METROLOGIE IN TEXTILE

1 NOŢIUNI GENERALE DE METROLOGIE

1.1. DEFINIŢII. CLASIFICĂRI

Metrologia:
- este o ramură a ştiinţelor definită ca fiind domeniul de cunoştinţe referitoare la
măsurări
- cuprinde atât aspecte teoretice cât şi practice, oricare ar fi nivelul de exactitate,
mărimea măsurată sau modalitatea şi scopul efectuării operaţiilor specifice.

Metrologia este ştiinţa care are ca obiect studiul proceselor de măsurare cu elementele
componente:
-mărimi şi unităţi de măsură;
- etaloane
- mijloace de măsurare (mijloace tehnice prin care se execută măsurarea);
- caracteristici ale mijloacelor de măsurare,
- metode de măsurare;
- principii fundamentale de execuţie;
- rezultatul măsurării (redat într-o forma utilă, reprezentativă),
- erori şi incertitudini de măsurare,
- relaţia om – aparat.

Denumirea provine de la cuvintele greceşti:

metron = măsurare; logos = vorbire, deci vorbire despre masurători.
Procesul de măsurare constituie un ansamblu de operaţii care, prin intermediul unui
mijloc tehnic şi al unei metode adecvate, permite obţinerea informaţiilor cantitative asupra
mărimilor.
O evaluare corectă a cerinţelor metrologice poate optimiza costul operaţiilor de măsurare, care
cresc simultan cu creşterea exactităţii, precum şi cu incidentele şi accidentele provocate de
nerespectarea sau incorecta evaluare a toleranţelor admise.
Ramurile metrologiei – metrologia este o ştiinţă cu caracter interdisciplinar şi aplicativ, putand
fi divizată în următoarele ramuri:

1
 – metrologie teoretică – tratează aspectele teoretice fundamentale şi asigură unitatea
ştiinţifică în domeniile de aplicaţie;
– metrologie aplicată – tratează elementele referitoare la procesele de măsurare specifice
unui anumit domeniu de activitate tehnică sau unei anumite categorii de măsurări;
– metrologie legală – stabileşte cadrul legal al desfăşurării proceselor de măsurare
vizând obiectivitatea şi compatibilitatea acestora;

Procesele de măsurare se desfăşoară conform standardelor care se elaborează la nivelul

Comisiei Naţionale pentru Standarde şi Metrologie, afiliată la structuri organizatorice
internaţionale ca:
- Organizaţia Internaţională de Standardizare, ISO,
- Organizaţia Internaţională de Metrologie Legală, O.I.M.L.
Pe lângă aspectul ştiinţific, metrologia introduce şi aspectul obligativităţii aplicării în
practică a unor prevederi legale privind executarea măsurărilor, deci are un caracter legal.

Metrologia legală stabileste:

- pe baze ştiinţifice, legile şi reglementările necesare pentru asigurarea validităţii
măsurărilor în tranzacţiile comerciale şi în alte domenii supuse reglementărilor.
- unităţile, condiţiile de verificare a mijloacelor de măsurare şi limitele maxime ale
erorilor admisibile în domeniul respectiv precum şi organismele care asigură
uniformitatea măsurărilor.

MĂSURAREA
Elemente generale
Măsurarea:
- reprezinta ansamblul de procedee prin care se obţine o informaţie cantitativă asupra
unei mărimi fizice.
- este modul de a înţelege, exprima şi transmite fără echivoc valoarea unei mărimi
fizice.
- constituie modul de verificare a stării şi valorii mărimii studiate.

Construcţia aparatelor de măsurat şi a sistemelor de măsurare trece prin transformări de mari

proporţii.

2
În structura mijloacelor de măsurare este inclusă tehnică de calcul, ceea ce permite o
programare simplă a măsurării şi posibilităţi complexe de prezentare a informaţiei de măsurare:
afişare, înregistrare, semnale de comandă, avertizare, prelucrarea rezultatelor.
Sistemele de măsurare includ, de asemenea, etaloane şi dispozitive de autoetalonare şi
autoverificare.

Mărimi şi unităţi de măsură

Metrologia operează cu mărimi fizice, care sunt proprietăţi ale fenomenelor şi interacţiunilor,
susceptibile de a fi caracterizate prin mărimi matematice (scalare, vectoriale sau tensoriale).
Procesul de măsurare are ca scop evaluarea cantitativă a mărimilor.
Toate cunoştinţele acumulate de om despre mediul înconjurător se pot clasifica prin
introducerea noţiunii de mărime. Acest concept nu rezultă dintr-o demonstraţie riguroasă ci din
faptul că se denumesc astfel anumite entităţi care prezintă între ele o analogie: masă, interval
de timp, interval de spaţiu etc.
Printre proprietăţile comune luate în considerare se pot cita:
- posibilitatea de creştere şi de descreştere;
- posibilitatea de definire a unor cantităţi sau a unor stări;
- posibilitatea de a avea o orientare (cu mai multe sau mai puţine grade de libertate);
- interdependenţa unora dintre ele.

Clasificarea mărimilor fizice

Condiţiile necesare pentru ca o mărime să fie practic măsurabilă sunt:
 posibilitatea de a fi definită ;
 posibilitatea construirii unei scale de măsurare (totalitatea numerelor reale ce pot fi
atribuite);
 posibilitatea conceperii mijlocului de măsurare pe baza unei metode de măsurare.

Mărimile fizice se clasifică conform următoarelor criterii:

a) după modul de obţinere a energiei de măsurare (criteriul energetic)

 mărimi active - sunt mărimile măsurabile care permit eliberarea energiei pentru măsurare
(de exemplu: tensiunea electrică, intensitatea curentului electric);

3
 mărimi pasive - sunt mărimile măsurabile care nu posedă o energie proprie liberabilă şi pentru
măsurarea cărora este necesar să se recurgă la o sursă de energie auxiliară (energie de activare);

b) după modul de variaţie în timp:

 mărimi constante - sunt mărimile invariabile în timpul măsurării; timpul de măsurare depinde
în principal de timpul de răspuns al mijlocului de măsurare şi de durata necesară transmiterii
informaţiei de măsurare;
 mărimi staţionare - sunt mărimile ale căror valori, efective, de vârf sau medii, sunt constante
în timp;
 mărimi nestaţionare – sunt mărimile la care se pot măsura: valoarea instantanee la un anumit
moment, un şir de valori instantanee (curba mărimii în funcţie de timp) sau valoarea medie pe
un interval de timp.

c) după existenţa operaţiilor de însumare şi multiplicare cu un factor:

 mărimi aditive, la care aceste operaţii au sens fizic. De ex., se poate vorbi de suma unor
lungimi, mase, intensităţi ale curenţilor electrici ce converg într-un nod etc.
 mărimi neaditive, la care operaţiile de însumare şi de multiplicare cu un factor nu au, în
general, un sens fizic. De exemplu, nu are sens să se vorbească de suma a două temperaturi, a
doi factori pH etc.

d) criteriul dimensional

– mărimi scalare, caracterizate prin valoare numerică;

– mărimi vectoriale, caracterizate prin modul, direcţie, sens;
mărimi tensoriale, caracterizate prin componente scalare definite într-un spaţiu
geometric, care se pot schimba în funcţie de sistemul de coordinate

e) prin relaţii definite pe mulţimea fenomenelor sau obiectelor pe care le reprezintă

– reperabile /intensive, caracterizate prin relaţii de echivalenţă, ordine;

– măsurabile / extensive, caracterizate prin relaţii de echivalenţă, ordine;

4
f) Toate tipurile de măsurări prezentate anterior se pot aplica la un mare număr de
mărimi fizice, ce pot fi de natură:
- mecanică: lungime, viteză, debit, presiune, vâscozitate, putere
- electrică: tensiune, intensitate, puteri, energii
- termice: temperatură, rezistenţă termică
- chimice: pH, concentraţie, salinitate
- optice: intensitate, flux luminos

Studiul mărimilor şi al utilizării lor conduce la ataşarea fiecăreia a unei dimensiuni; studiul
relaţiilor care le leagă se numeşte analiză dimensională.
Mărimile măsurabile se pot clasifica în următoarele categorii: mărimi fundamentale şi mărimi
derivate

Relaţii între mărimi şi unităţi de măsură

Valoarea unei mărimi extensive A se exprimă prin raportul dintre mărimea A şi unitatea [A]
exprimată pe o scară de raport:

A
a
[ A]
unde: a depinde de valoarea adoptată pentru unitatea de măsură.
Relaţiile dintre diferite mărimi se exprimă prin ecuaţii matematice sau fizice, conform
următorului exemplu:
F=m·a
F [ M ]  [ A]
f   ma  k ma
[F ] [F ]

M A [ M ]  [ A]
unde:
m ; a ;k .
[M ] [ A] [F ]

Dacă unităţile de măsură au fost alese arbitrar, atunci k ≠ 1; dacă unităţile de măsură au
fost alese astfel încât k = 1, ele se numesc coerente.

5
Procesul de măsurare este un proces experimental de comparaţie a unei mărimi A cu o altă
mărime [A] de aceeaşi natură cu ea, considerată unitate de măsură:

a = A  [A] (1.1)

unde:
A - este valoarea numerică a mărimii de măsurat, care arată numărul de unităţi de măsură [A]
cuprinse în mărimea de măsurat.

Relaţia (1.1) reprezintă ecuaţia fundamentală a măsurării:

- arată că valoarea unei mărimi este unică, ea nu se schimbă odată cu schimbarea unităţii
de măsură, în acest caz schimbându-se doar valoarea numerică.

Măsurarea constă în atribuirea de numere reale Ai mărimilor ai, astfel încât să se poată descrie
relaţii între ele. Aceste numere Ai se numesc valori numerice ale mărimilor măsurate.
Expresia unei mărimi sub formă numerică, valoarea numerică însoţită de unitatea de măsură,
se numeşte valoarea mărimii respective.
Dacă mijlocul de măsurare ar fi ideal atunci el ar furniza valoarea adevărată a mărimii.
Mijloacele de măsurare reale prezintă informaţia de măsurare însoţită, inerent, de erori. Astfel,
alături de obţinerea valorii măsurate, este necesar a se estima şi incertitudinea ce însoţeşte
măsurarea.

Prin urmare, noţiunii de măsurare i se pot da următoarele definiţii:

 măsurarea este operaţia experimentală reproductibilă prin care se determină, cu
ajutorul unor mijloace de măsurare, valoarea numerică a unei mărimi în raport
cu o unitate de măsură dată;
Deoarece mărimea fizică este independentă de sistemul de unităţi adoptat, se pot scrie relaţiile:
a = A  [A]
 A = a [A]

În concluzie, rezultatul măsurării (valoarea numerică a mărimii măsurate) A este un număr

adimensional şi variază invers proporţional cu unitatea de măsurare adoptată.

6
Realizarea materială a unităţii de măsură constituie „măsura”; evident, numai pentru anumite
unităţi este posibilă concretizarea sub formă de măsuri.
Componentele specifice ale procesului de măsurare sunt următoarele:
 mărimea de măsurat - constituie obiectul măsurării. Prin definiţie, mărimea reprezintă o
proprietate comună a unei clase de obiecte, fenomene, procese etc.
 metoda de măsurare - modul de comparare a mărimii de măsurat cu unitatea de măsură;
mijloacele de măsurare - totalitatea mijloacelor tehnice cu ajutorul cărora se determină
cantitativ mărimea de măsurat.

Sisteme de unităţi de măsură

Pentru efectuarea operaţiei de măsurare este necesară o unitate de măsură [A]. Aceasta este o
mărime particulară, definită şi adoptată mai mult sau mai puţin arbitrar, cu care se compară
mărimile de aceeaşi natură, pentru exprimarea valorilor lor în raport cu acea mărime.
Pentru uniformizarea unităţilor, Metrologia Legala a creat un sistem internaţional legal de
unităţi. Sistem internaţional SI a fost adoptat în anul 1960, are 7 unităţi fundamentale:

Tabel 1. Mărimi şi unităţi de măsură fundamentale SI

Mărimea Unitatea de măsură
Denumire Dimensiunea Denumire Simbol
Lungime L metru m
Masă M kilogram kg
Timp T secundă s
Intensitatea curentului electric I amper A
Temperatură termodinamică T kelvin K
Cantitate de substanţă N mol mol
Intensitate luminoasă J candelă cd

În afară de unităţile fundamentale, în SI sunt incluse şi două unităţi suplimentare:

 Radianul (rad) – unitatea de măsură pentru unghiul plan –
 Steradianul (sr) – unitatea de măsură pentru unghiul solid –
Celelalte unităţi de măsură, care se pot deduce prin relaţii matematice din unităţile
fundamentale, formează unităţile derivate.

7
România a adoptat Sistemul Internaţional de Unităţi (SI) în anul 1961.

Mărimi fizice fundamentale şi derivate, caracterizând procesele tehnologice.

Caracterizarea proceselor tehnologice din industria textilă se realizează prin:
 parametri cinematici;
parametri tehnologici;
parametri de reglaj, definiţi prin mărimi fizice fundamentale şi derivate SI:
– geometria traseelor tehnologice şi regimul de funcţionare: lungimi;
ecartamente; viteze liniare (alimentare, debitare); viteze unghiulare
(turaţii); acceleraţii;
– acţiuni şi interacţiuni în procesele tehnologice de prelucrare: forţe,
momente, tensiuni, presiuni, energie mecanică;
– acţiuni fizico-chimice asupra materialului prelucrat: temperatură, flux
termic; pH; concentraţii.
Mărimi fizice fundamentale şi derivate pentru parametrii mediului ambiant.
Mărimile fizice fundamentale şi derivate care definesc parametrii mediului ambiant
respectiv factorii de influenţă determină:
- proprietăţile şi prelucrabilitatea produselor textile,
- calitatea produselor realizate din acestea şi calitatea proceselor tehnologice;
Din acest motiv, factorii de influenţă se menţin la valori standardizate.
Factorii de influenţă sunt apreciaţi prin:
- mărimi fundamentale / temperatură, în aprecierea căreia se permite utilizarea scării
Celsius;
- mărimi adimensionale / aprecierea conţinutului de umiditate a aerului se realizează
prin indici relativi / umiditate relativă, φ [%] ;
- mărimi derivate pentru aprecierea presiunii aerului.
Mărimi fizice fundamentale şi derivate, specifice materialelor textile.
- descriu proprietăţile materialelor textile şi comportarea acestora în procesul
tehnologic de prelucrare sau pe durata utilizării
- sunt caracteristici de material şi se particularizează prin diversitate, determinată
de complexitatea structurală. Ansamblul proprietăţilor materialelor textile este
format din:
-proprietăţi fizice, definesc comportarea produselor la acţiunea factorilor fizici;

8
 – proprietăţi mecanice, definesc comportarea produselor la prelucrare şi utilizare;
– proprietăţi fizico-chimice, definind comportarea produselor în prelucrare şi
utilizare.
Ansamblul proprietăţilor materialelor textile se exprimă prin:
● mărimi şi unităţi de măsură fundamentale şi derivate furnizate de SI:
– mărimile fizice fundamentale/derivate SI formează categorii metrologice/
o fundamentale: lungime, masă, temperatură;
o derivate: densitate, volum masic, forţă, presiune, tensiune;
– aceeaşi categorie metrologică are mai mulţi corespondenţi în domeniul textil, ce
exprimă diferite caracteristici de material sau diferiţi parametri de proces, astfel:
o mărimii fizice tensiune îi corespund următoarele caracteristici: forţă de
întindere specifică, tensiune de prelucrare;
o categoriei metrologice lungime îi corespund lungime, diametru, grosime,
scurtare, alungire absolută;
– forma concretă de exprimare a proprietăţilor de material o reprezintă indicii şi
parametrii:
- indicii exprimă în formă numerică o proprietate (mărimea fizică);
- parametrii exprimă rezultatul analizei statistice efectuate la nivelul valorilor
experimentale corespunzătoare mărimii;
● mărimi şi unităţi de măsură derivate, definite în spiritul SI, specifice domeniului, care
redau particularităţile materialelor textile; implică precizarea condiţiilor metrologice; se
exprimă prin indici şi parametri :
- pilozitate, pentru definirea căreia se folosesc mai mulţi indici de apreciere;
- neregularitate; lungime de aderenţă, mărime utilizată în aprecierea comportării la
solicitarea de întindere a semifabricatelor/ filatură;
- tenacitate, care reprezintă o mărime echivalentă unei tensiuni;
- modul de elasticitate iniţial/ definit ca efort unitar raportat la densitatea de
lungime;
- contracţie la tratamente termice C%, mărime adimensională, prin care se
apreciază stabilitatea dimensională;
●mărimi şi unităţi de măsură derivate, definite în funcţie de unităţi de măsură tradiţionale,
care impun folosirea relaţiilor, tabelelor, riglelor sau nomogramelor de conversie, pentru
asimilarea rapidă a informaţiilor (unităţi tradiţionale pentru fineţe /densitate liniară;
coeficient de torsiune)