Aceasta reprezintă un biom (complex ecologic ce se formează în
raport cu un anumit mediu ambiant) format din ecosisteme acvatice și terestre (aproximativ 25), în care populația umană reprezintă o componentă integrată (sunt 15 localități).Ea ocupă 2,5 % din suprafața țării.
Ecosistemele Deltei Dunării sunt brațele fluviului Dunărea, canalele,
lacurile, bălțile, terenurile inundabile, pădurile.Predomină mediul acvatic reprezentat de brațele Dunării. Mediul terestru este reprezentant de grinduri fluviale și maritime, sărături și dune de nisip.
Caracteristicile biotopului Deltei Dunării:
- pe teritoriul țării noastre, substratul albiei Dunării variază în
funcție de zonă : la intrarea în țara este stâncos, devenind spre vărsare mâlos, argilos, nisipos;
- adâncimea apei ajunge la 10 m;
- debitul anual de apă este mare;
- temperatura apei variază în decursul anului;
(exemplu: iarna se formează pe Dunăre un pod de gheață).
Componentele biocenozei Deltei Dunării:
În apele fluviului, bogat în detricus (material rezultat din
fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi), sunt bine reprezentate atât fitoplanctonul cât și zooplanctonul.
Fitoplanctonul este reprezentat de: nufăr, trestie, papură,
sălcii,stuful, dar carcateristic este plaurul.
Zooplanctonul este reprezentat de:
-vertebrate: știuca, șalăul, somnul, crapul, cega, plătica; șerpi, peste 300 de specii de păsări (pelicani, lebede, cormorani, egrete, stârci, vulturi și șoimi, etc.), iar dintre mamifere menționăm: bizamul, mistrețul , lupul, câinele enot, vulpea, nurca europeană și vidra.
-nevertebrate: scoici, melci, raci.
Parcul Național Porțile de Fier – unicat ecologic
Dunărea are pe teritoriul țării noastre trei zone de interes științific și
turistic: defileul Porțile de Fier (care cuprinde albia propriu-zisă a fluviului), lunca inundabilă și Delta Dunării.
Varietatea ecosistemelor și peisajul pitoresc al defileului au impus
crearea Parcului Național Porțile de Fier, în care există 20 de rezervații naturale. Unele specii de plante și animale nu trăiesc decât în această zonă: Pinul de Banat, laleaua cazanelor, vipera cu corn, broasca țestoasă de uscat.
În anul 1990, Delta Dunării a fost declarată Rezervație a Biosferei, iar
în 1991 mai mult de jumătate din suprafața deltei a fost inclusă de lista Convenției asupra Patrimoniului Natural Mondial.
O serie de caracteristici fac din Rezervația Biosferei Delta Dunării un
unicat ecologic: mare varietate a ecosistemelor, suprafața acoperită cu stuf și grindurile maritime Letea și Caraorman (terenuri cu aspect deșertic, unde cresc păduri cu vegetație tropicală: liane, arbori și arbuști specifici).
În rezervație trăiesc peste 1000 de specii de plante, 160 de specii de
pești, 300 de specii de păsări și peste 30 de specii de mamifere.
De reținut: Delta Dunării constituie un loc de vânat și pescuit, o
resursă de stuf pentru industria celulozei și hârtiei, precum și o importantă zonă de interes științific și turistic. Fiind declarată Rezervație a Biosferei, ea trebuie ocrotită și conservată.