Metoda organoleptică de identificare a fibrelor textile

    Metoda organoleptică se bazează pe utilizarea celor cinci simțuri, ceea ce permite o apreciere simplă
şi orientativă a naturii fibrelor. Metoda presupune determinarea cu ochiul liber a culorii, formei, lungimii şi
luciului fibrelor, iar contactul direct cu mâna (tuşeul) permite aprecierea fineții și ondulațiilor acestora.
Caracteristicile organoleptice, care permit recunoaşterea principalelor tipuri de fibre textile, sunt
prezentate în imaginea de mai jos.

1
 Metoda de ardere
     O altă metodă de identificare a fibrelor este comportarea acestora în procesul de ardere. Această
metodă presupune observarea vitezei de ardere a fibrelor, topirea acestora înaintea arderii, aspectul
reziduului, mirosul degajat, aspectul flăcării. Ea permite o recunoaştere destul de precisă a originii
fibrelor textile. Ea nu este totuși suficient de precisă în cazul analizei amestecurilor de fibre care conțin
câteva componente.
Pentru aplicarea metodei de ardere sunt necesare următoarele materiale de lucru:

cleşte metalic sau pensete de prins firele;

lampă de spirt sau bec de gaze;
creuzet din porţelan în care se arde eșantionul de fibre sau țesătură.
Modul de lucru:

 din materialul respectiv se scot câteva fire care se răsucesc uşor;

 cu ajutorul cleştelui sau a pensetei, firele se plasează în apropierea flăcării, pentru a observa
contracţia şi autoinflamabilitatea lor;
 capetele fibrelor se introduc apoi în flacără și se scot, pentru a continua studiul acestora.
Se vor lua în considerație următoarele trei componente:

2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21