Examen Electronica

1. Valoarea medie 𝑋0 (componenta de curent continuu, sau componenta de frecvență zero)

1 𝑇
𝑋0 = 𝑇 ∫0 𝑥(𝑡)𝑑𝑡 , 𝑋0=𝑎0

Valoarea efectivă reală 𝑋𝑒𝑓 (notată și 𝑋𝑅𝑀𝑆 , de la prescurtarea RMS – Root Mean Square):

𝑖 𝑇
𝑋𝑒𝑓 = 𝑋𝑅𝑀𝑆 = √𝑇 ∫0 𝑥 2 (𝑡)𝑑𝑡

Dezvoltarea in serie Fourier : 𝑥(𝑡) = 𝑥(𝑡 + 𝑇)

𝑥(𝑡) = 𝑎0 + ∑∞
𝑛=1(𝑎𝑛 cos 𝑛𝜔𝑡 + 𝑏𝑛 sin 𝑛𝜔𝑡),

𝑇⁄
2
1 1 𝜋
𝑎0 = ∫ 𝑥(𝑡)𝑑𝑡 = ∫ 𝑥(𝜛𝑡)𝑑𝑡(𝜛𝑡)
𝑇 2𝜋 −𝜋
−𝑇⁄
2

𝑇 𝜋
2 ⁄2 1
𝑎𝑛 = ∫ 𝑥(𝑡) cos 𝑛𝜛𝑡 𝑑𝑡 = ∫ 𝑥(𝜛𝑡) cos 𝑛𝜛𝑡 𝑑(𝜛𝑡)
𝑇 −𝑇⁄ 2𝜋
2 −𝜋

𝑇⁄
2 𝜋
2 1
𝑏𝑛 = ∫ 𝑥(𝑡) sin 𝑛𝜛𝑡 𝑑𝑡 = ∫ 𝑥(𝜛𝑡) sin 𝑛𝜛𝑡 𝑑(𝜛𝑡)
𝑇 2𝜋
−𝑇⁄ −𝜋
2
2. Simbol

Caracteristica diodei semiconductoare reprezintă dependența 𝑖𝐴 = 𝑖𝐴 (𝑢𝐾𝐴 ) atâ ca relatie

matematica cat si ca grafic la alimentarea diodei cu o sursa de tensiune continua E, reglabila in
trepte de la valori negative la zero și la valori pozitive. Experimental, perechile de puncte 𝑢𝐾𝐴 , 𝑖𝐴
în planul 𝑖𝐴 = 𝑖𝐴 (𝑢𝐾𝐴 )

Poliarizare diodei se realizeaza prin conectarea ei la o sursă de tensiune continuă E

3. Calculul PSF

Metoda analitică iterativă permite determinarea PSF-ului din sistemul (A2.2) în pași:

Pasul 1:
1 𝐸 𝐸 12𝑉
𝑢𝐴𝐾1 =0 => 𝐼𝐴1 = (− 𝑅 ) 𝑢𝐴𝐾1 + 𝑅 = 𝑅 = 3𝐾Ω = 4𝑚𝐴

Pasul 2:

𝐼𝐴1 4 ∙ 10−2 𝐴
𝑢𝐴𝐾2 = 𝑚𝑉𝑡 ln = 1,5 ∙ 0,025𝑉 ln = 0,57𝑉
𝐼𝑠 10−9 𝐴

Pasul 3:
1 𝐸 1 12𝑉
𝐼𝐴2 = (− ) 𝑢𝐴𝐾2 + = (− ) ∙ 0,57𝑉 + ≅ 3,81𝑚𝐴
𝑅 𝑅 3𝐾Ω 3𝐾Ω
Pasul 4:
𝐼𝐴2 3,81∙10−3 𝐴
𝑢𝐴𝐾2 = 𝑚𝑉𝑇 ln = 1,5 ∙ 0,025𝑉 ln =0,5682V
𝐼𝑆 10−9 𝐴

Pasul 5:
1 𝐸 1 12𝑉
𝐼𝐴3 = (− ) 𝑢𝐴𝐾3 + = (− ) ∙ 0,56824𝑉 + ≅ 3,81058 𝑚𝐴
𝑅 𝑅 3𝑘Ω 3𝐾Ω
Pasul 6:

𝐼𝐴1 4 ∙ 10−2 𝐴
𝑢𝐴𝐾3 = 𝑚𝑉𝑡 ln = 1,5 ∙ 0,025𝑉 ln = 0,57𝑉 = 𝑢𝐴𝐾2
𝐼𝑠 10−9 𝐴

Deoarece 𝑢𝐴𝐾3 = 𝑢𝐴𝐾2 , algoritmul se oprește aici.

 4.

Puterea medie
𝑃𝐷 =𝑃𝑂𝑁 +𝑃𝑂𝐹𝐹 +𝑃𝐶
PON=puterea medie disipata in conductie
POFF=puterea medie disipata in blocare
PC=puterea medie disipata in conductie, adica in timpul tranzactiilor din blocare in conductie si din
conductie in blocare. Consideram POFF=0, daca 𝑖𝐴 =0 si 𝑃𝐶 =0 deoarece timpul de tanzitie este 0,
1 𝑇 1 𝑇 1 𝑇
rezulta: 𝑃𝐷 =𝑃𝑂𝑁 =𝑇 ∫0 𝑃𝑂𝑁 (𝑡)𝑑𝑡=𝑇 ∫0 𝑖𝐴 (𝑡) ∗ 𝑢𝐴𝐾 𝑑𝑡=𝑇 ∫0 (𝑉𝐷 + 𝑅𝑂𝑁 ∗ 𝑖𝐴 (𝑡)) ∗ 𝑢𝐴𝐾 𝑑𝑡=
1 𝑇 1 𝑇 2
𝑉
𝑇 𝐷
∫0 𝑢𝐴𝐾 (𝑡)𝑑𝑡 + 𝑅𝑂𝑁 ∗ 𝑇 ∫0 𝑖𝐴 (𝑡)𝑑𝑡=𝑉𝐷 𝐼𝐴 + 𝑅𝑂𝑁 𝐼𝐴.𝑒𝑓
5.

Relatia generala intre curentii din emitor, baza si colector este :

𝑖𝐸 = 𝑖𝐵 + 𝑖𝐶 , iar relatia generala intre tensiunile dintre cei trei electrozi se afla scriind teorema
Kirchoff 2 in jurul tranzistorului

𝑢𝐸𝐶 − 𝑢𝐸𝐵 + 𝑢𝐶𝐵 = 0, pe tranzistorul pnp

𝑢𝐶𝐸 − 𝑢𝐵𝐸 + 𝑢𝐶𝐵 = 0, pe tranzistorul npn

Cum 𝑢𝐸𝐶 = −𝑢𝐶𝐸 , 𝑢𝐸𝐵 = −𝑢𝐵𝐸 , 𝑢𝐶𝐵 = −𝑢𝐵𝐶

6.
7.
𝑡 𝐸𝐶
𝑖𝐶 = 𝐼𝐶𝑀 𝑡 , unde 𝐼𝐶𝑀 = 𝑅
𝑟

𝑡
𝑢𝐶𝐸 = 𝐸𝐶 − 𝑖𝐶 𝑅 = 𝐸𝐶 (1 − )
𝑡𝑟

Puterea medie la comutarea in conductie este:

𝑡𝑟 𝑡𝑟
1 1 𝐼𝐶𝑀 𝐸𝐶 𝑡𝑟
𝑃𝑟 = ∫ 𝑝𝑓 (𝑡)𝑑𝑡 = ∫ 𝑖𝐶 𝑢𝐶𝐸 𝑑𝑡 =
𝑇 𝑇 6𝑇
0 0

La comutarea in intervalul 𝑡𝑓 , se obtine in mod asemanator

𝑡 𝑡
𝑖𝐶 = 𝐼𝐶𝑀 (1 − 𝑡 ) si 𝑢𝐶𝐸 = 𝐸𝐶 𝑡
𝑓 𝑓

Puterea medie disipata in intervalul 𝑡𝑓 este:

𝑡𝑓 𝑡𝑓
1 1 𝐼𝐶𝑀 𝐸𝐶 𝑡𝑓
𝑃𝑟 = ∫ 𝑝𝑓 (𝑡)𝑑𝑡 = ∫ 𝑖𝐶 𝑢𝐶𝐸 𝑑𝑡 =
𝑇 𝑇 6𝑇
0 0

Puterea medie disipată de tranzistor se poate exprima:

𝑡𝑓 + 𝑡𝑟 (𝑡𝑟 + 𝑡𝑓 )𝐼𝐶𝑀 𝐸𝐶 𝑡 𝑡2
𝑃𝑇 = (𝑃𝑟 + 𝑃𝑓 ) = =≫ 𝑝𝑟 (𝑡) = 𝐼𝐶𝑀 𝐸𝐶 ( − 2 )
𝑇 6𝑇 𝑡𝑟 𝑡𝑟

𝑡 𝑡2
𝑝𝑓 (𝑡) = 𝐼𝐶𝑀 𝐸𝐶 ( − )
𝑡𝑓 𝑡𝑓2
8.
9. Familia de caracteristici de transfer 𝑖𝐶 = 𝑖𝐶 (𝑢𝐸𝐵 ) pentru TBJ tip pnp si 𝑖𝐶 = 𝑖𝐶 (𝑢𝐸𝐵 ) pentru npn,
având 𝑖𝐵 =constant si 𝑢𝐶𝐸 =const.=parametru

Aria de functionare sigură

10. Determinarea randamentului amplificatorului in clasa A cu cuplaj RC este efectuata in ipoteza
amplificatorului ideal, care are sarcina statică si cea dinamica de valoare R. In c.c punctul static de
functionare M are coordonatele 𝐼𝑐 , 𝑈𝐶𝐸 . La aplicarea unui semnal alternativ sinusoidal 𝑢𝑖 la intrarea
acestuia, la iesirea in circuitul de sarcină se obtine un curent : 𝑖𝐶 = 𝑘𝐼𝐶𝑀 sin 𝜔𝑡, unde k∈ (0,1), iar
𝐼𝐶𝑀 = 𝐼𝐶 = 𝑈𝐶𝐸 ⁄𝑅, fiind valoarea maxima a curentului amplificat.

Puterea de semnal este:

2
1 2𝜋 𝑘 2 𝐼𝐶𝑀 𝑅 𝑘 2 𝐸𝐶 𝐼𝐶
𝑃𝑆 = ∫ (𝑘𝐼𝐶𝑀 sin 𝜔𝑡) 𝑅𝑑(𝜔𝑡) = = , iar 𝑃𝑐𝑐 = 𝐸𝐶 𝐼𝐶
2𝜋 0 2 4

𝑃 𝑘2
Randamentul amplificatorului clasă A cu cuplaj RC: 𝜂 = 𝑃 𝑆 = 4
, valoarea maximă obținându-se
𝐶𝐶
pentru k=1, anume 𝜂=0,25.

Randamentul este influențat de mărimea semnalului amplificat 𝜂 ∈ (0 ÷ 0,25), avand o valoare

maxim destul de mica. Puterea de c.c. cunsumată de la sursă si care nu este transformata in putere
de semnal se disipa pe tranzistorul amplificator, 𝑃𝑇 :
𝑘 2 𝐸𝐶 𝐼𝐶 𝑘2 𝑘2
𝑃𝑇 = 𝑃𝐶𝐶 − 𝑃𝑆 = 𝐸𝐶 ∙ 𝐼𝐶 − = 𝐸𝐶 𝐼𝐶 (1 − ) = 𝑃𝑐𝑐 𝑚𝑎𝑥 (1 − )
4 4 4

Puterea disipată pe tranzistor este maxima in absenta semnalului de intrare (k=0), 𝑃𝑇 𝑚𝑎𝑥 = 𝑃𝑐𝑐 𝑚𝑎𝑥
si minima pentru semanl maxim (k=1), 𝑃𝑇 𝑚𝑖𝑛 = 0,75𝑃𝑐𝑐 𝑚𝑎𝑥
 11. Calculul randamentului amplificatorului clasa B :
𝑃 𝜋
𝜂 = 𝑃 𝑠 = 𝑘 ∙ 4 , unde k∈ (0,1) rezultând randamente 𝜂 ∈ [0; 78,5]%
𝑐𝑐

Puterea 𝑃𝑇 disipată de cele două tranzitoare, considerate aici ca fiind simetrice ca parametri, este:
2𝑘𝐸𝑐2 𝑘 2 𝐸𝑐2 𝑘2𝜋
𝑃𝑇 = 𝑃𝑐𝑐 − 𝑃𝑠 = − = 𝑃𝑐𝑐 𝑚𝑎𝑥 (𝑘 − )
𝜋𝑅 2𝑅 4
1
Unde 𝑃𝑐𝑐 𝑚𝑎𝑥 = 𝑃𝑐𝑐|𝑘=1 = 2 𝐸𝑐2 ⁄𝜋𝑅. Puterea maximă disipată este 𝑃𝑇 𝑚𝑎𝑥 = 𝑃𝑇 |𝑘= 2 = 𝜋 𝑃𝑐𝑐 𝑚𝑎𝑥 ,
𝜋
fiecare tranzitor, în condiții de simetrie, disipând jumătate din această putere.
12. Amplificatorul diferential realizat cu TBj
La acest amplificator variatiile simetrice de parametrii, produc variatii simetrice la iesire. Astfel la
modificarea de temperaturii ambiante cele doua denumiri baza emitor 𝑈𝐵𝐸1 𝑈𝐵𝐸2 variaza simultan la
iesire efectul in tensiunea definita fiind anulata.
Curentul prin rezistanta 𝑅𝐸 ramane constant.
∆𝑢𝑜 𝑅𝐸 𝑇𝑜
𝐴𝑑 = ≅
∆𝑢𝑖 𝑉𝑇
13. Banda de frecventa
Teoretic coeficientul de amplificare A al unui amplificator ideal nu depinde de frecventa 𝑓 = 𝜔⁄2𝜋 a
semnalului de intrare aplicat 𝑢𝑖 = 𝑈𝑖 sin 𝜔𝑡. In realitate, coeficientul de amplificare se mentine
constant doar intr-un anumit domeniu de frecventa.

Conform standardelor internationale se defineste banda de frecventa a amplificatorului prin relatia

𝐵 = 𝑓𝑆 − 𝑓𝑖 (fs – frecventa limitei superioare ; fi – frecventa limitei inferioare)
Ambele fiind definite ca frecvente la care amplitudinea A scade la 0,767 din valoarea maxim ideală
𝐴0 ceea ce in decibeli inseamna o scadere cu 3 dB.

Impedanțele de intrare si de iesire:

- Impedanta de intrare este definită astfel:

Pentru amplificatoarele de c.c:
𝑈𝑖
𝑍𝑖 =
𝐼𝑖
Pentru amplificatoarele de c.a:
𝑈𝑖 𝑈𝑖 𝑒 𝑗𝜑𝑢𝑖 𝑈𝑖 𝑗(𝜑𝑢 −𝜑𝑖 )
𝑧𝑖 = = = 𝑒 𝑖 𝑖 = 𝐴 𝑒 𝑗𝜑𝑍𝑖
𝑢
𝐼𝑖 𝐼𝑖 𝑒 𝑗𝜑𝑖𝑖 𝐼𝑖
- Impedenta de iesire este definita astfel
Pentru amplificatoarele de c.c.:
𝑈0
𝑍0 =
𝐼0
Pentru amplificatoarele de c.a.:
𝑈0 𝑈0 𝑒 𝑗𝜑𝑢0 𝑈0 𝑗(𝜑𝑢 −𝜑𝑖 )
𝑧0 = = = 𝑒 0 0 = 𝐴 𝑒 𝑗𝜑𝑍0
𝑢
𝐼0 𝐼0 𝑒 𝑗𝜑𝑖0 𝐼0

Gradul de distorsiune
Ideal, semnalul 𝑥0 (t) de la iesirea unui amplificator se obtine printr-o multiplicare de k ori si o
intarziere de 𝜏 a semnalului 𝑥𝑖 (t) de la intrarea amplificatorului: 𝑥0 (t)=k*𝑥𝑖 (t- 𝜏). In realitare,
amplificatoarele reale pot introduce distorsiuni,adica se strica/se modifica forma semnalului de
intrare.
Distorsiunile si clasifica in distorsiuni liniare su neliniare.
Distorsiunile linare se clasifica la randul lor distorsiuni de amplitudine si de faza. Evitarea
distorsiunilor liniare se face daca amplificatorul lucreaza in banda sa de frecventa, unde amplificarea
se considera aproximativ constanta.
Distorsiunile neliniare se datoreaza neliniaritatilor caracteristicilor dispozitivelor electrice ce compun
√∑∞ 2
𝑖=2 𝑝𝑖
amplificatorul si sunt evaluate prin gradul de distributie THD= 𝑝1
∗ 100[%], parametru specific
semnalelor, toate freferitoare la semnalul de iesire.
Clasificarea amplificatoarelor se poate face dupa mai multe criterii, pe baza parametrilor
amplificatorului:
A. In functie de natura semnalului de intrare si de iesire avem: amplificatoare de curent
alternativ si amplificatoare de curent continuu.
B. In functie de marimile electrice alese ca semnal de intrare si de iesire, precum si valorile
coeficientilor de amplificare si independenta de intrare si de iesire avem: amplificatoare de
tensiune, de curent.
C. In functie de latimea benzii de frecventa avem: amplificatoare de banda ingusta, de banda
larga.
D. In functie de pozitia benzii de frecventa avem: amplificatiare de joasa frecventa(JF), de medie
frecventa(MF), de inalta frcventa(IF), de foarte inalta frecventa(FIF).
E. In functie de amplitudinea semnalelor de intrare , implicit de existenta sau nu a
distorsiunilor, avem: amplificatoare de semnal mic,numite si amplificatoare liniare si
amplificatoare de semnal mare,numite si amplificatoare neliniare.
F. In functie de tipul dispozitivelor electrice utilizare in constructia amplificatorului avem:
amplificatoare realizate cu TBJ, cu TEC si amplificatoare mixte.
G. In functie de modul de realizare a amplificatorului, avem: amplificatoare realizare cu
componente discrete, amplificatoare integrate
H. In functie de numarul etajelor de amplificare, avem: amplificatoare realizare cu un singur etaj
de amplificare si cu mai mult etaje de amplificare.
14. Schema

Expresia matematica a amplificarii unui amplificator cu reactie se poate deduce scriind relatia
matematica intre marimi?
𝐴 = 𝑋0 ⁄𝑋𝑖
𝐴0 = 𝑋0 ⁄𝑋𝑖
𝛽 = 𝑋𝑟 ⁄𝑋0
𝑋𝜀 = 𝑋𝑖 − 𝑋𝑟
Rezultă succesiv expresia matematică a dependentei 𝐴 = 𝐴(𝐴0 , 𝛽):
𝑋0 𝑋0 𝑋0 ⁄𝑋𝜀 𝐴0
𝐴= 𝑋𝑖
=𝑋 = 1+(𝑋 = 1+𝛽∙𝐴 ;
𝜀 +𝑋𝑟 𝑟 ⁄𝑋0 )∙(𝑋0 ⁄𝑋 )
𝜀 0
-Amplificarea 𝐴 a amplificatorului cu reactie este intotdeauna mai mica decat amplificarea
𝐴0 a amplificatorului fara reactie, deci introducerea reactiei are ca singur dezanvantaj
scaderea amplificării 𝐴0 de (1+𝛽 ∙ 𝐴0 ) ori.
Se noteaza prin 𝑇 = 𝛽 ∙ 𝐴0 transmisia pe buclă
Factor de reacție: 𝐹 = 1 + 𝛽 ∙ 𝐴0 = 1 + 𝑇
-pentru amplificatoarele fără reacție care au modulu amplificării
 15. Desensibilizarea amplificatorului
Amplificarea 𝐴0 a amplificatorului fără reacție este sensibil la modificarea conditiilor de
functionare precum si la dispersia in timp si cu temperatura a parametrilor dispozitivelor
electronice. Amplificarea 𝐴 a amplificatorului cu reactie este mai putin sensibil, deoarece
variatia sa relativa 𝑑𝐴⁄𝐴 este:
𝑑𝐴 𝑑𝐴 𝑑𝐴0 𝑑 𝐴0 𝑑𝐴0 1 𝑑𝐴0
= ∙ = ( )∙ ⁄ = ∙
𝐴 𝑑𝐴0 𝐴 𝑑𝐴0 1+𝛽∙𝐴0 𝐴0 (1+𝛽∙𝐴0 ) 𝐹 𝐴0

Cresterea benzii de frecventa a amplificatorului

Produsul amplificare – bandă al unui amplificator este constant, adica 𝐴0 ∙ 𝐵0 = 𝐴 ∙ 𝐵=cst.
In relatie s-au notat prin 𝐵0 = [𝑓0𝑖 , 𝑓0𝑠 ] – banda de frecventa a amplificatorului fara reactie,
unde 𝑓0𝑖 este frecventa limita inferioara si 𝑓0𝑠 este frecventa limita superioara ale
amplificatorului fara reactie, si prin B=[𝑓𝑖 , 𝑓𝑠 ] – banda de frecventa a amplificatorului cu
reactie; 𝑓𝑖 este frecventa limită inferioara si 𝑓𝑠 este frecventa limita superioara ale
amplificatorului cu reactie

𝐴0 𝐴0
𝐵 = 𝐵0 = 𝐵0 = 𝐵0 (1 + 𝛽𝐴0 ) = 𝐹 ∙ 𝐵0
𝐴 𝐴0 ⁄(1 + 𝛽𝐴0 )

Creșterea raportului semanl-zgomot al amplificatorului

In sens larg, prin zgomot se intelege orice semnal parazit 𝑋𝑧 care poate intra in amplificatorul de
reactie. Exista 2 situatii:

- Daca zgomotul intra in amplificatorul cu reactie suprapus peste semnalul util 𝑋𝑖 , atunci
reactia negativa nu are nici un efect asupra raportului semnalului zgomot 𝑋𝑖 ⁄𝑋𝑧 (in acest caz
este necesara introducerea unui filtru la intrarea amplificatorului cu reactie)
- Daca zgomotului apare intr-un punct din interiorul amplificatorului cu reactie, atunci reactia
are efect de micsorare a raportului semnal-zgomot.

Se considera amplificatorul fara reactie ca fiind alcatuit din 2 etaje de amplificare conectate in
cascada.
In absenta zgomotului, amplificarea amplificatorului fara reactie este:

𝐴0 = 𝐴01 ∙ 𝐴02

Raportul semnal-zgomot de la iesirea amplificatorului cu reactie se calculeaza folosind relatia

𝑋0(𝑖) 𝑋𝑖
= 𝐴01 ∙
𝑋0(𝑧) 𝑋𝑧

In prezenta zgomotului (𝑋𝑧 ≠ 0) amplificarea amplificatorului cu reactie se poate calcula folosind

principiul superpozitiei:

𝐴01 ∙ 𝐴02 𝐴02

𝑋0 = 𝑋0(𝑖) + 𝑋0(𝑧) = 𝑋𝑖 + 𝑋𝑧
1 + 𝛽(𝐴01 ∙ 𝐴02 ) 1 + (𝛽 ∙ 𝐴01 )𝐴02

Modificarea impedanțelor de intrare si de iesire ale amplificatorului

Amplificatorul cu reactie are impedanta de intrare notata 𝑍𝑖 si impedanta de iesire notata 𝑍0

modificate fata de impedanta de intrare 𝑍𝑖0 si impedanta de iesire 𝑍00 a amplificatorului fara
reactie.
 16. Topologii de amplificatoare cu reactie

In functie de modul de conectare in serie sau in paralel la intrarea sau la iesirea unui amplificator
cu reactie sau fara rezulta cele 4 topologii posibile ale amplificatoarelor cu reactie:

-topologia de reactie serie-paralel

𝐴𝑖 = 𝐼0 ⁄𝐼𝑖

𝐴0𝑖 = 𝐼0 ⁄𝐼𝜀

𝛽𝑖 = 𝐼𝑟 ⁄𝐼0

𝑍𝑖 = 𝑍𝑖0 ⁄(1 + 𝛽𝑖 ∙ 𝐴0𝑖 ) = 𝑍𝑖0 ⁄𝐹

𝑍0 = 𝑍00 ∙ (1 + 𝛽𝑖 ∙ 𝐴0𝑖 ) = 𝐹 ∙ 𝑍00

Tipologia de reactie serie-serie:

𝐼
𝐴𝑌 = 0⁄𝑈
𝑖
𝐼0
𝐴0𝑦 = ⁄𝑈
𝜀
𝑈𝑟
𝛽𝑧 = ⁄𝐼
0
𝑍𝑖 =𝑍𝑖0 *(1+𝛽𝑧 *𝐴0𝑦 )=𝐹*𝑍𝑖0
𝑍0 =𝑍00 *(1+𝛽𝑧 *𝐴0𝑦 )= 𝐹*𝑍00

Tipologia paralel-serie
𝐼
𝐴𝑖 = 0⁄𝐼
𝑖
𝐼0
𝐴0𝑖 = ⁄𝐼
𝜀
𝐼𝑟
𝛽𝑧 = ⁄𝐼
0
𝑍𝑖 =𝑍𝑖0 *(1+𝛽𝑧 *𝐴0𝑖 )=𝑍𝑖0 /𝐹
𝑍0 =𝑍00 *(1+𝛽𝑧 *𝐴0𝑦 )= 𝐹*𝑍00

17. Oscilatoare RC
 In functie de topologia retelei exista exista oscilatoare RC cu retea Wien, cu retea de defazare
trece-jos, cu retea in T-podit.

Oscilatoarele RC sunt utilizate in joasa frecventa, reproductibilitatea lor tehnologica este simpla
plaja de valori ale frecventei este larga ce poate fi reglata prin modificarea valorilor
componentelor electrice R sau C daca stabilitatea ei este scazuta

Retea Wien
𝑅𝑅
𝐴0 = 1 + 𝑅𝑅2 (amplificator in tensiune)
1

𝑂𝑠𝑐𝑖𝑙𝑎𝑡𝑜𝑟 𝑐𝑢 𝐴. 𝑂. 𝑠𝑖 𝑟𝑒ț𝑒𝑎 𝑅𝐶 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑝 𝑊𝑖𝑒𝑛: shema pentru evidentierea punții Wien:

Detereminarea frecventei de oscilatie

𝜔0 1
𝑓0 = =
2𝜋 2𝜋 ∙ √𝑅1 𝑅2 𝐶1 𝐶2

18. Opretatorul LC
Oscilatoarele LC au frecventa de oscilatie mai mare si mai stabile si furnizeaza semnalecu continut
mare de armonici, plaja de valori in care poate fi reglata frecventa de oscilatie e mai redusa decat la
rezistoarele RC.

Au o arie larga de aplicatii in incalzirile dielectrica si inductiva.

𝑈0 𝑈0 𝐼0
𝐴0 = − 𝑈 = − 𝐼 ∙ 𝑈 , unde – provine din faptul ca TBJ e conectat EC si difazeaza pe 𝑈0 fata de 𝑈𝑖 cu
𝑖 0 𝑖

𝜋.

19. Oscilator de relaxare generator de unda dreptunghiulara si exponentială realizat cu AO saturat

Permite obtinerea unor oscilatii dreptunghiulare precum si a unor oscilatii exponentiale bipolare.
Mentionam ca generatoarele de tensiune dreptunghiulara au o arie deosebit de mare de utilizare,
inclusiv in aplicatiile privind prelucrarea digitala a semnalelor.

Amplificatorul operational este alimentat la valori apropriate dar mai mici de tensiunile de
alimentare diferentiale. ∓𝐸 , fiind realizat cu AO saturat capatand astfel functia de comparator

Functia 1 comparator cu AO saturat poate fi descrisa:

+𝐸, 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑢+ > 𝑢 −

𝑢0 (𝑡) = {
−𝐸, 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑢+ < 𝑢−

20.Redresor monofazat monoalternanță

Redresoarele sunt cunoscute in electronica de putere sub denumirea de convertoare c.a si c.c.

𝑢 = 𝑢2 = 𝑢1 = 𝑈 sin 𝜔𝑡

Regimul de tensiune
1 𝑇 1 𝜋 𝑈
𝑈𝑑 = 𝑇 ∫0 𝑢𝑑 (𝑡)𝑑𝑡 = 2𝜋 ∫0 𝑈 sin 𝜔𝑡𝑑(𝜔𝑡) = 𝜋 ≅ 0,318𝑈

Dezvoltare in serie Fourier

∞
𝑈 𝑈 2𝑈
𝑢𝑑 (𝑡) = 𝑈𝑑 + ∑(𝑎𝑛 cos 𝑛𝜔𝑡 + 𝑏𝑛 sin 𝑛𝜔𝑡) = + sin 𝜔𝑡 − cos 2𝜔𝑡 +..
𝜋 2 3𝜋
𝑛=1

Regimul de curent este alcatuit din marimi specifice similare tensiunii redresate 𝑢𝑑 .

𝑖𝑑 (𝑡) = 𝑢𝑑 (𝑡)⁄𝑅

Regimul de putere

𝑃𝑑 = 𝑈𝑑 ∙ 𝐼𝑑 = (𝑈⁄𝜋) ∙ (𝑈⁄𝜋𝑅) = 𝑈 2 ⁄(𝜋 2 𝑅)

𝑇 𝜋
1 1 𝑈 𝑈2
𝑃𝑠 = ∫ 𝑢(𝑡)𝑖𝑑 (𝑡)𝑑𝑡 = ∫ 𝑈 sin 𝜔𝑡 ∙ sin 𝜔𝑡 𝑑(𝜔𝑡) =
𝑇 2𝜋 𝑅 4𝑅
0 0

Randamentul redresorului

𝑃𝑑
𝜂= = 40,5%
𝑃𝑠

21. Tiristorul primeste pe electrodul poarta un curent de comanda 𝑖𝐺 sub forma unui impuls la
momentul unghiular 𝛼 fara de care, chiar daca tiristorul este polarizat direct , nu poate intra in
conductie.
Valuarea medie a tensiunii redresate:
 1 𝑇 𝜋 𝑈
𝑈𝑑∝ =𝑇 ∫0 𝑢𝑑 (t)dt=∫∝ 𝑈𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡𝑑𝑡(𝜔𝑡)=2𝜋(1+cos𝛼)
Valuarea efectiva a tensiunii redresate:
1 𝑇 1 𝜋 𝑈 𝑠𝑖𝑛2𝛼
𝑈𝑑∝,𝑒𝑓 =√𝑇 ∫0 𝑢𝑑2 (𝑡)dt=√2𝜋 ∫𝛼 (𝑈𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡)2 𝑑(𝜔𝑡) = 2 √𝜋 − 𝛼 + 2
Valuare medie a curentului redresat:
1 𝑇 𝑈 𝑈
𝐼𝑑 =𝑇 ∫0 𝑖𝑑 (𝑡)𝑑𝑡= 𝑅𝑑𝛼=2𝜋𝑅(1+cos𝛼)
Puterea medie furnizata in sarcina 𝑃𝑑 :
𝑈2
𝑃𝑑 =𝑈𝑑𝛼 *𝐼𝑑 =4𝑅𝜋2 (1 + 𝑐𝑜𝑠𝛼)2

22. Formula de unda a tensiunii redresate 𝑢𝑑 si curentul redresat 𝑖𝑑 pentru toate tipurile de
redreesoare studiate arata ca ele nu sunt continue ci prezinta ondulatii numile pulsatii.(desen)
Acest lucru se reflecta si in dezvoltarea in serie Fourier a tensiunilor redresate care arata ca pe langa
componenta continua 𝑈𝑑 utila, apar armonicele nedorite 𝑢𝑛𝑑 . De regula, componenta fundamentala
are cea mai amre amplitudine si de aceea se defineste factorul pulsatie 𝐾𝑑 , cafiind raportul
procentual dintre amplitudinea componentei fundamentale a tensiunii redresate 𝑈𝑑1 si valuarea
𝑈
medie a tensiunii redresate 𝑈𝑑 : 𝑈𝑝 = 𝑈𝑑1 ∗ 100[%].
𝑑
Marimea admisa a factorului de pulsatie depinde de tipul sarcinii. De exemplu, daca sarcina este un
amplificator de putere clasa B factorul de pulsatie maxima admisibila are valori cuprinse intre 0,5% si
2%, iar daca sarcina este un amplificator de tensiune de joasa frecventa atunci 𝐾𝑑 ∈ [0,01%, 0,05%].
La redresoarele monofazate 𝐾𝑑 depaseste cu mult gama de valori admisibile si de aceea intre
redresor si sarcina trebuie sa se introduca un filtru trece jos al carui rol este sa retina componenta
continua si sa elimine teoretic toate armonicile tensiunii redresate, respectiv ale curentului redresat.
Variantele cele mai simple de filtru trece jos contin fie un conductor C, fie bobina L . in practica se
utilizeaza fltre complexe pentru redresarea ambelor marimi redresate 𝑢𝑑 si 𝑖𝑑 .

23. Pentru imbunatatirea parametrilor redresoarelor monoalternanta utilizeaza redresoare bifazate

bialternanta cu punct median si redresoare monofazate bialternanta in puncte. Se numeste bifazat
deoarece transformatorul are doua secundare egale ca numar de spire intre ele, primul fiind
monofazat. Pentru un raport de transformare n=1, exista rellatia intre tensiuni: 𝑢1 = −𝑢2 = 𝑢 =
𝑈𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡.
24. Cele doua tiristoare 𝑇1 𝑠𝑖 𝑇2 pot fi comandate de acelasi circuit integrat specializat. Formele de
unda arata ca pe alternanta pozitiva a tensiunii de alimentare u conduce tiristorul 𝑇1 care este
comandat in conuctie la momentele unghiulare 𝛼, 2𝜋+𝛼, 4𝜋 + 𝛼.. iar pe alternanta pozivita conduce
𝑇2 comandat la momentele 𝜋 + 𝛼, 3𝜋 + 𝛼.
Valuarea medie a tensiunii redresate:
1 𝑇 1 𝜋 𝑈
𝑈𝑑∝ =𝑇 ∫0 𝑢𝑑 (t)dt=𝜋 ∫∝ 𝑈𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡𝑑𝑡(𝜔𝑡)=𝜋 (1+cos𝛼)
Valuarea medie a curentului redresat pt cazul sarcinii rezistive:
1 𝑇 1 𝜋 𝑈 𝑠𝑖𝑛2𝛼
𝑈𝑑∝,𝑒𝑓 =√ ∫0 𝑢𝑑2 (𝑡)dt=√ ∫𝛼 (𝑈𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡)2 𝑑(𝜔𝑡) = √𝜋 −𝛼+
𝑇 𝜋 √2 2
Puterea medie furnizata in sarcina 𝑃𝑑 :
𝑈2
𝑃𝑑 =𝑈𝑑𝛼 *𝐼𝑑 =𝑅𝜋2 (1 + 𝑐𝑜𝑠𝛼)2

26.

Sursele liniare de electroalimentare sunt reprezentate de surse electronice de tensiune/curent de

functionare in cc. Daca marimea de iesire de exemplu, tensiunea este mentinuta constanta, sursa se
numeste stabilizator. Sursele liniare stabilizate se pot clasifica in stabilizatoare parametrice si
stabilizatoare cu reactie.

Stabilizatoarele parametrice sunt surse liniare de tensiune ce nu utilizeaza principiul reactiei negative
ci contin diode Zener, numite si diode stabilizatoare de tensiune, care polarizate invers pastreaza la
borne o tensiune Uz , egala cu tensiunea de strapungere UBR a dispozitivului.

Uz=-uAK= -UBR

Exemple de stabilizatoare parametrice: Stabilizatorul in cascada, Stabilizatorul cu compresarea

efectului termic, Stabilizatorul parametric in punte.

Stabilizatoare cu reactive = surse liniare cu reactive negative sunt cele mai utilizate in prezent, mai
ales sub forma de circuit integrat liniar. Ele sunt de doua tipuri: Stabilizatoare series i stabilizatoare
paralele.

Principiul de functionare al stabilizatoarelor cu reactive este acelasi pentru ambele tipuri de

stabilizatoare .

27.stabilizatoarele parametrice sunt surse liniare de tensiune ce nu utilizeaza principiul reactiei

negative ci contine diode Zener, numite si diode stabilizatoare de tensiune care, polarizate invers,
pastreaza la borne o tensiune 𝑈𝑧 data de catalog, egala cu tensiunea de strapungere 𝑈𝐵𝑅 a
dispozitivului, care este aproximativ constant: 𝑈𝑧 = −𝑢𝐴𝐾 = −𝑈𝐵𝑅
Aceasta proprietate a diodei Zener face ca atunci cand o conectam in paralel cu sarcina R, ea sa
mentina la bornele acesteia o tensiune constanta. Se difineste factorul de stabilizare al
stabilizatorului prin relatia

28. Principiul de functionare al stabilizatoarelor cu reactie este acelasi pentru ambele tipuri de
stabilizatoare cu reactie. Parametrul reglat din care traductorul Trad preia o fractie k𝑢0 este
comparat cu tensiunea de referinta generata de blocul 𝑈𝑟𝑒𝑓 rezultand din diferenta tensiunea de
eroare: 𝜀 = 𝑘𝑢0 − 𝑈𝑟𝑒𝑓
Eroarea 𝜀 rezultata se aplica la intrarea amplificatorului de eroare AE, rezultand la iesirea acestuia
eroarea amplificata de a ori, adica 𝑎𝜀 care la randul ei va comanda elementul regulator ER ce va
modifica tensiunea de iesire 𝑢0 in sensul compensarii ei.
𝑈𝑟𝑒𝑓
𝑈0 = = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡
𝑘
In acest caz, eroarea este: 𝜀 = 𝑢𝐵𝐸2 = 𝑘𝑢0 − 𝑈𝑟𝑒𝑓 , in care k=𝑅4 /𝑅3 + 𝑅4 si 𝑈𝑟𝑒𝑓 = 𝑢𝑧 . Eroarea
amplificata a𝜀 este curentul de colector al tranzistorului 𝑇2 , anume 𝑖𝐶2 = 𝛽2 𝑖𝐵2 unde 𝛽2 , este
factorul de amplificare in curent al lui 𝑇2 .
Pentru a explica functionarea schemei sa presupunem ca la un moment dat tensiunea de iesire 𝑢0
creste. Atunci fractiunea k𝑢0 creste si ea, deci eroarea 𝜀 = 𝑘𝑢0 − 𝑈𝑟𝑒𝑓 creste. Tranzistorul 𝑇2 va
conduce in regiunea sa liniara (RAN) la curenti 𝐼𝐶2 mai mari in detrimentul curentului de baza a lui 𝑇1
care are expresia 𝑖𝐵1 = 𝑖 − 𝑖𝐶2 si va scadea. Astfel, tranzistorul 𝑇1 conduce mai putin, curentul de
emitor al lui 𝑇1 care este 𝑖𝐸1 = 𝛽1 𝑖𝐵1 va scadea si atunci curentul prin sarcina R care este
𝑖0 = 𝑖𝐸1 − 𝑖𝑅2 − 𝑖𝑅3 va scadea si el. Aceasta ultima scadere determina scaderea tensiunii de iesire
𝑢0 = 𝑅𝑖0 .

29. Principiul de functionare al stabilizatoarelor cu reactie este acelasi pentru ambele tipuri de
stabilizatoare cu reactie. Parametrul reglat din care traductorul Trad preia o fractie k𝑢0 este
comparat cu tensiunea de referinta generata de blocul 𝑈𝑟𝑒𝑓 rezultand din diferenta tensiunea de
eroare: 𝜀 = 𝑘𝑢0 − 𝑈𝑟𝑒𝑓
Eroarea 𝜀 rezultata se aplica la intrarea amplificatorului de eroare AE, rezultand la iesirea acestuia
eroarea amplificata de a ori, adica 𝑎𝜀 care la randul ei va comanda elementul regulator ER ce va
modifica tensiunea de iesire 𝑢0 in sensul compensarii ei.
𝑈𝑟𝑒𝑓
𝑈0 = = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡
𝑘

Tranzistorul 𝑇1 indeplineste si rolul de ER si rolul de AR, iar dioda Zener are tot rolul de
referinta de tensiune 𝑈𝑟𝑒𝑓 dar si impreuna cu rezistenta 𝑅2 alcatuiesc traductorul T, frecventa k
avnad valuarea 1. Cu Th Kirchhoff, erarea este: 𝜀 = 𝑢𝐵𝐸2 = 𝑘𝑢0 − 𝑈𝑟𝑒𝑓 .
Pentru a explica functionarea schemei sa presupunem ca la un moment dat tensiunea de iesire 𝑢0
creste. Atunci eroarea 𝜀 = 𝑢𝐵𝐸2 = 𝑘𝑢0 − 𝑈𝑟𝑒𝑓 creste. Tranzistorul 𝑇1 va conduce in regiunea sa
liniara (RAN) la curenti 𝐼𝐶 mai mari in detrimentul curentului prin sarcina 𝑖0 = 𝑖𝑖 − 𝑖𝐶 − 𝑖𝑧 care va
scadea determinand astfel scaderea tensiunii𝑢0 = 𝑅0 𝑖0 prin sarcina R.

30.

Schema bloc a unui stabilizator de tensiune cu functionare in comutatie si comanda PWM (Pulse
Width Modulation)
Blocul de baza al stabilizatorului il constituie convertorul cc-cc care este un circuit electronic cu
functionare in comutatie avand urmatoarele component de baza: contactorul static cc- notat CS ce
poate fi un dispozitiv semiconductor ce functioneaza in regim de comutatie bobina L de
acumulare/retrocedare de energie, dioda de conductive libera D si condensatorul C de filtrare a
componentei continue a tensiunii de iesire U0.

Principiul de functionare este urmatorul: amplificatorul diferential are rolul de a face diferenta intre
tensiunea de referinta Uref si o fractiune KU0 din tensiunea de iesire U0 , la iesirea lui rezultand
tensiunea de eroare 𝑢𝜀 = Uref – KU0 care este apoi comparata de comparatorul COMP ce cea a unui
generator de tensiune liniar, anume un oscillator ce genereaza la iesire o tensiune triunghiulara de
perioada T egala cu perioada de comutatie a CS. Se formeaza astfel impulsuri de comanda PWM care
se aplica pe electrodul de comanda al dispozitivului semiconductor de putere utilizat ca CS, acesta
fiind astfel comutat in saturatie atunci cand tensiunea de iesire scade sub valoarea Us=Uref/K respectiv
in blocare atunci cand tensiunea de uesure creste peste valoarea US=Uref/K

Comanda PWM se face prin modificarea raportului de conductive a CS anume se modifica durata sa
de conductive Tc mentinand constanta si perioada sa de comutatie T, prin marimea numita raport de
conductie CS si definite prin relatia :
𝑇
D= 𝑇𝐶 ϵ[0,1]

31. Convertorul Buck

Se scriu ecuatiile Kirchhoff pe fiecare dintre cele doua intervale de comutatie tє[0,Tc ] si tє[Tc , T] ale
covertorului Buck, corespunzatoare celor doua stari ale contactorului static CS, anume de conductie
si blocare.
 - Pe primul interval: se comanda CS in saturatie
𝑑𝑖∗𝐿 𝐼𝑀 −𝐼𝑚
Ui=L* = *L+U0
𝑑𝑡 𝑇𝑐 −0
- Pe cel de al 2-lea interval se comanda CS in blocare fapt ce determina intrarea in conductie a
diodei
𝑑𝑖∗𝐿 𝐼 −𝐼𝑚
- 0= 𝑑𝑡
*L+U0=L* 𝑀
𝑇−𝑇𝑐
+U0
- Din relatiile anterioare rezulta:
- L(𝐼𝑀 − 𝐼𝑚 ) =(Ui − 𝑈0 )TC= U0(T-TC)
𝑇
- Deoarece D= 𝐶⁄𝑇 ϵ [0,1] raportul de transformare al convertorului Buck este subunitar:
𝑈 𝑇
N= 𝑈0 = 𝑇𝐶 =D ϵ[0,1]
𝑖

Tensiunea medie de iesire este mai mica decat tensiunea de intrare deci convertorul Buck este
coborator de tensiune:

U0=N Ui= D Uiϵ[0, Ui]

32. Convertorul Boost

Se scriu ecuatiile Kirchhoff pe fiecare dintre cele doua intervale de comutatie tє[0,Tc ] si tє[Tc , T] ale
covertorului Boost, corespunzatoare celor doua stari ale contactorului static CS, anume de conductie
si blocare.
 - Pe primul interval: se comanda CS in saturatie
𝑑𝑖∗𝐿 𝐼𝑀 −𝐼𝑚
Ui=L* = *L
𝑑𝑡 𝑇𝑐 −0

Unde 𝐼𝑀 − 𝐼𝑚 se numeste riplul a curentului prin bobina

- Pe cel de al 2-lea interval se comanda CS in blocare fapt ce determina intrarea in conductie a

diodei
𝑑𝑖∗𝐿 𝐼 −𝐼𝑚
- Ui = 𝑑𝑡
*L=L* 𝑀
𝑇−𝑇𝑐
+U0

Din relatiile anterioare rezulta:

L(𝐼𝑀 − 𝐼𝑚 )=Ui Tc=(Ui − 𝑈0 )(T-TC)

𝑇
Deoarece D= 𝐶⁄𝑇 ϵ [0,1] raportul de transformare al convertorului Buck este supraunitar :
𝑈 𝐷
N= 𝑈0 = 1−𝐷 ≥1
𝑖
Tensiunea medie de iesire este mai mare decat tensiunea de intrare, deci convertorul Buck
este un ridicator de tensiune:
𝐷
U0 = ≥ Ui
1−𝐷

33. Convertorul BUCK-BOOST

Se scriu ecuatiile Kirchhoff pe fiecare dintre cele doua intervale de comutatie tє[0,Tc ] si tє[Tc , T] ale
covertorului Buck-Boost, corespunzatoare celor doua stari ale contactorului static CS, anume de
saturatie si blocare.
 Pe primul interval: se comanda CS in conductie,ceea ce determina blocarea diodei D, ea fiind invers
polarizata pe acest interval:

𝑑𝑖∗𝐿 𝐼𝑀 −𝐼𝑚
Ui=L* 𝑑𝑡
= 𝑇 −0 *L
𝑐
- Pe al doilea interval: se comanda CS in blocare, fapt ce determina intrarea in conductie a
diodei D :
𝑑𝑖∗𝐿 𝐼 −𝐼𝑚
0= 𝑑𝑡
*L=L* 𝑀
𝑇−𝑇𝑐
=U0
Din relatiile anterioare rezulta :
L(𝐼𝑀 − 𝐼𝑚 )=Ui Tc=(−𝑈0 )(T-TC)

𝑇
Deoarece D= 𝐶⁄𝑇 ϵ [0,1] raportul de transformare al convertorului Buck este supraunitar :
𝑈 𝐷
N= 𝑈0 = - 1−𝐷 ϵ (-∞,0]
𝑖
𝐷
Tensiunea medie de iesire U0 =− 1−𝐷*Ui≥ Ui
La convertorul Buck-Boost tensiunea U0 este de polaritatea inversa fata de tensiunea de
intrare Ui . In concluzie convertorul Buck-Boost este inversor de polaritate si cu raport de
transformare N oarecare, deci raportul de transformare al acestui convertor s-a obtinut
subunitar.

34.

NR DENUMIRE RELATIA CE DEFINESTE LEGEA

1 Legea de idempotenta x*x*x*…..*x=x
x+x+x+…+x=x
2 Legea de comutativitate x1*x2=x2*x1
 x1+x2=x2+x1
3 asociativitate x1*(x2*x3)=(x1*x2)*x3
x1+(x2+x3)=(x1+x2)+x3
4 absorbtie x1*(x1+x2)=x1
x1+x1*x2=x1
5 distributivitate x1*(x2+x3)=x1*x2+x1*x3
x1+x2*x3=(x1+x2)*(x1+x3)
6 Legile lui 1 si 0 x*1=x si x+1=1
x*0=0 si x+0=x
7 Principiul tertului exclus x+𝑥̅ =1
8 principiul contradictiei x*𝑥̅ =0
9 Principiul dublei negatii 𝑥̿ =x
10 Legile lui Morgan ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝑥1 ∗ 𝑥2=𝑥1 ̅̅̅ + ̅̅̅
𝑥2
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝑥1 + 𝑥2 = 𝑥1 ̅̅̅ ∗ 𝑥2
̅̅̅

Analiza unui circuit logic combinational(CLC) porneste de la schema si are ca scop determinarea
functionarii acestuia. Functionarea unui CLC se poate descrie prin functia booleana a CLC-ului sau
prin tabela de adevar complete care trebuie sa contina toate combinatiile logice posibile. Se pot trasa
diagrame temporale ale semnalelor in diverse puncte ale CLC pornind de la diagramele temporare
date ale semnalelor de intrare.

Sinteza CLC este operatia inversa analizei CLC adica pronind de la expresia sau tabela de adevar a
functiei booleene trebuie sa se realizeze schema circuitului care realizeaza acea functie, operatie
numita implementarea CLC cu porti logice.

Exista doua metode de sinteza a CLC:

- Metoda analitica - bazata pe legiile si principiile calculului propozitional

- Metoda grafica – bazata pe diagramele Veitch-Karnaugh
 35. POARTA LOGICA SI

X1 X2 y
0 0 0
0 1 0
1 0 0
1 1 1

POARTA LOGICA NU

X Y
0 1
1 0

POARTA LOGICA SAU

X1 X2 y
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 1

POARTA LOGICA SI-NU

X1 X2 Y
0 0 1
0 1 1
1 0 1
1 1 0

POARTA LOGICA SAU-NU

X1 X2 Y
0 0 1
0 1 0
1 0 0
1 1 0

POARTA LOGIC A SAU-EXCLUSIV

X1 X2 Y
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 0