a trupului.

bnuim nimic. Asta a inut doi ani. Ne-a ascuns cfl

în o mare parte a rspunderii
familie se afl

izgonise. Am aflat chiar de la el, întâlnindu-l din intru starea duhovniceasc a omului. Pentru ca s
K'.ipe copiii de feluritele probleme luntrice, nu sunt
întâmplare în urm cu câteva zile.
dr-ajuns sfaturile, constrângerile, logica i ameninrile.
îi zic, deci:
Tu greeti. Tu i brbatul tu. Dar mai mult Iu
-
M.n degrab înrutesc lucrurile. îndreptarea vine prin

u ii,
I care am iubii atât de mult pe copfl
1

I i
illnirea prinilor. Devenii sfini i nu vei mai avea
mei, care nu ieeam din buctrie, care nu aveam vi,i||
im i o problem cu copiii votri. Sfinenia prinilor îi

personal, care i-am cluzit ctre Dumnezeu i cfl trup pe copii de probleme. Copiii vor crete alturi
Biseric i i-am povuit spre bine!? Cum greesc eu? iii- oameni sfini, cu mult
înfricoeaz,iubire, care nu-i
j
Am întrebat-o pe fat, care era de fa: hi. nu se mrginesc la dsclire, ci se fac pild de
i

- Tu ce zici?
olunenie i rugciune. Prinilor, rugai-v în tcere, cu

327
326
 mâinile ridicate ctre Hristos, i îmbriai-i în tain.1 \m întinse, fcând echilibristic pe vârful movilei. Eu am
copiii i, când fac neorânduieli,
votri. luai s c« linitit-o, i-am spus s se întoarc cu spatele, iar eu m
masuri pedagogice, dar
rugai.
s
nu-i forai. în principal s.l m uitam piezi ctre copil. Acesta, dezndjduind c o va
mai putea provoca iari pe mama lui, înfricoând-o i
De multe ori, prinii, i mai ales mama, M fcând-o s strige ca de obicei, încet-încet a coborât i
rnesc pe copil pentru neorânduiala pe care a fcui •.
a apropiat de noi. Asta era! Atunci a primit i mama
i îl ceart peste msur. Atunci acesta se rneai». lecia unei educaii corecte.
Chiar i dac nu-l ceri în afar, dar îl ceri înluntruj O alt mam se vita c singurul ei fiu nu
tu, i rzvrteti i îl priveti slbatic, copilul îi
te
<IA mânca toate mâncrurile, i mai ales iaurtul. Micuul
seama. Socotete c
mama nu-l iubete. O întreab pi ra de trei aniori, i o chinuia zilnic pe mama. îi zic:
mama: „O s faci aa: o s goleti frigiderul de toate
- Mam, m iubeti? mâncrurile i o s-l umpli cu oarecare cantitate de
- Da, copilul meu. iaurt. O s v chinuii puin i voi, prinii, câteva zile.
Darnu este convins. S-a rnit. Mama
el il A venit ora mesei? îi dai lui Petru iaurt. N-o s-l
iubete, apoi vrea s-l mângâie, dar el nu primeti] mnânce. Seara la fel, ziua urmtoare la fel. Ei, o s
mângâierea, o socotete frnicie, cci a fost rnit. flmânzeasc, o s încerce el s plâng, s strige. Os
labdai. Apoi, o s mnânce bucuros".
Aa s-a întâmplat, iar iaurtul a devenit cea mai
Ocrotirea peste msur bun mâncare pentru Petru.
las copiii necopi Nu sunt lucruri grele. i totui, multe mame nu
le izbutesc i dau o educaie foarte proast copiilor lor.
Un alt lucru care îi vatm pe copii estfl Mamele care stau pe capul copiilor i-i
neîncetat
ocrotirea peste msur, adic grija exagerata, •iiâmtoreaz, adic îi msur, au dat
ocrotesc peste
frmântarea i nelinitea prinilor. Ascultai o fre în lucrarea lor. în vreme ce ar trebui s-l lai pe
întâmplare. l
opil singur s
se îngrijeasc de sporirea lui. Atunci vei
O mam mi se vita c
pruncul ei de cinci ani i/bândi. Când stai tot timpul pe capul lor, copiii se
nu o ascult. îi spuneam „Tu greeti", dar nu pricepea. împotrivesc. Dobândesc moleeal, fragilitate, i de
Odat am mers cu aceast mam, cu maina ei, într-J obicei nu reuesc în via. Este un fel de ocrotire peste
plimbare spre mare. Ajungând, copilul i-a scpat din msur, care îi las pe copii necopi.
I
mân i a alergat ctre mare. Era acolo un val de nisipl înainte cu câteva zile a venit o mam
care cobora abrupt în mare. Mama s-a îngrozit, era le/ndjduit pentru nereuitele în lan ale fiului ei la
gata <

s strige, s alerge, cci îl vzuse pe micu cu mâinile I <'\amenele de admitere la Universitate. Strlucit elev în

328 329
 bun,.
coala general, strlucit în gimnaziu, strlucit în lin'Ui fctprcea noaptea
târziu i cu tovrii nu tocmai
înrutea pe zi ce trecea. Mama
Apoi, nereuite, dezinteres al copilului, împotriviri Starea lui se
ciudate. lansete i zbucium.
„Tu greeti, îi spun mamei, i eti i cultiv.iiai îi zic: „ .
'
.

Ce s fac bietul copil? împresurare, împresur.ut», -Tu nimic - un cuvânt, numai rugciune.
nici
un sfert o
împresurare toi anii, «s fiinu ne faci
primul, s Am pus seara de la zece la zece i s-l
s devii spus s nu vorbeasc -
ruine, mare nu mai vrti
în societate...». Acum rugciune comun, l-am
in^be La
nimic. S
pui capt acestei împresurri i ocrotiri pestH lase pe fiul ei ias la ce or vrea, sa nu
s
cu multa ,ub re
msur, i o s
vezi atunci c
i copilul are se aez») l or ai venit?" .a., ci s-i spun aa, ,

s
Atunci va înainta, când îl vei lsa liber." „Mnânc, lorgu, i-am lsat mâncare
m frigider
se poarte cu .ub.re . sa nu S
nlH nimic altceva.
spun
1,156
™ MamTa* început s le pun în fapt, iar dup ce
Copilul vrea alturi de el oameni
zis:
cu o rugciune fierbinte |u trecut vreo douzeci de zile, fiul i-a
- Mam, de ce nu-mi vorbeti?

Copilul vrea alturi de el oameni cu - lorgu meu, eu nu-i vorbesc?

rugciune fierbinte. Mama s nu se mrgineasc - Mam, ai ceva cu mine. Nu-mi vorbeti.
lorgu meu. Cum nu-.
mângâierea simit, ci s
druiasc în acelai timp Ciudat lucru îmi spui,
-

vorbesc? Ce vrei s-. spun?

mângâierea rugciunii. Copilul simte în adânc vorbesc? Uite, acum nu-i
lorgu nu i-a rspuns.
Apoi, mama a venit la
sufletului su mângâierea duhovniceasc pe care i-0 i
trimite mama lui, i este atras ctre ea. Simte paz l mnstire i mi-a zis: .

care mi-a spus-o

ocrotire atunci când mama îl îmbrieaz în tain - Printe, ce este aceasta pe
copilul ei prin neîncetata, struitoarea i fierbintea c opilul meu?
rugciune, elibereaz de tot ceea ce-l apas.
i-l - A reuit metoda noastr!
Mamele tiu s
se neliniteasc, sftuiasc, s3 s - Care metod?
facei
spun multe, dar s
se roage n-au învat. Multele Pe care v-am spus-o:
-
nu-i vorbii, sa s
copilul o s-i revin.
sfaturi i mustrri fac foarte ru. Fr
multe cuvin numai rugciune în tain, i
copiilor. Cuvintele lovesc în urechi, în vreme - Spunei c asta e? „Unde
.

a. fost,
zic. Vrea s-l mustri:
rugciunea merge la inim. Este nevoie de rugciune, - Asta e, îi

cu credin lipsit de frmântri, dar i de exemplu bun c:e-ai fcut?"; iar el s strige, s se împotriveasc . sa

într-o zi a venit aici la mnstire o mam vin i mai târziu.

Mi, mi! Ce taine se ascund!

dezndjduit de fiul ei, lorgu. Era foarte încurcat. - zice.

331
330
 i asta... Acum trebuie s facem
- Tat, asta
- Ai îneles? De vreme ce chiar faptele vorhcsi Mlllv ina §i
trebuie bani muli.
de la sine. El te chinuia, cci voia s-l ceri, iar el sA^j
Eu am datorii, le am pe
fac mofturile lui. Nu-I ceri, se strâmtoreaz. în loi Copilul meu, tu tii.

te strâmtorezi tu când i le face el pe ale lui, ac morile tale.. .Ce-o s facem?

când nu te strâmtorezi tu i ari nepsare, - Ce s fac, tat? minte. Du-te
.
m
strâmtoreaz el. - F tot ce vrei. Eti mare, a,

într-o zi, acas, lorgu i-a anunat pleac, c ( lina da s faci bani, s...
las lucrul i pleac în Canada. îi spusese i efului pot, trebuie s-o
reparam acum.
- Nu
„Plec, gsete pe altul s m înlocuiasc la lucru". în - Nu stiu, îi zice. Rânduiete.
A mers, l-a
timp, eu le-am zis prinilor: vzndu-l asa pe tata, a plecat.
Deci,
- Noi o s
facem rugciune.
- Dar e gata... l-art eu!, a spus tatl.
- Nu, s nu-l atingi, îi zic. lu.i pe altul.
- Dar pleac copilul, printe! Acela îi zice:
Zic: -Bine, bine, copilul
meu.
- S plece. Voi s v druii rugciunii, i -Da dar vreau bani.
împreun cu voi.
'

-Da dar tu vrei s pleci. Trebuie s-m, semneze

Dup dou-trei zile, duminic, lorgu le-a '•" 5I

% eu. Tata nu se
amesteca. Mi-a spus^.
de diminea:

^TO^
foarte semnez
- Eu plec, m duc cu prietenii mei.
- Bine, cum vrei, i-au zis.
A plecat. i-a - doi biei i do
luat prietenii
* "° U
rizbut^gi-ea noast* *
fete, au închiriat o main i au pornit spre Halkida. Au
mers ici, colo... Apoi au mers la Sfântul loan Rusul, iar fos, auzita
Dumnezeu. la
I
«a^'W acas ,
copilul va sta
de acolo la Mantoudi, la Sfânta Ana, la Vasilika. Au Dumnezeu, iar acum
mers, au fcut baie în Marea Egee, au mâncat, au but, " ,e ' ePt
întâmpla, prin rugciunea
noaW. S-a
au chefuit. Apoi au apucat-o pe drumul de întoarcere. Â5a s-a

Se înserase, lorgu conducea. Acolo, la Sfânta Ana, au

lovit maina de colul unei case. Au stricat-o. Ce s
nimen, d.ntre
mine
fac acum? Au luat-o încet-încet i au adus-o în Athena.
A ajuns în zori acas. Prinii nu i-au spus nimic.
JT* vStaU despre

S-a culcat i a adormit. Dup ce s-a sculat, le-a zis: 333

332
 apropiaii lui. lorgu a devenit foarte bun,
i acum iicodat s se rzvrteasc. De aceea este mai bine
la Aviaie. i are i o familie frumoas. i
s.'i

Ir spun cineva în chip tainic, în inima celorlali, prin

rugciunea tainic, decât în urechile lor.

Mult rugciune i Ascult-m: s te rogi, i apoi s vorbeti. Aa s

puine cuvinte copiilor
l.ii i copiilor ti. Dac le dai necontenit sfaturi, o s
tlcvii plictisitoare, i când vor crete, vor simi un fel de
Toate se fac prin rugciune,
tcere i iubiri
apsare. S preferi, deci, rugciunea. S le vorbeti prin
V-ai dat seama de roadele
rugciunii? Iubire fn
rugciune. S le spui pe toate lui Dumnezeu, iar
rugciune, iubire în Hristos. Iiiimnezeu le va pune înluntrul lor. Adic, nu trebuie
Aceasta folosete într-adevâfj
( cat ve î' lubi »-i sftuieti pe copiii ti aa, cu glas tare, pe care s-l
" I»' copii cu iubire
aceasta este deseori patologic -
cu atât se vor încurca
omeneasc - J .iud cu urechile lor. Poi s-o faci i pe asta, dar înainte
ma mult, cu atât purtarea lor
va mai
de toate trebuie s-l vorbeti despre copiii ti lui

iubirea dintre voi i ctre

copii va
fi

fi
rea.

cretin i
îns, câ.ul Dumnezeu. S spui: «Doamne lisuse Hristoase,
sfânta ie
Tu mi
atunc, nu vei întâmpina lumineaz-mi copilaii. Eu i-i încredinez.
nici o greutate. Sfineni
prinilor l-ai dat, dar eu sunt neputincioas, nu pot s-i pun pe
., mantuiete pe copii.

«ntample, trebuie ca harul

Pentru ca asta se s cale. Pentru aceasta, Te rog, lumineaz-i». i
sufletele prinilor. Nimeni
dumnezeiesc lucreze în s Dumnezeu le va vorbi, iar ei vor spune: «Oh, nu
nu se sfinete de unul
singur. Acelai har Irebuia s-o necjesc pe mama cu ce-am fcut!». i
dumnezeiesc va lumina, va încl/i
i va da via mai apoi sufletelor .iceasta, cu harul lui Dumnezeu, va iei dinluntrul
copiilor.
D mU e ° îmi telefoneaz i
ri
lor."

mS -
t \ ^eSPre C° din strintate i
Acesta este lucrul desvârit. Mama s-l
aLI.
Astzi, de pilda, T
rl m-a sunat
Piii

o mam din Milano i m-a

'
0r
P re alte lucruri. §i des
vorbeasc lui Dumnezeu, iar Dumnezeu s-i vorbeasc
mtrebat cum s se poarte cu copilului. Dac nu se face asta, atunci spui, spui,
copiii ei. l-am spus: I

„Sa te rogi i, atunci când spui... totul „în ureche"; devine un soi de
la sfârit
trebuie, s le vorbeti asuprire. i, când copilul crete, începe se s
copiilor cu iubire. Mai mult s te rogi, i mai puin, împotriveasc, adic s
se rzbune într-un fel pe mama
cuvinte sa
c
le spui celorlali. S nu devenim stânjenitori i pe tata, care l-au asuprit. în vreme ce unul este lucrul
sa ne rugam tainic i
apoi vorbim, s iar Dumnezeu desvârit: s
griasc iubirea cea în Hristos i sfinenia
ne ya încredina luntric dac
este primit de ceilali
tatlui i a mamei. Iradierea sfineniei i nu cea a
cuvântul nostru. Dac nu-i primit, nu mai vorbim Ne
vom ruga,
numai, în tain. Cci i prin omenetii strdanii îi face bine pe copii.
a vorbi devenim
stânjenitor, §,-, facem pe Când copiii sunt rnii i traumatizai de vreun
ceilali se împotriveasc, i s lucru grav, s nu mirai v c
se împotrivesc i vorbesc
334
335
 urat De fapt, nu vor asta, dar nu pot
face altfel Iubire omeneasc a lor, i s-a întâmplat contrariul,
clipele grele. Apoi se pociesc. îns, dac voi vin, când sunt mici sunt presai, iar când
enervap , o s v mâniai, devenii una cu cel vie ki «|i>ng la
atunci
aisprezece, aptesprezece sau optsprezece
iar acela îi bate joc de toi.
ini, aduc roade potrivnice. Ajung, din împotrivire, s
§ge tovrii rele i s vorbeasc urât.
în vreme ce, atunci când cresc în libertate,
Sfinenia prinilor este cea
mai bun v/ând acelai timp pilda celor mai mari, ajung
în s
educaie în Domnul iii- bucure în toate. Acesta este secretul - fii bun, s s
S-I vedem pe Dumnezeu pe fll sfânt, ca s insufli, s viaa
iradiezi. Se vede c
chipul
sa dm copiilor, >| copiilor este înrâurit de iradierea prinilor. Prinii

aTb
ba sânge
a.

- z,c: „De
H
s/n p de
mb.rea lui Dumnezeu copiilor.
Se r0a8e
-
PentrU Ca
cop,, rugtori. Aici
vreme ce
Gi 53

prinii
56
^
muli cad pe de
se
S

roag,
învee
trebu -
lturi
i
nruie: „Hai
lA faci aia...".
li* vede pe
s
te spovedeti, hai
Nu
tine...
te împrteti, hai s
se face nimic aa. în vreme ce,
ceea ce trieti aceea i
dac
iradiezi.
sun, ludiaz Hristos înluntrul tu? Aceasta se
b. necmst.ton, studiaz Sfânta Scriptur i
i

intru învtura i
copiii ere.., împrtete i copilului tu. Acolo se afl secretul, iar
certarea Domnului (Efes. 6 4) firesc
d.ic se face asta atunci când copilul este mic de vârst,
este ca aceti copii s se fac bine", lat,'
îns, c nu va nevoie de mult osteneal atunci când va
vedem roade potrivnice din pricina fi

asupririi
Nu este de-ajuns s fie prinii < rete. Vorbind tocmai despre aceasta, îneleptul
binecinstitori. '.olomon folosete o imagine foarte frumoas, struind
Trebuie sa nu-, asupreasc
pe copii, ca fac binele s isupra începutului cel bun, buna pornire, temelia bun.
StG CU
P Utin * a,un s
pe copii de
-''
8m spune undeva: Cel ce se scoal pentru ea [pentru
Hrkt™ atunc,
Hnstos, ,
cand urmm cele ale religiei
I.,
1:1

cu egoism înelepciune] dis de diminea, nu se va osteni, cci o

Cop,,, nu voiesc asuprire.
Nu-i silii sv urmeze v«i afla ezând în poarta lui (în. lui Sol. 6, 14). Cel ce
b.senca. Pute, s spunei: „Cine vrea, poate
s vin
I.,

se scoal pentru ea este cel ce din tânr vârst se

acum .mpreun cu mine, sau mai târziu".
Lsai s îngrijete de ea, de înelepciune. înelepciunea este
vorbeasc în sufletele lor
Dumnezeu. Pricina pentru Iristos.
care cop,,, anumitor prini, I

atunci când cresc, devin

nesupu, , prsesc i Când prinii sunt i transmit aceasta
sfini
Biserica i totul, i alearg în copilului, dându-i educaia întru Domnul, atunci
alta parte pentru a satisfcui, este tocmai
fi

asupnre pe care o svâresc

aceast copilul nu este vtmat de orice fel de înrâuriri rele
prinii cei „buni". Prinii
ch.punle „bmecinstitori", imprejurul su, cci afar, la ua lui, se afl
care se îngrijeau ca pruncii
lor sa devma „bun, înelepciunea, Hristos. Nu se va osteni ca s-o
cretini", i-au asuprit prin
aceast dobândeasc. Pare foarte greu s ajungi bun, dar de
336
337
 i

fapt este foarteuor, atunci când ai pornit de mii cil dificile, s spunei rugciunea „Doamne lisuse...".

triri bune. Mrindu-te, nu este nevoie de ostene.ilA, Intrând, s îmbriai cu privirea toi copiii, s v
cci pori înluntrul tu binele, pe care îl pstrezi, d.u rugai i apoi s vorbii, druindu-v întregul vostru

eti cu luare aminte la întreaga ta via. sine. Fcând aceast jertf în Hristos, v vei bucura.
Astfel v vei sfini i voi, i copiii. Vei tri în iubirea

lui Hristos i în Biseric, fiindc

vei deveni buni în
Prin rugciune i sfinenie putei lucrarea voastr.
s-i ajutai i pe copii la coal Dac vreun elev creeaz probleme, facei mai
întâi o observaie general, zicând:
- Copii, aici am venit pentru lecii, pentru o
Ceea ce se face cu prinii, se poate face i n

M v
<

educatorii. Prin rugciune i sfinenie putei s-i ajul.i(l munc serioas. lâng voi ca s
aflu ajut. i voi

i pe copii la coal. Poate s-i adumbreasc harul Iul v ostenii, ca s reuii în via. i eu, care iubesc v
Dumnezeu i astfel s devin buni. Nu strduii n v < foarte mult, m ostenesc. Pentru aceea v rog s facei
mijloace omeneti s îndreptai lucrurile rele. Nu v.i II linite, ca s reuim în scopul nostru.

nici o road. Numai prin rugciune vei aduce roadiil S nu privii pe cel ce s-a purtat ru. Dac
S chemai harul dumnezeiesc pentru toi. ptrund. S struie, atunci s v adresai lui însui nu cu mânie, ci
harul dumnezeiesc în sufletul lor i s-i preschimb»! serios i ferm. S luai aminte sv impunei în clas,
Asta înseamn cretin. ca sputei lucra în sufletele lor. Nu e vina copiilor c
Voi, educatorii, fr s v dai seam.i, sunt dificili. Aceasta se datoreaz celor mari.
transmitei în chip tainic copiilor nelinitea si i
Copiilor s
nu le spunei multe despre Hristos,
influenai. Prin credin se risipete nelinitea. C« despre Dumnezeu, ci s v
rugai lui Dumnezeu
copii. Cuvintele lovesc în urechi, în vreme
noastr ce
spunem? „...i toat viaa lui Hristd pentru
Dumnezeu s o dm". rugciunea merge la inim. Ascultai un secret. în
S rspundei la iubirea copiilor cil prima zi, când vei intra în clas, s nu le inei lecie.

discernmânt. Astfel, dac v

iubesc, vei putea s-l S vorbii frumos. Cuvânt cu cuvânt.
le
purtai cu Sv
cluzii aproape de Hristos. Vei deveni voi mijlocul, iubire fa
de copii. La început nu le vorbii deloc s
Iubirea voastr s
fie adevrat. S
nu-i iubii omenete, despre Dumnezeu, nici despre suflet. Acestea
altdat,
precum fac de obicei prinii; nu-i ajut asta. Iubire mai târziu. îns în ziua în care le vei vorbi despre
întru rugciune, iubire în Hristos. Aceasta într-adevr Dumnezeu, vei pregti bine i le
îi vei zice:
folosete. Sv rugai pentru fiecare copil pe care îl - Exist o tem despre care muli se îndoiesc.

vedei, iar Dumnezeu va trimite harul Su i-l va uni cijl Este vorba despre Dumnezeu. Ce prere avei?
El. înainte de a intra în clas, i mai ales în clasele mal Apoi discuie. într-alt zi, despre tema suflet.

338
 - Exist suflet? - un necaz. Stau departe, i
Copii, am dor m
Apoi s vorbii despre ru din picioarele s
strbat pe jos atâta cale; vreau folosesc s
sm
perspecllvfl
filosofic. S spunei
le c
avem dou feluri de sui' i. biciclet, dar nu tiu s
merg pe ea. tie cineva
cel bun i cel ru. Trebuie s-l cultivm pe cel Imn Învee?
Acesta tinde spre sporire, buntate, iubire. Pe n| A srit, deci, cel neastâmprat.
trebuie s-l deteptm, ca s devenim oameni buni in - Eu o s v înv!
societate. Sv amintii de acel „Suflete al meu, sufluli - tii?
al meu, scoal, pentru ce dormi?"
64
Dar nu In . s - Da, tiu.
spunei aa, ci cu alte cuvinte, cam aa: „Copii, s ti|l i de atunci au devenit prieteni foarte buni, aa
treji pentru studiu, pentru bine, pentru iubire. Numai încât fostul învtor, vzându-i, se necjea
socotind c
iubirea le face pe toate frumoase, i viaa noastr .1 nevrednic s-l ajute pe acel elev.
fost

umple i dobândete sens. inele cel ru ne trage ctm Se întâmpl ca de multe ori la coal fie i s
lenevie i nepsare. Dar aceasta ne face viaa searbd.!, copii orfani. Cel ce a fost lipsit de prini,
i chiar din

fraged vârst, a devenit un nenorocit în via. Ins

cel
fr sens i frumusee".
Toate acestea îns au nevoie de pregtire, rare i-a dobândit drept prini duhovniceti
pe Hristos
Iubirea cere jertfe, i deseori jertf de timp. dai S sipe Preasfânta noastr Maic, a devenit sfânt. Sv
locul cel dintâi instruirii, ca s
fii pregtii druii sv purtai cu copiii orfani cu iubire i înelegere,
dar mai

copiilor. S
fii pregtii i pe toate le spunei s |es s-i unii cu Hristos i cu Biserica.
copiilor cu iubire i, înainte de toate, cu bucurie. S li«

artai toat iubirea voastr i s tii ce vrei i ca

spunei. Dar e nevoie i de meteug ca tii cum sA s învai-i pe copii s cear
v purtai cu copiii. Despre asta am auzit ceva minun.it, ajutorul lui Dumnezeu
Luai aminte.
Un învtor, mulumit de toi copiii lui, sufe Medicamentul i marele secret pentru creterea

din pricina neorânduielilor unuia dintre elevi, i v copiilor este smerenia. încrederea în Dumnezeu d
o
s-l exmatriculeze din coal. între timp a venit un siguran absolut. Dumnezeu este totul. Nu poate

învtor tânr i a luat el clasa respectiv. A fost nimeni s spun „Eu sunt totul". Aceasta vdete
întiinat i despre elevul cu pricina. învtorul c toismul. Dumnezeu vrea s-i cluzim pe copii la
nou, aflând c acel elev era împtimit de bicicle smerenie. Este nevoie de luare aminte atunci când îi
când a intrat în clas a doua zi, a spus: îmbrbtai pe copii. Copilului nu trebuie s-i spui: „Tu
vei izbuti, tu eti important, eti
tânr, eti curajos, eti
Putei, îns,
desvârit!...". Nu-I folosii astfel pe copil.
64
Condacul Canonului celui mare al Sfântului Andrei Criteanul.
341
s-i spunei s
fac rugciune. S-i spunei: „Copilul
meu, Dumnezeu i-a dat darurile pe care le ai. Ro.ir.i li
Copiii nu se zidesc prin
laudele necontenite
s-i dea Dumnezeu puteri, ca s le cultivi i s reutffl
S-i dea Dumnezeu harul Su". Aceasta este totul N
Copiii nu se zidesc prin laudele necontenite.
învee copiii s cear ajutorul lui Dumnezeu penliu
|)cvin egoiti i iubitori de slav deart. Vor dori
orice lucru.
Copiilor le face ru lauda. Ce spune cuvântul
întreaga via s
fie ludai de toi, neîncetat, chiar

dac li se spun i minciuni. Din nefericire, astzi toi

lui Dumnezeu? Poporul meu, cei ce te fericesc pe t/r| deart
|u învat
>. s
mint, iar cei iubitori de slav
te rtcesc i te abat de la calea pe care tu mergi (Isaia 3, 2),
primesc minciunile, acestea sunt hrana lor. „Spune
1

Cel ce ne laud, ne îneal i ne strâmb crrile vieii i minciun, fie i ironie", zic ei. Dumnezeu
orice, fie
Cât de înelepte sunt cuvintele lui Dumnezeu! Laudl nu vrea asta. Dumnezeu vrea adevrul. Din nefericire,
nu-i pregtete pe copii pentru greutile vieii, ci ajunu
«ta n-o îneleg toi, i fac cu desvârire cele
inadaptabili, se pierd i, în cele din urm, se potrivnice.
nenorocesc. Acum lumea s-a stricat. Copilului mic i so Copiii, când sunt ludai mereu, fr
spun numai cuvinte de laud. „S nu-l certm, nu s I
discernmânt, sunt luai în stpânire de cel potrivnic.
ne împotrivim, s
nu-l silim pe copil." îns copilul su Ic rscolete egoismul i, obinuii de mici cu laudele
înva aa i nu poate reaciona corect nici la cea mal prinilor i ale învtorilor, pot înainteze în s
mic greutate. îndat ce i se împotrivete cineva, se învtur, dar ce folos? în via vor iei egoiti, iar nu
rnete, n-are puteremoral. ( retini. Egoitii nu pot s fie niciodat cretini. Egoitii
Prinii sunt primii rspunztori pentru nereuita vor întotdeauna s fie ludai de toi, s fie iubii de toi,
toi s-i vorbeasc de bine, lucru pe care Dumnezeul
copiilor în via, apoi învtorii i profesorii. îi Iau
într-una. Le spun cuvinte egoiste. Nu-i aeaz în Du. nostru, Biserica noastr, Hristosul nostru nu le voiete.
Religia noastr nu vrea acest chip, acest fel de
lui Dumnezeu, îi înstrineaz de Biseric. Când cop

cresc puin i merg la coal cu acest egoism, fug de

educaie. Dimpotriv, vrea ca de mici copii s învee
adevrul. Adevrul lui Hristos întrete faptul c, dac
religie i o dispreuiesc, îi pierd respectul fa de
lauzi pe un om, îl faci egoist. Omul egoist este un
Dumnezeu, fa de prini, fa de toi. Devin nesupui,
îl

ltcit, cluzit de diavolul, de duhul cel ru. Astfel,

aspri i nemiloi, fr respect de Dumnezeu i de s-L
crescând în egoism, întâia lui îndeletnicire este
religie. Am adus în via egoiti, iar nu cretini.
tgduiasc pe Dumnezeu i s fie un egoist

inadaptabil în comunitate.

343
342
 Trebuie s
spui adevrul, s-l afle omul. AltM unde merg i ce fac, iar pricina suntem noi, i-am c
mtaret, ,n netiina lui.
Când spui celuilalt adev.lrul fcut aa. Nu i-am cluzit spre adevr, spre smerenie,
atunc, el se orienteaz, ia aminte, îi ascult , spre iubirea lui Dumnezeu, l-am fcut egoiti, iar acum
,„
raneaZ AStfel i COp,lu,ui
-
' « vei * " iat road!
adev n.r,"
adevrul, ,1 ve. certa, ca s-i dea seama c ce,' , ,„ Exist, îns, i copii care provin din prini
tace nu-, bine. Ce spune îneleptul Solomon' „„ smerii, i crora se vorbete de când sunt mici
cru toiagul su îi urte
( li

copilul, iar cel caro II despre Dumnezeu i despre sfânta smerenie. Aceti
iubete ,1 ceart la vreme (Pildele
lui Sol. 13 24) |j copii nu creeaz probleme semenilor lor. Nu se mânie
nu s-l bai cu bâta, cci atunci
i se întâmpl
srim dincolo de ho, „ când le ari greeala, ci se strduiesc se îndrepte, i s
contrariul.
Prin lauda
se roag lui Dumnezeu s-i ajute s
nu devin egoiti.
de mici, îi purtm pe copiii
egoism. Iar pe cel egoist poi s-l îneli, e
notri I, Eu, ce s vspun, când am ajuns în Sfântul
de-ajuns Munte am mers la nite Btrâni tare sfini. Acetia
spu. c este bun, s-i umfli eul.
i aa
s.l

m
acesta m
laud, acesta este bun". Acestea"
A
nu suni
îi spune- niciodat nu mi-au spus „Bravo!". întotdeauna
sftuiau cum s-L iubesc pe Dumnezeu i cum fiu s
ucrun corecte. Pentru c
omul crete în egoism, încen întotdeauna smerit. S-L chem pe Dumnezeu s m
^curctunle înluntrul su, sufer, nu
Pricina frmântrii sufleteti
tie ce fac s întreasc în sufletul meu i s-L iubesc mult. Nici
este egoismul. Chiar ,1 n-am tiut de acest „Bravo!", nici nu l-am cutat.
psihiatrii înii,
egoistul este bolnav.
dac studiaz acest lucru, vor vedea
ci Dimpotriv, m
strâmtoram c
Btrânii mei nu m
certau. Ziceam: „Mânca-m-ar Raiul, n-am gsit Btrâni
Niciodat nu trebuie s-i ludm
pe semen,, notri, ci s-i
i s-i lingui,,, buni!". Voiam s m mustre, s m certe, s se poarte
cluzim ctre smerenie v
£'" a
Jj
iubeasc ludandu-,
dumnezeu. i s nu cutm noi s
pe ceilali.
,1

ne
S învm s
aspru. Dacaude vreun cretin ce spun eu acum, se
pierde cu firea i nu le primete. Cu toate acestea, aa
iubim este bine - smerit, sincer.
•ar nu s
cerem s
fim iubii. S-i iubim
pe toi i Ta Nici prinii mei nu mi-au spus niciodat
facem jertfe cât putem mai
mari, pentru toi fraii „Bravo!". Nici nu-l voiam. Pentru aceasta, tot ce
cei

uni °
S
'
d
f interesat
'
fr s ^teptm laude 5 fceam, fceam dezinteresat. Acum, c m laud
m M
|
ub.re de Acet.a vor face
la ei.
ceea ce Dumnezeu
tot oamenii, simt prost. Ce s v spun... atinge
\e va spune. Dac i ei sunt cretini, vom da slav
înuntru când spun „Bravo!". Dar nu m-am
ceilali îmi
Dumnezeu c ne-am întâlnit i
lui
i-am ajutat sau le-am vtmat, fiindc am învat smerenia. i acum, de ce
spus un cuvânt bun.
 nu vreau s
fiu ludat? Pentru tiu c
lauda îl face pe c
A^ct este
Acesta P
f adevrul. ^ ^»
§ P e c oP'i'' de la
Altfel devin inadaptabili.
j
coal.
Nu tiu
om gunos i alung
Dumnezeu
harul lui Dumnezeu.
vine numai prin sfânta smerenie.
Iar harul lui

Omul
344
)45
 ru, adic se dezvolt cu duhul
smerit este omul desvârit. Nu sunt acestea frumo.imf partea duhului celui
Nu sunt adevrate? tal ru, nu cu cel bun.
Cui îi spui asta, va zice: „Ce spui, bunule, drf Asta a izbutit diavolul s fac. A fcut pmântul
noi. Ce sa
nu-l lauzi pe copil nici nu poate citi, nici, nici...". I ),u rint, ca s nu ne mai putem înelege întredam seama?
aceasta se întâmpl pentru aa suntem c noi, si , u.ate asteape care le-am pit, i nu ne
II
pmântul nostru
facem aa i pe copii. Adic am rtcit de la adevUi Lei cum ne-am înelat? Am fcut
de psm.atne! , nu
Egoismul l-a scos pe om din Rai, este un mare rii loca noastr o adevrat clinic
m.ram: „Ce-am
Primii oameni, Adam i Eva, erau simpli i smerii E dm seama de greeal. Toi ne
.venit, unde mergem,
de ce copiii notr, au apucat-o
pentru aceea triau în Rai. Aveau, precum se spune M (|(

L ce-au plecat de acas, de ce

limbaj teologic, cele dintru început, adic harismelc M un astfel de drum, de
L coala? De ce se-ntampl asta?^
Prsit viaa,
care Dumnezeu le-a dat la început, când l-a zidit pn faca
om, adic viaa, nemurirea, contiina, stpânirea peste „„voiul a izbutit s se fac pe sine nevzut , Doctor,, sa-,

fel un.
oameni s-l numeasc în
alte
sine, iubirea, smerenia i celelalte. Apoi diavolul I pe
psihologii spun deseori,
când un om ptimete: A, a ,,

izbutit s-i înele prin laud. S-au umplut de egoism,

asemenea. Nu pot
îns, firescul omului, aa cum l-a plsmuit Dumnezeu, "evroz! A, ai o angoasa!" i altele
tulbura ,n om
este smerenia. în vreme ce egoismul este ceva nefiresc, pricepe c
diavolul rscolete .
rut...
Lismul. i totui diavolul exist, este duhul
este boal, este împotriva firii.
c exist, este ca i când am tagadu,
Aadar, când noi umflm în copil acest „super- c spunem nu Acesta este
vorbete despre el.
eu" cu laudele, îi aâm egoismul, îi facem mare ru. I
vanghelia, care
cel ce ne lupt toata viaa
vrjmaul nostru,
îl facem mult mai uor influenabil de lucrurile
numete s, ant.hr s
Hristos, de aceea se
diavoleti. Astfel, crescând, îndeprtm de toate nvnicul lui
îl
p
s ne scape de d.avolul i
lucrurile de pre vieii. Nu credei c aceasta este I
a venit pe pmânt ca
Iristos

pricina pentru care copiii se pierd, pentru care oamenii s ne druiasc mântuirea.
se rzvrtesc? Este egoismul, pe care din Drept aceea, trebuie s-i
pe cop,, sa învm
fraged vârst
nu caute lauda . pe
s
prinii li l-au sdit. Diavolul este marele egoist, marele triasc smerit i simplu,
luceafr. Adic
trim pe diavolul înluntrul nostru, îl
îl „Bravo!". S-i învm c
exist smerenia, care este

trim pe luceafr. Nu trim smerenie. Smerenia e a lui sntatea vieii.

Concepia societi, contemporane face rau
Dumnezeu, este ceva trebuincios sufletului omului. care se
psihologie, alt pedagogie,
Este ceva organic. Iar când lipsete, este ca i când ar copiilor. Ea are alt
Aceast concepie duce la
lipsi inima din organism. Inima d
via organismului, adreseaz copiilor ateilor.
la cop,, , la t.nen.
iar smerenia d
via sufletului. Prin egoism, omul este amavolnicie i vedei roadele
Tinerii strig astzi,
zicând: «Trebuie s ne înelegei

347
346
 nu trebu.e sa mergem
Insa
noi la ei. Dimpotriv
vom ruga pentru ei, vom
spune ce-i bine vom
binele vom propovdui, dar nu
,
ne vom ad
duhulu, lor. Snu stricm mreia
credinei

^
o ,.

propovdîm ^tZnT " 1 Despre gândurile inimii

„Totdeauna s v rugai cu iubire

a«.t, cum au birui, sfinii rul înluntru or'. £3 pentru fraii notri.

S avem în sufletul nostru

sfinenie i iubire

Omul are asemenea puteri, încât poate rspândi

in jurul su binele sau rul. Aceste lucruri sunt foarte
subiri. Este mult bgare de seam. Trebuie
nevoie de
s vedem întru buntate fiecare lucru. Nimic ru s nu
|ândim despre ceilali. Chiar i o privire, chiar i un
suspin lucreaz asupra semenilor notri. Pân i cea
mai mic rzvrtire face ru. S avem în sufletul nostru
sfinenie i pe acestea s le rspândim la rându-ne.
iubire,
Sfim cu luare aminte s
nu ne aprindem din
pricina oamenilor care ne vatm; numai ne rugm s
pentru ei cu iubire. Orice ar face semenul nostru,
niciodat s nu gândim ru despre el. Totdeauna ne s
rugm cu iubire. Totdeauna s
cugetm binele. Vedei
pe întâiul mucenic tefan. Se ruga: Doamne, nu le
socoti lor pcatul acesta (Fapte 7, 60). Acelai lucru
Irebuie s-l facem i noi.
Nu trebuie niciodat s gândim despre cellalt
c-i va da Dumnezeu vreun ru, sau c-l va pedepsi
348
349
 6
vom 1
ruga pentru
53 mergGm
ei,
noi
vom spune
la ei - Dimpotriv.1

binele vom
ce-i bine voi
. propovdui, dar nu ne
vom
duhulu, lor. S nu stricm mreia
credini
telul VrT:
felul Io de gand,. Trebuie s
propovduim adevrul,
a ^J"
d S 3jutm
fim cine suntem
"'
'

'
1
*'
Despre gândurile inimii
lumina.
De ,a Prin J
P, f ., .
î' înva copiii învtfM.r*
„ Totdeauna s v rugai cu iubire
pentru fraii notri."

S avem în sufletul nostru

sfinenie i iubire

Omul are asemenea puteri, încât poate rspândi

In jurul su binele sau rul. Aceste lucruri sunt foarte
Mibiri. Este mult bgare de seam. Trebuie
nevoie de
s vedem întru buntate fiecare lucru. Nimic ru s nu
lând im despre ceilali. Chiar i o privire, chiar i un
suspin lucreaz asupra semenilor notri. Pân i cea
mai mic rzvrtire face ru. S avem în sufletul nostru
sfinenie i pe acestea s le rspândim la rându-ne.
iubire,

Sfim cu luare aminte s

nu ne aprindem din
pricina oamenilor care ne vatm; numai s ne rugm
pentru ei cu iubire. Orice ar face semenul nostru,
niciodat s nu gândim ru despre el. Totdeauna ne s
rugm cu iubire. Totdeauna s
cugetm binele. Vedei
pe întâiul mucenic tefan. Se ruga: Doamne, nu le
socoti lor pcatul acesta (Fapte 7, 60). Acelai lucru
facem i noi.
trebuie s-l
Nu trebuie niciodat s
gândim despre cellalt
c-i va da Dumnezeu vreun ru, sau c-l va pedepsi
348
349
 vi blestem»..
rceste: Binecuvântai pe cei ce
pentru pcatulsu. Acest gând aduce foarte mult im
fr ca nenoi s dm
seama. De multe ori i)|
Deolul este un lucru foarte râu. Este influenta
aprindem i zicem celuilalt: „Nu te temi de drcpl.iim
lui Dumnezeu, nu te temi c
are s te pedepseasc
Altdat zicem: „Nu se poate, Dumnezeu o sîl |
pedepseasc pentru ce-ai fcut", sau „Dumnezeul mnif
s nu faci ru acestui om pentru ce mi-a fcut", ori „91
nu peasc acest lucru cutare".
în toate aceste cazuri, avem în adâncul nostru
dorina ca cellalt s fie îns, în loc tft
pedepsit.
mrturisim mânierea noastr pentru greeala Im
înfim altfel tulburarea noastr i, chipurile, m<
nu izbândesc n.m.c.
rugm lui Dumnezeu pentru el. îns, de fapt, noi M ,le-ar cdea asupra lui,

blestemm pe fratele.
"

Iar dac, în loc de a ne ruga, zicem: „S- scap"

„Sunetul oaptelor nu-i
rsplteasc Dumnezeu pentru rul pe care mi I

fcut", i atunci ne rugm s-l pedepseasc Dumnez o latur a sucului

care
Exist înluntru. nostru
Chiar i când zicem „vede Dumnezeu", pornir
sufletului nostrulucreaz într-un chip tainic, înrâure
sufletul semenului nostru i acesta ptimete un ru
Când ne gândim la ru, o oarecare puter
iese dinluntrul nostru i se transmite celuilalt, precu
se transmite vocea prin undele sonore, i cu adev
cellalt pete un ru. Se întâmpl ceva ca un deochi
atunci când omul are pentru ceilali gânduri
Aceasta se lucreaz din tulburarea noastr.
transmitem în chip tainic rutatea noastr.
rele

No
Nu
^ T ar<

osândim pe
2
Pr
o f
cdâlalt, iar nu
câ nu"
pe
fuL,
noi.
dar ucidem I

Dumnezeu este pricina rului, ci rutatea oamenilor.

Nu Dumnezeu pedepsete, ci reaua noastr dispoziie
se transmite în sufletul celuilalt în chip tainic i adu"
nu voiete niciodat rul. Dimpotriv, E pncna
rul. Hristos
^spre bîne, îi 'facem râu. Putem
deven,

351
350
 AceasU
pentru care el s se îmbolnveasc, s-i piard sluji >.», Exist o via nevzut - viaa sufletului.
chiar i
averea i celelalte. în acest chip nu facem ru numai re mare putere i-l poate înrâuri pe cellalt
i nou înine, cci ne La fel se întâmpl . cu
aproapelui nostru, ci «Jac ne despart kilometri.
îndeprtm de harul lui Dumnezeu. i atunci ne rugm, blestemul, care este o putere
ce lucreaz rul. Iari
or.cat distan
dar nu suntem ascultai. „Cerem i nu primim." De ce? dac ne rugm pentru cineva cu iubire,
binele mc. râul
Ne-am gândit vreodat? Pentru c
cerem ru b5 Trebuie . ne-ar despri, binele se transmite. Nici
s gsim chipul de a tmdui înclinarea cea rea care ,ai sunt influenate de
distan. Putem s le tr.m.tem la
Solomon: Sunetul
exist în noi, aceea de a simi i a gândi ru despre distane uriae. O spune îneleptul
sufletului nostru ajunge
cellalt. oaptelor nu-i scap". Sunetul
Se poate ca cineva s spun: „Aa cum chip tainic i-l influeneaz pe cellalt, chiar . dac
sej | putem s
poart cutare, va fi pedepsit de Dumnezeu", i s nu spunem nici un cuvânt. i
fr s vorbim,
c distan ne-ar
cread o spune fr rutate. Este, îns, un lucru iransmitem binele sau rul, oricât
se rostete are de
foarte subire s poat cineva deslui dac are sau n despri de aproapele. Ceea ce nu
Nu cuvintele.
are rutate. se vede limpede. Este un lucru foarte obicei mai mare putere decât
tainic, ce ascunde sufletul nostru i felul cum poate
aceasta s influeneze persoanele i lucrurile.
Nu se întâmpl acelai lucru dac spunem cu „Preasfânt Stpâna mea,
team c cellalt nu triete bine, i ne rugm ca f-l sslveasc numele tu!"
Dumnezeu s-l ajute i s-i dea pocin; adic, nici
nu.
mie.
zicem, i nici nu dorim luntric s-l pedepseasc ceva din ce mi s-a întâmplat
Ascultai
prin Halkida.
Dumnezeu pentru ceea ce face. Atunci nu numai c I Odat mergeam în satul meu, trecând
Ctre staia de tren din Halkida vd
facem ru aproapelui nostru, dar îi facem i bine. Când un copil care era
cineva se roag pentru aproapele su, o putere bun urcat într-o cru i strduia se s
traverseze Imn le de

izvorte din el ctre fratele, îl vindec, îi putere i d tren Nu-I asculta calul, i a început s huleasc pe
tare in acea
Preacurata Fecioar. M-am întristat
via. Este o tain cum pleac de la noi aceast putere, foarte
„Preasfânt Stpâna mea, fa-l
îns, într-adevr, cel care are înluntrul lui binele, clip, i îndat am spus:
In cinci m.nute
trimite aceast putere bun i celorlali, în chip tainic i s slveasc numele tu, rogu-te!".
S-a spart buto.u
lin. Trimite aproapelui su lumin creeaz un cerc
care crua s-a rsturnat i l-a prins sub ea.
din butoi curgea pe capul
de aprare în jurul lui, i îl pzete de ru. Când avem care era în ea, Iar mustul
ctre cellalt bun dorire i ne rugm, îl tmduim pe copilului. Copilul s-a apucat
cu mâinile de cap i,
fratele i îl ajutm s
mearg spre Dumnezeu. tremurând, a început s strige: „Preasfânt Ma.ca,

65
Cf. lacov 4, 3. Cf. înelepciunea lui Solomon 1,10.
353
352
 Preasfânt Maic, Preasfânt
Maic!!!". Eu, mai si
vzandu-l, plângeam i ziceam
umble nimeni la ea, fr s-o mite cineva, fr s bati
Preacuratei noastr v.lntul!
„Preasfânta
Stpâna mea, de ce-ai fcut
s slveasc numele tu, dar nu în felulaa? Eu am ?\
acesta" Mi
Doamna n-a spus nimic la început. Apoi îi zice:

prut ru de copil. M-am pocit, - Ce s-i spun... La ora opt beam cu soul meu
cci m-am fie .ifea i, cu minunare i bucurie, i-am vorbit despre
pricin pentru tot ce-a pit. (

cu buntate acea rugciune

Eu socoteam c am sp vaza ta. Am descris-o cu mult ardoare. Ce s spun,
ctre Preacurata, când l-a
auzit hulind
numele ei, îns în sufletul meu poate crezi c-a lucrat vreo putere rea? Asta s-ar fi întâmplat
nscuse tainic i o oarecare tulburare.
c dac nu te iubeam.
O s v
mai povestesc o întâmplare,
s v|
îns, asta a fost. Nu i-a dat seama c înluntrul
minunai. Nu-i nimic din închipuirea ei avea rutate. Aceasta a fost invidie, deochi. Puterea
mea. Tot ce v
spun e adevrat. Ascultai. cea rea se transmite, oricât de departe am fi. Aceasta
Cândva, o doamn a vizitat-o într-o dup
este o tain. Nu exist distane. De-asta s-a spart vaza.
amiaza pe o prieten de-a ei. Mi-aduc aminte i de altceva, care s-a întâmplat tot din
în salon se gsea
frumoas vaz japonez, de pre, plin invidie.
de flori.
- Ce vaz frumoas!
Când ai cumprat-o? O soacr era foarte geloas pe nora ei.Nu voia
Ml " a adus -o brbatul meu, a spus s vad un bine. într-o zi, nora a
la ea nici cumprat o
Z aceea.
In ziua urmtoare, la opt dimineaa, doamna pânz imprimat frumoas, pentru haine. Soacra a
care fcuse vizita i-a amintit de vaz vzut-o i a invidiat-o. Nora a încuiat pânza într-un
în timp ce-i bea
cafeaua împreun cu soul ei. îi fcuse mare impresie cufr, în partea de jos, sub celelalte haine, pân s vin
Zice, deci, soului ei cu
minunare: ziua în care trebuia s-ldea croitoresei. A venit i acea
Ce s-i spun de prietena mea! l-a adus
-
soul ei zi. Nora s-a dus s scoat pânza i, ce s vad! Tot
o foarte frumoas vaz japonez,
în multe culori cu materialul era forfecat din aproape în aproape, de
scene frumoase; împodobete
frumos salonul. nefolosit. i cu toate astea, cufrul a fost încuiat!
In aceeai zi a mers
din nou la prietena ei
pentru o treab oarecare. A Puterea cea rea nu are bariere, nu se împiedic

zice:
vzut vaza lipsea c fi-
de încuietori i distane. Puterea cea rea poate s
- Ce-ai
fcut cu vaza? distrug i un automobil, fr ca acesta aib vreun s
- Ce s-i spun... Azi
defect.
de diminea, pe la opt
aa cum eram linitit în camer, aud
un puternic
«crac!" i vaza fcut bucele. Aa, singur,
s-a
fr s

354
355
 mine (Gal. 2, 20). O spunea, propovduia cu trie - „II

Cu Duhul lui Dumnezeu, ajungem am mine pe Hristos", în vreme ce înainte spunea

în

s nu mai putem svâri „Voiam s fac binele, dar nu puteam". Unde a fugit
nici un pcat Om nenorocit ce sunt!? S-a dus! Harul i-a fcut
plin de
lucrarea înluntrul lui. Din nenorocit a devenit

Ai îneles, deci, c gândurile noastre rele, reaua

har. Dup ce s-a smerit, l-a plinit harul.

Ai îneles? Toi, prin Duhul lui Dumnezeu,

noastr dispoziie îi influeneaz pe ceilali? Pentru
ajungem snu mai putem svâri nici un pcat. Ne
aceasta trebuie s aflm chipul de a curi adâncul înluntrul
.irtm neputincioi spre pcat, fiindc
sinelui nostru de orice rutate. Când sufletul nostru
nostru triete Hristos. Nu mai suntem în stare decât de
este sfinit, el rspândete binele. Trimitem atunci
iubirea noastr în tcere, fr s rostim cuvinte. vom smulge harul lui Dumnezeu, ne vom
bine. Astfel
îndumnezei. Dac ne druim acelora, dac ne druim
De bun seam, aceasta este puin mai greu la se vor
Hristos, atunci toate se vor preface,
început. Aducei-v aminte de Apostolul Pavel: Cci nu lui

preschimba. Mânia, iuimea, invidia, gelozia", mânierea,

fac binele pe care îl voiesc, ci rul pe care nu-l voiesc,
întristarea, toate
judecata, nemulumirea, melancolia,
pe acela îl svâresc (Rom. 7, 19). i mai departe: Dar
ardoare, dragoste
deveni iubire, bucurie,
vd mdularele mele o alt lege, luptându-se
în
vor

împotriva legii minii mele i fcându-m rob legii

dumnezeiasc. Rai!

pcatului, care este în mdularele mele. Om nenorocit

ce sunt! Cine m
va izbvi de trupul morii acesteia?
(Rom. 7, 23-24). Era foarte neputincios atunci, i nu
putea s fac binele, dei o dorea foarte mult.
Acestea le spunea la început. îns, când încet-
încet s-a druit iubirii i adorrii lui Dumnezeu, atunci,
vzând pornirea sa, Dumnezeu a intrat i s-a slluit
întru el harul dumnezeiesc. s-L triasc
Astfel a izbutit
pe Hristos. A intrat Hristos însui înluntrul su, iar cel
ce mai înainte zicea „Nu pot s fac binele, dei îl
doresc", a izbutit, prin harul lui Dumnezeu, s ajung
neputincios în a mai svâri rul. La început nu era în
stare s fac binele, iar apoi, dup ce a venit Hristos
înluntrul lui, a ajuns s nu mai poat face rul. i
chiar striga: Nu mai triesc eu, ci Hristos triete în

357
356
 Despre zidire

„ Toate ce/e dimprejurul nostru

sunt picturi izvorâte din iubirea lui Dumnezeu."

Frumuseile naturii sunt micile iubiri

care ne cluzesc spre marea Iubire,
spre Hristos

Sv
bucurai de toate cele ce ne înconjoar.
Toate ne înva i ne cluzesc spre Dumnezeu. Toate
împrejurul nostru sunt picturi care izvorsc din
iubirea Dumnezeu. Cele însufleite i cele
lui

neînsufleite, i plantele, i animalele, i psrile, i

munii, i mrile, i apusurile de soare, i cerul înstelat.
Sunt micile iubiri prin mijlocirea crora ajungem la
Iubirea cea mare, la Hristos. Florile, de pild, au darul

lor, ne înva prin mireasma lor, prin mreia lor. Ne

vorbesc despre iubirea lui Dumnezeu. îi rspândesc
mireasma lor, frumuseea lor,i celor pctoi i celor
drepi.
Ca s devin cineva cretin, trebuie s aib
suflet poetic, trebuie s fie nu voiete
poet. Hristos
lâng El sufletele „grosolane". Cretinul, chiar i numai
când iubete, este poet, petrece în poezie. Inimile
 celelalte. Harul
îmbrieaz aeaz tuturor; în fluturi, în albine, în toate
il
poetice iubirea, o înluntrul loi

simt în adâncuri. Lire s fie cu luare aminte. Vrea s fie împreun < U

S v folosii de clipele frumoase. Clipe toate.

frumoase apleac sufletul spre rugciune, îl fac subl A, ce s v spun! Am trit asta când m-a cercetat
nobil, poetic. Trezii-v dimineaa, vedei rsri s harul dumnezeiesc Munte. Mi-aduc aminte
în Sfântul
privighetoarea triluind printre copaci, cu
aripile
soarelui îmbrcat în porfir. Atunci când v-a însufl ,1,.

vreun peisaj frumos, o bisericu, ceva frumos, s m .late pe spate ca aib putere. Mi, mi!
s fi avut un S
rmânei la acestea, mergei mai departe, la doxoloi-.u phru cu ap, s-i fi dat mai bea, s-i ostoiasc s
pentru toate cele frumoase, pentru a-L tri pe singurul setea... De ce triluiasc aa privighetoarea, de ce?
s
aceea
Frumos. Toate sunt sfinte - i marea, i îmbierea, I Ins i ea îi simte trilul, se bucur de el, de
mâncarea. S v bucurai de toate. Toate ne triluiete.
S
îmbogesc, toate ne cluzesc spre marea Iubire, toat M însufleeau mult psrelele în pdure.
s ascultai privighetorile.
ne cluzesc spre Hristos. mergei odat la Kallisia

S luai aminte la câte a fcut omul - casele, Inim de piatr s ai, i tot eti micat. Cum s nu simi
cldirile mari i mici, oraele, satele, oamenii, c eti împreun cu toate? S v adâncii în elul vostru.

civilizaia noastr. S întrebai, s v întreglfl elul este aezat de Fctorul nostru. Faptul c zidirea
cunotinele despre orice, s nu stai nepstori, are un el arat mreia lui Dumnezeu
i pronia Lui.
Aceasta vajut la o mai adânc cercetare a Aceast menire a lui Dumnezeu pentru noi,
oamenii,

minuniilor lui Dumnezeu. Toate devin prilejuri de I se manifest altfel. Avem libertate, raiune.

ne lega cu toate i cu toi. Devin pricini de mulumiri' Am întocmit într-o zi un plan pentru cele de aici.
i de rugciune ctre Domnul a toate. trii în S S fac o cistern între pini i spun un bazin de doi
mijlocul naturii, al tuturor. Natura este taina metri cubi de ap i s fie automat, s dea ap. Atunci

Evangheliei. îns, când nu are cineva har luntric, nu I vor veni privighetorile, care tânjesc mult
dup ap,
folosete natura. Natura ne trezete, dar nu ne poate musculiele i mutele...
duce în Rai. Cândva, atunci când eram la Kallisia, ma
Negustorul duhovnicesc, cel ce are Duhul întorceam la mnstire dup o boal, i doamna Mria,
Dumnezeu, ia aminte peste tot pe unde trece, este toi
lui

ciobnia, a venit s m ia cu mgruul. Pe drum am

numai ochi, numai miros. Toate simurile lui triesc, întrebat-o:
Mria, cum sunt frumuseile acelea,
dar triesc în Duhul lui Dumnezeu. El se osebete de - Doamn
ceilali. Pe toate le vede i pe toate le aude; vede livezile, culorile, fluturii, miresmele, privighetorile?
psrile, pietrele, fluturii... Trece pe undeva, simte - Nimic, îmi zice, nu e nimic.
totul, o mireasm, de pild. Triete în mijlocul - Da? îi zic. Este luna mai i nu e nimic?

361
 - Nimic! îmi rspunde.
micare de trei ori, cu atenie. în dup-amiaza acelelajl
PUÎ n 3m întâ nit de t03te
'
'

" f,ori mi ""'' /ilc am fcut la fel. în ziua urmtoare, de asemenea, la

fluturi '

fel. Dup puine zile îl atingeam cu vrgua pe cap,

- Ei, doamna Mria, acum ce zicei?
;u ând lin „Doamne lisuse...". Tot timpul cu atenie, s
- A, n-am fost atent la ele!
OU se mânie pasrea. Aceast micare n-am fcut-o
lna ' ntând am a ' UnS a Platani
cântau
' ' '
Prlvi 8hetolil
mult timp. Dup puine zile, îl atingeam pe cap i

- Doamna Mria, i oboram cu vrgua pe spate, pân la coad. Dac n-am

mi-ai spus minciuni'
- Nu, m.-a zis. N-am fost vzut nici o împotrivire, am început s-i pun vrgua la
atent la ele deloc! mângâiam pe piept în jos, lin, ca s nu-l scot
i-l

^
K<1t
eu la început eram „grosolan",
nu-mi dclc im din srite, i rostind totdeauna rugciunea. Apoi am
s
Dumne2eu mi -a dat harul
chrh ?°: tot ^
"a. ^ "
s
'
prins îndrzneal, am lsat vrgua, am luat un creion
întâmP ' at dUp Ce am *P $i am fcut aceleai micri. în cele din urm, am lsat

creionul i am început s folosesc mâna. Se ivise deja

familiaritatea, aa c
l-am scos afar din colivie i se
urca pe umrul meu. Ne plimbam pe hol împreun. i
Rugciune este s te apropii de când stteam la mas, venea i mâneam împreun. Dar
fptur a iui
fiecare
l-am pierdut. într-o zi a venit un preot cu muli copii,
Dumnezeu cu iubire
iar acetia au deschis colivia i papagalul a fugit.

Rugciune este s te apropii de fiecare fptur a Dup

ceva timp ne-au adus alt papagal, acesta
Dumnezeu cu pe care îl avem acum. Slbatic i acesta, ca i cel dintâi,
iubire i s trieti
Iu.
împreun cu toat în acelai fel, lin i cu rugciune, l-am îmblânzit i pe
chiar , cu cele slbatice, '
în armonie. Aceasta
ma strduiesc s o pun în doresc acesta. A început încet-încet s
spun diferite cuvinte,
fapt. Asculta* s v
ceva care are legtur cu
asta.
spun
P s strige nume, s
ias din colivia lui, s
se urce pe

Cu câtva timp în urm, mine, s

mnânce împreun cu mine. Când iese afar,
cineva mi-a druit un
papagal. In primele zile era îi pun zvorul i el st pe colivie. Când vreau s intre
foarte nesupus i slbat c iar înuntru, îi art printr-un semn s coboare i s intre.
P
T
docui Voiam, dec, s-l
ciocul.
Dumnezeu , cu rugciunea.
ap
a de el era 8ata
T' ** tai *'

îmblânzesc cu harul lui

Atunci merge, trage zvorul i intr. Este îns egoist, i
vrea s fii atent la el, s-i vorbeti cu dulcea, s nu-l
Ziceam „Doamne "suse
Hnstoase, miluiete-m", dispreuieti. Este mai cu seam gelos, i de aceea nu
luntric sau cu voc ta
cu o vârguî îl atingeam e si vrea s-i vorbeti altuia, nici s iubeti pe altcineva.
pe spate, în vreme ce
papagalul se afla în colivia Altfel se mânie ru. Acum, cam dobândit mare
luLAm fcut aceasfâ prietenie, a învat nu numai cuvinte i nume, ci zice i
362
363
 mângâi. L-am manga.at,
rugciunea: „Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m.V b m i-a srutat mâna. Voia s-l
înconjurat toate i ma pnveau în
Spune, de asemenea, „Nsctoare de Dumno/tr fost mulumit. M-au
Fecioar, bucur-te, ceea ce eti plin de har, Ma.
I

I. Le-am binecuvântat. Eu
vorbeam, rugam. m
Domnul este cu tine", „Dumnezeu este bu Cândva am avut un câine.
Dac m
vedea afar,

„Dumnezeu este foarte bun", cânt i „Doam venea... pap!

- îmi sruta mâna, m umplea de bale .
miluiete" .a.
fugea, ca s nu-l cert.
Acum s
îmblânzesc i un vultur. L-am
vreau
gsit în nordul Acolo unde
Evviei. duc i rflj m
odihnesc, un pic mai sus, am gsit un loc pe care l-am Cel ce are înelepciunea
numit „cuib de vultur". Nu i-am dat acest nume cea dumnezeiasc,
întâmpltor. Este foarte greu s
ajungi acolo. Este
le privete pe toate cu iubire
prpastie stâncoas, iar jos - Egeea. Când atmosfera
este bun, de acolo se vede Kavsokalivia din Sfântul ne ajut mult în viaa
.
Toate cele ce in de natur
Munte. sunt cu harul Iu,
duhovniceasc, atunci când
Intr-o zi am vzut acolo un vultur cu aripile
natum p
deschise. Doi metri i jumtate! Fiar! Trecea pe
Dumnezeu. Eu, când simt armoma
De ce s nu avem poft de
via? S
o Mim ,n Duhu
deasupra noastr fr s
bat deloc din aripi, linitit. Cel ce are Duhu
în Duhul adevrului.
Am un plan: precum
urzit am îmblânzit papagalul, sâ lui Dumnezeu,
înelepciunea cea
îmblânzesc i vulturul. i c, dac ajut
cred lui Dumnezeu, cel ce are
.ub.rea u
privete pe toate cu
Dumnezeu, vom deveni cu vulturul. O s-o
prieteni dumnezeiasc, le
aminte toate. 1^ tepaune >u.
facem întru sfinenie. i psrile vor s
se roage. Le Dumnezeu, i ia la
toate . sa se
Dumnezeu face s le stpâneasc pe
place citirea. Vulturului îi place i carnea. îl

S v mai spun ceva. bucure de toate.

A venit odat o femeie, doamna Leni, acolo

unde m duc eu în pustie, în nordul Evviei, i mi-a
adus cpriele ei. Mi-a spus:
- Poi s
faci o rugciune i pentru caprele mele,

c nu merg bine?
M-am ridicat. Au venit singure, n-a fost nevoie
s mi le aduc. Mi-am întins mâinile i am citit o
rugciune. Au venit lâng mine, au ridicat cpoarele
i m priveau. Un ap s-a apropiat mai mult, s-a aplecat
365
364
 Despre boal

„Simt boala ca iubire a lui Hristos."

„Hristoase al meu,
iubirea Ta nu are hotar!"

Mulumesc lui Dumnezeu c mi-a dat multe

67
boli De multe ori spun: „Hristoase al meu, iubirea
. îi

Ta nu are hotar!". E o minune cum de mai triesc.

Printre alte boli ale mele, am i cancer la hipofiz. S-a
fcut acolo o tumoare care crete i apas pe nervul
optic. De-asta nu mai vd acum. M doare înfricotor.
M rog, îns, ridicând Crucea lui Hristos cu rbdare.
Vedei inima mea cum este? S-a mrit, nu mai este cum
era. Este tot din pricina cancerului de la cap. i cu cât
merg, o s se înruteasc. Se va mai mri, o s-mi fie
greu s M
doare mult, sufr, dar este foarte
vorbesc.
frumoas boala mea. O
simt ca iubire a lui Hristos. M
strpung la inim i mulumesc lui Dumnezeu. Este

1,7
Cuviosul Btrân a suferit de urmtoarele boli: infarct miocardic,
insuficien renal cronic, ulcer cu ni
(cu repetate gastroragii),
cataract, herpes zosterial pe fa, dermatid stafilococic pe
mân, hernie inghinal (cu dese strangulri), gu endemic
cronic, adenom la hipofiz.
367
pentru pcatele mele. Sunt pctos i Dumnezeu St devin bun. Asta s v rugai pentru mine. Harul lui

strduiete s m cureasc. Dumnezeu m ine. M strduiesc s m druiesc lui

Atunci când eram de aisprezece ani, îl rugafTI I Iristos, s m apropii de Hristos, s m unesc cu
pe Dumnezeu s-mi dea o boal grea, un cancer, ca sil llristos. Asta o doresc, dar n-am izbândit-o înc - n-o
m doar pentru iubirea Lui i s-L slvesc în durere, spun din smerenie. Dar nu-mi pierd îndrzneala. Strui.
Mult vreme m-am rugat aa. Dar Btrânul meu ml-| M rog s-mi ierte Dumnezeu pcatele. Am pe
auzit
spus c asta este egoism i astfel îl constrâng pi muli spunând: „Nu pot rog". Eu aa s m ceva n-am
Dumnezeu. Dumnezeu tie ce-o s fac. Aa n-am c pit. Numai în ziua neascultrii mele în Sfântul Munte
mai struit. Vedei îns c
Dumnezeu n-a uitat cererea li pit asta.

mea i mi-a dat aceast binefacere dup atâia ani! Nu m frmânt dac i cât triesc. Asta am
Acum nu-L rog pe Dumnezeu s-mi ia ce l-arfl lsat-o în seama iubirii lui Dumnezeu. Se întâmpl de
cerut. M bucur c
o am, ca s fiu i eu prta Li multe ori ca cineva s nu vrea s-i aduc aminte de
Patimile Lui, din multa mea iubire. Am certarea Iul moarte. c
dorete viaa. Aceasta este,
Este pentru
Dumnezeu. Cci pe cine îl iubete, Domnul îl ceart.) dintr-un punct de vedere, o dovad a nemuririi
(Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebit bunvoin .1 sufletului. îns, i dac trim, i dac murim, ai

lui Dumnezeu, Care m

cheam s ptrund în taina Domnului suntem (Rom. 14, 8). Moartea este puntea
iubirii Lui i prin harul Lui s m
strduiesc s-l care ne va duce la Hristos. îndat ce închidem ochii, îi
rspund. Dar eu nu sunt vrednic. O s-mi spunei: vom deschide în venicie. Ne vom înfia înaintea lui

„Toate astea pe care i le descoper Dumnezeu nu te I Iristos. în cealalt via vom tri „mai întiprit" harul
fac vrednic?" Acestea m judec. Pentru c ele sunt ale lui Dumnezeu.
harului lui Dumnezeu. meu. Dumnc
Nu-i nimic al

mi-a dat multe harisme, dar eu nu am rspuns, m

dovedit nevrednic. Strdania, îns, n-am prsit-o. Am simit o mare bucurie la gândul
Poate c Dumnezeu o s-mi dea ajutorul Lui, ca m s c-L voi întâlni pe Domnul
druiesc iubirii Sale.
Pentru aceasta nu rog cam fa m s Cândva ajunsesem pe patul de moarte 68

M
.

Dumnezeu bine. rog s m fac bun. Sunt Pisem o înfricotoare hemoragie gastric datorit
încredinat c Dumnezeu tie cm îns m
rog. rog ( pe care mi l-au dat la spital, când am fcut
ortizonului
pentru sufletul meu, ca s-mi ierte pcatele. Nu iau operaia la ochiul pe care, în cele din urm, l-am
medicamente, nici n-am mers la operaie, nici I pierdut. Atunci locuiam într-o colibioar; înc nu
analize. O
s-L las pe Dumnezeu s rânduiasc zidisem mnstirea. Din pricina istovirii, nu tiam când
Singurul lucru pe care îl fac este s strduiesc m !

I întâmplarea s-a petrecut în anul 1983.

368 369
 e noapte i când este zi. Am ajuns la moarte i, ton. m.ingâierea lui Hristos. Ziceam întru sine: „Dac nwiy;
am trit. Am slbit mult. Mi s-a tiat pofta de mâncii lus în cer i Dumnezeu îmi zice: «Prietene, cum ai
Trei luni de zile am trit cu trei linguri de lapte pe t\\
Intrat aici fr hain de nunt? (Matei 22, 12) Ce caui
Am fost salvat de-o capr! «ici?», o s-l spun: «Tot ce voieti Tu, Domnul meu, tot
Triam cu gândul plecrii. Am simit o m.iif i c voiete iubirea Ta, unde vrea iubirea Ta s m
aeze.
bucurie la gândul c-L voi pe Domnul. Avem
întâlni M predau iubirii Tale. Dac voieti s m aezi în iad,
adânc înluntrul meu simmântul prezenei Iul •ieaz-m, destul îmi este s nu pierd iubirea Ta!»."
Dumnezeu. i Dumnezeu a voit atunci s ml Aveam simmântul pctoeniei mele; de
întreasc i s m mângâie cu ceva preabinecuvânl.il, •iceea rosteam neîncetat înluntrul meu rugciunea
De fiecare dat când simeam c-mi iese Sfântului Simeon Noul Teolog:
sufletul,
vedeam pe cer o stea care rspândea de c
altul ca mine n-a greit
„tiu, Mântuitorule,
jur-împrejui
raze preadulci. Era strlucitoare i foarte dulce i fie, nicia fcut faptele pe care le-am fcut eu. Dar i
foartefrumoas! Lumina ei avea mult dulcea. Era
<|* dceasta tiu, c
mrimea greelilor mele i mulimea
un albastru deschis, ca diamantul, ca pcatelor mele nu covâresc rbdarea cea mult a
o piatr de mult
pre. De câte ori o vedeam,
i cci înluntrul acestei stele simeam
bucurie,
m
umplea de mângâieri Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea

toat Biserica, Dumnezeu Cel în Treime,

estr c înalt."

Preasfânl.i Ceea ce spune rugciunea nu sunt cuvintele

Fecioar, îngerii, sfinii. Aveam
erau toi ai mei, sufletele tuturor
simmântul c acolo noastre. Noi nu putem cugeta i exprima astfel de
celor iubii ai mei, ala ( Dar ceea ce au scris
uvinte. Le-au scris sfinii. sfinii
Btrânilor mei. Credeamc, atunci când voi pleca din Irebuie s fie îmbriat de ctre sufletul nostru, s fie
aceast via, voi merge i eu pe acea stea, simit i trit. îmi place i altceva din rugciune:
nu pentru
virtuile mele, ci pentru iubirea „Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne
lui Dumnezeu.
s cred c Dumnezeu, Care m iubete, îmi aratVoiam
acea Dumnezeul meu, Fctorul i Izbvitorul meu, nici
stea ca s-mi spun: „Te atept!" pictura de lacrimi, nici din pictur vreo parte. Cele
Nu voiam s m
gândesc la iad, la vmi. Nu-ml
aminteam de pcatele mele, dei aveam
inc nesvârite de mine le-au cunoscut ochii Ti, i în
multe. Le-am cartea Ta se afl scrise i cele înc nefcute de mine.
lsat în urm. îmi aminteam numai Vezi smerenia mea, vezi-mi osteneala cât este i toate
de iubirea Iul
Dumnezeu i m
bucuram. i rugam: „Pentru m pcatele mi le iart, Dumnezeule a toate..."
iubirea Ta, Dumnezeul meu, s
fiu i eu acolo. îns, Repetam aceast rugciune cu însufleire, ca s
dac pentru pcatele mele trebuie s merg Cu cât o repetam, cu atât se
plec cu aceste gânduri.
atunci s m aeze în iad,
iubirea Ta oriunde voiete. Ajunge vedea mai bine acolo sus, în nemrginit, acea stea,
s fiu împreun cu Tine". Atâia ani am trit în pustie mângâierea mea. Venea în toate zilele când aveam

370 371
dureri. i, atunci când venea, sufletulmeu sM yi Dumnezeu. Acesta este secretul. Despre celelalte ne va
ziceam în sine-mi: „A venit steaua mea!" Simeam r| înva harul, adic despre cum ne vom lsa în voia lui
m cheam s merg la ea, plecând de pe pâmAnl Hristos. Altfel spus, noi dispreuim boala, nu ne
Simeam mare bucurie când o vedeam. Nu voi. im Bndim la ea, ne gândim la Hristos, simplu,
m pcatele
gândesc la mele, v-am spus, cci el( Imperceptibil, dezinteresat, iar Dumnezeu face
fi scos din aceast tain. O singur dat, num.n | minunea Sa pentru ceea ce este de folos sufletului
singur dat am simit-o goal, nu mai lumina, nu W nostru. Precum zicem la Dumnezeiasca Liturghie:
plin. Am îneles. Era de la potrivnicul. N-am b<fy,.ii u „loat viaa noastr lui Hristos Dumnezeu s o dm".
în seam, m-am întors în alt parte, am vorbit cu soi i Dar trebuie s vrem s
dispreuim boala. Dac
mea despre treburi. Dup puin timp am vzut-o i.n nu vrem, este greu, nu putem s spunem „o
strlucind din destul. A venit iari bucuria, înc i dispreuiesc". i aa, în vreme ce noi socotim o c
vie, înluntrul meu. dispreuim i c
nu-i dm
însemntate, de fapt îi dm,
în tot acest timp aveam dureri înfricotoare i avem mereu în mintea noastr i nu putem dobândi
tot trupul meu. Ceilali m
vedeau murind. Eu ml ce luntric. Iar asta am s v-o dovedesc. Zicem:
predasem iubirii lui Dumnezeu. Nu rugam s mrm „Cred c s m tmduiasc Dumnezeu. Nu iau
o
izbveasc de dureri. Dorul meu era s m miluias medicamente. O s fac aa: priveghez toat noaptea i-L
M de El, ateptam
sprijinisem s
lucreze harul Lui. N hm',pentru asta. O s m asculte Dumnezeu". Ne
m temeam de moarte. Mergeam la Hristos. Precu uigm toat noaptea, cerem, implorm, strigm, îl

v-am spus, ziceam necontenit rugciunea Sfântul
Simeon Noul Teolog, dar nu din interes, nu ca s-
dea sntate. O simeam cuvânt cu cuvânt.
Secretul în boal este s te lupi
pentru a dobândi harul lui
Mult avem din boli, este de-ajuns s
folos
rbdm fr cârtire i s-L slvim pe Dumnezeu,
cerând mila Lui. Când ne îmbolnvim, problema nu
este s nu lum medicamente sau s mergem s ni
rugm la Sfântul Nectarie. Trebuie s cunoatem i
cellalt secret: s ne luptm pentru a dobândi harul
silim pe Dumnezeu i pe toi sfinii s ne fac bine. Ne
»llim zi i noapte. Alergm ici i colo. Ei, nu artm
prin asta c n-am dispreuit boala? Cu cât struim i-i
silim pe sfini i pe Dumnezeu s
ne fac bine, cu atâta
tiim boala. Cu cât ne îngrijim s-o alungm, cu atâta o
lllim. De aceea nu se întâmpl nimic. i noi avem
Dumnezeu impresia c oricum se va petrece o minune; îns, de
(.ipt, n-o credem, i astfel nu ne facem bine.
I Facem rugciuni, nu lum medicamente; îns
nu ne potolim, i minunea nu se întâmpl. îns vei
spune: „Dar n-am luat medicament; cum n-am
1 redin?" Cu toate acestea, în adâncul nostru exist o
îndoial, o team, i ne gândim: „Oare o se s
I întâmple?" Aici este valabil cuvântul Scripturii: Dac

372 373
 avea credin i nu
ve{/' v
vei îndoi, vei face nu - Când o s m fac bine?
numai ce s-a fcut cu smochinul acesta, ci i muntelui - A! îi zic. Dac zici: „Când o s m fac bine?*,

acestuia de vei zice: Ridic-te i te arunc în mare, v4 niciodat n-o s te faci bine. Nu este cuviincios s-L
fi aa (Matei 21, 21). Când credina
adevrat, fii este togi pe Dumnezeu pentru Te rogi din
astfel de lucruri.

iei medicament, fie nu iei, ea va lucra. rsputeri lui Dumnezeu s-i ia boala. Dar atunci
Dumnezeu
lucreaz i cu doctorii i cu medicamentele. Griete .ueasta te cuprinde i te strâmtoreaz mai mult. Nu
înelepciunea lui Sirah: Cinstete pe doctor cu cinstei trebuie s
ne rugm pentru asta.
ce i se cuvine, c
i pe el l-a fcut Domnul. Domnul | S-a înfricoat i a zis:
zidit din pmânt leacurile, i omul înelept nu se
v||
- S
nu fac rugciune!?
scârbi de ele. i doctorului d-i loc, i pe el l-a fcut c - Aoleu! îi zic. S
faci chiar mult rugciune, dar

Domnul; i s
nu se deprteze de la tine, i de el al c la sîi ierte Dumnezeu pcatele i s-i dea putere ca
trebuin (în. lui Isus Sirah 38, 1; 4; 12). s-L iubeti i s
te druieti. Cci cu cât te rogi
I s
Tot secretul este credina; de margini, lini, fr plece boala, cu atâta se lipete de tine, te îmbrieaz,
simpl i nevinovat. întru smerenia i nevinov[k te strânge i nu se mai desparte de tine. Firete, .dac

inimii
69
. S avem credin c Dumnezeu ne iubeti simi ca om o greutate luntric i o neputin, atunci
nespus i c voiete s devenim ai Lui. De aceci
S-L rogi cu smerenie pe Domnul s-i ridice boala.
îngduie bolile, pân ce ne vom preda Lui cu
încredere.
S-L iubim pe Hristos i toate se vor schimba în
S ne lsm cu încredere în
viaa noastr. S
nu-L iubim pentru a primi rsplat, <!<• seama iubirii lui Dumnezeu
pild sntatea. Ci s-L iubim cu înflcrare, din
recunotin, fr s ne gândim la nimic, numai la Atunci când ne predm lui Hristos, se linitete

iubirea dumnezeiasc. Nici ne rugm mânai de un s organismul nostru duhovnicesc, având drept rezultat
scop anume, zicând lui Dumnezeu: „F-I pe cutare funcionarea fiziologic a tuturor organelor. Toate sunt
sntos, ca s vin aproape de tine". Asta nu e potrivit,
influenate.Ne facem bine, încetm suferim. Chiar s
s-i artm noi mijloacele lui Dumnezeu. Cum s-l
i având cancer, dac îl lsm pe acesta în seama lui

spunem lui Dumnezeu: „F-m bine"? Cum s-L

Dumnezeu i astfel sufletul nostru se linitete, harul

întiinm pe Cel ce tie toate? Noi ne vom

noi ruga,
dumnezeiesc poate ca prin aceast linitire s lucreze
dar este cu putin ca Dumnezeu nu vrea s s ne
tmduirea cancerului i a celorlalte.
asculte. Iar, dac vrei s tii, i ulcerul la stomac tot de
Un om m-a întrebat cu ceva timp în urm: la nevroz se face. Sistemul simpatic, dac este presat,
se strânge i sufer, i astfel se nate ulcerul. Una, dou,
69 trei - strânsoare, strânsoare, strânsoare, strâmtorare,
Cf. înelepciunea lui Solomon 1,1.
374 375
strâmtorare, strâmtorare, frmântare, frmânl.ii»,
frmântare, hop! - ulcer. Ulcer sau cancer, depind
Când în sufletul nostru exist încurcturi, l °C e"^,! ceva cu at * ceea

influeneaz trupul, iar sntatea nu merge necurat?™. Sun. râu, sufer , duhul meu
bine.
pustnic cu care in
legtura.
Lucrul cel maidesvârit este de a nu ne r îi snun unui
mine. Eu te iubesc!
lubeste-m
pentru sntatea noastr. S
nu ne rugm s ne fa Roag-te pentru
P
bine, ci s ne facem buni. i eu pentru mine însumi a miluieste m- rugându-te pentru mine - ca
s m miluiasc.
, lu , ji

m rog, v spun. Ai auzit? Nu buni, adic virtuozi i

mmnezeu
-Ei tu s te rogi, îmi
zice.
devenim asta, asta, asta...", ci s dobândim m „
im toate
zic, încep s am
i

lipsurilacurr
dumnezeiasc; s ne lsm
cu încredere în seanlf -Eu îi
Cum spune un
atâia am.
iubirii lui Dumnezeu, s
ne rugm mai degrab penttj cele pe care le-am fcut
sufletul nostru, pe care îl înelegem în-trupat înlunlml "' ,P
trândvit,
Bisericii, împreun cu toi semenii notri i cu toi frai M/ntea s-a rnit, trupul s-a
a slbit,
cei întru Hristos. "duhul bolete; cuvântul
i eu deschid mâinile i m
rog pentru toi. M viaa s-a omorât, sfârita
este lâng ui.

faa Sfântului Potir, când m

împrtesc, îmi deschid Pentru aceasta, ticlosul
meu suflet, ce 'ace

sufletul s-L primeasc pe Domnul i-mi plec capul l

m
v
rog pentru voi, pentru acela, pentru acela, pentru
întreaga Biseric.
rugai
„Doamne,
Hristoase,
fr s
pentru
f-m
Aa s
facei i voi. Ai îneles?
sntatea voastr.
bine". Nu! Ci
nu
S
„Doamne
miluiete-m", cu negrijire de sine, cu iubi
ateptai nimic. „Doamne, tot ce voiete iubirea
S
nu spunei:
lisusc
^^^^^
^uitai ce zice îneleptul Solomon: începutul

Ta..."; numai astfel vei lucra de acum înainte, iubindu-L

pe Hristos i pe fraii notri. lubii-L pe Hristos.
Devenii sfini. Lsai-v numai în seama prieteniei lui
Hristos, a iubirii lui, a dragostei dumnezeieti.
Oare nu se întâmpl i cu mine - care simt
aceast râvn, aceast adorare - acelai lucru, adic a
nu m lsa biruit în boal sau în cancer, dei îmi simt i sntate.
trupul putrezit? Nu trebuie s vorbesc, dar iubirea mea
pentru voi i pentru întreaga lume nu las tac.m s
Vorbind, plmânii mei rmân fr
oxigen i este foarte
ru, cci sufer inima. Am ptimit ceva mai ru decât Andrei Crilea.ul,
„oparu, «I al

un infarct. îns triesc. Nu-i asta lucrarea lui

'n Solidare a, Sfântului

cântrii a noua. 377

 Despre harisma strvederii

„Numai cel ce are smerenie

ruri de la Dumnezeu, le pune pe seama lui
Dumnezeu i le folosete spre slava Lui."

Omului care are suflet sntos

i se descoper

tainele lui Dumnezeu

Omul care este vrednic de Dumnezeu devine

plin de Duhul sfânt. Are harul dumnezeiesc.
Dumnezeu, în taina lui Hristos, îi d bucurie, pace,
blândee, iubire. îi druiete alte cunotine, despre
care vorbete Apostolul Pavel: Iar road Duhului este
dragostea, bucuria, pacea, îndelung-rbdarea,
buntatea, facerea de bine, credina, blândeea,
înfrânarea, curia... (Gal. 5, 22-23). Dumnezeu nu
cunoate trecut, prezent i viitor. i nu este nici o
fptur ascuns înaintea Lui, ci toate sunt goale i
descoperite pentru ochii Celui în faa Cruia noi vom
da socoteal (Evr. 4, 13). Tot astfel, omului care are
suflet sntos i se descoper tainele lui Dumnezeu i-i

379
sunt cunoscute sfaturile Lui, dup msura pe care o
îngduie Dumnezeu. Sfânta Scriptur ne lumineaz
Este nevoie îns de temeiuri, pentru ca s vin.l spre a putea deosebi duhurile
i s rmân harul dumnezeiesc înluntrul omului.
Numai cel ce are smerenie primete daruri de la Astzi se întâmpl foarte des s
întâlnim oameni

Dumnezeu, le pune pe seama lui Dumnezeu i le sfini, dar i oameni înelai. Poi merge la un pustnic,

folosete spre slava la un ascet care, îndat ce te vede, s-i spun: „Bun
Lui. Cel bun, cel smerit, cel
venit, cutare! Cum de n-ai luat aminte i te-ai încurcat
binecinstitor, cel care-L iubete pe Dumnezeu, cel cM s
în acea problem?" i-a spus pe nume fr te
are harul lui Dumnezeu, rtcete.
nu se Simte
c unoasc, i i-a vorbit i despre o problem ascuns.
înluntrul su c
într-adevr este nevrednic i c toate i spui: „Acesta e sfânt! Mi-a spus pe nume, mi-a
acestea îi sunt druite ca s devin bun, i pentru
descoperit tainele mele". Mergi, îns, i la un vrjitor -
aceasta se lupt.
Dimpotriv, harul lui Dumnezeu nu vine la cei
trebuie s tii c
s-a umplut lumea de vrjitori,
I arlatani care adun bogii - i îi spune i el de unde
egoiti, la oameni care nu au contiina a ceea ce se
vii i unde mergi. Atunci îi pierzi cumptul, te pierzi.
li

întâmpl. Omul care arc egoism luciferic socotete c

Te gândeti: „Ce se întâmpl aici? Unde este adevrul?
este plin de har dumnezeiesc, dar se afl în înelare; Mi-a spus adevrul sfântul, mi-a spus adevrul i
este om al diavolului. înelarea este o stare psihologic, I

vrjitorul. Mi-a spus pe nume... i el este sfânt?" lat

o greit judecat; în esen, înelarea vine din egoism. cum ne încurcm.
Omului care se afl în înelare i se nasc simiri false, Sfânta Scriptur ne lumineaz spre a putea
imagini îneltoare, i astfel este chinuit. înelarea este deosebi duhurile, i de aceea trebuie s
o stpânim în
foarte greu de îndreptat. Se îndreapt numai prin harul .imnunt. Una este beia apostolilor care dobândiser
dumnezeiesc. Poate s se roage altcineva, iar
|
Duhul Sfânt, i altceva este cu rtciii, în care se
Dumnezeu s-l miluiasc pe omul care rtcete. Dac desluete limpede duhul satanei. Ceea ce se întâmpl
se strduiete i el, dacmerge la „oglind", care es tu vrjitorul este înelare. Cel potrivnic se înfieaz
duhovnicul cel bun, i se spovedete sincer, harul ca îngerde lumin (II Cor. 11, 14). Dac nu-i cunoti
c
I

Dumnezeu îl va tmdui. (iudeniile, nu vei putea s-i dai seama nu este de

Duhul Cel dumnezeiesc, i s-ar putea
l.i te lai târâts
i s
socoteti c
este o bun însufleire. Muli o pesc
istfel.

în aceste împrejurri exist dou lucruri - binele

i rul. îngerul cel bun i îngerul cel ru - demonul,

380 381
duhul cel ru. Tot la fel i înluntrul nostru exista ru, va huli chiar i cele dumnezeieti. Se afl într-o
binele i rul, adic omul cel vechi i omul cel dup stare demonic, care încet-încet îl va duce la spitalul
Hristos. Omul cel vechi este acela care se supune de nebuni. Adic, toate aceste stri, spiritismele i cele
sinelui celui Asupra acestuia lucreaz mult
vechi. asemntoare, sunt bolnvicioase.
duhul cel ru, i devine ru. Privete lumea întreag cu
ochi ri, dorete rul tuturor i blestem necontenit.
Astfel, un om care primete lucrarea duhului Celor vrednici ai Si,
celui ru, un vrjitor de pild, hulete tot timpul. Poa Dumnezeu le face mari descoperiri
c profeete, spune viitorul, dar totul spre ru. Es
întors ctre cele de jos, svârete din rutate lucruri Os v povestesc câte ceva, ca s înelegei c
ale sinelui celui vechi. Ajunge într-o stare demonic, celor vrednici ai Si, Dumnezeu le face mari
nu de însufleire adevrat. Iar acolo nu exist descoperiri, în chip simplu i firesc. Le descoper
Dumnezeu. El, îns, susine c este al lui Hristos. i, evenimente ale trecutului ale prezentului, i ce se va
într-adevr, poate ca în cele din afar s aparin întâmpla în viitor.descoper adâncul sufletului
Le
Bisericii, s fie botezat, s cunoasc Evanghelia. Dar oamenilor, durerile i bucuriile lor, pcatele i
este încurcat cu rul i are cugetarea, imaginaia i harismele lor, bolile trupeti i sufleteti, timpul i felul
sufletul bolnave. Acest om poate rtci i pe alii. morii lor. Ascultai.
Spune: „L-am vzut pe Hristos, am vzut-o pe pe Sinai, sunt multe sihstrii. Aadar, acolo
Sus,
Preasfânta Fecioar. Mi-a spus c va fi rzboi, c va fi locuia cândva un Btrân cu ucenicul lui. Btrânul era
un asasinat sau altceva..." i cu adevrat aa se de o sut de ani. Avea întiinare de sus o c s
moar.
întâmpl. Ai îneles? Dar toate astea sunt lucruri Mai jos, pe un povârni, exista puin pmânt, spune, li

încurcate. în vreme ce îi spune a vzut Sfânta c deci, ucenicului su:

Treime, sau pe Preacurata Fecioar, sau pe Sfântul - S-mi sapi groapa, cci o s mor. Peste puin o
Serafim, i i-a zis „aa... i aa... i aa...", poate de fapt s te strig.

s fie vorba de un medium. Ai îneles? i cade jos, îi Ucenicul a ascultat îndat i a spat groapa.
pierde simirea, i face spume i plânge. Atunci se Btrânul s-a rugat. Peste puin vreme, l-a strigat:
vdete c acest om nu este al lui Hristos. Poate s - Vino, Pafnutie, copilul meu, ia-m de mân i
cread c este insuflat de Hristos, de Maica Domnului du-m la mormânt, cci dup ce mor, cum o s m mai
i de sfini, dar aceasta nu-i adevrat. duci singur pân acolo jos?prinde-m de mân.
Hai,
Un om care este purtat de duhul cel ru, dac i încet-încet, cu toiegelul i cu ajutorul
se apropie cineva vreodat de el i spune „eti un
îi ucenicului, a coborât povârniul. Au ajuns la mormânt
arlatan", îi d vreo palm sau îi spune vreun cuvânt i i-a zis:

383
 - ine-m, ine-m! între timp, la Sinai, dup Dumne/ei.isc .i

i
cu ajutorul lui a intrat în groap, dup
ce mii I iturghie de aici, au intrat în chilia lui diaconul ||
întâi i-au luat rmas bun, srutându-se. cu un monah ce inea o fclie i cdelnia, i
A intrat în
preotul,
mormânt, s-a întins, a închis ochii i l-au împrtit.
i-a dat duhul
rugând u-se. La Ierusalim, când a venit ora mesei, Patriarhul
Ai vzut? Pare de necrezut. i totui aa s-.i
il atepta pe printele Gheorghe. A trecut timpul, n-au
întâmplat! mai putut atepta i au început s mnânce. Patriarhul
Muli sfini s-au învrednicit necjit mult i a trimis la Sinai trei frai de la
de la Dumnezeu s s-a
fie purtai în alte locuri, dup dorina lor, i s mearg.1 Ierusalim, ca s vad
de ce printele n-a ascultat i a
acolo fie în trup, fie în afar de trup (II Cor. 12 ' 2) i s plecat, de vreme ce era atât de cunoscut pentru
fie vzui i de alii. .iscultarea sa. Au ajuns, deci, trimiii Patriarhului i,
Odat, egumenul Sfintei Mnstiri a Sinaiului îndat ce au intrat în mnstire, au zis:
era bolnav. Avea îns dorina de a A Btrânul vostru la Ierusalim i
merge s fie - fost s-a
împrtit de Patriarh la Ierusalim. în acea clip, la împrtit în biserica învierii. L-am vzut toi acolo, iar
chilia sa, în Sinai, au venit ucenicii i l-au întrebat dac Patriarhul i-a spus s ad la mas, dar el a plecat. Asta
poate s vin la biseric. l-a întristat mult pe Patriarh; s-a simit jignit i ne-a
- Nu,
spune, nu pot.
le încredinat sarcina de a-l certa pentru aceast
îndat ce au plecat, Btrânul a rmas neascultare.
singur
trupete, în vreme ce duhovnicete, Fraii din mnstire s-au pierdut.
cu mintea sa a
mers la Ierusalim, Ce spunei? Btrânul nostru n-a ieit
la biserica învierii, i urmrea acolo - din
Liturghia. L-a vzut pe Patriarh intrând în Sfântul Altar. mnstire de cincizeci de ani! Facei o greeal.
Dar i toi cei ce erau acolo, preoi, diaconi, episcopi, - Nu, toi l-am vzut.
-au vzut pe egumen în timpul Dumnezeietii - Ca s v dovedim adevrul, venii s mergem
Liturghii, iar la vremea Dumnezeietii
împrtanii i-au la Btrânul.
pus un epitrahil. El s-a apropiat de Au mers acolo
Sfânta Mas i a i, îndat ce l-au zrit, i-au spus
primit preacuratele Taine din
mâna Patriarhului. Când despre întristarea Patriarhului. Btrânul n-a rspuns
s-a sfâritDumnezeiasca împrtanie, toi preoii s-au nimic, îns puin a zis:
peste
dus sa-. spele mâinile. A trecut i
printele Gheorghe - S-i spunei Preafericitului s m ierte, i s-i
pe lâng Patriarh, iar acesta i-a spus: dai i o veste bun: Dumnezeu mi-a descoperit c
- La prânz te atept la mas. peste ase luni de zile ne vom întâlni; pentru aceasta,
Printele Gheorghe n-a spus nimic,
ci a fcut s se pregteasc.
doar o plecciune.

384 $«>
 Vedei, egumenul Sinaiului a mers
la Ierusalim îl întreb:
ara ca el însui s tie dac era în trup sau în afar
tli
- Cum
de te-ai gândit la asta?
trup, dar a fost vzut acolo unde s-a dus. - Acum, când veneam încoace...
Muli sfini
de-ai notri, de asemenea,
hi Vedei, pe toate le face harul lui Dumnezeu.
înelegeau de departe i se rugau
împreun. Toate s* De multe ori, înainte vreme, dar i acum,
tac prin harul
nu ma. exist distane.
lui Dumnezeu.
Sm
Prin harul lui Dumnezeu „zbor" în Sfântul Munte, pe Athon, i rog împreun m
ierte Dumnezeu am sfl c cu prinii aghiorii. Simt cu adevrat harul asceilor i
va spun, dar mai demult
de departe cu un ieromonah
m
înelegeam de multe ori tmâia cea binemirositoare, ce urc la cer. Fumul de
de la Mnstirea Sfântul tmâie este ca un nor împrejurul Athonului! în aceste
Haralambie din Evvia, printele
exemplu gritor.
Pavel. O s dau un v locuri peau cândva sfini cu mare druire i
rugciune ctre Dumnezeu. Pân i pietrele sunt
nd am merS aC °'°' dup ce m am
"
c« .?. înt °rs din adpate de harul pe care sfinii l-au atras asupra lor.
Sfanul Munte, aveam o problem serioas. Datorii, Aceti oameni au fost ca nite îngeri ai lui Dumnezeu
snti, mele -
precum v-am spus,
m întorsesem din Sfântul Munte trimii aici, pe pmânt. Au trit o via îngereasc. Au

cate un ou, puin

foarte bolnav - trebuia s mnânc' trit cu dragoste ctre Dumnezeu, cu iubire, cu druire.

atunci fasole, linte

lapte. N-aveam voie s mnânc Trezindu-m noaptea aici, în mnstire, „vd"
i cele asemenea. Acolo
mâncau revrsându-se peste Sfântul Munte harul, datorit
ma, ales fasole, bob, nut. Mie sntatea nu-mi rugciunilor de diminea ale prinilor. îndat ce bate
îngduia rmân
sa cu ceilali frai, ca s nu-i smintesc s aud
Aa simeam eu.
ruinam, îns,M
gândeam s fug din mnstire. într-o
s o spun, i m
toaca,
dimineii cu
ei alearg
iubire, cu bucurie. Ce
începutul
s v
rugciunilor
spun! Se
zi m-am aezat Aa Dumnezeu, i
sub un copac mare.
Plecam, cand deodat înaintea
M
apucaser iari gândurile
deschide Raiul.
le spun. îngduii-mi
le simt,

s le
cu harul
spun. Vreau
lui

s le spun. Din
mea a aprut printele iubirea mea pentru voi o spun!
Pavel, inând o
Vechiul
carte
, Noul Legmânt. Se dusese
mare. Era Sfânta Scriptur, S v mai spun
secret. acum un
Noaptea
în adâncul vorbesc prin un ascet aghiorit. Acesta
telefon cu
paduru, prmtre copaci,
citeasc, s apoi se ridicase
iar studiaz mult pe Prini i-mi lmurete multe lucruri.
dmtr-o dat, a venit la mine,
Ce
s-a apropiat i mi-a zis- Vorbim despre lucruri duhovniceti. Nebunie, ce s v
- faci, printe Porfirie? tii ce m-am gândit? spun... Asta s-a întâmplat i astzi, la trei dimineaa.
Cunosc problema ta, c
eti bolnav i suferi de stomac Bteau clopotele la ora la care vorbeam noi. Am
cac jiu se diger mâncrurile pe
care le mâncm în discutat despre lucruri foarte frumoase vreojumtate
mnstire. Deci, m-am gândit s-i
Eti îndreptit, de vreme ce
dm lapte i ou. de or. Sincer, mare bucurie am simit, mai mare decât
eti bolnav, s ii un regim. tot ce-a putea eu spune în cuvinte. Slav ie,

386
Dumnezeule! în vreme ce discutam despre acestea, îmi
Deschidei, într-adevr, la acea pagin, gsii
i-mi citii,
zice:
liste scris întocmai precum
cum v
spusesem. mirai V
- Bate toaca pentru slujb, alerg s ajung, de mine c
sunt ciudat, cci zic: „A, nu tiam, e prima
îi zic:
aud!", dei v-o spusesem pe de rost
mai
dat când o
- Printe, nu m lsa!
înainte. icu toate astea, v
spun adevrul, nu mint.
- Cu bucurie, îmi zice. Vino s
mergem în
Cu adevrat n-o tiam, cci n-o mai citisem niciodat
biseric,s fim împreun, s vedem mreii le Iu
înainte. în clipa în care v-am spus
paragraful, în acea
Dumnezeu, Dumnezeiasca Liturghie, harul lui Hristo
mi descoperit înluntrul meu harul
clip l-a
Vino, nu exist deprtare în Hristos lisus, Domnii dumnezeiesc, Duhul Sfânt. Eu, îns, o auzeam pentru
nostru. Nici o distan! cci n-o citisem
întâia oar în timp ce mi-o citeai,
i „m-am dus" împreun cu el la biseric. M-am niciodat i mi-a fcut impresie i m-am bucurat,
cci
rugat multe ceasuri împreun cu el. Vedeam toat~ dumnezeiesc.
ai adeverit ceea ce mi-a descoperit harul
cndeluel
sfintele icoane, sfenicele,
sfârâind. îi vedeam pe preoi liturghisind înlai
lumânrile,
Sv mai dau un exemplu.
conferenia la
într-o zi, egumenul Marii Lavre
.

duhul. Era plin biserica de ascei i toi aveau o mare Arheologic la orele apte dup-amiaz.
Societatea
bucurie înluntrul lor, i cântau: „Naterea ta...
„M-am dus" prin rugciune i l-am „vzut". Am urmrit
Fecioara astzi... Hristos Se nate, slvii-L..." La „C plin de lume;
aproape o jumtate de or. Sala era
frica Dumnezeu..." a mers
lui se împrteasc s oamenii erau micai i foarte ateni. i vd!
ce vd II

Alturi de el i eu, cu harul Domnului nostru, micat. ndueala, ieindu-i

pe egumen, cruia îi curgea râu
Iertai-m c
o spun. îi vedeam pe toi fraii rugându-se.
prin ras în timp ce vorbea. într-adevr,
când v-am dat
Am simit o mare bucurie. Tot ce vedeau ei, vedeam i telefon s-mi spunei cum a mers
conferina, mi-ai
eu. A fost un osp duhovnicesc aceast Liturghie cu
spus:
sfinii ascei, cu fericitele suflete care triau praznicul - Foarte frumoase lucruri, a fost micat toata
Naterii lui Hristos! îl triau! Cât a fi vrut s fii i voi
lumea. Ce s v spunem, îns ndueala curgea râuri!
acolo, s ascultai cuvintele pe care le rosteau!
Tain! „Cel ce pretutindenea este i pe toate le
Bucuria mea mare când cellalt îmi
este foarte
plinete..."
adeverete c
ceea ce „vd" este într-adevr aa, cci Alt dat mergeam drumeie ctre nordul
în
îneleg c
aceast cunoatere nu izvorte decât de la
Evviei patru-cinci oameni. Autoturismul
mergea prin
Dumnezeu. Sv
spun ce îneleg. cer de multe ori V natura atât de frumoas. Ierburi, copaci,
flori pe partea

s-mi citii un paragraf, de pild, de la vreun Printe, i Toate frumoase,

stâng; în dreapta, marea nermurit.
v spun: „uitai-v la pagina zece, al doilea paragraf, la
curate, prealuminoase. Nu vorbea nimeni. Deodat îi

mijlocul paginii, i-o s gsii asta ce v-am spus".

întreb pe tovarii mei:

388 389
 - Ce vedei afar? Tot ce vedei, „vd" i eu, ce au trecut, a zis llie ctre Elisei: „Cere ce s-ti fac,

orbul, în aceast clip, prin mijlocirea ochilor votri. înainte de a fi luat de la tine". Iar Elisei a zis: „Duhul
Am început s cânt: care este în tine s fie îndoit în mine!". Rspuns-a llie:
„Ochii ti sunt ochii mei, „Greu lucru ceri! Dar de vei m vedea când voi fi luat
sprâncenele tale sunt ale mele, de la tine, va fi aa; iar de nu m vei vedea, nu va fi".

mâinile tale amândou sunt chei Pe când mergeau ei aa pe drum i griau, deodat s-a
ivit un car i cai de foc i, desprindu-i pe unul de
care deschid inima mea".
Acest cântec este lumesc, dar îl lum metaforit altul, a ridicat pe llie în vârtej de vânt la cer. Iar Elisei

Ai îneles? Exist i ali ochi, ochii sufletului. Cu ochii se uita i striga: „Printe, printe, carul lui Israel i caii
cei trupeti poi vedea mrginit, în vreme ce cu aceia ai lui!" i apoi nu l-a mai vzut. i apucându-i hainele
sufletului poi s vezi i în spatele lunii. Voi vedei cu le-a sfâiat în dou. Apoi, apucând mantia lui llie care
ochii trupului. Aceleai lucruri le vd i eu prin har, l czuse de la acesta, s-a întors înapoi i s-a oprit pe
înc mai bine, mai limpede. Cu ochii sufletului vezi malul Iordanului. i a luat mantia lui llie care czuse
mai adânc. Voi vedei cele din afar, eu vd cum este de la acesta ia lovit apa, dar ea nu s-a desprit'. ia
i înluntru. Vd i citesc în sufletul celuilalt. zis: „Unde este Domnul Dumnezeul lui llie?" i lovind,
apa s-a tras la dreapta i la stânga i a trecut Elisei. Iar
fiii prorocilor cei din Ierusalim, vzându-l de departe,
Cei care l-au iubit i s-au lipit de au zis: „Duhul lui llie s-a i au
odihnit peste Elisei!"
Btrânul lor ieit înaintea lui i i s-au plecat pân la pmânt
72
au dobândit harisma pe care o avea acela (IV Regi 2, 8-1 5) .

Ai vzut ce a de la Prorocul llie? A

cerut Elisei

Dumnezeu mi-a dat acest har prin ascultarea cerut îndoit harul, i
l-a primit, cu binecuvântarea lui.

fa de Btrânii mei. Cei care l-au iubit i s-au lipit de Dup ce Prorocul llie s-a înlat la cer, Elisei a ridicat
Btrânul lor au dobândit harisma pe care o avea cojocul pe care i-l aruncase Btrânul su, i a lovit cu
el apele râului. Acestea îns nu s-au desprit, cci nu
însui. Sfântul Prohor de la Sfântul loan Teologul,
Sfântul Proclu de la Sfântul loan Hrisostom, Sfântul luase binecuvântarea Prorocului llie. Atunci Elisei a

Simeon Noul Teolog de la Btrânul lui. i în Vechiul spus: Unde este Domnul Dumnezeul lui llie? Ce se
Legmânt vedem c Prorocul Mie a dat harisma spune mai departe? Apa s-a tras la dreapta i la stânga
prorociei ucenicului su, Prorocul Elisei. i a trecut Elisei. De aceast dat apele s-au desprit,
luând llie mantia sa i strângând-o
Atunci, cci Elisei i-a dat seama de greeal i a cerut

vltuc, a lovit cu ea apa i aceasta s-a strâns la binecuvântarea Prorocului llie.

dreapta i la stânga i au trecut ca pe uscat. Iar dup

" IV regi 2, 8-1 5 (Septuaginta).

o 391
 Nimic nu se face fr binecuvântarea Btrânului o mare bucurie, atâta bucurie încât inima mea e cât pe
Nimic nu se izbândete fr har. Acestea le vei ce sse sparg. îns tem m s
o fac cunoscut în cella
înelege cu adevrat, atunci când va veni harul. Când din afar. Vd, dar nu griesc, chiar i dac harul îmi
va veni Duhul Sfânt, v
va înva i v
va aduce aminte adeverete c acestea sunt adevrate. îns, când harul
despre toate. Precum spune loan, ucenicul cel iubit m întiineaz s vorbesc, atunci vorbesc. Spun
m lumineaz s
,il

Domnului: Dar Mângâietorul Duhul Sfânt, pe Caret anumite lucruri pe care Dumnezeu le

va trimite Tatl în numele Meu, Acela v va învi spun din iubirea mea pentru toi. Ca s simt lumea
toate i v va aduce aminte despre toate cele ce v-am îmbriarea pe care Hristos ne-o face nou tuturor.
spus Eu (loan 14, 26). elul meu este ca toi cretinii s fie ajutai i s se
mântuiasc, aflându-se în comuniune de iubire cu
Hristos.
Harisma mi-a dat-o Dumnezeu, Iertai-m, c
le spun aa. Nu cer niciodat de la

ca sm fac bun Dumnezeu s-mi descopere ceva, cci nu-mi place s-L
întreb. Socotesc c aceasta este potrivnic voii Sale, c
V-am spus-o de multe ori, harisma nici n-am nu este nobil i - cel mai ru - c
îl silesc. Spun îns

ateptat-o, nicin-am voit-o, nici n-am cerut-o. Btrânii „Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m" în chip
mei nu-mi spuneau nimic. Aveau aceast rânduialâ, rugtor, i apoi m las în voia lui Hristos. Tot ce vrea El.

Nu m învau prin cuvinte, ci numai prin starea lor, Tot ce descoper El însui.
Le-am învat pe toate din vieile sfinilor i din Dumnezeu ascunde atâtea taine pe care nu ni
paterice. Prinii nu sileau pe Domnul, nu cutau le-a descoperit. Domnul i le descoper celui care îl
semne, nu cereau harisme. i nici eu n-am urmm iubete, chiar dac acesta ar tri i în pustie. Le vede,
vreodat dobândirea harismelor, ci numai iubirea Im dar nu spune pe toate;
le numai câte îi îngduie
Hristos; nimic altceva. Harisma mi-a dat-o Dumnezeu, Dumnezeu. în vreme ce unul care este în lume, în
ca s m fac bun. mijlocul lucrurilor i al mijloacelor de comunicare,
Când „vd" ceva prin harul lui Dumnezeu, m poate s nu-i dea seama i nu tie nimic. s
bucur mult în adânc, cu bucuria cea întru Domnul. Acum, c le vd pe toate, m simt foarte smerit.
Când m cerceteaz harul lui Dumnezeu, i privesc l Adic, cum s v explic... Dumnezeu m ocrotete,
citesc sufletul celuilalt prin harul dumnezeiesc, în acea îmi trimite harul Su. i
de smerit i de
zic: „Eu, atât
clip harul dumnezeiesc aduce înluntrul meu nevrednic! Ce voiete Dumnezeu de la mine?"
însufleire. Prin aceast însufleire se manifest harul Dumnezeu îi iubete îns i pe cei pctoi, asemenea
dumnezeiesc, aducând un fel de apropiere prietenoasa mie, i vrea ca ei s
devin buni. Face i astfel de
familiar, freasc, de unire. Dup aceast unire vine lucruri harul lui Dumnezeu.

392 393
 triesc cu ardoare pe Hristos. Cât de
în urm sunt! ( al
Aceast harism este darul lui Dumnezeu, este
Dumnezeu
dat
de departe! Pentru toate câte mi le-a
dar al harului dumnezeiesc, dar pstrarea atârn de lui
înluntrul meu, sufletul meu m osândete mult. Am
om. Harismele duhovniceti le pierde omul atunci
când nu ia aminte. Este nevoie de atenie în aceste înluntrul meu o team. M
gândesc i la ce spune
au nu in numele
Sfânta Scriptur: Doamne, Doamne,
lucruri duhovniceti. S
nu dezvluii altora
am prorocit i nu în numele Tu
am scos demoni
Tu
experienele duhovniceti tainice pe care le-ai avut.
i nu în tu minuni multe am fcut? atunci
numele i
Nu se cuvine. Pierdem astfel harul dumnezeiesc. Ai niciodat nu v-am cunoscut pe voi.
voi mrturisi lor:
vzut-o pe Preasfânta? Pstra tcerea. Lui losif nu i-a Mine cei ce lucrat,! frdelegea
Deprtai-v de la
descoperit taina Buneivestiri, pe care i-a încredinat-o
(Matei 22-23). M gândesc la asta, dar nu
arhanghelul.
arhanghelului.
Dormea losif, i a auzit glasul
A venit tainic, fr
zgomot, cu
dezndjduiesc.
7,
M
las în seama iubim i mile.
cuvinte de aur
lui

din
Dumnezeu, i rostesc acele
delicatee. Atenie! Dumnezeu Se ascunde mult; atât Dumnezeiasca
rugciunea Sfântului Simeon pentru
de mult încât socotim c
nu exist. Se înfieaz împrtanie:
acelora care s-au învrednicit de darul smereniei. „tiu, Mântuitorule, c
altul ca mine n-a greit
Dar i
Eu pe toate le pun pe seama lui Dumnezeu, ie nici a fcut faptele pe care le-am fcut eu.
spre slava Lui. Cred despre mine c
sunt o eav veche c
mrimea greelilor mele i mulimea
aceasta tiu,
pcatelor mele nu covâresc rbdarea cea
mult a
ruginit, care împrtie îns apa cea vie i preacurat,
oameni cea
care izvorte din Duhul Sfânt. Când i-e sete ru, n Dumnezeului meu, nici iubirea lui de
stai ste mai gândeti dac eava este de plastic sau d ma,ta
aceste
Atunci când citim cu credin i evlavie
'

metal, dac-i ruginit. Te intereseaz apa. în vreme c

prinii, este ca i
eu sunt cu sufletul la gur, lumea vine la mine, cuvinte de aur pe care le-au scris
smeritul. Nu are nimic de luat de la mine. Eu nu a când le-am tri i noi.

nimic, numai Hristos are totul.

Când omul
se umple de harul lui Dumnezeu,
atunci se preschimb, salt sufletul su! Ascult glasul Din iubirea mea v spun
lui i se bucur sufletul su. Harul m
face s pesc i
mi
câteva din cele pe care
le descoper Dumnezeu
eu aa. Mi se schimb glasul, chipul, se schimb toate.
Am învat s m
laud nu cu izbândirile mele, ci cu
harul lui Dumnezeu, care struitor i întru totul vdit V spun multe lucruri care sunt adânci,
m
voiete s m
trag alturi de el, prin toate cele pe care luntrice, de-ale mele. S-ar putea
ca cineva
asupra tririlor
s
mi le înfieaz în viaa mea, de atunci de când eram rstlmceasc, fiindc nu pstrez taina

mic i am mers în Sfântul Munte. Eu, îns, am Dumnezeu, i spun

mele, cele pe care mi le descoper
întotdeauna acelai simmânt, c
n-am izbutit s-L atât de multe. Va zice
cineva c sunt egoist, c-mi
395
394
 mrturisesc tririle mele. O fac din multa mea iubire
Avva Isaac, care este nevoit s descopere tainele i
pentru voi, copiii mei. Ca sv
folosesc, s-o luai i voi adâncile triri ale inimii sale,mânat numai de iubire 74 .

pe calea asta. Ce spune îneleptul Solomon? Zice Aceleai lucruri ca i mine fcea i el, înainte cu atâia
undeva... Nu voi merge pe acelai drum cu pizma care ani!

roade, cci ea n-are nici o prtie cu înelepciunea. i i eu, srmanul, din iubire v spun câteva din
înc ceva: ...fr s ascund tainele lui Dumnezeu cele pe care mi le-a descoperit Dumnezeu. Am, îns,
(în. lui Sol. 6, 23; 22). Nu vrea îneleptul Solomon s foarte adânc întiprit în inima mea simirea c
ascund înelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu altcineva le spune. Cred aceasta cu putere, cci vd
îl

îndeamn s descopere tainele înelepciunii. ceva i îndat dup aceea îmi simt foarte mult
Ceea ce fac eu, spunându-v ce mi-a neputinele, cci nu este nici din sfinenie, nici din
dat
Dumnezeu, este lucru apostol icesc. O spune Apostolul nimic altceva, fr numai din iubirea lui Dumnezeu
pentru mine, voind s devin bun. îns acestea pe care
Pavel în Epistola ctre Romani: Pentru doresc mult c
sv vd, ca sv
împrtesc vreun dar duhovnicesc, mi le descoper Dumnezeu le spun la puini, cci
spre întrirea voastr. aceasta ca i
mângâi
împreun cu voi prin credina noastr laolalt, a
s m omul trebuie s fie duhovnicesc ca s le priceap.
Poate un om de tiin s vad, s aud ceva i s o
voastr i a mea (Rom. 1, 11-12). Ce înseamn acest
povesteasc i s o scrie, i în cele din urm spun: s
împrtesc! Ai „Uite, aceleai le zice i Platon". Nu se întâmpl îns
primit S-I împrteti cu
ceva?
dragoste celorlali. Nu vei crede c ai ceva al tu. E al acelai lucru aici, cci poate folosim aceleai cuvinte,
lui Dumnezeu i-l împrteti i altora. Aceasta este dar cu înelesuri diferite.
adevrata smerenie. vreme ce un fanatic, un stilist, Când nu vreau s spun ceva din cele pe care le

zice: „Mi, mi!

în
Vorbete despre sine; acesta-i vd, nu trebuie s m sileasc nimeni, cci m-am
egoism!" Apostolul Pavel face aceasta spre întrire. Ca obinuit s
fac ascultare. Sunt foarte moale i simplu,
i copacul, care atunci când bate vântul se încovoaie, iar când nu vreau s
dau ceva i totui o dau în chip
tot astfel întâmpl i omului. De-aceea e nevoie de
i se
I

silit, m
pociesc apoi. Aceasta este slbiciunea mea,
un sprijin, ca s nu se strâmbe. Dac te strâmbi, creti care izvorte din marea ascultare pe care am fcut-o
aa, te „îngroi", nu eti vrednic de Dumnezeu. de Btrânii mei în Sfântul Munte.
Bineîneles, pentru tainele pe care Dumnezeu i când vreodat vd c
cineva merge spre
ni le descoper înluntrul nostru mai bun pierzare în viaa lui, nu pot s
fac nimic. îi art puin,

lat, îns, c
este tcerea,
ni se poate întâmpla ceea ce spune I
dar nu pricepe. Nu trebuie s m
amestec cu trie i s-i
Apostolul Pavel: M-am fcut ca unul fr îngrdesc libertatea. Nu-i un lucru simplu.
de minte,
ludându-m. Voi m-ai silitP. La fel este strâmtorat i
M Sfântul Isaac irul, Cuvinte despre nevoin, Cuvântul XXXVIII,
73 1981.
Cf. II Cor. 12, 11. l ilocalia, voi. X, E.I.B.M.B.O.R.,

396 397
 Fetele stteau la trei metrimai în spate. Se

Am vzut acolo, între pini, strduiau s înregistreze la magnetofon acea voce, dar
împiedicat. Am
mreiile lui Dumnezeu nu le-am lsat. Le-am „vzut" i le-am
fiu ascuns... Dup
s
învat de mic, în Sfântul Munte,
De multe ori, cu harul lui Dumnezeu, am intr.il câteva zile, îns, întorcându-m în Athena,
cutam
într-o alt stare. Mi s-a schimbat glasul, chipul meu a acele cântri. Doream s
mai aud acea voce. M-am
ptruns într-o lumin dumnezeiasc. Aceasta am pit- c
întristat nu înregistraser. Le-am spus:
o în Sfântul Munte, dar i în alte pri. Mi s-a întâmplat S- fi avut acum acele
cântri... Erau atât de

i în satul Agoriani, în Parnassos, în bisericua Sfintei frumoase! Cât ne-am fi bucurat s le auzim! Nu era
harului
Treimi, i m-au vzut dou Vasiliki K. i omenesc acel glas, nu era al meu, era al lui

Panaghiota K., care se aflau cu

fete,

mine. M-a insuflat Dumnezeu. A

vrea s-l aud i s m
întorc la acea zi.

biserica; era o biseric pustie. S v spun ce s-a Am vzut acolo, între pini, mreiile lui Dumnezeu.
75
Nu le-am vzut? Ce frumos! Cum am dat foc i am ars
întâmplat acolo
Pind prin
.

pdurea Parnassosului, ne-am aflat pdurea! Obinuit, îns, s fiu ascuns, n-am vrut s m
în faa unei bisericue. Era a Sfintei Treimi. Am intrat înregistrai. Acesta a fost un simmânt de smerenie.

înuntru. Am înaintat ctre Uile împrteti. Cele Venii, aducei-mi Octoihul, Ceaslovul. Venii
dou fete au rmas la intrarea în biseric. Eu m-am s cântm împreun cele pe care le-am cântat atunci
însufleit din prima clip. Am vzut
viaa bisericii. Am cu harul Dumnezeu.
lui

vzut acolo multe lucruri din vechime. Preoi slujind la „Cuvine-se cu adevrat a luda pe Treimea cea
praznice cu ani de zile mai înainte, rugciunile întru tot dumnezeiasc; pe Tatl cel
fr de început i
oamenilor sfini, revrsarea durerii atâtor îndurerai, la a toate lucrtor, pe Cuvântul cel
împreun fr de
o Liturghie un episcop foarte sfânt... Am început s început, Care din Tatl mai înainte
de veci fr
stricciune S-a nscut, i pe Sfântul Duh, Cel ce
din
cânt pe dinafar cu înflcrare canoane, tropare i alte
imne, i mai ales tropare treimice. Am simit o bucurie Tatl celfr de ani purcede.
de negrit, vocea mi-a devenit neobinuit, ca a o sut S ludm toi cum se cuvine pe Dumnezeu, cu
cântri dumnezeieti: pe Tatl i pe Fiul i pe
Duhul
de oameni, dulce, puternic, cereasc, armonioas, ca
Stpânirea cea în trei ipostasuri, o
un glas de mulime mult i ca un vuiet de ape multe cel dumnezeiesc,
(Apoc. 19, 6). Mi-am înlat mâinile, mi-a strlucit faa, împrie i o Domnie."
expresia mi s-a schimbat. Intrasem într-o stare Cum rostesc cuvintele unul câte unul! Cu
duhovniceasc. adevrat, ca i când a fi înaintea Sfintei Treimi! Cât de

mult le-am îmbriat în luntrul meu!

75
întâmplarea a avut loc în anul 1972.
199
398
 „Din mori vzând pe Fiul tu, Preacurat Fecioar,
înviatcu cuviin dumnezeiasc, de bucurie
negrit Am trit în Patmos evenimentul
lumea s-a umplut, pe Acela slvindu-L i
pe tine Dumnezeietii Apocalipse
mrindu-te. " 7b
„Toate otile îngereti, înaintemergtorul Am mers cândva în pelerinaj, împreun cu
Domnului, cei doisprezece Apostoli i toi domnul lorgu i doamna Keti P., la Sfântul loan
sfinii,
împreun cu Nsctoarea de Dumnezeu facei Teologul, în Patmos
79
. Era diminea. Am simit
rugciuni ca s
ne mântuiasc pe no." 77 înecându-m harul Sfântului loan. Era lume în petera
„Ludm trei Ipostasuri dumnezeiete-începtoare, Apocalipsei. M-am temut c au s m trdeze
ale unei Fiine, pe un chip neschimbat, pe bunul simmintele. Dac a fi lsat inele meu s se
Dumnezeu, Cel iubitor de oameni, Care
druiete manifeste, m-ar fi luat de nebun. M-am stpânit. Am
nou curire de greeli. " 7B ieit din biseric. Nu este bine s vad ceilali tririle

Ai vzut cum se înal sufletul nostru cântând? atingerii noastre tainice cu Dumnezeu. în dup-amiaza
Spunei-mi, cum de le tiu? Am aceast aceleiai zile era linite. Eram numai noi trei în biseric,
nebunie, o
beie, beie dumnezeiasc. Nu
de anii mei frumoi din Sfântul Munte.
m
satur! Mi-amintesc
înainte de a intra, îi pregtisem, zicându-le:
- Orice-ai vedea, s nu v micai, s nu vorbii.
m scoteau pe afar; eram mic i nu
Btrânii mei nu
luau pe la m simplu,
Am intrat

smerit.
cu
Am
evlavie, fr zgomot, cu tcere,
stat înaintea Dumnezeietii
praznice i pe la celelalte. Deci,
când rmâneam
singur, mergeam acolo în bisericua
Apocalipse. Am îngenuncheat toi trei, eu în mijloc.
noastr, la Sfântul
Am czut cu faa la pmânt. Am rostit „Doamne
Gheorghe, i cântam numai tropare de
Deschideam Octoihul la slujbele de sâmbta
umilin lisuse..." cam un sfert de ceas. Eu simeam gol. m
i cântam. Nici o micare luntric, nimic. Pustiu. A priceput
Spuneam, de asemenea, de multe ori
PreasfinteiNsctoare de Dumnezeu. Cu mult
Paraclisul potrivnicul, diavolul, i a vrut s m împiedice. „Astea
nu se fac la comand", m-am gândit. O spuneam,
strpungere i iubire cântam Canonul lui lisus.
Btrânii doream rugciunea - sau mai degrab nici n-o rosteam,
mei nu m-au învat psaltic. Am învat
ascultând. nici n-o voiam, cci, atunci când o vrei, câteodat

prinde de veste potrivnicul. Este un lucru foarte subire.

Nu poi singur s-l dispreuieti pe potrivnic. i ca s-l
dispreuieti, ai nevoie iari de harul dumnezeiesc -
* Din troparele de la slujba miezonopticii de duminic un lucru de netâlcuit.
Paraclisul Maicii Domnului.
78
Canonul treimic, glasul al aselea, troparul întâi al primei _ —
cântri.
79 964.
întâmplarea a avut loc în anul 1
400
401
 Când vrei atepi
Nu m-am silit cu tot dinadinsul, n-am forai s se fac toate simplu, smerit, lin. §1

constrâng, pe
s te uneti cu Dumnezeu, când
lucrurile. Nu trebuie s mergem cu sila în cel*
II

nu te
Dumnezeu, nu vine. Ci vine în ziua în care
duhovniceti. Am ieit afar. Am cercetat florile, (.1 )|
care
când a fi vrut s
nu dau însemntate faptului ( .1
atept/ i în ceasulpe care nu-l cunoti Felul în I

poi înva pe dinafar.

sufletul nu mi se deschidea. Am privit puin marea. Am vine este cu totul sfânt, dar nu-l
Trebuie s ptrund în sufletul
tu tainic, astfel încât
intrat iari în bisericu, am pus în cdelni câiv.i
îmbriezi luntric prin harul lui Dumnezeu.
crbuni, i-am aprins, am pus tmâie, am cdit, i atunci s-l
mi s-a deschis inima. Atunci a venit harul dumnezei- >t
Pe chipul meu a venit o strlucire, m-am îndumnezeit,
am înlat mâinile i am început s plâng. Lacrimile
curgeau fr contenire din ochi. La un moment am
dat
czut jos. Precum mi-au spus tovarii mei, am rmas
jos douzeci de minute...
Aceast minune care mi s-a întâmplat în Patmos
este o mare tain. Are un îneles înalt. Am vzul
evenimentul Apocalipsei. L-am vzut pe Sfântul loan
Teologul, pe ucenicul su, Prohor, am trit
evenimentul Dumnezeietii Apocalipse, întocmai aa
precum s-a întâmplat. Am auzit glasul lui Hristos prin
crptura stâncii...

S nu spunei acestea nimnui. Doamne lisuse

Hristoase... S m
miluiasc Dumnezeu. De ce vi le-

am spus? Spunei-mi... Vi le-am spus ca s învai s:.

v prsii inele vostru, lin, fr siluire, în mâinile lui

Dumnezeu. Atunci Acela va veni în sufletele voastre i

v va umple de har. Dac potrivnicul aterne piedici, v
s-l dispreuii. Ai îneles? M-am îngrijit cu altele
atunci când mi-am dat seama c
încerca s se amestece
ceva. Acesta este un lucru adânc.
Spun eu toate astea, dar nu-mi pic bine c le

spun. Simt c trebuie s le spun... Sunt taine, nu le pot

explica. Singurul lucru pe care îl spun este c trebuie
40 \

402
 7
CUPRINS

SCURT BIOGRAFIE 5
INTRODUCERE 9
PARTEA ÎNTÂI
VIAA BTRÂNULUI PORFIRIE (1906-1991) 15
Drumul ctre Sfântul Munte 1

Sfântul Munte. Kavsokalivia(1918-1925) 31

Evvia (1925-1940) 73
în Athena, la policlinic (1940-1973) 91
în Kallisia, la Sfântul Nicolae (1955-1979) 123
Milesi. Mnstirea Schimbrii la Fa a Domnului
(1979-1991) 131
Kavsokalivia 1991 143
PARTEA A DOUA
CUVINTE ALE BTRÂNULUI PORFIRIE 147
Despre Biseric 149
Despre dragostea dumnezeiasc 1 63
Despre rugciune 191
Despre lupta duhovniceasc 225
Despre taina pocinei 287
Despre iubirea de aproapele 299
Despre pronia dumnezeiasc 315
Despre educaia copiilor 323
Despre gândurile inimii 349
Despre zidire 359
Despre boal 367
Despre harisma strvederii 379