MONOLOG

Alta Cento

“Act venetian”-Camil Petrescu

Am mancat masline putrede si

paine goala pe lavita din hanul de la Triest.O
luna...o luna de zile...radeau toti de mine...iar
eu te asteptam...Cum ai putut sa spui ca te
intorci numaidecat si sa ma lasi acolo? Cat de
murdar ai fost?!Am blestemat si pe Dumnezeul
pe care il rogi.M-am vandut,Cellino....la hanul
de la Santa Lucia,orice trecator,pentru un ban de
argint,putea sa aiba pe fata primului magistrat
din Zara!Pentru o techina de argint...
Si totusi,in nenorocirea in care ma gaseam,in
murdaria din care numai sufletul imi plutea
deasupra te iubeam...te iubeam inca.Ai fost
crud,ai fost nemernic,Cellino....cat nu meritam
pentru tot ce-ti jertfisem.Iti pandeam seara
calea,sa-mi pot umple ochii de chipul tau.Mi-
aduc aminte,intr-o sambata seara,era bal la
Santa Maria Formosa...si toate fetele de la
manufactura se duceau,cu garoafe rosii in par.Si
eu eram singura...atat de singura.Stam rezemata
de marginea de piatra a cheiului,cu ochii
pierduti in zare.Primisem vesti despre mama
printr-un marinar si eram trista.Mi-era dor de o
privire a ta,de un suras.”Ce-nseamna un
suras?”mi-am zis...”il azvarli in treacat oricarui
trecator”.Am dat ultimul meu ban pe un buchet
de viorele si te-am asteptat langa Casa del
Mare.Ai iesit,la brat cu mica dona
Diata,mascata si ea.Cand te-ai apropiat,ti-am
intins buchetul:”Nobile cavaler,ia florile
acestea..ca ele de frageda sa-ti ramana iubita
pana la sfarsitul dragostei voastre”.Si asteptam
surasul tau.Te-ai facut ca nu ma vezi m-ai dat la
o parte ca pe-un lucru ce-ti impiedica
drumul.Am inghetat.”Cavalere,ia-le,au sa-ti
poarte noroc...au sa-ti deosebeasca drumul intre
viata si moarte”.Mica Diata mi le-a luat.Mi-au
dat lacrimile si am vrut sa-i sarut mana de
copil.Dar i-ai smuls florile si le-ai aruncat in
canal.
Intre viata...si moarte...Asta-i seara
mortii,Cellino!Am asteptat-o!Am pregatit-o!
Trebuia sa ma ridic din mocirla in care
cazusem.In teatrul San Demetro din Milano,un
an de zile am maturat scena si am ajutat actritele
sa se imbrace.Aveam grija facliilor, dar cu ochii
eram la cele care jucau.Eram numai inclestare si
vointa.
Cand imi aminteam de tine,parca mi se rasucea
un pumnal in cosul pieptului.Imi intarea puterile
si hotararea.Am jucat.Incepusem sa
inving.Simteam cum se aprind tot mai mult
privirile barbatilor in urma mea.Imi ziceam ca
intr-o zi,renumele si stralucirea mea renascuta te
vor tulbura din nou...cautam calea spre tine!Iar
cand am ajuns,mi s-a parut de ras.M- a cuprins
dezgustul.Si cand amintirea ta tot ma mai
tulbura,caci asa cum esti,imi tulburai cele mai
frumoase clipe,te uram!Cand am simtit ca de
fapt pentru tine m-am reintors acum 5 ani in
Venetia,mi-a fost sila de mine!
Dar pe urma,s-a gasit soldatul brav,care
impotriva tuturor,impotriva legii chiar,m-a luat
in casa lui,mi-a dat numele lui,iar tu l-ai
batjococrit!Te-ai laudat la masa la Maro ca ti-
am fost amanta!Te-ai laudat,Cellino...caci esti
laudaros....esti fanfaron....cine ar crede,auzindu-
te cat esti de netrebnic!
Nu,Cellino,gondola nu e jos.Si nici n-ai cum sa
te ridici pe zidul Arsenalului.Ce vrei sa faci?E o
prostie...S-ar putea sa te ineci..