Arheologia Medievală

Introducere

1. Harta etnică a Europei Centrale şi de Răsărit în perioada evului mediu timpuriu

Harta etnică a Europei Centrale şi de Răsărit în evul mediu timpuriu era foarte pestriţă
cuprinzând diverse nemuri care ţineau de 4 grupuri lingvistice:

I. Grupul lingvistic indo-european

1. Slavi
2. Romanici
3. Balţi
4. Germani
5. Iranieni (sarmaţi)

II. Grupul lingvistic fino-gric

6. Fino-ugri

III. Grupul lingvistic turanic

7. Turanici (türci)

IV. Grupul lingvistic mongol

8. Mongoli

1. S l a v i i

Slavii de Est
Slavii de Vest
Slavii de Sud

Slavii de Răsărit

Sloveni: reg. lacului Ilmeni

Krivici: reg. Pskov, Smolensk-Poloţk
Dregovici: bazinul de Nord al r. Pripeati
Radimici: stânga Niprului, cursul Superior
Viatici: Cursul Superior r.Oka
Volâneni (Dulebii, Bujanii): bazinul de Sud, curs superior r. Pripeati
Drevleni: bazinul de Sud, curs inferior r. Pripeati
Poleni: cursul de Mijloc r. Nipru în partea dreaptă
Severeni: cursul de Mijloc r. Nipru în partea stângă
Horvaţi: cursul Superior r. Nistru
Ulici: cursul superior r. Bugul de Sud - r. Teasmin
Tiverţi: spaţiul pruto-nistrean (populaţie romanică ?, româno-slavă ?)

Slavii de Apus:​(reg. Elba, Odra, Vistula):

Polabii​: ​bodricii​ (obodrţii), glinenii, vagrii, drevanii, ​liuticii​, ratarii, ruianii, slovinţii, smolinţii,
lujicenii​ (​sorbii​), milcenii;
velieţii: ucranii, vislenii, zlicenii;
Pomorii​: ​caşubii​, morvanii, polenii; ​bogemii​ etc.

II. B​ ​A​ ​L​ ​Ţ​ ​I​ ​I

·​ Balice de est (Letonia, Lituania):

o​ Lituaniene: ​latgalii, selii, zemgalii
o​ Letone: ​jemaiţii, aukştaiţii, litva
·​ Baltice de vest (Prusia)​: prusii, kurşii, skalvii, jatvighii

III. F​ ​I​ ​N​ ​O – U​ ​G​ ​R​ ​I​ ​I

·​ Regiunea Mării Baltice, ramura fină: ​estii, litvii, vodii, ijora, korela, vepsi, ciudi
·​ Regiunea râului Volga, ramura fină: ​merea,​ ​muroma, meşcera, mordva, marieni
·​ Regiunea râului Kama (Permi), ramura fină: ​komi-zirenii, komi-permii, udmurţii,
·​ Regiunea Ural, Siberia, ramura ugrică: ​hantî, mansî, ugrii

IV. I R A N I E N I

·​ Alani

V. T U R A N I C I I

·​ Avarii
·​ Bulgarii (utriguri, cutriguri)
·​ Hazarii
·​ Pecenegii
·​ Uzii
·​ Cumanii
VI. M O N G O L I I

·​ Tătaro-monglii

2. Harta arheologică a Europei Centrale şi de Răsărit în perioada medievală timpurie

I. Culturi arheologice ale slavilor

II. Culturi arheologice ale balţilor
III. Culturi arheologice ale fino-ugrilor
V. Culturi arheologice ale iranienilor
IV. Culturi arheologice ale turanicilor
V. Culturi arheologice ale romanicilor
VI. Culturi arheologice ale germanilor
VII. Culturi arheologice ale mongolilor

I. Culturi arheologice ale slavilor

Cultura Praga-Korceak, sec. V-VII

Cultura Sukov-Dzedzeţk, sec. VII-X
Cultura Penkovka, sec. V-VII
Cultura Serbo-Lujiţk, sec. V-VII
Cultura Kolocin, sec. V-VII
Cultura Volânţevo, sec. VII-VIII
Cultura Luka-Raikoveţkaia, sec. VIII-IX
Cultura Romen-Borşevo, sec. VIII-IX
Cultura tumuliolr lungi, sec. V-XII
Cultura cerceilor de tâmplă de tip brăţară,
Cultura movilelor novgorodene, sec. V-XII
Cultura veche rusească, sec. X-XIII

Culturi ale slavilor de sud şi de vest:

Cultura slavilor din Munţii Alpi
Cultura slavilor din Moravia
Cultura slavilor din Panonia
Cultura slavilor cehi

Cultura slavilor horvaţi

Cultura slavilor sârbi
Cultura slavilor din regiunea Ohrid
Cultura slavilor-bulgari

II. Culturi arheologice ale balţilor

Cultura Prusilor (Grupa Sambiisk-Natang) (Nagata-Neman)
Cultura Sudavilor-Iatvigilor (Nemanul de Mijloc şi lacurile Mazurieine)
Cultura Curuşilor (gura r. Neman-r. Venta)
Cultura Scalvilor (r.Neman-r.Iura)
Cultura Leto-Letovă
Cultura Masuriană de Vest
Cultura Tuşemlea-Banţerov, sec. V-VII
Cultura Moşcin, sec. IV-VII

III. Culturi arheologice ale fino-ugrilor

Culturile arheologice ale triburilor finilor din regiunea Mării Baltice: ​estii, litvii, vodii, ijora,
korela, vesi, ciudi
Culturile arheologice ale triburilor finilor din regiunea râului Volga: ​merea,​ ​muroma, meşcera,
mordva, marieni, cultura necropolelor din regiunea Reazani-Oka
Culturile arheologice ale triburilor finilor din regiunea râului Kama: ​komi-zirenii, udmurţii,
cultura Vinvizdin, cultura Vimskaia, cultura Polomsk, cultura Cepeţk
Culturile arheologice ale ugrilor din regiunea Uralului şi Siberiei de Vest
Cultura maghiarilor din Panonia

V. Culturi arheologice ale iranienilor

Cultura alanilor din nordul Caucazului, sec. V-XII

Cultura alanilor din Crimeea, sec. V-VII

IV. Culturi arheologice ale turanicilor

Cultura avarilor din Panonia şi Transilvania, sec. VI-VIII

Cultura Saltovo-Maiaţk, sec. VIII-X (bulgari, alani, hazari)
Cultura pecenegilor, uzilor, cumanailor, sec. X-XIV
Cultura Bulgarilor de pe Volga, sec. VIII-XII

V. Culturi arheologice ale romanicilor

Cultura Costişa-Botoşana, sec. V-VII

Cultura Ipoteşti-Cândeşti (Ciurel), sec. V-VII
Cultura Ţaga-Biharea, sec. V-VII

Cultura Protodridu, VIII-IX

Cultura Dridu, sec. X-XI
Cultura Răducăneni, sec. XI-XIII
Cultura românescă, sec. XII-XIII
VI. Culturi arheologice ale germanilor

Cultura gepizilor din Pannonia, sec. V-VI

VII. Culturi arheologice ale mongolilor

Cultura Hoardei de Aur, sec. XIII-XIV

VIII. Cultura arheologică bizantină

Cultura bizantină, sec. V-XIII

Bibliografie:

• ​Седов В. В. Славяне в раннем средневековье. Москва, 1995

(http://lib.crimea.ua/avt.lan/student/book5/index.html)
• ​Седов В. В. Восточные славяне в VI-XIII вв., In: Археология СССР в 20-ти томах,
Москва: Наука, 1982,

I. Culturi arheologice antice

predecesoare culturilor arheologice slave medievale

1. Cultura Mormintelor „en Kloş”

Культура подклешевых погребений

1. ​Datarea​: ​secolele IV – II î. Hr.

2. ​Arealul​: ​Polonia: Odra-Vistula.
3. ​Caracteristici​:
-​ ​aşezări nefortificate de tipul seliştilor;
-​ ​locuinţe adâncite​ ​şi de suprafaţă cu pereţii bazată pe stâlpi;
-​ ​necropole plane, ritul incinerării în oale sau gropi acoperite cu un vas plasat
cu fundul în sus (kloş).
-​ ​ceramica​ ​de tip Pomoră, cu suprafaţa barbotinată şi de tip Lujiţk.
4. ​Vecinătate​: ​nord-est – balţii de vest; nord-vest – germaii, cultura Jastorf (sec. VII-IV
î.Hr.)
5. ​Originea​: ​Migraţiune a triburilor Culturii Pomore(sec. VI-II î.Hr.) în spaţiul culturii
Lujiţk (sec. XIII-IV î.Hr.).
6. ​Atribuirea etnoculturală​:
 - ​Slavi ​ – V.V.Sedov, I.P.Rusanova
7. ​Soarta:
a. ​Transformare în Cultura Pşevorsk (sf. sec. II î.Hr.-încep. sec. V d.Hr.) şi Cultura
Praga (sec. V-VII). (V.V.Sedov)
8. ​Bibliografie​:
-​ ​ едов В. В.​ П
С ​ роисхождение и ранняя история славян, Москва, 1979.
-​ ​Седов В. В. Славяне в раннем средневековье. Москва, 1995
(​http://lib.crimea.ua/avt.lan/student/book5/index.html​)

2. Cultura Pşevorsk (Przeworsk)

1.​ ​Datarea​: ​sf. secolului​ ​II î. Hr. –încep. sec. V d.Hr.

2. ​Arealul​: ​Polonia: Odra-Vistula, Elba; Belorusia şi Ucraina: r. Bugul de Vest, r. Tisa,
Nistrul Superior.
3. ​Vecinătate​: ​Cultura Zarubineţk, Cultura tracilor
4. ​Caracteristici​:
-​ ​aşezări nefortificate de tipul seliştilor;
-​ ​locuinţe adâncite​ ​(predomină) şi de suprafaţă cu pereţii bazată pe stâlpi şi de
tip srub;
-​ ​vatră (inclusiv din piatră), maia rar cuptor din lut
-​ ​necropole plane, ritul incinerării (inhumări - excepţie), inventar bogat,
armament, spade înfipte etc.
-​ ​ceramica​ ​de tip Laten pînă la începutul e.n. este lucrată cu mâna; din sec. II -
la roata olarului.
-​ ​sec. III-IV – ateliere de ceramică de tip roman
-​ ​inventar foarte bogat; este o cultură provincil-romană
5. ​Originea​: ​Cultura Mormintelor sub Kloş
6. ​Atribuirea etnoculturală​:
- ​germani​ – M.I. Smişko (1932), arheologii germani
- ​slavii-venezi​ – Ju. Kostşevskii (predomina în Polonia din anii 50-60, sec. XX),
- ​germanii – lugii -​ K.Godlovskii (predomină din anii 80).
- ​slavi​ şi ​germani –​ V.V. Sedov, I.P.Rusanova
7. ​Soarta:
b. ​Cultura Praga, Cultura Sukovo-Dzedziţk etc. (V.V.Sedov)
8. ​Bibliografie​:
-​ ​ едов В. В. Славяне в раннем средневековье. Москва, 1995
С
(​http://lib.crimea.ua/avt.lan/student/book5/index.html​)
-​ ​Седов В. В.​ ​Происхождение и ранняя история славян, Москва, 1979.

3.​ ​Cultura Zarubineţk

1. ​Datarea​: ​secolele​ ​II î. Hr. –II d.Hr.
2. ​Arealul​: ​Ucraina: reg. Niprului de Mijloc,
Nord - r. Berezina, Sud – r. Tesmin, Est – Polesia, r. Soj, r. Desna, Vest – silvostepa r. Bug
de Sud.
3. ​Identificare​: ​ V.V. Hvoika. – 1899 (s. Zarubinţî, Kanevskii uezd, guber. Kiev)
4. ​Caracteristici​:
-​ ​aşezări nefortificate de tipul seliştilor;
-​ ​fortificaţii cu valuri şi palisade din lemn;
-​ ​locuinţe adâncite​ ​şi de suprafaţă cu pereţii bazată pe stâlpi;
-​ ​vetre deschise.
-​ ​necropole plane – câmpuri funerare: 90 % incineraţii şi 10 % inhumaţii
-​ ​inventar relativ bogat, fibule
-​ ​ceramică lucrată manual zgrunţuroasă,
-​ ​ceramică cenuşie şi neagră lustruită, inclusiv funerară
-​ ​materiale de import: romane şi celtice – fibule romane, pontice, cu ochi;
mărgele, amfore romane,
5. ​Cronologia:
a. ​sec. III î. Hr. – III d.Hr. (V. Danilenko),
b. ​sec. I-II d. Hr. (A.A.Spiţân),
c. ​sec. II-I î.Hr. (A.D.Udalţov),
d. ​sf. sec. II –î.Hr.- înc. sec. II d.Hr. (Iu.Kuharenko),
e. ​mijl. Sec. II î.Hr. – mijl sec. I d.Hr. (K.Kasparova),
f. ​sf. sec. III î. Hr. – mijl.-sf. sec. II d. hr. (E.Maximov)
6. ​Grupuri locale:​ 5 grupuri locale: 1. Niprul Mijlociu, 2. Polesia Pripeati, 3. Niprul
Superior, 4. Desna Superioară, 5. Cursul de mijloc al Bugului de Sud.
7. ​Atribuirea etnoculturală​: ​slavi-venezi, germani sau balţi.
8. ​Originea (slavi-venezi, germani sau balţi):
a.​ ​Autohtonă „scitică”-slavă (V.V.Hvoiko)
b.​ ​Germani (P.Reineke, G.Kossina)
c.​ ​Autohtoni şi germani (K.Takemberg)
d.​ ​Autohtonă de la culturile Cernoles şi Belogrudovo (A. Trenojkin)
e.​ ​Migraţionistă, cultura Lujiţk şi Pomoră (Iu. Kuharenko, Iu. Kostşevskii, T.
Ler-Spalavinskii)
f.​ ​Cultura Iastorf (K.Kasparova)
g.​ ​Cultură sincretă: elmente locale (scoloto-slave, milograde) şi migratoare
(pomore, Lujiţk - podkloş) (V.P.Petrov, B.N.Tretiakov, E.B.Maximov) (CZ nu are o
singură linie evolutivă).
9. ​Soarta:
a. ​Cultura Cerneahov (V.V.Hvoiko)
b. ​N-are urmaşi direcţi, s-a topit în culturile balţilor (I.Kuharenko)
c. ​ Culturile balţilor din regiunea Niprului Superior şi Oka Superioră (V.V.Sedov)
d. ​Migraţiune la Nord (Smolensk) apoi la sud formând cultura slavilor medievali
(P.N.Tretiakov)
e. ​Cultura Kiev (slavi) (R.Terpilovski, E.Maximov)
10. Bibliografie:
-​ ​Седов В. В. Славяне в раннем средневековье. Москва, 1995
(h​ ttp://lib.crimea.ua/avt.lan/student/book5/index.html​)
-​ ​Пачкова С.А. Проблема зарубинецкой и поянештско.лукашевской культуры в зарубежной
историографии, In: Славяне и Русь (в зарубежной историографии), Киев, 1990, с. 12-30.

IV. Cultura Kiev 

1. ​Datarea​: ​secolele III – V d.Hr.

2. ​Arealul​: ​reg. Niprului de Mijloc şi Superior.
3.​ ​Identificare:​ ​V.D.Danilenko, sf. anilor 50.
4. ​Caracteristici​:
-​ ​aşezări nefortificate de tipul seliştilor;
-​ ​locuinţe adâncite​ ​şi de suprafaţă cu pereţii​ ​pe stâlpi şi de tip srub; vetre simple
sau din piatră pe bază din lut.
-​ ​necropole plane, ritul incinerării.
-​ ​ceramica​ ​lucrată manual, fără ornament, bitronconice, etc.
5. ​Vecinătate​: ​sud - cultura Cerneahov (sec. III-IV)
6. ​Originea​: ​Cultura Zarubineţk (sec. II î.Hr. -sec. II d.Hr.).
7. ​Soarta:​ ​Transformare în Cultura Kolocin (P.Tretiakov, A.Goriunov). Contribuţii la
formarea culturii Penkovka (Terpilovskii).
8.​ ​Atribuirea etnoculturală​: ​Slavi (P.N.Tretiakov, V.N.Danilenko,  E.A.Goriunov), Balţi 
(V.V.Sedov), balto-slavi (M.Şciukin) 
9. ​Bibliografie​:
-​ ​ рхеология Украинской ССР, т.3, Киев, 1986.
А
-​ ​ едов В. В. Славяне в раннем средневековье. Москва, 1995
С
(h​ ttp://lib.crimea.ua/avt.lan/student/book5/index.html​)

II. Culturi arheologice medievale timpurii 

I. Cultura Sukovo-Dzedziţk 
 2.​ ​Datarea: ​A II-a jumătate a secolului V​ ​- secolul VII 
3.​ ​Arealul: ​Germania-Polonia 
(la vest: ​cursul inferior al r. Elba​; în partea centrală: ​bazinul r. Odra​; la est: ​cursul de mijloc r. Vistula)​  
4.​ ​Identificare: aşezările: Sukov – Meklenburg şi Dzedziţk – Polonia (reg. Pomoră) 
5.​ ​Originea: ​Cultura Pşevorsk 
6.​ ​Soarta: ​sec. VII-IX –​ ​încadrarea în Cultura​ ​Feldberg – al doilea val al migarţie slave; Cultura 
Kendzinsk; Cultura Tornovsk; 
7.​ ​Caracteristici: 
-​ ​aşezări nefortificate de tipul seliştilor; 
-​ ​cetăţi, sfârşitul secolului VI-VII; 
-​ ​locuinţe de suprafaţă de tip srub şi carcasă bazată pe stâlpi; 
-​ ​vetre, mai rar cuptoare din piatră; 
-​ ​ceramică lucrată manual neornamentată, deosebită de ceramica Praga-Korceak; 
-​ ​oale-boracne tronconice; bitronconice; străchini; 
8.​ ​Aşezări nefortificate:​ ​Sukov; ​ ​Şelighi, Bruşcevo; Ventşov; Dzedziţk etc. 
9.​ ​Cetăţi: ​Meklenburg (Veligrad); Biscupin; 
10.​ ​Necropole: ​practic lipsesc 
11.​ ​Uniuni de triburi slave: ​Polabii (Obodriţii; Veleţii-Liuticii); Pomorii; Poleanii; 
12.​ ​Interpretare:​ ​Cultură Slavilor de Apus 
- H. Kailing;  P. Donat;​ ​V. Losinskii; J. Jak (Polonia) 
13.​ ​Bibliografie: 
-​ ​Die Slawen in Deutschland. Geschichte und Kultur der slawischen Stamme westlich von Oder und Neisse vom 6. 
bis 12. Jahrhundert. Berlin, 1985. S. 27, 28. Abb. 4. 
 

II. Comunitatea culturală Serbo-Lujiţk 

1.​ ​Datarea​: ​secolele VII-X 

2.​ ​Arealul:​ ​bazinul de mijloc al r. Odra-Şpeer-Havel şi bazinul r. Elba-Zaale (Germania, regiunea 
Lujiţk) 
3.​ ​Atribuire​: Slavii grupului Serbo-Lujiţk (Sorbii) 
4.​ ​Componente:​ ​Comunitatea Serbo-Lujiţk cuprinde 2 grupuri cultural-lingvistice: 
Tornovsk (Lujiţk) – dialectul slav Lujiţk Inferior şi grupul Riusen (Serb) – dialectul slav Lujiţk 
Superior. 
5.​ ​Grupul Tornovsk:​ ​cercetare - I. Hermann 
a.​ ​Migraţiune în secolul VII din regiunea Dunării de Mijloc (în sec. VI teritoriul era 
ocupat de cultura Sukovo-Dzedzeţk şi Praga-Korcek). 
b.​ ​cetăţi circulare: valul de până la 9,0 m înălţime (Tornovsk, Forberg) 
c.​ ​coabitare cu aşezări nefortificate de tip Praga-Korceak, care în sec. VIII-IX au fost 
asimilate  
d.​ ​lipsa necropolelor 
e.​ ​locuinţe de suprafaţă bazate pe carcasă de lemn 
f.​ ​ceramică de tipul Tornovsk: lucrată la roată, ornamentată, proporţii biconice, cu incizii 
orizontale sau vălurite (analogii în Silezia) 
 6.​ ​Grupul Riusen​: ​cercetare - G. Brahmann. 
a.​ ​Migraţiune în secolul VII din regiunea Dunării de Mijloc – Cehia (în sec. VI teritoriul 
era ocupat de cultura Praga-Korcek). 
b.​ ​Cetăţi (Fihtenberg, Kezitz) 
c.​ ​Coabitare cu aşezări nefortificate de tip Praga-Korceak, care în sec. VIII-IX au fost 
asimilate  
d.​ ​Necropole cu inhumaţii, în sec. VII înlocuiesc incineraţiile de tip Praga-Korceak 
e.​ ​Ceramică de tip Riusen de origine dunăreană: lucrată la roată, ornamentată bogat cu 
incizii vălurite şi orizontale, 
f.​ ​locuinţe adâncite​ ​cu carcasă bazată pe stâlpi şi de tip srub; 
g.​ ​Grupul Riusen se identifică cu slavii-sorbi. 
h.​ ​În sec. IX sorbii pun stăpânire pe regiunea Lujiţk şi etnonimul sorbi se răsfrânge şi 
asupra slavilor din grupul Tornovsk. 
i.​ ​În sec. X sorbii sunt supuşi de germani. 
7.​ ​Bibliografie​: 
-​ ​Hcrrmann J. Tornow und Vorberg. Ein Beitrag zur Friihgeschichte der Lausitz. Berlin, 1966. 
- ​Brachmann H. Slawische Stamme an Elbe und Saale. Berlin, 1978. S. 95-105. 
-​ ​Седов В. В. Славяне в раннем средневековье.  Москва, 1995. 

III. Cultura Avară 

1.​ ​Originea​: ​Avarii sunt​ ​triburi nomade de origine turanică. Migrează din Asia Centrală în Nordul 
Mării Negre la mijlocul sec. VI.  Apar la gurile Dunării în anul 558, se stabilesc la Dunărea de Mijloc - 
Pannonia în anul 568 ocupând locul gepizilor. 
2.​ ​Datarea​: ​Cultura arheologică Avară datează de la sfârşitul secolului VI – prima treime a sec. IX. 
3.​ ​Arealul: ​Bazinul Dunării de Mijloc şi al r. Tisa (Ungaria, Vestul României, Nordul Serbiei, şi 
Slovacia). 
4.​ ​Migraţia​: ​Migraţia avarilor în Pannonia s-a produs prin regiunile Dunării de Jos (Muntenia, Oltenia 
şi Banat) folosind vechile drumuri romane, fapt demonstrat de T. Nadi şi I. Kovrig (Ungaria). 
5.​ ​Particularităţi​: 
-​ ​Cultura arheologică avară este cunoscută mai ales în baza necropolelor – circa 50 mii morminte 
şi circa 60 mii piese de inventar; mai puţin în baza aşezărilor. 
-​ ​Prezenţa elementelor culturale de tip Praga-Korceak şi Ant (bijuterii de tip Martânovka etc.) 
6.​ ​Caracteristici​: 
-​ ​Necropole de proporţii cu înhumări; 
-​ ​Morminte cu inventar bogat (piese de bronz, argint şi aur): 
a.​ ​armament (spade lungi cu un tăiş, vârfuri de săgeţi), 
b.​ ​obiecte de harnaşament (scări de şea), 
c.​ ​podoabe, 
d.​ ​vase de ceramică, 
e.​ ​fragmente sau schelete de cal. 
-​ ​Ceramică gălbuie lucrată la roată, inclusiv vase de tip ploscă cu toarte tubulurae şi vase piriforme 
cu burlui 
 -​ ​Bijuterii ornamentate cu grifoni sau motive în vrăji. 
7.​ ​Necropole​:​  Alatian (Ungaria), Bratei, Kehestei (România) 
8.​ ​Aşezări​:​ ​Dunaivaroş (I. Bonna), Hidvegpusta (B. Seke) 
a.​ ​Aşezare fortificată cu trei valuri, după tipul taberei nomade 
b.​ ​Locuinţe de tip adâncit cu cuptoare din piatră, la fel ca şi la slavi şi români. 
c.​ ​Cuptoare din lut cu boltă (Hidvegpusta) 
9.​ ​Atribuirea etnoculturală:​ ​Avari, cutriguri, bulgari-onoguri, sclavini, anţi etc. 
10.​ ​Soarta: ​De la sfârşitul sec. VIII avarii se convertesc la creştinaţi, iar la  începutul 
secolului IX sunt  asimilaţi de slavi, franci etc 
11.​ ​Bibliografie: 
-​ ​ venarius A. ​Die Awaren in Mitteleuropa,​ Amsterdam-Bratislava, 1974.
A
-​ ​ ohl W. ​Die Avaren, Ein Steppenvolk in Mitteleuropa. 567-822 n. Chr.,​ München, 1988.
P
-​ ​ agy Т. ​Studia avarice, I​ n: Antik Hungarica. T II Budapest, 1947-1948, p. 140-147.
N
-​ ​ ovrig I. ​Contribution aux problems de 1'occupation de la Hongrie par les avars, I​ n: Acta
K
archaeologica Hungaricae, t. VI, Budapest, 1955, p. 165-192.

IV. Cultura arheologică Praga-Korceak 

1.​ ​Datarea:​ secolele V-VII 

2.​ ​Arealul: ​Cehia, Slovacia, Germania de sud, Polonia de sud, Ucraina de nord-vest 
(la vest: cursul de mijloc al Dunării şi cursul Superior al r. Elba; la Nord: cursul superior al r. Odra şi Vistula, 
cursul r. Pripeati; la est: cursul de Mijloc al r. Nipru; la sud: Carpaţii Nordici, cursul superior al r. Nistrul şi 
Bug) 
3.​ ​Identificare: ​S. S. Gamcenko (sf. sec. XIX, Volânia), I. Borkovsky (Cehia, 1940) 
4.​ ​Culturi predecesoare-originea: ​Cultura Pşevorsk 
5.​ ​Culturi urmaşe: ​în secolele VIII-IX - culturile Slavilor din Alpi, Cehilor, Slovacilor, Sorbilor, 
Polonezilor, Slavilor de Răsărit (Cultura Luka Raikoveţkaja) 
6.​ ​Caracteristici: 
-​ ​aşezări nefortificate; 
-​ ​locuinţe adâncite; 
-​ ​cuptoare din piatră; 
-​ ​ceramică lucrată manual; 
-​ ​oale-boracne alungite cu corp tronconic inversat cu buza slab răsfrântă; . 
7.​ ​Aşezări: ​Praga, Korceak, Raşkov, Codân, Socol, 
8.​ ​Necropole: ​incinerare – necropole plane sec. V-VII; necropole tumulare – sec. VI-VII. 
9.​ ​Interpretare: 
- I. Borkovsky (Cehia) – 1940; 
- I. Kuharenko 1955, 1960; 
- D. T. Berezoveţ 1958, 1963; 
- P. I. Havliuk 1960, 1961,1963 
- V. P. Petrov - 1963; 
- I. A. Rafalovici - 1972; 
- O. A. Prihodniuk – 1980; 
- D. Bialekova  (Slovacia) – 1962; 
- M. Parczewski (Polonia) – 1978;  
- J. Zeman (Cehia) – 1979; 
- Z. Klanica (Cehia) – 1986; 
- H. Brachmann (Germania) – 1979, 1983; 
- J. Herrmann (Germania) – 1985; 
- I. P. Rusanova (Rusia) - 1973, 1976; 
- V. V. Sedov  (Rusia) - 1979, 1982, 1994, 1995, 2002; 
- B. A. Timoşciuk (Ucraina-Rusia) - 1976, 1990, 1995; 
- V. D. Baran (Ucraina) – 1972, 1988; 
- N. Telnov - 2002 
10.​ ​Bibliografie: 
-​ ​ orkovsky I. Staroslovanska keramika ve stredni Evrope. Studie k pocatkum slovanske kultury. Praha, 
B
1940. 
-​ ​Русанова И.П. Славянские древности VI-VII вв. Культура пражского типа. М., 1976. 
-​ ​Parczewski М. Poczatki kultury wczesnoslowianskiej w Polsce. Krytyka i datowanie zr6det 
archeologicznych. Wroclaw; Warszawa; Krakow; 
Gdansk: Lodz, 1988; Idem. Najstarsza faza kultury wczesnoslowianskiej w Polsce. Krakow, 1988. 
-​ ​Zeman J. NejstarSi slovansk6 osidleni Cech // PA. LXVII. 1979. S. 115-235. 
-​ ​Bialekova D. Nove vcasnoslovanske nalezy z juhozapadneho Slovenska // SA. X-1. 1962. S. 97-148. 
-​ ​Klanica Z. Pocatky slovanskeho osidleni nasich zemi. Praha, 1986. 
-​ ​Herrmann J. Siedlung, Wirtschaft und gesell-schaftliche Verhaltnisse der slawischen Stamme zwischen 
Oder/Neisse und Elbe. Berlin, 1968; Die Slawen in Deutschland. Berlin, 1985. S. 21-32. 
-​ ​Brachmann H. Slawische Stamme an Elbe und Saale. Berlin, 1978; Idem. Die Funde der Gruppe des 
Prager Typs in der DDR und ihre Stellung im Rahmen der fruhslawischen Besiedlung dieses Ge-bietes // SA. 
XXIX. 1983. S. 23-64. 
-​ ​Баран В.Д. Раннi слов'яни мiж Джстром i Прип'яттю. Кит. 1972. 
-​ ​Баран В.Д. Пражская культура Поднестровья (по материалам поселения у с. Рашков). Киев, 1988. 
-​ ​Русанова И.П. Славянские древности VI-IX вв. между Днепром и Западным Бугом. САИ. Вып. 
Е1-25. М., 1973. 
-​ ​Русанова И.П., Тимощук Б.А. Кодын - славянские поселения V-VIII вв. на р. Прут. М., 1984. 
-​ ​Седов В. В. ​Происхождение и раняя история славян​, Москва: Наука, 1979, 154 c. 
-​ ​Седов В. В. ​Восточные славяне в VI-XIII вв.​ , In: Археология СССР в 20-ти томах, Москва: Наука, 
1982, 327 c. 
-​ ​Седов В. В. ​Очерки по археологии славян​. Москва, 1992. 
-​ ​Седов В. В. Славяне в раннем средневековье.  Москва, 1995, 416 c. 
-​ ​Седов В.В. Славяне. Историко-археологическое исследование, Москва, 2002, 624 с. 
-​ ​Седов В.В. Избранные труды: Славяне: Историко- археологическое исследование. Древнерусская 
народность (историко-археологическое исследование). М., 2005. 
-​ ​Тимощук Б. А. ​Восточнославянская община VI-X вв.​ , Москва: Наука, 1990. 

V. Cultura Penkovka 
 1.​ ​Datarea: ​secolele V-VII 
2.​ ​Arealul: ​Ucraina, zona de hotar dintre silvostepă şi stepă ​ ​(la vest: ​r. Nistru;​ la est: ​bazinul Niprului şi 
r.​ ​Doneţ de Nord; la nord: r. Teasmin şi r. Rosi; la sud: pragurile Niprului şi Nistrul Inferior​); ​parţial în 
R.Moldova şi România. 
3.​ ​Identificare:​ ​D.​ ​T.​ ​Berezoveţ, V.​ ​P. Petrov – 1956-1959. Cercetare: P. I. Havlik, V. I. Bidzilea, V. 
K. Goriunov. 
4.​ ​Culturi arheologice predecesoare: ​Cultura Kiev sec. III-V, Cerneahov, sec. III-IV. 
5.​ ​Originea: 1. Cultura Kiev, 2. Cultura Kiev-Cerneahov (?) 
6.​ ​Caracteristici: 
-​ ​aşezări nefortificate de tipul seliştilor; 
-​ ​locuinţe adâncite​ ​cu carcasă bazată pe stâlpi şi de tip srub; 
-​ ​vetre​ ​la prima fază (sec. V-I jum. sec. VI) şi cuptoare din piatră (mij. sec. VI-VII); 
-​ ​ceramică lucrată manual neornamentată: oale-boracne bitronconice; tave de lut, străchini; 
-​ ​ceramică cenuşie lustruită lucrată la roată (1-6 %), de tip Pastârsk; 
7.​ ​Aşezări nefortificate: ​Penkovka, Semnki, Kociubeevka, Molocearna, Lug I, II; Hitţî;  
8.​ ​Cetăţi: ​Pastârsk (reg. Dnepropetrovsk), 
9.​ ​Centre metalurgice:​ Gaivoron (Bugul de Sud) 
10.​ ​Necropole: ​incineraţii în urne (Velikaja Andrusovka – 4 necropole); ca excepţii se 
întâlnesc uneori şi înhumări (s. Alexeevka) 
11.​ ​Descoperiri​: tezaurul de bijuterii de argint la Matrânovka, Harivka, Haţki 
12.​ ​Atribuirea etnoculturală:​ ​Cultura Slavă veche a Anţilor 
13.​ ​Soarta: ​în sec. VII-IX se încadrează în Cultura slavă de est Luka Raicoveţkaja – la vest 
de Nipru şi Cultura Violânţevo – la est de Nipru; 
14.​ ​Bibliografie: 
-​ ​ риходнюк  O.  M.  Анты  и  пеньковская  культура,  In:  Древние  славяне  и  Киевская  Русь,  Киев:  Наукова 
П
Думка, 1989, c. 58-70. 
-​ ​Приходнюк O. Пеньковская культура, Воронеж, 1998. 
-​ ​Приходнюк O. Гуны та протоболгари в Європi, Київ, 1999. 
-​ ​Приходнюк  O.  M.  Степове  населення  України  та  східні  сло’вяни  (друга  половна  I  тиc.  н.  е.), 
Київ-Чернівці, 2001, 285 c. 

VI. Cultura Kolocin 

1.​ ​Datarea​: ​secolele V-VII 

2.​ ​Arealul​: ​Ucraina, Belorusia de sud, Niprul Mijlociu, (​ bazinul Nipru-Desna şi parţial în dreapta r. 
Nipru) 
3.​ ​Identificare​:​.E. Sâmanovici, 1955-1960. 
4.​ ​Cercetare​: ​E. Sâmnovici, P.N.Tretiakov, E.A.Goriunov, V.A.Ilinskaia, L.D.Poboli  etc. 
5.​ ​Originea​: ​Cultura Kiev (P.Tretiakov, E.A.Goriunov) 
6.​ ​Atribuirea etnoculturală​:​ ​Slavi (P.N.Tretiakov, V.N.Danilenko, L.B.Poboli, E.A.Goriunov, M. 
B. Şchukin), Balţi (V.N.Toporov, O.N.Trubaciov, V.V.Sedov, I.P.Rusanova, A.G.Mitrofanov), balto-slavi 
(M.Şciukin) 
7.​ ​Particularitate​: Face parte din complexul cultural Kolocin-Tuşemlea-Banţerov 
 -​ ​Complexul ceramic Kolocin este identic cu cel al culturii Tuşemlea-Banţerov, deosebite 
fiind locuinţele. 
8.​ ​Soarta​: transformare în Luka-Raikoveţkaia. 
9.​ ​Caracteristici​: 
-​ ​aşezări  de tipul seliştilor; 
-​ ​cetăţi (Kolocin); 
-​ ​locuinţe adâncite​ ​cu stâlp central şi vatră deschisă 
-​ ​necropole plane, morminte de la câteva zeci la câteva sute; 
-​ ​ritul incinerării în urne şi fără urne; 
-​ ​inventar sărăcăcios; 
-​ ​ceramică lucrată manual: vase cilindrice-conice, lalea​ ​etc. 
10.​ ​Bibliografie​: 
-      Щукин М. Б. Рождение славян // Стратум: стуктуры и катастрофы: Сборник символической 
индоевропейской истории, СПб. 1997. С. 110-147​ ​ (​http://www.krotov.info/history/09/schukin.html​). 
-​ ​Седов В. В. Славяне в раннем средневековье.  Москва, 1995. 
-​ ​Седов В. В. ​Восточные славяне в VI-XIII вв.​ , In: Археология СССР в 20-ти томах, Москва: Наука, 1982, 

VII. Cultura Tuşemlea-Banţerov 

 
1.​ ​Datarea​: ​secolele V-VII 
2.​ ​Arealul​: ​Belorusia, reg. Polţk-Vitebsk (r. Dvina); Rusia, reg. Smolensk, reg Pskov (Nipru Superior) 
3.​ ​Identificare​:​ P.N.Tretiakov, c. 1950 
4.​ ​Cercetare​: ​P.N.Tretiakov, E.A.Şmidt, L.D.Poboli, A.G.Mitrofanov  etc. 
5.​ ​Originea​: ​de origine locală din cultura Dnepro-Dvinsk (P.Tretiakov), dar şi din cultura ceramici cu 
striurui (A. G.Mitrofanov) 
6.​ ​Atribuirea​ ​etnoculturală​:​ ​Balţi (P.N.Tretiakov, V.V.Sedov, ​ ​E.A.Şmidt, V.B.Perhavko). Cu 
toate acestea în cadrul culturii sunt evidenţiate elemente slave, considerate infiltrări de slavi în masivul baltilor 
(V.Sedov). Despre slavizare în sec. V-VII nu poate fi vorba (V.V.Sedov) 
7.​ ​Soarta​: 
8.​ ​Caracteristici​: 
-​ ​aşezări  de tipul seliştilor; 
-​ ​cetăţi de refugiu (Tuşemlea pe r. Soj); 
-​ ​locuinţe de suprafaţă bazate pe stâlpi mai rar de tip srub (deosebite de locuinţle de tip Kolocin) 
-​ ​sistem de foc de tip vatră, mai rar cuptoare din piatră 
-​ ​necropole plane 
-​ ​ritul incinerării în urne şi fără urne, majoritatea fără inventar; 
-​ ​inventar sărăcăcios; 
-​ ​ceramică lucrată manual: vase cilindrice-conice, lalea etc. (asemănătoare cu ceramica de tip Kolocin) 
9.​ ​Bibliografie​: 
-​ ​ едов В. В. Славяне в раннем средневековье.  Москва, 1995. 
С
-​ ​ едов В. В. ​Восточные славяне в VI-XIII вв.​ , In: Археология СССР в 20-ти томах, Москва: Наука, 1982, 
С
 VIII. Cultura Moşcin 

1.​ ​Datarea​: ​secolele​ ​IV-VII (P.N.Tretiakov) 

2.​ ​Arealul​: ​Rusia, reg. Kauga  (bazinul r. Ugra) 
3.​ ​Identificare​:​ ​N.I.Bulâciov, 1899 
4.​ ​Cercetare​: ​V.A.Gorodţov, P.N.Tretiakov, T.N.Nicolskaia, V.V.Sedov, I.K.Frolov  etc. 
5.​ ​Originea​: ​de origine locală din cultura Oka Superioară 
6.​ ​Atribuirea​ ​etnoculturală​:​ ​Balţi (V.V.Sedov, T.N.Nicolskaia). 
7.​ ​Soarta​: 
8.​ ​Caracteristici​: 
-​ ​Principalul tip de aşezări sunt cetăţile; 
-​ ​locuinţe adâncite cu vatră 
-​ ​tumuli izolaţi, cu incineraţii amenajate în construcţii de lemn 
-​ ​ceramică lucrată manual: cenuşie cu suprafaţa zgrunţuroasă şi brună sau neagră cu suprafaţa lustruită 
-​ ​bijuterii incrustate cu email colorat (tipice balţilor): analizate de către foarte mulţi arheologi de la 
A.A.Spiţân, la H.A.Moora (Finlanda), P.N.Tretiakov, B.A.Râbakov etc.  
9.​ ​Bibliografie​: 
-​ ​ едов В. В. Славяне в раннем средневековье.  Москва, 1995. 
С
-​ ​ едов В. В. ​Восточные славяне в VI-XIII вв.​ , In: Археология СССР в 20-ти томах, Москва: Наука, 1982, 
С

IX. Cultura Volânţevo 

1.​ ​Datarea​: ​secolele VII-VIII (D.T.Berezoveţ) şi VIII-X (I.I.Leapuşkin, E.Goriunov !) 

2.​ ​Arealul​: ​Ucraina, reg. Sumî, stânga Niprului ​ ​zona de silvostepă şi silvică ​(Nord: bazinul r. Desna şi 
la sud: r. Vorsla ​. 
3.​ ​Identificarea​ ​culturii​:​ D.T.Derezoveţ, anii 40 sec..XX 
4.​ ​Atribuirea​ ​etnoculturală​:​ ​Slavi – tribul Severenilor (D.T.Berezoveţ, I.I.Leapuşkin, O.A.Şceglova, A. 
Suhobokov, A.P.Smirnov), Bulgari-cutroguri (M.I.Artamonov), Iranieni slavizaţi deveniţi slavi severeni 
(V.V.Sedov, E. Goriunov). 
5.​ ​Analogii​: Sincronă cu cultura Romen -Borşevsk​ ​(sec. VIII-X) pe acelaşi teritoriu 
6.​ ​Originea​: ​Cultura Penkovka (faza Sahnovka); Cultura Kolocin 
7.​ ​Caracteristici​: 
-​ ​aşezări  de tipul seliştilor; 
-​ ​locuinţe adâncite​ ​cu pereţi sprijiniţi pe stâlpi; 
-​ ​cuptoare din lut; 
-​ ​ceramică lucrată manual (80-90 %) şi ceramică cenuşie lustruită lucrată la roată de tip Saltovo (10-20 
%). 
-​ ​oale-boracne cenuşii lustruite de tip Volânţevo, corp tronconic şi buza verticală (specific !); amfore cu fund 
plat  de tip Saltovo 
-​ ​Cultura Volânţevo are similitudini în cultura Imenkov: ceramica cu buză verticală, ritul funerar. 
-​ ​La începutul sec. VIII în cadrul culturii Volânţevo s-a infiltrat un grup foarte mare de populaţie, venită 
din arealul Imennkov de pe Volga sub presiunea bulgarilor. 
8.​ ​Ritul funerar​: ​incineraţii, necropole plane 
9.​ ​Similitudini:​ ​apropiată de cultura Romen-Borşevo (A.Suhobokov vorbeşte despre 
comunitatea  culturală Volânţevo-Romen, sau Cultura Severenilor, pe care o atribuie slavilor). 
I.I.Leapuşkin considera că slavii în stânga Niprului au migra din dreapta fluviului în sec. VIII. 
10.​ ​Soarta​: ​în sec. X se încadrează în Cultura slavă de est; 
11.​ ​Cercetare​: S.P.Iurenko, O.A. Şceglova, O.V. Suhobokov 
12.​ ​Bibliografie​: 
-​ ​ едов В. В. Славяне в раннем средневековье.  Москва, 1995. 
С
-​ ​ едов В. В. ​Восточные славяне в VI-XIII вв.​ , In: Археология СССР в 20-ти томах, Москва: Наука, 1982, 
С

Cultura Tumulilor Lungi de tip Pskov 

1.​ ​Datarea​: ​secolele V-IX (V-VII - etapa timpurie şi VIII-IX - etapa târzie) 
2.​ ​Arealul​:​ ​reg. Pskov (Rusia), r. Velikaia, lacul Pscov, r. Lovati etc. 
3.​ ​Culturi predecesoare​: Cultură​ ​fino-ugrică 
4.​ ​Originea​:​ ​Migraţiune în sec. V-VI 
5.​ ​Identificare​:​ ​La mijlocul sec. XIX 
6.​ ​Cercetare​:​ ​A.A.Spiţîn, V.A. Gorodţov,  S.S.Gamcenko, V.V.Sedov, M.Aun, E.A.Şmidt etc. 
7.​ ​Caracteristici​: 
-​ ​Necropole cu tumuli lungi; lg – 10,0-15,0 m până la 40,0-100,0 m;  lţ. – 5,0-10,0 m,  h – 1,0-2,0 
m, 
-​ ​Tumulii lungi cuprind câteva zeci de incineraţii; construiţi în lungime în câteva etape (2, 3, 4  etc.), prin 
adaos de noi complexe funerare cu mărirea movilei. 
-​ ​Morminte fără urne în gropi, fără inventar; 
-​ ​Baza tumulilor este curăţită cu foc şi este acoperită cu un  strat de cenuşă şi cărbune 
-​ ​Ceramica lucrată manual reprezintă o sinteză de forme locale fino-ugrice; de tip Sukovo-Dzedzeţk din 
reg. Vistulei şi de tipul Tuşemlea-Banţerov din reg. Nipru-Dvina, 
-​ ​Pandative-coaje 
-​ ​Sunt tipice aşezările de tip selişte; din sec. VIII apar cetăţi (Izborsk, Pskov etc.). 
-​ ​Locuinţele sunt de suprafaţă 4,0x5,0 m de tip srub, cu vatră din piatră (sec. V-VII); în sec. VIII-IX 
– apar şi cuptoare de lut, iar din sec. XI - cuptoare din piatră 
8.​ ​Atribuire etnoculturală:​ ​1. Cultura populaţiei fine – ciudi (Arheologii estonieni, M.Artamonov, 
I.Leapuuşkin, G.S.Lebedev, V.A.Bulkin), 2. Cultura tribului slav al krivicilor care a migrat în zonă în sec. 
V-VI şi asimilat treptat populaţiile balte şi fine conlocuitoare (V.V. Sedov). 
-​ ​Tumulii lungi sunt amplasaţi în aceleaşi locuri unde se află şi tumuli circulari din sec. IX-XI. 
9.​ ​Soarta​: ​În sec. X se încadrează în Cultura slavă de est; tumulii lungi în sec. IX sunt înlocuiţi cu tumuli 
semicirculari care conţi  o inhumaţie. 
10.​ ​Bibliografie​: 
-​ ​ едов В. В. Славяне в раннем средневековье.  Москва, 1995 (http://lib.crimea.ua/avt.lan/student/book5/index.html) 
С
-​ ​ едов В. В. Восточные славяне в VI-XIII вв., In: Археология СССР в 20-ти томах, Москва: Наука, 1982, 
С
-​ ​ едов В. В. Длинные курганы кривичей. (САИ, EI-8). М., 1974. 
С
 Cultura Tumulilor Lungi​ ​de tip Poloţk-Smolensk 

1.​ ​Datarea​: ​secolele​ ​VIII-IX 

-​ ​Arealul​:​ ​în reg. Poloţk-Vitebsk (Belorusia), Smolensk (Rusia) 
2.​ ​Predecesoare​: Cultura Tuşmlea-Banţerov - aria de nord 
3.​ ​Caracteristici​: 
-​ ​Necropole cu tumuli lungi;​ ​specific este că​ ​lg – nu depăşete 30 m, de obicei 10-12 m;  
-​ ​Tumulii cuprind incineraţii care nu se deosebesc după rit de cultura tumulilor de tip Pskov. 
-​ ​Baza tumulilor nu era curăţită cu foc, cenuşa lipseşte. 
-​ ​Cea mai importantă particularitate o constituie inventarul feminin „vainag” pentru acoperământul 
capului tipice pentru balţi. 
-​ ​Migraţii din zona Dunării în câteva rânduri în secolele VIII-X 
4.​ ​Atribuire etnoculturală:​ ​1. Cultura populaţiei fine – ciudi (Arheologii estonieni, M.Artamonov, 
I.Leapuuşkin, G.S.Lebedev, V.A.Bulkin), 2. Cultura Slavilor migraţi din regiunea Dunării (V.V. Sedov, 
V.B.Perhavko). 
5.​ ​Bibliografie​: 
-​ ​ едов В. В. Славяне в раннем средневековье.  Москва, 1995 (http://lib.crimea.ua/avt.lan/student/book5/index.html) 
С
-​ ​ едов В. В. Восточные славяне в VI-XIII вв., In: Археология СССР в 20-ти томах, Москва: Наука, 1982, 
С
-​ ​ едов В. В. Длинные курганы кривичей. (САИ, EI-8). М., 1974. 
С

Cultura Movilelor Novgoredene 

1.​ ​Datarea​: ​secolele VI-IX 

2.​ ​Arealul​:​ ​reg. Novgorod (Rusia), lacul Ilmeni. 
3.​ ​Culturi predecesoare​:  Triburi fine 
4.​ ​Originea​:​ ​Migraţiunea slavilor: 4 ipoteze: 1) din sud din reg. Niprului (P.I.şafarik, N.P.Bbarsov, 
A.A.Şafarik), 2) din stânga Niprului (P.I.Tretiakov), 3) din regiunea Dunării (PVL), 4) din Pomoria 
Poloneză (N.M.Petrovskii, D.K.Zelenin, V.V.Sedov) 
5.​ ​Identificare​:​ ​Zorian Hodakovski (1839) 
6.​ ​Cercetare​:​ ​N.E.Branderburg, A.A.Spiţîn, N.K.Rerih, N.N.Cerneaghin, G.S.Lebedev,  V.V.Sedov etc. 
7.​ ​Caracteristici​: 
-​ ​Necropole alcătuite din movile (сопки) de pământ: de la 2-3 movile până la 4-12 movile. 
-​ ​Movilele sunt amplasate de-a lungul râurilor. În preajma movilelor sunt amplasaţi tumuli din sec. X-XI 
-​ ​Movilele cu margini abrupte şi vârful plat:  h – 2,0-2,5 m, maxim - 10,0 m; ​ ​d – 12-14 m, maxim – 
40 m 
-​ ​Movila are la bază un strat de cenuşă şi un ring din pietre 
-​ ​Movila era construită treptat şi conţine 2-7 incineraţii amplasate la diferite niveluri pe verticală. 
-​ ​70 % incineraţii sunt fără inventar 
-​ ​Ceramica lucrată manual este reprezentată prin vase joase relativ largi 
-​ ​Aşezări de tip selişte în preajma necropolelor; în sec. VIII-IX apar cetăţi (Staraia Ladoga, 
Novgorod-Riurikvo). 
-​ ​Locuinţe de suprafaţă cu cuptor din piatră 
8.​ ​Atribuire etnoculturală:​ ​1. Normani, 2. Fini – Ciudi (G.S.Lebedev), 3. Slavi – tribul Slovenilor care 
au asimilat pe fini – cultură slavo-fină (V.V. Sedov). 
-​ ​Tumulii lungi sunt amplasaţi în aceleaşi locuri unde se află şi tumuli circulari din sec. IX-XI. 
9.​ ​Bibliografie​: 
-​ ​ едов В. В. Славяне в раннем средневековье.  Москва, 1995 (http://lib.crimea.ua/avt.lan/student/book5/index.html) 
С
-​ ​ едов В. В. Восточные славяне в VI-XIII вв., In: Археология СССР в 20-ти томах, Москва: Наука, 1982, 
С
-​ ​ едов В.В. Новгородские сопки.​ С
С ​ АИ. Е1-8. М. 1970 

Cultura Luka Raiokoveţkaia 

1.​ ​Datarea​: ​secolele VIII-IX 

2.​ ​Arealul​: ​Ucraina: Est - reg. Niprului de Mijloc, Vest – Transcarpatria; Nord – reg. Pripeaati, Sud – 
cursul superior Bugul de sud, r. Teasmin,  Nistru. 
3.​ ​Identificare​:​ ​ Sec. XIX; V.K.Goncearov, 1946-1948. 
4.​ ​Cercetare​: D.T.Berozoveţ, Havliuk, B.A.Timoşciuk, V.D.Baran 
5.​ ​Originea​: ​Cultura Praga-Korceak, Cultura Penkovka. 
6.​ ​Caracteristici​: 
-​ ​aşezări nefortificate de tipul seliştilor; 
-​ ​cetăţi de tip horodişte cu palisade din lemn (2 tipuri: locuite şi de refugiu); 
-​ ​locuinţe adâncite​ ​cu pereţii bazată pe stâlpi şi de tip srub; 
-​ ​cuptoare din piară; cuptoare din lut (circulare). 
-​ ​ceramică lucrată manual: neornamentată;, cu alveole pe buze; crestături pe umeri sau buze; 
incizii orizontale şi vălurite 
-​ ​ceramică îndreptată la roată: ornamentată cu incizii vălurite (sec. IX (5,0-10,0 %)) 
-​ ​ceramică cenuşie lustruită lucrată la roată (1,0 %), de tip Pastârsk; 
7.​ ​Cetăţi​: ​În Bucovina sunt 31 de cetăţi; 
8.​ ​Necropole​: ​necropole plane (Revno-Bucovina) şi tumulare (Cernovka-Bucovina, Volânia); ritul incinerării 
9.​ ​Sanctuare​: ​Circulare, fortificare cu 1-2 valuri - în Bucovina (Rjavinţî, Gorbova), circulare nefortificate – 
reg.Jitomir (s. Şumsk). 
10.​ ​Atribuirea etnoculturală​:​ ​Cultura Slavă de răsărit: poleni – reg. Kiev; drevleni – la nord-vest de 
Kiev; ulici –  pe r. Teasmin la sud de Kiev, din sec. X în reg. Bug Nistru; dulebii (volânenii, bujanii de mai 
târziu) – Bugul de Vest şi Nistru; horvaţii – reg. Nistrului-Prutului superior (Bucovina); Tiverţii ?? 
11.​ ​Soarta: ​În sec. X formează Cultura​ ​veche rusească 
12.​ ​Bibliografie: 
-​ ​ едов В. В. Славяне в раннем средневековье.  Москва, 1995 (http://lib.crimea.ua/avt.lan/student/book5/index.html) 
С
-​ ​ едов В. В. Восточные славяне в VI-XIII вв., In: Археология СССР в 20-ти томах, Москва: Наука, 1982, 
С

Grupul cultural​ ​Romeno-Borşevsk 

1.​ ​Datarea​: ​secolele VIII-X 
2.​ ​Curinde:​ ​Două culturi:  a) Cultura Romen, b). Cultura Borşevsk 
3.​ ​Arealul​: ​Ucraina, Rusia. 
a.​ ​Cultura Romen ​– stânga Niprului (reg. Harkov); b. Cultura Borşevsk – reg. Donului Superior 
(reg. Voronej) 
4.​ ​Identificare​: 
a.​ ​Cultura Romen – încep. sec. XX (N.E. Marcenko) 
b.​ ​Cultura Borevsk – încep. sec XX (A.A.Spiţân), anii 20 sec. XX (P.P.Efimenko, 
P.N.Tretiakov). 
5.​ ​Cercetare​: 
a.​ ​Cultura Romen: I.I.Leapuşkin, O.V.Suhobokov, 
b.​ ​Cultura Borşevsk:  A. N.Moskalenko, A.D.Preahin, A.Z.Vinnikov 
6.​ ​Caracteristici​: 
-​ ​cetăţi din pământ cu palisadă şi aşezări de tipul selişte; 
-​ ​locuinţe adâncite, cuptoare din lut; 
-​ ​ceramică lucrată manual cu ornament specific în zigzag., meandre 
-​ ​ceramică lucrată la roată la sfârşitul sec. IX. 
7.​ ​Cetăţi​: 
a.​ ​Cultura Romen​:​ ​Novotroiţk. 
b.​ ​Cultura Borşevsk​:​ ​Borşevsk, Tâtciha.​  
8.​ ​Necropole​: 
a.​ ​necropole plane, incineraţii – sec. VIII; necropole tumulare, incineraţii – sec. IX-X; tumuli, 
inhumări – sec. XI-XII 
9.​ ​Originea​: 
a.​ ​Cultura Romenă:​ ​- ​migraţiune din reg. Nipru Supeiror- Oka (arealul Zarubineţk) 
(P.N.Tretiakov); - Cultura Volânţevo (E.A.Goriunov, O.V.Suhobokov, V.V.Sedov); (Suhobokov: 
Cultura Volânţevo-Romen) 
b.​ ​Cultura Borşevsk:​ ​slavă 
10.​ ​Atribuirea etnoculturală​: 
a.​ ​Cultura​ ​Romen: tribul slav al Severenilor​ ​(B.A.Râbakov, P.N.Tretiakov, V.V.Sedov)​ ​–​ ​un fost 
grup iranian slaviazat, deveniţi slavi severeni. 
b.​ ​Cultura Borşevsk: 
i.​ ​Slavi severeni (D.Bagalei), 
ii.​ ​Slavi viatici (P.Golubovskii, M.S.Gruşevskii, A.A.Şahmatov, P.N.Tretiakov, 
A.N.Moskalenko) 
iii.​ ​Slavi cu nume necunoscut (V.V.Sedov: nu pot fi viatici (se deosebesc de cultura 
viaticilor din reg. Oka). 
11.​ ​Soarta: 
a.​ ​Cultura Roemnă: cultura veche rusească a severenilor; 
b.​ ​Cultura Borşevsk:​ ​sub impactul nomad migrare în reg. Oka Supeioară (se integrează 
în cultura viaticilor) 
12.​ ​Bibliografie​: 
-​ ​Седов В. В. Славяне в раннем средневековье.  Москва, 1995 (http://lib.crimea.ua/avt.lan/student/book5/index.html) 
-​ ​Седов В. В. Восточные славяне в VI-XIII вв., In: Археология СССР в 20-ти томах, Москва: Наука, 1982, 
-​ ​

Cultura Saltovo-Maiaţk 

1.​ ​Datarea​: ​secolele VIII-X 

2.​ ​Atribuire:​ ​cultura popoarelor cuprinse în Kaganatul Hazarilor (sec. VII-965) 
-​ ​în 630-634 s-a destrămat Kaganatul Tiurk, iar pe ruinile lui au apărut noi formaţiuni. 
-​ ​în 635 în regiunea Donului şi Mării Azov s-a format Bulgaria Mare (hanul Kubrat) 
-​ ​în aceiaşi perioadă în regiunea caspică a Dagestanului s-a format kaganatul Hazarilor 
-​ ​în anii 40 sec. VII moare hanul Kubrat, iar în anii 50 Bulgaria Mare se destramă 
-​ ​la mijlocul sec. VII Bulgaria de pe Don este inclusă în kaganatul Hazar, care atinge limitele 
dintre Volga-Don-nordul Caucazului şi la est de marea Caspică, 
-​ ​În prima jum.sec. VIII sub presiunea arabilor hazarii şi o bună parte din alani se deplasează 
din preajma Caucazului spre nord în regiunea Donului-Doneţului şi Volgăi inferioare. 
-​ ​Apar oraşe şi cetăţi din piatră albă - Sarkel (Cetatea Albă) pe Don etc. Capitala devine or. 
Itili pe Volga. 
-​ ​La sfârşitul sec. VIII kagantul hazar primeşte religia iudaică (haganul Obadi) 
-​ ​S-a stabilit în stepele nord-pontice „Pax hazarica” 
-​ ​La răscrucea sec. IX-X Kaganatul Hazar este distrus de pecenegi 
-​ ​În anul 965 kneazul rus Sveatoslav cucereşte or. Itil, cetatea Sarkel  şi pune capăt existenţei 
ultimelor fortificaţii hazare. 
3.​ ​Arealul​: ​Ucraina, Rusia (reg. Stavropol, Dagestan, Osetia, Cecnea). 
-​ ​Reg. Don, Doneţ, Marea Azov, Crimea, Nordul Caucazului, Volga Inferioară-Marea 
Caspică. 
4.​ ​Identificare​: 
-​ ​Descoperire:​ ​1890 - cetatea Maiaţk; cercetare: necropola Saltovo – 1900, cetatea Majiţk 1906. 
-​ ​Delimitare cultură: Iu. Gotie (1927) 
5.​ ​Cercetare​: 
-​ ​A. Spiţân, M.I.Artamonov, I.I.Leapuşkin, S.A.Pletneva 
6.​ ​Caracterul culturii: 
-​ ​polietnic (alani, bulgari, hazari etc.) 
7.​ ​Variante teritoriale: 
-​ ​varianta alană de silvostepă (r. Don, Severskii Doneţ) 
-​ ​varianta bulgară de pe Don 
-​ ​varianta bulgară din preajma Mării Azov 
-​ ​varianta bulgară din Crimeaa 
-​ ​varianta de pe Volga Inferioară 
-​ ​varianta caspică din Dagestan 
8.​ ​Culturi similare​: 
-​ ​Cultura alană din partea centrală-nord caucaziană 
-​ ​Cultura bulgarilor de pe Volga de Mijloc 
-​ ​Cultura balcano-dunăreană de la gurele Dunării (?) 
9.​ ​Caracteristici​: 
-​ ​Tipuri de aşezări (reflectă procesul de trecere de la nomadism la oraşe): 
a.​ ​staţiuni nomade; 
b.​ ​aşezri-selişti; 
c.​ ​aşezări fortificate cu val; 
d.​ ​aşezări cu casteluri de piatră; 
e.​ ​oraşe-cetăţi, 
f.​ ​oraşe-pontice pe locurile oraşelor-antice. 
-​ ​Locuinţe 
a.​ ​de tip iurtă 
b.​ ​de suprafaţă cu pereţi împletiţi 
c.​ ​adâncite în pământ, cu pereţi-carcasă pe stâlpi 
d.​ ​din piatră 
e.​ ​sistem de încălzite – vatra de tip rugului 
-​ ​Necropole 
a.​ ​Plane, cu morminte în catacombe (varianta silvostepă) 
b.​ ​Plane, cu morminte în gropi simple (varianta de pe Don) 
c.​ ​Tumulare, cu morminte în gropi (excepţie, reg. Don) 
d.​ ​Plane, cu incineraţii (excepţie în reg de Nord – r. Doneţ) 
e.​ ​Mormintele sunt  cu inventar bogat (ceramică, arme, bijuterii etc.) - 75 % cu inventar 
-​ ​Cetăţi​: 
-​ ​Din blocuri de piatră albă; patrulaterale; dimensiuni de circa 100x120 m; ziduri late 
de 4,0 m. 
-​ ​Fanagoria, Tamani, Maiţk, Ţemleansk, Sarkel-Belajia Veja etc​. 
-​ ​Ceramica: 
-​ ​Cenuşie lustruită cu ornament lustruit (tip „Saltovo”) 
-​ ​Zgrunţuroasă cu ornament incizat (linii vălurite-orizontale) 
10.​ ​Bibliografie​: 
-​ ​Степи Евразии в эпоху средневековья / А ​ рхеология СССР в 20​ ​тома.​ ​Отв. ред. С.​ ​А. 
Плетнёва, М., 1981 (​http://kronk.narod.ru/library/stepi-1981.htm​). 
-​ Артамонов М. И. ​История хазар,​ Л., 1962.
-​ Плетнёва С. А. ​От кочевий к городам,​ М., 1967.
-​ ​Плетнева​ ​С. А. Хазары. Москва, 1976. (http://www.russiancity.ru/ybooks/y1.htm)